Literatura PT BAC PDF

m
m
Y ?
Y A aparut in prima jumatate a secolului XIX in Europa ca expresie a framantarilor politice,
sociale, intelectuale si morale. Se manifesta in filozofie, literatura, muzica, arte plastice sub
forma elanurilor revolutionare, declansand in constiinta artistica sperante entuziaste sau
tonuri pesimiste. Estetica romantismului a aparut ca o reactie impotriva clasicismului
rasturnand toate principiile estetice ale acestuia.
Y m
Y |iteratura romantica e rezultatul sentimentului si al fanteziei creatoare fata de clasicism care
il concepeau ca rezultat al ratiunii.
Y Personajul romantic apartine oricarui mediu social ,de obicei celui mai umil, fiind un erou
exceptional in imprejurari exceptionale (ÅRazvan si Vidra Å² Razvan).
Y Personajele intruchipeaza elementele si sentimetele autorului : firi problematice, inadaptabile,
instabile, optimiste, angelice, demonice, generoase, exaltate.
Y Stilul ² scriitorul romantic e liber sa-si imbogateasca stilul si limbajul poetic, apeland la toate
straturile limbii (regionalisme, arhaisme).
Y Apare interesul pentru natura care devine locala particularizandu-se in functie de starile
afective ale eroului sau ale poetului.
Y Interesul pentru folclor si traditie devine sursa inepuizabila pentru poezia romantica; aceasta a
valorificat folclorul prin expresia limbajului .
Y Interesul pentru istorie
Y Reabilitarea personalitatii umane, infatisata in toata complexitatea ei contradictorie animata
de ambitii personale sau idealuri colective
Y |ibertatea totala in abordarea oricarei specii literare si chiar amestecul speciilor fiind preferate;
meditatia, elegia, romanta, drama istorica, nuvela istorica
Y Subiectivismul ² realitatea este reprezentata asa cum o doreste autorul
Y Evadarea in vis, stari halucinatorii
Y Imagineaza calea de acces la adevar si esente, gustul pentru fantastic, supranatural .
Y Preferinte pentru : peisajul selenar, corpuscular, Evul mediu intunecat sau idealizat,
Orientul fabulos, introducerea liricului in eseu, predilectia pentru obscuritate, simbol
Y

Y In literatura romana, Romantismul coexista cu Clasicismul. Aparand in aceeasi
perioada, Istoria literaturii a stabilit 3 etape:
Y Coincide cu preromantismul si este ilustrata de Gheorghe Asachi si Ion Heliade
Radulescu in domeniile scolii nationale, presei si teatrului. In aceasta perioada, cei
doi sau Grigore Alexandrescu, intorc privirile spre istoria nationala valorificand tema
ruinelor preluata de la Volney. Se fac numeroase traduceri din literatura franceza.
Y A doua este inaugurata de ÅDacia |iteraraµ (1840). Mihail Kogalniceanu in articolul
program intitulat ÅIntroductieµ, stableste norme privind originilitatea literaturii
romane, cerand autorilor sa creeze o literatura cu un pronuntat caracter national
indicand ca surse de inspiratie istoria, folclorul, natura si viata sociala. Datorita
acestor indemnuriµ Introductiaµ este manifestul Romantismului romanesc. Aceasta
etapa cuprinde Pasoptismul (1848) care da literaturii romantice romanesti o nota
revolutionara.
Y Se manifesta dupa 1848 si se prelungeste pana spre Primul Razboi Mondial. Este
perioada maturitatii romantismului romanesc.
Y ?

Y In anul 1840, Mihail Kogalniceanu publica revista ÅDacia literaraµsi redacteaza

ÅIntroductiaµ ² programul revistei care are la baza patru idei importante pentru
dezvoltarea literaturii romane:
^

Y Originalitatea este conceputa de Kogalniceanu inauntrul sferei culturii nationale. Aceasta
este pentru el insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi. In acest sens el indica drept
sursa de inspiratie pentru scriitori: istoria, folclorul( obiceiurile, traditia populara
nationala), natura si viata de zi cu zi. ÅIstoria noastra are destule fapte eroice , frumoasele
noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice,
pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scrisµ. Accentul pe ideea de originalitate ca si
indrumarea scriitorilor spre istoria nationala si folclor sunt elemente ce leaga aceste
program de doctrina romantica.
è

Y Daca inainte de 1840 traducerile si imitatiile erau preponderente in viata literara romaneasca ,
existand prea putina creatie originala, prin acest program Mihail Kogalniceanu lupta impotriva
acestora. Pentru el traducerile si imitatiile nu alcatuiesc o literatura, dimpotriva au devenit
periculoase pentru ca Åomoara duhul nationalµ.
ë

Y Mihail Kogalniceanu intelgea astfel sa pregateasca unirea 6oldovei cu Tara Romaneasca prin
realizarea unei unitati spirituale. Drept urmare isi propune ca revista sa publice creatiile
romanesti din oricare parte a fostei Dacii numai sa fie bune. Ideea valorii artistice a operelor se
coroboreaza in opinia lui Kogalniceanu cu aceea a diversitatii de stiluri individuale sau regionale.
Individualitatea unei literaturi nationale nu respinge, dimpotriva, implica diversitatea de stiluri,
mentionand ca in paginile revistei vor fi publicate creatii ale scriitorilor modoveni, munteni,
ardeleni, banateni, bucovineni Åfiecare cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sauµ.

Y Dezvoltandu-se o literatura originala era necesara aparita criticii literare. Colaboratorii
ÅDaciei literareµ pledau pentru o critica obiectiva. Ea trebuia sa aiba in vedere cartea si nu
autorul, deci obiectivitatea criticii va trebui sa se bazeze pe criteriile originalitatii si pe
valoarea estetica.
Y Acum se pun bazele criticii obiective, literatura romana fixandu-si principiile elementare
pentru totdeauna.
|IRICA PASOPTISTA- Úmbra lui Mircea la Coziaµ de Grigore Alexandrescu
Y Poezia (meditatie romantica) este inserata in jurnalul de calatorie al lui Grigore

Alexandrescu.
Y : úmbraµ-prezenta tacuta si tainica a celui ce a fost Mircea cel
Batran.
Y m : trecutul glorios devine model moral pentru societatea contemporana.
Y : exista trei secvente mari, iar prima si ultima
se afla in raport de simetrie.
Y î cuprinde: o meditatie romantica prin care se contureaza spatiul
romantic , nocturn, in mijlocul naturii unde isi va face aparitia úmbraµ mareata a luil
Mircea.
Y Oltul , muntii recunosc ´marea fantomaµ al carei nume rasuna ca un ecou in spatiul
stapanit odinioara.
Y : eroul liric ii aduce un omagiu ´fantomei incoronateµ in numele
generatiei sale de ´fii ai Romanieiµ.Sunt slavite victoriile lui Mircea, idealurile lui si
ale vremurilor apuse.
Y Comparatia trecut-prezent vadeste un spirit iluminist atasat ideii de progres, a
inlocuirii razboiului ´bici groaznicµ cu gandirea ín paceµ
Y spectacolul misterios al reinvierii umbrelor se incheie intr-un cadru
asemanator cu cel descris la inceputul poeziei.Mareata fantoma reintra in mormant,
intunericul noptii e sporit de norii ce se ádunµ si se íntindµ.Se reia imaginea
´turnurilor cele- inalteµcomparate cu ´fantome de mari veacuriµ
A|EXANDRU |APUSNEANU|- NUVE|A ISTORICA
^ m m

m :
Y O constructie cu un fir narativ central;
Y Tendinta de obiectivare a perspectivei narative;
Y Aparenta verosimilitatii faptelor prezentate;
Y Personajele sunt caractere bine conturate;
Y Este inspirata din trecutul istoric: tema ,subiectul obiceiuri, vestimentatie;
è m
:cea de-a doua domnie a lui Alexandru |apusneanul;lupta pentru
impunerea autoritatii domnesti;

m ?
mm m :
Y nuvela se inspira din cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin;
Y personajele au numele si unele trasaturi reale corespunzatoare personalitatilor istorice din
cronici;
Y realizarea personajelor se remarca prin viziunea romantica a autorului si prin conceptia
pasoptista despre istorie;
Y reconstituirea epocii se realizeaza prin culoarea locala , care depinde de arta naratiunii si a
descrierii.
m
Y : lupta pentru putere intre domnitor si boieri;

Y timpul si spatiul :intoarcerea lui |apusneanu pe tronul Moldovei, in a doua domnie;
Y textul este organizat in patru capitole, care poarta cate un motto reprezentativ;
Y expozitiunea si intriga se gasesc in capitolul I (´Daca voi nu ma vreti, eu va vreu«µ)
Y Desfasurarea actiunii- capitolul al II-lea (Ái sa dai sama, doamna!µ)
Y Punctul culminant-capitolul al III-lea (Ćapul lui Motoc vrem«µ)
Y Deznodamantul- capitolul al IV-lea (´De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu«µ)
Y Incipitul-rezuma evenimentele care justifica revenirea la tron a lui |apusneanul.
Y Finalul- consemneaza moartea domnitorului-tiran :µAcest fel fu sfarsitul lui Alexandru |apusneanul, care
lasa o pata de sange in istoria Moldavieiµ.
[ î
Y
personaj principal, romantic, exceptional care actioneaza in situatii de exceptie( scena
uciderii celor 47 de boieri, a pedepsirii lui Motoc, scena mortii tiranului);
Y Reprezinta tipul domnitorului tiran si crud, alcatuit din lumini si umbre, prin antiteza cu doamna
Ruxanda;
Y Domina celelalte personaje prin forta lui exceptionala;
Y Este inteligent ,bun diplomat, o minte dedicata maleficului, detine arta disimularii, rece, o fire
vindicativa.
Y ?
personaj secundar, fiica lui Petru Rares, nepoata lui Stefan cel Mare;
Y este o eroina de tip romantic, realizata pe baza contrastelor cu domnitorul :angelic-demonic, blandete-
cruzime, caracter slab- caracter puternic;
Y nu actioneaza din proprie vointa, este o fire influentabila, tematoare.
Y boier tradator, viclean, las, intrigant;
Y il tradase pe |apusneanul la prima domnie, iar acum devine lingusitor.
Y |apusneanul se razbuna pentru tradarea lui si-l arunca multimii stranse la portile palatului.
Y î Spancioc si Stroici-boierii tineri, patrioti, cu rol justitiar.
Y î |apusneanul cunoaste forta gloatei si psihologia acesteia ,manipuland-o in folosul
sau, al propriei razbunari.
Y caracterizare directa (portretul fizic al domnitorului), cuvintele
mitropolitului Teofan (Ćrud si cumplit este omul acestaµ),autocaracterizarea;
Y Caracterizarea indirecta- fapte, inlantuirea gradata a scenelor din capitolul al III-lea, limbajul,
vestimentatie ,gesturi, relatia cu alte personaje.
Y Naratorul este omniscient, omniprezent, focalizare zero, viziune ´dindaratµ.
m è

mm
Y a apărut în Franţa sec. al XVII-lea fiind un curent raţionalist iubitor de echilibru,
ordine şi rigoare. Societatea franceză din sec. al XVII-lea realizează un tip ideal de om reprezentat
de nobilul de la curtea monarhului absolut.
Y Clasicismul valorifică Poeticele antichităţii scrise de Aristotel şi Horaţiu sau ale Renaşterii şi e
momentul în care Boileau, valorificându-le, cristalizează estetica clasicismului în lucrarea "Arta
poetică", el devenind teoreticianul curentului.
Y Rene Descartes, în "Discurs asupra metodei", lansează două idei esenţiale ale clasicismului:
raţiunea ca facultate esenţială a omului, nevoia de ordine şi de logică.
m
1) ca expresie a raţiunii arta trebuie să îmbine utilul cu plăcutul pentru a exprima adevărul identificat
cu binele şi frumosul; de aici finalitatea artei care trebuie să placă şi să moralizeze în acelaşi timp;
2) clasicismul pledează pentru puritatea speciilor literare, pentru o anumită specializare a scriitorilor
în general; se preferă tragedia, idila, oda, epigrama, rondelul, satira, epistola, epopeea, fabula,
comedia. Idila, tragedia, oda, epopeea sunt specii ale aristocraţiei. Satira, fabula, comedia sunt
specii ale poporului.
3) personajul literar clasic are trăsături distincte; el reprezintă un tip ideal cu însuşiri
morale înalte şi face parte din rândul aristocraţiei sau chiar din familia regală. Este dominat de
o singură trăsătură de caracter (curaj, vitejie, laşitate, avariţie, naivitate etc.) care rămâne
aceeaşi de-a lungul operei literare.
Y Personajul clasic este dominat de raţiune şi nu de sentiment. Datoria lui este de a-şi demonstra
virtuţile.
4) Natura reprezintă pentru clasici doar un fapt general cu valoare decorativă fără
particularităţi sau rezonanţe în sufletul omului. Natura este cadru, decor, sursă de
inspiraţie,antichitatea greacă şi latină ignorându-şi adesea istoria şi eroii naţionali.
[) - o trăsătură dominantă este frumuseţea şi puritatea lui. Aşa zisul stil înalt care
nu permite amestecul de stiluri. De aici interdicţia folosirii unor cuvinte sau expresii
aparţinând limbii populare, acestea fiind lipsite, în concepţia clasicilor, de resurse estetice.
6) opera de artă trebuie să respecte următoarele principii:
Y generalitate;
Y esenţialitate;
Y verosimilitate;
Y caracter moralizator.
7) regula celor 3 unităţi ale unei piese de teatru:
Y de loc: acţiunea să se desfăşoare în acelaşi loc;
Y de timp: să nu depăşească limita a 24 ore;
Y de acţiune: unitatea părţilor în cadrul subiectului.
Y Obligaţia

ceea ce a
atras reacţia violentă a romanticilor. In literatura română, care are o adevărată vocaţie a
clasicismului, ceea ce explică persistenţa elementului clasic până în epoca actuală, au
apărut primele manifestări prin poezia Văcăreştilor şi a lui Costache Enache în primele
decenii ale sec. al XlX-lea.
Y Stabilitatea politica, dezvoltarea relaţiilor capitaliste, dobândirea independentei de stat vor face
posibilă manifestarea uneia dintre cele mai strălucite etape ale culturii noastre - consacrate prin
sintagma marcată de apariţia, la Iaşi, a - februarie
1864 si a revistei 1 martie 1867.
Y runimea, formata de tineri intelectuali formaţi la studii in străinătate, a întreprins Åacea
fundamentare ideologica mergând de la problemele limbii literare si ale esteticii literare..." (I.
Negoitescu) la promovarea literaturii prin revista ÅConvorbiri literare" - Åbaza cea mai rapida a noii
direcţii fiind poezia lui Eminescu, căreia i s-au adăugat apoi, in decursul timpului, proza lui
Creanga si Slavici, comediile lui Caragiale si, in cele din urma, romanele lui Duiliu Zamfirescu.
Bazele runimii au fost puse de:
Y Petre P. Carp (1837-1919), licenţiat in ştiinţe economice si drept, la Universitatea din Bonn Vasile
Pogor (1833-1906) licenţiat in drept, la Paris
Y Theodor Rosetti (1837-1923), absolvent al Facultăţii de Drept din Paris
Y Iacob Negruzzi (1843-1932), cu doctoratul in ştiinţe juridice la Berlin
Y Titu Maiorescu (1840-1917), licenţiat in filozofie in Germania si in Drept la Paris
Y Gheorghe Panu (1848-1910), memoralist
Y Alexandru |ambrior (184[-1933), lingvist
Y Vasile Conta (184[-1882), filozof
Y 1863-1874 - activitatea s-a desfăşurat la Iaşi si a fost importanta mai ales prin ñ ñ

ñin domeniul limbii, al literaturii si al culturii. Se promovează in aceasta perioada principii
estetice si morale.
Y 1874-188[ - se consolidează Åo ñ in literatura romana, prin apariţia operelor
de maturitate ale lui Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici. ² diminuarea criticismului.
Y După 188[ - Årunimea", împreuna cu revista ÅConvorbiri literare" se muta la Bucureşti.
Activitatea junimiştilor se canalizează in aceasta perioada către preocupări universitare, căpătând
un ñ ñ ñ
ñ
Y Se ocupa de alte domenii ale vieţii culturale, neabordate pana acum si anume filozofia,
istoria, geografia. Ca urmare se publica primele studii de istorie (A. D. Xenopol - ÅIstoria
romanilor", in 14 volume), de filozofie (Vasile Conta).
Y
Y răspândirea spiritului critic
Y incurajarea literaturii naţionale
Y neatârnarea intelectuala a poporului roman
Y originalitatea culturii si a literaturii romane
Y crearea si impunerea valorilor naţionale
Y educarea oamenilor prin cultura (culturalizarea maselor)
Y unificarea limbii romane literare.
Y m
Y Titu Maiorescu (1840-1917), fiul dascălului transilvănean Ioan Maiorescu, originar din Transilvania,
s-a născut la Craiova.
Y Face studii la Craiova, Braşov, la Institutul Theresianum din Viena, incheind ca sef de promoţie, in
anul 18[8; studii superioare la Berlin si Paris; Ia doctoratul in filozofie si licenţa in drept si litere.
Y Din anul 1861 (când se reîntoarce in tara) pana in 1874, lucrează la Iaşi ca director al Colegiului
National si al Scolii Normale de Ia Trei Ierarhi, avandu-l ca elev pe Ion Creanga. A fost rector al
Universităţii din Iaşi, profesor de filozofie.
Y A fondat Societatea runimea si revista ÅConvorbiri literareµ. In perioada 1874-1917 activează la
Bucureşti, unde a fost: avocat, profesor la Universitatea din Bucureşti, deputat, ministru al
învăţământului. Ca elev la Viena, de la vârsta de 1[ ani va tine un jurnal toata viata.
Y Intre 1910-1912 este deputat in Parlamentul României, prim-ministru si ministru de externe in
Guvernul României. w1913 Conferinţa de Pace de Ia Bucureşti, care pune capăt
Războiului Balcanic.
Y
Y Volume:
Y ÅCritice" (1874)
Y Studii despre limba:
Y ÅDespre scrierea limbei romane" (1866);
Y ÅBetia de cuvinte" (1873);
Y ÅO cercetare critica asupra poeziei de la 1867µ;

