PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

DirecŃia Generală Legislativă

DirecŃia de Studii şi Informare Legislativă

Reglementarea activităŃii de lobby

în state ale Uniunii Europene

- noiembrie 2009 -
 CUPRINS

Activitatea de lobby 3

Lobby-ul şi Parlamentul European 4

Lobby-ul şi Comisia Europeană 6

Lobby-ul şi Consiliul Uniunii Europene 7

Noul registru european al reprezentanŃilor

grupurilor de interese 8
I. Lobby şi actorii săi 13
II. ExperienŃa SUA şi Canada 15
III. Practica curentă în Uniunea Europeană şi în alte instituŃii
europene 20

Activitatea de lobby în Danemarca, FranŃa, Germania, Olanda

Şi Marea Britanie 26

Reglementarea activităŃii de lobby

Lituania 28

Polonia 30

Ungaria 31

Anexă 33

1
 Activitatea de lobby

Termenul de lobby a fost deseori folosit fie de către liderii politici,

fie de către reprezentanŃii societăŃii civile, cu înŃelesul de influenŃare a
deciziei politice prin trafic de influenŃă. Acest lucru a trezit atât interesul
politicienilor, cât şi pe cel al societăŃii civile, în explicarea corectă a
conceptului de lobby, a rolului şi a importanŃei lui într-o guvernare
democratică şi transparentă.
Activitatea de lobby trebuie înŃeleasă ca modalitatea transparentă de
influenŃare a deciziilor legislative şi executive prin orice acŃiuni care au
scopul de a susŃine drepturi şi interese legitime în promovarea, adoptarea,
modificarea sau abrogarea unor acte normative ori administrative, de către
autorităŃile publice.
Pe plan mondial se constată o diferenŃă de abordare a raportului
dintre interesul general şi interesele particulare, între linia de gândire de
factură empiric-pragmatică specifică spaŃiului anglo-saxon şi raŃionalismul
francez-continental. Astfel, doctrina, relevă că modelul ideologic şi
constituŃional francez, din care s-a inspirat şi cel românesc, consideră
interesul general ca fiind primordial. Titularul suveranităŃii este naŃiunea,
delegarea fiind atribuită reprezentanŃilor aleşi pentru exercitarea puterii
politice, care devin purtătorii intereselor comune, orice interes particular
nemaiavând justificare.
În cazul modelului american pe primul plan sunt puse interesele
particulare contrare, a căror luptă continuă şi echilibru punctual asigură de
fapt democraŃia.
În cadrul Uniunii Europene lobby-ul se desfăşoară atât la nivel
comunitar cât şi la nivelul statelor membre:
- la nivel comunitar cele mai importante Ńinte ale lobby-ului sunt:
Comisia Europeană, Consiliul European şi Parlamentul European;
- Comisia Europeană are monopolul asupra adoptării deciziilor
comunitare, pe baza unor proiecte, deci devine o arenă propice pentru
reprezentarea diverselor interese;
- în ceea ce priveşte Consiliul există trei moduri de acŃiuni de lobby
asupra sa: în primul rând grupurile de interese fac lobby asupra delegaŃiilor

2
naŃionale, al doilea mod este lobby-ul făcut asupra numeroaselor grupuri de
lucru din cadrul Consiliului şi al treilea mod este influenŃarea Consiliului
direct de către guvernele Ńarilor membre;
- Parlamentul European atrage activităŃi de lobby desfăşurate asupra
raportorilor şi preşedinŃilor diverselor comitete.

Transferul unui număr crescând de domenii de la nivelul de

competenŃă naŃional la cel comunitar a determinat o translatare a centrului de
interes şi de presiune a reprezentanŃilor grupurilor de interese spre Bruxelles.
De asemenea, valurile de extindere spre Est, şi adaptările instituŃionale şi ale
mecanismului decizional pe care acestea le-au ocazionat, au generat o
creştere exponenŃială a numărului de lobby-işti europeni în ultimul deceniu.
Dacă explozia fără precedent a lobby-ului a conferit legitimitate programului
european de integrare, ea a atras după sine o presiune crescută asupra nevoii
de asigurare a transparenŃei în procesul de formulare a politicilor UE şi a
impulsionat discuŃiile privind nevoia de reglementare a reprezentării în
cadrul Uniunii. Sunt actualmente aproximativ 15.000 lobby-işti în Bruxelles
(consultanŃi, avocaŃi, asociaŃii, corporaŃii, etc.) ce caută să influenŃeze
procesul legislativ al Uniunii Europene.
Chestiunea reglementării lobby-ului la nivel european, spre deosebire
de SUA, unde se poate vorbi de o abordare unitară la nivel federal, nu poate
fi abordată decât de o manieră sectorială, la nivelul fiecărei instituŃii în parte,
întrucât în momentul de faŃă, nu există o reglementare cu caracter general,
pentru toate instituŃiile comunitare, spre deosebire de SUA.

Lobby-ul şi Parlamentul European

La nivelul Parlamentului European, încercări de reglementare a lobby-

ului au existat încă de prin anii ’90. În 1991, Marc Galle (Grupul Socialist
din Parlamentul European) a fost însărcinat să redacteze un cod de conduită
şi un registru al lobby-iştilor. Întrucât, din raŃiuni ce Ńineau de definirea
„reprezentanŃilor grupurilor de interese” şi dezvăluirea intereselor financiare
ale membrilor parlamentului nu s-a ajuns la un consens, iniŃiativa nu s-a
materializat. O a doua încercare a avut loc trei ani mai târziu, când Comisia
pentru reguli de procedură îl numea pe Glyn Ford raportor având sarcina de
a redacta un raport despre lobby în Parlamentul European. Din cauza
anumitor dispoziŃii controversate pe care le includea, Raportul Ford (care nu

3
definea conceptul de lobby-ist, ci doar făcea apel la o definiŃie auto-
consacrată a grupurilor de interes), nu a trecut de plenul Parlamentului.

În prezent, Anexa IX „DispoziŃii de aplicare a art. 9(4) Grupuri de

interese pe lângă Parlamentul European” la Regulamentul Parlamentului
European cuprinde câteva prevederi vagi referitoare la „persoanele care
doresc să aibă acces frecvent în localurile Parlamentului în vederea furnizări
de informaŃii deputaŃilor în cadrul mandatului lor parlamentar, în nume
propriu sau în numele unor terŃi” (articolul 9 alineatul (4)).
Cum lesne se poate, Regulamentul Parlamentului evită să folosească
termenul de „lobby-ist” sau „lobby”. Se pare că lobby-iştii sunt diferenŃiaŃi
de vizitatorii ocazionali doar prin culoarea legitimaŃiilor de acces în incinta
Parlamentului.
Anexa IX include un cod de conduită, ce cuprinde reguli pe care
„lobby-iştii” trebuie să le respecte atunci când interacŃionează cu euro-
parlamentarii. Analiza acestor norme relevă faptul că Parlamentul European
este mai degrabă interesat să reglementeze modalitatea de acces a lobby-
iştilor în incintele sale decât să instituie norme care să sporească transparenŃa
în adoptarea actelor legislative. Regulile nu vizează facilitarea accesului la
informaŃii cu privire la proiectele legislative care sunt dezbătute în
Parlament şi nici determinarea interesele pe care industria lobby-iului le
vizează. De asemenea, reglementarea actuală a activităŃilor de lobby în
Parlament nu permite identificarea grupurilor de interese care exercită
presiune asupra Parlamentului şi nici modul în care se materializează aceste
interese.
Trebuie amintit că, în martie 2008, Comitetul pentru Afaceri
ConstituŃionale din cadrul Parlamentului a votat raportul Alexander Stubb,
prin care se solicită Comisiei şi Consiliului să stabilească un grup de lucru
comun în vederea pregătirii unui registru pentru toŃi reprezentanŃii de
interese care activează pe lângă instituŃiile europene. Raportul vorbeşte
despre constituirea unui registru public obligatoriu pentru lobby-işti, comun
tuturor instituŃiilor. Totodată, raportul propune o dezvăluire totală a
resurselor financiare legate de activităŃile de lobby şi a clienŃilor care stau în
spatele reprezentanŃilor de interese. Se vorbeşte, de asemenea, de un cod de
conduită şi de instituirea de sancŃiuni în cazul încălcării acestor norme.

4
 Lobby-ul şi Comisia Europeană

Comisia Europeană constituie principala Ńintă a lobby-iştilor europeni

în Bruxelles. Acest lucru este lesne de înŃeles, dat fiind competenŃele
Comisiei de a iniŃia şi formula propuneri de amendare a legislaŃiei
comunitare (articolele 250-252 CE), astfel încât activităŃile de lobby au găsit
epicentrul acolo unde legislaŃia comunitară ia prima formă.

