IMAGISTICĂ STOMOATOLOGICĂ

7
IMPORTANŢA EVALUĂRII IMAGISTICE ÎN
IMPLANTOLOGIA ORALĂ
Importance of imaging assessing in oral implantology
Dr. Drd. Iulia Roateşi, Prof. Dr. Emilian Hutu
Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea „Titu Maiorescu“, Bucureşti

REZUMAT
Implantologia dentară a cunoscut în ultimii ani o evoluţie majoră în corelaţie cu cerinţele actuale ale
specialităţii, dar şi cu solicitările pacienţilor. Pentru rezultate clinico-funcţionale deosebite este imperios
necesar să se cunoască particularităţile câmpului protetic edentat total sau parţial, ale proprietăţilor
materialelor dentare folosite şi ale biocompatibilităţii acestora, cât şi ale metodelor de tratament cât mai
moderne şi sigure. Scopul acestui studiu este de a prezenta modalităţile de diagnostic cu ajutorul imagisticii
în implantologia dentară.
Material şi metodă. Studiul descrie examenele complementare utile pentru obţinerea rezultatelor clinico-
funcţionale în implantologie, precum mijloace clasice: radiografie, ortopantomografie şi metode moderne de
imagistică tridimensională: computer tomograf şi computer tomograf cu fascicul conic. S-au analizat două
cazuri clinice, în funcţie de situaţia iniţială, cât şi complexitatea situaţiei clinice, precedente inserării
implanturilor, evidenţiind utilitatea examenelor paraclinice.
Rezultate şi concluzii. Radiografia este cea mai la îndemână metodă pentru evaluarea şi alegerea
procedeului de tratament. Ortopantomograma reprezintă un ghid în selectarea tipului de radiografii ulterioare,
ajutătoare în stabilirea diagnosticului de specialitate. Tomografiile CT şi CBCT permit o mai bună diagnosticare
şi poziţionarea optimă implanturilor dentare. Mulţumită acestei tehnologii imagistice revoluţionare şi unei mai
bune înţelegeri a proceselor biologice ale creşterii şi dezvoltării maxilo-faciale, putem crea şi interacţiona cu
modele virtuale ale structurilor maxilarelor care ne permit să oferim tratamentul adecvat. Pentru rezultate
clinico-funcţionale deosebite este necesară cunoaşterea particularităţilor câmpului protetic prin investigaţii
complementare performante şi ale proprietăţilor materialelor dentare cu biocompatibilitate adecvată.

Cuvinte cheie: implantologie, radiografie, ortopantomografie, imagistică tridimensională

ABSTRACT
In recent years dental implantology has seen a major evolution in correlation with the actual requirements of the
specialty, and the patient’s request. For special funcţional clinical outcomes it is necessary to understand the
prosthetic field totally or partially edentulous patients, properties and biocompatibility of dental materials and meth-
ods of treatment as modern and safe. Goal of this study is to present possibilities for diagnostic imaging in dental
implantology.
Materials and methods. This study describes complementary examinations useful for obtaining clinical and
funcţional outcomes in implantology: classical methods such as radiography and ortopantomography and modern
methods – 3D imaging: computed tomography and cone beam computed tomography. We analyzed two clinical
cases, depending on the initial situation and the complexity of the clinical situation, previous implant insertion,
highlighting the utility of dental complementary examinations.
Results and conclusions. Radiography is available for evaluation and selection of the treatment process. Pan-
oramic radiography used as a guide in selecting the type of subsequent radiographs, specialized aids in diagnosis.
CT and CBCT scans allows a better diagnosis and optimal placement of dental implants. Thanks to this revolution-
ary imaging technology and a better understanding of the biological processes of growth and development of
maxillofacial area, we may create and interact with virtual models of jaw structures that allow us to provide treat-
ment. For clinical and funcţional outcomes required in prosthetic field it is required additional investigation and
appropriate biocompatible dental material properties.

