Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dezvoltarea Neuro Motorie A Copilului Dupa Robanescu PDF
Dezvoltarea Neuro Motorie A Copilului Dupa Robanescu PDF
- dezvoltarea neuro-motorie -
Miscarile omului parcurg o lunga si complicata cale de dezvoltare. In aceasta dezvoltare un rol
primordial revine scoartei cerebrale si evolutiei sale filogenetice. Aceasta evolutie consta in
formarea celor 6 straturi corticale, caracteristice omului adult si diferentierii celulelor nervoase
tipice pentru fiecare strat.
Scoarta cerebrala a nou-nascutului difera de scoarta adultului nu prin numarul de celule, care nu
se mareste odata cu cresterea, ci prin caracterul si marimea celulelor nervoase. Indicele cel mai
important de maturare a structurii histologice a encefalului il constituie mielinizarea axonilor
celulelor nervoase, mielinizare care se produce pe regiuni, in ordinea aparitiei lor filogenetice.
Astfel, in cea mai mare parte a scoartei acest proces incepe in prima luna de viata extrauterina. In
circumvolutiunea precentrala el incepe in luna a patra, iar in regiunea temporala in luna a sasea.
Concomitent are loc si perfectionarea functiilor corticale.
O teorie puternic afirmata e cea conform careia dezvoltarea motorie a omului urmeaza caile de
dezvoltare ontogenetice. Aceasta teza e sustinuta in general de autorii americani, desi tot un autor
american, Ausubel, e cel care recunoaste ca: "individul poate sa treaca de la un stadiu de dezvoltare
motorie la un altul numai pe baza maturarii nervoase, fara a fi experimentat fizic aspectele stadiului
anterior".
Pentru alti autori, gradul complex de dezvoltare psihica a omului face ca dezvoltarea sa motorie
sa fie complet diferita de cea a animalelor. Spre deosebire de om, la unele animale comportarea
motorie de tip adult se dezvolta foarte precoce: astfel, puiul de girafa se ridica in picioare si poate
alerga in cea de-a sasea zi, iar puiul de cobai se comporta ca adultul din a doua zi.
Secenov: "Cu cat rolul pe care il joaca scoarta cerebrala in dezvoltarea miscarii e mai mare,
cu atat mai neorganizate sunt miscarile nou-nascutului, cu atat mai important e rezultatul final,
adica complexitatea si diversitatea miscarilor adultilor."
Copilul invata aceasta senzatie a miscarii prin repetarea continua a miscarii. La randul sau,
dezvoltarea miscarii largeste aria cunoasterii, explorarea mediului inconjurator si totodata
posibilitatile de comunicare.
Raportul in timp intre dezvoltarea organelor de simt si miscare e complet diferit la om si la
animale. La mai toate animalele miscarile sunt organizate in momentul nasterii, sau, in orice caz, se
formeaza inainte ca organele de simt sa inceapa sa functioneze deplin. La om, insa, analizatorii
superiori - optic si acustic - se dezvolta inainte ca miscarea sa se organizeze, dovada faptul ca se pot
forma reflexe conditionate cu pucnt de pornire la nivelul lor inca de la sfarsitul primei luni de viata,
moment in care miscarile sunt inca total necoordonate, incomplete si fara finalitate.
Trecerea de la un stadiu motor la altul superior, chiar daca nu necesita o anumita experienta
motorie intermediara, necesita obligatoriu o acumulare de noi date senzoriale.
E astazi un fapt bine stabilit ca deficientul motor e uneori si un debil mintal nu numai prin
leziunea organica, ci si prin lipsa cunoasterii pe care ar trebui sa o furnizeze miscarea.
Dezvoltarea psihomotorie
a copilului normal
Nou-nascutul prezinta inca de la nastere o serie de reactii primare, care dispar treptat intre luna a
doua si a patra.
* Am folosit cand termenul de reflex, cand pe acela de reactie. De fapt, prin reflex se intelege
un raspuns stereotip la un anumit stimul. Ori, in cazul acestor reflexe primitive, ca si in cazul
reflexelor posturale, raspunsurile variaza de la copil la copil atat in ceea ce priveste stimulul, cat si
calitatea raspunsului. Iata de ce se tinde adoptarea unui alt termen care exrima mai bine continutul:
reactie reflexa.