Principiile estetice ale lui
Titu Maiorescu
Studiile din care se pot desprinde ideile estetice ale lui Titu Maiorescu sunt :´ O cercetare
critica asupra poeziei romane de la 1867µ, ´ Comediile domnului Caragialeµ ² 188[ si ´ Poeti
si criticiµ. In general ideile lui estetice nu sunt originale, el fiind influentat de filosofii
germani: Hegel, Schopenhauer.
Y p ^µ
Y Primul studiu insoteste o antologie alcatuita de junimistii din literatura de la
inceputul secolului si pana la ei. Din aceasta antologie lipseau poetii Vacaresti, Asachi,
Eliade Radulescu. Studiul cuprinde doua parti:
Y conditiunea materiala a poeziei
Y conditiunea ideala
Y In aceasta impartire care vizeaza in primul rand forma poeziei si apoi cuprinsul ei de
sentimente se observa influenta lui Herbart.
Y Prima conditie a poeziei este aceea ca prin cuvintele ei sa sugereze imaginile. In
continuare, el apreciaza ca in procesul evolutiei oricarei limbi termenii se abstractizeaza, isi
pierd posibilitatea de a sensibiliza si uneori chiar se compromit. In acest sens el a facut
unele recomandari:
Y sa se utilizeze expresiile cele mai noi care sa fie capabile sa sensibilizeze obiectul
denumit (ex: ´simt durere = durerea ma invaluieµ ) ;
Y sa se utilizeze epitetele, mai cu seama ornante ;
Y sa se utilizeze personificari, comparatii, metafore ( figuri de stil). Comparatiei ii cere
sa fie noua si justa.
Y A doua parte a studiului ia in discutie diferenta dintre stiinta si arta
Y Ideea sau obiectul exprimat prin poezie, este intotdeauna un sentiment sau o pasiune,
niciodata o cugetare exclusiv intelectualaµ, deci obiectivul poeziei il constituie
sentimentele ca: iubirea, ura, tristetea , mania, disperarea. Titu Maiorescu afirma:
ínvatatura, politica sunt obiecte ale stiintei, niciodata ale artelor
Y p ^[

Y Criticul atrage atentia ca moralitatea sau imoralitatea artei nu trebuie judecate dupa
aspectul operei, dupa forma acesteia. Daca am judeca astfel, ar trebui sa eliminam din
muzee nudurile.Cu privire la moralitatea sau imoralitatea teatrului lui Caragiale, Titu
Maiorescu raspunde intr-un mod semnificativ pentru modul cum el concepe functia
criticii literare.
Y Problema esentiala a criticii este de a stabili daca opera are valoare estetica sau nu.
Y Despre Ó scrisoare pierdutaµ, Titu Maiorescu spune ca e o capodopera, fiind
superioara piesei Ó noapte furtunoasaµ, insa in privinta piesei ´D·ale carnavaluluiµ
este extrem de sever considerand-o ó simpla farsaµ. Refereindu-se la problema
moralitatii artei afirma ca ea are o functie moralizatoare. Apeleaza la ideile lui
Schopenhauer care sustine ca ´vointa de a trai se manifesta la om sub forma
egoismului; din egoism oamenii comit fapte rele si devin imoraliµ. Pentru a scapa de
tirania vointei de a trai exista trei mijloace: mila crestina, contemplatia estetica,
asceza.
Y Arta ne face sa devenim pentru moment mai buniµ. De aici, opera lui Caragiale are
valoare morala. Despre Ó scrisoare pierdutaµ, Titu Maiorescu spune ca e o capodopera,
fiind superioara piesei Ó noapte furtunoasaµ, insa in privinta piesei ´D·ale
carnavaluluiµ este extrem de sever considerand-o ó simpla farsaµ
Ó SCRISOARE PIERDUTAµ DE I. |. CARAGIA|E
Reprezentata pe scena in 1884
Y Ó scrisoare pierdutaµ este o comedie de moravuri.
Y
!
Y opera este structurat in patru acte, alcatuite din scene;
Y este construita prin replicile dintre personaje;
Y interventiile directe ale autorului in text se marcheaza prin paranteze si se numesc didascalii;
Y la inceputul piesei se prezinta lista cu personaje;
Y modurile principale de expunere sunt: dialogul si monologul dramatic;
Y situatia finala este marcata de veselie prin rezolvarea cu bine a conflictelor;
Y procedee specifice comediei: comicul de situatie, comicul de moravuri, de caractere, de limbaj, de
nume.
Y :
Y alegerile pentru Adunarea Constituanta pentru alcatuirea unei noi Camere a Deputatilor;
Y discutarea modificarilor pentru Constitutia care era in vigoare din anul 1886.
Y m- instrumentul santajului politic, pretextul conflictului din comedie;
Y m satirizarea aspectelor societatii contemporane autorului;
Y :
Y actiunea se desfasoara in ćapitala unui judet de munte, in zilele noastreµ, intr-o periada electorala,
peparcursul a trei zile;
Y intriga: pierderea unei scrisori de dragoste a prefectului Tipatescu, adresata Zoei Trahanache, sotia
celui mai bun prieten ;
Y Catavencu, membru al opozitiei, avocat, proprietar al ziarului ´Racnetul Carpatilorµ va sustrage
scrisoarea de la cetateanul turmentat si o va folosi pentru a obtine un loc in Camera;
Y partidul de guvernamant refuza sa-l sustina, mai ales ca de la Centru va fi trimis Agamemnon
Dandanache;
Y acesta va fi ales deputat;
Y scrisoarea este pierduta de Catavencu si revine la Zoe;
Y finalul aduce bucurie si toate personajele par multumite de rezolvarea conflictelor.
Y î
Y Trahanache-presedintele mai multor comitete siµ comitiiµ; tipul incornoratului, al politicianului
abil;
Y Tipatescu-prefectul judetului,tipul donjuanului,reprezentant al partidului de guvernamant;
Y Agamemnon Dandanache-luptator de la 1848, politician demagog;
Y Catavencu-avocat, director proprietar al ziarului ´Racnetul Carpatilorµ, presedinbte-fondator al
Societatii Enciclopedice-CooperativeµAurora Economica Romanaµ,tipul santajistului, al
politicianului demagog;
Y Pristanda-politistul orasului, functionarul umil, corupt;
Y Zoe Trahanache-sotia lui Zaharia Trahanache, tipul cochetei adulterine;
Y Farfuridi si Branzovenescu- avocati, membri in diferite comitete si ćomitiiµ formeaza un cuplu
comic al politicianului incult si demagog;
Y sunt personaje plate, care nu sufera transformari pe parcursul actiunii;
Y individualizarea personajelor se realizeaza prin : comportament, limbaj, nume si trasaturi
psihologice;
Y caracterizarea eroilor se face in mod indirect prin : fapte, ganduri,relatiile cu alte personaje,limbaj;
caracterizarea indirecta se realizeaza de catre autor prin didascalii si de catre alte personaje;
Y m
Y comicul de situatie: este constituit din evenimente care provoaca rasul: pierderea si regasirea
succesiva a scrisorii, evenimentele la care participa Tipatescu, Zoe, Trahanache (triunghiul
conjugal),aparitia lui Dandanache;
Y comicul de moravuri: vizeaza viata politica(demagogia, santajul), viata de
familie(triunghiul conjugal);
Y comicul de caracter:evidentiaza caractere general-umane: incultura, demagogia lui
Catavencu, a lui Farfuridi,a luiDandanache sau Pristanda;
Y comicul de nume: surprinde o trasatura dominanta de caracter: Trahanache tipul
´ticaituluiµ, al personalitatii usor modelabile, Catavencu (ćataµ-vorbeste mult si fara rost)
foloseste cuvinte al caror sens nu-l cunoaste;
Y comicul de limbaj: ticuri verbale:µAi putintica rabdare,stimabile!µ(Trahanache), Índustria
romana e admirabila, sublima,putem zice, dar lipseste cu desavarsireµ(Catavencu), Ćurat
²murdarµ
m
"
Y

Y A aparut in 1883 in aprilie:- in Almanahul Societatii Academice,µ Romania

Y runaµ din Viena,
Y - in august in revista Ćonvorbiri literareµ,
Y - in decembrie in volumul ´Poeziiµ-editia Titu
Y Maiorescu.
Y Poemul a fost conceput inca din timpul studentiei la Berlin, pastrat in manuscris si
reluat in variante succesive in perioada 1880-1883.
Y Este o ñ
fiind conceput ca o sinteza a intregii creatii
eminesciene.
Y m
a poemului este problematica omului de geniu in raport cu
Y lumea, iubirea si cunoasterea
Y In poem se intalnesc
ñ
ñ:
ñ

Y Ca sunt valorificate:

ñ

ñ ññ

Y |a baza poemului se afla izvoare folclorice, filosofice si cultural- mitologice.
Y ^!
Y Ca orice romantic, Eminescu a manifestat un interes deosebit pentru folclorul national.
Y El a cules basme pe care le-a prelucrat versificandu-le. Punctul de plecare al poemului
´|uceafarulµ sunt : ´Fata in gradina de aurµ cules de Richard Kunisch intr-o calatorie in Tarile
romane si publicat intr-un memorial aparut la Berlin in 1861. si ´Miron si frumoasa fara corpµ;
Y Mitul zburatorului.
è!
Y Sunt folosite ñ ñ ñ din lucrarea
ñ
Eminescu a declarat ca intentia lui a fost sa infatiseze o drama a geniului insingurat si nefericit.
- Pentru aceasta, el a asimilat si a transformat in simboluri lirice urmatoarele antinomii din filozofia lui
Schopenhauer in legatura cu geniul si omul comun aflati in sfere diferite.
Y Geniul Omul comun
- inteligenta -instinctualitate
- ratiune
- obiectivitate -subiectivitate
- capacitatea de a-si depasi sfera -incapacitatea de a-si depasi
- aspiratie spre cunoastere sfera
- puterea de a se sacrifica pt -vointa de a fi fericit in
atingerea scopului obiectiv sensul spetei
- singuratate -sociabilitate
!
6
ñ
Y -

ñ - conform careia cerul si marea se afla la originea lumii (Platon).
´ Din sfera mea veni cu greu
Ca sa-ti urmez chemarea
Iar cerul este tatal meu
Si muma mea e marea.µ
Y

ñ - la originea lumii se afla noaptea (Aristotel si Hesiod)
Y ´Din sfera mea veni cu greu
Y Ca sa te-ascult si-acuma
Y Si soarele e tatal meu
Y Iar noaptea-mi este muma.µ
Y -

ñ - conform careia cerul si marea se afla la originea lumii
(Platon).
Y ´ Din sfera mea veni cu greu
Y Ca sa-ti urmez chemarea
Y Iar cerul este tatal meu
Y Si muma mea e marea.µ
Y 6

- in expunerea Demiurgului (gnome)
Y ñ ñ: in descrierea calatoriei cosmice, in simbolizarea lui Hyperion ca geniu
(Holderlin) si in realizarea schemei prozodice dupa modelul baladelor lui Burger.
M

Y
´|uceafarulµ este un
ñ ñ
ñ fiind considerat o capodopera a literaturii
romane.
Y

preponderent e cel
intamplarile si personajele sunt simboluri,
metafore, in care sintetizeaza idei filosofice, atitudini morale, o viziune poetica.
Y In poem se intalnesc procedee si elemente de compozitie si expresie ale unor
ññ precum:
Y ^ in strofele in care fata de imparat ii evoca lui Catalin nostalgia dragostei ei de
neatins.
Y è - iubirea dintre Catalin si Catalina in tablourile II si IV,
Y ë
ñ in care Demiurgul defineste locul oamenilor in Univers.
Y ñ
ñ calatoria lui Hyperion spre Demiurg
Y [ (tabloul IV).
Y |irice sunt si pateticele chemari ale fetei adresate |uceafarului sau raspunsurile
Y lui prin cele doua metamorfoze si replici ce exprima pasiunea iubirii.
Y M
prin formula de introducere: Á fost odata..µ specifica
basmului, existenta personajelor ²´vociµale poetului, mastile lui (Tudor Vianu
Y vorbeste despre ó lirica a rolurilorµ; schema epica a poemuui este reprezentata de
elementul narativ preluat din basm si care e pretext pentru reflectia filosofica.
Y M

Categoria dramaticului trebuie inteleasa in doua sensuri:
î
tine de tehnica si are in vedere faptul ca poemul este alcatuit dintr-o succesiune de
scene unde dialogul are un rol important.
Y Ex: intalnirea dintre fata de imparat si |uceafar, scena Catalin-Catalina din tablourile II
si IV, dialogul dintre Demiurg si Hyperion, schimbul de replici dintre Hyperion si Catalina din
finalul poemului.
M este unul de substanta, multe scene fiind dramatice datorita intensitatii trairilor
sufletesti.
Y Ex: Catalina il invoca pe Hyperion , este o traire dramatica, fata se zbate intre aspiratia ei
catre inalt, efortul de a-si depasi conditia terestra si chemarea pamantului.
Y ?
ñ este si hotararea |uceafarului de a se naste din pacat, de asemenea, declaratia
de dragoste pe care i-o face Catalin Catalinei in tabloul IV.
Y Aceasta ñ ññ

confera poeziei o mare
profunzime si posibilitati multiple de interpretae, ea fiind o ñ
Y Ê

: poemul este structurat pe doua planuri:
Y ñ
ñ ñ
Y Este un poem de 99 de strofe, organizat intr-o succesiune de patru tablouri legate de asemanarile
si diferentele dintre ele.
Y m w pare o poveste fantastica de iubire intre doua fiinte apartinand unor lumi diferite.
Cadrul este terestru si cosmic, atmosfera este grava, solemna, gesturile sunt ceremonioase,
protocolare, comunicarea indirecta se realizeaza in vis.
Y m ww este un inceput de idila intre semeni: Catalin-Catalina. Cadrul este terestru, atmosfera
este intima, familiara, gesturile sunt rapide, stereotipe, dictate de instinct, comunicarea este
directa.
Y m www prezinta calatoria intergalactica a lui Hyperion si dialogul lui cu Demiurgul. Cadrul
este cosmic, atmosfera este glaciala, limbajul sententios, gnomic, dialogul este presupus.
Y Tabloul IV reprezinta povestea fericirii prin iubire si a revelatiei |uceafarului asupra
diferentelor dintre cele duoa lumi. Cadrul este terestru si cosmic precum in primul tablou. Atmosfera
este pe de o parte feerica, intima, senzuala ca in idile, pe de alta parte este rece, distanta, rationala.
Dialogul s-a anulat, cuvintele nu mai comunica.
Ê :
- o prima interpretare si cea mai veche apartine lui Mihai Emincescu : ñ ñ

ñ ñ î
ñ ñ ñ
ñ ñ
ñ ñ
Din acest punct de vedere,µ|uceafarulµ

ñ
ñ ñ

ñ

ñ
î
ñ este dezbatuta din ñ
ñ
- Potrivit filosofului german, cunoasterea lumii este accesibila doar
, singurul capabil
sa se obiectiveze. Spre deosebire de el
ñ
nu-si poate depasi conditia obiectiva.
- Mihai Eminescu prelucreaza artistic ideile lui Schopenhauer inzestrandu-si eroulnu numai cu
atributele cunoasterii rationale ci si cu o ñ ñ ñ
- Aceasta ñ ñ ñ ñ devenit

este ñ
in poemul lui Eminescu.
- !
este pentru Hyperion nu doar obiectul cunoasterii ci si iubita sa.
Setea de iubire il determina sa se sacrifice. Ideea devine simbol al iubirii vazuta ca ideal tangibil
doar prin credinta si sacrificiu.
- Nu tot asa reactioneaza fata, desi il doreste si il invoca de 2 ori, tot de atatea ori il respinge pentru
ca nu-l intelege, iar apropierea lui il sperie : ochiul tau ma-ngheata , privirea ta ma arde , desi
vorbesti pe inteles, eu nu te pot pricepe .
- Dragostea dintre ei nu poate fi implinita, hotararea lui de a se sacrifica ramane fara scop.
- Eminescu prezinta aici intr-o viziune filosofica, un univers static.
m
?

MOARA CU NOROC DE IOAN S|AVICI
PUB|ICATA IN ANU| 1881

Y apartine genului epic;
Y naratiunea se desfasoara cronologic,linear, prin inlantuirea secventelor narative;
Y naratorul este omniscient si omniprezent;
Y opera este nuvela psihologica prin tema si prin modalitatile de investigare psihologica a
personajelor;
Y Accentul cade pe desfasurarea conflictului interior.
m influenta nefasta a banului si efectele dezumanizante ale dorintei de inavutire
rapida.

Y cel interior: dorinta lui Ghita de a se imbogati dar si de a ramane un om cinstit;
Y Cel exterior: intre |ica Samadaul si Ghita.