Cu toate acestea, până în momentul de faŃă, Comisia a preferat să

abordeze chestiunea reglementării activităŃilor de lobby prin intermediul
unor instrumente fără caracter obligatoriu, cum ar fi comunicări, cărŃi albe,
cărŃi verzi, diverse alte informări, sau să includă anumite standarde de
conduită în reglementările sale interne privind statutul funcŃionarilor UE,
codul de bună conduită administrativă sau codul de conduită al comisarilor.
Comisia părea să aibă o justificare în acest sens. În comunicarea sa din 2002
– Comunicare spre o cultură consolidată a consultării şi dialogului –
Comisia invoca două argumente care justifică neadoptarea unor reglementări
cu caracter obligatoriu şi anume: (i) acela că ar trebui trasată o linie de
demarcare clară între consultările lansate de Comisie din proprie iniŃiativă,
înainte de adoptarea unei propuneri şi traseul decizional obligatoriu, pe care
îl impun Tratatele, respectiv (ii) dorinŃa de a evita situaŃiile în care
propunerea Comisiei ar fi atacată în instanŃă pe motiv de lipsă de consultare
cu părŃile interesate.
Odată cu lansarea în 2005 a „iniŃiativei europene pentru transparenŃă”,
discuŃiile în jurul reglementării lobby-iului în UE au luat o amploare
deosebită. „IniŃiativa europeană pentru transparenŃă” este un pachet având
patru componente, dintre care una viza creşterea transparenŃei în activitatea
grupurilor de interese care încearcă să influenŃeze mecanismul decizional la
nivelul UE. La 3 mai 2006, odată cu supunerea spre dezbaterea publică a
cărŃii verzi privind IniŃiativa europeană pentru transparenŃă, Comisia
recunoştea nevoia unui cadru mai structurat pentru activităŃile
reprezentanŃilor de interese şi avansa ideea creării unui sistem voluntar de
înregistrare a reprezentanŃilor de interese via internet.
IniŃiativa Comisiei s-a concretizat la 23 iunie 2008, când a fost
inaugurat primul registru european al lobby-iştilor care exercită influenŃă

5
asupra Comisiei. Prin lansarea acestui registru voluntar, Comisia dorea „să
aducă la cunoştinŃa cetăŃenilor informaŃii despre interesele generale sau
specifice care influenŃează procesul de luare a deciziilor la nivelul
instituŃiilor publice europene şi despre resursele mobilizate în acest scop”.

Lobby-ul şi Consiliul Uniunii Europene

Consiliul este principalul for decizional al UE şi centrul de armonizare

a intereselor comunitare cu cele naŃionale. Cu toate acestea, Consiliul UE nu
constituie atracŃia principală a lobby-iştilor. Acest lucru se datorează în
primul rând faptului că industria lobby-iului preferă să îşi concentreze
eforturile de influenŃare a procesului decizional fie într-o fază mai avansată,
cum ar fi cea a formulării propunerilor la nivelul Comisiei, fie la un nivel
mai jos – nivelul naŃional.
Consiliul însuşi preferă să se prezinte ca o instituŃie care nu menŃine
contacte cu reprezentanŃii grupurilor de interese şi consideră problematica
lobby-ului având o „relevanŃă mai redusă”, fiind refractar ideii unei abordări
inter-instituŃionale a lobby-iului.
Totuşi, Consiliul, şi mai ales PreşedinŃia rotativă în exerciŃiu, nu sunt
în afara sferei de interes a lobby-iştilor, mai ales a celor de la nivel naŃional.
Aşa cum rezultă dintr-un sondaj referitor la accesul publicului la instituŃiile
UE, la nivelul Consiliului, asociaŃiile naŃionale şi firmele individuale au un
acces mai bun la informaŃii şi o putere mai mare de influenŃă decât
corespondentele lor la nivel european, care par să fie într-o poziŃie
dezavantajată.

La momentul de faŃă, Secretariatul Consiliului nu Ńine nicio evidenŃă

privind lobby-iştii activi în sfera de activitate şi nu are o reglementare
proprie sau vreun cod de conduită al lobby-iştilor. În general, Consiliul este
de părere că „toate contactele cu lobby-iştii şi ONG-urile sunt gestionate de
către Comisia Europeană”. Lobby-iul nu constituie un punct de dezbatere pe
agenda Consiliului şi, se pare că nici nu va constitui o chestiune prioritară în
viitorul apropiat.

6
 Noul registru european al reprezentanŃilor grupurilor de interese

Noul registru al lobby-iştilor europeni este o iniŃiativă lăudabilă, dar în

acelaşi timp destul de virulent criticată pentru modul defectuos în care este
organizat. Surprinzător, criticile nu vin numai din partea reprezentanŃilor
media şi a societăŃii civile, ci chiar din partea reprezentanŃilor lobby-iştilor,
nemulŃumişi de modul superficial în care Comisia a înŃeles să asigure
transparenŃa activităŃilor de lobby.
Registrul nu este altceva decât o bază de date cu acces on-line a
Comisiei Europene, care cuprinde reprezentanŃi ai grupurilor europene de
interese. Înregistrarea este pe baza voluntară, reprezentanŃii grupurilor de
interese neavând nici un fel de obligaŃie în acest sens, ca de altfel niciun
drept rezultând de listarea lor în registru. Se pare că unicul avantaj al unei
astfel de înregistrări este emailul de alertă pe care lobby-iştii înregistraŃi în
această bază de date îl primesc în vederea participării la consultările publice
lansate de Comisie în sfera lor de interes.
Înscrierea în registru este deschisă oricărei entităŃi implicate în
„activităŃi care au drept obiectiv influenŃarea procesului de formulare a
politicilor de luare a deciziilor în cadrul instituŃiilor europene”. Aşa cum
rezultă din denumirea registrului, acesta îi vizează pe toŃi reprezentanŃii
grupurilor de interese şi nu se referă în mod particular la lobby-işti.
Singura precondiŃie pentru înregistrarea în registru este aderarea la
codul de conduită pentru reprezentanŃii grupurilor de interese redactat de
Comisie sau la un cod de conduită profesional care cuprinde norme
comparabile. Codul de conduită al Comisiei cuprinde un set de şapte reguli
de bază menite să asigure un minimum deontologic şi de etică în relaŃia
dintre lobby-işti şi cei asupra cărora se exercită influenŃa, care să garanteze
că „informaŃiile furnizate sunt nepărtinitoare, complete, actualizate şi nu sunt
înşelătoare”.
Pentru a facilita înscrierea, reprezentanŃii grupurilor de interese sunt
grupaŃi în patru categorii: (i) cabinete de consultanŃi specializaŃi şi cabinete
de avocatură care desfăşoară activităŃi de lobby pe lângă instituŃiile
europene; (ii) reprezentanŃi interni şi grupări profesionale specializate în
activităŃi de lobby; (iii) ONG-uri şi grupuri de reflecŃie (think-tank) şi (iv)
alte organizaŃii.

7
 La momentul înregistrării, pe lângă selectarea sferei de interes în care
aceştia activează, lobby-iştii europeni trebuie să dezvolte interesele
financiare relative la activitatea de lobby desfăşurată. Astfel,
cabinetelor/firmelor de consultanŃă sau avocatură specializate care
desfăşoară activităŃi de lobby li se solicită să dezvăluie cifra totală de afaceri
obŃinută în urma activităŃilor de lobby, defalcată pe fiecare client în parte şi
exprimată fie în intervale valorice de 50.000 euro, fie în procente raportate la
cifra totală de afaceri.
ReprezentaŃii celei de a doua categorii – reprezentanŃi interni şi
grupări profesionale specializate în activităŃi de lobby – trebuie să dezvăluie
costurile estimative legate de activităŃile directe de lobby pe lângă instituŃiile
UE, exprimate de asemenea în tranşe valorice de 50.000 euro.
Ultimele două categorii (ONG-uri, think-tank-uri şi alte organizaŃii)
trebuie să facă public bugetul total, indiferent dacă acesta este sau nu alocat
activităŃilor de reprezentare a intereselor, defalcat apoi în funcŃie de sursa
din care acesta provine: sursa publică (europeană sau naŃională) sau alte
surse (donaŃii, cotizaŃii ale membrilor). OpŃional, cei care se înregistrează
pot furniza o estimare a costurilor asociate activităŃilor de lobby direct, pe
baza ultimelor bilanŃuri anuale. Costurile sunt exprimate în intervale
procentuale.
Deşi nu există un ghid de completare a înregistrărilor, este de aşteptat
să se evite înregistrările duble, adică cele care pot apărea spre exemplu în
situaŃia în care un reprezentant intern („interhouse lobby-ist”) contractează o
firmă de consultanŃă specializată în afaceri publice şi fiecare dintre aceştia
raportează cheltuielile.
ReprezentaŃii fiecăreia din cele patru categorii vor înregistra obiectul
principalelor activităŃi de reprezentare a intereselor. AdiŃional, ei pot
înregistra principalele activităŃi de lobby desfăşurate în ultimul an. Este de
remarcat că registrul nu conŃine o secŃiune care să dezvăluie clienŃii în
favoarea cărora sunt prestate serviciile de lobby.

