Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dicţionar enciclopedic de
cunoştinţe religioase
A
Abstinenta (Gr. Nisteia). O practica de penitenta care consta din renuntarea
voluntara la diferite alimente sau activitati lumesti, din motive religioase. Postul
reprezinta o forma a abstinentei. (vezi Post).
Acatist (Gr. Akathistos). Un imn de lauda alcatuit din douazeci si patru de versuri,
dedicate Maicii Domnului. Imnul este impartit in patru parti, fiecare cantandu-se in
una din Vinerile Postului Mare. In cea de a cincea Vineri, se canta intregul imn in
amintirea minunii Fecioarei din Constantinopol (anul 626).
Aer (Sl. Vozdukh). Cel mai mare dintre cele trei valuri folosite pentru acoperirea
potiruluisi a discului in timpul Euharistiei. Reprezinta valul in care a fost invelit trupul
luiHristos. In timpul citirii Crezului, preotul clatina Aerul, simbolizand cutremurul ce a
avut loc la rastignire si Pogorarea Sfantului Duh.
Agapa. Cina Dragostei, ce avea loc in Biserica timpurie si despre care vorbeste Sf.
ApostolPavel in (I Cor. 11: 20 34). Agapa este si numele Vecerniei ce se tine in
dupa-amiaza zilei de Pasti. Credinciosii isi exprima dragostea frateasca, dandu-si
sarutul pacii, in amintirea lui Hristos cel ce a inviat.
Aghiazma (Gr. Agiasmos). Apa sfintita cu care sunt stropiti oamenii sau obiecte ale
vietii de zi cu zi ce le apartin. Aghiazma Mare se sfinteste de Boboteaza (6 Ianuarie).
Agnet (Gr. Amnos). Simbolul jertfei lui Hristos (Ioan 1:29). In liturghia ortodoxa,
agnetul este prima particica ce se scoate din prescura inscrisa cu literele ICXC NIKA
(abreviere de la Iisus Hristos invinge).
Agrapha (Gr.). Cuvinte sau fapte ale lui Hristos, care nu au fost scrise in Evanghelii
(Ioan 21:25).
Alfa si Omega. Prima si ultima litera din alfabetul grecesc, simbolizand inceputul si
sfarsitul, sau eternitatea si divinitatea lui Hristos (Apoc. 1:8). Aceste doua litere
reprezinta totodata monograma lui Hristos.
Altar (Gr. hieron; Sl. prestol). In arhitectura bisericilor ortodoxe, acest termen
reprezinta partea sanctuarului despartita de restul bisericii de catre iconostas.
Amvon (Gr. Pulpit, Sl. Amvon). Podiumul sau platforma din fata iconostasului de
unde se citeste Evanghelia, se tine predica si se spune Rugaciunea Amvonului.
Analogion. (Gr.- Sl. analoy). Un stativ de lemn ce se tine langa usa de Sud a
altarului si pe care se pune Evanghelia spre a fi citita, iar uneori o icoana.
Ancorit (Gr. Anachoritis) Un calugar solitar sau sihastru. O persoana care se retrage
din lume pentru a trai o viata solitara in liniste si rugaciune continua.
Antidoron (Gr.: "in loc de dar") O particica din anafura ce se imparte credinciosilor
dupa Euharistie. La inceput, ea se dadea celor ce nu puteau primi cuminecatura, dar
in ziua de astazi se ofera tuturor credinciosilor.
Antifon. 1) Un scurt vers din Scriptura, indeosebi din Psalmi, care se citeste sau
canta in timpul serviciului religios. 2) Orice vers sau imn cantat de cor sau cantaret,
ca raspuns catre preot sau diacon.
Apanthisma (Gr. "buchet de flori") Culegere de rugaciuni, dintre care multe au fost
scrise de Sfintii Parinti, pe care le-a adunat Cuv. Nicodim Aghioritul. Publicata intaia
data la Constantinopol in 1799.