Y incipitul: cuvintele batranei, soacra lui Ghita,reprezinta un precept moral:µOmul sa fie multumit
cu saracia sa, caci, daca-i vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit.µ;
Y finalul: acelasi personaj plaseaza evenimentele tragice pe seama destinului:µ Simteam eu ca nu
are sa iasa bine; dar asa le-a fost data.µ;
Y actiunea se desfasoara intre doua sarbatori religioase importante: de la Sfantul Gheorghe pana la
Paste(pe parcursul unui an);
Y expozitiunea: Ghita, cizmar in satul sau, se hotaraste sa ia in arenda hanul de la Moara cu noroc
pentru a scapa de saracie si a avea un trai mai bun;
la inceput afacerile merg bine si el se bucura de semnele bunastarii impreuna cu familia sa(Ana si
cei doi copii);
Y intriga: aparitia lui |ica Samadaul la han tulbura armonia in care traia familia lui Ghita, fapt
care va declansa conflictul interior al personajului;
Y desfasurarea actiunii: Ghita se asociaza cu |ica in afacerile necinstite ale acestuia, participand la
jefuira arendasului, la uciderea unei femei si a unui copil;
se indeparteaza de Ana;
se aliaza cu Pintea,jandarmul, pentru a-l prinde pe |ica, oferindu-I dovezi ale vinovatiei acestuia;
isi indeamna sotia sa se apropie de |ica si o lasa singura la han, in timp ce el merge sa anunte pe Pintea
ca are dovada vinovatiei samadaului;
Y punctul culminant: intors la han, Ghita observa apropierea dintre Ana si |ica si de aceea isi ucide nevasta,
iar el este omorat de catre Raut;
Y deznodamantul: hanul este incendiat, |ica se sinucide, iar singurele personaje care supravietuiesc sunt:
batrana si cei doi nepoti.
î
Ghita- personajul principal al nuvelei este prezentat la inceput ca fiind: harnic, bland, dornic de munca,
gospodar, hotarat sa ofere familiei sale o viata mai buna.
Y slabiciunea carciumarului este banul, fapt speculat de |ica in favoarea afacerilor sale necurate.
Y Conflictul interior al personajului: dorinta de a se imbogati cat mai repede dar si de a ramane pana la
urma un om cinstit.
Y Ghita este surprins in plina transformare sub influenta lui |ica: el devine tot mai ursuz , ´se aprinde
pentru orisice lucru de nimic, nu mai zambea ca inainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de
el.µ
Y Isi pierde repede rabdarea, se indeparteaza de Ana.
Y Recunoaste propria slabiciune dar nu are puterea de a rezolva situatia spunand ca:µ Asa m-a lasat
Dumnezeu!...Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?µ
Y Devine complicele lui |ica , jurand stramb in procesul arendasului jefuit si al femeii omorate.
Y Din dorinta de razbunare, Ghita colaboreaza cu Pintea dar ii ofera probe ale vinovatiei lui |ica dupa ce si-
a oprit jumatate din banii castigati necinstit.
Y Caracterul slab al lui Ghita va duce la deznodamantul tragic al familiei sale: el o ucide pe Ana iar Raut il
omoara din ordinul lui |ica.
Ana- personaj secundar, sotia lui Ghita; era mai tanara decat el , educata in spiritul familiei si al respectului
pentru valorile traditionale.
Y Ána era tanara si frumoasa, Ana era frageda si subtirica, Ana era sprintena si mladioasaµ.
Y Ana este pentru sotul ei si un partener caruia ii impartaseste gandurile si ii asculta sfaturile.
Y Ea mentine echilibrul, armonia familiei.

Y Ana este indepartata de Ghita si impinsa de sotul ei in bratele lui |ica.
Y Incalca juramantul casatoriei si isi primeste pedeapsa chiar de la Ghita.
|ica- personaj secundar, cu caracter malefic.
Y Esteµun om de treizeci si sase de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici
si verzi si cu sparncenele dese si impreunate la mijloc.µ
Y |ica era porcar, dar nu din cei cinstiti ci din aceia care se bucurau castigul obtinut prin furt.
Y Domina tinutul, avea o personalitate puternica si de aceea Ghita trebuia sa colaboreze cu el
pentru a ramane la Moara cu noroc.
Y |ica isi impune de la inceput regulile: Éu voiesc sa stiu cine umbla pe drum, cine trece pe aici,
cine ce zice si cine ce face, si voiesc ca nimeni in afara de mine sa nustie.µ
Y Se foloseste de patima pentru bani a lui Ghita.
Y Sfarsitul personajului : se sinucide pentru a nu fi prins de Pintea.

Y caracterizare directa: portrete fizice bine conturate(|ica, Ana, Ghita);
Y mijloace de investigatie psihologica: monologul interior, autoanaliza;
Y caracterizare indirecta: gesturi dialogul relatiile dintre personaje;
Y Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile.
m [
î m
"î
?
#
ION CREANGA-µPOVESTEA |UI HARAP-A|Bµ
S-a publicat in revistaµ Convorbiri literareµ in anul 1877

Y basmul apartine literaturii populare si are caracter oral, anonim, colectiv si traditional;
Y o specie epica de mare intindere;
Y se prezinta intamplari fantastice ale unor personaje imaginare;
Y eroii au insusiri supranaturale;
Y fabulosul domina basmul popular: totul se petrece pe un taram imaginar;
Y structura se bazeaza pe cele trei formule : initiala, mediana si finala;
Y eroul iese invingator si cu ajutorul altor personaje: donatori, adjuvanti;
Y lipsa provoaca intotdeauna inceputul naratiunii;
Y timpul si spatiul sunt nedeterminate;
Y finalul este fericit, in favoarea eroului, conform principiului: binele invinge raul;
Y G.Calinescu spunea caµ basmul este o oglindire a vietii in moduri fabuloaseµ.
pî "
Y basmul cult preia elemente ale basmului popular;
Y perspectiva este a unui autor omniscient;
Y formula initiala este:µAmu cica era odata«µ; formula mediana:µCa cuvantul din poveste, inainte mult mai
este«µ; formula finala:µ Si a tinut veselia ani intregi«µ;
Y fantasticul ia nastere prin incalcarea rationalitatii, creand o lume opusa realului, banalitatii;
Y supranaturalul popular se imbina cu evocarea satului moldovenesc, humulestean;
Y personajele amintesc de eroii-tarani din Humulesti;
Y Harap-Alb este un erou atipic pentru basm: are trasaturi exceptionale dar nu neaparat supranaturale;
Y eroul se formeaza de-a lungul basmului trecand prin experiente diferite cu caracter etic, de aceea creatia
lui Creanga este un ´bildungsromanµ.
Y supranaturalul este inlocuit cu eticul;

Y incipitul: formula de inceput:µAmu cica era odata«µ evoca atat timpul fabulos cat si spatiul imaginar
infinit si instituie o conventie cu cititorul prin care orice situatie devine posibila;
Y expozitiunea: un crai avea trei feciori iar fratele lui, Verde imparat avea trei fete si ii lipsea un mostenitor
pentru tron (motivul lipsei);
craiul trebuie sa aleaga pe unul dintre fiii sai pentru a-l trimite la Verde imparat sa-i fie mostenitor;
mezinul trece proba curajului si primeste din partea tatalui sfatul de a se feri de omul span si de cel rosu;
Y intriga:fiul cel mic, plecat de la palatul tatalui sau, incalca sfatul parintesc si accepta pe Span ca
sluga;printr-un viclesug, Spanul il va atrage pa mezinul imparatului intr-o cursa si-l va transforma in
sluga sa,Harap-Alb;
Y desfasurarea actiunii:
ajunsi la Verde imparat, spanul se da drept fiul imparatului, iar pe Harap-Alb il prezinta ca fiind sluga
sa;
Harap-Alb va fi trimis sa aduca salatele uriase din gradina ursului si pielea cu nestemate a cerbului
fermecat, probe la care va fi ajutat de Sfanta Duminica;
ultima incercare este de a aduce pe fata Imparatului Rosu pentru a-i fi sotie Spanului; in aceasta
incercare va fi ajutat de cele cinci personaje himerice(Setila , Flamanzila, Gerila Ochila si Pasri-|ati-
|ungila), animale fabuloase(calul, craiasa furnicilor si a albinelor);
dupa ce trece peste toate incercarile la care a fost supus, Harap-Alb va primi pe fata Imparatului Rosu cu
care se va intoarce la Span;
Y momentul culminant: fata Imparatului Rosu il va demasca pa Span, aratand ca Harap-Alb este
adevaratul crai;
Spanul va taia capul lui Harap-Alb, iar calul il va omori pe Span;
Harap-Alb va fi readus la viata de catre fata Imparatului Rosu cu cele trei smicele de mar verde, cu apa
moarta si cu apa vie;
Y deznodamantul: eroul se va casatori cu fata Imparatului Rosu, devenind mostenitorul lui Verde imparat .
î
Y Harap-Alb este protagonistul basmului, se incadreaza in categoria personajelor pozitive, realiste;
semnificatia numelui: este construit oximoronic: ´harapµ se refera la statutul sau de sluga, iar álbµ face
trimitere catre calitatile lui exceptionale evidentiate in fiecare incercare;
starneste simpatia lui Verde imparat si a fetelor sale si isi face usor prieteni;
el dovedeste loialitate fata de stapanul sau, nu-si incalca juramantul, asumandu-si urmarile greselilor;
este un tanar : harnic ,generos (o miluieste pe Sfanta Duminica fara a astepta vreun ajutor din partea
acesteia);
respecta valorile traditiei si ale intelepciunii parintesti( ia hainele, armele si calul din tinerete ale tatalui
sau);
generozitatea si grija fata de animalele fragile (furnici si albine) vor fi rasplatite de catre acestea in
momentele de cumpana ale eroului;
Harap-Alb reuseste sa vada dincolo de aparente si se intovaraseste cu cele cinci namile fabuloase, care ii
vor fi de ajutor la trecerea probelor la care il va supune Imparatul Rosu;
impresionat de frumusetea fetei de imparat, el se indragosteste de aceasta, dar o va aduce Spanului, asa
cum a promis;
momentul in care este readus la viata marcheaza intoarcerea la statutul initial, de print;
Y Calul-personaj adjuvant: la inceput apare ca fiind rapciugos si jigarit dar se transforma intr-unul aratos,
cu puteri supranaturale dupa ce mananca jar; calul ii este sfatuitor si initiator;
Y Spanul: antieroul, personaj negativ, intruchipand maleficul;
esteµschima rauluiµ, dar cu rol de initiator:µ si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca
fac pe oameni sa prinda la minte.µ
Y cele cinci personaje himerice, adjuvante:Setila, Gerila, Flamanzila. Ochila si Pasari-|ati-|ungila sunt
prezentate in mod caricatural, ingrosandu-se o trasatura dominanta;
ele sunt intruchipari ale unor trasaturi cum ar fi: foamea exagerata, frigul perceput ca fiind devastattor,
agerimea, curiozitatea umana fireasca;
Y Imparatul Verde-se afla intr-un capat al pamantului, departe de fratele sau;
este o fire pasnica, iubeste poezia, colectioneaza pietre scumpe si ii place sa aiba invitati oameni de seama
din toate tinuturile;
Y Craiul-este la celalalt capat al pamantului fata de fratele sau;
A fost un bun luptator, curajos, astfel incat pentru el proba curajului este cea mai imporatnta in selectia
fiului care va pleca sa devina mostenitor al imparatiei fratelui sau;
Y : caracterizare directa prin realizarea portretelor fizice(cele
cinci namile fabuloase), parerea altor personaje(Sfanta Duminica:µputerea milosteniei si
inima ta cea buna te ajuta , Harap-Albµ);
Y caracterizarea indirecta- prin dialog, fapte, atitudini, gesturi;
Y ´Povestea lui Harap-Albµ-arta narativa
Y realismul in povestea lui Creanga se observa atat din faptul ca totul porneste de la o situatie reala, dar
si din arta caracterizarii si a individualizarii unor personaje;
Y eroul(Harap-Alb) are atat calitati cat si defecte: se teme de unele incercari la care-l supune Spanul, se
simte deznadajduit, nu are puteri supranaturale si nu poate trece cu bine probele daca nu este ajutat de
alte personaje;
Y modul de a vorbi si de a se comporta al fiintelor himerice se aseamana cu al taranilor din Humulesti;
Y diferentele dintre o poveste a lui Creanga si una populara ies in evidenta analizand urmatoarele
niveluri ale operei: arta povestirii,
Y fantastical,umorul,eruditia paremiologica, limbajul.
Y ^ .
Y Modul de a povesti al lui Creanga se caracterizeaza prin:
Y ritm rapid (eliminarea explicatiilor generale, a digresiunilor, a descrierilor). :
Y individualizarea actiunilor si a personajelor prin amanunte care particularizeaza:
Y dramatizarea actiunii prin dialog.
Y è î .
Y Fantasticul este umanizat, personajele au un comportament, gesturI,o psihologie, o mentalitate si
un limbaj care amintesc de eroii din Ámintiri din copilarieµ, deci este o lume concreta ,taraneasca,
humulesteana.
Y Se vorbeste despre localizarea fantasticului.
Y .
Y Sunt folosite proverbe, zicatori, vorbe de duh pe care le introduce prin expresia vorba ceea ».
Y Citatul paremiologic are urmatoarele efecte :
Y -da rapiditate povestirii ;
Y -produce haz ;
Y -aseaza intamplarile in perspectiva unui umanism popular.
Y 4 este provocat prin mijloace diferite :
Y a) exprimare mucalita ( sa traiasca trei zile cu cea de-alaltaieri ») ;

Y b) ironia( Doar unu-i imparatul Ros, vestit pentru milostenia lui ») ;
Y c) porecle si apelative caricaturale (Buzila, mangositi) ;
Y d) zeflemisirea ( Tare-mi esti drag !Te-as vari in san, dar nu incapi de urechi ») ;
Y e) diminutive cu valoare augmentative : buzisoare, bauturica ;
Y f) caracterizari pitoresti ( caracterizare lui Gerila, Ochila) ;
Y g) scene comice (cearta dintre Gerila si ceilalti, discutia dintre imparatul Ros si petitori ;
Y h) citate cu expresii si vorbe de duh ( Da-i cu cinstea sa peara rusinea).
Y [.

Y Creanga foloseste limba populara, termeni regionali, expresii, ziceri tipice. Scriitorul nu copiaza limba
taraneasca, ci o recreeaza si devine marca a stilului sau.
Y Originalitatea se evidentiaza prin urmatoarele aspecte :
Y vocabularul specific- regionalisme ;
Y exprimare locutionala ;
Y limbajul afectiv ² Creanga se implica, participa sufleteste.
Y Exprimarea afectiva este marcata de prezenta interjectiilor, a exclamatiilor, a dativului etic ( Si odata mi ti-l
insfaca cu dintii de cap ») ;
Y economia de mijloace- Creanga nu foloseste metafora; expresivitatea limbii provine din comparatii ( Hojma
tolocaneste pentru nimica toata, curat ca un nebun ») ;
Y oralitatea stilului ² desi scrise, frazele lui Creanga lasa impresia de spunere. Oralitatea rezulta din :
Y -prezenta expresiilor onomatopeice ;
Y -verbe imitative ;
Y -interjectii ;
Y -expresii narative tipice (si odata, si atunci) ;
Y -intrebari si exclamari ;
Y fraze ritmate sau versuri populare ( De-ar sti omul ce-a pati, /Dinainte s-ar pazi »).
m
?
# #

#
Y Modernismul include in sens larg toate miscarile artistice fundamentate sau nu ideologic, care exprima o
ruptura de traditie.
Y Curentele postromantice, incepand cu simbolismul, sunt moderniste deoarece au contestat vechile valori si
reperele culturale anterioare.
Y , s-au manifestat in literatura romana doua tendinte opuse:traditionalismul si
modernismul.
Y Bazele teoretice ale modernismului au fost puse de criticul Eugen |ovinescu, mentor al cenaclului si
revistei ´Sburatorulµ.
Y Teoriile ce aveau ca scop aducerea culturii romane la nivelul celei europene au fost:
Teoria imitatiei;
Teoria sincronismului;
Teoria mutatiei valorilor estetice.
Y |ovinescu preia din sociologie doctrina imitatiei(Gabriel Tarde) si contrazice teoria formelor fara fond a
mentorului sau spiritual ,Titu Maiorescu, si considera ca forma poate crea fondul, iar imitarea poate avea
efect benefic
Y m se infatiseaza, in concepţia lui E.|ovinescu, nu ca o teorie a adaptării
intamplatoare la ritmul culturii europene, ci a Åtrăirii in acelaşi spaţiu sufletesc". Adversar hotart al
inchistarii tradiţionaliste, criticul nu este insa un partizan al inovaţiei de orice natura, după cum,
teoretician al sincronismului, el nu se declara de acord cu negarea caracterului naţional. Toate indrumarile
mai noi ale literaturii romane sunt izvorâte Ådin contactul mai viu cu literaturile occidentale si îndeosebi cu
literatura franceza mai noua, adică de după 1880". După opinia criticului, influentele si sincronizările nu
vor acoperi niciodată fondul nostru etnic, intregrarea in tendinţa generala a culturii moderne realizandu-se
doar cu ceea ce ne este specific.
Y m viza in conceptia lui E. |ovinescu:
- trecerea prozei de la o tematica preponderent rurala la una citadina;
- dezvoltarea romanului obiectiv;
- dezvoltarea romanului de analiza;
- dezvoltarea romanului citadin;
- intelectualizarea prozei si a poeziei;
- trecerea poeziei de la epic la liric;
- folosirea unor forme narative moderne.
Y Prin imitatie se ajunge la sincronizare, aceasta fiind o forma a evolutiei in cultura.
Y Aceste idei au stat la baza celei mai importante epoci din istoria literaturii romane, dupa aceea a marilor
clasici.
Y Teoria mutatiei valorilor estetice viza in conceptia lui E. |ovinescu:
- trecerea prozei de la o tematica preponderent rurala la una citadina;
- dezvoltarea romanului obiectiv;
- dezvoltarea romanului de analiza;
- dezvoltarea romanului citadin;
- intelectualizarea prozei si a poeziei;
- trecerea poeziei de la epic la liric;
- folosirea unor forme narative moderne.
Y Prin imitatie se ajunge la sincronizare, aceasta fiind o forma a evolutiei in cultura.
Y Aceste idei au stat la baza celei mai importante epoci din istoria literaturii romane, dupa aceea a marilor
clasici.
Y Proza se obiectiveaza- romanul Íonµ de |iviu Rebreanu;
Y Romanul de analiza de factura moderna aplica tehnici narative ca:fluxul constiintei, memoria involuntara,
dupa modelul scriitorului francez Marcel Proust. Ex. Romanele Última noapte de dragoste,intaia noapte
de razboiµ si ´Patul lui Procustµ de Camil Petrescu.
Y Poezia se desprinde de epic, de anecdotic, se intelectualizeaza, prezentand o viziune filozofica asupra
lumii, intr-un limbaj incifrat (Ion Barbu).
Y In teatru, apar drama de idei(Camil Petrescu), drama mitologica (|ucian Blaga- influentat de
expresionism).
Y Fara a face parte din cenaclul ´Sburatorulµ, sunt modernisti si scriitorii Tudor Arghezi,|ucian Blaga,
George Bacovia.
Y Curent literar modernist, ce apare ca o reactie estetica impotriva poeziei retorice a romanticilor si a
impersonalitatii reci a parnasienilor, în ultinele decenii ale secolului al XIX-lea în Franţa şi extins
apoi în întreaga Europă.
Y Retorismului romantic îi este opusă muzicalitatea şi discreţia trăirilor lirice, în timp ce
caracterului sculptural şi pictural al poeticii parnasiene îi e contrapus vagul simţurilor şi al
trăirilor, vaporozitatea imaginilor şi stările sufleteşti nedefinite, de speţa reveriei şi melancoliei, a
nostalgiei spre tărâmurile îndepărtate.
Y Denumirea curentului este propusa de rean Moreas, într-un manifest intitulat
"

(publicat în suplimentul ! |itteraire), care devine manifestul literar al miscarii
(derivat de la cuvantul "symbolore" - "semn de recunoastere")- 18 septembrie 1886.
m
Y 9

Y
Y 9
Y
Y 9

Y 9
Y
Y
Y

Y

Y
Y !

