Iosif BARARU

INFRACŢIUNILE DE TERORISM
LEGISLAŢIE ŞI PROCEDURĂ PENALĂ

Universul Juridic
Bucureşti
-2010-
Editat de S.C. Universul Juridic S.R.L.

Copyright © 2010, S.C. Universul Juridic S.R.L.

Toate drepturile asupra prezentei ediţii aparţin

S.C. Universul Juridic S.R.L.
Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără acordul scris al
S.C. Universul Juridic S.R.L.

NICIUN EXEMPLAR DIN PREZENTUL TIRAJ NU VA FI

COMERCIALIZAT DECÂT ÎNSOŢIT DE SEMNĂTURA ŞI
ŞTAMPILA EDITORULUI, APLICATE PE INTERIORUL
ULTIMEI COPERTE.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

BARARU, IOSIF
Infracţiunile de terorism : legislaţie şi procedură penală
/Iosif Bararu. - Bucureşti : Universul Juridic, 2010

Bibliogr.
ISBN 978-973-127-338-9

323.28(100)

REDACÞIE: tel./fax: 021.314.93.13

tel.: 0732.320.665
e-mail: redactie@universuljuridic.ro
DEPARTAMENTUL telefon: 021.314.93.15; 0733.673.555
DISTRIBUÞIE: tel./fax: 021.314.93.16
e-mail: distributie@universuljuridic.ro

www.universuljuridic.ro
COMENZI ON-LINE,
CU REDUCERI DE PÂNÃ LA 15%
INFRACŢIUNILE DE TERORISM 5

ABREVIERI

ANCEX Agenţia Naţională de Control al Exporturilor

BWC Biological Weapons Convention (Convenţia privind
interzicerea, dezvoltarea, producţia şi depozitarea
armelor toxice şi distrugerea acestora), ratificată de
România la 25 iulie 1979
CCOA Centrul de Coordonare Antiteroristă
CNCAN Comisia Naţională de Control a Activităţilor
Nucleare
CSAT Consiliu Suprem de Apărare a Ţării
CWC Chemical Weapons Convention (Convenţia pentru
interzicerea armelor chimice), ratificată de România
înainte de intrarea în vigoare – 29 aprilie 1993
DIICOT Direcţia de investigare a infracţiunilor de crimă
organizată şi terorism
Europol Oficiul de poliţie al Uniunii Europene
FBI Poliţia federală a SUA
IGSU Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenta din
MAI
NPT Nonproliferation Treaty (Tratatul de Neproliferare
pentru armele nucleare), ratificat de România la 5
martie 1970
OIPC Interpol
ONU Organizaţia Naţiunilor Unite
PSI Proliferation Security Initiative – Iniţiativă a SUA
privind sprijinul procesului de cooperare internaţio-
nală pentru controlul armelor de distrugere în masă
SNPCT Sistemul Naţional de Prevenire şi Combatere a
Terorismului
INFRACŢIUNILE DE TERORISM 7

CUVÂNT INTRODUCTIV

Terorism. Violenţă maximalizată. Acte de cruzime. Victime,

de regulă oameni nevinovaţi. Cifre înfricoşătoare. Cuvinte care
alături de criză economică şi şomaj au intrat în mentalul
colectiv şi însoţesc fiecare calup zilnic de ştiri.
Toate impun tratarea cu responsabilitate, identificarea
căilor de prevenire, contracararea şi difuzarea unor
„confidence-building measures”. În ceea ce priveşte terorismul,
instituţiile statului român califică acest fenomen (evoluţiile
internaţionale ne obligă să-l apreciem în acest mod) drept un
factor de prim rang în categoria de riscuri îndreptate împotriva
securităţii naţionale. În acest mod, punctele de vedere
prezentate în lucrarea de faţă relevă şi decizia tuturor
autorităţilor naţionale de a eradica orice cauză generatoare de
risc într-un asemenea plan, precum şi de a asigura un înalt grad
de compatibilizare cu cerinţele parteneriatului euroatlantic.
Consider o eroare abordarea unei tematici de acest fel de
pe poziţii elitiste în dauna pragmatismului elaborat, întemeiat
pe legislaţia naţională, internaţională şi expertiză, cu
adresabilitate generală şi în spirit educaţional. Ţinând cont de
consecinţe, structurile care aplică legea în domeniu – infor-
maţii, parchet, judecători, poliţie, jandarmerie, ministere sau
agenţii, inclusiv decidenţii de la nivel macrostatal – nu pot şi
nu trebuie să fie singure în activităţile de jugulare a oricărui
risc care odată dezvoltat poate avea urmări catastrofale. În
această activitate de prevenire este necesar să ai curaj când
vorbeşti sau scrii dar şi atunci când asculţi pentru propria
instruire sau a altora.
8 Iosif Bararu