Apocrife. Unele carti sau evanghelii, nerecunoscute de Biserica. Unele dintre ele au
fost scrise la date mult mai tarzii si atribuite unor personalitati importante ale
crestinismului si poarta titluri ce pot duce in eroare (pseudepigrapha).
Apodosis (Odovanie). O sarbatoare ce urmeaza unei alte sarbatori importante, la un
interval de zile bine determinat. (Inaltarea este apodosis-ul Invierii, dupa 40 de zile).
Apofatism (Gr. "negatie") Teologia apofatica sau calea negativa este o modalitate
de cunoastere a lui Dumnezeu, care afirma ceea ce nu este Dumnezeu, in loc sa
afirme ceea ce este El.
Apologeti (Gr. "aparatori"). Sfinti si alti crestini care au aparat credinta Bisericii fata
de cei din afara, prin prezentarea, explicarea si justificarea credintei noastre.
Apologetica este stiinta teologica de a prezenta, explica si a justifica ratiunea
credintei noastre.
Arhidiacon. Un diacon de rang mai inalt, care slujeste deobicei pe langa un episcop.
Arianism. Erezie pornita de Arius (256-336), care afirma ca la început Fiul a fost
creat de catre Tatal si apoi împreuna cu Tatal a creat lumea. Consecinta ar fi ca Fiul
este o fiinta creata si nu Dumnezeu.
Asterisk (Gr. "stelute", Sl. Zvezditsa). Un vas cu doua benzi metalice incrucisate,
care se asaza pe disc si peste care se pune valul, spre a nu atinge particelele
Euharistice.
B
Baptistria. O incapere speciala, de forma unui bazin, care se gasea in Biserica
timpurie si unde se savarsea botezul.
Bigamie. Contractarea unei noi casatorii, inainte ca cea anterioara sa fie incheiata;
un act care este total interzis de Biserica.
Blasfemie (Hula). Cuvinte rele la adresa lui Dumnezeu, Fecioarei Maria sau a
Sfintilor. Hula la adresa Sfantului Duh este considerata "pacat de moarte", pentru ca
se considera ca aceasta face imposibila mantuirea (Matei 12:31).
Boboteaza. Praznic la care se serbeaza botezul lui Iisus Hristos in Iordan si aratarea
lui Dumnezeu in Sfanta Treime.
Botez. O Sfanta Taina instituita de insusi Hristos, care reprezinta curatirea duhului
prin apa (Ioan 3:5). Botezul Ortodox este savarsit de un preot, sau situatii speciale,
de un laic (aerobaptismos) prin trei scufundari complete si prin pronuntarea numelui
persoanei impreuna cu numele Sfintei Treimi. Dupa Botez, urmeaza imediat
mirungerea.
C
Cadelnita (Gr. Thymiato; Sl. kadillo). Un vas de metal agatat cu lantisoare, in care
se arde tamaie. Cei 12 clopotei ai cadelnitei, reprezinta mesajul celor 12 Apostoli.
Caldura. Apa calda folosita de preot in timpul Euharistiei, care se adauga vinului in
potir si reprezinta apa ce acurs din coasta strapunsa a lui Hristos, dupa ce a fost
rastignit.
Canonizare. Declararea oficiala a unui crestin decedat ca sfant; el trebuie onorat iar
exemplul vietii lui (ei) este de urmat de catre crestini.
Capela (Gr. Parekklisi[on]; Sl. Chasovnya). O cladire mica (sau o camera) atasata
unei biserici si in care se afla un altar si care serveste strict pentru slujbe religioase.
Capelele pot apartine unor biserici, dar si unor persoane fizice sau institutii.
Ceaslov (Gr. Horologion, Sl. Chasoslov). Carte liturgica, ce contine slujbele pentru
diferite ore ale zilei (Utrenie, Pavecernita, Vecernie, etc.)
Celibat. Mod de viata fara casatorie. Spre deosebire de preotii romano-catolici, cei
ortodocsi se pot casatori, inainte insa de a fi hirotonisiti. Episcopii sunt alesi numai
din randurile clerului monahal.