Y

l

l
l 9

l 9
l
l

l
l
l

"
l 9

l
l

"
Y §

Y # $9%$& $'% $
$ $( $)% $)$* $)
Y #
$$(% $"$ +
Y # $ $, $ $$ +
Y # $
) $ -$' $%
Y # $ .'
Y #/ $' $ +$ $' %$ $$ $ $, $&$ "$
$
$&"
Y $
Y ^

:
Y -activitatea de pionierat desfăşurată de % la revista în care publică
articolul î ^ è în care teoretizează noua poezie.
Y -în ansanblu, creaţia artistică macedonskiană nu e simbolistă, ci în ea se îmbină tendinţe diverse:
romantice (Ú ), romantic parnasiene (Ú ñ
), parnasiene (î
),
simboliste #$ )
Y -? & cultivă rafinamentul senzaţiilor olfactiv-muzicale, predispoziţia pentru reverie,
preferinţa pentru stările vagi, nedefinite (vol. ! ).
Y -alţi poeţi simbolişti: m? ' î
Y è
de la revista 3
Y -? opune poeziei de orientare sămănătoristă o poezie citadină, wagneriană.
Y ë Ê

Y - nu este un simbolist de substanţă; este simbolist mai mult prin mijloace decât prin
viziune şi sensibilitate; manifestă atracţie faţă de tehnica şi motivele simboliste.
Y Ê
Y -# :
; cultivă simbolul ca modalitate de surprindere a
corespondenţelor eului cu lumea, cu natura şi universal; sugestivitate melodică interiorizată; teme şi
motive tipic simboliste (târgul provincial ca element al claustrării, nevroza, descompunerea
materiei).
Y Simbolismul nu se constituie ca o opoziţie faţă de romantisn şi parnasianism, ci, mai curând,
îşi are reperele ńegativeµ în epigonismul eminescian şi în ideologia sămănătoristă. Simbolisnul
românesc a fost receptat în condiţii de paralelism şi transformat progresiv, áutohtonizatµ în
concordanţă cu realităţile sociale, cu climatul spiritual şi cu sensibilitatea proprie literaturii române;
nu este un femonen de imitaţie.
Y Simbolismul românesc şi-a încorporat parnasianismul; a fost o tendinţă de modernizare a vieţii în
totalitatea ei, şi nu doar de înnoire artistică.
Y S-a îmbogăţit aria tematică a poeziei; evitând spaţiul rural, poeţii simbolişti evocă oraşul, cu parcul
şi edificiile lui monumentale.
Y În funcţie de predominantele unor privelişti pot fi detaşate două tendinţe:

1. creaţii ce mărturisesc foamea de spaţiu, avânturile spre pitorescul exotic (Ion Minulescu)
2. tristeţea, revoltele, resemnările unor poeţi visători şi melancolici, interiorizaţi (G. Bacovia)
Y N-a marcat în istoria poeziei româneşti un moment de ruptură, ci anticipează şi pregăteşte poezia
modernă.
GEORGE BACOVIA- P|UMB
Simbolist autentic

Y este poetul toamnelor dezolante, al iernilor apocaliptice sau al caldurilor toride si al primaverilor
nevrotice;
Y cadrul: orasul de provincie, cu peisaje dezolante, ca cafenele sarace, o realitate demoralizanta;
Y motive frecvente: al toamnei, al somnului, plansului, tristetei, al nevrozei al descompunerii;
Y gama de culori este restransa sustinand relatia sentiment-nuanta cromatica: monotonia este sugerata prin
violet si gri, nevroza prin verde crud, albastru si roz;
Y corespondenta intre culori si trairile interioare ale poetului: uratul, tristetea plictisul, monotonia isi gasesc
exprimarea prin elemente ale lumii muzicale (clavirul-melancolia, armonica si fanfara-melancolia,flautul-
nevroza);
Y in poezia lui Bacovia gasim influente din simbolisti francezi: Baudelaire, Verlaine, iar in ceea ce priveste
culoarea se simt influente de la Renoir Degas.
Y pî
Y Apare in volumul ´Plumbµ, in anul 1916.
Y Titlul:µplumbµ-motiv al singuratatii apasatoare; este reluat de sase ori in poezie , este cuvantul cheie;
Y Tema:conditia poetului intr-o societate care-l respinge, il izoleaza;
Y :
cele doua catrene corespund celor doua planuri ale realitatii: cea exterioara (cimitirul, cavoul-elemente ale
izolarii), cea interioara ( iubirea sufocata, atinsa de aripa mortii);
simbolul central, ´plumbµ, se asociaza elementelor funerare: ´sicrie de plumbµ, flori de plumbµ, coroane de
plumbµ,µamorul de plumbµ;
Astfel, materia nu intra in descompunere ci impietreste;
Universul este asezat sub aripa mortii: campul semantic: sicrie,cavou,coroane, funerar vestmant, aripile de
plumb;
Versul:µDormea intors amorul meu de plumbµ exprima zborul invers(creatia) obsedat de greutatea
teluricului si nu de libertatea absolutului;
constructia implica elemente de simetrie: paralelismul sintactic ,
distributia cuvantului ´plumbµ sau asezarea laitmotivului ´stam
singurµ;
Y

Y expresivitatea: elementele de recurenta, lumea obiectuala inlocuita
cu aceea interioara(ámorul de plumbµ, aripile de plumbµ), elemente
ale muzicalitatii care sustin sentimentul specific bacovian;
Y sugestia: corespondente intre planul obiectiv si cel subiectiv,
muzicalitatea interioaraµ( Si scartiau coroanele de plumb./ Dormea
intors amorul meu de plumbµ), epitete metaforice ( ´dormeau adancµ,µ
flori de plumbµ)
Y ambiguitatea: semnificatia bogata a cuvantului ´plumbµ( apasare
sufleteasca, izolare, starea depresiva, disperarea)
Y Muzicalitatea este imprimata de repetitia imperfectelor si de tonurile
inchise ale cuvintelor din rima(vestmant/vant).
|UCIAN B|AGA-µEU NU STRIVESC CORO|A DE MINUNI A |UMIIµ
Y O arta poetica, expresie a profesiunii de credinta a lui |ucian Blaga. Stransa legatura dintre
univers, poezie si preocuparile lui din domeniul filosofiei fiind valorificarea celor doua concepte:
cunoasterea paradisiaca si luciferica. El va constitui un sistem filosofic dupa 1[ ani de la aparitia
poeziei.
Y m : atitudinea poetului in fata misterelor universului
: preocuparea de a da un raspuns gravelor intrebari privitoare la destinul omului in
univers, la problemele cunoasterii, la rolul creatorului in raport cu lumea. Cunoasterea poate fii
, misterul este redus cu ajutorul ratiunii si , misterul este sporit cu ajutorul
imaginatiei poetice. Referindu-se la cele doua tipuri de cunoastere, Blaga marturiseste ca datoria
noastra in fata unui mister nu este sa-l lamurim ci sa-l adancim asa de mult incat sa-l prefacem
intr-un mister si mai mare. ´daca s-ar lamuri misterele, omul nu ar mai fi creatorµ. Rolul poeziei
decurgand in aceleasi convingeri, este acela ca prin mit si simbol, elemente specifice imaginatiei,
creatorul sa patrunda in tainele universului sporindu-le.
o scurta confesiune, de unde rezulta ca rolul poetului fata de tainele care ne inconjoara
este de a le potenta.
: Se remarca frecventa opozitiilor care se amplifica in jurul pronumelor : éu, altii,
lumina mea, lumina altoraµ, ochii, flori, buze, morminte. Toti termenii au un sens figurat:
pronumele personal éuµ, cuvant cheie al poeziei semnifica poetul , cunoasterea luciferica alaturi de
lumina mea, nu strivesc, iubesc, nu ucid, sporesc, imbogatesc, in timp ce, ´lumina altoraµ , altii
sugruma »- cunoastere paradisiaca. Alt termen cu sens figurat este ćorola de minuniµ = misterul
universal.
Y flori, ochi, buze, morminte = infatisari concrete ale misterlor
Y flori = frumusetea naturii
Y ochi = frumusetea sufletului
Y buze = sarut, rostire
Y morminte = viata, moarte
Y Pentru a accentua ideea sa cu privire la potentarea misterelor universului poetul
foloseste o comparatie ampla, sugestiva : ´ Si-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu
miscoreaza, ci tremuratoare/ mareste si mai tare taina noptii/asa imbogatesc si eu
intunecata zare / cu largi fiori de sfant misterµ.
Y Atitudinea de protejare a misterelor se explica prin iubire, iubirea la Blaga este un
instrument al cunoasterii. De aceea finalul poeziei transcende printr-o propozitie cauzala,
intensitatea trairii : ćaci eu iubesc si ochi, si flori, si buze ,si morminteµ.
Y î indreptateste asezarea poeziei in fruntea volumului de debut ca act de
manifestare a unui crez artistic si a unei conduite filosofice.
Y - capacitatea de plasticizare a ideilor
Y - caracterul modern al poeziei pornind de la conditia ganditorului
Y - versul litber
Y î Reprezentarile artistice sunt insotite permanent de un plan
filosofic secundar.
Y - ritm interior determinat de gandirea filosofica a poetului
Y -.
Y
):
Y misterul universului
Y cunoasterea
Y lumea, un spectacol de intuneric si lumina
Y limbajul metaforic, abstractizat, simboluri
Y nelinistea existentiala,
Y gustul pentru mister
Y repetitia conjunctie ´siµ si a adverbului de intarire ´siµ
Y versul liber
Y lirismul exprimat subiectiv
Y discursil liric este organizat in jurul unor antiteze (intuneric - trup >> paradisiac ; lumina ² spirit >>
luciferica)
Y Balaga considera ca adevarata cunoastere este cea care potenteaza misterul deoarece este singura
modalitate de a imita actul divin al creatiunii realizat de Marele Anonim
Y expresionismul lui Blaga este astfel specific ca tendinta a omului catre absolut ² tendinta tipica
gandirii eminesciene
Y ingambamentul
Y imaginea esentializata a lumii
Y sentimental metafizic.
m
m ?#" (

TUDOR ARGHEZI-TESTAMENT

Este cel mai mare poet roman de la Eminescu, dupa cum il defineste critica interbelica.
S-au remarcat afinitati cu lirica eminesciana prin tematica si meditatie.
Desi traieste in perioada de afirmare a curentelor literare din secolul 20, de la semanatorism,
poporanism si simbolism la traditionalism ortodoxist, expresionism si ermetism, ori la curente de
avantgarda, poetul nu se incadreaza direct in nici unul, declarand ca in literatura a fost » fara
mama si fara tata ».
Creatia lui se inscrie intre traditionalism si modernism. Originalitatea sa consta in
extinderea ariei tematice si inventivitate imagistica, spargerea tiparelor sintactice prin dislocari
topice in vers, bogatie si expresivitate in lexic. Arghezi a inovat la nivelul lexicului ceea ce l-a facut
pe Ibraileanu sa afirme ća intr-un fel s-a scris inainte de Arghezi, altfel dupa elµ.
Y Prozator, poet, dramaturg, cronicar, publicist , traducator , el a fost o prezenta activa in viata
spirituala a epocii sale. A debutat la 16 ani in ´ |iga Ortodoxaµ a lui Macedonski cu poezia ´Tatalui
meu´. Ii apare in 1927 primul volum de poezii ´ Cuvinte potriviteµ, urmat de ´Flori de mucigaiµ. Ca
prozator, scrie ´ Icoana pe lemnµ, romanele : ´ |inaµ , Óchii Maicii Domnuluiµ si Ćimitirul Buna-
Vestireµ
Y Tematica poeziei sale
Y î
0 Poezia autodefinirii : ´ Vraciulµ , Ćantecµ
0 Arta poetica: ´ Testament ´ si ´ Flori de mucigai ´
0 |irica existentiala: confruntarea cu Divinitatea- Psalmii ;
Y atitudinea in fata mortii -´De ce-as fi tristµ,
Y Duhovniceasca », »De-a v-ati ascuns ».
0 |irica sociogonica: Ćantare omnuluiµ
Y î Ćuvinte potriviteµ, ´ Flori de mucigaiµ
Y î : ´Versuri de searaµ
Y Poezia jocului, a boabei si a faramei : ´Prisacaµ , Martisoare », Cantec de adormit Mitura »
pm µ
Y Deschide volumul debutului, Ćuvinte potriviteµ din anul 1927.
Y Este considerata : se sustin probleme de ideologie literara si de tehnica artistica,
definind viziunea poetica argheziana.
Y m: ´Testamentµ este cuvant care trimite catre sfere diferite, aceea a juridicului( act pentru urmasi),
spre registrul biblic( sacrul poetic) dar si spre testamentul literar initiat de Enachita Vacarescu.
Y
Y Ćarteaµ este metafora centrala a poeziei ,in jurul careia se construieste intregul text;
Y ćarteaµ capata mai multe sensuri fundamentale pentru existenta ulterioara a mostenitorului (Ćartea
mea-i, fiule, o treapta.µ): acela de ´treaptaµ- punte intre generatii, intre trecut si prezent;
Y este, de asemenea ,´hrisovµ: intaiul act care atesta nasterea unei natiuni, care-i consemneaza istoria;
Y cartea-opera poetica este vazuta ca un rezultat al evolutiei creatoare, de la material la spiritual, un produs
al trudei acumulte veacuri la rand ,schimbul instrumentelor de munca si scris s-a produs in timp;
Y materialul lingvistic vechi, neslefuit, rudimentar se inlocuieste treptat, prin slefuire, prin mestesug, cu
aceleµcuvinte potriviteµ(´Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/Eu am ivit cuvinte potriviteµ);
Y poezia, ca mestesug are puterea de schimba uratul, realitatea dura, in frumos, estetic: ´Din bube,
mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noiµ;
Y contrastele isi gasesc locul potrivit intre versuril lui Arghezi: ´Veninul strans l-am preschimbat in
miereµ./µFacui din zdrente muguri si coroane.µ;
Y Ca si la Octavian Goga, poezia lui Arghezi poate avea rol justitiar, eternizand trecutul ;
Y Violenta verbala poetica este ca un ´bici ´ pedepsitor, iar poetul un mesager al durerilor de veacuri;
Y Finalul creatiei ne ofera o noua definitie a poeziei ca sinteza intre har(´slova de focµ) si truda(´slova
fauritaµ).
Y

Y asocierea cuvintelor in grupuri neobisnuite: material-abstract, sacru-laic;
Y Metafora este puternica si inedita: ´Dumnezeu de piatraµ, ´Hotar inalt, cu doua lumi pe poaleµ, Ćartea
mea-i, fiule, o treapta.µ
Y Elemente aflate in antiteza, definind procesul creatiei: Ám luat ocara, si torcand usure/ Am pus-o cand sa-mbie,
cand sa-njure.µ, ´slova de foc si slova fauritaµ
Y Schimbarea persoanei verbelor: de la persoana I la a II-a si apoi persoana I plural, exprimand legatura dintre
generatii, implicarea colectiva in transferul valorilor traditionale.
ION BARBU- rOC SECUND

Poetul a fost dublat de un matematician si modul de a gandi in spiritul abstract s-a impus si in planul
reprezentarilor poetice:µ Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, asa ca, ramanand poet, n-am
parasit niciodata domeniul divin al geometriei.µ(Ion Barbu).
Starea poetica barbiana este o contemplare a lumii, o dorinta de comunicare cu Universul.

1. etapa parnasiana, intre 1919 si 1920, in care se descriu peisaje pasteluri exotice si se accentueaza
aspiratia spre cunoastere; ´muntii·,µ Copaculµ, Úmanizareµ, ¶Raulµ.
2. Etapa baladica si orientala- creatia poetului se indreapta spre un univers concret, realizand poezii cu
caracter narativ, in care evoca o lume pitoreasca, balcanica: ´Riga Crypto si |apona Enigelµ, Domnisoara
Husµ, ´Dupa melciµ.
Etapa ermetica- incifrarea semnificatiilor: Óul dogmaticµ, ´roc secundµ. Ermetismul- provine de la numele
zeului grec Hermes; se constituie intr-o tendinta de ascundere, de incifrare a sensului poetic.
rOC SECUND( DIN CEAS DEDUS)
Y Poezia are caracter de arta poetica si se inscrie in etapa modernismului barbian.

Y m: substantivul ´jocµ exprima o receptare a realitatii prin fantezia mintii, prin geometrizarea
spatiului; ´secundµ specifica incadrarea jocului in zona superioara esentei, a abstractului.
Y
Y Primul vers contine un epitet metaforicµcalma creastaµ prin care se desemneaza universul ideilor.(Árta ar
fi o rasfrangere la puterea a doua a realitatii.µ).
Y Poezia este o creatie ce depaseste timpul (´din ceas dedusµ), devenind o imagine mai
pura a acestei lumi.
Y |umea reala exista sub zenit, in obiectivitate,iar poezia se afla sub semnul nadirului,
prin reflectare.
Y Zborul invers este o pierdere in nadir, intr-o lume mai pura.
Y Creatia isi ascunde sensurile asa cum marea isi protejeaza cantecul sub clopotele verzi
ale meduzelor.
Y Noul univers al poeziei are un sens propriu, intern diferit de al lumii care o reflecta.
Y

Y abundenta metaforelor, a inversiunilor(´mantuit azurµ), a epitetelor(´harfe rasfirateµ,
ćalma creastaµ)
Y folosirea adjectivelor participiale:µ dedus, intrataµ si a unor infinitive lungi(ínsumare,
inecareµ).
Y ambiguitatea textului vine si din constructii sintactice inverse sau fraze fara
predicat(prima strofa).
Y iambul este singura unitate metrica a poemului, rima este incrucisata.
m
m?m

TRASATURI|E TRADITIONA|ISMU|UI
Y Miscare literara care considera valorile trecutului superioare noului.

Y Viziunea idilica asupra trecutului si asupra satului atemporal se accentueaza in
datorita conceptieie lui Nicolae Iorga:
satul era un loc al armoniei depline;
viata rurala era prezentata in opozitie cu cea din orase, neconforma spiritului national
oamenii plecati la oras traiau sentimentul dezradacinarii al instrainarii de satul natal.
Y m s-a conturat in jurul revistei ´Gandireaµ, aparuta la Cluj in anul
1921.
Y Revista ´Gandireaµ se va muta la Bucuresti in anul 1924 sub conducerea lui Nechifor Crainic
Y Nechifor Crainic, ideologul acestei orientari literare, expune programul :
influenta straina conducea la deznationalizarea culturii romane, instrainarea de sufletul
poporului;
se militeaza pentru autohtonizarea religiei ortodoxe, asa cum se intalneste in folclor;
reinvierea in constiinta romanilor a trecutului nostru;
cultivarea folclorului, accentuand zonele lui magice, bogatul fond mitic:
obiceiuriCaloianul,Pastele
Blajinilor)
Y Reprezentanti ai traditionalismului gandirist: |ucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Mateiu
Caragiale, Cezar Petrescu.
IN GRADINA GHETSEMANI- VASI|E VOICU|ESCU
Y Face parte din vol ´Pargaµ aparut in 1921, volum care marcheaza afirmatia originalitatii stilului lui
Voiculescu
Y Desi majoritatea temelor si motivelor erau anticipate in primele sale volume, poetul depaseste traditia
ortodoxa prin spiritualizarea imaginii si innoirea expresiei .
Y Acum tehnica poetului este mai precizata, expresia mai individualizata, scenele si motivele biblice nu mai
sunt simple elemente decorative, ci alegorii ale nelinistii omului in aspiratia sa catre Dumnezeu.
Y Punctul de plecare al poeziei se afla in cele patru Evanghelii.
Y Vasile Voiculescu mentine in structura poemului majoritatea detaliilor din textul biblic pe care le dezvolta.
Y In poezia de inspiratie religioasa, imaginea lui Iisus apare de obicei asociata cu tema durerii, scriitorul
oprindu-se asupra patimii acestuia.
Y Rugaciunea din Gradina Ghetsemani are loc inaintea arestarii lui Iisus de catre soldatii romani, in urma
tradarii lui Iuda.
Y Poetul se opreste asupra acestui moment, in care Iisus apare ca om framantat de sfarsitul ce se apropie,
fiind constient in acelasi timp de misiunea pe care o are .
Y Intreaga poezie se organizeaza astfel in jurul elementelor ce tin de natura duala a lui Iisus. Inaintea
mortii Iisus ezita, indoielile si nelinistea, teama de moarte sunt ale omului, depasirea momentelor de
zbucium, de teama, tin de natura divina.
Y In prima strofa cu ajutorul imaginilor vizuale, poetul prezinta zbuciumul omenesc, lupta cu un destin care-
l inspaimanta: Íisus lupta cu soarta si nu primea paharul « / Cazut pe branci in iarba, se-mpotrivea intr-
unaµ
Y Prin contrast vizual sunt puse in opozitie omenescul si divinul sugerate pe o parte de sangele care
reprezinta omul, viata terestra si pe de alta parte albul, simbol al puritatii ceresti: ćurgeau sudori de
sange pe chipul alb ca varulµ
Y Intensitatea durerii, capata proportii cosmice, intreaga natura fiind strabatuta de o jale metafizica ´Si-
amarnica-i strigare starnea in slavi, furtuna ´
ROMAN TRADITIONA|-ROMAN MODERN
Y Romanul traditional presupune o atitudine obiectiva si impersonala a autorului fata
de universal creat.
Y Naratorul este omniscient, omniprezent.
Y Focalizarea este zero.
Y Naratiunea se face la persoana aIII-a.
Y Ordinea evenimentelor este cronologica, logica, iar firul epic- linear.
Y Personajele sunt tipuri umane constante, evolutia lor este previzibila, sunt integrate
in mediul social .
Y Observatia asupra personajelor se face din exterior.
Y Constructia este echilibrata, uneori circulara.
Y Modurile de expunere se imbina.
Y Se acorda atentie detaliului semnificativ.
Y Mediul prezentat este cel rural, iar viziunea asupra realitatii este etica.
Y Sunt preferate romane monografice,sociale,romanul fresca.
Y Ex. ´Baltagulµ de M. Sadoveanu.
Y Romanul modern este citadin.
Y Prezentarea evenimentelor se face la persoana I, in mod subiectiv.
Y Focalizarea este interna.
Y Intriga nu este importanta ,fiind subordonata analizei.
Y Tehnica de analiza psihologica se face prin introspectie, monolog interior, fluxul
constiintei, memoria involuntara, dupa modelul lui Marcel Proust.
BA|TAGU|-MIHAI| SADOVEANU
Y Romanul apare in anul 1930.

Y Se incadreaza in specia romanului realist traditional.
Y ma dat nastere unor interpretari diferite:
unealta specifica munteanului pentru a-si castiga painea;
unealta crimei;
simbolic inchide drumul initierii lui Gheorghita.
Y m viata pastorala, transhumanta, in contextul unei lumi situate in prgul secolului XX
Y :
Romanul este alcatuit din 16 capitole bazat pe trei nuclee epice.
Y În % % este fixat cadrul spaţial, aflăm referinţe temporale (timpul de desfăşurare a
acţiunii) şi se fac referiri la personaje ² mai ales se insistă de la început asupra Vitoriei, acest tip
reprezentativ pentru lumea arhaică, ancorată în respectarea tradiţiei şi a datinei.
Y Acţiunea se petrece într-un sat de munte, în Măgura Tarcăului. Autorul situează în prim-planul
romanului familia lui |ipan, insistând asupra chipului eroinei,care torcând pe prispa casei, singură
şi-aminteşte o legendă despre felul de a fi al muntenilor, în care sunt fixate trăsăturile de caracter şi
condiţiile grele de trai ca fiind Åsemneµ ale lui Dumnezeu date fiecărui neam încă de la Åzidirea
neamurilorµ.
Y Autorul introduce, prin această legendă, unul din motivele mioritice:

, sugerat
prin cele două verbe autentice legate de condiţia lor de păstor: Åsuimµ, Åcoborâmµ, mişcare specifică
oierilor din vremuri ancestrale.
Y . Visele, alte semne, o fac să creadă că prelungita absenţă a lui Nechifor este impusă de un fapt de
Acţiunea este deci plasată într-un timp anume: cel al sosirii neîntârziate a iernii; curând va Åvremiiµ
prin a urla lupii, deci vine iarna, zice argatul Mitea, care se întoarce cu oile şi vacile. Vitoria îşi
Åaşazăµ gospodăria pentru iarnă. În sufletul ei îngrijorarea devine nelinişte de excepţie.
Y Vitoria îi scrie (prin preot) o scrisoare lui Gheorghiţă, chemându-l acasă. De la preot merge la baba
Maranda, vrăjitoarea satului, în ale cărei previziuni oculte Nechifor s-ar fi lăsat prins în mrejele
unei femei cu ochii verzi.
Y Vitoria se hotărăşte să-i spună lui Gheorghiţă că trebuie să plece în căutarea tatălui său.
Nesiguranţa şi sfioşenia lui Gheorghiţă o determină pe Vitoria să nu-l trimită singur, ci să plece
împreună.
Y w & hotararea Vitoriei |ipan de a pleca impreuna cu fiul sau in cautarea lui Nechifor |ipan
Y ? ñ #ñ 3ww'ww&
Y Desfăşurarea acţiunii cuprinde drumul străbătut de Vitoria în căutarea lui Nechifor. Înainte de a
pleca merge la biserică, apoi vinde produse hangiului David din Călugăreni, iar banii îi lasă, până a
doua zi, părintelui, temându-se să nu fie Åcălcatăµ de hoţi.
Y Cei doi, împreună cu domnul David, după ce trec prin Bistriţa, fac popas la hanul lui Donea, la
Bicaz. Aici află Åurmaµ lui Nechifor. Plecarea ei la începutul lui martie nu este întâmplătoare, ci
pentru că în această lună Sfântul Gheorghe străpunge cu suliţa luminii solare balaurul iernii şi al
întunericului; în martie (alt mit) lumina învinge întunericul.
Y Pe tot parcursul drumului femeia întreabă de un datornic Åcu căciulă brumărieµ, Åcălare pe un cal
negru ţintatµ.
Y |a Borca întâlneşte o cumetrie, la Cruci o nuntă, de unde observă că urmele lui Nechifor sunt tot
mai sigure, ceea ce o face să-şi continue drumul spre Åţara Dornelorµ, şi Åau purces spre Vatra
Dorneiµ aflând că acolo fusese în toamnă târg de oi. Drumul nu e sigur. Acostaţi de un străin cu
gânduri necurate, reuşesc să scape, ameninţându-l şi ajung la han. Aici afla ca s-a făcut tranzacţia
între Nechifor care cumpărase 300 de oi şi alţi doi oieri.
Y Trecând muntele Stănioara la Suha, află de la hangiul Iorgu Vasiliu, că pe la Sfinţii Mihail şi
Gavril trecuseră doi ciobani cu turmele: Calistat Bogza şi Ilie Cuţui.
Y În Sabasa, în curtea unui gospodar, îl găseşte pe |upu, câinele credincios al lui Nechifor |ipan.
Y Vitoria îl recuperează pe |upu plătind o sumă de bani. |upu este cel care îi conduce la cel dispărut.
Y îñ ñ
&inhumarea ramasitelor lui |ipan si indeplinirea obligatiilor funerare.
Y |a masa de pomenire sunt invitaţi subprefectul şi oamenii săi şi cei doi oieri. În urma
investigaţiilor făcute de ea,reuşeşte, în ciuda lipsei dovezilor, să reconstituie în mintea ei crima.
Spera însă să-i determine pe cei doi ucigaşi să se autodemaşte.
Y Vitoria relateaza atat de veridic faptele, incat Bogza isi recunoaste crima, este lovit cu baltagul de
Gheorghita si muscat de cainele |upu.
Y Cutui isi va recunoaste si el fapta si va fi arestat de autoritati.
Y ?
&Vitoria hotărăşte ceea ce are de făcut într-un viitor apropiat: întoarcerea după 40
de zile la mormântul lui Nechifor, unde să vină să se închine şi Minodora.
Y
Y

şi prezent în desfăşurarea acţiunii este !
n, deosebită prin
frumuseţea fizică şi sufletească, prin inteligenţa şi tăria morală, prin spiritul echilibrat, prin
tenacitatea prin care-şi urmăreşte scopul propus. De remarcat la Vitoria |ipan devotamentul şi
statornicia morală, inteligenţa în descifrarea şi înţelegerea sufletului omenesc.
Y Arta de a-şi disimula intenţiile o stăpâneşte în mod impecabil. Negustorul David, impresionat de
inteligenţa, caracterul ferm, îi mărturiseşte domnului Iordan că, dacă n-ar fi fost însurat, ar fi
cerut-o de soţie.
Y Vitoria trăieşte întărită de credinţa neclintită în Dumnezeu: ÅEra aşa o hotărâre de mai sus ² către
care inima ei într-una sta îngenuncheatăµ. Vitoria pare o iniţiată, de vreme ce recunoaşte în faţa
negustorului David că drumul ei a fost poruncit de o instanţă supremă, divină: ÅSă ştii dumneata
că eu am pornit după semne şi porunciµ.
Y Cunoaşte, ştie mersul vremii şi se conduce după semnele naturii.
Y Vitoria respectă justiţia divină şi stimulează pe cea omenească, rămâne de neclintit în apărarea
credinţei religioase cu caracter ritualic. Pentru Vitoria este sacră obligaţia de a-l îngropa pe
Nechifor, de a efectua ritualurile înmormântării şi de a răzbuna crima.
Y Stilul caracterizat prin naturaleţe, simplitate (dar nu simplism) armonia rezultată din folosirea
cuvintelor ce conferă muzicalitate comunicării, fineţea, concizia demnitatea care impune folosirea
numai a cuvintelor elevate de simţul cultivat al limbii şi evitarea celor triviale, grosolane, cu tentă
de invectivă vulgară, oralitatea, ironia care îmbracă nuanţe diverse de la persiflare la
sarcasm,contribuie la realizarea personajului.
Y Un rol deosebit îl au dialogul şi monologul interior prin care Sadoveanu îşi realizează personajul
literar.
Y dat celor două personaje principale,Vitoria şi Nechifor sunt simbolice
Y Simbolul acestor nume este triumful iubirii asupra tragicului existenţei, asupra răului din
oameni, căci Å|umea asta-i mare şi plină de răutăţiµ (Vitoria este o formă regională de la Victoria,
iar Nechifor este un nume ce-şi află originea în cuvintele greceşti Nike ² phoros ² purtător de
victorie).
Y Un alt personaj al romanului este &
, marele absent, cunoscut indirect, prin
intermediul celorlalte personaje. Ca şi Vitoria, este o figură emblematică pentru lumea oierilor de pe
Rarău. Din monologurile interioare ale Vitoriei aflăm că era un om nu frumos, dar impunător,
inegalabil povestitor, nelipsit de la petrecerile rurale. Avea o fire comunicativă şi pasională, îi plăcea
să mai şi rămână în compania unei femei frumoase dar n-ar fi părăsit-o pe Vitoria, nu şi-ar fi călcat
jurământul de credinţă şi Åsă se fi săturat de vechi şi să fi căutat nouµ cum încearcă să insinueze
Calistrat Bogza.
Y O caracteristică deosebită a lui Nechifor : este, ca şi Vitoria, un iniţiat. Când Nechifor avea numai 4
ani se îmbolnăvise de Åhidropicăµ, o boală letală, dar din care se poate salva numai pe căi oculte,
magice. Nechifor a fost vândut simbolic vrăjitoarei satului pe-un bănuţ de aramă, trecându-i-l peste
fereastra casei ca peste un prag al morţii. Vrăjitoarea, după ce l-a descântat, i-a schimbat numele
din Gheorghe în Nechifor Åca să nu-l mai cunoască bolile şi moarteaµ.
Y Nechifor, dotat cu înţelepciune, învăţase de la bătrânii oieri Åslovăµ şi poveşti care conţineau o
morală profundă. Ştia să spună Åvorbe adânci pe care le spusese cu înţeles la vreme potrivităµ.
Y Curajos, nu se temea să plece în toiul nopţii pe poteci de munte şi Åde hoţi nu se temea; avea mare
stăpânire asupra lorµ. Nechifor îşi iubea câinele, pe care-l hrănea cu mâna lui, spre admiraţia
hangiului.
Y Chiar şi după moarte, spiritul său continua să fie ghid pentru familia sa. ÅÎn gândul acesta care ²i
venise dintr-o dată să caute câinele, Vitoria cunoscu o altă binecuvântare. De unde-i venise gândul?
Fără îndoială că de la Nechifor («) sufletul lui se întorsese către dânsa şi-i dădea îndemnuriµ.
Y Un alt personaj este #& &. El moştenise de la tatăl său nu numai numele tainic al acestuia,
rostit de Vitoria în ceasurile ei de sfâşietoare tristeţe lăuntrică, ca semn al iubirii purtate, ci şi forţa
fizică a acestuia. Este un copil, un adolescent, care se iniţiază în tainele vieţii de păstor, în
meşteşugul oieritului. Astfel se explică de ce se află departe de casă, în bălţile rijiei.
Y Vitoria îl face să înţeleagă că trebuie să se maturizeze: ÅÎnţelege că jucăriile au stat.
De-acu trebuie să te arăţi bărbat. Eu n-am alt sprijin şi am nevoie de braţul tău.µ
Drumul vieţii şi morţii lui |ipan alături de mama sa este un drum de iniţiere în
misterele vieţii. Gheorghiţă n-are rolul numai de însoţitor al mamei, ci îi revine rolul
major de preluare a responsabilităţilor tatălui său. Orice proces de iniţiere este
însoţit de o moarte simbolică. ÅVârsta jucăriilorµ moare când la porunca repetată a
mamei coboară în râpă să privegheze osemintele părintelui său şi, după datină, să
ţină aprinsă lumânarea.
Y Gheorghiţă, purtător al cărui nume înseamnă Åvictoriosulµ, învinge răul. Fiul
Vitoriei, deşi nu are însuşiri fantastice, este totuşi un Harap-Alb al lui Creangă,
simbol al binelui, care parcurge un drum iniţiatic, devenind Åbraţulµ care Åsă lucrezeµ
şi să protejeze familia şi să Årostuiască moştenirea paternăµ.
Y ,,Baltagulµ rămâne o operă de referinţă pentru specia literară care se numeşte

roman, pentru că este:
Y creaţie epică de mare întindere,
Y acţiunea este amplă, desfăşurată pe mai multe planuri;
Y conţine conflicte umane şi frământări sufleteşti puternice;
Y un număr mare de personaje şi varietate de tipuri umane;
Y acţiune densă, dinamică;
Y personajele sunt principale, secundare şi episodice;
Y sunt respectate momentele subiectului;
Y modurile de expunere: naraţiunea, descrierea, dialogul şi monologul interior;
Y modalităţile narative: consemnarea obiectivă a faptelor, relatare la persoana a III-a.
m )

Y

Y Curent literar aparut la mijlocul secolului al XIX-lea ca o reactie impotriva romantismului.