Teroarea dirijată în conformitate cu interese politice şi

fundamental economice determină şi un grad de reactivitate a
tuturor autorităţilor, şi nu numai, conform unei „to do list”
unanim acceptată în lumea civilizată dar parcă niciodată de
ajuns pentru eliminarea climatului sugerat de întrebarea cine va
fi următoarea victimă sau care sunt căile de clonare ale
violenţei maximalizate. Sunt de acord cu Jean-Luc Marret care
susţine că există o permanentă supralicitare între terorişti şi
forţele de ordine prin apariţia de inovaţii şi contrainovaţii cu
caracter reactiv. Lucrarea de faţă se încadrează în ultima
categorie şi, în ciuda unui limbaj tehnic, alătură şi opinii
personale care pot fi subiecte de dezbateri.
Mulţumesc prof. univ. dr. Ion Neagu pentru criticile,
îndrumările şi încurajările făcute în contextul întocmirii lucrării
„Aspecte legislative, teoretice şi de practică judiciară privind
cauzele penale care au ca obiect acţiunile teroriste” din care am
extras rândurile de mai jos.
De asemenea, m-au motivat autori de literatură de
specialitate cum ar fi contele Alexandre de Marenches, fost şef
al serviciului de spionaj francez între anii 1970-1981, Mark
Lowenthal, pe care am avut onoarea să-l cunosc personal cu
ocazia unei reuniuni internaţionale, sau întâlnirea din anul 2002
cu parte din staff-ul Centrului „George C. Marshall” din
Garmisch-Partenkirchen.

Autorul
INFRACŢIUNILE DE TERORISM 9

Capitolul 1
TERORISM.
CONCEPTE ŞI EVALUĂRI

Abordând latura teoretică a terorismului, invocăm, pe lângă

neliniştea pe care o sugerează un asemenea pericol, naşterea
unei dileme care provine din definiţia clausewitziană conform
căreia războiul este continuarea politicii sau războiul este un
sfârşit al politicii. Am subliniat aici cuvântul război deoarece
suntem, din păcate, martorii unui război al unei minorităţi cu
civilizaţia dar şi al acesteia din urmă cu protipendada răului, a
celor cărora nu le pasă, a căror educaţie prezintă grave defi-
cienţe de percepţie a umanului, punând înaintea tuturor vio-
lenţa maximalizată, dar justificată prin motivaţii ce ţin de
minima educaţie. Instrucţia în cazul acestora din urmă nu sem-
nifică studiu ci ţintă, scop, victime, misiuni îndeplinite, perma-
nenta teroare, subordonarea individului pe această cale, atin-
gerea scopurilor politice, economice etc. Evenimentele deo-
sebit de grave care „au schimbat lumea” (New York, Madrid,
Londra) au generat şi abordări unitare în cadrul noului concept
conform căruia securitatea mondială este ameninţată, în prin-
cipal, de terorism, ca efect secundar al globalizării. Prin ata-
curile iresponsabile şi fără precedent, încă o dată se confirmă
„legalizarea” actului terorist asupra omului simplu, nevinovat,
prin intermediul căruia se urmăreşte amplificarea stărilor
emoţionale la nivel naţional dar şi al autorităţilor statului.
În acest subcapitol, se impune a fi tratată şi concepţia con-
form căreia mass-media este „complice” al teroriştilor deoarece
10 Iosif Bararu