Acest stadiu e caracterizat prin producrerea unor miscari fara scop si fara un efect anumit, fiind
puternic subordonate reflexelor tonice de postura.
Sa subliniem ca sunt prezente reflexele tonice asimetrice, in timp ce reflexele tonice simetrice
nu sunt evidente decat in cazurile patologice.
Copilul prezinta o postura simetrica, predominand tonusul flexorilor. E ca si cum postura fetala,
de ghemuire, s-ar prelungi in afara vietii extrauterine. Copilul nu poate sa-si extinda complet
membrele, dar poate sa faca miscari alterne cu membrele inferioare.
In primele saptamani, copilul nu are control asupra extremitatii cefalice. Tinut in brate, copilul
isi balangane capul in fata, intr-o parte sau alta.
Abia catre sfarsitul lunii a doua incepe sa mentina capul in pozitie ridicata, la inceput un
moment, apoi din ce in ce mai mult.
In luna a treia, odata cu stergerea reflexelor tonice primitive, copilul incepe sa-si controleze
pozitia ridicata a capului, iar la sfarsitul lunii, asezat pe burta, e capabil sa urmareasca ce se
intampla in jurul lui, cu capul in extensie, rotindu-l. Aceasta nu inseamna ca sugarul nu e capabil
inca din prima luna sa roteasca capul si sa urmareasca ce se intampla in camera (atunci cand e treaz,
ceea ce nu i se intampla prea des).
In toata aceasta perioada, urmarim cum sugarul, obisnuit cu ghemuirea, isi castiga treptat
tonusul de extensie. Isi extinde capul si corpul si, eliberat de reflexul tonic cervical asimetric, se
sprijina pe antebrate si coate, cu palmele si degetele extinse. Acest moment reprezinta in
dezvoltarea motorie un punct de referinta: e ceea ce numim, dupa Bobath, postura papusii. La
aceasta epoca, in aceasta pozitie, s-ar putea ca membrele inferioare sa fie inca usor flecatate si rotate
in afara, incercand sa aiba o baza mai mare de sprijin.
Tocmai graba de obtinere a acestei extensii determina altadata infasarea stransa a sugarului.
Astazi se stie ca procedeul e inutil, dezvoltarea tonusului extensor efectuandu-se spontan, gradat,
incepand cu capul, apoi coloana si apoi soldurile.
* copii sunt insa foarte diferiti, inca de la aceasta varsta frageda, iar elementele de
evolutie, pe care noi le-am prezentat cu aprecieri mai mult statistice, pot aparea precoce
sau mai tarziu decat scrie la carte, fara ca acest lucru sa se incadreze neaparat in patologic.
* inca din luna a doua, copilului ii place sa fie in centrul atentiei familiale.
* acei copii care sunt tinuti in brate pe partea stanga, de partea inimii mamei, plang
mai putin, ca si cum bataile inimii ar constitui un calmant.
* la aceasta varsta copilul doarme majoritatea timpului, intre 12 si 14 ore pe zi, iar din
timpul de veghe o mare parte e dedicata meselor; chiar treaz fiind, el nu se gaseste in stare
de veghe, de atentie, nici trei sferturi din acest scurt timp; in rest mananca, elimina si
plange.
* in acest timp, copilul incepe sa-si organizeze viata, ritmurile vegetative; el asteapta
sa fie obisnuit cu un program fix de alimentatie si somn; acum i se formeaza acele reflexe
conditionate, care, bine dirijate, vor face ca la 3 luni copilul sa devina linistit, cu o singura
masa noaptea si gata sa primeasca alimente mai groase: pireuri, creme, paste.