8
 Codul european de conduită privind lobby

În luna iunie 2009, Comisia pentru Afaceri Economice şi Dezvoltare a

Consiliului Europei a dezbătut şi aprobat un raport privind activităŃile de
lobby în Uniunea Europeană şi alte state membre ale Consiliului Europei. În
esenŃă, acest raport constată că activităŃile desfăşurate de diverse grupuri de
interese pe lângă instituŃiile europene şi statele membre ale Consiliului
Europei sunt în continuă creştere.
Cu toate acestea, numai patru state membre UE au adoptat legi care
reglementează activităŃile de lobby iar în alte zece state membre ale
Consiliului Europei, parlamentele naŃionale au luat în considerare acest
aspect.
Raportul Comisiei consideră că pluralismul de interese este un
element important al democraŃiei, iar activităŃile de lobby nereglementate
sau ascunse pot fi periculoase şi pot submina principiilor democratice şi ale
unei bune guvernări.
Comisia pentru Afaceri Economice şi Dezvoltare a elaborat şi un
Proiect de recomandare prin care propune o serie de principii pentru
dezvoltarea unui Cod European de Conduită privind lobby pentru a realiza o
transparenŃă mai bună în acest domeniu.

Proiect de recomandare

1. Adunarea Parlamentară observă că, în ultimele decenii, activităŃile

desfăşurate de diferite grupuri de interese sunt în continuă creştere. Acest
fenomen se observă atât la nivelul statelor membre ale Consiliului Europei,
cât şi la nivelul instituŃiilor europene. În plus, odată cu procesul de unificare
şi de extindere a Uniunii Europene, s-a observat, de asemenea, o creştere şi
concentrare a activităŃilor de lobby la Bruxelles şi Strasbourg. Se estimează
că, în prezent, mai mult de 15.000 de grupuri de interese lucrează la
Bruxelles, din care peste 2600 au birouri permanente şi desfăşoară activităŃi
de lobby pe lângă instituŃiile Uniunii Europene.

9
2. Adunarea Parlamentară este convinsă că pluralismul de interese este o
caracteristică importantă a democraŃie şi este perfect legitim ca unii membrii
ai societăŃii să se organizeze şi să-şi avanseze cauzele lor. Totuşi, activitatea
de lobby nereglementat şi ascuns poate compromite principiilor democratice
şi ale unei bune guvernări. Într-o democraŃie, interesele tuturor trebuie să fie
luate în considerare în mod corespunzător şi toŃi cetăŃenii să aibă acces egal
la justiŃie şi la luarea deciziilor.

3. Adunarea constată că foarte puŃine state membre ale Consiliului Europei

au reglementat, într-un fel sau altul activităŃile de lobby. De exemplu,
studiile arată că dintre cele 14 Ńări în cazul în care activităŃile de lobby au
fost reglementate sau examinate de către parlament, doar patru Ńări europene
au adoptat o lege pe această temă.

4. Adunarea îşi exprimă preocuparea, considerând că în statele membre ale

Consiliului Europei care nu au tradiŃii democratice puternic înrădăcinate şi
în care absenŃa unor mecanisme reale de control exercitat de către societatea
civilă este un pericol, o astfel de situaŃie poate să submineze principiile
democratice şi ale unei bune guvernări.

5. Adunarea salută faptul că Parlamentul European este prima instituŃie

europeană care a reglementat activităŃile de lobby care îl privesc. A fost
stabilit un registru de lobby, precum şi un Cod de Etică al grupurilor de
interese pe care trebuie să-l urmeze. Introducerea de către Comisia
Europeană a primului registru al grupurilor de interese din UE, pe data de 23
iunie 2008 este, de altfel, un pas important în direcŃia în cazul normalizării
acestei activităŃi la nivel european pentru a consolida cultura dialogului,
creşterea transparenŃei şi, de asemenea, în cele din urmă, să îmbunătăŃească
imaginea negativă a grupurilor de interese în opinia publică.

6. Adunarea constată că Statele Unite şi Canada au reglementat activităŃile

de lobby. De aceea, consideră că experienŃa legislativă a acestor două Ńări în
acest domeniu, precum şi problemele referitoare la punerea în aplicare a
legislaŃiei ar putea inspira statele membre ale Consiliului Europei. Dar, nu
există răspunsuri identice pentru toate aspectele referitoare la activităŃilor de
lobby.

10
 7. Adunarea reaminteşte recomandările şi rezoluŃiile sale, în ceea ce
priveşte lupta împotriva corupŃiei (RezoluŃia 1214 (2000)), finanŃarea
partidelor politice (Recomandarea 1516 (2001), RezoluŃia 1264 (2001) şi
RezoluŃia 1546 (2007)), etica companiilor în Europa (RezoluŃia 1392
(2004)), conflictele de interese (RezoluŃia 1554 (2007)), precum şi situaŃia
democraŃiei şi a drepturilor omului în Europa (RezoluŃia 1547 (2007) şi
Recomandarea 1791 (2007)), texte la care se adaugă o serie de rapoarte
privind statele membre, în conformitate cu procedura de monitorizare a
angajamentelor lor şi a obligaŃiilor Adunării.

8. Adunarea constată cu o oarecare îngrijorare că în ultimele decenii, s-a

observat o scădere dramatică a încrederii cetăŃenilor în de politică într-un
număr considerabil de state ale Consiliului Europei. Lipsa de transparenŃă în
activităŃile existente de lobby poate fi considerată drept una dintre cauzele
acestui fenomen.

9. Adunarea este convinsă că, într-o societate democratică, cetăŃenii au

dreptul să cunoască care sunt organizaŃiile de lobby care influenŃează
deciziile politicienilor şi voturile parlamentarilor. Prin urmare, o mai mare
transparenŃă în activităŃile de lobby poate responsabiliza chiar şi mai mult pe
actorii politici şi restabili încrederea publicului în funcŃionarea democratică
a puterilor publice.

10. CetăŃenii consideră accesul la factorii de decizie politică pentru a se

informa şi încerca să îi influenŃeze ca unul din drepturile lor democratice.
De asemenea, este necesar ca un astfel de acces sau această posibilitate de
lobby să fie corectă, transparentă şi în conformitate cu normele democratice.
Într-adevăr, în cazul în care cetăŃenii au sentimentul că nu pot să influenŃeze
factorii de decizie politică, aceasta poate submina democraŃia.

11. Având în vedere importanŃa activităŃilor desfăşurate de diverse grupuri

de interese în statele membre ale Consiliului Europei, Adunarea recomandă
Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei să elaboreze un cod european
de conduită privind lobby-ul bazat pe următoarele principii:
11.1. să definească foarte clar activităŃile de lobby, pentru a face o
distincŃie clară între activităŃile profesionale remunerate şi activităŃile
organizaŃiilor societăŃii civile;
11.2. să consolideze transparenŃa în activităŃile de lobby;
11.3. să stabilească standarde pentru politicieni, funcŃionari, membrii
ai grupurilor de presiune, întreprinderilor, inclusiv conform principiului

11
conflictelor de interese potenŃiale şi durata perioadei, de după sfârşitul
mandatului, în timpul căreia se interzice să exercite activităŃi de lobby;
11.4. entităŃile implicate în activităŃile de lobby ar trebui să
înregistreze;
11.5. să se consulte în prealabil organizaŃiile de lobby, dacă trebuie
elaborate texte legislative în acest domeniu;
11.6. să fie încurajate activităŃile de lobby bine definite, transparente
şi oneste pentru a consolida imaginea persoanelor cu activităŃi de lobby.

I. Introducere: lobby şi actorii săi

1. DemocraŃiile europene sunt din ce în ce mult confruntate cu provocări

complexe datorită globalizării: grupuri de interese şi puteri economice,
încearcă să influenŃeze deciziile politice, în timp ce încrederea publicului în
instituŃiile şi procesele democratice şi participarea lor la viaŃa politică se
diminuează continuu.

2. În cazul în care pluralismul de interese este o caracteristică importantă a

democraŃiei şi este perfect legitim ca membrii societăŃii să se organizeze şi
să-şi apere cauzele lor, lobby-ul nereglementat şi ocult, ca atare, poate duce
la corupŃia principiilor democratice şi a bunei guvernări. Într-o democraŃie,
interesele tuturor ar trebui să fie luate în considerare în mod corespunzător,
precum şi toŃi cetăŃenii ar trebui să aibă acces egal la justiŃie şi de luarea
deciziilor.

3. Una din preocupările majore ale societăŃilor democratice a fost

întotdeauna să pună decidenŃii în faŃa propriei responsabilităŃi pentru a
preveni abuzul de putere, şi ele s-au străduit întotdeauna să aplice cât mai
bine măsurile de combatere a corupŃiei la toate nivelurile.
4. În toată Europa, se înregistrează progrese în domeniul dispoziŃiile
aplicabile finanŃării partidelor politice, conflictelor de interese şi influenŃei
politicului asupra sistemelor judiciare. Această tendinŃă a fost, de asemenea,
reflectată în lucrările Adunării Parlamentare care au găzduit dezbateri
privind rolul parlamentelor în lupta împotriva corupŃiei (RezoluŃia 1214
(2000), cu privire la finanŃarea partidelor (Recomandarea 1516 (2001),
RezoluŃia 1264 (2001) şi RezoluŃia 1546 (2007)), privind etica în afaceri în
Europa (RezoluŃia 1392 (2004)), privind conflictele de interese (RezoluŃia
1554 (2007)), precum şi situaŃia democraŃiei şi a drepturilor omului în

12
Europa (RezoluŃia 1547 (2007) şi Recomandarea 1791 (2007)), texte la care
se adaugă o serie de rapoarte privind
Statele membre, în conformitate cu o procedură de monitorizare (a
angajamentelor şi obligaŃiilor lor).