Key words: implantology, X-rays, ortopantomography, tridimensional imaging

Adresă de corespondenţă:
Dr. Drd. Iulia Roateşi, Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea „Titu Maiorescu“, str. Gheorghe Petraşcu nr. 67A, Bucureşti
e-mail: iulia.roatesi@gmail.com

200 REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LIX, NR. 3, AN 2013

REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LIX, NR. 3, AN 2013
INTRODUCERE
Implantologia a cunoscut în ultimii ani o evoluţie
majoră în corelaţie cu cerinţele actuale ale specia-
lităţii, dar şi cu solicitările pacienţilor. Pentru re-
zultate clinico-funcţionale deosebite este imperios
necesar să se cunoască particularităţile câmpului
protetic edentat total sau parţial, ale proprietăţilor
materialelor dentare folosite şi ale biocompatibili-
tăţii acestora, cât şi ale metodelor de tratament cât
mai moderne şi sigure.
Scopul acestui studiu este de a prezenta moda-
lităţile de diagnostic cu ajutorul imagisticii în im-
plantologia dentară.
MATERIAL ŞI METODĂ
Examene complementare: studiul descrie tipuri
de radiografii, ortopantomografii, CT şi CBCT.
Radiografia este un element important în eva-
luarea şi alegerea procedeului de tratament, oferind
informaţii preţioase medicului dentist în legătură
cu dinţii, maxilarele şi ţesuturile dure învecinate.
Radiografia dentară este o imagine a ţesuturilor
dure ce rezultă prin expunere la radiaţii electromag-
netice. Razele X au proprietatea de a pătrunde prin
ţesuturile umane şi sunt înglobate în diferite grade,
în funcţie de densitatea ţesutului. Astfel, ţesuturile
cu o densitate mare sunt reprezentate cu alb, ţesu-
turile moi cu nuanţe de gri, iar cavităţile cu negru,
radiografiile putând fi considerate ca negative ale
fotografiilor.
Radiografiile dentare reprezintă o metodă eficace
de evaluare a sănătaţii cavităţii orale, îndeosebi
pentru pacienţii care se încadrează în grupe de risc,
şi anume pacienţii cu o carioactivitate crescută, cei
care prezintă multiple obturaţii sau lucrări protetice
complexe, pacienţii care suferă de boli parodontale,
fumătorii sau cei care sunt depistaţi cu xerostomie
sau hiposalivaţie.
Radiografiile dentare sunt deosebit de eficiente
şi la copii, mai ales pentru a se depista din timp
eventuale neconcordanţe în spaţiul cavităţii bucale
între structurile dentare şi cele osoase. Astfel, se
poate anticipa dacă este spaţiu suficient pentru
erupţia tuturor dinţilor unei arcade sau pentru a se
putea lua măsuri în cazul lipsei de spaţiu şi al unor
erupţii în malpoziţii în consecinţă, sau al dinţilor
care ar putea rămâne incluşi.
Examene complementare: studiul descrie tipuri
de radiografii, ortopantomografii, CT şi CBCT. Ra-
diografia este un element important în evaluarea şi
alegerea procedeului de tratament. Ortopantomo-
grama reprezintă o variantă de investigare imagistică
201
indispensabilă în conduita de tratament stoma-
tologic, cât şi în diagnosticarea afecţiunilor orale.
Aceasta poate fi şi un ghid în selectarea tipului de
radiografie ulterioară, ajutătoare în stabilirea diag-
nosticului de specialitate.
Tomografiile computerizate permit chirurgului
şi medicului specializat în stomatologia reparatorie
să creeze şi să poziţioneze implanturile dentare în
mod optim. Utilizările şi beneficiile aduse de aceste
tomografii sunt prezente pe durata întregului proces,
de la diagnoză la tratament şi apoi la examinările
post-operatorii. Prin intermediul inserării ghidate a
implantului în baza scanărilor CT 3D, toate bene-
ficiile sunt sporite atât de mult încât chirurgul poate
aborda fiecare caz cu o încredere ce vine din sigu-
ranţa că au fost folosite cele mai bune tehnologii şi
informaţii vizuale existente pentru garantarea suc-
cesului.