La nou-nascut:
- miscarile sunt fara scop si fara efect precis;
- sunt subordonate puternic reflexelor tonice primitive de postura;
- copilul prezinta o postura simetrica, predominand tonusul flexorilor;
- copilul nu poate sa-si intinda complet membrele, pumnii sunt stransi, dar poate
face miscari alterne cu membrele inferioare;
- in decubit ventral se pastreaza modelul de flexiune, poate insa sa intoarca capul
intr-o parte;
La 1 luna:
- urmareste un obiect dintr-o parte a pozitiei mediane;
- reactioneaza la sunetul clopotului;
- din decubit dorsal se intoarce partial pe o parte, membrele sale luand pozitii
conforme cu actiunea reflexelor tonice cervicale, in functie de pozitia capului;
La 2 luni:
- urmareste un obiect in directie orizontala dintr-un capat in altul (reflex conditionat
pozitiv inconstant);
La 5 luni:
- culcat pe spate face miscari dirijate pt a se debarasa de un prosop pus pe cap;
- de dezveleste prin miscari de pedalare;
- isi prinde coapsa, eventual piciorul;
- incepe sa poata fi sprijinit in sezand;
- controlul capului foarte bun;
La 6 luni:
- se rostogoleste complet, de mai multe ori;
- asezat pe spate aduce un genunchi flectat langa trunchi;
- se taraste in toate sensurile si in toate modurile;
- poate fi asezat in sezand si in aceasta pozitie isi tine capul ridicat si il roteaza;
- extinde cotul (abia acum!) si se poate sprijini in decubit ventral pe bratele extinse;
La 7 luni:
- poate sa se ridice in pozitie sezand din decubit dorsal;
- sade fara sprijin sau cu usor sprijin lombar si isi foloseste mainile pentru a se juca sau
pentru mentinerea echilibrului, indiferent de pozitia capului;
La 8 luni:
- se ridica in sezand, cu sau fara ajutorul unei usoare tractiuni pe antebrat;
- se rostogolseste cu alternarea coordonata a flexiei si extensiei bratelor si gambelor;
- se ridica eventual in picioare, dar uneori sprijinit isi flecteaza membrele inferioare -
faza de astazie; aceasta faza de astazie e uneori mai marcata catre 6 luni, ea stergandu-se
catre sfarsitul lunii a 8-a si nu e obligatorie;
- prehensiunea se face cu grifa palmara si radiala, cu opozitia policelui;
- se joaca de-a "cucu-bau";
- cauta o lingurita care a cazut;
- catre sfarsitul acestei luni apare reflexul "pregatirea pentru saritura" ("ready to
jump"), "reactia parasuta" a lui Paine sau "extensia protectoarea a bratelor";
- reflexul "pregatire pentru saritura" reprezinta al treilea punct de referinta in
dezvoltarea neuro-motorie a copilului;
- aceasta reactie persista toata viata, fiind un reflex de aparare.
La 9 luni:
- se ridica in sezand fara ajutor;
- datorita dezvoltarii reflexului "pregatirea pentru saritura" se poate ridica in patru
labe;
- la aceasta varsta prehensiunea se face mai intai intre police si fata externa a
indexului, apoi cu varful celor doua degete: pensa fina.
- de fapt, modalitatile de trecere din culcat sau din sezand in ortostatism sunt
mult mai diverse.
La 10 luni:
- sade singur, cu buna coordonare, prinde si se poate roti fara sa-si piarda echilibrul;
- se joaca;
- trage si impinge obiectele din fata;
- arunca bile sau cuburi intr-un pahar;
- se deplaseaza dupa jucarii;
- flutura mana in semn de ramas bun;
- suna clopotelul;
- bate din palme;
- culege samburi.
* La sfarsitul acestui stadiu, copilul recunoaste bine obiectele, stie sa asocieze doua
sau trei, are preferinte, le ridica de jos, stie sa le caute daca sunt ascunse.
Imita acte simple, cum ar fi spalatul cu sapun sau hranirea altora.
Ii place sa fie bagat in seama, sa se joace.
E capricios, dupa toane, motiv pentru care ni se pare ca plange fara justificare.
Isi identifica parti ale corpului. Unii autori cred ca incepe sa-si identifice sexul.
Este uneori "dragut" fata de animale sau fata de papusa, dar se manifesta zgomotos
cand vede ca se acorda atentie altui copil sau unui substitut (jucarie sau animal).
Poate uneori sa se hraneasca singur, chiar din ceasca, ajuta sa fie imbracat.
E varsta la care apare sentimentul de teama. Poate din acest motiv are uneori
tulburari ale somnului.