5. Cu toate acestea, după cum arată ConferinŃa de interfaŃă CaracatiŃa a

Consiliului Europei cu privire la corupŃie şi democraŃie, care a avut loc la
Strasbourg în perioada 20 – 21 noiembrie 2006, foarte puŃine state membre
ale OrganizaŃiei au, mai mult sau mai puŃin eficient, reglementate activităŃile
de lobby.

6. La nivel european, Uniunea Europeană generează o serie de norme

juridice care afectează, de asemenea, Ńări terŃe. Cu toate acestea, rolul
grupurilor de presiune trebuie să fie clarificat, iar acesta este obiectivul
iniŃiativei europene pentru transparenŃă, lansată în mai 2006. Ruptura
provocată de neînŃelegerile dintre instituŃiile europene şi cetăŃenii europeni,
din păcate, nu face decât să se extindă, aşa cum s-a înrăutăŃit şi suspiciunea
care planează peste politicile şi deciziile instituŃiilor în sine. Acesta situaŃie
necesită un răspuns global.

7. În Raport se exprimă convingerea că un cod de etică profesională pentru

lobbyişti ar fi o măsură foarte valoroasă pentru sporirea transparenŃei,
responsabilităŃii, încrederii publicului şi a participării cetăŃenilor la procesul
democratic, în cadrul unui pachet mai larg de măsuri legislative.

8. Acest raport prezentă, prin urmare, argumente puternice astfel încât

Consiliul Europei să înceapă să lucreze cu prioritate lucrul la un astfel de
text şi încurajează statele membre să adopte norme eficiente în activităŃile de
lobby. În acest sens, aceste Raport trece în revistă un număr de experienŃe la
nivel naŃional, practici şi puncte de vedere din sectorul de afaceri, grupuri de
interese şi societatea civilă, precum şi lobby-işti profesionişti, cu scopul de a
face propuneri pentru o acŃiune la nivel naŃional şi european.

9. Omul de pe stradă este ce din ce mai conştient de faptul că multe decizii

luate de parlamente şi de guverne sunt rezultatul presiunii exercitate de
grupurile de presiunii exterioare. Chiar dacă cuvântul "lobby" vine de la
termenul anglo-saxon "lobby", adică sala paşilor pierduŃi a unui parlament
unde parlamentarii re reunesc înainte şi după dezbateri, în zilele noastre,
Lobby-ul îmbracă o sumedenie de forme.

13
 10. Într-un sens general, lobby este un efort concertat pentru a influenŃa
elaborarea şi luarea de decizii politice cu scopul de a obŃine rezultatele
urmărite pe lângă anumite servicii ale guvernului şi reprezentanŃilor aleşi.
Într-un sens mai larg, termenul se poate referi la acŃiuni publice (de
exemplu, manifestaŃii) sau la activităŃi cu caracter public întreprinse de
diferite instituŃii (asociaŃii, firme de consultanta, grupuri de reflecŃie, ONG-
uri, avocaŃi etc.); dintr-un punct de vedere mai limitat, poate fi înŃeles ca
fiind protecŃia intereselor economice de către sectorul întreprinderilor
comerciale (lobby industrial), în funcŃie de ponderea sectorului la nivel
naŃional sau mondial.

11. Foarte adesea, în opinia publică europeană, lobby tinde să capete o

conotaŃie negativă şi este frecvent văzut ca o formă de corupŃie sau de
manipulare, care exclude oamenii obişnuiŃi de la luarea deciziilor şi care
ocoleşte interesul general al populaŃiei.

12. În acelaşi timp, nu trebuie să uităm că activităŃile de lobby, efectuate în

conformitate cu reguli clare şi transparente, reprezintă o parte legitimă a
sistemului democratic şi o modalitate de a permite cetăŃenilor să îşi exprime
preocupările lor. În plus, dacă considerăm lobby ca un vector de expertiză şi
feedback, atunci acesta devine util pentru desfăşurarea echilibrată şi
transparentă a afacerilor publice.

II. ExperienŃa din Statele Unite şi Canada

13. Statele Unite şi Canada se numără printre foarte puŃine democraŃii

occidentale avansate care au legiferat pe larg activităŃile de lobby.
ExperienŃa şi parcursul lor legislativ sunt deosebit de relevante. Sinteza
acestor reglementări, menŃionate mai jos, exprimă, desigur, nivelul federal
din aceste Ńări, situaŃia din entităŃile federaŃiei, care, la rândul lor, variază
considerabil.

14. La mijlocul anilor 1990, Statele Unite au re-codificat dispoziŃiile

referitoare la lobby prin adoptarea legii federale din 1995 cu privire la
publicitate în materie de lobby, în al cărei text Congresul a recunoscut că
normele anterioare privind publicitatea de lobby au fost ineficiente din cauza
lipsei de claritate a limbajului juridic, slăbiciunii reglementărilor
administrative, precum şi absenŃei unor norme clare privind categoriile care

14
trebuiau să se înregistreze şi conŃinutul informaŃiilor care trebuiau
divulgate; cu toate acestea, Congresul a considerat că o divulgare publică
extinsă a identităŃii şi anvergurii eforturilor depuse de lobby-işti remuneraŃi
pentru a influenŃa funcŃionari federali în desfăşurarea acŃiunilor
guvernamentale ar creşte încrederea publicului în integritatea guvernului.

15. Conform legii, se încadrează în categoria reprezentanŃilor grupurilor de

interese, oricine care primeşte cel puŃin 5.000 de dolari pe o perioadă de cel
puŃin şase luni, sau cheltuieşte cel puŃin 20 000 de dolari timp de şase luni
pentru activităŃi de lobby şi oricine vine în contact cu mai mult de o
persoană pentru activităŃi de lobby şi îşi petrece cel puŃin 20% din timpul său
pe o perioadă de şase luni cu activităŃi de lobby pentru o organizaŃie sau un
client individual. În mod similar, organizaŃiile trebuie să se înregistreze în
cazul în care în care doresc să înceapă activităŃi de lobby în următoarele
şase luni şi cheltuieşte cel puŃin 20.500 $ în activităŃi de lobby.1

16. Practic, orice tip de comunicare - scrisă sau orală, cu "oficiali ai

ramurii legislativ care intră sub incidenŃa prevederilor legii "2 sau "angajaŃi
ai ramurii executive care fac obiectul prevederilor legii" în ceea ce priveşte
formularea, modificarea sau adoptarea de politici sau a legilor şi
administrarea sau executarea unui program sau a unei politici, la nivel
federal - este considerată a face parte din activităŃile de lobby.

17. Lobby-ştii trebuie să se înregistreze în termen de 45 de zile de la

stabilirea unui contact în cadrul activităŃilor lor sau la începutul angajării lor
în acest sector. Ei trebuie să facă publice informaŃii cu privire la orice
organizaŃie care oferă mai mult de $ 10 000, ca sprijin, pe o perioadă de şase
luni şi joacă un rol major în supravegherea activităŃilor de lobby ale
persoanei care s-a înregistrat, precum şi identitatea oricărei entităŃi străine
care afectează aceste activităŃi sau este afiliată clientului şi care are un
interes direct în rezultatele activităŃii de lobby.

18. La fiecare şase luni, reprezentanŃii grupurilor de interese înregistrate

trebuie să depună rapoarte detaliate asupra activităŃii lor, împreună cu o

1
Sumele sunt ajustate la inflaŃie la fiecare patru ani, începând cu anul 1997.
2
Membrii şi funcŃionarii aleşi ai Congresului, precum şi orice persoană care lucrează (cu excepŃia voluntariatului sau pe bază de
contracte de servicii) pentru sau angajată de către un membru al Congresului, o comisie, o echipă de management, un grup de lucru
sau grup parlamentar; şi un funcŃionar superior al Grefei Camerei sau Secretariatului Senatului.

15
estimare „pe onoare " a cheltuielilor lor totală privind activităŃile din această
perioadă. Inadecvarea sau lipsa de conformitate cu aceste dispoziŃii legale ar
trebui să declanşeze o anchetă. Cu toate acestea, acest aspect pare a fi
călcâiul lui Ahile al legii. Din punct de vedere al experŃilor, aplicarea legii
de către Departamentul de JustiŃie din SUA pare să fie foarte slabă şi politica
de confidenŃialitate care o înconjoară intră în conflict cu obiectivul legii.

19. Conform unui studiu realizat de Centrul de Studii Parlamentare şi

PrezidenŃiale al American University, cheltuielile directe pentru lobby în
Statele Unite a crescut de la 1,4 miliarde de dolari în 1998 la 2,1 miliarde de
dolari în 2004, aproape 5 milioane de dolari pe an fiind cheltuite pentru a
influenŃa voturile fiecărui membru al Congresului. În 2007, această cifră a
ajuns la 2,82 miliarde de dolari. În conformitate cu unele estimări, cifrele
reale, inclusiv sumele cheltuite pe mai multe forme disimulate de lobby,
reprezentă până la de cinci ori aceste sume. Numărul lobby-iştilor
înregistraŃi s-a dublat în doar cinci ani (între 2000 şi 2005): aceştia sunt
acum în număr de 35 000 şi se pare că, din 1998 mai mult de 40% dintre
membrii Congresului care nu au mai fost aleşi s-au lansat în activităŃi de
lobby pe lângă foştii lor colegi. Conform unui alt studiu al unui ONG
„Public Citizen in the USA", pentru fiecare dolar cheltuit în activităŃi de
lobby, returnarea intereselor comerciale ajunge la 100 de dolari.