reprezintă adevărate camere de ecou pentru actele teroriste,

aceste ecouri putând provoca o „contagiere” a fenomenului în
spaţiul public. O formulare explicită a acestei concepţii se gă-
seşte în celebra declaraţie a fostului prim-ministru al Marii
Britanii, Margaret Thatcher care explica: „teroriştii se hrănesc
din publicitatea mediatică”. Prin actele teroriste se generează
stări emoţionale cu implicaţii grave în procedurile de interpre-
tare, evaluare documentare a actelor (faptelor) de natură
teroristă. Astfel, fiecare actor, mass-media şi terorism se ba-
zează pe principiul interesului reciproc1 sau, direct spus, iniţia-
torii actelor teroriste îşi legitimează acţiunile prin intermediul
media. Pe de altă parte, o serie de răuvoitori sau subiectivi în
interpretarea actelor de management al macro-deciziilor pot de-
monta realizarea unei dependenţe a mediei faţă de stat, chiar
pentru angrenarea acesteia la activităţi anti-teroriste. În
România, consumatorul de media, avid de spectaculos, nu este
decât într-o mică măsură educat anti-infracţional, iar reacţia sa
se bazează pe instinct sau spirit aventuros.
Acţiunile teroriste disimulează desigur scopuri politice, dar
finalmente au ca ţintă macrointerese economice. Într-un studiu
al unui grup de reflecţie şi care privea scopurile şi persoanele
angrenate în acte teroriste s-a concluzionat, printre altele, că
interese economice au generat actul violent maximalizat şi s-a
urmărit impactul economic asupra unei anume zone geografice
din Orientul Apropiat prin impunerea anumitor măsuri politice
(revizioniste sau secesioniste). În consens cu doctrina din do-
meniu, se poate nuanţa că sponsorizarea terorismului (morală
sau materială) impune ca reacţie o cultură în domeniul destruc-
turării unor asemenea evenimente, emanciparea, îmbunătăţirea

1
Isabelle Marrou-Garcin, Media vs. Terorism, Ed. Tritonic, Bucureşti,
2001.
INFRACŢIUNILE DE TERORISM 11
şi îmbogăţirea acesteia, pentru a nu se mai repeta vreun „eşec
al politicii, al diplomaţiei sau al cunoaşterii inamicului”1.

1. Incriminarea din punct de vedere juridic a

terorismului
Primele măsuri exprese de combatere a terorismului,
datează de la jumătatea secolului trecut, Belgia fiind prima ţară
care, în 1856, a introdus în legislaţia sa penală „clauza aten-
tatului”, făcând posibile extrădările în cazul asasinatelor
politice2.
A doua fază în dezvoltarea reglementărilor privind teroris-
mul s-a desfăşurat între cele două războaie mondiale. Punctul
culminant al actelor de terorism cu implicaţii internaţionale l-a
constituit asasinarea, la Marsilia, în 1934, a regelui Alexandru
al Iugoslaviei şi a ministrului de externe francez, Louis
Barthou. Reacţia statelor faţă de aceste crime a condus la
aducerea problematicii terorismului în faţa Ligii Naţiunilor şi
adoptarea convenţiilor din 1937.
Precursorul unor măsuri internaţionale pentru reprimarea
actelor de terorism a fost juristul român Vespasian Pella,
considerat artizanul convenţiilor adoptate în 1937. Noţiunea de
„terorism” a fost folosită pentru prima dată la cea de-a doua
Conferinţă de Armonizare a Dreptului Penal de la Bruxelles,
din 1930, şi era definită astfel: „Faptele de folosire intenţionată
a unor mijloace capabile să producă un pericol comun
reprezintă acte de terorism ce constau în crime împotriva vieţii,

1
Tim Weiner, CIA – o istorie secretă, Ed. Litera Internaţional,
Bucureşti, 2009.
2
Ilie Popescu, Nicolae Rădulescu, Nicolae Popescu, Terorismul
internaţional flagel al lumii contemporane, Bucureşti, 2003.
12 Iosif Bararu

libertăţii şi integrităţii fizice a unor persoane sau care sunt

contra proprietăţii private sau de stat”.

2. Aspecte teoretice şi jurisprudenţiale privind unele

acte de terorism în lumina legislaţiei penale române

2.1. Scurt istoric

În dreptul penal român, infracţiunile de terorism au fost
reglementate în mod sistematizat începând cu Codul penal de
la 1864, care incrimina asemenea fapte sub denumirea generică
de „crimă de înaltă trădare”, într-un titlu ce reunea toate infrac-
ţiunile contra „siguranţei interioare şi exterioare a statului”.
Astfel, în art. 67 se prevedea că „Veri-ce român ce va fi uneltit
machinaţiuni sau se va fi pus în înţelegere cu guverne streine,
sau cu agenţii lor, spre a provoca rezbel în contra patriei sale,
spre a înlesni şi a aduce ocupaţiune streină, spre a răsturna cu
orice mijloc guvernul ţării, se va pedepsi cu muncă silnică pe
toată viaţa. Dacă însă rezbelul, ocupaţiunea sau răsturnarea
nu se va fi urmat, se va pedepsi cu recluziunea” sau în art. 81
se arăta că „atentatul care va avea de scop a aţâţa rezbel civil,
înarmând sau ridicând pe locuitori a se înarma unii în contra
altora, ori a săvârşi omoruri şi jefuiri, într-unul sau mai multe
oraşe sau sate, se va pedepsi cu munca silnică pe toată viaţa”1.
În Codul penal din 1937, aceste fapte au fost incriminate2, sub
denumirea de „crime şi delicte contra statului”. Erau astfel
incriminate şi sancţionate crimele şi delictele contra „siguranţei

1
Gr. Perieţeanu, A. Dumitrescu, Manual teoretico-practic de poliţie
judiciară, Stabiliment de arte grafice „Universala”, Bucureşti, 1904.
2
În Titlul I al Cărţii a II-a.
INFRACŢIUNILE DE TERORISM 13
exterioare” a statului1; contra „siguranţei interioare” a statului2;
contra şefilor statelor străine, a reprezentanţilor şi a
simbolurilor acestor state; contra siguranţei statelor străine,
dreptului păcii şi bunelor relaţii internaţionale.
În legislaţia penală postbelică a României, incriminarea
acestor fapte se regăseşte în Titlul I al Părţii speciale a Codului
penal din 1968 denumit „Infracţiuni contra securităţii statului”.

2.2. Legislaţia română în domeniul combaterii şi

prevenirii terorismului
În vederea clarificării aspectelor de ordin doctrinar şi
pentru punerea în acord cu punctele de vedere ale statelor din
spaţiului euroatlantic, la 25 noiembrie 2004 a intrat în vigoare
Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea teroris-
mului. De asemenea, din acel moment, s-a abrogat Ordonanţa
de Urgenţă a Guvernului nr. 141/2001 pentru sancţionarea unor
acte de terorism şi a unor fapte de încălcare a ordinii publice.
Legea valorifică acumulările cantitative şi calitative prece-
dente, oferind un cadru superior, de teoretizare şi clarificare a
termenilor specifici materiei3.
În consens cu instituţii din statele democratice, legea alocă
un prim capitol definirii terorismului, actelor de terorism şi
incriminează unitar actele teroriste şi stabileşte obligaţiile
legale ale instituţiilor din Sistemul Naţional de Prevenire şi
Combatere a Terorismului (SNPCT).

1
Trădarea, spionajul.
2
Atentatele, complotul împotriva regelui şi a familiei regale, pro-
vocarea de război civil în ţară, provocarea insurecţiei contra puterii statului,
uzurparea militară, transmiterea şi divulgarea secretelor de stat, ofensa
adusă unor însemne.
3
Revista „Profil”, publicaţie a SRI, anul III, nr. 8/2005.
14 Iosif Bararu