Chivot (Tabernaclu). OUn obiect de cult din metal ce se tine pe masa altarului, si
unde se pastreaza Sfintele Daruri, pentru cei bolnavi sau pentru Liturghia Darurilor
Inainte Sfintite, din timpul Postului Mare.
Cina cea de Taina (Gr. Mystikos Deipnos; Sl. Taynya Vercherya). Cea din urma cina
a lui Hristos cu Apostolii, care a avut loc in "Odaia de sus". La aceasta cina, El a
instituit taina Euharistiei.
Citet (Gr. Anagnostis, Sl. Chitets). Persoana care citeste din Apostol, canta si da
raspunsurile catre preot. De obicei este numit de catre episcop.
Condac (Gr. Kontakion) Imn liturgic care reprezinta o forma prescurtata a intelesului
praznicului zilei respective. Se canta dupa a sasea oda a Canonului liturgic. Sf.
Roman Melodul este cel mai insemnat imnograf ortodox.
Coptic (Gr. "smuls din trupul ") Bisericile Orientale care s-au separat de Biserica
Ortodoxa dupa cel de-al patrulea Sinod Ecumenic (451) si care urmeaza invataturile
eretice ale Monofizitismului (credinta intr-o singura natura -physis- a lui Hristos).
Disc. Mic platou rotund, din aur sau argint, pe care preotul aseaza particelele scoase
din prescura in timpul Euharistiei.
Donatism. Erezie aparuta in Africa de Nord in anul 311, care afirma ca tainele
savarsite de un preot sau episcop, care nu are un trecut ireprosabil, nu sunt valide.
E
Eclesiologie. Ramura a teologiei care se ocupa cu natura, constituirea si
functionarea Bisericii.
Enciclica (Gr. "circulara") O epistola a unui Patriarh sau Arhiepiscop adresata celor
aflati sub autoritatea sa duhovniceasca.
Epifanie (Boboteaza). Praznic la care se serbeaza botezul lui Iisus Hristos in Iordan
si aratarea lui Dumnezeu in Sfanta Treime.
Episcop (Gr. Episkopos, Archiereas). Un membru al clerului care a primit cel mai
inalt titlu bisericesc. (Patriarhii si mitropolitii sunt si ei episcopi). Un episcop trebuie
sa fie hirotonisit de cel putin trei episcopi, pentru a putea fi considerat succesor al
Apostolilor.
Epitaf. Un val pe care este tesut sau pictat trupul lui Hristos si care se aseaza in
Vinerea Mare pe mormant si se impodobeste cu flori.
Epitrafir (Gr. Epitrachelion). Unul din cele mai importante vesminte preotesti;
vesmant lung si ingust pus pe dupa gatul preotului. fara acest vesmant, preotul nu
poate savarsi nici o taina.
Erezie (Gr. "noua idee personala") Negarea sau respingerea unei dogme a Bisericii.
Persoanele care pornesc o erezie, sunt numiti eretici si exclusi din Biserica.
Evanghelisti. Autorii celor patru evanghelii: Matei, Marcu, Luca si Ioan. In Biserica
Ortodoxa, cei patru sunt uneori reprezentati prin aceste simboluri: om, leu, bour si
respectiv vultur.
F
Fanar. Cartier grecesc din Istanbul (Constantinopol), unde se afla Patriarhia
Ecumenica.
Felon. Un vesmant preotesc fara maneci, mai lung la partea din spate si scurt in
fata; este probabil cel mai vechi tip de vesmant preotesc si reprezinta camasa dintr-
o singura bucata a lui Hristos.
G
Glasuri (Gr. echos; Sl. glas). Muzica proprie Ortodoxiei; exista opt tonuri diferite si
ele sunt cantae de cantareti sau de cor.
H
Hagia Sophia. Catedrala Sfanta Sofia din Constantinopol unde erau intronati
imparatii bizantini. A fost construita in anul 532 de imparatul Justinian.