20. În 2002, Zbigniew Brzezinski, fostul consilier pentru securitate

naŃională al preşedintele Jimmy Carter, a numit Washington-ul "oraşul cel
mai corupt din lume”, condamnând cultura politică din Ńara sa, unde "nu
există nici o limită între ceea ce este ilegal şi ceea ce este contrar eticii." Ca
şi cum ar vrea fie ecoul acestor preocupări, sistemul politic american a fost
zguduit în 2005 de către cazul Abramoff - unul dintre cele mai grave
scandaluri de corupŃie, care au lovit Capitala federală – şi prin demisia unui
reprezentant Republican din Congres, după ce a admis că a acceptat $ 2.4
milioane ca mită pentru „a favoriza dosarele” unor companii pentru
contractele de apărare. Un sondaj de opinie a relevat faptul că aproape 90%
dintre americani cred că, corupŃia politică de la Washington este o problemă
gravă sau foarte gravă.

21. Acest scandal politico-industrial a declanşat de propuneri pentru

revizuiri legislative privind lobby cu scopul de obŃine publicarea mai
detaliată a tot felul de contribuŃii aduse de reprezentanŃilor grupurilor de
interese pentru politicieni, şi de a creşte până la doi ani a interdicŃiei prin

16
care foştii membrii ai Congresului nu pot exercita activităŃi de lobby pe
lângă foştii lor colegi.

22. După consolidarea poziŃiei DemocraŃilor în Congres, la sfârşitul anului

2006, unele sectoare (companii farmaceutice, grupuri petroliere şi gaze
naturale, grupurile de contractori sub contract guvernamental în Irak) au
fost supuse unui mai mare control parlamentar. În chiar prima zi a sesiunii
noului Congres, noi norme de etica au fost aprobate în Congres, 24 mai
2007, Legea cu privire la reforma activităŃii de lobby (HR 2316) a fost
adoptată.
23. Canada, a adoptat pentru prima dată Legea federală privind lobby-ul –
Legea cu privire la înregistrarea grupurilor de interese - în 1989 şi a fost
modificată în mod substanŃial în 1995, 2003 şi 2004. Spre deosebire de
SUA, legea canadiană de lobby nu are ca scop să supervizeze activităŃile
sectorului, sau să solicite divulgarea tuturor informaŃiilor financiare
(rapoarte de cheltuieli) ale lobby-iştilor sau ale clienŃilor pe care îi
reprezintă.3 Nu obligă personalităŃile politice să înregistreze contactele sau
să vegheze ca lobby-ştii să fie înregistraŃi. Se estimează că existenŃa unui
registru este suficientă pentru a garanta nivelul de
transparenŃă şi deschidere în procesul democratic pentru toŃi participanŃii
(cetăŃeni, funcŃionari publici, lobby-işti şi politicieni) să poată beneficia.

24. În conformitate cu definiŃia dată în această lege, este considerat lobby-

ist, oricine care se angajează, în numele unei persoane fizice sau juridice, să
intre în contact cu titularul unei funcŃii publice de a influenŃa elaborarea de
propuneri legislative, poziŃii sau modificări ale legislaŃiei şi reglementărilor
privind dezvoltarea de politici, privind alocarea de subvenŃii, fonduri sau
alte beneficii şi a contractelor. Mai multe modificări recente au întărit
definiŃia pentru a acoperi toate comunicările dintre lobby-ist şi angajaŃii
publici (această categorie se referă la membrii aleşi ai legislativului sau
parlamentului în cauză şi personalul acestora; angajaŃii guvernului şi
agenŃiilor guvernamentale, membrii
guvernului). De asemenea, legea face distincŃie între cei care fac lobby în
numele unui client (consultanŃi) şi cei fac lobby în numele unui angajator
(lobby-işti ai unor companii sau organizaŃii).

3
ContribuŃiile la partidele politice trebuie să fie făcute publice, separat, în conformitate cu legea canadiană privind alegerile.

17
 25. În momentul înregistrării, lobby-iştii trebuie să raporteze funcŃiilor lor şi
titlurile lor (şi să descrie funcŃiile ocupate dacă anterior au avut o funcŃie
publică), detalii şi afilierea clientului, domeniul de activitate şi rezultatele
vizate, şi să furnizeze informaŃii cu privire la instituŃiile guvernamentale pe
lângă care vor acŃiona, tehnicile de comunicare folosite ( inclusiv lobby-ul
teren sau de proximitate4), sursele şi cuantumul finanŃării publice primite de
către clienŃi şi dacă plata depinde de succesul activităŃilor de lobby.

26. Odată înregistraŃi, ei trebuie să repete această operaŃie la fiecare şase

luni dacă rămân în activitate. Canada a identificat peste 3.200 de lobby-işti
înregistraŃi. Având în vedere potenŃialele conflicte de interese, miniştrii
federali nu pot exercita activităŃi de lobby timp de doi ani de la încheierea
mandatului; pentru foştii funcŃionari superiori, această perioadă este de un
an. Aproape toŃi reprezentanŃii grupurilor de interese se înregistrează
electronic şi publicul larg are posibilitatea de a accesa registrele la toate
nivelurile.

27. Canada are, de asemenea, din 1997, un cod de etică pentru lobby-işti,
care defineşte standarde acceptabile la acŃiunile de lobby şi stabileşte o serie
de norme cheie. Astfel, atunci când sunt activi, reprezentanŃii grupurilor de
interese trebuie să publice numele clienŃilor pe care îi reprezintă şi misiunea
lor, ei trebuie să furnizeze informaŃii specifice şi să trateze informaŃii
confidenŃiale cu precauŃie, să informeze clienŃii de obligaŃiile lor, să evite
conflictele de interese pentru părŃile implicate, şi să nu exercite o influenŃă
nejustificată.

28. Criticii Codului s-au grăbit să-i arate neajunsurile, îndeosebi în ceea ce
priveşte definiŃiile evazive, care se pretează la interpretări multiple; de
exemplu, ce constituie "o influenŃă nejustificată". Astfel, chiar dacă, în
teorie, încălcări ale prevederilor Codului declanşează o anchetă de către
Grefierul Registrului şi poate duce la o contra-publicitate (dar nu şi la
amenzi), în realitate, nu a existat niciodată o asemenea investigaŃie.

29. Nerespectarea condiŃiilor stabilite de lege cu privire la înregistrarea

grupurilor de interese se pedepseşte cu sancŃiuni (amenzi) şi, în unele cazuri,
cu pedeapsa cu închisoarea (de până la doi ani). Cu toate acestea,
observatorii remarcă lacunele din prevederile legale aplicabile activităŃilor

4
Prin lobby de teren se înŃelege apelurile către public prin intermediul media sau a unei comunicări directe pentru a determina
oamenii de a intra direct în contact cu un agent public pentru ca acesta să exercite o presiune asupra acestuia în vederea sprijinirii unui
punct anume.

18
de lobby şi observă faptul că această lege este prost aplicată din cauza
resurselor insuficiente şi a lipsei de independenŃă a Grefierului faŃă de
guvern.

30. Mai mult decât atât, în cazul în care legislaŃia federală privind conflictul
de interese şi codul de etică pentru titularii de funcŃii publice care îşi
încetează funcŃiile lor interzic miniştrilor, echipelor lor şi persoanelor numite
la guvern să exercite funcŃiile de lobby-ist pentru un an sau doi ani după
încheierea îndatoririlor lor oficiale, se pare că nu există nici o regulă care
interzice lobby-iştilor să lucreze pentru guvern şi departamentele
guvernamentale sau pentru partidele politice şi în timpul campaniilor
candidaŃilor pentru alegeri. Noul guvern a demarat consultări pentru a
înăspri normele de lobby, având în vedere punerea în aplicare a Legii privind
responsabilitatea federale.

III. Practica curentă în Uniunea Europeană şi în alte instituŃii

europene

31. După al doilea război mondial, statele europene au transferat treptat

puteri decizionale unor instituŃii supranaŃionale. În ceea ce priveşte UE,
acest lucru este valabil mai ales pentru ultimele două decenii, care au fost
marcate de stabilirea şi de consolidarea PieŃei unice europene (după cum se
reflectă în semnarea Actului Unic European, în 1986), a Uniunii Economice
şi Monetare (o dată cu semnarea Tratatului de la Maastricht în 1992) şi a
unei monede unice europene, precum şi prin mai multe încercări recente de a
adopta o ConstituŃie europeană.