Tomografia computerizată ce foloseşte fasciculul
conic permite o mai bună diagnosticare, planificare
a tratamentului şi monitorizare, precum şi o analiză
mai bună a rezultatelor decât era posibil în cazul
imaginilor convenţionale bidimensionale. Mulţu-
mită acestei noi tehnologii imagistice revoluţionare,
împreună cu înţelegerea mai bună a proceselor bio-
logice ale creşterii şi dezvoltării maxilo-faciale,
putem crea şi interacţiona cu modele virtuale ale
dintelui şi ale structurilor maxilarului pacienţilor,
care ne permit să oferim un nivel mult mai bun al
tratamentului decât până acum.
CT cu fascicul conic (CBCT) reprezintă o exa-
minare imagistică foarte utilă pentru implantologie.
Toate aparatele CBCT furnizează o imagine de
înaltă calitate care trebuie să asigure chirurgului
informaţiile dorite. Prezentările tipice de imagine
ale acestor aparate sunt vizualizări în planurile
axial, coronar şi sagital, cu alte vizualizări posibile
prin reproducerea secundară a datelor.
Computerul tomograf convenţional foloseşte un
echipament pe care pacientul este poziţionat în
decubit dorsal. În această poziţie, ţesuturile moi au
tendinţa să se deformeze. Astfel, aceste date sunt
utile pentru medicul dentist, care ar putea anticipa
deformările ţesuturilor moi ce pot apărea din de-
plasarea ţesuturilor osoase şi a dinţilor.
Computerul Tomograf cu Fascicul Conic
(CBCT) realizează investigaţiile cu pacientul în po-
ziţia ortostatică, oferind astfel informaţii de o mare
precizie, deosebit de utile pentru medicul dentist.
Computerul tomograf convenţional, folosit
pentru investigaţiile în sfera maxilo-facială, pozi-
ţionează manual capul pacientului înclinat pentru a
surprinde secţiunile solicitate, deosebit de utile
pentru medicul stomatolog. Dacă intervine însă
202 REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LIX, NR. 3, AN 2013
încordarea musculaturii, care afectează confortul
pacientului, acesta se poate mişca, modificând
astfel rezultatul investigaţiei.
Radiografiile dentare retroalveolare şi ortopan-
tomogramele sunt radiografii bidimensionale ale
structurilor dure dentare şi osoase, aceste două di-
mensiuni fiind reprezentate de lăţime şi înălţime.
Aceste tipuri de radiografii nu furnizează informaţii
privind adâncimea ţesuturilor dure, structurile fiind
de cele mai multe ori distorsionate şi cu suprapuneri,
din cauza desfăşurării acestora pe o imagine plană.
Pentru efectuarea Computerului Tomograf cu
Fascicul Conic (CBCT) se realizează scanarea
structurilor, rezultand secţiunile care sunt apoi re-
compuse rapid prin evaluare imagistică într-o sin-
gură structură.
Computerul Tomograf cu Fascicul Conic nu
realizează distorsiuni, redând forma şi dimensiunile
la scara de 1:1 a elementelor anatomice şi realizând
măsurători precise ale celor trei dimensiuni: înăl-
ţime, lăţime şi grosime, utile pentru stabilirea po-
ziţiei ulterioare a implanturilor dentare.
CBCT oferă informaţii şi măsurători precise şi
pentru densitatea osoasă, putând stabili un diag-
nostic diferenţial pentru patologia oaselor maxilare.
Stabilirea densităţii osului preoperator ajută medicul
să opteze pentru tehnica chirurgicală cea mai efici-
entă şi tipul de implant potrivit.
AVANTAJE ŞI RISCURI ALE TOMOGRAFIEI
Avantaje generale
CT-ul dentar, spre deosebire de radiografiile cla-
sice, oferă informaţii deosebite între diferite struc-
turi antomice: ţesuturi dure osoase şi dentare, cât şi
informaţii referitoare la ţesuturile moi.
Explorările efectuate cu CT-ul dentar realizează
explorări imagistice neinvazive, care pot exclude
uneori metodele chirurgicale exploratorii ca punc-
ţiile şi exciziile biopsice.