In afara de "mama" si "tata" poate pronunta 2-3 cuvinte, pe care le repeta cu sau
fara sens.
Spune "nu", "pa", flutura mana in semn de ramas bun.
E foarte atent cand i se vorbeste.
Stadiul IV: 10-24 luni (~ 1-2 ani)
Stadiul coordonarii partiale (Denhoff)
Stadiul II de extensie (Vojta: 8 luni)
La 11 luni:
- merge in patru labe;
La 12 luni:
- nu are inca reactii de echilibru in mers;
- merge lateral tinandu-se de mobila sau tinut de o singura mana, cu baza larga de
sprijin;
Intre 12 si 18 luni:
Reactia Landau dispare si copilul capata o mai mare mobilitate in mers.
Reactiile de echilibru sunt dezvoltate in ortostatism, dar nu si in mers.
Copilul merge singur, cu o baza mare de sustinere. Se intoarce intr-o parte sau
inapoi, mergand in semicerc, cu tot corpul ("dintr-o bucata").
La 13 luni:
- sta singur pentru scurt timp;
- face cativa pasi inainte fara suport;
- merge in maini si picoare ("mersul elefantului").
La 15 luni:
- sta singur fara sprijin;
- merge singur, pornind si oprindu-se, fara sa cada;
La 24 de luni (2 ani):
- copilul alearga bine fara sa cada; de fapt alearga mai degraba decat merge;
- urca si coboara scarile singur, dar daca sunt ceva mai inalte aduce amandoua
picioarele pe aceeasi treapta, suind sau coborand cu acelasi picior;
- ridica obiectele de pe podea fara sa cada;
- merge ruland piciorul calcai-degete;
- incepe sa-si intoarca lingura in gura pentru a o curata de dulceata;
- tine creionul cu degetele (nu in palma ca pana acum);
- poate desena un unghi, un cerc, imitand desenul facut de un altul (nu tocmai
regulat);
- construieste turnuri din 6-7 cuburi;
- intoarce singur paginile unei carti.
Stadiul V
Stadiul controlului complet al corpului (Denhoff)
La 36 de luni (3 ani):
- urca scaraile sprijinindu-se de balustrada, cu alternarea picioarelor, dar coboara cu
amandoua picioarele pe o treapta si urca la fel, daca nu se tine;
- merge urmarind cu aproximatie o linie dreapta, facand 1-3 greseli in 30 m;
- sare de pe ultima treapta a scarii (25 cm) cu amandoua picioarele lipite,
mentinandu-si echilibrul;
- isi pune singur ghetele, dar de obicei pe dos (gheata dreapta pe piciorul stang);
- construieste turnuri cu 9 cuburi;
- arunca 10 margele intr-o sticla in 30 de secunde;
- deseneaza un patrat cu 2 greseli, un romb cu 4 greseli, copiaza o cruce.
La 48 de luni (4 ani):
- coboara scara cu alternarea picioarelor;
- sare de 2-3 ori pe un picior, parcurgand aproximativ 2 m;
- sta cu echilibru intr-un picior 4-8 secunde;
- sare in lungime cu ambele picioare lipite 60-85 cm;
- arunca 10 margele intr-o sticla in 25 de secunde;
- deseneaza un romb cu 3 greseli;
- se spala singur pe maini si pe fata, dar nu prea bine.
La 5 ani:
- copilul poate sta singur pe un picior minimum 8 secunde;
- merge pe varfuri distante lungi;
- arunca 10 margele intr-o sticla in 20 de secunde;
- deseneaza o cruce fara greseala, un patrat cu 1-2 greseli, un cerc nu prea regulat.
* La 5 ani copilul e gata sa invete sa-si foloseasca si sa-si dezvolte caile motorii pentru
actiuni mai delicate: sa scrie, sa deseneze, sa coasa, sa cante la un instrument, sa danseze.
* Aceste date schematice trebuie privite in mod relativ. De la un caz la altul exista multe
diferente si deosebirile de o luna sau doua nu sunt motive de alarmare. In toate statisticile
se subliniaza caracterul neprecis al limitelor dedezvoltare. Unii copii se ridica in picioare la
8 luni, altii la 18 luni, unii copii nu merg niciodata in patru labe etc.
Sursa: