Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Taierile La Cais Piersic Prun PDF
Taierile La Cais Piersic Prun PDF
Pentru pomii fructiferi, tăierile în uscat trebuie să înceapă când nu mai sunt aşteptate geru
i cumplite. Desigur că nici un an nu este identic cu altul, dar statistic, începutul
lunii martie poate fi favorabil începerii lucrărilor de tăiere în uscat, în livezile de p
omi. Tăierile executate mai devreme pot slăbi rezistenţa la gerurile care mai pot surv
eni. Este stabilit că pomii care nu au fost supuşi tăierilor au rezistat mai uşor geruri
lor decât cei care au suportat acţiuni de tăiere înaintea apariţiei acestor geruri. Acest
fapt a fost remarcat mai ales la speciile cu sensibilitate la ger (piersic, cais
, păr sau prun). Mărul, atât prin soiurile sale mai vechi, dar mai ales prin anumite s
oiuri recent obţinute (Jonagold, Elstar) se dovedeşte de asemenea sensibil la ger.
Clasificarea tăierilor la pomi.
Tăierile pomilor se pot clasifica după mai multe criterii dar sunt acceptate două şi anu
me:
- După scopul urmărit
- După timpul de executare.
În funcţie de scopul urmărit, tăierile se împart în următoarele grupe:
- Tăiere de formare.
- Tăiere de rodire.
- Tăiere de întreţinere
- Tăierea de corectare.
- Tăierea de regenerare,
În funcţie de timpul de execuţie, tăierile se împart astfel:
- Tăierea în uscat.
- Tăierea în verde.
Tăierea de rodire
Această categorie de tăieri operează asupra ramurilor de rod şi de semischelet, cu scopu
l principal de a norma încărcătura de muguri de rod, asigurându-se astfel producţii mari,
constante şi de bună calitate pe toată durata de exploatare a livezii.
Supraîncărcarea conduce la producţii mari dar de slabă calitate, coroanele se mutilează, p
omii nu diferenţiază muguri de rod pentru anul următor şi se declanşează alternanţa de
odire. Asupra numărului de muguri micşti ce se lasă la măr şi păr s-au făcut numeroase cercet
.Se consideră că ramurile de rod propriu-zise trebuie să fie de 2-3 ori mai puţine decât c
ele vegetative, inclusiv pintenii şi smicelele. Mugurii micşti la măr şi păr trebuie să repr
ezinte 12-15% din totalul mugurilor sau 20-25%.La sâmburoase, normarea rodului est
e mai elastică adică se acceptă o încărcare mai mare la cireş, vişin, prun, cais, dar la pier
ic este obligatorie o normare foarte Pentru sămânţoase sunt necesare 50-60 frunze pent
ru un fruct, la sâmburoase doar 25-30.
Gradul de încărcare la măr, păr şi piersic trebuie să fie foarte precis, exprimat în ţe
+ nuieluşe sau pur şi simplu în muguri micşti, iar la piersic în ramuri mixte cu lungimea
de 40-60cm. Obiectivele tăierilor de rodirediferă şi în funcţie de vârsta pomilor.La cei ti
neri, se urmăreşte formarea ramurilor de rod pentru a grăbi intrarea acestora pe rod. În
acest sens, la toate speciile şi soiurile, dar mai ales la cele tardive, ramurile
de garnisire se răresc iar cele păstrate se înclină sau se arcuiesc. Nu se vor păstra mu
guri de rod sau fructe la vârful şarpantelor întrucât arcuirea acestora compromite
formarea scheletului. Se menţionează că delimitarea precisă între elementele permanente şi
cele nepermanente este absolut obligatorie. În caz contrar, coroanele se exploatea
ză foarte greu.
La pomii pe rod obiectivul de bază este normarea încărcăturii prin scurtarea semischelet
ului inclusiv a vetrelor de rod şi apoi rărirea formaţiunilor de rod pe porţiunile păstrat
e. Prin scurtările respective se reduce substanţial numărul de muguri micşti. Bi
neînţeles că, această normare este în funcţie de gradul de diferenţiere a mugurilor de rod î
nul respectiv.
La pomii bătrâni, normarea rodului se face prin aceleaşi operaţiuni tehnice dar mai ales
prin reducţie întrucât prin aceasta se stimulează creşterile vegetative care întineresc lem
nul de rod. Tăierea de rodire este diferenţiată pe specii, grupe de soiuri,
vârsta pomilor, agrotehnica aplicată şi alţi factori. La soiurile şpur de măr şi păr, se scu
ază semischeletul garnisit cu ţepuşe şi se simplifică vetrele de rod.La pomii cu coroane r
are se păstrează creşterile noi care se scurtează pentru a se garnisi cu ţepuşe tinere, viit
oare vetre cu putere mare de fructificare.
