Într-un corp sănătos – o minte sănătoasă

CAPITOLUL 1. SĂNĂTATEA OMULUI

1.1. STAREA SĂNĂTĂŢII POPULAŢIEI
Sănătatea este una dintre cele mai mari valori, pe care o poate poseda omul, este
chezăşia prosperităţii şi a longevităţii. Literatura medicală afirmă că sănătatea este starea
normală a organismului, care se referă la autoreglarea lui optimă, interacţiunea
concordantă a tuturor organelor lui şi echilibrul dintre funcţiile lui şi mediul înconjurător.
Din nefericire, până în prezent condiţiile sănătăţii au fost studiate în mult mai mică măsură
decât bolile. Medicina şi sfera ocrotirii sănătăţii au fost preocupate în principal de bolnavi
şi tratarea lor. Din această cauză noi cunoaştem mai puţin despre sănătate decât despre
boli.
Cea mai completă definiţie a noţiunii de sănătate pare să fie următoarea: sănătatea
este totalitatea calităţilor şi particularităţilor fizice şi spirituale ale omului, care
constituie temelia longevităţii lui şi condiţia indispensabilă pentru realizarea planurilor
lui de creaţie, de muncă înalt productivă întru binele societăţii, pentru crearea unei
familii trainice, naşterea şi educarea copiilor.
Domeniile care determină sănătatea sunt:
Biologia umană;
Mediul ambiant;
Comportamentele individuale şi stilul de viaţă;
Organizarea asistenţei medicale.
Stilul sănătos de viaţă
Omul se menţine în viaţă şi într-o anumită sănătate prin îmbinarea sistemică
puternică între laturile componente şi prin îndeplinirea prioritară a următoarelor funcţii:
mişcare – muncă – odihnă;
alimentaţie – metabolism – reproducere;
integrarea ambientală şi psihosocială.
Acestea sunt necesităţi (trebuinţe) umane, care variază cantitativ în funcţie de vârstă,
sex şi alte criterii.
Modul de viaţă al omului este format din elemente obiective ale traiului, care
constau din condiţiile materiale, economice şi sociale ale vieţii omului. Componentele
principale ale modului de viaţă în colectivitate sunt: locuinţa (m2 la o persoană) şi
utilităţile casnice (gradul de confort); caracterul muncii (ocupaţiei, profesiei) şi durata ei;
condiţiile igienice din locuinţe şi de la locul de muncă; studiile; calificarea profesională;
asistenţa medicală (formele şi accesibilitatea); tradiţiile; obiceiurile; durata timpului liber
şi formele de petrecere a lui; reşedinţa (urbană, rurală) şi mijloacele existente de transport,
mijloacele de comunicare, telecomunicare, informare, nivelul de cultură etc.
Stilul de viaţă al omului exprimă modul său general de a trăi, raportul dintre
condiţiile în care el îşi duce traiul şi condiţiile de activitate, de asemenea, şi modelele
individuale de comportament determinate în anumită măsură de factorii socio–culturali,
caracteristicile personale şi educaţionale. Stilul de viaţă se referă la decizii, acţiuni şi
condiţii de viaţă.
Elementele stilului de viaţă pot fi:
Sanogene – cele, care promovează şi fortifică sănătatea;
Patogene – cele, care reprezintă factorii cauzali sau de risc pentru anumite
îmbolnăviri.
7
Într-un corp sănătos – o minte sănătoasă
Stilul de viaţă sanogen se cultivă încă din fragedă copilărie în cadrul familiei, ulterior
în grădiniţe, şcoli, societate.
Elementele patogene ale stilului de viaţă includ: fumatul, consumul abuziv de alcool,
consumul de droguri şi alte substanţe toxice, huliganismul, alimentaţia excesivă sau
carenţială, practicile sexuale ,,riscante,, şi sexul neprotejat, sedentarismul. Practicarea
elementelor enumerate ale stilului de viaţă patogen determină un larg segment al
patologiei umane, cum ar fi: bolile cardiovasculare, bolile cronice pulmonare şi digestive,
bolile de nutriţie şi metabolism, bolile neoplazice, bolile psihice, traumatismele, bolile
transmisibile sexual, alcoolismul, narcomania, toxicomania, etc.
Prin stilul sănătos de viaţă se înţelege activitatea de toate zilele a omului, care îi
permite menţinerea sănătăţii la un nivel optimal cuvenit. Prin stilul sănătos de viaţă se
înţelege respectarea unui regim zilnic corect, somnul la timp, alimentaţia sănătoasă,
excluderea deprinderilor vicioase (fumatul, folosirea alcoolului şi a altor droguri),
respectarea igienei personale şi publice, posedarea cunoştinţelor şi a deprinderilor ce
permit preîntîmpinarea diferitelor boli, cunoaşterea propriului organism şi a măsurilor de
protejare a lui împotriva factorilor dăunători etc.
Stilul sănătos de viaţă mai cuprinde atât o activitate fizică adecvată (munca şi
cultura fizică, sportul, plimbările, turismul, etc.), cât şi munca intelectuală corect
organizată.
Sănătatea poate fi menţinută numai în cazul existenţei relaţiilor corecte între oameni
(în familie, grup, clasă, colectivul de muncă, echipă sportivă etc.). Amintiţi-vă de porunca
creştinească "Iubeşte-ţi apropele tău ca pe tine însuţi" .
O influenţă benefică asupra sănătăţii o are contactul cu natura (bazinele acvatice,
pădurile, munţii etc.).
În scopul menţinerii sănătăţii, fiecare om, chiar de la cea mai fragedă vârstă, trebuie
să cunoască şi să respecte cu stricteţe următoarele reguli:
regulile igienei personale şi ale îngrijirii corpului;
să efectueze sistematic curăţenia umedă a odăilor şi să le aerisească;
să acorde o atenţie deosebită calităţii şi regulilor de păstrare a produselor
alimentare;
să spele minuţios fructele şi legumele cu apă, dacă le mănâncă în stare proaspătă;
să nu evite în nici un caz vaccinurile necesare şi să le facă în terrmenii stabiliţi.
dacă nu v-aţi protejat şi începeţi să vă simţiţi rău, adresaţi-vă imediat părinţilor,
pedagogului, antrenorului sau medicului.
trebuie să respectaţi cu stricteţe toate prescripţiile medicului, să nu folosiţi de sine
stătător nici un fel de preparate medicamentoase (automedicaţia).
în perioadele izbucnirii unor boli contagioase, cum ar fi, de exemplu, gripa,
străduiţi-vă să vă aflaţi cât mai puţin timp în locuri publice aglomerate: la
magazin, cinematograf, sau în alte locuri, unde se adună multă lume.
fiecare dintre noi este obligat să ajute activ personalul medical la descoperirea
bolnavilor contagioşi şi la realizarea acţiunilor necesare de ordin sanitaro-igienic
indicate de ei.
Ţineţi minte: cu cât mai devreme se va începe tratarea bolii, cu atât omul se va
vindeca mai curând.

8
Într-un corp sănătos – o minte sănătoasă
Calendarul vaccinărilor obligatorii în Republica Moldova pentru anii 2011-2015
În scopul realizării obiectivelor prezentului Program în anii 2011-2015 va fi aplicat următorul calendar de vaccinări obligatorii
Imunizarea împotriva
Vîrsta Hepatitei Tuber- Polio- Infecţiei cu Infecţiei Infecţiei cu Difteriei, Difteriei, Rujeolei,
efectuării virale B culozei mielitei rotavirus Hib pneumo- tetanosului, tetanosului oreionului, Note
coci tusei rubeolei
vaccinării HepB BCG VPO RV Hib PC convulsive DT/Td ROR
DTP
24 ore HepB-0* În maternitate
2-5 zile BCG 1 În maternitate
2 luni HepB-1 VPO-1 RV-1** Hib-1 PC-1*** DTP-1 Concomitent în aceeaşi zi:
injectabil intramuscular HepB+DTP+Hib
4 luni HepB-2 VPO-2 RV-2** Hib-2 PC-1*** DTP-2 în componenţa vaccinului pentavalent
şi PC separat cu diferite seringi şi în
6 luni HepB-3 VPO-3 RV-3** Hib-3 PC-1*** DTP-3 diferite locuri anatomice;
VPO şi RV picături în gură
12 luni ROR-1
22-24 luni VPO-4 DTP-4 Concomitent, peste 16-18 luni după
vaccinare
6-7 ani BCG 2 VPO-5 DT ROR-2 VPO-5 şi DT – concomitent primăvara,
pînă la admiterea copiilor la şcoală
ROR-2 şi BCG-2 – toamna (în clasa I).
Copiii expuşi unui risc sporit de
infectare se testează Mantoux cu 2 UT
PPD şi în cazul unei reacţii 0-9 mm
(infiltrat, hiperemie) sînt vaccinaţi
15 – 16 ani VPO-6* Td ROR-3** ROR-3 toamna, VPO şi Td primăvara,
pînă la absolvirea şcolii medii
necomplete (clasa 9)
Adulţii: La 20, Td Imunizarea este efectuată la atingerea
25, 30, 35, 40, vîrstei indicate
50 şi 60 ani
Note:
1.Vaccinările împotriva altor boli infecţioase (rabia, gripa, hepatita virală A, infecţia meningococică, varicela, infecţia cu virusul papilomei umane, holera, antrax, leptospiroza, tularemia, febra tifoidă, bruceloza
etc.) vor fi efectuate grupelor de populaţie cu risc sporit de infectare, în funcţie de situaţia epidemiologică şi în conformitate cu deciziile Ministerului Sănătăţii, precum şi în mod individual, inclusiv contra plată.
2. Imunizarea împotriva febrei galbene, encefalitei acariene, pestei va fi aplicată persoanelor care pleacă în regiunile endemice în mod individual, inclusiv contra plată.
* - din anul 2011; ** - din anul 2012 ; *** - din anul 2013, în cazul acceptării cofinanţării externe de Alianţa Globală pentru Vaccinuri şi Imunizări.