Hagiu (Gr. Hatjis "pelerin") Titlu ce se dadea celor ce mergeau in pelerinaj in Tara
Sfanta si erau (re)botezati in raul Iordan.
Hristologie. Invatatura ortodoxa despre cele doua firi si persoana lui Iisus Hristos,
elaborata de catre Sinoadele ecumenice (I, IV, si VI).
Hula. Cuvinte rele la adresa lui Dumnezeu, Fecioarei Maria sau a Sfintilor. Hula la
adresa Sfantului Duh este considerata "pacat de moarte", pentru ca se considera ca
aceasta face imposibila mantuirea (Matei 12:31).
I
Icoana. Pictura pe lemn, panza sau murala, ce reprezinta pe Iisus, Maica Domnului
sau pe Sfinti, ori scene biblice. In mod normal, Sfantul Duh nu poate fi reprezentat
decat sub formele sub care s-a aratat (limbi de foc sau porumbel). In Biserica
Ortodoxa nu se venereaza icoana ca obiect ci persoana care este reprezentata in ea.
Ierarhie. Cel mai inalt nivel al clerului, care are atributia de a pastori din punct de
vedere spiritual si administrativ Biserica.
Ierugie. Sfintirea unui obiect spre trecerea lui din uzul vietii curente in uz strict
bisericesc (duhovnicesc). Astfel sfintirea apei, icoanelor, s.a.m.d. reprezinta ierugii.
Unele biserici ortodoxe (cea Rusa in special) considera aceste sfintiri drept Sfinte
Taine (de mai mica importanta).
Ierusalim. (ebr. Jerushalaim = "orasul pacii"). Alte vechi denumiri: (ebr). Urasalim-
Jebus.
Inger Pazitor. In credinta ortodoxa, anumiti ingeri sunt trimisi de Dumnezeu (la
Botez) ca sa pazeasca pe credinciosi de-a lungul vietii. Una din rugaciunile Liturghiei,
este adresata chiar Ingerului Pazitor: "Înger de pace, credincios, îndreptător, păzitor
sufletelor si trupurilor noastre, la Domnul să cerem".
Ingeri (Gr. Angelos, "vestitori"). Fiinte fara trup, duhuri pure, pe care Dumnezeu le-
a creat inainte de a face pe om. Ingerii sunt superiori naturii si inteligentei umane si
asemenea omului au putere de intelegere si vointa proprie. Uniora dintre ingeri li s-a
dat sa pazeasca pe credinciosi (Ingeri Pazitori). Ingerii sunt impartiti in noua
categorii: Argangheli, Pricipalitati, Puteri, Virtuti, Dominioane, Tronuri, Heruvimi si
Serafimi. In Biserica Ortodoxa, fiecare zi de Luni este dedicata ingerilor.
Inmormantare. Ingroparea trupului unui crestin intr-un teren special dedicat acestui
ritual, in concordanta cu traditia si ritualurile ortodoxe (nekrosimos). Biserica nu
acorda serviciu religios de inmormantare acelora ce au comis "pacate capitale (de
moarte)".
Intrarea Mare. Procesiunea in care preotul iese din altar cu Sfintele Daruri, in timp
ce corul canta Heruvicul.
Intrarea Mica. Procesiune liturgica in care preotul iese din altar cu Evanghelia,
imediat dupa cantarea antifoanelor.
J
Jertfa. Sfanta Jertfa fara de sange este partea centrala a Liturghiei, este sacrificiul
Euharistic, ce se face in amintirea Jertfei pe cruce a lui Hristos pentru mantuirea
Noastra.
Judecata de Apoi. Conform credintei Bisericii, aceasta judecata va avea loc la cea
de a doua venire a lui Hristos, cand toti vor avea de dat socoteala. Exista si o asa
numita Judecata particulara, care are loc dupa moartea crestinului, dar judecata
finala este Judecata de Apoi, dupa care cei buni vor merge in Rai iar cei răi in iad.