32. Această tendinŃă spre integrare, valurile succesive de extindere şi

avântul luat de Bruxelles, placa turnantă de guvernare şi dezvoltare de
politici au generat o activitate crescută şi focalizarea grupurilor de lobby cu
privire la politicile europene. Se estimează că aproape 15 000 de grupuri de
interese5 din care, 2600 cu birouri în Bruxelles, sunt în prezent angajate în
activităŃi de lobby instituŃiile pe lângă Uniunea Europeană.

5
Din care federaŃii europene de comerŃ(32%), consultanŃi (20%), întreprinderi (13%), ONG (11%),
asociaŃii naŃionale (10%), reprezentanŃii naŃionali (6%) organizaŃii internaŃionale (5%)

19
 33. Printre instituŃiile Uniunii, Parlamentul European care a examinat
pentru prima dată în 1996 şi a aprobat propunerile privind reglementarea
lobby în Parlament şi a intereselor financiare ale parlamentarilor. Datorită
Regulilor de procedura 9 (1 şi 2), un registru de lobby a fost apoi introdus,
Colegiul chestorilor fiind în acelaşi timp, responsabil pentru punerea în
aplicare a acestor norme şi eliberarea de insigne6 persoanelor care doresc să
intre in Parlament pentru a aduce informaŃii pentru parlamentari, ca parte a
mandatului lor parlamentar. Aceste norme au devenit baza politicii
Parlamentului pentru a reglementa interacŃiunea dintre parlamentari şi
interesele private.

34. Normele Parlamentul European definesc pe reprezentanŃi grupurilor de

interese ca organe private, publice sau non-guvernamentale care pot oferi
cunoştinŃe şi expertiză în multe domenii economice, sociale, şi de mediu,
dar nu fac nici o menŃiune explicita privind grupurile de interese care
încearcă să influenŃeze politica sau luarea unei decizii, nici nu specifică
care poate fi contactat de către reprezentanŃii grupurilor de interese (de
exemplu, parlamentarii, membri ai echipei lor, funcŃionari etc.). Formula
utilizata este foarte edulcorata, dacă nu chiar vaga. Deşi numele de
grupurilor de interese sunt publicate pe site-ul internet al Parlamentului
European, alte informaŃii relevante ( de exemplu, natura activităŃii grupurilor
de interese, interesele pentru care acestea acŃionează sau orice referinŃă
parlamentară, după cum este indicat în documentul de înregistrare), cu toate
acestea, nu sunt publicate. Mai mult de 4 200 instituŃii sunt acreditate pentru
activităŃi de lobby la Parlamentul European.

35. Anexat la Regulament, se afla Codul de etică al reprezentanŃilor

grupurilor de interese. Codul are mai degrabă un caracter general, deoarece
aceasta reprezintă standarde minime şi concepte foarte largi pentru a măsura
şi monitoriza (de exemplu, indicaŃia de a se abŃine de la orice acŃiune care
vizează obŃinerea de informaŃii prin manevre incorecte sau sa divulge terŃilor
copii ale unor documente obŃinute de la Parlament). Singura sancŃiune este
ridicarea badge-ului care suprimă accesul la Parlament, o sancŃiune foarte
rară.

36. Se observa că, în comparaŃie cu reglementările din Canada şi Statele

Unite ale Americii, cerinŃele Parlamentului European privind informaŃiile
necesare pentru înregistrarea grupurilor de interese sunt modeste. Deci,

6
Valabile maxim un an

20
grupurilor de interese nu sunt obligate să dezvăluie entităŃile cu care acestea
interacŃionează, subiectele şi activitatea parlamentară acoperite, taxele
colectate şi tehnicile de comunicare utilizate, resursele cheltuite şi orice altă
indicaŃie a unei funcŃii ocupate anterior ca funcŃionar sau reprezentant ales.
Nu există nici o regulă care interzice, de asemenea, foştilor parlamentari sau
funcŃionari ai Parlamentului European de a exercita activităŃi de lobby
pentru o anumită perioadă de timp după încheierea îndatoririlor lor oficiale.

37. Începând cu anul 1999, Comisia Europeană a luat o serie de măsuri

legate de transparenŃă pentru a reglementa propria administraŃie. Printre
aceste măsuri se numără legislaŃia privind accesul la documente
(Regulamentul 1049/2001), precum şi un registru de documente, accesul
public la bazele de date cu privire la organismele de consultanŃă şi experŃi
consultanŃi ai Comisiei, precum şi o vastă consultare şi evaluare de impact
înaintea măsurilor legislative; codul de conduită pentru administraŃie şi
codul de etica pentru comisari. Sistemul CONECCS (acronim pentru
consultare, Comisia Europeana şi societatea civilă) a fost stabilit pentru a
servi ca bază pentru înregistrarea voluntară a organizaŃiilor societăŃii civile
(cum ar fi sindicate, asociaŃii profesionale şi ONG-uri) care doresc să ia
parte la procesul consultativ. Cu toate acestea, se estimează că maximum
7% din totalul grupurilor de interese s-au înregistrat de fapt.

38. Siim Kallas, vice-preşedinte al Comisiei Europene şi comisar pentru

administraŃie, audit şi luptă împotriva fraudei, a deschis un nou capitol în
dezbaterea privind reglementarea activităŃilor de lobby, împreună cu
iniŃiativa europeană privind transparenŃa, lansată în luna noiembrie 2005 şi
adoptată drept „comunicare ", la 21 martie 2007. Această iniŃiativă
urmăreşte să ofere mai multe informaŃii publice beneficiarilor finali ai
fondurilor de la Uniunea Europeană, descoperirile făcute de UE şi
investigaŃiile naŃionale în lupta împotriva fraudei, precum şi asupra unor
grupuri de interese implicate în activităŃile de lobby pe lângă Comisia, care
intenŃionează să deschidă o dezbatere privind normele etice comune care
urmează să fie aplicate tuturor legislatorilor Uniunii Europene (comisari,
oficiali, parlamentarii şi Consiliul Uniunii Europene). Luând în considerare
argumentele pentru şi împotriva înregistrării obligatorii a reprezentanŃilor
grupurilor de interese, Comisia a decis în cele din urmă:
● să deschidă în primăvara anului 2008, un nou registru voluntar
pentru reprezentanŃii de interese; acest registru are o funcŃie de
alertare;

21
 ● să consolideze punerea în aplicare a standardelor aplicabile de
consultare a Comisiei prin folosirea unui site web pentru consultări
on-line şi înregistrărilor aferente;
● să elaboreze un cod de conduită pentru relaŃiile dintre reprezentanŃii
grupurilor de interese şi instituŃiile Uniunii Europene, care va fi
supravegheat de către Comisie.

39. Registrul va cuprinde informaŃii cu privire la resurse, clienŃii-cheie şi a

surselor de finanŃarea ale persoanelor înregistrate, în funcŃie de diferitele
categorii de actori implicaŃi: cabinetele de consultanŃă profesională, de
avocatură trebuie să dezvăluie cifra de afaceri legata de activităŃile de lobby
pe lângă instituŃiile Uniunii Europene şi ponderea relativă (cifre în procente
rotunjite) a clienŃilor lor în această cifră de afaceri: grupurile de lobby
"interne" şi asociaŃiile profesionale ar trebui să dezvăluie o estimare a
costurilor asociate activităŃii de lobby direct pe lângă organismele Uniunii
Europene; ONG-urile şi grupurile de reflecŃie ar trebui să declare bugetul
total şi defalcarea principalele surse de finanŃare.

40. Aparent, costul estimat al efortului de lobby este în mod deliberat lăsata
la discreŃia celor care se înregistrează. Acest lucru într-adevăr dă impresia
unei reglementari lipsite de orice putere coercitiva, chiar şi luând în
considerare argumentele reprezentanŃilor grupurilor de interese,privind ideea
eronată că influenŃa este măsurată prin bani şi prin confidenŃialitatea
comerciala.

41. Comisarul Kallas a avertizat însă că, fără auto-reglementare şi

înregistrarea voluntara, în mod inevitabil, situaŃia va evolua spre o
înregistrare obligatorie cu condiŃii de mai stricte de raportare şi sancŃiuni
financiare în caz de nerespectare.

42. La sfârşitul lunii august 2007, un pas critic a fost trecut atunci când
AsociaŃia europeana de cabinete de consultanta si afaceri publice (EPACA),
reprezentând 38 mari companii, a anunŃat ca va boicota registrul voluntar
avut în vedere de către Comisia Europeană, pe motiv că este discriminatoriu
şi imposibil de a funcŃiona. Ea a precizat că, de asemenea, cerinŃa de a
publica informaŃii financiare sensibile din punct de vedere comercial (cum ar
fi onorariile de la clienŃi) constituie o încălcare a dreptului Comunitar
privind concurenŃa. Multe firme de avocatură au indicat, de asemenea, ca
se opun registrului. În plus, în iulie 2007, Mediatorul european a mustrat în
mod oficial pe Comisarul Uniunii Europene pentru ComerŃ, Peter

22
Mandelson, pentru refuzul de a numi grupurilor de interese pe care le-a
întâlnit.

43. Pe data de 23 iunie 2008, primul registru al grupurilor de interese pe

lângă Comisia Europeană este deschis. În conformitate cu cerinŃele
registrului, organizaŃiile au obligaŃia sa indice scopurile şi misiunile lor,
principalele activităŃi de reprezentare a intereselor, precum şi informaŃii de
natură financiară pe care motivele oricărui efort de lobby devenit clare.