La soiurile standard de măr şi păr care au coroane dese, aglomerate, se luminează co
roana şi se scurtează semischeletul cu 1/3 – 2/3 din lungimea acestuia, în funcţie de vigo
are şi încărcătura cu muguri micşti. La gutui, se simplifică şi se reduce semischeletul garni
it cu măciulii iar după scurtare se răresc măciuliile la 10-15 cm, iar coarnele de melc
se simplifică transformându-se în măciulii simple. La soiurile şpur de prun şi cais,se scurt
ează semischeletul tânăr la un număr optim de buchete de mai, iar ramurile îmbătrânite se sup
imă s-au se scurtează sever înlocuindu-le cu altele noi tinere. Soiurile standard
, necesită numeroase răriri executate asupra semischeletului iar pe acesta se răresc r
amurile epuizate şi se înlocuiesc cu creşteri noi. Ramurile de rod lungi se scurtează cu
1/3 – ½ din lungimea lor.
La cireş, se fac puţine tăieri de rodire întrucât coroanele sunt rare, ramurile de rod au
longevitate mare iar pomii nu sunt afectaţi de alternanţa de rodire. Soiurile
de vişin pletoase au nevoie de mai multe tăieri pentru a combate acest fenomen nedo
rit.Se suprimă pletele lungi degarnisite şi se înlocuiesc cu creşteri noi, iar semischel
etul des se răreşte. La piersic, normarea rodului se realizează prin suprimarea buchet
elor de mai şi a ramurilor salbe, iar ramurile mixte se răresc la 20-25 cm.Se
păstrează 80-150 ramuri mixte în coroana unui pom, în funcţie de vigoarea pomilor şi a
grotehnica aplicată. Unii autori recomandă până la 200 ramuri mixte dar după părerea noastră
cest lucru este exagerat. Ramurile mixte şi cele vegetative în plus se suprimă total s
au se scurtează în cepi de 2 muguri în zonele degarnisite ale coroanei.
Tăierile care se aplică pomilor trebuie să fie diferenţiate, tratând fiecare pom şi fie
care ramură din ansamblul coroanei separat. Astfel, la pomii care abia au intrat p
e rod, la care ramurile de schelet cresc viguros, este nevoie ca, în cazul când aces
tea au creşteri anuale mai mari de 50-60 cm, să se scurteze prelungirile cu ¼ din lung
imea lor, pentru a favoriza, pe de o parte, noi creşteri în vârful acestora şi a stimula
, pe de altă parte, garnisirea ramurilor de schelet tinere cu ramuri roditoare.
Taierea pomilor fructiferiObiectivele tăierii:
●.Repartizarea uniformă a semischeletului tânăr de o parte şi de alta şarpantelor (ramurile
groase ce pornesc de pe ax) la 20 – 30 cm şi nu deasupra sau dedesubtul lor;
●Apropierea pe cât posibil prin tăieri de reducţie a rodului de şarpante şi subşarpante pentr
îmbunătăţirea condiţiilor de hrană.
●Completarea spaţiilor create accidental în urma frângerii ramurilor sub povara rodului
sau din alte cauze;
●Aplicarea unor tăieri de reducţie prin care se deschide unghiul de inserţie în partea sup
erioară a pomului pentru temperarea creşterii
şi unor tăieri de transfer pe semischelet ce reduce unghiul de inserţie (unghiul faţă de v
erticală) pentru a stimula creşterea în
partea inferioară a pomului;
●Înlocuirea semischeletului viguros din partea superioară a pomului prin tăieri de plafo
nare a creşterii de vigoare slabă pentru a evita
formarea aşa numitelor “pălării” în special la coroanele aplatizate;
●Scurtarea severă a semischeletului îmbătrânit, în curs de epuizare.
●Asigurarea, prin tăieri de rodire, a unui raport de 3:1 între formaţiunile care prezintă
doar muguri vegetativi şi formaţiuni care
poartă muguri de rod; şi a unui raport de 8:1 între mugurii vegetativi şi de rod; sau cc
a 5-6 muguri de rod pe fiecare cm2 din suprafaţa
secţiunii transversale a trunchiului.
●Pomii la care creşterile sunt slabe iar mugurii de rod sunt în exces se vor tăia sever,
pe când pomii cu creşteri exagerate şi fără rod
nu se vor tăia sau se vor tăia foarte slab, urmând ca normarea producţiei să se facă anul ur
mător.