K
Kamilafca (Gr.) Potcap. Palarie neagra cilindrica purtata de membrii clerului
ortodox. Clerul monahal mai poarta si un val negru (epanokalynafkon) care este
atasat de kamilafca.
L
Laic. Membru al Bisericii ce nu este hirotonit.
M
Manastire. Comunitate monahala ai carei membri folosesc in comun mijloacele de
viata si cele bisericesti (comunitate cenobitica).
Mantie (Gr. Mandias). Un vesmant tesut cu multa arta, purpuriu sau albastru la
culoare, pe care il poarta episcopii la diverse slujbe, dar nu si la liturghii.
Marturisitor. O persoana care a aparat in mod public credinta si prin aceasta s-a
expus pe sine persecutiilor (Homologetis).
Masa Altarului (Gr. Hagia Trapeza; Sl. Prestol). Masa de forma patrata asezata in
mijlocul altarului, pe care se savarseste Jertfa Euharistica. Este invelita cu o panza
brodata iar in interiorul mesei se afla moaste sfintite de ctre episcop. Pe masa
altarului se afla Antimisul pe care sta Evangheliarul si chivotul cu Sfintele Daruri.
Maslu. (Sl. "untdelemn") Taina prin care cel bolnav este uns de preot cu untdelemn
sfintit spre tamaduirea trupului si iertarea sufletului.
Miel. Simbolul Jertfei lui Hristos (Ioan 1:29). In liturhia ortodoxa, mielul (agnetul)
este particica centrala care se scoate din prescura.
Mir. Ulei sfintit, compus din mai multe ingrediente, folosit pentru miruire. Mirul se
sfinteste de obicei in Joia Mare de catre unul sau mai multi episcopi.
Mirungere. Taina care se face imediat după Botez, ca o pecete a Duhului Sfânt ce
se pogoară peste om în clipa mirungerii.
Mitra (Gr. Mitra). "Coroana" episcopala, a carei origine este probabil coroana
imparatilor bizantini. In unele manastiri slave, arhimandritii au si ei dreptul de a
purta mitra.
Mitropolit. La inceput, prelatul cu cea mai inalta functie ditr-un oras (metropola).
Astazi, jurisdictia mitropolitului se extinde asupra mai multor episcopii.
Moaste. Ramasite trupesti sau ale imbracamintii sfintilor. La sfintirea unei noi
bisericii, episcopul depune particele de sfinte moaste in masa altarului, dupa vechea
traditie a Bisericii, cand se savarsea Euharistia la mormintele martirilor.
Monofizitism. Erezie aparuta in secolul V, in legatura cu cele doua naturi ale lui
Hristos; monofizitii accepta numai natura divina a lui Hristos si au fost condamnati ca
eretici la al Patrulea Consiliu Ecumenic (vezi coptic).
N
Naos (Gr. Narthex) Incaperea de la intrarea in biserica; in Biserica Timpurie era
rezervata catehumenilor si penitentilor.
Nasi (Nun si Nuna) (Gr. Nounos; Gr. Nouna). Persoane care la Botezul si Miruirea
noului Crestin, isi asuma responsabilitatea dezvoltarii spirituale a acestuia.
Novice. O persoana care a intrat in viata monastica, dar care se afla inca in perioada
de pregatire, dinaintea luarii voturilor.
O
Obednita Slujba care, in lipsa unui preot, este tinuta de catre mireni.
Octoih (Gr. "opt glasuri") Carte de slujba ce contine canoanele si imnele in cele opt
glasuri bizantine. Cantarile sunt aranjate pe cate opt saptamani, fiecare pe alt glas si
sunt atribuite Sfantului Ioan din Damasc.
Omofor. Vesmant al episcopului care se poarta pe umeri si reprezinta vesmantul
"Pastorului cel Bun".
Onomastica (Gr. Onomastiki) Obicei ortodox de a serba persoana a carei nume este
numele sfantului din acea zi.