Aceste explorări se realizează prin scanări efec-
tuate într-un timp foarte scurt, aproximativ 8,3 se-
cunde, puţin mai mare însă decât în cazul radio-
grafiilor panoramice digitale, dar mai mic decât la
cele pe film, pacientul fiind astfel supus unor radiaţii
foarte scăzute, dar oferind totodată informaţii tridi-
mensionale foarte utile medicului dentist.
CBCT-ul oferă, de asemenea, informaţii privind
patologia afecţiunilor oro-maxilo-faciale, precum
infecţii sau tumori, dar şi efecte ale acestora. CBCT-ul
este astfel o explorare de mare interes şi pentru
chirurgi, prin reprezentarea imagistică tridimensio-
nală de mare precizie a tuturor zonelor anatomice
dentare şi maxilo-faciale şi a posibilelor patologii
aferente.
Avantaje locale ale CBCT în implantologie
1. Efectuează măsurători la scara de 1:1 şi oferă
posibilitatea de a opta pentru varianta de tratament
potrivită, dar şi de a alege dimensiunea şi lungimea
implantului.
2. Evaluează complet şi 3D structurile anatomice,
pentru optimizarea planului de tratament.
3. Localizează zonele anatomice cu probleme şi
oferă date precise cu privire la eventualele aug-
mentări osoase şi sinusale.
4. Realizează imagini 3D cu o claritate deosebită
şi în cazurile de molari incluşi şi ale raporturilor
acestora cu zonele învecinate, dar şi în situaţiile
dinţilor supranumerari.
5. Realizează imagini 3D pentru analizarea
structurilor şi mişcărilor articulaţiilor temoporo-
mandibulare.
6. Analizează căile respiratorii şi cavităţile ana-
tomice învecinate cavităţii bucale, pentru a stabili
tratamentul adecvat.
7. Măsoară cu mare precizie dimensiunile ţesu-
turilor dure pentru stabilirea diagnosticului.
8. Realizează o imagine 3D la scară reală a cana-
lului nervului mandibular.
9. Obţine măsurători la scară reală a canalului
nervului mandibular.
10. Vizualizeză vecinătatea cu structurile vitale.
11. Furnizând date precise, manoperele chirur-
gicale sunt mai de scurtă durată şi au caracter minim
invaziv.
12. Localizează şi diagnostichează structurile
anatomice critice.
13. Evaluează structurile osoase şi depistează
patologia acestora: chisturi, tumori.
14. Localizează şi investighează sinusurile para-
nazale.
15. Evaluează implantele preoperator şi posto-
perator.
Riscuri ale CBCT
CBCT utilizează radiaţiile ionizante şi constituie,
astfel, un eventual risc pentru pacienţi. Are însă
avantajul incontestabil de a oferi informaţii deosebit
de preţioase medicului dentist pentru determinarea
diagnosticului şi stabilirea planului de tratament.
Radiografia dentară şi riscurile pentru corpul
uman
Radiografiile dentare expun pacienţii la o can-
titate foarte redusă de raze X, astfel că nu prezintă
un pericol pentru sănătatea organismului uman.
REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LIX, NR. 3, AN 2013
Corpul uman este expus zilnic la o cantitate mai
mare sau mai mică de radiaţii din mediul încon-
jurător, astfel că acestea la un moment dat, prin
acumulare, pot produce liză celulară; aşadar, nu-
mărul de radiografii efectuate ar trebui limitat la
indicaţia medicului dentist.
Unitatea de măsură a dozei de radiaţii este Rem
sau Sievert (1 Sievert = 100 Remi). Dar şi Remii
reprezintă unităţi de măsură prea mari pentru a măsura
doza de radiaţii ale radiografiilor dentare, pentru
acestea folosindu-se mili Remi (mRem) şi mili Sieverti
(mSv). Astfel, în timpul radiografiilor dentare doza de
radiaţii este de 1 sau 2 mRem, doza de radiaţii a unei
CT complete este de 1.000-1.200 mRem, iar doza
maximă admisă pe an este de 2.000 mRem.