Y Opera literara este conceputa ca reflectare obiectiva a realitatii, in complexitatea acestia.
Y Eroul este integrat in mediul de viata familial, social, economic, politic,cultural,fiind un

produs al acestuia. El este tipic, in sensul ca reprezinta o clasa sociala sau morala..
Y Primeaza observatia sociala si psihologica.
Y Faptele, caracterele sunt veridice, verosimile.
Y Stilul este obiectiv, impersonal.
Y Predomina descrierea concentrica si tehnica detaliului.
Y Constructia operelor este solida, adesea circulara.
Y Naratorul este omniscient, omniprezent.
Y Focalizarea este zero.
Un tip de realism este cel balzacian.

m :
Y teme- mostenirea, arivismul, paternitatea ;
Y tehnica narativa originala- expozitiune ampla, descriere detaliata a mediului de viata ;
Y tipuri de personaje ² avarul, arivistul, fata batrana ;
Y arta personajului ² inainte de a fi introduse in actiune este prezentat amanuntit prin

mediul de viata, vestimentatie, portret fizic.
Y In literatura romana Enigma Otiliei » de G. Calinescu , Ion » de |iviu Rebreanu si
altele

p

Y w ñ

Y $ ñ

ñ ñw

ñ
Y M
ñ
Y
ñ ñ &%&! (6

ñ ñ )
îñ *
î
î ñ
ñ
+ 6ñ %&6 "
Y w ñ ñ ñ
ñ ñ ñ

ñ &
, î -ñ )
îñM
, ) îñ
Y !
ñ ñ % ññ ñ
&ñ ) îñ

6 ñî ñ 6ñ + ( "ñ
Y $

ñ ñ ñ
Y RomnaulµIonµ este publicat in anul 1920, fiind considerat de E. |ovinescu ćea mai mare creatie epica
romaneascaµ.
Y :
o scena vazuta pe coastele dimprejurul satului in care un taran in haine de sarbatoare se apleaca si
saruta pamantul;
pedepsirea unei fete bogate dintr-un sat de catre tatal sau ca s-a lasat sedusa de un taran sarac;
Situatia grea a taranilor din satele ardelenesti relatata chiar de un taran numit Ion.
Y p
Y narator omniscient, omniprezent;
Y obiectivitatea, impersonalitate naratorului, detasat, neimplicat in faptele prezentate;
Y viziune ´dindaratµ , nonfocalizata;
Y intentia accentuata de veridicitate;
Y naratiune la persoana a-III-a;
Y naratorul prezinta realitatea din roman ca pe un proces logic, cu final explicabil si previzibil;
Y evenimentele sunt inlantuite cauzal si temporal, acestea devenind credibile;
Y cititorul are impresia de veridicitate si de obiectivitate.
Y meste dat de numele personajului principal;
Y este un nume comun, obisnuit in spatiul rural;
Y Ion poate reprezenta o categorie sociala, a taranului fara pamant, care se lupta pentru existenta sa.
Y m problematica pamantului in satul ardelenesc de la inceputul secolului al XX-lea
Y
Y este alcatuit din doua parti: ´Glasul pamantuluiµ si ´Glasul iubiriiµ, avand 13 capitole;
Y alcatuire de ćorp sferoidµ ,structura circulara;
Y simetrie intre incipit si fianl realizata prin descrierea drumului care se intra si se iese din satul Pripas,
locul desfasurarii actiunii;
Y prezenta a doua planuri paralele: destinul taranimii si al intelectualitatii;
Y Expozitiunea: intr-o zi de duminica, satul se strange la hora in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea;
Y oamenii din sat sunt asezati dupa conditia sociala, batranii, fruntasii satului, invatatorul si preotul;
Y Ion o ia la joc pe Ana cea bogata, desi o place pe Florica; Ana fusese harazita lui George Bulbuc, fiu de
bogatas;
Y Vasile Baciu, tatal Anei, il acuza pe Ion ca ar umbla dupa fiica lui, astfel ca in confruntarea lor verbala Ion
este numit ´hot si talharµ, ´sarantocµ;
Y Intriga: aceasta confruntare satrneste nemultumirea lui Ion si hotararea lui de a-si schimba statul social
renuntand la iubirea lui pentru Florica;
Y Rusinea indurata de flacau va intari dorinta de razbunare ,seducand-o pe Ana pentru a-l obliga pe Vasile
Baciu sa ii dea fata de nevasta impreuna cu averea cuvenita.
Y Desfasurarea actiunii: Ana devine obiect de negociere intre tatal sau si Ion; Ana este batuta si de tata si de
Ion, alungata de la o casa la alta, ea ajunge la disperare;
Y dupa nunta dintre Ion si Ana, Vasile Baciu se hotaraste sa puna averea pe numele ginerelui;
Y Ana da nastere lui Petrisor , dar nici acest eveniment nu schimba purtarea brutala a lui Ion fata de ea;
Y fire slaba, Ana se sinucide si la scurt timp moare si copilul, nefiind bine ingrijit de mama lui Ion;
Y acum Ion este liber sa se indrepte catre Florica, dar aceasta se maritase cu George Bulbuc;
Y surprins de acesta in casa cu Florica, Ion este omorat prin lovituri cu sapa.
Y In celalalt plan ,invatatorul Herdelea are si el necazuri: si-a zidit casa pe pamanturile bisericii, iar acum
a ajuns in conflict cu preotul;
Y are doua fete de maritat, Ghighi si |aura, pentru care trebuie sa aiba zestre;
Y fiul,Titu, este o fire de poet;
Y reuseste pana la urma sa gaseasca partide bune pentru a-si marita fetele;
Y Intra in conflict cu autoritatile si va fi inlocuit cu invatatorul Zagreanu si nevoit sa plece in alt sat;
Y î Ion este lovit de mai multe ori cu sapa de catre Bulbuc deoarece il prinde in casa cu
sotia sa, Florica.
Y ? George Bulbuc va fi arestat, iar Florica ramane de rasul satului;
Y familia Herdelea isi paraseste casa si satul, invatatorul fiind inlocuit cu altul mai tanar;
Y preotul Belciug isi construieste biserica noua si organizeaza sarbatorirea sfintirii acesteia.
Y î
Y este personaj principal si eponim cu insusiri contradictorii(viclenie-naivitate, gingasie-brutalitate);
Y reprezinta o larga clasa sociala: a taranului ardelean lipsit de pamant;
Y este tipul parvenitului, omul fara scrupule manat de instinctul de a se ajunge, de a fi cineva in satul sau;
Y provine dintr-o familie care a saracit deoarece tatal sau, Glanetasu, a vandut pamanturile avute ca zestre
de la nevasta lui, Zenobia, si i-a cheltuit pe bautura;
Y Ion este harnic, ca elev fusese silitor si cuminte, dar a renuntat la scoala pentru pasiunea lui de a avea
pamant(íute si harnic ca ma-saµ);
Y impins de dorinta de a avea pamant, Ion renunta la Florica si o alege pe Ana cea urata dar bagata (glasul
pamantului este mai puternic decat cel al iubirii);
Y pentru Ion ,pamnatul reprezinta atat un mod de existenta cat si o identitate sociala;
Y scena care sta la baza romanului este a sarutarii pamantului de catre Ion: acesta se simte un urias la
picioarele caruia se zbate un balaur.(´Glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului, ca o
chemare, coplesindu-l.µ);
Y patima pentru pamant il face sa nu vada suferinta Anei, tragismul mortii lui Petrisor si nici sa sesizeze
nepotrivita apropiere de Florica, maritata cu George Bulbuc;
Y ii era drga munca, oboseala il intarata, se simtea infratit cu lutul pe care-l frământa in mainile
sale(´Munca ii era draga, oricat ar fi fost de aspra, ca o ravna ispititoare.µ);
Y finalul sau este previzibil: eroul este prins intre Eros si Thanatos de patima obsesiva pentru pamant.
Y
Y caracterizarea directa: observatiile autorului despre Ion, monologul interior, opinia altor personaje;
Y Se remarca aici tehnica pluraritatii perspectivelor: doamna Herdelea spunea ca Íon e un baiat
cumsecade.E muncitor, e harnic, e saritor, e istetµ, iar preotul il considera ún stricat si-un bataus, si-un
om de nimic« te tii mai destept decat toti dar umbli numai dupa blestamatii.µ;
Y caracterizarea indirecta: relatia dintre personaje, dialogul, gesturi, atitudini si fapte.
Y : este o tanara bogata din satul Pripas, fiica lui Vasile Baciu;
Y dupa ce i-a murit mama, a fost crescuta de tatal ei, care se insurase pentru avere dar care a fost muncitor
dedicat familiei si a sporit averea.
Y Portertul Anei este privit in opozitie cu al Floricai: Ana era urata, dar bogata ,Florica era frumoasa dar
saraca(´«fata aceasta uscat, cu ochii pierduti in cap de plans, cu obrajii galbejiti, cu pete cenusii, si care,
impopotionata cum era astazi, parea si mai urata.µ);
Y Ana reprezinta soarta femeii de la tara: ´doua brate de lucru, o zestre si o producatoare de copii.µ
Y Ana, fire slaba, se va lasa usor in bratele lui Ion, uitand ca a fost promisa lui George Bulbuc;
Y soarta Anei va fi mai rea decat a altei femei din sat: este batuta si de tata si de Ion, alungata de la
o casa la alta, astfel ca ramanand fara sprijin se va spanzura;
Y Ion nu are niciun regret ci simte ca este liber si poate sa asculte de ´glasul iubirii·.
Y m " este fiul invatatorului din sat; are 23 de ani, ´mandria familiei Herdeleaµ;
Y a fost un elev eminent dar la liceul din Armadia, in clasa a III-a, a inceput sa simta ca e persecutat
si este mutat la liceul unguresc din Bistrita si apoi la liceul sasesc;
Y nu isi da bacalaureatul, astfel ca tatal sau nu-l poate vedea preot, notar sau invatator;
Y publica o poezie in revista ´Familiaµ si se considera poet;
Y mai superficial decat Ion, Titu se conduce dupa principii simple:µ Unde te duce viata, acolo trebuie
sa mergi si ce-ti porunceste ea trebuie sa faci! Numai nebunii umbla sa-I stavileasca mersul, s-o
abata din calea ei.µ
Y in ultimul capitol se sintetizeaza evolutia lui Titu: aflat la Bucuresti, el trmite o scrisoare
parintilor, in care gasim un tanar maturizat de suferinta dorului de casa, impresionat de
evenimentele traite la Sibiu;
Y
Y Formula epica a obiectivitatii impune relatarea cronologica a evenimentelor.
Y Fiecarpersonaj este introdus in roman cu o biografie sumara
Y Cele doua planuri paralele se interfereaza si apoi se desprind in functie de evenimentele din viata
satului.
Y Personajele din roman sunt conturate in paralel, subliniindu-se trasaturile opuse: Ana-Florica, Ion-
Titu, Vasile Baciu-Herdelea.
Y Stilul cenusiu al scriitorului concentreaza metafora in jurul unui singur termen:pamantul.
Y Destinele eroilor sunt anticipate de semne a caror prezenta accentueaza obiectivitatea.
Y Tehnica detaliului (incipit-final) sustine caracterul realist al romanului, imaginea de óglinda a
realitatiiµ.
Y Enigma Otiliei-G. CA|INESCU
roman realist, tip balzacian.

a aparut in 1938 in doua volume , este al II-lea dupa Ćartea nuntiiµ
Y w ñ

Y $ ñ

ñ ñw

ñ
Y M
ñ
Y
ñ ñ &%&! (6

ñ ñ )
îñ *
î
î ñ
ñ
+ 6ñ %&6 "
Y w ñ ñ ñ
ñ ñ ñ

ñ &
, î -ñ )
îñM
, ) îñ
Y !
ñ ñ % ññ ñ
&ñ ) îñ

6 ñî ñ 6ñ + ( "ñ
Y $

ñ ñ ñ
Y Énigma Otilieiµ constituie o revenire la formula obiectiva de roman, la metoda
balzaciana.
Y Romanul lui G.Calinescu devine astfel unul polemic, replica la cultivarea in epoca a
formulei proustiene, dar si o ilustrare a conceptiei sale privind curentele literare. Astfel el afirma
ca Ńu exista in realitate un fenomen artistic pur classic sau pur romantic. Acest lucru se poate
realiza doar in retorta.µ
Y Calinescu este autorul primelor romane citadine de tip clasic. Cu romanul Énigma
Otilieiµ el aduce o viziune originala, moderna romanul fiind situat intre traditie si inovatie.
Y
m
mostenirea care declanseaza si mobilizeaza energii umane ce se confrunta clanul Tulea
impreuna cu Stanica Ratiu urmaresc averea lui Costache Giurgiuveanu.
6 & concretizat in raportul dintre parinti si copii: Costache Giurgiuveanu-
Otilia, Pascalopol-Otilia, Aglae-Otilia.
Y Titlul initial al romanului a fost ´Parintii Otilieiµ fiind schimbat de editor.
%
in care actiunea este plasata in timp: O seara la inceputul lunii iulie
1909 cu putin inainte de ora 20 si in spatiu: pe strada Antim.
Y Este prezentat unul dintre personajele principale si anume Felix Sima, un tanar de 18 ani
imbracat in uniforma de licean, care a sosit de la Iasi la Bucuresti pentru a urma facultatea de
medicina.
Y mñ : prin acest procedeu sunt realizate portretele fizice ale personajelor. Primul al
lui Felix, al lui Costache Giurgiuveanu si cel al celor aflati la masa de joc: Pascalopol, Aglae,
Aurica si mai tarziu al lui Stanica Ratiu.
Y Tot prin ñ se face ñ
M
, a cladirilor acesteia.
Éra o strada pustie si intunecata avand un aspect bizar, o caricatura in moloz a unei strazi
italiceµ fiind prezentata varietatea arhitecturala, amestecul de stiluri.
Y Este descris % ñ ) ñ + , aceasta indicand gustul estetic
indoielnic si caracterul proprietarului: casa avea o intentie de grandoare prin imitatii ieftine, prin
geamurile patrate acoperite cu hartie translucida pentru a imita vitraliile de catedrala.
Ferestrele erau de o inaltime absurda, zidaria era crapata, iar din crapaturi ieseau buruieni. Usa
de lemn umflat si descleiat, imensa, de forma unei ferestre gotice, in general degradarea cladirii
contureaza imaginea despre proprietar.
Y w este asemanator: in holul de la intrare se afla o imitatie: un cupidon din ipsos vopsit
maro, geamurile pline de praf nu aveau perdele, usa si scarile care scartaiau. Aceasta descriere
contureaza o atmosfera lugubra si misterioasa si contribuie la caracterizarea personajului.
)
.: o defineste intru totul pe fata: Aici se afla o masa de toaleta cu 3 oglinzi mobile si cu
multe sertare. Motivul oglinzilor prezent sugereaza firea imprevizibila a fetei dar oglinda este si
elementul indispensabil al cochetariei feminine. Dezordinea ce stapaneste denota firea
exuberanta a Otilei si amestecul de feminitatea si copilarie. Peste tot erau aruncate rochii,
palarii, pantofi, partituri, jurnale de moda frantuzesti, carti, papusi.
Y Toate alcatuiesc universul spiritual al fetei.
) î ñ : mobila, obiectele de arta exprima rafinamentul, bunul gust, placerea confortului, bunastarea.
Y Acelasi lucru se poate observa si la conacul din Baragan.
!
m are peretii incarcati de tablouri, copii dupa carti postale ilustrate care vorbesc despre
involutia lui Titi si despre lipsa lui de imaginatie.
Y Peste tot se aflau perne cusute cu margele colorate de catre Simion Tulea amintind procesul de degradare psihica
a acestuia care avea crize periodice. Ordinea si curatenia care parca inghetau tot trimit la firea acra, rea a Aglaei.
Y M

ñ ñ%

ñ

m ñ %
ñ ñ ñ ñ ñ
%
ñ ñ
ñ
Y
Y Tipologia personajelor: acestea sunt conturate realist dar sunt caractere dominate de o singura trasatura
fundamentala care le incadreaza intr-un anumit tip uman:
Y : avarul ² Costache Giurgiuveanu
Y : arivistul-Stanica Ratiu
Y : baba absoluta-Aglae
Y : fata batrana-Aurica.
Y
Y analiza sentimentului iubirii (a lui Felix fata de Otilia);
Y descrierea Baraganului;
Y motivul orfanului;
Y antiteza dintre Otilia si Felix care nu urmaresc averea lui Mos Costache si clanul Tulea;
Y Generozitatea lui Pascalopol se opune avaritiei lui Mos Costache.