Orar. Vesmant diaconesc, facut dintr-o banda de brocart ce se poarta peste umarul
stang si pe sub bratul drept, reprezentand aripile ingeresti.
Orele. In manastirile ortodoxe, calugarii tin slujbe pentru principalele ore ale zilei: 1)
Ceasul intai (6:00) Multumirile pentru o noua dimineata si rugaciuni pentru o zi fara
de pacat. 2) Ceasul al treilea (9:00) Pogorarea Sfantului Duh. 3) Ceasul al saselea
(12:00) Rastignirea lui Hristos. 4) Ceasul al noualea (15:00) moartea lui Hristos.
P
Pacat capital. Mare ofensa adusa lui Dumnezeu, ce poate rezulta in moartea
duhovniceasca a individului. Pacatele capitale sunt: mandria, avaritia, desfranarea,
mania, lacomia, invidia si lenea.
Păgânism. Credinta religioasa, alta decat cea Crestina. Politeismul grec dinaintea
perioadei crestine este o credinta tipic pagana.
Panagia. Cuvant grecesc care in romaneste inseamna Preasfanta si este unul din
numele pe care ortodocsii le folosesc pentru Fecioara Maria.
Parastas. Slujba ce se tine in amintirea unei persoane decedate. Se face la trei zile,
noua zile si la patruzeci de zile; apoi la sase luni, un an, etc. Graul fiert din coliva,
reprezinta renasterea la cea de a doua venire a lui Hristos.
Pascalia. Lista datei in care cad Sfintele Pasti pe mai multi ani.
Pasti. (Vezi Invierea).
Patriarh (Gr. "cap de familie") Cel mai inalt grad ierarhic ortodox. In ziua de astazi
exista opt patriarhi inscaunati in mod canonic.
Polychronion (Gr. "la multi ani" Sl. Mnogaya Lyeta).) O rugaciune ce se canta in
cinstea episcopului.
Potir. O cupa de aur sau argint, cu picior lung ce se foloseste pentru Euharistie. Este
unul din cele mai sfinte obiecte de cult si nu poate fi folosit dect de preot.
Pronie. (Gr. Pronoia) Modul in care Dumnezeu chiverniseste si conduce lumea spre
scopul final pentru care a fost creata, in interiorul iconimiei Sale creatoare si
rascumparatoare.
Purcedere. Modul in care Duhul Sfant are existenta ipostatica din Tatal, principiul
unitatii si izvorul comun al Dumnezeirii, Care naste pe Fiul si purcede pe Duhul.
R
Rasa. Vesmant lung, de culoare neagra, cu maneci largi, pe care il poarta preotii.
Sub acest vesmant se poarta anteriul, care este un vesmant cu maneci stramte.
Ritual. Savarsirea unei anumite ceremonii, intr-o ordine si in mod bine stabilit
(typikon).
S
Sabelianism. Erezie pornita la Roma de catre Praxeas in jurul anului 190, apoi
continuata de Sabelius, care afirma ca intre Tatal si Fiul nu exista nici o deosebire.
Schimbarea la fata (Gr. Metamorphosis). Una dintre cele mai mari sarbatori
ortodoxe (6 August) care comemoreaza aratrea lui Hristos in slava Dumnezeiasca,
impreuna cu Moise si Ilie, pe Muntele Tabor (Matei 5: 1-7).
Schisma. Rupere formala a unitatii Bisericii. Desi au existat mai multe schisme, cea
care a afectat cel mai profund Biserica este schisma din 1054 cand Biserica de Apus
s-a despartit de cea de Rasarit.
Semnul Crucii. Reprezinta credinta ortodoxa in jertfa lui Hristos pentru mantuirea
fiintei umane. Semnul se face cu mana dreapta, tinand degetul mare, aratatorul si
degetul mijlociu unite, atingand intai fruntea, apoi pieptul, umarul drept si cel stang.