Tehnica legislativă urmată la elaborarea actului normativ

face parte dintr-o etapă reactivă şi proactivă a autorităţilor
statului care are în vedere forme de luptă antiteroristă, respec-
tiv: precizarea categoriilor de infracţiuni care pot fi cir-
cumscrise fenomenului terorist, sancţiunile prevăzute, rolul
preventiv al acestora, activitatea informativ-operativă ca formă
strategică principală de prevenire şi combatere a terorismului,
intervenţia antiteroristă. De asemenea, sunt menţionate insti-
tuţii de anvergură naţională care colaborează conform unei
matrice bine elaborate la măsurile consensuale antiteroriste, în
ciuda unor aparenţe de anonimitate şi deteritorializare a actelor
violente. Explicam despre cele trei mari evenimente majore
teroriste care au îndreptat lumea spre o nouă rigoare a
interpretării şi respectării de norme care, în cele din urmă, au
aplicare şi funcţionalitate nu numai în plan intern iar actul
legislativ menţionat face parte dintr-o asemenea categorie, care
ar trebui revăzută şi îmbunătăţită periodic, în funcţie de
necesităţile de decelare a cauzelor generatoare, anihilarea
acestora şi situaţia operativă.
În conformitate cu prevederile legii, terorismul reprezintă
ansamblul de acţiuni şi/sau ameninţări care prezintă pericol
public şi afectează securitatea naţională având următoarele
caracteristici:
a. sunt săvârşite premeditat de entităţi teroriste, motivate de
concepţii şi atitudini extremiste, ostile faţă de alte entităţi,
împotriva cărora acţionează prin modalităţi violente şi/sau
distructive;
b. au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură
politică;
c. vizează factori umani şi/sau factori materiali din cadrul
autorităţilor şi instituţiilor publice, populaţiei civile sau a ori-
cărui alt segment aparţinând acestora;
INFRACŢIUNILE DE TERORISM 15
d. produc stări cu un puternic impact psihologic asupra
populaţiei, menit să atragă atenţia asupra scopurilor urmărite.
Enunţul de mai sus defineşte terorismul ca tip de exprimare
socială, delimitându-l categorial de alte manifestări umane
violente şi, implicit, circumscrie generic subiectul ansamblului
preocupărilor şi activităţilor obligatorii ale instituţiilor din
compunerea sistemului de prevenire şi combatere a teroris-
mului. Totodată, se promovează supremaţia legii în consonanţă
cu convenţiile internaţionale, inclusiv cu cele privind drepturile
omului (art. 5).
În concepţia Legii nr. 535/2004, primul document legis-
lativ din ţara noastră care elimină echivocul şi arbitrarul din
domeniul luptei antiteroriste, prevenirea este un principiu
important desfăşurat de autorităţile competente ale statului şi
care se desfăşoară individual sau în cooperare.
Se instituie şi optimizarea cadrului legislativ, inclusiv sub
aspect penal şi procesual penal, astfel legea prevede meca-
nismul juridic şi operaţional pentru desfăşurarea de activităţi
specifice de culegere de informaţii prin interceptarea şi înre-
gistrarea comunicaţiilor sau obţinerea de documente şi înscri-
suri din anumite locuri cu autorizarea Preşedintelui Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie care este sesizat de Parchetul de pe
lângă aceeaşi instituţie. Autorităţile statului sunt respon-
sabilizate şi prin faptul că asemenea operaţiuni se pot efectua şi
fără mandat, în cazuri excepţionale, acesta urmând a fi obţinut
ulterior, într-o perioadă determinată „dar nu mai mult de 48 de
ore”.
Activităţile de identificare a persoanelor care iniţiază,
pregătesc, comit ori favorizează actele de terorism în inter-
venţia antiteroristă (când sunt iminente) sau contrateroristă
(când activităţile teroriste s-au produs sau sunt în desfăşurare),
16 Iosif Bararu

sunt derulate conform metodologiilor curente de lucru

elaborate de cadrele de profil şi aprobate de conducerea SRI.
Unul dintre principiile promovate de actul legislativ este
consfinţirea echilibrului acţional între prevenire, combatere şi
reprimarea teroriştilor. În acest sens, pedepsele reprezintă o
agravantă la incriminările de drept comun, până la detenţia pe
viaţă şi interzicerea unor drepturi (art. 32-34), precum şi
confiscarea bunurilor materiale şi financiare aflate la dispoziţia
entităţilor teroriste. Se incriminează şi fapta de a conduce o
entitate teroristă, punerea la dispoziţia acesteia a unor resurse,
ameninţarea cu terorismul, administrarea bunurilor unei entităţi
teroriste sau alarmarea, fără motiv întemeiat, cu producerea de
acte de terorism (art. 35-39).
Legea defineşte o serie de noţiuni astfel1:
Entitate teroristă – persoană, grupare, grup structurat sau
organizaţie, care:
a. comite sau participă la acte teroriste;
b. se pregăteşte să comită acte teroriste;
c. promovează sau încurajează terorismul;
d. sprijină, sub orice formă, terorismul.
Pentru corecta evaluare juridică sunt precizate o serie de
denumiri care la data elaborării legii corespundeau situaţiei şi
interpretărilor date fenomenului vizat, în complexitatea sa.
Astfel, terorist este persoana care a săvârşit o infracţiune
prevăzută de prezenta lege ori intenţionează să pregătească, să
comită, să faciliteze sau să instige la acte de terorism; grup
structurat semnifică un grup care nu este format aleatoriu
pentru săvârşirea imediată a unui act terorist, nu presupune un
număr constant de membri şi nu necesită stabilirea, în