44. Registrul prevede că "organizaŃiile implicate în lobby în numele unor

terŃi trebuie să conŃină numele clienŃilor lor. În momentul înregistrării,
reprezentanŃii grupurilor de interese trebuie să adere la Codul de conduită
adoptat de către Comisia Europeană. Sunt stabilite următoarele principii:
"TransparenŃa, 7onestitate şi integritate, care ar trebui să orienteze relaŃiile
dintre reprezentanŃii intereselor şi Comisia Europeana. De asemenea,
prezintă şapte reguli clare de comportament pe care aceste grupuri trebuie
să le respecte.”

45. Putem vedea că deschiderea registrului grupurilor de interese pe lângă

Comisia Europeana este un pas important spre normalizare acestor activităŃi
la nivel european, care permite consolidarea cultivării dialogului şi
consultării cu diferitele părŃi interesate, pentru a creşte transparenŃa şi, de
asemenea, pentru a îmbunătăŃi imaginaŃia reprezentanŃilor grupurilor de
interese, de multe ori negativa in fata opiniei publice.

46. Este important de remarcat faptul că punctele de vedere ale diferiŃilor

actori de lobby pentru crearea Registru diferă foarte mult.

47. De asemenea, este important de remarcat că înregistrarea nu este

obligatorie, ci opŃională. Totuşi, cei care sunt înscrişi vor beneficia de
participarea la consultări on-line organizate de Comisie

48. În ceea ce priveşte problema într-un registru separat pentru Parlamentul

European, sau a unui singur registru pentru ambele instituŃii, comisarul
Kallas a salutat faptul că "Parlamentul European a propus instituirea unui
grup comun de lucru pentru a stabili acest lucru cât mai curând posibil. "

7
O carte verde privind IniŃiativa Europeană pentru TransparenŃă a fost publicată în mai 2006 iar
consultarea publică s-a încheiat în august 2006.

23
49. Regulile Consiliul Europei privind activitatea cu grupurile de interese
nu sunt explicite. Prevederile relevante sunt dispersate într-o serie de
regulamente aplicabile personalului intern şi în Statut (articolele 36, 40 şi în
RezoluŃia statutara (51) 30 cu privire la relaŃiile internaŃionale
interguvernamentale şi non-guvernamentale), sau codificată în mai multe
texte adoptate de către organisme (Comitetul de Miniştri şi Adunarea
Parlamentară).

50. Raportorul salută adoptarea de către Adunare a RezoluŃia 1554 (2007)

privind conflictele de interese care implică membri ai Adunării. Ar trebui,
de asemenea, sa menŃionăm aici RezoluŃia (2003) 8 şi 9 a Comitetului de
Miniştri cu privire la statutul, respectiv, participarea organizaŃiilor non-
guvernamentale de la Consiliul Europei şi a situaŃiei de parteneriat între
Consiliul Europei şi organizaŃiile non-guvernamentale naŃionale.

24
 Activitatea de lobby în state europene

În Danemarca, reprezentanŃii grupurilor de interese au posibilitatea

fie de a trimite petiŃii comisiilor permanente din Folketing, fie de a participa
la şedinŃele comisiilor.
Toate materialele scrise, inclusiv petiŃiile adresate comisiilor şi a membrilor
Folketing, sunt adunate în Arhivele de la Folketing, unde publicul are acces.
Există reguli care reglementează admiterea delegaŃiilor în cadrul şedinŃelor
comisiilor permanente:
1.Cei care alcătuiesc o delegaŃie trebuie să fie afiliaŃi unui grup sau unei
asociaŃii. Nu este admisă o persoană care nu aparŃine unui grup organizat.
2. Purtătorul de cuvânt al delegaŃiei are dreptul de a-şi spune punctul de
vedere asupra unei anumite probleme.
3. După această declaraŃie, ceilalŃi membri ai delegaŃiei pot pune întrebări şi
primesc răspunsuri din partea comisiei.
4. Pot avea loc negocieri, dar comisia este cea care deliberează.
5. ŞedinŃa în care sunt admişi reprezentanŃii grupurilor de interese nu poate
depăşi 15 minute.

Materialele scrise pentru comisie trebuie să fie trimise în

Folketing în 60 de exemplare, în timp suficient, pentru a permite Comisiei să
studieze conŃinutul.
Modificările din componenŃa reprezentanŃilor grupurilor de interese trebuie
să fie trimise cu cel puŃin o zi înainte de audiere.

În ceea ce priveşte FranŃa sistemul politic nu integrează aceste

practici. Regulamentele de organizare şi funcŃionare ale Adunării NaŃionale
şi Senatului interzic constituirea în interiorul lor a grupărilor ce apără
interesele particulare, locale sau profesionale şi nu există un registru special
pentru aceste grupări.

25
Art. 23 din Regulamentul Adunării NaŃionale interzice înfiinŃarea, în cadrul
Camerei, a grupurilor de apărare a intereselor particulare, locale sau
profesionale. Interzice, de asemenea, întrunirea în interiorul Palatului
Bourbon a grupărilor ce au ca scop apărarea aceloraşi interese. Articolul 79
din Regulament interzice deputaŃilor să facă uz de calitatea pe care o au în
desfăşurarea de activităŃi financiare, industriale sau comerciale şi în
exercitarea de profesiuni liberale, precum şi aderarea acestora la asociaŃii sau
grupări de apărare a intereselor particulare, locale sau profesionale.

În Germania, dispoziŃiile Anexei 2 din Regulamentul Bundestag-ului

se referă la desfăşurarea activităŃii de lobby în cadrul acestei Camere.
Pentru a-şi putea exprima sau apăra interesele, asociaŃiile sau organizaŃiile
trebuie să se înscrie pe o listă publică.
Lista grupurilor de interese se publică anual în Buletinul federal.
Înscrierea pe listă se face pe baza furnizării de informaŃii privind: numele şi
sediul organizaŃiei; componenŃa consiliului de administraŃie; sfera de interes;
numărul membrilor; numărul reprezentanŃilor desemnaŃi.
Numai reprezentanŃii înscrişi pe listă pot primi permise de acces în clădirile
Parlamentului şi îşi pot exprima părerea în cadrul şedinŃelor comisiilor
parlamentare.
În Bundesrat nu există reguli care să guverneze activitatea grupurilor de
interes.

În Marea Britanie lobby-ul se referă tradiŃional la încercările de

influenŃare a unor membrii ai Parlamentului, de către colegii lor parlamentari
sau de către organizaŃii din afara Parlamentului. Activitatea de lobby a
crescut continuu, un raport din 2007 estimând o valoare de 1.9 milioane lire
sterline şi 14,000 persoane angajate. Acest raport arată că există membrii ai
Parlamentului abordaŃi de peste 100 de ori pe săptămână de lobby-işti.
Comitetul pentru AdministraŃie Publică al Camerei Comunelor a făcut o
cercetare asupra lobby-iului în interiorul instituŃiei. În raportul prezentat în
2009 ei au arătat necesitatea unui registru al activităŃilor de lobby, pentru o
mai mare transparenŃă a relaŃiilor dintre Parlament şi interesele din afara
acestuia. De asemenea raportul a arătat că auto-reglementările activităŃii de
lobby sunt făcute necorespunzător, fără bază legală.

26
 În Olanda nu există norme specifice cu privire la activităŃile
grupurilor de interese.
Departamentul pentru RelaŃii Publice al Camerei inferioare a Parlamentului
emite însă un card de acces valabil pentru reprezentanŃi grupurilor de
interese. Cardul poate fi valabil o zi sau, în cazuri excepŃionale, doi ani.
Pentru a avea acces în cadrul comisiilor permanente, reprezentanŃii
grupurilor de interese trebuie să-şi anunŃe intenŃia de a participa la anumite
dezbateri.
Membrii comisiilor permanente aprobă sau nu participarea acestora la
şedinŃele comisiilor.

łările Europene în care lobby-ul a fost reglementat prin Lege sunt:

Lituania (2001) Polonia (2005) şi Ungaria (2006). În toate aceste Ńări este
necesară înregistrarea lobby-iştilor profesionişti.

LITUANIA

Activitatea de lobby este reglementată prin legea noVIII-1749 din 27

iunie 2000.
Scopul acestei legi este acela de a asigura publicitatea şi transparenŃa
activităŃii de lobby şi de a preveni activităŃile ilegale din domeniu.

Principalele definiŃii ale legii:

1. „Persoana” este desemnată persoana fizică sau juridică;
2. „Lobby-ist” persoana fizică sau juridică înregistrată la Registrul
lobby-iştilor.
3. „Activitatea de lobby” reprezintă activităŃile persoanei fizice sau juridice
desfăşurate cu scopul de a influenŃa anumite acte normative în favoarea
intereselor unui client/grup.