In timpul inchinarii, degetul inelar si cel mic ating podul palmei, ca simbol al dublei
naturi a lui Hristos.
Sfinti.
Sobor (Gr. Synaxis, Sl. Sobor). Adunare a credinciosilor in cinstea unui sfant, la care
se citesc pasaje din biografia sa.
Staret (Gr. Hegoumenos, Sl. Nastoyatel). Capul unei comunitati monahale, hirotonit
de un episcop si ales de ceilalti membri ai comunitatii. El are jurisdictie de drept
asupra manastirii, dar totodata este parintele spiritual al membrilor manastirii.
Stihar (Gr. Sticharion Sl. Podriznik). Vesmantul lung, de culoare alba, cu maneci
inchise, preotul sub anteriu.
T
Taina (Gr. Mysterion, Sl. Tainstvo). Sfintele Taine reprezinta partea vazuta a religiei
si sunt ceremonii, alcatuite din rugaciuni si simboluri, pentru chemarea Sfantului Duh
si a se sfinti anumite obiecte sau persoane. Cele sapte Sfinte Taine sunt: Botezul,
Mirungerea, Spovedania/Pocainta, Euharistia, Hirotonia, Cununia si Maslul.
Taumaturg. (Gr. "facatorul de minuni") Nume dat unora dintre sfinti, pentru
minunile pe care le-au facut.
Trei Ierarhi. Cei mai importanti Parinti ai Bisericii, care au contribuit imens la
dezvoltarea si cresterea spirituala a Bisericii. Ei sunt: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul
Ioan Gură de Aur şi Sfântul Grigore Teologul. Sunt serbaţi pe data de 30 Ianuarie.
Trinitate (Gr. Trias, lat. Trinitas) Doctrina de baza si specifica a revelatiei Noului
Testament, dupa care dumnezeirea sau esenta lui Dumnezeu subzista ca treime de
persoane sau ipostasuri.
Triptic. Pomelnic scris pe trei bucăti separate de lemn, care se închid ca o carte,
spre deosebire de "diptic", format numai din două pagini ce se închid la fel.
Trisaghion. Imnul Intreit Sfant, unul dintre cele mai vechi imne ale Bisericii: "Sfinte
Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pre noi". Se canta si
pentru raposati.
Tropar. Cântare scurtă ce cuprinde, rezumativ, viata si învătătura unui sfânt sau
praznic împărătesc.
U
Uniat. Membru al bisericii Bizantino-Catolice (Greco-Catolic).
Usi Imparatesti. Cele două usi centrale din catapeteasmă, care simbolizează cele
două Testamente. Se cheamă împărătesti, căci prin ele trece Hristos Împăratul
nostru, sub chipul Sfintei Taine. Spre deosebire de acestea, usile laterale se cheamă
diaconesti, prin care trec diaconii.
Utrenier. Carte ce contine cântările Utreniei, mai ales cele spre Duminică.
V
Vazduh. (vezi Aer)
Vecernie (Vespera). Una din cele sapte laude ce se cântă zilnic spre seară. Spre
sărbătorile mari, Vecernia se uneste cu slujba Utreniei si capătă denumirea de
"Priveghere".
Vecernier. Carte ce contine cântările Vecerniei, pe cele opt glasuri.
Vinerea. Ziua când a fost răstignit Domnul pe Cruce pentru mântuirea lumii. De
aceea toti credinciosii sunt datori să o cinstească cu rugăciune si cu post.
Vinul. Materia de bază care, împreună cu prescurile, se aduce la Sfântul Altar. Din
vin, prin binecuvântare în timpul Sfintei Liturghii, se dobândeste Prea Curatul Sânge
al Mântuitorului, care spală păcatele lumii.
Vultur. (Gr. Dikephalos aitos; Sl. Orletz). Covor rotund sau desen pe podeaua
Bisericii, reprezentand un vultur cu doua capete si cu aripile deschise, reprezentand
autoritatea episcopala in jurisdictia respectiva.