În prezent, cabinetele de radiologie dentară deţin
aparatură performantă, ce filtrează radiaţiile X, iar
radiografiile digitale reprezintă un sistem ce reduce
radiaţiile cu până la 90%. Totodată timpul de expu-
nere este cel mai mic posibil, iar corpul pacientului
este protejat cu un şorţ din plumb, prevăzut şi cu o
apărătoare pentru gât şi glanda tiroidă. Toate acestea
reprezintă măsuri luate pentru a limita cât mai mult
expunerea la radiaţii a pacienţilor.
Precauţii suplimentare sunt recomandate pentru
femeile gravide şi pentru cele care alăptează, chiar
dacă radiografia dentară interesează doar zona su-
perioară şi restul corpului fiind acoperit cu un şorţ
de plumb. Aşadar, acestor categorii nu le este re-
comandată în general efectuarea de radiografii, mai
ales în primul trimestru al sarcinii.
REZULTATE ŞI DISCUŢII
Explorările imagistice evidenţiază întreg câmpul
de lucru implanto-protetic, furnizând date impor-
tante cu privire la prezenţa şi starea dinţilor restanţi,
aspectul lucrărilor protetice existente putând spe-
cifica şi clasele de edentaţie din care fac parte ca-
zurile clinice.
Investigaţiile imagistice oferă informaţii precise
privind aspectul crestelor edentate, lăţimea şi înăl-
ţimea osului şi structura sa de conformaţie osoasă.
În acelaşi timp, ne arată relaţiile cu cavităţile maxi-
lare şi cu poziţia canalului mandibular. Analizând
radiografia zonei investigate, putem concluziona
restaurarea implanto-protetică, putem localiza zo-
nele accesibile implanturilor şi putem prefigura
structura lucrărilor protetice.
Pentru exemplificare voi prezenta două cazuri
clinice cu radiografii înainte de începerea tratamen-
tului, care m-au ajutat să precizez tipul de tratament
implanto-protetic. Radiografiile efectuate au fost
coroborate cu aspectele clinice pe care le voi
menţiona mai jos.
203
Cazul I
Pacienta R.G, în vârstă de 43 de ani, se prezintă
în clinica noastră cu multiple tulburări estetice,
masticatorii, articulare şi cu dorinţa de a îmbunătăţi
aceste funcţii.
Ca investigaţii iniţiale se recomandă analize me-
dicale generale şi ortopantomografie pentru contu-
rarea planului de tratament.
Pe ortopantomografie se observă multiple tul-
burări morfo-funcţionale:
• tulburări masticatorii determinate de breşele
laterale edentate la mandibulă, cu o edentaţie
de clasa a III-a Kennedy cu o modificare şi
latero-laterală Costa;
• tulburări fizionomice determinate de restau-
rările protetice incorecte.
Radiografia indică zonele unde se poate interveni
la maxilar, respectiv la mandibulă şi poate configura
paşii tratamentului:
• configurarea structurii osoase a crestei maxi-
lare stângi evidenţiază procidenţa sinusului
maxilar;
• la nivelul cadranului I, lucrarea protetică in-
corect realizată şi patologia periapicală exis-
tentă la nivelul dinţilor stâlpi a determinat
îndepărtarea lucrării;
• la nivelul cadranului II, afectarea parodontală
a incisivului central, cât şi fractura radiculară
a acestuia, cauzată de incorecta adaptare a
dispozitivului corono-radicular şi a coroanei,
au condus la extracţia acestui dinte;
• la mandibulă se evidenţiază osul bine repre-
zentat în ambele hemiarcade;
• se impune restaurarea funcţională, pentru
refacerea funcţiei masticatorii.
Am recurs la realizarea extracţiilor dinţilor 1.5
şi 1.6 şi la inserarea a trei implanturi 1.4, 1.5 şi 1.6
şi tratament protetic consecutiv, cât şi la extracţia
incisivului central maxilar 2.1 şi înlocuirea sa cu un
implant dentar inserat postextracţional.
FIGURA 1. Ortopantomograma pacientei cu situaţia
iniţială: se evidenţiază multiple edentaţii, cauza
disfuncţiilor masticatorii, cât şi lucrări protetice
incorecte, cauza neajunsurilor estetice
204 REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LIX, NR. 3, AN 2013
Datorită faptului că sinusul este procident în
regiunea terminală superioară stângă, s-a efectuat
ridicare de sinus şi adiţie osoasă. După o perioadă
de timp, s-a inserat şi implantul 2.7, datorită pre-
zenţei unei structuri osoase favorabile.