Să nu uităm nici de faptul că tăierile aplicate în primii ani de viaţă afectează pomul toată
i (schelet) şi cele aplicate în timpul
rodirii afectează cel puţin trei ani de la efectuarea tăierii. La fel de importantă este
menţinerea subordonării pe verticală a etajelor şi
a ramurilor din cadrul etajelor, dar şi păstrarea echilibrului vertical şi cel orizont
al Unghiurile de inserţie (faţă de verticală) ne vor ajuta
menţinerea echilibrului între creştere şi fructificare. Cu cât creşte unghiul de la verticală
spre orizontală, cu atât se reduce lungimea
creşterilor şi apar fructele. Avem un echilibru la un unghi de cca 45 , la care avem c
reşteri anuale şi producţie de fructe la un nivel
echilibrat. Cu cât creşte unghiul spre orizontală se reduce lungimea creşterilor anuale,
se măreşte numărul de fructe şi se reduce dimensiunea lor. Pomul doreşte să facă cât mai mul
fructe pentru a se înmulţi (modul natural de înmulţire în flora spontană), iar
dacă nu intervenim printăiere de normare a rodului, nu vom avea fructe de calitate.
Tăierea de formare a pomilor fructiferi
După plantare, în funcţie de forma de coroană pe care dorim s-o obţinem se fac tăierile
pentru formarea coroanei. De obicei, formarea unei coroane se obţine în 3-4 ani d
e la plantare, prin diverse operaţii de modificare a poziţiei de creştere a ramurilor şi
lăstarilor (aplecare, arcuire etc.), prin tăieri propriu-zise, prin scurtări sau supr
imări de ramuri.După ce a fost formată coroana pomilor, ea trebuie menţinută prin tăi
eri de întreţinere şi fructificare.
Tăierile anuale
Aceste tăieri sunt necesare deoarece trebuie redusă încărcătura excesivă cu muguri a pomilor
fructiferi, atunci când este nevoie, pentru a se stabili mărimea ramurilor, pentru
a se stabili alungirea şi întrepătrunderea lor. Se ştie că în coroanele dese, în care nu pătr
e destulă lumină, bolile şi dăunătorii se dezvoltă mult mai re-pede. La pomii care au coroan
a deasă, stropirile se fac mult mai greu existând şi riscul ca soluţia cu care se stropeşt
e să nu poată fi aplicată pe toate ramurile. Prin tăierile de întreţinere se urmăreşte echili
rea vegetaţiei între bază şi vârf.
Tăierile de fructificare
Acestea sunt necesare pentru a menţine pomii într-un echilibru fiziologic timp mai înd
elungat. La pomii fructiferi aflaţi în plină rodire se urmăreşte normarea încărcăturii cu mug
floriferi în raport cu potenţialul acestor pomi. O dată cu trecerea timpului, pomii
fructiferi au creşteri vegetative slabe precum şi producţii scăzute. Pentru creşterea dura
tei de viaţă şi a potenţialului productiv se aplică la aceşti pomi tăierile de întinerire.
Tăierile de întinerire
Dau rezultate bune atunci când coroana pomilor se reduce considerabil iar semische
letul se întinereşte în majoritate. Se recomandă
ca tăierea pomilor fructiferi să se efectueze în perioadă de repaus. Tăierile se pot face şi
primăvara târziu dar doar atunci când pomii au suferit de ger, pentru a putea deosebi
mugurii sănătoşi de cei atinşi de ger.
O coroană aerisită va duce la fructe egale
Merii, cireşii, perii şi prunele pot dezvolta crenguţe subţiri şi scurte pornite direct di
n ramurile de bază. În general, pe aceste crenguţe se formează adevăraţi ciorchini de flori ş
, ulterior, fructe. În general acestea apar în cazul în care partea centrală a coroanei
este prea umbrită, aspect ce va duce în final şi la deteriorarea formaţiunilor florale.
Prin urmare, sunt indicate tăierile crengilor stufoase foarte înalte sau crescute răzl
eţ în lateral pentru a permite luminii şi soarelui să acceseze toate zonele pomului.
Ramurile neroditoare, adevăraţi paraziţi
Ramurile neroditoare sunt de cele mai multe ori parazite şi consumă resursele celor
care rodesc. Prin urmare, este indicat să le tai încă din momentul în care acestea apar,
deoarece se dezvoltă şi se întăresc foarte rapid. O altă soluţie ar fi altoirea acestora (în
cazul în care sunt deja foarte mari). În general, cele mai productive crengi cresc o
rizontal sau într-un unghi de maxim 45 grade.