1
Art. 4 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea
terorismului, publicată în M. Of. nr. 1161 din 8 decembrie 2004.
INFRACŢIUNILE DE TERORISM 17
prealabil, a rolului acestora, sau a unei structuri ierarhice; iar
organizaţie teroristă este o structură constituită ierarhic, cu
ideologie proprie de organizare şi acţiune, având reprezentare
atât la nivel naţional, cât şi internaţional şi care, pentru
realizarea scopurilor specifice, foloseşte modalităţi violente
şi/sau distructive.
În ceea ce priveşte criza teroristă aceasta reprezintă
situaţia de fapt creată anterior sau în urma săvârşirii unui atac
terorist, prin care:
a. sunt întrerupte sau afectate grav o serie de activităţi
economice, sociale, politice sau de altă natură;
b. sunt puşi în pericol factori umani, specifici şi nespe-
cifici, sau factori materiali importanţi;
c. siguranţa populaţiei sau a unei colectivităţi este expusă
la riscuri majore;
d. este necesar a se acţiona prin măsuri defensive ori
ofensive pentru înlăturarea ameninţărilor generate de situaţia de
fapt creată (art. 18).
Legea nr. 535/2004 stipulează că următoarele infracţiuni
sunt acte de terorism, cu precizarea expresă dacă „produc stări
de nelinişte, nesiguranţă, teamă, panică sau teroare în rândul
populaţiei” [art. 2 lit. a)], atentează grav asupra factorilor
umani specifici sau nespecifici [art. 2 lit. b)] şi urmăresc
realizarea unor obiective de natură politică sau să determine ca
autorităţile statului sau organizaţii internaţionale să influenţeze
luarea unor decizii în favoarea entităţii teroriste [art. 2 lit. c)],
respectiv: omor, omor calificat, omor deosebit de grav, vătă-
marea corporală, vătămarea corporală gravă şi lipsirea de
libertate în mod ilegal [art. 32 lit. a)].
Au acelaşi statut acţiunile incriminate de Codul Aerian
consolidat prin Legea nr. 399/2005, respectiv:
18 Iosif Bararu

- efectuarea de operaţiuni aeriene fără autorizaţie sau

licenţă prevăzută de lege, dacă fapta este de natură să pună în
pericol siguranţa zborului, sănătatea publică sau a mediului;
- comunicarea de informaţii ştiind că acestea sunt false,
dacă se periclitează siguranţa zborului sau în scopul devierii
itinerarului de zbor;
- folosirea unei arme sau substanţe în scopul producerii
unui act de violenţă împotriva unei persoane aflate pe un
aeroport care deserveşte aviaţia civilă, precum şi săvârşirea
unui act de violenţă fizică sau psihică asupra unei persoane
aflate la bordul unei aeronave civile în zbor sau în pregătire de
zbor [art. 32 lit. b)].
De asemenea, se mai precizează că următoarele fapte sunt
infracţiuni şi sunt sancţionate potrivit legii:
- distrugere, conform art. 217 şi art. 218 Cod penal [art. 32,
lit. c)];
- nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, a regimului
materialelor nucleare şi al altor materii radioactive, precum şi
de nerespectare a regimului materiilor explozive [art. 32, lit.
d)];
- producerea, dobândirea, deţinerea, transportul, furnizarea
sau transferarea către alte persoane de arme chimice sau
biologice, precum şi cercetarea în domeniu sau dezvoltarea de
asemenea arme [art. 32 lit. e)];
- introducerea sau răspândirea în atmosferă, pe sol, în
subsol ori în apă de produse, substanţe, materiale, micro-
organisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea
oamenilor sau a animalelor [art. 32 lit. f)];
- luarea în stăpânire a unei nave sau platforme fixe prin
violenţă sau ameninţarea cu violenţă şi comiterea de acte de
violenţă împotriva unei persoane aflate la bordul unei nave sau
platforme fixe;
INFRACŢIUNILE DE TERORISM 19
- distrugerea unei platforme fixe sau nave, încărcătura
acestora, plasarea pe acestea a unei încărcături, dispozitiv sau
substanţe ce le poate compromite siguranţa.
În conformitate cu prevederile legii, faptele menţionate se
pedepsesc cu închisoare pe viaţă sau cu închisoare, de regulă,
de la 5 la 25 de ani, excepţia fiind ameninţarea care se
sancţionează de la un an la 10 ani. Se sesizează că infracţiunile
speciale prevăzute reprezintă o agravantă la încriminările de
drept comun până la, aşa cum am menţionat anterior, detenţia
pe viaţă, interzicerea unor drepturi, precum şi confiscarea
bunurilor materiale şi financiare aflate la dispoziţia entităţii
teroriste.
În viziunea legii, pot fi asimilate actelor de terorism,
următoarele fapte care au acelaşi grad de pericol social şi care,
prin urmările lor pot produce daune catastrofice, respectiv:
- procurarea, deţinerea, confecţionarea, fabricarea sau
furnizarea, producerea de materiale distructive, toxice, micro-
organisme sau alte substanţe ori mijloace vătămătoare;
- recrutarea, instruirea sau pregătirea entităţilor teroriste. Se
au în vedere folosirea armelor de foc, muniţiilor, explozivilor,
armelor chimice, biologice, bacteriologice sau nucleare;
- culegerea şi deţinerea în scopul transmiterii de informaţii
despre obiective vizate de terorişti;
- spălarea de bani, bancruta frauduloasă, corupţia, şantajul,
traficul de persoane, cu droguri sau de persoane, falsificarea de
monedă în beneficiul entităţii teroriste.
În cadrul Legii nr. 535/2004 se fac menţiuni importante
care vizează prevenirea finanţării actelor teroriste fiind inter-
zise operaţiunile financiar-bancare între rezidenţi şi nerezidenţi,
precum şi între nerezidenţi în contul persoanelor fizice sau
juridice aflate pe listele ONU sau ale Uniunii Europene.
20 Iosif Bararu