Drepturile şi obligaŃiile lobby-iştilor

27
Un lobby-ist are următoarele drepturi:
- să participe, în maniera descrisă de legile în vigoare, la elaborarea unui
proiect legislativ prin propuneri şi explicaŃii,
- să înmâneze propriile iniŃiative, concluziile sau comentariile unui proiect
persoanelor competente din forul legislativ;
- să explice publicului şi să convingă instituŃiile decizionale că un proiect
poate fi adoptat, respins sau modificat, conform necesităŃii.
- să informeze publicul, întreprinderile, agenŃiile şi organizaŃiile interesate
despre un proiect iniŃiat de Parlament sau alte instituŃii;
- să organizeze întâlniri între autorităŃile competente şi reprezentanŃii
clienŃilor;
- să organizeze sondaje de opinii referitoare la adoptarea sau implementarea
unor acte legislative.

Potrivit articolului 8 din legea de mai sus „ Nu pot fi clienŃi ai activităŃii de

lobby politicienii, funcŃionarii publici, magistraŃii, agenŃiile guvernamentale
sau societăŃile de stat”.

Fiecare lobby-ist trebuie să completeze un raport privind activităŃile

de lobby susŃinute în timpul unui an calendaristic. Raportul va fi completat şi
înaintat Secretarului general al Comisiei parlamentare pentru etică, care îl va
prezenta Parlamentului.

ActivităŃile de lobby sunt considerate ilegale dacă:

- sunt desfăşurate de către o persoană care nu este înregistrată în Registrul
Lobby-iştilor;
- persoana este suspendată din funcŃia de lobby-ist;
- lobby-istul, prin mijloace directe, sau indirecte, este capabil să influenŃeze
procesul legislativ, politica de stat, oficialii publici sau funcŃionarii.

Activitatea de lobby-ist încetează în următoarele condiŃii:

- dacă persoana în cauză adresează o cerere Preşedintelui Comisiei de Etică
privind suspendarea sa din funcŃie;
- în cazul în care lobby-istul a uitat să transmită raportul activităŃii
desfăşurate;
- dacă a comis o deliberat o infracŃiune.

28
 POLONIA

Legea privind activitatea de lobby în procesul legislativ din anul 2005

prevede principii legale prin care se exercită influenŃa asupra organelor
autorităŃii publice în procesul legislativ.
Activitatea de lobby profesional este definită ca orice acŃiune ce aduce
profit, întreprinsă de către terŃi, cu condiŃia ca interesele persoanelor care
angajează să fie luate în considerare în cadrul procesului legislativ.
Activitatea de lobby profesional poate fi exercitată de un antreprenor
sau de o persoană fizică în baza unui contract de drept civil.
PărŃile care efectuează asemenea activităŃi au obligaŃia de a trece
datele lor într-un registru accesibil publicului. Ministerul de Interne are
obligaŃia de a păstra registrul în format electronic, pentru a putea fi uşor
accesat.
Lobby-ul profesional neînregistrat se sancŃionează cu amendă. O
persoană care desfăşoară ilegal activitatea de lobby este pedepsită cu o
amendă între 750 şi 12.500 euro, în funcŃie de gravitatea consecinŃelor.
Cel puŃin o dată la şase luni, Guvernul pregăteşte un raport privind
proiectele de leg şi ordonanŃe. Acest raport este disponibil pe site-ul
Monitorului oficial. Raportul specifica situaŃia proiectelor legislative,
specificând şi motivele retragerilor unor proiecte.
Orice persoană are dreptul de a prezenta o notificare faŃă de un anumit
proiect de lege sau ordonanŃă.
Organul responsabil pentru elaborarea unui proiect de lege sau
ordonanŃă trebuie să organizeze audierea publică. InformaŃia privind
programarea audierii publice trebuie publicată cu cel puŃin şapte zile înaintea
audierii publice. Orice parte care şi-a exprimat interesul în elaborarea unui
proiect cu cel puŃin trei zile înaintea audierii publice are dreptul de a
participa la aceasta.

29
 UNGARIA

Legea XLIX din 2006 privind activităŃile de lobby şi Hotărârea

Guvernului 176/2006 prevăd înregistrarea obligatorie a persoanelor care
desfăşoară activităŃi de lobby şi înregistrarea voluntară a organizaŃiilor care
desfăşoară asemenea activităŃi.

Legea XLIX din 2006 privind activităŃile de lobby asigură publicitatea

pentru activitatea de lobby, defineşte regulile ce guvernează relaŃiile dintre
legiuitori şi lobby-işti.
În scopul prezentei legi:
-„lobby-ist” înseamnă persoana care desfăşoară activităŃi de lobby, conform
legii;
- „firmă de lobby” înseamnă persoana juridică sau o anumită asociaŃie ce are
ca scop influenŃarea deciziilor de la nivel executiv în diferite domenii de
activitate;
- „decizii executive” înseamnă acte adoptate de către parlament, Guvern,
autorităŃi locale, agenŃii guvernamentale.

Nu pot fi implicaŃi în activităŃi de lobby:

- membrii Parlamentului;
- Membrii Parlamentului European;
- membrii Guvernului;
- membrii autorităŃilor locale şi agenŃiilor bugetare ce funcŃionează conform
Actului finanŃelor publice, directorii, funcŃionarii şi membrii agenŃiilor;
- partidele politice;
- instituŃiile publice.

Dacă un lobby-ist sau o firmă de lobby a fost ştearsă din registru – în

acest caz nu este inclusă încheierea voluntară a activităŃii - şi doreşte să-şi

30
continue activitatea în acelaşi domeniu, readmiterea în registru se va face
după un an de la data ştergerii din registru.

O dată la trei luni, cel care desfăşoară activitatea de lobby trebuie să

alcătuiască un raport care va conŃine: lista actelor normative vizate,
obiectivul concret, mijloacele folosite în cadrul activităŃilor de lobby,
numele persoanelor din organul decizional care au fost contactate, numele
firmei de lobby şi a lobby-istului.
Dacă legea este încălcată de către un lobby-ist înregistrat, se prevede
sancŃiunea ştergerii din registru pentru o perioadă de la 1 la 3 ani iar dacă o
persoană neînregistrată desfăşoară activitatea de lobby, aceasta se pedepseşte
cu amendă de până la 40.000 euro.
De asemenea, există un Cod de conduită obligatoriu pentru cei care
desfăşoară activităŃi de lobby.

31
 Anexă

ExperienŃa unor state membre ale Consiliului Europei

łara Reglementări ParticularităŃi

Austria Nu Grupuri cu interese
economice, cum ar fi
organizaŃiile patronale
şi sindicatele au o
influenŃă semnificativă
în procesul de pregătire
a proiectelor de lege în
contextul parteneriatului
social
Danemarca Nu Sunt respectate „tradiŃii
nescrise”. Grupurile de
interese trebuie
înregistrate pe lângă
comisie unde fac lobby
şi se pot adresa
comisiilor permanente.
FranŃa Nu La data de 16 februarie
2008, Comisia pentru
afaceri economice,
mediu şi teritoriu a
Adunării NaŃionale a
examinat un raport
privind activitatea de
lobby.
La data de 9 octombrie
2008, 18 sindicate au
lansat un apel pentru

32
 elaborarea unei legi
pentru a clarifica relaŃia
dintre aleşi şi lobby-işti.
Germania Da Parlamentul german se
numără printre puŃinele
parlamente care au
reguli specifice pentru
înregistrarea lobby-
iştilor.
Există un registru
pentru sindicate,
organizaŃii profesionale
şi societăŃi individuale.
Grecia Nu Nu există noŃiunea de
lobby în legislaŃie.
Ungaria Da În septembrie 2008, a
fost adoptată o lege de
lobby, ceea ce a permis
crearea unui registru.
Irlanda Nu Există un cod de bună
conduită.
Italia Nu Au existat încercări
pentru a adopta o
legislaŃie în acest sens,
în anii 1980. Astăzi,
există presiuni pentru
introducerea unui
registru pentru lobby-
işti.
Lituania Da În 2001, a fost adoptată
o lege care prevede şi
crearea unui registru în
domeniu.
Luxemburg Nu Camera DeputaŃilor, o
comisie permanentă sau
deputaŃii pot primi
grupuri de presiune fie
la iniŃiativa lor fie la
iniŃiativa grupurilor.

33
 Olanda Nu Lobby-iştii pot obŃine
un badge de acces,
pentru o zi, până la doi
ani, la Parlament, unde
îi pot contacta pe
parlamentari, pot asista
la lucrări şi pot avea
acces la documente.
Georgia Da În 1998, a fost adoptată
o lege care îi obligă pe
lobby-işti să se
înregistreze.
Marea Britanie Nu La data de 22 mai 2008,
Michael Meacher,
membru al Camerei de
ComerŃ şi fost ministru
al Mediului a depus un
proiect privind
transparenta activităŃilor
de lobby, semnat de
peste 130 de
parlamentari.
La data de 5 noiembrie
2008, Comisia
parlamentară de resort
şi AlianŃa pentru un
lobby transparent au
organizat audieri în
Camera Comunelor
privind lobby-ul.
Polonia Da În 2005, Polonia a
adoptat legea care
fixează regulile cadru
pentru activitatea de
lobby, felul în care sunt
controlaŃi, înregistrarea
acestora şi sancŃiunile în
caz de încălcare a
prevederilor legale.

34
35