Y introspectia;
Y finetea, luciditatea si precizia analizei pshilogice;
Y Interesul pentru psihologii contradictorii, tulburatoare : ex: Otilia si Pascalopol; Otilia il iubeste
pe Felix dar se casatoreste cu Pascalopol; Pascalopol nu isi poate defini in mod clar sentimentele
fata de Otilia;
Y Interesul pentru cazuri patologice: degradea psihica, alienarea la Simion Tulea, consecintele
ereditatii la Titi Tulea;
Y Pluriperspectivismul in caracterizarea Otiliei;
Y Personajul-martor: Felix.
Y Perspectiva narativa:
Y omniscienta partiala deoarece multe secvente din roman sunt prezentate prin prisma
personajului martor si actor: Felix
Y Evenimentele sunt relatate cronologic la persoana a III-a .
Y
fiind un roman realist are o constructie circulara: incepe si se incheie cu descrierea casei lui Mos
Costache si cu vorbele acestuia Áici nu sta nimeniµ.
Romanul e structurat pe doua planuri:
Y Un plan urmareste destinul celor 2 familii si al membriilor acestora: Familia lui Costache
Giurgiuveanu si a fiicei sale vitrege Otilia Marculescu si Familia Tulea la care se adauga si Stanica
Ratiu, ginerele.
Y Mobilul principal al tuturor actiunilor acestora este averea lui Mos Costache pe care o doreste
Aglae, sora lui, pentru copiii sai si la care se adauga, inventiv si rapace Stanica Ratiu;
Y Eforturile acestora sunt canalizate spre inalturarea Otiliei, fata celei de-a doua sotii a lui Costache
Giurgiuveanu crescuta de acesta fara acte de adoptie.
Y Tot in acest plan este urmarit si destinul lui Pascalopol.
Y Al doilea plan prezinta evolutia lui Felix Sima, ramas orfan si venit la Bucuresti ca sa studieze medicina,
dornic de a face cariera.
Y - Din acest punct de vedere ,Énigma Otilieiµ este un bildungs-roman;
Y - El traieste prima experienta de dragoste. Aceasta constituie fondul liric al romanului: o iubire
adolescentina.
Costache Giurgiuveanu este tutorele lui Felix avand obligatia sa-i administreze bunurile lasate de tatal
sau.
Y Felix se indragosteste de Otilia, devine gelos pe Pascalopol, o prezenta nelipsita din preajma fetei si
necesara prin generozitatea si cavalerismul omului rafinat.
Y Otilia il iubeste pe Felix dar nu vrea sa-i fie o piedica in cariera si ia hotararea sa plece cu Pascalopol.
Inteligenta si discernamantul izvorate dintr-o existenta timpurie nesigura, fiind orfana suferind umilinte, o
fac pe Otilia sa-l accepte pe Pascalopol drept sot.
Y Felix nu intelege acest lucru. Totusi este preocupat de carierea, ajunge un medic celebru, profesor
universitar, facand o casatorie stralucita.
Y Otilia va ramane o amintire, o imagine a eternului feminin.
Y In celalalt plan al romanului este prezentat declinul clanului Tulea:
Y -Aglae nu reuseste sa puna mana pe banii lui Mos Costache acestia fiind furati de Stanica, ceea ce
provoaca moartea acestuia, dupa care o paraseste pe Olimpia , se casatoreste cu Georgeta care-l
propulseaza in inalta societate bucuresteana. Aurica ramane fata batrana.
Y -Titi divorteaza de Ana Sohatchi si se legana din ce in ce mai mult. Simion Tulea moare la ospiciu,
parasit de familie.
Y
Y ñ ñ ñ: caracterizarea directa de catre narator, alte personaje, autocaracterizare; caracterizarea
indirecta prin gesturi, vorbe, fapte.
Y
(indirecta) de tip balzacian
Y
& pluriperspectivismul (caracterizarea Otiliei)
Y ñ ñ ñ : portretele fizice ale personajelor (prin tehnica detaliului-tip balzacian).
Y
Y Chipul Otiliei este prezentat tot la inceputul romanului prin intermediul personajului martor:
Felix ún cap prelung, tanar, incarcat cu bucle pana la umeriµ.
Y Urmeaza prezentarea vestimentara care sugereaza suplete, delicatete, finete: Fata era
imbracata intr-o rochie dintr-un material foarte moale, care cadea usor, stransa bine la mijloc. Pe umeri
purta o coreleta .
Y Prezenta ei invioreaza atmosfera lugubra si apasatoare a casei.
Y Ea raspandeste in jurul ei ñ , creeaza o atmosfera placuta prin melodiile pe
care le canta la pian.
Y M
ñ ñ ñ , are un efect ciudat asupra lui Pascalopol fata de care manifesta
gesturi materne (ii potriveste nodul de la cravata) sau familiare (se aseaza pe genunchii lui).
Y Ea reprezinta
. Pascalopol nu-si poate defini sentimentele fata de ea.
Y Otilia este cel mai complex personaj din roman. Este proiectia scriitorului in afara. . ñ/
0 G.
Calinescu.
In conturarea Otiliei este folosita ca tehnica pluriperspectivismul. Ea se reflecta diferit in ochii celor
din jur.
Y 6 ) ñ: ea este ´fe-fe-fetita tatiiµ, o sorbea umil din ochi era fericit cand o vedea;
Y î ñ : este o mare strengarita cu un suflet de artista, o floare rara.
Y M Mñ : purtarile ei sunt asemeni fetelor fara capatai é o dezmatataµ.
Y !%: ea este o fata deosebita cu o mare sensibilitate.
Y Nelinistea adolescentina, bucuriile ei sunt surprinse cu finetea observatiei.
Y ! ñ
, aduce o nota de bucurie, de lumina in casa lui Costache
Giurgiuveanu.
Y Exbueranta alearga in picioarele goale in iarba, doarme in fan, canta, fluiera, danseaza. Tot
comportamentul ei aduce indignarea clanului Tulea.
Y Si Otilia este ñ ñ
(camera ei).
Y Personajul se ñ ñ analizandu-se cu luciditate. Intr-o discutie cu Felix ea-i marturiseste ca
este ñ ñ si vrea sa fie libera pentru ca ea se plictiseste repede.
Y Si fata de Felix are griji materne: il ingrijeste, doreste ca el sa-si atinga visul
Y Desi-l iubeste pe Felix, are nevoie de Pascalopol fiind lipsita in copilarie de dragostea mamei care murise.
Y Calatoria la Paris o maturizeaza, devine mai sigura pe ea, schimbare pe care Felix o percepe.
Y Ea ramane o enigma atat pentru Felix cat si pentru Pascalopol, niciunul neputand sa inteleaga gestul din
final: casatoria cu Pascalopol.
Y Cu sufletul este alaturi de Felix dar spirit practic, fiind convinsa ca viata nu tine decat cativa ani pentru
o femeie, se marita cu Pascalopol.
Y Pascalopol ii reda libertatea dupa o perioada de [ ani, iar fotografia pe care i-o va arata lui Felix va
infatisa o femeie frumoasa dar complet diferita.
Y
Personajul-martor si actor al romanului, un caracter in formare.

Prin tehnica detaliului i se face si lui un portret fizic la inceput:
Y - El este Åun tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean Åceµ intra in strada
Antim, venind dinspre strada Sf. Apostoli cu un soi de valiza in mana, nu prea mare, dar desigur foarte
grea, fiindca, obosit, o trecea des dintr-o mana-ntr-altaµ.
Y ´
ñ

ñ
ñ !

ñ
ñ ñ ñ ñ

ñ ñ ñ
.
Y El are ambitia de a deveni un medic celebru. Deschide seria personajelor de exceptie din opera
calinesciana.
Y In casa lui Mos Costache o intalneste pe Otilia de care se indragosteste, pe care o iubeste sincer dar a
carei enigma nu va reusi s-o dezlege.
Y Parcurge drumul de la simpla atractie la acuitatea sentimentului iubirii.
Y Simte nevoia de a fi permanent langa ea dar relatia acesteia cu Pascalopol il deranjeaza.
Y Numeroase pagini descriu starile prin care trece Felix el traind o multitudine de sentimente:
ñ ñ
ñ dar absenta ei il arunca din nou in incertitudine.
Y Fata de Pascalopol are sentimente contradictorii de gelozie si simpatie.
Y Niciunul dintre ei nu este sigur de iubirea fetei.
Y Spirit rational nu se pierde cu firea cand cei doi pleaca la Paris, din contra isi concentreaza atentia
asupra studiului remarcandu-se la facultate.
Y Relatia cu Georgeta il maturizeaza.
Y Pentru el Otilia va ramane permanent un mister.
Y Tine la Mos Costache: o data pentru ca este singura sa ruda si pentru ca este tatal Otiliei.
Y Epilogul il infatiseasa pe Felix devenind o celebritate dar cu nostalgia Otiliei.
Y Aceasta nostalgie il face sa se intoarca pe strada Antim, unde vede casa si mai paraginita si isi aminteste
cuvintele tutorelui sau áici nu sta nimeniµ.
Cei doi adolescenti se opun antitetic arivistilor din jurul lor fiind singurii care nu urmaresc averea lui
Mos Costache pe care il iubesc sincer.
Y
un Dinu Paturica modern (personaj din Ćiocoii vechi si noi) incadrandu-se in
Y este un avocat fara procese, sotul neligitim al Olimpiei, fiica cea mare a Aglaei Tulea;
Y tipul de individ care asteapta o avere care sa-i modifice radical viata;
Y este volubil, indiscret, circula in diferite medii;
Y afla, se informeaza, agresiv cand este cazul, fara nici un scrupul, cu o mare disponibilitate de adaptare si
supravietuire;
Y inteligent si escroc, fanfaron si abject;
Y ideea de familie pe care o cultiva permanent nu-l impiedica s-o paraseasca pe Olimpia dupa ce ii fura
banii lui Costache Giurgiuveanu si sa se insoare cu Georgeta, femeie intretinuta dar cu relatii in inalta
societate bucuresteana;
Y este un artist al intrigii, spioneaza pe la usi, pe la ferestre, ii povesteste lui Costache Giurgiuveanu o
serie de cazuri in care mostenitorii i-au omorat pe proprietari pentru a-l inspaimanta;
Y este implicat in afaceri dubioase, nu-si raspecta nici macar propria familie furand niste cesti de portelan
ale matusei, fura bani din poseta unei verisoare;
Y dupa ce pune mana pe banii lui Costache Giurgiuveanu provocandu-i acestuia moartea, isi va deschide
un birou de avocatura si va deveni proprietarul unui bloc.
Y conturat astfel el a fost asociat personajului Gore Pirgu din Ćraii de curte vecheµ de Mateiu Caragiale;
Y temele lui favorite sunt paternitatea, casatoria, de care face mare caz desi nu are grija de primul copil
care moare (Relisor), atat din neglijenta lui cat si a Olimpiei.
Y obiectivul urmarit este banul;
Y este un arivist lacom, versatil, tine teorii despre societate, familie, profesiune.
Y personajul este caracterizat si direct printr-un portret realizat tot din perspectiva lui Felix: are un par
bogat, negru, o mustacioara in forma de musca, era imbracat intr-un costum soie-ecru avand o lavaliere
mare;
Y trece cu usurinta de la o stare la alta, este volubil, trivial, labil demagog, adopta maniere distinse fata de
Aglae, se induioseaza fata de situatia lui Simion.
Y m
Y si acestui personaj i se face un portret fizic de catre personajul martor si actor Felix, in momentul in care
tanarul intra in casa tutorelui sau
Y era cam de aceeasi varsta cu Pascalopol: ávea buze subtiri, fata galbicioasa, obrajii brazdati de cute
mari, ochii bulbucati, nasul incovoiatµ;
Y se inscrie in tipologia babei absolute;
Y caracterizarea indirecta indica faptele si actiunile pe care le intreprinde pentru a pune mana pe averea
fratelui sau;
Y doreste s-o indeparteze pe Otilia de Mos Costache pentru ca acesta sa n-o infieze si sa nu-i lase averea;
Y si ea este intruchiparea dorintei de imbogatire: scopul este capatuirea copiilor si mai ales a lui Titi;
Y lacomia de bani este trasatura esentiala;
Y este rece, odioasa, marginita, meschina, desconsidera orice preocupare intelectuala;
Y colegul lui Felix, Weissman o caracterizeaza direct spunand ca este baba absoluta fara cusur in rau;
observatia acestuia este justa deoarece ea nu are nici un sentiment nici fata de fratele sau cand este bolnav,
si nici fata de Simion pe care-l duce la ospiciu fara sa-l mai viziteze.
Y zgarcita si rapace, caracterul ei nu poate fi contracarat decat de Stanica Ratiu;
Y si ea este caracterizata indirect prin mediul de viata (vezi el.balzaciene).
Y m
Y este fata batrana obsedata de casatorie, vede in fiecare barbat un pretendent;
Y este dezechilibrata psihic pierzand orice decenta;
Y la fel ca mama ei are numai rautati fata de Otilia.
Y m m
Y personajul este caracterizat direct si indirect.
Y Otilia il considera prost, a ramas repetent de cateva ori.
Y e un ´vlajgan molaticµ iar invatatura ii da dureri de cap;
Y singura lui preocupare este copierea cartilor illustrate, tablouri cu care va impodobi salonul familiei;
Y este instabil psihic si apatic, ii place ordinea militara, se leagana intruna;
Y crizele lui de apatie sunt luate de Aglae drept dovezi de cumintenie;
Y se va casatori cu Ana Sohatchi de care se desparte si doreste sa se casatoreasca cu Georgeta.
Y este in cele din urma student la Belle-Arte.
Y Ê m
Y - batran si senil, sotul Aglaei, are comportamentul unui degenerat;
Y se uita in oglinda, isi pipaie muschii, se crede Iisus, brodeaza, va sfarsi la ospiciu.
Y î
Y este introdus in scena tot de personajul martor si actor Felix;

Y i se face si lui un portret fizic: este un om de [0 de ani, are un costum din stofa fina, un ceas cu lant
de aur care-i atarna la vesta; se remarca finetea pielii, taietura englezeasca a mustatii carunte;
Y este politicos si manierat;
Y ún personaj nou in literatura romanaµ, dupa cum afirma Pompiliu Constantinescu;
Y detaliile pun in lumina pozitia sociala, trasaturile fizice si morale;
Y este neimplinit matrimonial si se substituie intr-unul dintre parintii Otiliei;
Y este indragostitul matur, dezamagit si trist pentru ca traieste doar o iluzie;
Y nu isi poate defini cu exactitate sentimentele fata de Otilia; vine in casa lui Mos Costache cu
sentimentul ca are o familie;
Y ii povesteste lui Felix ca a facut studii in Germania, apoi la Paris, calatorise aproape in toata
Europa, fusese casatorit putin timp, dar se intorsese in tara pentru a-si administra averea dupa
moartea mamei;
Y traieste in lux si rafinament, are o fire boema;
Y fata de Otilia are sentimente puternice, ii satisface toate capriciile inlocuind ceea ce ar fi trebuit sa
faca Mos Costache; pentru el Otilia este un ´vitiu sentimentalµ;
Y a fost asociat de catre criticii literari eroilor lui Turgheniev prin blazare si noblete sufleteasca;
Y si acest personaj este caracterizat indirect prin mediul de viata (vezi casa si conacul lui Pascalopol) .
m ^

m

î m
Y
Y Actul de creatie reprezinta, pentru Camil Petrescu, un act de cunoastere, de descoperire.

Y |iteratura unei epoci trebuie sa fie sincrona cu filosofia si cu celelalte domenii ale cunoasterii.
Y Romanul inseamna experienta interioara. Camil Petrescu declara:µ eu nu pot vorbi onest decat la
persoana intai.µ
Y In noul roman timpul este subiectiv perceput, iar totul se relateaza la persoana I.
Y Se constata identitatea narator-personaj, cu o perspectiva unica a faptelor prezentate.
Y Gandurile, faptele se subordoneaza fluxului memoriei si introspectiei.
Y Personajul este un intelectual lucid care-si traieste profund drama in constiinta.
Y Este dominanta autoanaliza alaturi de monolog si analiza psihologica.
Y Se valorifica scrisorile si jurnalul de campanie creand impresia de autenticitate a evenimentelor.
Y Romanul se structureaza in jurul unei pasiuni, idei.
Y # p

!
Y Preocuparea scriitorului de a scrie despre razboi.
Y Experienta traita pe front in timpul primului razboi mondial.
Y Ideile sustinute in conerinta Ńoua structura si opera lui Marcel Proustµ.
Y
Y relatarea se constituie la persoana I, realizand unicitatea perspectivei;
Y faptele, evenimentele stau sub semnul introspectiei, al fluxului memoriei;
Y se adopta formula monologului confesiv;
Y Autenticitatea se sustine atat prin relatatre la persoana I cat si prin valorificarea notelor din jurnalul de
campanie;
Y personajul este un intelectual lucid, care crede in existenta ideii absolute de iubire.
Y m anunta existenta a doua parti ce corespund unor experiente fundamentale , iubirea si razboiul.
Y Romanul apare in anul 1930 si propune o creatie originala de tip analitic.
Y
Y romanul are doua parti: prima relateaza experienta iubirii prin analiza relatiei dintre Ela si Gheorghidiu;
Y a doua parte este jurnalul eroului aflat pe front in Primul Razboi Mondial.
Y legatura dintre cele doua parti se realizeaza printr-o constiinta care se autoanalizeaza si prezinta
evenimentele la persoana I, dar si prin artificiul literar din primul capitol(relatarea unei scene de la
popota ofiterilor din regimentul XX, despre un act de infidelitate ).
Y
Y In prima parte asistam la o descriere monografica a unei iubiri esuate dintre Ela si Gheorghidiu
Y Gheorghidiu rememoreaza experienta conjugala dupa ce isi impune punctul de vedere intr-o discutie la
popota ofiterilor: Ćei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt.µ
Y Casatoria cu Ela, cea mai frumoasa studenta de la |itere, este linistita o vreme, mai ales ca cei doi duc o
existenta modesta.
Y Mostenirea primita dupa moartea unchiului schimba destinul cuplului si ii da lui Gheorghidiu
posibilitatea de a reflecta asupra existentei lui individuale, iar Elei prilejul de a deveni ea insasi.
Y Ela se implica tot mai mult in relatiile cu noii prieteni, in participarea la petreceri mondene sau iesiri in
afara orasului.
Y Gheorghidiu devine din ce in ce mai gelos, fara a avea o motivare a unor acte concrete, ci mai degraba o
prejudecata sociala si o exagerare a gesturilor ei.
Y Asistam la o succesiune: despartire- impacare si iar despartire care marcheaza traseul acestei casnicii.
Y Intamplarea de la Odobesti creeaza o grava criza in relatia de cuplu, mai ales datorita prezentei
domnului G alaturi de Ela in cele mai multa situatii.
Y Concentrat pe front, Gheorghidiu este convins ca Ela il inseala cu domnul G si incearca sa obtina o
permisie s-o viziteze pe sotia lui care se mutase mai aproape de el, la Campulung.
Y Ela ii cere sa-i treaca o parte din bani pe numele ei deoarece se temea ca ar ramane saraca daca lui i s-ar
intampla ceva pe front.
Y Gheorghidiu este si mai convins acum ca Ela vrea sa-si faca un viitor alaturi de Grigoriade.
Y Ranit, Gheorghidiu se intoarce acasa si descopera ca nu mai este atras de sotia lui, astfel este hotarat sa
divorteze si sa-I cedeze o mare parte din avere impreuna cu ´tot trecutulµ.
Y î
Y Razboiul este relatat asa cum l-a trait, din perspectiva combatantului.
Y Se descrie mai mult viata interioara a celui care va participa la razboi si care cauta mereu certitudini.
Y Razboiul este cumplit, iar scriitorulsurprinde evenimente care capata proportii uriase.
Y |a popota se discuta despre maretia razboiului, despre lipsa de eroism, dar si despre incapacitatea
conducerii militare si slaba dotare a armatei noastre.
Y Capitolul Ńe-a acoperit pamantul lui Dumnezeuµ surprinde dramatismul luptei, úna dintre zilele cele
mai grozave din viata mea.µ
Y Sunt descrise invalmaseala, exploziile, zgomotul care asurzeste pe soldati.
Y Toti traiesc sentimentul groazei, nimic nu mai pare eroic, ci totul este apocaliptic, fiecare parca, isi
asteapta sfarsitul.
Y Gheorghidiu retine panica, lasitatea, durerea si nedumerirea celorlalti.
Y Se demasca ororile razboiului.
Y Drama colectiva anuleaza pe cea individuala, ii deschide alte perspective asupra vietii.
Y î
Y #& & este student stralucit la Filozofie, cu o conditie materiala modesta, deoarece tatal sau
risipise averea in initiative culturale neprofitabile.
Y In facultate o cunoaste pe Ela pentru care face o pasiune, finalizandu-si relatia cu o casatorie.
Y Gheorghidiu simte ca orgoliul a fost baza iubirii pentru Ela, dar si o armonie spirituala.
Y El analizeaza toul din perspectiva omului superior, aflat intamplator intr-o anumita situatie.
Y Este convins ca pe Ela o schimba mostenirea primita fiindca nu daduse importanta unor dorinte ale ei
manifestate modest: lipsa unor prieteni, a petrecerilor, a implicarii in situatii practice(discutia despre
bani, afaceri la masa din familia lui Gheorghidiu).
Y Este adept al iubirii unice, absolute si descopera astfel, ratiunea insasi de a fi .
Y Pe Ela o vede ca pe un ideal implinit:µ as fi vrut-o mereu feminina, deasupra discutiilor acestora vulgare,
plapanda si avand nevoie sa fie protejata.µ
Y Sentimentul nesigurantei il macina si accentueaza problemele cuplului.
Y El traieste drama intelectualului intolerant alimentata de orgoliul manifestat in viata publica si in cea
privata.
Y Opinia fata de colegii de la popota demonstreaza existenta unui ´filozofµ, a unui individ ce se distanteaza
de ceilalti: ´Folositi un material nediferentiat« dublat de cunoasterea adevarului unicµ.
Y Chiar si sentimentele le marturiseste sub semnul stiintei, analizei profunde.
Y Personajul isi exprima dorinta de cunoastere absoluta :µ N-as vrea sa existe pe lume o experienta
definitiva, ca aceea pe care o voi face, de la care sa lipsesc, mai exact sa lipseasc ea din intregul meu
sufletesc«Ar constitui pentru mine o limitare.µ
Y Natura reflexiva si hipersensibila, Gheorghidiu se autoanalizeaza lucid in situatii-limita (razboiul).
Y Nu accepta compromisul, cauta mereu lumea pura a ideilor.
Y Caracterizarea directa este dominanta: monolog, autoanaliza.
Y Caracterizarea indirecta este pusa in evidenta prin dialog, fapte, gesturi ,relatia cu alte personaje.
Y era cea mai frumoasa studenta de la |itere, cu o situatie materiala modesta.
Y Este un personaj a carui existenta se construieste dintr-o perspectiva unica, a lui Gheorghidiu.
Y Ea ne apare frumoasa, generoasa, dar superficiala si totusi feminina.
Y Interventia ei in discutii despre bani, il surprinde pe Gheorghidiu:µNevasta-mea, cu ochii ei albastri si
neprihaniti, a intervenit in discutie cu o pasiune si o indarjire de care nu o credeam in stareµ
Y Existenta ei ar fi trebuit sa se desfasoare dupa coordonatele impuse da la inceput de Gheorghidiu.
Y Ea iese din tipar, se implica in viata mondena dar nu face decat sa il indeparteze pe Gheorghidiu.
Y Implicarea in probleme legate de mostenire trezeste suspiciunea sotului sau.
Y Ea creeaza o stare de gelozie prin placerea de a fi in centrul atentiei, de a fi admirata si de a raspunde
prin mici gesturi lui Grigoriade.
Y Dorinta Elei de primi o parte din avere pe numele ei ,produce ruptura definitiva si intareste sentimentul
de infidelitate.
m ^^