La mandibulă s-au efectuat tratamente odontale
şi parodontale ale dinţilor restanţi şi s-au introdus
FIGURA 2. Otropantomograma realizată după inserarea
implanturilor şi a lucrărilor protetice din zonele
mandibulară şi maxilară de parte dreaptă, a incisivului
central 2.1, dar şi ridicarea sinusului maxilar în cadranul II
două implanturi în cadranul III, 3.5 şi 3.6 şi în
cadranul IV, încă două implanturi pentru 4.5 şi 4.6,
urmând ca după perioada de integrare de 3 luni să
se protezeze consecutiv cu coroane individuale şi
punţi din zirconiu şi metalo-ceramice.
Figura 3.A., B., C. Fotografii cu aspectul coroanelor
individuale din zirconiu şi metalo-ceramică, cimentate
pe implanturi şi pe dinţi naturali, la nivelul arcadei
superioare, respectiv a celei inferioare
FIGURA 3. D, E. Fotografii intraorale realizate după
cimentarea coroanelor metalo-ceramice pe implanturi,
în poziţiile 3.5, 3.6 şi 4.5, 4.6
Cazul 2
Pacienta S.R, în vârstă de 51 de ani, s-a prezentat
în clinica noastră cu tulburări masticatorii, datorate
unei masticaţii unilaterale, de parte dreaptă, obicei
survenit din cauza nesiguranţei şi disconfortului
provocate de mobilitatea punţii din cadranul 2, cu
dinţi stâlpi 2.5 şi 2.8.
FIGURA 4. Ortopantomograma iniţială ce evidenţiază
raportul dinţilor cu structurile anatomice învecinate:
sinusurile maxilare şi traiectul canalului mandibular. De
asemenea, se evaluează bidimensional parametrii
crestei osoase edentate, starea dinţilor restanţi, cât şi
adaptarea lucrărilor protetice existente
S-au realizat, de asemenea, tomografii maxilare,
pe secţiuni, pentru hemiarcada interesată, pentru a
stabili parametrii osoşi favorabili pentru localizarea
viitoarelor implanturi.
După stabilirea coordonatelor crestelor osoase
interesate, s-au inserat 4 implanturi în poziţiile 2.4,
2.5, 2.7 şi 2.8. După intervenţie, implanturile s-au
protezat provizoriu din motive estetice şi func-
REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LIX, NR. 3, AN 2013 205

FIGURA 5. A.Tomografie computerizată cu secţiuni

pentru hemiarcada stângă maxilară, zona laterală
molară; B. Imagine a întregii arcade maxilare, cu
secţiuni step de 2 mm la nivelul zonei molare, unde se
evidenţiază secvenţial parametrii osoşi, poziţionarea şi
implantarea dinţilor şi vecinătatea acestora cu structurile
anatomice; C. Imagine tomografică pe care se observă
situaţia lucrărilor protetice şi statusul dinţilor stâlpi;
D. Imagini de computer tomograf pe secţiuni, pentru
zona molară maxlară, evidenţiindu-se sinusul maxilar în
raport cu dinţii restanţi şi cu osul maxilar şi realizându-se
măsurători ale înălţimii şi lăţimii, pe toată lungimea
acestuia.
206 REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LIX, NR. 3, AN 2013
Figura 6. A.Tomografie computerizată cu secţiuni ale
crestei osoase maxilare pentru evaluarea zonei
premolare; B. Imagine a întregii arcade maxilare, cu
secţiuni step de 2 mm la nivelul zonei premolare, unde
se evidenţiază secvenţial parametrii osoşi, poziţionarea
şi implantarea dinţilor şi vecinătatea cu structurile
anatomice, respectiv sinusul maxilar, membrana
schneideriană; C. Se observă structura şi densitatea
oaselor maxilare, dar şi a structurilor osoase învecinate
şi a reperelor anatomice, utile în implantologia orală:
sinusurile maxilare. Se poate, de asemenea, evalua
implantarea şi structura dinţilor, cât şi gradul de
afectare; D. Evidenţierea înălţimii şi densităţii osoase pe
secţiuni şi raportul cu sinusul maxilar stângă – secţiuni
step 2 mm cu efectuarea măsurătorilor structurilor
osoase interesate: înălţimea şi lăţimea crestei edentate.