8
Fii cumpătat în toate

Reţineţi: buna dispoziţie nu înseamnă că pericolul a trecut cu totul, de aceea

trebuie să continuaţi tratamentul până în momentul când acesta va fi recomandat de
către medic.
Se întâmplă uneori ca, temându-se de însuşi procesul tratamentului, adolescenţii să
tăinuiască insuficienţa sănătăţii. Astfel boala evoluează fără a întâlni barierele
tratamentului calificat, şi vindecarea de morbul care afectează organismul devine tot mai
complicată. Ba mai mult, pot apare şi cazuri cu complicaţii grave.
Printre practicile/obiceiurile care pot influenţa sănătatea pot fi enumerate:
Alimentaţia excesivă/necorespunzătoare;
Îmbrăcămintea neadecvată;
Nepracticarea sportului;
Violenţa în familie;
Consumul excesiv de alcool;
Fumatul;
Abuzul de cafea, etc.
Unele recomandări privind organizarea activităţilor în domeniul promovării sănătăţii
în relaţie cu factorii socio-culturali:
Frecventarea muzeelor, expoziţiilor, concertelor, teatrelor, participarea la
organizarea unor activităţi socio-culturale desfăşurate la locul de muncă, de studiu,
în comunitate, etc.;
Gestionarea cu chibzuinţă a bugetului familiei inclusiv planificarea mijloacelor
financiare pentru activităţi socio-culturale;
Alimentaţia raţională, evitarea abuzului de alimente, alcool;
Activitatea fizică zilnică (exerciţii fizice, sport, plimbări, etc.);
Îmbrăcămintea îngrijită şi conformă anotimpului;
Exprimarea deschisă şi sinceră a bucuriei, sentimentelor, necazurilor şi
dezamăgirilor, prevenirea stresului;
Planificarea corectă a activităţilor zilnice, respectarea unui regim sănătos de
activitate şi odihnă;
Toleranţa faţă de persoanele bolnave, în familie, la lucru, în relaţiile cu membrii
familiei, colegii şi prietenii.
Orice abatere subiectivă sau obiectivă de la o stare fiziologică de bine poate fi
sintetic indicată prin termenul de morbiditate, care este sinonim cu boala, îmbolnăvirea,
starea morbidă. Deficienţa semnifică orice pierdere sau anomalie a unei structuri sau
funcţii, la nivel fiziologic, psihologic sau anatomic. Invaliditatea desemnează orice
limitare sau lipsă (rezultând dintr-o deficienţă) a capacităţii de a efectua o activitate în
modul sau la nivelul considerat normal pentru om. Handicapul constă într-un dezavantaj
pentru un anumit individ, rezultând dintr-o deficienţă sau dintr-o invaliditate, care
limitează sau împiedică realizarea unei funcţii normale.
Prevalenţa este totalitatea cazurilor noi şi vechi înregistrate într-o anumită perioadă
de timp. Incidenţa măsoară rapiditatea cu care o boală apare în populaţie sau frecvenţa
cazurilor noi, adiţionale de boală. Mortalitatea reflectă decesele înregistrate într-o
populaţie. Mortalitatea infantilă reprezintă decesele înregistrate la copii având vârsta sub
un an, raportat la totalul nou-născuţilor vii, timp de un an. Speranţa de viaţă reprezintă
9
Fii cumpătat în toate
numărul de ani pe care un individ de o vârstă dată se speră că îi va mai trăi dacă persistă
aspectele de mortalitate prezente la un moment dat.
Istoria naturală a unei stări de sănătate include toate stadiile acesteia:
Stadiul de deplină sănătate.
Stadiul debutului procesului patologic, secundar expunerii la agentul cauzal.
Stadiul prodromal, premergător celui clinic manifest.
Stadiul clinic manifest, în care evoluţia poate fi spre deces, recidivă, remisiune,
ameliorare sau vindecare.
Evenimentele clinice de interes major sunt cele privind aspectele patologice posibile
ale stării de sănătate: sunt evenimente pe care medicii caută să le înţeleagă, să le prevadă,
să le interpreteze şi să le modifice când îngrijesc un bolnav.

Neplăcere Stări emoţionale şi mintale ca: agitaţie, tristeţe, furie ş.a.

(dissatisfaction)*
Disconfort, deranj Simptome care deranjează: durere, greaţă, ameţeală, oboseală etc.
(discomfort)*
Incapacitate, invaliditate Stare funcţională care permite individului să trăiască, realizându-şi
(disability)* activităţile cotidiene acasă, la serviciu sau în concediu - altfel decât în
mod normal.
Boală Combinaţie caracteristică de semne, simptome şi date de laborator
(disease)*
Moarte Punct final al stării de sănătate, problema fiind cea a oportunităţii.
(death)*
* - în engleză
Îmbolnăvirile sunt aspecte ale stării de sănătate a individului şi a comunităţii, care
însoţesc evoluţia întregii istorii a societăţii omeneşti. Evaluarea globală a stării de sănătate
a comunităţii umane se face folosind diferiţi indicatori, cel mai acceptat fiind mortalitatea.
Deşi moartea trebuie să reprezinte sfârşitul fiziologic al vieţii, ea poate surveni prematur,
ca un eveniment nedorit, adesea corolar al eşecului profesiei medicale de a proteja şi
prelungi viaţa persoanei respective. Oricum, analiza mortalităţii generale şi specifice a
unei populaţii este extrem de utilă în cunoaşterea condiţionării stării de sănătate a acelei
populaţii. În plus, acest indicator poate fi apreciat cel mai obiectiv, datele primare fiind cel
mai uşor şi sigur de obţinut din comunitate (evidenţe medicale, demografice, de cult).
Există argumente extrem de puternice care pledează în favoarea medicinii de
orientare preventivă, în care accentul major să fie pus pe prevenirea îmbolnăvirii, pe
păstrarea şi consolidarea sănătăţii individului şi a populaţiei şi numai în cazurile de
necesitate impusă, pe tratarea şi vindecarea bolnavului. Atât corpul medico-farmaceutic,
cât şi populaţia, trebuie să fie supuse influenţei unui act educaţional cu alt conţinut decât
cel folosit până acum. Pentru ambele grupuri de persoane se poate folosi acelaşi argument
de bază în favoarea schimbării strategice şi anume criteriul rentabilităţii: este mult mai
ieftină (moral şi material) păstrarea sănătăţii decât refacerea sau recuperarea ei. Exemplul
clasic al costului asistenţei medicale curative acordată unui caz de tetanos, egal cu costul a
peste 20000 de doze de vaccin antitetanic, este unul dintre cele mai convingătoare. Există
extrem de multe exemple la fel de sugestive în favoarea medicinii preventive.
Populaţia trebuie să fie direct implicată în asigurarea sănătăţii sale. În acest scop,
populaţia trebuie să dispună de informaţii, de suport tehnic şi de posibilitatea de a emite
decizii, astfel încât să se implice în acţiunile ce vizează păstrarea şi promovarea propriei
10
Fii cumpătat în toate
sănătăţi. Populaţia trebuie să fie conştientă că starea de sănătate a fiecăruia şi a tuturor nu
depinde primordial de medic, ci de fiecare şi de toţi cei care fac parte din colectivitatea în
cauză. Eforturile profesionale ale reţelei medico-sanitare vor fi ineficiente dacă populaţia
nu va fi interesată de finalizarea lor, dacă nu va deveni şi ea parte în executarea măsurilor
de asistenţă primară a stării sale de sănătate. Pentru o coordonare a activităţii, populaţia
trebuie să-şi asigure prezenţa şi rolul activ al medicului - oferindu-i nu numai ocazia de a
activa profesional, ci şi condiţiile în care să o facă şi care să îi aducă atât satisfacţia
morală, cât şi cea materială a activităţii de specialitate depusă. Dacă o populaţie nu va fi în
stare sau nu va dori să atragă şi să menţină un medic, acesta va fi captat de o altă
comunitate, mai doritoare de a-l folosi, în relaţii de beneficiu bilateral. Totodată, o
colectivitate care nu se va implica activ în realizarea măsurilor de asistenţă primară
coordonate de medic, trebuie să fie conştientă că va avea o stare de sănătate
nesatisfăcătoare din cauza neimplicării membrilor colectivităţii, nu din cauza lipsei de
devotament a medicului.
1.2. EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE
Educaţia pentru sănătate are ca obiectiv major formarea responsabilităţii atât pentru
propria sănătate, cât şi pentru sănătatea celor din jur, posedarea cunoştinţelor şi
deprinderilor cultural-igienice, cunoştinţelor elementare în medicină, respectarea unui mod
sănătos de viaţă, evitarea comportamentului nesanogen.
Formarea conceptului de organism uman integru şi interacţiunea lui cu mediul înconjurător:
conştientizarea importanţei menţinerii unui echilibru raţional‚ între organism şi mediul ambiant pentru
vieţuirea omului; acţiunile favorabile şi nocive ale mediului ocupaţional asupra omului (microclima,
iluminarea etc.); interacţiunea dintre organism şi mediul biologic, cunoaşterea rolului regnului vegetal şi
animal în creşterea şi dezvoltarea organismului uman; conştientizarea importanţei mediului social
pentru existenţa omului, formarea unor relaţii corecte în familie, colectivitate şi societate.
Cunoaşterea structurii şi a funcţionării organismului uman în stare de sănătate şi în caz de boală;
formarea deprinderilor de a studia structura şi funcţionarea propriului său corp. Cunoaşterea celor mai
frecvente boli, întâlnite la om, şi profilaxia lor: bolile respiratorii acute, combaterea lor; caria dentară şi
profilaxia ei. Cunoaşterea afecţiunilor care provoacă mortalitatea cea mai mare a populaţiei: bolile
cardiovasculare (arterioscleroza, infarctul miocardic, apoplexia, hipertonia etc.), factorii de risc, care le
provoacă; cancerul, metodele accesibile de depistare precoce, profilaxia, tratamentul, primul ajutor.
Cunoaşterea celor mai frecvente boli ale tractului digestiv, aparatului respirator, a bolilor renale,
dermato - venerologice, neuro - psihice, infecţioase şi altele.
Dezvoltarea responsabilităţii faţă de menţinerea sănătăţii atât a propriului organism, cât şi a celor din
jur. Formarea necesităţii de a ajunge la o bună stare de sănătate în cadrul propriei sale comunităţi.
Cunoaşterea factorilor de risc, care dăunează sănătăţii, şi evitarea lor. Formarea unui comportament
sanogen la elevi.
Cunoaşterea legităţilor de creştere şi dezvoltare a organismului uman: funcţia de reproducere;
graviditatea; naşterea; contracepţia; primul an de viaţă al copilului; perioada preşcolară şi şcolară
(vârsta adolescenţei, perioada de pubertate), omul matur, perioada de vârstă înaintată. Formarea
relaţiilor sănătoase dintre sexe.
Formarea unui mod sănătos de viaţă: formarea unor noţiuni corecte despre regimul zilei şi respectarea
lui în viaţa cotidiană; formarea deprinderilor de organizare corectă a activităţii intelectuale şi fizice în
timpul zilei (igiena regimului instructiv-educativ, amenajarea locului de activitate etc.); cunoaşterea şi
aplicarea principiilor de organizare a timpului liber şi a somnului; însuşirea principiilor alimentaţiei
corecte şi aplicarea lor în practică; formarea intoleranţei faţă de fumat, abuzul de alcool, consumul de
droguri; conştientizarea importanţei activităţii motorii (sport, turism, munca fizică, gimnastică) în
menţinerea sănătăţii omului; formarea deprinderilor de călire a organismului.