De asemenea, se precizează competenţa de judecată care în

primă instanţă aparţine Curţii de Apel (art. 40 alin. 1), iar
procedura de urmărire penală şi de judecată este cea prevăzută
pentru infracţiunile flagrante (art. 40 alin. 2), ceea ce denotă
gradul excepţional de reactivitate al autorităţilor statului,
implicit situaţia consensuală similară cu ţări din spaţiul
euroatlantic.
Infracţiunea de alarmare în scop terorist constituie o
formă particulară de materializare a terorismului iar faptele de
alarmare nejustificată au înregistrat o frecvenţă îngrijorătoare
în ultimii ani, producând atât stări de tensiune şi panică în
rândul populaţiei, cât şi importante efecte dăunătoare în
activitatea autorităţilor sau instituţiilor care erau vizate prin
actul de alarmare sau a celor care au atribuţii de intervenţie în
asemenea situaţii. Deşi în majoritate, asemenea acte nu au fost
motivate în mod direct de scopuri sau interese cu caracter
terorist, în multe situaţii consecinţele de asemenea natură s-au
realizat.
În aceste condiţii, faptele respective au fost incriminate
iniţial de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 141/2001,
fiind preluate ulterior de Legea privind prevenirea şi comba-
terea terorismului.
Periculozitatea acestei infracţiuni constă în faptul că
făptuitorul urmăreşte în mod direct şi conştient crearea unei
stări de panică la adresa unei persoane, a publicului sau a
autorităţilor care au atribuţii de a interveni în asemenea stări de
pericol şi a celor care au competenţe pe linia menţinerii ordinii
publice.
Elementul material constă în acţiunea de alarmare care, în
sens etimologic, înseamnă înştiinţarea unei persoane, colec-
tivităţi, autorităţi, unităţi militare etc. despre apropierea unui
INFRACŢIUNILE DE TERORISM 21
pericol iminent. Situaţiile în care faptele de alarmare se fac cu
scopul vădit de a crea stări de panică sunt sancţionate de lege
ca fapte subsumate terorismului.

2.3. Analiza prevederilor Legii nr. 535/2004

Prevederile documentului legislativ au corespuns situaţiei
operative de la momentul promulgării, constituind un răspuns
prompt la periculozitatea şi incisivitatea acestei forme de
violenţă îndreptată împotriva securităţii naţionale, perfidă şi
uneori perfect disimulată. Totodată, susţinem propunerea de
lege ferenda pentru ca autoritatea competentă în prevenirea şi
combaterea terorismului din SRI să fie transferată în cadrul
MAI ca structură independentă, iar art. 6 alin. 2 să aibă
următorul conţinut: „În acest scop, cooperarea în domeniu se
realizează ca Sistem Naţional de Prevenire şi Combatere a
Terorismului, denumit în continuare SNPCT, la care participă
următoarele autorităţi şi instituţii publice: a) Ministerul Admi-
nistraţiei şi Internelor, cu rol de coordonare tehnică; b)
Serviciul Român de Informaţii; c) Ministerul Apărării Na-
ţionale ş.a.m.d. 1 Argumentul principal pe care îl invocăm în
această susţinere este capacitatea deosebită a MAI de a se
angrena, alături de structura provenită din SRI, în prevenirea şi
combaterea actelor teroriste, alături de poliţie, poliţie de
frontieră, jandarmerie. În pledoaria noastră, motivaţia profe-
sională este, în primul rând, avansată de numărul impresionant
de cadre care pot fi, la un moment dat, angrenaţi cu sarcini
concrete şi permanente în domeniul antiterorist. O altă justi-
ficare constă în bascularea din competenţele structurii naţionale
de informaţii (SRI) a obligativităţii de participare la anchete,