ţionale, până la momentul protezării definitive, re-
prezentată de o punte pe implanturi metalo-cera-
mice, total fizionomică.
BIBLIOGRAFIE
1. Rushton M.N., Rushton V.E., Worthington H. The value of a quality
improvement programme for panoramic radiography: A cluster
randomised controlled trial. J Dent. 2013 Jan 18
2. Edwards R., Altalibi M., Flores-Mir C. The frequency and nature of
incidental findings in cone-beam computed tomographic scans of the
head and neck region: A systematic review. J Am Dent Assoc. 2013 Feb;
144(2):161-170
3. Kabashima H., Mizobe K., Sakai T., Nakamuta H., Kurita K., Terada Y.
The usefulness of three-dimensional imaging for prognostication in cases
of intentional tooth replantation. J Oral Sci. 2012; 54(4):355-8
4. Kalyan Chakravarthy P.V., Telang L.A., Nerali J., Telang A. Cracked
tooth: a report of two cases and role of cone beam computed tomography
in diagnosis. Case Rep Dent. 2012; 2012:525364
5. Hauge Matzen L., Christensen J., Hintze H., Schou S., Wenzel A.
Diagnostic accuracy of panoramic radiography, stereo-scanography and
cone beam CT for assessment of mandibular third molars before surgery.
Acta Odontol Scand. 2013 Jan 29.
FIGURA 7. Ortopantomografie realizată după inserarea
implanturilor în cadranul II, pe poziţiile 2.4, 2.5, 2.7, 2.8,
cât şi integrarea acestora şi protezarea definitivă
CONCLUZII
Examinările paraclinice, reprezentate de explo-
rări imagistice, au numeroase avantaje pentru pa-
cient, dar şi pentru medicul dentist: dozele reduse
de radiaţii şi furnizarea de informaţii precise legate
de structurile anatomice interesate.
Radiologia este un element important în evalua-
rea şi alegerea procedurilor de tratament la pacienţii
cu probleme maxilofaciale şi dentare. Academia
Americană de Radiologie Orală şi Maxilo-facială a
stabilit parametrii de evaluare care să servească la
alegerea imaginii pentru diagnostic, tratament şi
urmărirea pacientului cu afecţiuni în sfera oro-
maxilo-facială, inclusiv cele legate de articulaţia
temporo-mandibulară, patologia mandibulei şi pla-
nificarea tratamentului cu implanturi dentare.
Deşi combinarea tehnicilor de radiologie simplă
şi panoramică pot fi destul de utile în varii situaţii
clinice, utilizarea tomografiei computerizate poate
facilita un plus de certitudine.
6. Bhowmik U.K., Adhami R.R. A head motion measurement system
suitable for 3D cone-beam tomography using markers. Conf Proc IEEE
Eng Med Biol Soc. 2012 Aug; 2012:5975-8
7. Aranyarachkul, Prasit, et al. Bone density assessments of dental
implant sites: 2. Quantitative cone-beam computerized tomography. The
International Journal of Oral & Maxillofacial Implants 20.3 (2005): 416.
8. Gintaras Juodzbalys, Aune M. Raustia. Accuracy of clinical and
radiological classification of the jawbone anatomy for implantation – a
survey of 374 patients. Journal of Oral Implantology, Vol. XXX/No.
One/2004
9. Juodzbalys, Gintaras, and Aune M. Raustia. Accuracy of clinical and
radiological classification of the jawbone anatomy for implantation-a
survey of 374 patients. Journal of Oral Implantology 30.1 (2004): 30-39.
10. Schropp L. Radiographic and clinical procedures in single-tooth implant
treatment. Phd Thesis. Royal Dental College, Faculty of Health Sciences,
University of Aarhus, 2002.