11
Fii cumpătat în toate
Formarea deprinderilor de igienă personală şi publică: îngrijirea pielii şi a anexelor ei; menţinerea
cavităţii bucale în stare normală; păstrarea în curăţenie atât a locuinţei, cât şi a centrelor populate urbane
şi rurale.
Una din sarcinile de bază ale şcolii constă în informarea elevilor în ceea ce priveşte
problemele sanitare prioritare şi metodele de prevenire şi control a bolilor. Ca metodă
cost-eficienţă de fortificare a sănătăţii copiilor şi adolescenţilor va fi formarea la ei a unui
comportament sanogen, în particular – promovarea standardelor igienice comportamentale
individuale şi comunitare prin educaţia pentru sănătate şi promovarea sănătăţii în rândul
populaţiei tinere.
Standardul igienic comportamental – ansamblu de reguli cu rol în orientarea
eforturilor asupra promovării sănătăţii şi a prevenţiei bolilor şi accidentelor; dezvoltarea
atitudinilor şi a comportamentelor în beneficiul sănătăţii populaţiei; plasarea accentului
practicii sănătăţii publice pe problemele psihologice ale atitudinii individuale faţă de
propria-i sănătate.
Promovarea standardelor igienice comportamentale individuale şi comunitare se
efectuează prin:
Consultarea medico-sanitară – informarea pacientului (bolnavului) referitor la cauzele,
manifestarea, tratarea şi prevenirea bolii în cauză în scopul formării unui comportament
favorabil sănătăţii.
Educaţia pentru sănătate – studiază nivelul de cultură sanitară (cunoştinţe, deprinderi,
atitudini, comportamente) ale diferitor grupuri de populaţie, precum şi mijloacele şi
procedeele educaţionale necesare formării şi dezvoltării unui comportament sanogen,
igienic.
Promovarea sănătăţii – concept complex de activităţi sau proces orientat spre creşterea
abilităţii populaţiei de a-şi controla şi îmbunătăţi sănătatea, precum şi spre scăderea
frecvenţei bolilor specifice şi a acţiunii factorilor de risc asociaţi care afectează sănătatea,
prosperitatea şi capacitatea de muncă a individului şi a societăţii.
Paradigma asistenţei medico-sanitare, a comportamentului care ţine de
sănătate şi intervenţiile orientate spre îmbunătăţirea sănătăţii publice

Formarea
comportamentului
de grup ce ţine de
sănătate

Educaţia pentru sănătate Formarea Medicina primară

comporta- Consul-
mentului tarea
SĂNĂTATEA PUBLICĂ Medicina de urgenţă
individual medico-
ce ţine de sanitară
sănătate Medicina spitalicească
Promovarea sănătăţii

Formarea
comportamentului
comunitar ce ţine
de sănătate
12
Fii cumpătat în toate
Conform Academiei Americane de Pediatrie, programul şcolar de sănătate conţine
următoarele elemente principale:
1. Ambianţa şcolară sănătoasă, curată şi sigură.
2. Sănătatea ca obiect de studiu în şcoală.
3. Asistenţa medico-sanitară de urgenţă în şcoală.
4. Educaţia fizică/cultura fizică.
5. Educaţia copiilor cu nevoi speciale în cadrul şcolii normale.
6. Instruirea şi supravegherea cadrului didactic.
7. Igiena alimentaţiei, prevenţia tulburărilor de nutriţie şi depistarea cazurilor.
8. Programe şcolare de alimentare.
9. Viaţa familială şi educaţia sexuală/pregătirea pentru a deveni părinţi/metode contraceptive.
10. Educaţia şi prevenţia BST şi HIV.
11. Prevenţia şi declararea cazurilor de violenţă şi abuz sexual.
12. Atitudini sigure – securizarea şi prevenţia incendiilor, traumelor pietonilor, accidentelor rutiere, la
domiciliu şi în bazinele acvatice (râuri, lacuri).
13. Propagarea cunoştinţelor referitoare la pericolele abuzului de substanţe toxice, inclusiv a
fumatului.
14. Igiena personală.
15. Instruirea cu referire la primul ajutor şi metodologia resuscitării cardiorespiratorii.
16. Controlul bolilor infecţioase.
17. Sănătatea mentală şi emoţională – prevenţia suicidului şi violenţei.
18. Înţelegerea noţiunii de sănătate a comunităţii.
19. Înţelegerea noţiunii de sănătate a familiei (îngrijirea de cei vârstnici).
20. Conştientizarea relaţiilor dintre mediul ambiant şi sănătate.
21. Promovarea voluntariatului în sistemul de asistenţă medico-sanitară.
Activitatea de promovare a sănătăţii va fi eficientă cu condiţia respectării
recomandărilor OMS, şi anume:
1. Luarea în calcul a populaţiei întregi în cadrul abordării problemelor sanitare habituale, precum şi
a persoanelor cu risc pentru o boală specifică.
2. Acţionarea directă asupra factorilor de risc şi cauzelor bolilor sau deceselor.
3. Efectuarea activităţilor de cercetare şi remediere a factorilor de risc care afectează sănătatea
comunităţii.
4. Promovarea factorilor care contribuie la ameliorarea stării sănătăţii populaţiei.
5. Iniţierea măsurilor orientate împotriva pericolelor pentru sănătate prin informare, educare,
elaborarea şi implementarea bazelor legislative, măsurilor fiscale, modificărilor organizatorice, prin
dezvoltarea comunităţii şi organizarea activităţilor locale.
6. Participarea comunităţii la definirea problemelor şi la alegerea acţiunilor.
7. Protecţia mediului ambiant, a sănătăţii şi promovarea politicii sociale.
8. Încurajarea participării profesioniştilor din domeniul sănătăţii în educarea sanitară şi protecţia
sănătăţii.
Aplicat la populaţia de vârstă şcolară, elementul principal al programului şcolar de
sănătate ar trebui să fie “Educaţia pentru sănătate” ca obiect de studiu în şcoală la toate
treptele. Planul de învăţământ şcolar din Republica Moldova conţine ca disciplină
obligatorie „Educaţia civică”, care include modulul „viaţa şi sănătatea”, dar care nu are un
suport didactic (lipsesc manualele pentru elevi, ghidurile pentru profesori, etc). De aceea
este important ca profesorii şcolari să fie familiarizaţi referitor la obiectivele, subiecţii (cui
se aplică), domeniile şi ariile de acoperire în educaţia pentru sănătate a elevilor:

Interacţiunea
obiectivele/subiecţii/domeniile/ariile în educaţia pentru sănătate a elevilor

13
Fii cumpătat în toate
Ariile de acoperire în educaţia pentru sănătate a elevilor
Sănătatea fizică Sănătatea mentală
Domeniile de educaţie pentru sănătate a elevilor
I. Formarea unui stil sănătos de viaţă
1.1. Igiena personală şi publică
1.2. Ocupaţiile zilnice şi odihna
1.3. Conduita ecologică corectă

Subiecţii educaţiei pentru sănătate

1.4. Alimentaţia sănătoasă

Individul, familia, comunitatea

1.5. Activitatea fizică şi sănătatea
1.6. Evitarea consumului de substanţe toxice
1.7. Relaţiile interumane
II. Sănătatea familiei
III. Securitatea vieţii umane
IV. Prevenţia îmbolnăvirii
Dezvoltarea Promovarea Formarea Educaţia pentru Formarea competenţelor de
personală sănătăţii la stilului viaţa de familie prevenţie a accidentelor,
fizică şi nivel de de viaţă îmbolnăvirilor şi de reducere a
mentală individ, favorabil factorilor de risc
familie, sănătăţii
comunitate
Obiectivele educaţiei pentru sănătate

Anexă
CÂT DE MULT VEŢI TRĂI?