1
Legea nr. 535/2004.
22 Iosif Bararu

percheziţii sau orice alt demers juridic care nu îi este specific

ca urmare a preocupărilor sale constituţionale primordiale.
Documentul legislativ invocat face pentru prima dată re-
feriri explicite la infracţiuni deosebit de grave care, în
perioadele anterioare, erau bine documentate dar finalizarea
era, de multe ori, o reacţie ineficientă faţă de incisivitatea
membrilor sau grupărilor teroriste. Vom invoca şi contribuţia la
prevenirea terorismului a celor care au asigurat managementul
macrodecizional statal şi s-au conformat situaţiei operative,
inclusiv din punctul de vedere al parteneriatelor internaţionale
antiteroriste. Legea ţine cont de studiile şi informaţiile privind
posibilitatea de radicalizare în sens violent a celulelor teroriste
care şi-au făcut de-a lungul timpului, sub diverse motivaţii
reale şi cu conotaţii de legalitate şi onorabilitate, rezidenţe în
România.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 535/2004 [art. 32
alin. 1 lit. a)], un prim set de infracţiuni care sunt săvârşite cu
violenţă maximalizată, respectiv omorul, omorul calificat,
omorul deosebit de grav, vătămarea corporală şi vătămarea
corporală gravă (prevăzute în Codul penal, art. 174-176,
respectiv art. 181-182, iar în noul Cod penal, infracţiunile
prevăzute la art. 186 omorul, art. 187 omorul calificat, art. 192
vătămarea corporală sau art. 193 lovirile cauzatoare de moarte),
în anumite condiţii, constituie acte de terorism. Legea funda-
mentală, Constituţia (art. 22) protejează dreptul la viaţă şi la
integritate fizică a tuturor persoanelor alături de o serie de alte
legi care se configurează în arcul de asigurare a protecţiei
persoanelor împotriva infracţiunilor violente şi deosebit de
violente şi care presupun alterarea, în orice mod, a dreptului
suprem, dreptul la existenţă. Infracţiunile complexe invocate au
ca obiect juridic al ocrotirii penale acele relaţii sociale a căror
INFRACŢIUNILE DE TERORISM 23
formare, desfăşurare şi dezvoltare sunt legate de securitatea
persoanei, de asigurarea climatului de ordine şi linişte publică1.
În concepţia legiuitorului, obiectul material al infracţiunilor
poate fi orice persoană fizică, dar pentru a crea un impact
major asupra subiectului pasiv principal, statul, subiectul pasiv
secundar poate fi orice persoană aparţinătoare „mecanismelor
politogene ale entităţii ţintă”, respectiv, ce îndeplineşte anumite
obligaţii statale prin poziţionarea sa pe eşichierul politico-
diplomatic sau al activităţilor publice, prezenţa sa, a anturajului
sau familiei sale fiind uneori intens mediatizată. Prin săvârşirea
premeditată a acestor acte violente, respectiv, prin mijloace
fizice – corpuri contondente, arme albe, arme de foc, instru-
mente tăioase, înţepătoare –, mijloace (substanţe) chimice,
biologice sau care provoacă o acţiune toxică sau corozivă
cauzatoare de moarte sau care afectează grav organismul uman,
inclusiv prin iradiere sau mijloace psihice – ameninţarea,
intimidarea ori crearea de stări tensionale majore – de către
entităţi teroriste, se afectează grav securitatea naţională.
În acest cadru se poate aprecia că timpul, locul şi calitatea
victimei (victimelor) au conotaţii importante pentru inter-
pretarea actului violent drept act de terorism având în vedere
perioada în care s-a produs evenimentul (aniversări, come-
morări, sărbători laice sau religioase, manifestări publice de
amploare sau cu o mai restrânsă participare, naţională sau
internaţională). În ceea ce priveşte locul, de regulă, asemenea
acte violente, ucigătoare sau care marchează victima, se pot
derula în public, în spaţii deschise sau în prezenţa unei
asistenţe, în special a mijloacelor mass-media, uneori anterior
mobilizate, pentru transmiterea unui anume mesaj. Devine

1
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie – PRO LEGE nr. 1/2002.