Speranţa standard de viaţă în cazul bărbaţilor este de 67 de ani, iar în cazul femeilor, de 75 de ani.
Începeţi prin a vă nota speranţa standard de viaţă. Dacă aveţi între 50 şi 60 de ani, adăugaţi încă 10 ani la
cifra standard, deoarece aţi demonstrat deja că sunteţi destul de rezistent/ă. Dacă aveţi peste 60 de ani şi
sunteţi încă activ/ă, adăugaţi încă 2 ani.
Standardul de viaţă aşteptat ______________
Evaluaţi în ce măsură vă caracterizează fiecare din itemii (afirmaţiile) de mai jos şi adunaţi sau scădeţi
numărul corespunzător de ani din standardul de viaţă aşteptat.
I. Istoricul familial
Adăugaţi 5 ani dacă doi sau mai mulţi dintre bunicii dumneavoastră au trăit 80 de ani sau mai mult.
Scădeţi 4 ani dacă unul dintre părinţi, bunici, soră sau frate a murit din cauza unui atac de cord sau
accident vascular, înainte de 50 de ani, şi 2 ani daca a murit înainte de 60 de ani;
Scădeţi 3 ani pentru fiecare caz de diabet, boli tiroidiene, cancer la sân, cancer al sistemului
digestiv, astm bronşic sau bronşită cronică în cazul părinţilor sau bunicilor.
II. Statutul marital

14
Fii cumpătat în toate
Dacă sunteţi căsătorit/ă, adăugaţi 4 ani;
Dacă aveţi peste 25 de ani şi nu sunteţi căsătorit/ă, scădeţi câte un an pentru fiecare decadă (10 ani)
peste 25 de ani.
III. Statutul economic
Scădeţi 2 ani dacă venitul familiei dumneavoastră este mai mare de 40.000 USD;
Scădeţi 3 ani dacă aţi fost sărac/ă cea mai mare parte a vieţii.
IV. Starea fizică
Scădeţi un an pentru fiecare 5,5 kg în plus;
Scădeţi 2 ani pentru fiecare 2,5 cm în plus în circumferinţa în regiunea stomacului faţă de cea a
pieptului;
Adăugaţi 3 ani dacă aveţi peste 40 de ani şi nu sunteţi supraponderat/ă.
V. Exerciţiul fizic
Dacă regulat şi moderat alergaţi de 3 ori pe săptămână, adăugaţi 3 ani;
Dacă regulat şi viguros alergaţi la distanţe mari, de 3 ori pe săptămână, adăugaţi 5 ani;
Scădeţi 3 ani dacă aveţi o muncă sedentară;
Adăugaţi 3 ani dacă munca este activă fizic.
VI. Consumul de alcool
Adăugaţi 2 ani dacă consumaţi puţin (1-3 băuturi pe zi);
Scădeţi 5 până la 10 ani dacă consumaţi mult (mai mult de 4 băuturi pe zi);
Scădeţi un an dacă nu beţi deloc.
VII. Fumatul
Dacă fumaţi 2 sau mai multe pachete de ţigări pe zi, scădeţi 8 ani;
Dacă fumaţi 1 sau 2 pachete pe zi, scădeţi 4 ani;
Dacă fumaţi mai puţin de 1 pachet pe zi, scădeţi 2 ani;
Scădeţi 2 ani dacă fumaţi pipă sau trabuc în mod regulat.
VIII. Dispoziţia
Adăugaţi 2 ani dacă sunteţi o persoană raţională şi practică;
Scădeţi 2 ani dacă sunteţi o persoană agresivă, cu activitate intensă şi competitivă;
Adăugaţi între 1 şi 5 ani dacă sunteţi în general fericit/ă şi mulţumit/ă de viaţă;
Scădeţi între 1 şi 5 ani dacă sunteţi adesea nefericit/ă, îngrijorat/ă sau vă simţiţi des vinovată.
IX. Nivelul de educaţie
Dacă aveţi studii sub nivel de liceu, scădeţi 2 ani;
Dacă aveţi 4 ani de studii după liceu, adăugaţi 1 an;
Dacă aveţi 5 sau mai mulţi ani de studii după liceu, adăugaţi 3 ani.
X. Mediul de reşedinţă
Dacă aţi trăit în mediul rural cea mai mare parte a vieţii, adăugaţi 4 ani;
Dacă aţi trăit în mediu urban cea mai mare parte a vieţii, scădeţi 2 ani.
XI. Somnul
Dacă dormiţi peste 9 ore pe zi, scădeţi 5 ani.
XII. Mediul habitual
Adăugaţi 2 ani dacă temperatura în casa (apartamentul) dumneavoastră nu depăşeşte 20 de grade.
XIII. Îngrijire medicală
Dacă faceţi verificări medicale şi control stomatologic regulat, adăugaţi 3 ani;
Dacă vă îmbolnăviţi frecvent, scădeţi 2 ani.

Pentru cei care, în urma calculului, au o speranţă mai redusă decât se aşteptau, dublând acest fapt cu
studiile care arată că, pe măsură ce îmbătrânim ni se pare că timpul trece mai repede (de exemplu, 10 ani
între 10 şi 20 de ani trec mai greu decât 10 ani între 50 şi 60 de ani), nu merită oare să abordăm o viaţă
raţională, cu un stil de viaţă sănătos şi un stil cognitiv caracterizat de un optimism funcţional/raţional?

15
Organismul şi sănătatea voastră sunt valorile cele mai preţioase, pe care le aveţi
Speranţa de viaţă ne indică numărul mediu de ani pe care îi va trăi locuitorul unei ţări. Ea este ridicată dacă indivizii trăiesc mult şi e scăzută dacă
mulţi copii mor la vârste mici. Ţările colorate deschis (vezi harta) sunt cele unde speranţa de viaţă este cea mai scăzută, între 41 şi 55 de ani: ele sunt
situate mai ales pe continentul african. În ţările colorate mai închis, speranţa de viaţă se situează între 56 şi 69 de ani: ele sunt răspândite aproape peste tot
în lume: America Latină, în nordul si sudul Africii, o mare parte din Asia, fosta Uniune Sovietică. În zonele colorate mai întunecat, speranţa de viaţă este
cuprinsă între 70 şi 75 de ani. Este cazul a numeroase ţări din America Latină, din Europa de Est şi a unei părţi din Asia. În sfârşit, în negru sunt colorate
ţările unde speranţa de
viaţă este superioară
vârstei de 76 de ani: ţările
din America de Nord,
ţările din Europa de Vest,
Japonia, Australia şi Noua
Zeelandă în special. Aceste
diferenţe se explică, în
principal, prin nivelul
diferit al dezvoltării
economice a ţărilor lumii:
în ţările dezvoltate,
indivizii beneficiază de o
alimentaţie abundentă şi
echilibrată, de asistenţă
medicală corespunzătoare,
centre de îngrijire,
medicamente etc. În ţările
în curs de dezvoltare,
aceste condiţii sunt departe
de a fi îndeplinite. Hrana e
deseori insuficientă; se
estimează că o persoană
din 5 (în special în Africa
şi în Asia de Sud - Est ) nu
primeşte suficientă hrană
pentru a fi capabilă să
muncească. Medicii sunt
mai puţin numeroşi, iar
spitalele sunt echipate
nesatisfăcător, etc.
16
Orice drog este o otravă potenţială
1.3. SĂNĂTATEA FIZICĂ A OMULUI

Corpul nostru este o maşinărie complexă, care în mod normal funcţionează foarte
bine: în această situaţie el prezintă o stare bună de sănătate. Temeliile sănătăţii se clădesc
în copilărie, ca urmare oricare deviere de la normal în cadrul dezvoltării organismului,
orice boală mai mult sau mai puţin serioasă din perioada copilăriei, adolescenţei sau a
tinereţii va influenţa indiscutabil sănătatea omului matur. Sănătatea pierdută nu mai poate
fi recuperată sau este extrem de greu să o recuperezi, în tot cazul, este mai greu decât să o
păstrezi atunci, când o ai.
Se poate întâmpla, însă, ca unul dintre mecanisme să se defecteze şi să se deregleze:
atunci organismul este bolnav. Atunci când organismul nu mai poate să se apere împotriva
bolilor, el este avertizat prin semnale – simptome; pornind de la simptome, medicul va
ajunge să trateze bolnavul.
Dereglarea sănătăţii se manifestă prin apariţia unui morb – boală. Durerea şi febra
sunt semnele cele mai evidente de boală.
Durerea poate afecta trupul sau psihicul. Ceea care afectează trupul, durerea fizică,
se exprimă printr-o senzaţie neplăcută, o impresie de arsură, de înţepătură etc. Durerea
poate fi surdă, acută, violentă, pulsatilă, ascuţită (junghi), opresivă, sfredelitoare,
paroxistică etc. Durerea morală, cea care afectează psihicul, corespunde unei mari
suferinţe, unei nelinişti care poate antrena uneori şi o durere fizică. Orice tip de durere
constituie un simptom, un fel de avertisment care ne arată că organismul sau psihicul au
suferit o agresiune. Durerea furnizează medicului şi elemente care-l pot ajuta să
recunoască o boală.
Febra reprezintă o creştere anormală a temperaturii corpului, care relevă că
organismul este victima unei agresiuni şi că în acelaşi timp el se apără. Temperatura
normală a corpului omenesc este de 36,5-36,80C. În cursul stării febrile, aceasta variază în
general între 38 şi 410C. O stare febrilă este însoţită adesea de o senzaţie de frig, de sete
intensă sau de frisoane, putând merge, la copil, până la convulsii sau delir. La adult, o
febră moderată poate să nu fie observată sau poate antrena doar o senzaţie de indispoziţie
sau impresie de frig. La bătrâni, o febră ridicată poate antrena tulburări de comportament,
simulând de exemplu o meningită.
Un alt simptom al bolii poate fi indispoziţia, slăbiciunea, care împiedică realizarea
obligaţiilor obişnuite de lucru în măsura cuvenită. Încă un semn al bolii este dereglarea
funcţiilor de activitate în procesul muncii, respiraţia greoaie în stare de repaus, tusea şi
crepitaţiile în plămâni, senzaţia de greutate în abdomen, în regiunea ficatului etc.
Cauzele stărilor morbide se împart în două grupe mari: externe şi interne. Cauze
externe sunt următoarele: cauze care ţin de alimentare (subalimentaţia, alimentaţia
excesivă, insuficienţa vitaminelor şi a altor componenţi vitali, necesari în alimente), fizici
(acţiunea temperaturilor înalte sau scăzute, presiunea atmosferică, radiaţiile etc.), chimice
(acţiunea substanţelor chimice şi toxinele), mecanice (rănile, contuziile), biologice
(bacterii, viruşi, paraziţi). Cauzele de ordin intern ţin de ereditate (unele boli psihice,
daltonismul etc.), constituţie (obezitate excesivă sau slăbiciune fizică) ori de predispoziţie
pentru unele îmbolnăviri în anumite condiţii, ceea ce de asemenea poate fi un fenomen
ereditar.
Orice drog este o otravă potenţială
Boala este o stare de frontieră a organismului, faţă de care nici omul, nici societatea
nu pot manifesta indiferenţă. Actualmente sunt cunoscute mai mult de 10000 de boli şi
peste 100000 de simptome de boală. În diferite etape ale istoriei omenirii, au fost
dominante anumite boli: în Evul Mediu - ciuma şi lepra, în epoca Renaşterii - sifilisul, în
sec. XVII şi XVIII - tifosul exantematic, scorbutul, guta, în sec. XIX - bolile profesionale.
In timpurile noastre cele mai actuale sunt bolile civilizaţiei - arterioscleroza, ischemia
miocardică, unele tumori maligne (şi, întâi de toate, cancerul pulmonar), obezitatea,
diabetul, dereglările neuropsihice.
Îmbunătăţirea stării sănătăţii atât a individului, cât şi a colectivului, creşterea duratei
de timp pe parcursul căreia se menţine capacitatea de muncă— toate acestea până în
prezent erau puse în raport direct cu realizările medicinii, cu progresul economic şi social.
Şi această opinie, neîndoielnic, este corectă. Odată cu aplicarea vaccinurilor de protecţie,
durata medie a vieţii omului a crescut cu aproape 10 ani, descoperirea penicilinei şi a altor
antibiotice a mai adăugat 6-7 ani. Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, de trai, creşterea
salariilor, sporirea nivelului de studii, precum şi alte condiţii, au influenţat benefic asupra
sănătăţii populaţiei şi acest efect este incontestabil.
Savanţii au ajuns la concluzia că bărbaţii îşi pot prelungi durata vieţii cu 11 ani, iar
femeile - cu 7 ani, dacă nu vor face abuz de alcool, dacă se vor alimenta regulat şi vor
dormi câte 8 ore pe zi. Rezultatele investigaţiilor au demonstrat de asemenea că, de fapt un
bărbat de 45 de ani, dacă respectă aceste reguli simple, poate conta să mai trăiască 33 de
ani; dacă va respecta aceste cerinţe la limita a 70%, va mai trăi 28 de ani, la 50% şi mai
puţine procente — 21,6 de ani. Femeile de 45 ani, respectând aceste cerinţe, vor mai trăi
respectiv 35,8; 34 şi 28,6 ani.
Anexe
Servicii de prevenţie recomandate pentru cei sănătoşi (examinări medicale şi
investigaţii): determinarea masei corporale (lunar), determinarea taliei (anual), determinarea tensiunii
arteriale (lunar), determinarea acuităţii vizulae (anual), tonometria oculară (la indicaţia medicului),
efectuarea examenului manual al sănilor de sine stătător (lunar, pentru femei), efectuarea examenului
manual rectal (anual pentru bărbaţi şi femei de peste 45 ani), efectuarea colonoscopiei şi gastroscopiei
(anual pentru bărbaţi şi femei la vârsta de peste 50 de ani), efectuarea mamografiei (la indicaţia
medicului), ultrasonografia (anual), electrocardiografia (ECG) (anual), analiza sângelui (hemoleucograma
completă) (anual), determinarea colesterolului şi a trigliceridelor în sânge (anual), glicemie (nivelul de
zahăr în sânge) (anual), analiza generală a urinei (anual), examinarea materiilor fecale pentru prezenț a
hemoragiilor oculte (anual), tesul Papanicolau (”citologia”) (anual, pentru femei), microradiofotografia
(anual), analiza fecalelor pentru pentru prezenț a helminţilor (ascarizi, tricocefali, oxiuri, teniile - de 2 ori
pe an, primăvara şi toamna, pentru preşcolari şi elevii claselor primare), vizita la medicul de familie
(anual), vizita la stomatolog (de 2 ori pe an), vizita la medicul ginecolog (anual, pentru femei), vizita la
medicii specialişti (la necesitate).
Anexa nr. 1
La Ordinul Ministerului Sănătăţii al RM
nr. 252 din 01.04.2011
Lista intervenţiilor medicale
efectuate în cadrul examinării medicale profilactice a populaţiei*

Nr. Denumirea intervenţiilor medicale Categoriile de persoane la care se

d/o recomandă
1. Antropometria (masa corporală, talia, perimetrul capului) Copii până la 1 an
Copii peste 1 an
2. Antropometria (masa corporală, talia, circumferinţa Adulţi
Orice drog este o otravă potenţială
abdominală, perimetrul toracelui)
3. Măsurarea tensiunii arteriale, frecvenţei pulsului Copii, adulţi
4. Aprecierea acuităţii vizuale Peste 40 de ani
Sub 40 de ani la persoanele cu risc
5. Tonometria oculară Peste 40 de ani

Lista investigaţiilor paraclinice

efectuate în cadrul examinării medicale profilactice a populaţiei*

Nr. Denumirea investigaţiilor paraclinice Categoriile de persoane la care se

d/o recomandă

1. Hemoleucograma completă peste 3 ani

2. Glicemie peste 3 ani
3. Colesterol seric peste 40 de ani
sub 40 de ani la persoanele cu risc
4. Trigliceride peste 40 de ani
sub 40 de ani la persoanele cu risc
5. MRS/RW peste 15 ani
6. Analiza generală a urinei peste 3 ani
7. Analiza fecalelor pentru depistarea helminţilor peste 3 ani
8. Testul Papanicolau femei peste 20 de ani o dată la 2 ani
9. Microradiofotografia la persoanele din grupul de risc
10. Sputa la BAAR la simptomatici

* la indicaţii medicale, medicul de familie efectuează intervenţiile medicale şi investigaţiile necesare,

conform actelor normative în vigoare
MRS/RW – test pentru depistarea sifilisului.
Sputa la BAAR– test pentru depistarea bacilului tuberculozei (bacili acido-alcoolo-rezistenţi).
Testul Papanicolau – frotiu din regiunea colului uterin pentru identificarea modificărilor celulare
anormale.
Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova
Ministerul Învăţământului al Republicii Moldova

Extras din ordinul

nr. 01/01 din 03.01.2002
or. Chişinău
„Privind asistenţa medico-sanitară a elevilor
din instituţiile de învăţământ preuniversitar
şi măsurile de ameliorare”

3. Directorii Departamentului sănătăţii al primăriei municipiului Chişinău, direcţiilor sănătăţii judeţene şi

UTA Gagauzia (Gagauz Yeri) şi Centreleor de Medicină Preventivă judeţene, mun. Chişinău şi UTA
Gagauzia:
- să organizeze examenul medical profilactic complex al elevilor ce se înscriu pentru prima dată la şcoală,
apreciind starea sănătăţii şi gradul de maturizare şcolară.
- să organizeze examenul medical profilactic complex al elevilor din clasele a 4-a, a 8-a, a 10-a şi a 11-a;
- anual, în iunie-august sau in termenele prevăzute de direcţiile sănătăţii, medicul de famile va examina
toţi elevii prin folosirea testelor screening;
- să organizeze examinarea medicală profilactică gratuită a elevilor şi a personalului (examenele medicale
periodice).
Starea sănătăţii noastre depinde, în primul rând, de noi înşine

1.4. SĂNĂTATEA PSIHICĂ A OMULUI

Din multe puncte de vedere, sănătatea psihică nu este similară cu cea fizică. Deşi
ambii termeni descriu funcţionarea persoanei, sănătatea fizică poate fi riguros măsurată,
iar deteriorarea ei se asociază cu distrugeri organice şi modificări fiziologice. Este necesar
de menţionat că procesele psihice nu sunt identice la toţi oamenii, ele depind de trăsăturile
individuale (temperament, caracter, intelect etc).
Sănătatea mintală este o parte a vieţii cotidiene. Înseamnă modul în care oamenii se
înţeleg în familie, la şcoală, la serviciu, la joacă, cu semenii, în comunitate. Înseamnă
modul în care fiecare îşi poate armoniza dorinţele, ambiţiile, capacităţile, idealurile,
sentimentele şi conştiinţa, pentru a putea face faţă cerinţelor vieţii.
Printre elementele distinctive ale unei personalităţi psihic sănătoase sunt înscrise
sentimentele pozitive faţă de sine şi ceilalţi, perceperea realistă atât a propriei persoane,
cât şi a celor din jur, relaţii de apropiere cu oamenii şi mediul, independenţa, curiozitatea
şi creativitatea, capacitatea de a face faţă traumelor, frustrărilor şi crizelor.
Nimeni nu posedă în orice moment toate trăsăturile caracteristice ale unei sănătăţi
mintale perfecte.

Care sunt temeliile sănătăţii psihice?

Prima: atitudinea binevoitoare faţă de oamenii din anturaj, cultura comunicării.

A doua: priceperea de a separa în relaţiile cu oamenii din anturaj şi în contactele de
afaceri principalul de secundar, importantul de neesenţial, de a nu te lăsa influenţat de
situaţie, ci de a încerca să fii mai presus de ea, privind-o printr-un spectru mai larg, mai
amplu.
A treia: corelarea justă a emoţiilor şi a acţiunilor concrete. Emoţiile omului
constituie evaluarea unor sau altor evenimente, fenomene ale vieţii cotidiene, reflectarea
necesităţilor, dorinţelor, tendinţelor acestei vieţi, expresia atitudinii omului fată de viaţă.

Dimensiunile critice ale sănătăţii psihice sunt următoarele:

Capacitatea persoanei de a se autoaprecia, de a avea o consideraţie ridicată faţă de
sine, de a-şi aprecia comportamentul ca fiind eficient;
Evaluările realiste asupra posibilităţilor, stabilirea unor aspiraţii concordante cu
aceste posibilităţi;
Acceptarea responsabilităţilor pentru modul în care îşi construieşte viaţa, pentru
deciziile luate, succesele şi eşecurile trăite;
Echilibrarea, flexibilitatea şi consistenţa sistemelor atitudinale, a scopurilor şi
idealurilor;
Capacitatea (rezistenţa) de a suporta stresul, de a tolera anxietatea, de a depăşi
momentele dificile ale anxietăţii;
Capacitatea de a stabili relaţii satisfăcătoare cu ceilalţi, de a participa activ la
realizarea obiectivelor sociale, de a coopera în grup, fără a-şi pierde personalitatea;
Comportamentele active de rezolvare a problemelor dificile şi nu de evitare a lor sau
de folosire excesivă a mecanismelor de apărare.
20
Starea sănătăţii noastre depinde, în primul rând, de noi înşine

În opinia psihologului american A. Maslov personalitatea contemporană trebuie să

fie înzestrată cu următoarele calităţi:
Să perceapă activ realitatea şi să posede abilităţi de a se orienta în ea;
Să se perceapă adecvat pe sine şi pe alţii; să nu ignore opinia cuiva fără argumente;
Să fie la curent cu ceea ce are loc în mediul său de existenţă, să reacţioneze adecvat la
cele întâmplate;
Să posede simţul umorului;
Să dispună de capacităţi creatoare, să creeze bunuri pentru prosperitatea oamenilor;
Să înţeleagă sensul vieţii, să întreţină relaţii de prietenie, înţelegere cu alţii; să
preţuiască viaţa;
Să se includă activ în muncă, să elaboreze noi căi de dezvoltare; să observe daunele
provocate de alţi oameni şi să lupte cu ele;
Să se bazeze în luarea deciziilor pe raţiunea şi experienţa proprie; să evalueze creativ
şi critic opiniile elaborate de alţii; să ţină cont de părerea altora; să depună efort
maxim în atingerea scopurilor propuse;
Să fie cinstită; să accepte insuccesul; să fie responsabilă de acţiunile sale.

Stadiile dezvoltării personalităţii (după E. Erikson)

Stadiul de Dezvoltarea normală Dezvoltarea anormală
dezvoltare
Pruncia (perioada Încredere în oameni: este iubit, este Neîncredere: atitudine rece a mamei,
de sugar): perioada ataşat de părinţi, este în siguranţă. este respins, neglijat, simte disconfort,
de la naştere până nesiguranţă.
la 1 an
Copilăria timpurie Autonomie: copilul devine capabil de Manifestă îndoială: are încă
(perioada unele activităţi: merge, vorbeşte, se neîncredere în capacităţile sale;
antepreşcolară): autoserveşte limitat, dar necesită în necesită ajutor.
perioada 1–2 ani continuare ajutorul adulţilor.
Perioada Iniţiativă: este curios, se intereseazăde Are sentimentul de culpabilitate: este
preşcolară: vârsta lumea înconjurătoare, imită adulţii. pasiv, indiferent, apatic, lipsit de
de 3-5 ani iniţiativă.
Copilăria mijlocie Sârguinţă: responsabilitate, dorinţa de a Inferioritate: deprinderi de muncă
(perioada şcolară - avea succes. Dezvoltarea priceperilor şi scăzute, evită îndeplinirea unor sarcini
ciclul primar): deprinderilor de comunicare şi mai complicate.
vârsta 6-11 ani cognitive.
Perioada Identitate: planuri de viitor, Confuzia rolurilor, lipsa perspectivei,
maturizării sexuale autodeterminare: Cum să fiu? Cine să este confuz în privinţa imaginii de rol
(pubertatea şi fiu? Exersarea în diverse roluri. sexual, vocaţional.
adolescenţa): vârsta Formarea concepţiei despre lume.
12-19 ani)
Perioada adultă Intimitate: stabileşte relaţii de prietenie Izolare – rămâne izolat, evită relaţiile
timpurie: vârsta 19- şi dragoste. Doreşte să se dedice intime. Dificultăţi în comunicare,
35 ani oamenilor. Serviciu interesant. O comportament imprevizibil.
personalitate satisfăcută.
Perioada adultă Creativitate: este activ, se Stagnare. Prevalează egoismul şi
mijlocie: vârsta 35- autorealizează în viaţa profesională şi în egocentrismul. Lucrul neproductiv,
60 ani familie. grija exagerată de sine.
Perioada adultă Integritate: acceptă finalul vieţii, Disperare. Are senzaţia că a trăit în
21
Starea sănătăţii noastre depinde, în primul rând, de noi înşine
târzie: după vârsta analizează trecutul, este satisfăcut de zadar. Regretă că a trecut viaţa.
de 60 ani trecut, îl acceptă aşa cum a fost. Dorinţa de a lua totul de la capăt. Frica
de moarte.
Dezvoltarea normală a personalităţii presupune o pregătire bună a individului în
raport cu cerinţele socităţii. Pentru a progresa, este necesară rezolvarea conflictelor
stadiului anterior.
Unul dintre cei mai importanţi indici ai sănătăţii psihice este echilibrul spiritual,
priceperea omului de a-şi lua viaţa în propriile mâini şi de a-şi aranja relaţiile cu cei din
jur, precum şi dispoziţia lui stabilă, normală. In funcţie de aceşti parametri, putem stabili
dacă omul este sănătos şi sub aspect fizic. Dictonul latin „Mens sana in corpore sano” nu a
apărut întâmplător. Relaţiile reciproce cu alţi oameni constituie o sursă de bucurie sau
neplăcere, de fericire sau nenorociri. Din acest motiv, priceperea de a-ţi aranja corect
relaţiile cu cei din jur constituie o chezăşie a prosperităţii sociale a omului şi o condiţie
indispensabilă a situaţiei când activitatea omului aduce în cel mai înalt grad foloase
societăţii.

Zece porunci ale echilibrului sufletesc

I. Gândeşte pozitiv! Omul este ceea ce gândeşte.
II. Învaţă recunoştinţa! Omul recunoscător niciodată nu duce lipsă de nimic.
III. Nu te înălţa în ochii tăi! Îngâmfarea distorsionează realitatea recepţionată.
IV. Nu-ţi fie frică de greutăţile care apar în calea ta! Frica paralizează voinţa şi deprimă
duhul.
V. Scoate foloase din eşecuri! Dacă viaţa îţi propune o lămâie, pregăteşte din ea o
limonadă.
VI. Nu te mulţumi cu realizările obţinute! Nu pune punct, dacă se poate pune virgulă.
VII. Bucură-te de viaţă! Prelungeşte-ţi viaţa şi pe a celor dragi.
VIII. Posedă bogăţia! Dar nu îngădui ca bogăţia să te posede pe tine.
IX. Îngrijeşte-te de fericirea altora! Fii tu însuţi fericit.
X. Ai încredere în Dumnezeu! Şi viaţa ta va fi plină de sens profund şi armonie perfectă.

Zece sfaturi pentru o viaţă raţională şi fericită

1. Să doreşti şi să faci tot ceea ce depinde de tine pentru că lucrurile să se întâmple aşa
cum vrei tu, dar în acelaşi timp să ţii minte că nu scrie nicăieri că lucrurile trebuie cu
necesitate să se întâmple aşa cum vrei tu.
2. Nu uita că ar fi de dorit ca toţi ceilalţi să te trateze corect, dar asta nu înseamnă că şi
trebuie cu necesitate să o facă.
3. Nu uita că ar fi de dorit să reuşeşti în tot ceea ce faci, dar asta nu înseamnă că şi trebuie
cu necesitate să reuşeşti.
4. Nu uita că ar fi de dorit ca viaţa să fie uşoară şi dreaptă, dar asta nu înseamnă că şi
trebuie cu necesitate să fie aşa.
5. Nu uita că dacă lucrurile nu se întâmplă aşa cum ţi-ai dorit, asta nu înseamnă că eşti
fără valoare ca om, ci doar că ai avut un comportament mai puţin performant, care,
probabil, poate fi îmbunătăţit.
6. Nu uita că dacă lucrurile nu se întâmplă aşa cum ţi-ai dorit, asta nu înseamnă că este o
catastrofă (cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla), ci este doar un lucru neplăcut

22
Starea sănătăţii noastre depinde, în primul rând, de noi înşine
(poate chiar extrem de neplăcut), fără ca asta să însemne totuşi că este cel mai rău lucru
care ţi se poate întâmpla şi că nu te mai poţi bucura de viaţă.
7. Nu uita că dacă lucrurile nu se întâmplă aşa cum ţi-ai dorit, poţi tolera asta şi poţi
merge mai departe bucurându-te de viaţă, deşi este mai greu la început.
8. Nu uita că este plăcut să ai aprobarea şi dragostea celorlalţi şi fă tot ceea ce este
omeneşte posibil să le obţii, dar aminteşte-ţi că şi fără ele te poţi accepta ca fiinţă
umană care are dreptul să se bucure de viaţă.
9. Nu uita că este de preferat să faci lucrurile perfect, dar este omeneşte să greşeşti.
10.Nu uita că oamenii reacţionează aşa cum doresc ei, nu cum doreşti tu, şi aminteşte-ţi că
şi ei, ca şi tine, nu sunt perfecţi.

Anexe
Test psihologic 1
Cunoaşterea de sine
Selectaţi cuvintele ce caracterizează o persoană ideală şi scrieţi-le într-o coloană. În
altă coloană scrieţi cuvintele ce nu-l caracterizează pe un om ideal. Subliniaţi apoi în
prima coloană trăsăturile de caracter pe care le posedaţi, iar în a doua coloană calităţile pe
care nu le posedaţi:
Îngrijit Degajat Pasionat
Nepăsător Nervos Perseverent
Receptiv Nehotărât Îngăduitor
Mândru Reţinut Înţelegător
Grosolan Agresiv Entuziasmat
Vesel Supărăcios Indolent
Grijuliu Prudent Impertinent
Timid Mărinimos Insistent
Invidios Pedant Tandru
Ranchiunos Vioi Compătimitor
Sincer Rebel Sfios
Rafinat Raţional Creativ
Capricios Ferm Violent
Credul Laş Indulgent
Adunaţi cuvintele subliniate din ambele coloane şi împărţiţi-le la 42. Dacă aţi
căpătat coeficientul 0,4-0,6 – autoaprecierea este justă, sunteţi autocritic, nu vă
supraapreciaţi forţele proprii; coeficientul de la 0 până la 0,4 – vă subapreciaţi forţele
proprii, simţul autocritic este sporit; de la 0,6 până la 1 – vă supraapreciaţi, vă lipseşte
simţul autocritic.

Test psihologic 2

a) Care din figuri se deosebeşte de celelalte?

b) Care din cele 5 desene din dreapta trebuie plasat după cele trei din stânga (în
pătratul gol)?

23
Starea sănătăţii noastre depinde, în primul rând, de noi înşine
c) Cu care din cele cinci desene din dreapta se poate completa pătratul mare din
stânga?
d) În desenul din dreapta punctul este repartizat în afara pătratului. În care din cele
cinci desene din dreapta poate fi plasat punctul în afara pătratului, dar în cerc?

Test psihologic 3

Rezolvaţi câţiva itemi adaptaţi după o probă de inteligenţă. Aveţi la dispoziţie 8 min. ca să
găsiţi soluţia corectă pentru 10 întrebări.

1. Ce cifră trebuie să fie în paranteză:

278 (395) 512 a) 179 c) 345
143 (…..) 215 b) 358 d) 189

2. Ce figură urmează (D) selectând una din cele 5 modele posibile în concordanţă
cu A, B?

3. Subliniaţi termenul impropriu din secvenţa următoare:

Jupiter, Apollo, Marte, Neptun, Mercur

4. Identificaţi una din cele 4 figuri care nu corespunde celorlalte:

24
Starea sănătăţii noastre depinde, în primul rând, de noi înşine
5. Continuaţi şirul de cifre: 2, 4, 8, 16 …
a) 20 b) 28 c) 32 d) 42

6. Indicaţi figura care face discordanţă cu celelalte:

7. Adăugaţi litera următoare:

E; H; L; O; S …

8. Ce număr trebuie să fie în secţiunea a şasea din cerc?

9. Indicaţi cuvântul care nu se înscrie logic în seria:

Casă, colibă, cabană, birou, castel

10. Indicaţi numărul figurii, care face discordanţă cu celelalte

Soluţii corecte

Test psihologic 2: A – 3; B – 5; C – 2; D – 3
Test psihologic 3:
1. a. cifra 179 – suma celor două numere împărţită la 2 este 179.
2. Figura 2 (este corectă pentru D şi au aceeaşi relaţie de sens ca şi A pentru B).
3. Apollo – nume de zeu.
4. Figura 3 – toate figurile sunt identice, iar 3 este imaginea ei în oglindă.
5. 32
6. 5 (linia groasă se roteşte în sensul invers acelor de ceasornic, iar cele 2 linii paralele
posedă cercul, cu excepţia figurii 5 – unde ele sunt postpuse cercului)
7. V (în ordine alfabetică peste 2 şi 3 litere).
8. 25
9. birou
10.4 (limba ceasului indică timpul peste un sfert de oră; la 4 – limba ceasului este
inversată)

25
Starea sănătăţii noastre depinde, în primul rând, de noi înşine
Test psihologic 4

Evaluarea nivelului de dezvoltare neuropsihică la copii în scopul diagnosticării

gradului de „maturizare şcolară”
Se efectuează prin aplicarea testului A. Kern şi Ia. Jyrasec la copiii de vârsta de 6-7
ani. Testul constă în rezolvarea a trei probe:
I – desenaţi un bărbat (nu se admite niciun ajutor);
II – copiaţi fraza „Mama doarme”;
III – copiaţi punctele (10 ) în ordinea dată.
Rezultatele testării se apreciază după sistemul de 5 puncte: 1 – punctajul maxim, 5 –
punctajul minim (punctajul 2,3 şi 4 sunt în descreştere). În figura de mai jos prezentăm
rezultatele testării acestor trei probe. Copilul care a acumulat până la 9 puncte poate fi
şcolarizat.

Aprecierea testului A. Kern şi Ia. Jyrasec.

I punct – bărbatul are cap, trunchi şi extremităţi. Capul e unit cu trunchiul prin
intermediul gâtului şi are păr acoperit cu pălărie sau căciulă. Pe faţă – ochi, nas şi gură. La
mâini se vede palma cu cinci degete. Bărbatul e îmbrăcat cu haine bărbăteşti.
II puncte – sunt respectate toate cerinţele din punctul I. Trei detalii absente (gâtul,
părul, un deget al mâinii).
III puncte – bărbatul are cap, trunchi, extremităţi. Mâinile şi picioarele sunt desenate
prin două linii. Lipseşte gâtul, părul, urechile, îmbrăcămintea, degetele mâinii şi tălpile
picioarelor.
IV puncte – bărbatul e desenat primitiv cu cap şi trunchi. Extremităţile sunt trasate
printr-o linie.
V puncte – lipseşte imaginea clară. Mâzgâleli.
Proba – „copiaţi fraza „Mama doarme” şi proba– „copiaţi punctele (10 ) în ordinea dată”
sunt apreciate cu acelaşi punctaj.

26
Alcoolul afectează grav sănătatea

1.5. FACTORII CARE DETERMINĂ SĂNĂTATEA

Sănătatea omului se formează sub influenta factorilor interdependenţi naturali şi

socioeconomici. Aceştia sunt aerul, apa, solul, factorii climatici, precum şi condiţiile de
muncă, trai, alimentaţie ş. a. Influenţa factorilor naturali şi socioeconomici este în
interconexiune, adică dezvoltarea industriei, transportului, oraşelor etc. exercită o anumită
influenţă asupra compoziţiei naturale a apei, aerului, solului, iar factorii naturali se
răsfrâng asupra caracterului alimentaţiei, condiţiilor de trai ale populaţiei, alegerii locului
de muncă, trai etc.
Dar sănătatea, ca şi boala, recunoaşte o serie de factori care o determină, factori care
pot fi denumiţi factori de risc ai sănătăţii şi pot fi grupaţi în factori interni şi externi.
Conform datelor cercetărilor ştiinţifice, sănătatea este determinată mai mult de 50% de
modul de viaţă al omului.
Clasificarea factorilor de risc care influenţează sănătatea (Lisiţân, 1987).

Cota (%)
Nr. Originea Grupa participării Factorii
d/o factorilor factorilor, la formarea
domeniul sănătăţii
Fumatul, folosirea tutunului.
Alimentaţia neraţională, neechilibrată.
Alcoolul.
Condiţii nocive de muncă, instruire.
Situaţii de stres.
1 Modul de 49-53 Adinamia, hipodinamia.
viaţă Condiţii habituale nesatisfăcătoare.
Narcotice, medicamente des folosite.
Familie instabilă, singurătatea.
Nivel scăzut de studii şi cultură.
Externi Nivel înalt de urbanizare.
Ineficacitatea măsurilor profilactice.
2 Medicina 8-10 Calitatea inferioară a asistenţei
medicale.
Neacordarea la timp a asistenţei
medicale.
Poluarea aerului cu substanţe
Mediul cancerigene. Alţi poluanţi ai aerului.
înconjurător, Poluarea apei cu substanţe cancerigene.
3 condiţii 17-20 Alţi poluanţi ai apei.
climatice, Poluarea solului.
natura Schimbări bruşte în atmosferă.
Radiaţia, câmpuri magnetice, etc.
Interni Genetica, Predispoziţie către maladiile ereditare.
4 biologia 18-22 Predispoziţie către maladiile
26
Alcoolul afectează grav sănătatea
omului degenerative

Factorii externi, indiferent de originea şi felul lor, pot fi împărţiţi în două clase şi
anume: factori sanogeni şi patogeni.

Clasificarea factorilor externi care influenţează sănătatea.

Nr
d/o Factori patogeni (nefavorabili, Factori sanogeni (favorabili,
de risc) de fortificare a sănătăţii)

Condiţionaţi de modul de viaţă

1. Nerespectarea regimului zilei (de Regim raţional al zilei. Condiţii optime
muncă, instruire, odihnă, etc). de muncă, instruire, odihnă, etc.
Hipodinamia sau hiperdinamia Activitate motorie optimă.
2. Alimentaţia neraţională, neechilibrată. Alimentaţia sănătoasă (hrană cu conţinut
(consumul exagerat de grăsimi de mic de colesterol, regim alimentar
origine animală, regimul alimentar corect)
incorect, etc. )
3. Atmosfera psihologică nefavorabilă în Climat psihologic favorabil în familie şi
familie şi colectiv (frecvent situaţii în colectivităţi. Evitarea stresului.
stresante)
4. Consumul de substanţe toxice: Evitarea consumului de droguri, alcool, a
droguri, alcool, tutun, etc. fumatului, etc
5. Lipsa cunoştinţelor şi deprinderilor Educaţia pentru sănătate (formarea
cultural-igienice cunoştinţelor şi deprinderilor de păstrare
a propriei sănătăţi şi a celor din jur)
Condiţionaţi de mediul ambiant
1. Poluarea aerului, a apei şi a solului Măsuri de protecţie a mediului ambiant
2. Factorii climatici nefavorabili Protejarea organismului de acţiunea
(radiaţia, temperatura, umiditatea, etc) nefavorabilă a factorilor atmosferici
(îmbrăcăminte şi încălţăminte
corespunzătoare vremii, călirea
organismului, etc)
Condiţionaţi de mediul social
1. Starea socială precară Condiţii sociale favorabile
2. Calitatea inferioară a asistenţei Asistenţa medicală garantată şi de
medicale calitate superioară

Factorii sanogeni sunt acei factori ai mediului înconjurător, care au o acţiune

favorabilă asupra sănătăţii şi care contribuie la menţinerea şi întărirea sănătăţii, în timp ce
factorii patogeni sunt acei factori, care au o acţiune nefavorabilă asupra sănătăţii, care duc
la producerea de boli, la alterarea stării de sănătate. Cunoaşterea factorilor sanogeni are o
importanţă deosebită în utilizarea lor pentru păstrarea şi fortificarea sănătăţii, iar
cunoaşterea factorilor patogeni - pentru a fi înlăturaţi, diminuaţi sau limitaţi în acţiunea

27
Alcoolul afectează grav sănătatea
lor asupra sănătăţii. Factorii patogeni integrează totalitatea condiţiilor sau circumstanţelor
de ordin medical sau de altă natură, care ar prezenta un pericol pentru sănătate.
Principalii factori de risc, care ţin şi de unele aspecte ale vieţii moderne, sunt
componente ale stilului de viaţă „patogen”:
Sedentarismul, recurgerea la o hrană abundentă şi mult prea rafinată, obezitatea,
abuzul de medicamente (purgative, analgezice, antipiretice, antireumatice);
Accidentele de circulaţie şi suferinţele legate de zgomotul citadin, dezechilibrul între
muncă şi odihnă;
Poluarea aerului în oraşe, adaptarea insuficientă la condiţiile vieţii urbane, factorii
de risc din locuinţe;
Fumatul, consumul excesiv de alcool, consumul de droguri;
Relaţii sexuale neprotejate, absenţa verificărilor medicale periodice.

Cercetări în epidemiologia comportamentală a adolescenţilor au stabilit structura

hexagonală a stilului de viaţă cu risc, după cum urmează: agresivitate-autoagresivitate,
consum de alcool şi droguri, fumat, risc alimentar, comportament sexual cu risc,
sedentarism.

Riscurile pentru sănătate ale bărbaţilor

Vârsta 20 – 34 ani • Hipertensiunea
• Traume, accidente, omucidere, • Nivelul majorat al colesterolului
violenţe, suicid • Lipsa exerciţiilor fizice
• Abuzul de alcool, droguri Vârsta 45 – 64 ani
• Probleme sexuale, BST • Factorii de risc ai bolilor
• Probleme emoţionale cardiovasculare
• Fumatul • Hipertensiunea, diabetul
• Dieta grasă – bogată în colesterol • Cancerul colo-rectal, de prostată
• Lipsa exerciţiilor fizice • Glaucomul
• Căsătoria şi funcţia de părinte • Hipertrofia benignă a prostatei
Vârsta 35 – 44 ani • Pierderea serviciului
• Dieta • Depresia

Riscurile pentru sănătate ale femeilor

Vârsta 18 – 34 ani
• Nutriţia, anemia, deficienţele de
calciu şi microelemente,
Tulburările de nutriţie,
Autoevaluarea corpului propriu
• Căsătoria şi funcţia de părinte,
sarcina şi îngrijirea copilului,
singurul părinte
• Conformitatea figurii
• Încrederea în sine şi
autodeterminarea
• Sexualitatea şi metodele
contraceptive
• BST şi HIV
• Securitatea, abuzul sexual şi violul
• Securizarea contra abuzului sexual
la domiciliu, fizic şi mintal
• Probleme ale ciclului menstrual
• Fumatul, alcoolul şi abuzul de
droguri
• Sărăcia şi starea socio - economică
Vârsta 35 – 44 ani
• Sarcina tardivă
28
Alcoolul afectează grav sănătatea
• Probleme de creştere a copilului
Stresul marital, separarea, divorţul
• Dieta
• Conformitatea figurii
• Obezitatea
• Cancerul mamar, de col uterin,
pulmonar
• Menopauza
Vârsta 45 – 64 ani
Factorii care afectează persoanele în vârstă
Starea socio-economică
Pensionarea
Pierderea soţului/soţiei
Schimbarea domiciliului
Pierderea prietenilor şi a familiei
Pierderea securităţii financiare
Pierderea serviciului şi
subaprecierea personală
Nutriţia neadecvată
Inactivitatea fizică
Fiziologici
Modificările hormonale
Diabetul insulinodependent
Hipertensiunea arterială
Disfuncţiile tiroidiene
Osteoporoza
• Menopauza
• Cancerul pulmonar, mamar
• Diabetul, hipertensiunea
• Conformitatea figurii
• Depresia
• Modificări în starea profesională
• Boli cardiovasculare
• Văduvia, divorţul
Scăderea absorbţiei (spre exemplu
a vitaminelor grupului B)
Fiziopatologici
Boli cronice ale unui sau mai
multor sisteme
Stări medicale/chirurgicale,
medicaţie sau servicii de susţinere
Handicap care limitează
mobilitatea, activităţile vitale
Mentali
Singurătatea şi depresia
Pierderea memoriei
Senilitatea şi agitaţia
Izolarea de copii, familie, prieteni

Grupurile vulnerabile şi factorii favorizanţi ai disfuncţiei mentale

Factori genetici, afecţiuni intranatale, sindromul alcoolic natal, deficitul

de masă corporală, expunerea prenatală la droguri
Deficienţe nutriţionale: de iod, fier
Copii Sărăcie şi stare psiho-socială dezorganizată
Abuz, violenţă: actuale sau anterioare, domestice sau în mediul social
Infecţii (encefalite virale, etc.)
Expunerea la toxice (plumb, etc.)
Maturizarea sexuală şi stresul asociat
Stresul familial, abuzul, violenţa, sărăcia
Tensiunile din şcoală, cariera, aşteptările profesionale
Adolescenţi Violenţa, traumele, stresul
Autoaprecierea propriului corp: teama de obezitate
Abuzul de alcool şi droguri
Abuzul de alcool şi droguri
Factorii care ţin de fertilitate şi sarcină
29
Alcoolul afectează grav sănătatea
Funcţia de părinte, în special în cazul părintelui singur, sărăcia
Adulţi Abuzul, violenţa fizică, sexuală şi psihologică asupra femeii
Stresul profesional, şomajul
Teama de îmbătrânire, menopauza
Pierderea virilităţii, funcţiei reproductive
Pierderea soţului/soţiei, prietenilor, casei
Sărăcia şi izolarea
Pensionarea şi pierderea serviciului
Vârstnici Istovirea puterilor fizice şi mentale
Malnutriţia. Sindromul de „Pâine şi ceai”
Abuzul, violenţa
Pierderea independenţei
Teama de deces şi dizabilitate

Factorii de risc comuni mai multor boli

Factor de risc Boli cardio Accident Cancer Diabet

vasculare vascular
cerebral
Fumat + + + +
Alcool +
Colesterol + + + +
Hipertensiunea + + +
Dieta + + + +
Obezitate + + + +
Sedentarism + + +
Stres + + +
Droguri + +

Contribuţia factorilor selectaţi cu rol în apariţia maladiilor în UE

Factor cauzal Contribuţia %

Fumatul de tutun 9,0
Consumul de alcool 8,4
Supraponderabilitatea 3,7
Consumul redus de fructe şi legume 3,5
Riscurile ocupaţionale 3,6

30
Alcoolul afectează grav sănătatea
Sărăcia relativă 3,1
Şomajul 2,9
Inactivitatea fizică 1,4
Dieta bogată în grăsimi saturate 1,1

Reţineţi!
Potenţialul comportamental constituie 60-80% în profilaxia afecţiunilor cardio-
vasculare; 40-70% - a bolilor oncologice; 50-80% - a diabetului zaharat – boli care
seceră 2/3 din populaţie pe glob.

La nivel comunitar şi-au afirmat eficienţa următoarele măsuri de contracarare a riscurilor

pentru sănătate:
Aplicarea unui complex de măsuri pentru dezvoltarea normală, fizică şi mintală a
copiilor, începând cu supravegherea femeii în timpul sarcinii şi continuând cu cea a
copilului şi adolescentului,
Promovarea mişcării şi combaterea sedentarismului, punerea în valoare a culturii
fizice (gimnastica, sport, etc.) a excursiilor şi a vieţii în aer liber, folosirea factorilor
naturali de întărire a organismului: aer, soare, munte, mare;
Asigurarea cu apă potabilă de calitate garantată;
Combaterea tabagismului, alcoolismului, narcomaniei;
Promovarea unei alimentaţii sănătoase şi raţionale;
Depistare precoce a unor defecte şi tendinţe morbide înainte ca acestea să se exprime
prin suferinţe şi boală declarată; susţinerea imunizărilor;
Excluderea sau minimizarea stresului;
Stimularea comportamentului de menţinere a sănătăţii omului prin alegerea
conştientă a modului sănătos de viaţă în condiţiile creşterii tensiunii sociale şi
diminuării protecţiei sociale.

31