îm

m î ?
Y Morometii de Marin Preda apare in doua volume astfel: primul in anul 19[[, iar al doilea in anul 1967.
Y m este numele familiei aflate in centrul romanului. Este o familie de tip patriarhal, a lui Ilie
Moromete.
Y : copilaria, adolescenta si maturitatea autorului;
Creatii epice ca: ´Salcamulµ,µIntalnirea din pamanturiµ,µCalulµ.
Y î
Y Actiunea este plasata cu trei ani inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial(1937), in satul Silistea-
Gumesti din Campia dunareana.
Y Este structurata in trei secvente epice:
a. Fapte de viata care se petrec de sambata seara pana duminica noaptea, de la intoarcerea Morometilor de
la camp pana la fuga Polinei cu Birica;
b. Satul prezentat la seceris;
c. Conflictul dintra Moromete si fiii lui cei mari.
Y Volumul prezinta simetrie compozitionala prin reluarea observatiei despre timp: timpul éra foarte
rabdator cu oamenii; viata se scurgea fara conflicte mari.µ si ´Timpul nu mai avea rabdare .µ
Y Actiunea volumului se realizeaza prin accentul pus asupra unor scene fundamentale din viata satului.
Y subliniaza statutul membrilor familiei la masa.Astfel, Paraschiv, Nila si Achim stateau
langa usa, Moromete ´statea parca deasupra tuturorµ, Catrina si cele doua fete, Tita si Ilinca erau
aproape de vatra, iar Niculae parca nu-si gasea locul.
Y Scena dezvaluie ierarhia familiala, gruparea copiilor dupa relatiile dintre frati, semnaland de la inceput
animozitatile existente.
Y Moromete se distinge drept o autoritate suprema, stapanul familiei.
Y m : acest moment sugereaza inceputul declinului familiei lui Moromete si al satului.
Y Momentul se proiecteaza pe fundalul unui bocet care se aude din cimitir , exprimand o durere universala
in care se cuprind omul si natura.
Y Aparent Moromete taie salcamul fara remuscari dar atitudinea lui evidentiaza tensiune interioara:µintr-
adins, Nila il taiem, intelegi, asa, ca sa se mire prostii.µ
Y Caderea salcamului este descrisa magistral, dramatic: ´ se clatina, se impotrivi, balabanindu-se cateva
clipe ca si cand n-ar fi vrut sa paraseasca cerul, apoi deodata porni spre pamant, strivind linistea
diminetii«µ.
Y aici se aduna barbatii imbracati in straie de sarbatoare, unde
Moromete, Cocosila si Dumitru lui Nae citeau ziarul si comentau ironic politica.
Y Totul se desfasoara dupa un ceremonial, incepand cu drumul lui Moromete si continuand cu intampinarea
acestuia si discutiile despre politica.
Y Oamenii interpreteaza totul din perspectiva vietii lor de zi cu zi.
Y se construieste pe baza unui ritual.
Y Se infatiseaza o realitate arhetipala: miscarile, gesturile, pregatirea si plecarea la camp.
Y Secerisul este trait de satul intreg, ca un ceremonial mitic, specific unei colectivitati arhaice.
Y Carutele din sat erau toate aliniate ca intr-o procesiune, iar in urma lor casele raman goale.
Y î cu oile si caii este sustinuta de sora lui Moromete, Guica.
Y De acum incepe decaderea lui Moromete, transformarea lui, sufera un adevarat soc, se simte invins.
Y a aparut in anul 1967, dupa 12 ani de la primul volum.

Y î
Y Moromete ii roaga pe cei tri fii sa vina acasa dar acestia refuza.
Y Printr-o scrisoare se anunta moartea lui Nila in lupta de la Cotul Donului.
Y Catrina se indeparteaza de Moromete dupa ce afla ca ar fi vrut sa treaca totul pe numele fiilor.
Y Tita se marita dar dupa scurt timp ii moare sotul.
Y Niculae se instraineaza de tatal sau si curand intra in randurile partidului comunist, care tocmai se
instalase la putere.
Y Aristide intocmea liste cu noii aderenti la partid, fara ca oamenii sa-si fi dat acordul
Y Moromete incepe sa se imbolnaveasca , iar Catrina se obisnuieste la Alboaica.
Y Niculae este trimis in sat ca activist pentru a participa la strangerea recoltei.
Y î Moromete o duce din ce in ce mai greu cu plata impozitelor si nu exista posibilitatea sa fie
amanate; ii cere bani lui Niculae.
Y Se purtau discutii in curtea lui Moromete, pe prispa.
Y Niculae incearca s-o impace pa Catrina cu Moromete.
Y Marioara Fintina venea pe la Ilinca, fiindca il placea pe Niculae.
Y î
Y Moromete participa la seceris alaturi de fiul Alboaicei.
Y Dupa multa chibzuiala, Niculae se duce la Marioara si ii spune ca nu are nicio obligatie fata de ea si ca nu
se poate insura cu ea.
Y Dupa treiarat, fiecare taran urma sa plateasca statului cotele.
Y Niculae , Plotoaga si Isosica incearca sa curete graul de neghina, astfel incat, taranii sa plateasca cotele.
Y Moromete se impotrivea mereu noilor reguli impuse de conducerea partidului.
Y Taranii se invoiesc pana la urma si platesc cotele.
Y î
Y Moromete trece pe numele Ilincai trei pogoane si jumatate din locul casei pentru a se putea marita.
Y Se formeaza o noua comisie care sa stranga cotele de la oameni.
Y Niculae va ramane pana la urma cu Mariora cu care avea si un copil.
Y Moromete moare, dupa ce se indepartase de familie.
Y Sustine pana la sfarsit ca i-a placut sa fie un om liber.
Y
Y Autorul construieste personajul plecand de la tatal sau, Tudor Calarasu.
Y Moromete are trei baieti din prima casatorie(Nila, Paraschiv si Achim), doua fete(Ilinca si Tita) si pe
Niculae din a doua casatorie.
Y Personajul are o pozitie privilegiata inca din primul capitol(scena cinei).
Y Desi isi iubeste copiii si vrea binele acestora, isi cenzureaza orice manifestare de afectiune fata de ei.(scena
serbarii scolare)
Y Placerea vorbei este o pasiune pentru taranul mucalit, care profita de orice intalnire ( poiana lui Iocan,
discutiile de pe stanoaga).
Y Disimularea este definitorie pentru firea lui Moromete(scena cu rupuitu).
Y Viata este pentru personaj un prilej de contemplare.
Y El ramane lucid si echilibrat, dar ó fire sucitaµ, cu reactii neasteptate.
Y Filozofia lui de viata se bazeaza si pe tehnica amanarii, incercand sa taraganeze orice decizie sau
atitudine care nu-i convine.
Y Il caracterizeaza ironia ascutita , inteligenta deosebita, felul sau de a face haz de necaz.(taierea
salcamului)
Y In finalul volumului intai, Moromete devine aparent nepasatorµnu mai fu vazut stand ceasuri intregi pe
prispa sau la drum pe stanoaga.µ
Y Destramarea familiei duce la prabusirea lui morala.
Y Constiinta deteriorarii unei ordini durabile ii provoaca o tristete rece:µAm facut tot ce trebuia.µ ´Si daca
lumea e asa cum zic ei si nu e asa cum zic eu, ce mai ramane de facut?µ
Y Spre sfarsitul romanului : Moromete are aproape 80 de ani, ii este alaturi doar Ilinca, este slabit si umbla
prin sat, pe camp.
Y Moartea sa reprezinta disparitia unei lumi a carei filozofie se poate rezuma astfel:µDomnule,« eu
totdeauna am dus o viata independenta.µ
Y Este ´taranul filozofµ, o fire reflexiva deosebit total fata de taranul din romanele lui Rebreanu.
Y Se observa caracterizarea directa (mai ales in capitolul al X-lea),prezenta monolgului.
Y Caracterizarea indirecta: fapte, gesturi dialog.
Y
Y Fluxul epic creeaza senzatia de viata in care detaliul releva talentul narativ al autorului.
Y Prozatorul descopera complexitatea sufletului taranesc, care sta sub semnul ratiunii.
Y Se remarca realismul viziunii, observatia obiectiva, stilul analitic.
Y Se impleteste stilul indirect liber cu cel direct. Accentuandu-se oralitatea, ironia.
Y Se observa viziunea scenica, simtul comic si tragic, observatia psihologica.
m ^è
?
"mm
Y
Y Este caracteristic perioadei 1960-1970, care va repune poezie in drepturile sale depline, dupa ce fusese
anulata si inlocuita cu literatura ideologizata politic:
Y redescoperirea emotiei estetice, a lirismului pur si a sensului metaforei
Y se cultiva: spiritul ludic, ironia si autoironia, ambiguizarea limbajului
Y cititorul devine un cautator de sensuri ascunse, un adevarat initiat
Y refacerea legaturilor cu modernismul interbelic
Y ambiguizarea limbajului
Y & este considerat liderul poetic al celor care creau in perioada ´saizecistilorµ.
Y In prima etapa a creatiei se remarca inca influenta modelelor moderniste dar este evidenta capacitatea
poetului de a reinnoi limbajul(crearea de cuvinte si expresii noi: Ńecuvinteleµ, ´Dezimblanzireaµ)
Y Primul volum, publicat in anul 1960, p µ se concentreaza asupra unei teme majore si anume
iubirea, vazuta ca act de cunoastere. Aceasta poate duce la schimbari radicale in alcatuirea fiintei, a
universului
Y Timpul este o alta tema a poeziei lui Nichita Stanescu. I se asociaza simboluri ale absolutului ca: stele aripa,
curcubeulsau cerul.
Y Infinitul, o alta tema a liricii poetului, se regaseste in dorul de absolut si in incercarea de a surprinde
eternul in fiinta cuvantului.
Y Conditia umana, ca tema artistica, isi asociaza simboluri ale umanului sau ale lumii imperfecte.
Y Al doilea volum, intitulat ´ , aduce in prim plan o modalitate originala de a privi
lumea.
Y In acest volum gasim si poezia ´|eoaica tanara, iubireaµ .
Y m contine o metafora explicata deja care avertizeaza asupra dimensiunii noi atribuite iubirii.
Y m :iubirea vazuta ca o modalitate de cunoastere a lumii, cu puteri creatoare.
Y se observa trei secvente in care metafora devine singura modalitate de transmitere a
viziunii subiective asupra evolutiei iubirii si care asigura si unitatea formala a textului.
Y î ne socheaza prin asocierea sentimentului cu forta unei leoaice tinere, iar relatia concret-
abstract tine sub control intentia ludica.
Y Primele momente ale intalnirii cu iubirea sunt asociate cu imagini ale gresivitatii motivandu-se totul prin
etapele instalarii sentimentului: asteptarea, seductia, comuniunea dintre om si iubire:µMa pandise-n
incordare/ mai demult./ Coltii albi mi i-a infipt in fata,/ m-a muscat, leoaica azi de fata.µ
Y Instalarea iubirii este perceputa ca pe o surpriza si cu cat neasteptatul este mai puternic cu atat reactia de
acceptare se contureaza socant creand tensiune poetica.
Y fiinta este acaparata total de acest sentimente care potenteaza creatia si cunoasterea.
Astfel ne aflam in fata unei cosmogonii care valorifica pe aceea eminesciana.
Y Omul capata o noua identitate ca si lumea care se reconstituie dintr-un cercµde-a duraµ.
Y Eul poetic este proiectat in centrul universului, in afara timpului: ín jurul meu , natura/ se facu un cerc,
de-a dura,/cand mai larg, cand mai aproape,/ ca o strangere de ape.µ
Y Metafora curcubeului taiat in doua sugereaza doua sensuri : unul biblic al impacarii lui Dumnezeu cu
lumea si altul al unitatii in diversitatate a simturilor fiintei umane.
Y Miscarea de ascensiune a simturilor nu este decat o cunoastere ce aspira spre absolut, spre armonie si
imaterial.
Y ne surprinde prin imaginea unei fiinte total schimbate sub influenta noii experiente a
iubirii, a cunoasterii:µMi-am dus mana la spranceana,/la tampla si la barbie/ dar mana nu le mai stie«µ
Y Receptarea lumii se va face acum afectiv cu sentimentul de ciclicitate a reluarii procesului de initiere si
percepere a iubirii in timp.
Y Ultimele versuri ale poeziei trimit catre o integrare a fiintei intr-o lume a carei eternitate este asigurata de
repetabilitate:µ inca-o vreme,/ si-nca o vreme«µ
Y m
Y recuperarea sentimentului iubirii;
Y relatia abstract-concret;
Y limbajul ambiguu;
Y dominatia metaforei;
m ^
m m
îm

?

Y Piesa Iona a fost scisa in 196[ si publicata in 1968. A fost reprezentata pe scena in stagiunea 1968-
1969la Teatrul Mic , in regia lui Andrei Serban..
Y Opera se constituie ca o meditatie , ca o parabola creatoare a unei mitologii si anume mitologia
omului contemporan.
Y Alaturi de ´Paracliserulµ si ´Matcaµ formeaza o trilogie dramatica intitulata ´Setea muntelui de sare
´, titlu metafora care simbolizeaza setea omului de absolut. Toate cele 3 piese sunt opere moderne in
genul celor scrise de Beckett sau Eugen Ionescu si se constituie intr-o cautare spirituala.
Y Temele dezvolate de aceste monologuri dramatice, merg pana la un punct in directia
existentialistilor (omul in fata existentei coplesitoare ) insa Marin Sorescu nu face din moarte o
problema fundamentala si nu cauta in absurd o solutie de salvare .
Y Iona cea mai existentialista dintre piesele sale da o rezolvare originala unui conflict cunoscut in
literatura si anume ómul fata in fata cu moarteaµ.
Y Pentru Albert Camus ,( a scris Strainul, Ciuma)««.. individul aflat intr-o situatie de acest fel nu
are decat o singura solutie si anume sa iasa cat mai demn din comedia existentei prin sinucidere,
care dupa scriitorul francez este un act de revolta si demintate.
Y . Sorescu reluand aceasta dezbatere da alta interpretare faptelor facand din revolta fata de conditia
imposibila in care l-a pus existenta, adevarata problema a unui individ.
Y Cele 3 piese propun trei solutii intr-o drama existentiala , desi situatiile in care se afla indivizii
sunt diferite .
# (
Y Piesa are la origine cunoscutul mit biblic a lui Iona , fiul lui Amitai care este insarcinat in taina sa
propovaduiasca cuvantul Domnului in cetatea Ninive . Vrea insa sa se ascunda . Se imbarca pe o corabie
si incearca sa fuga la Tarsis , dar este pedepsit de Dumnezeu care straneste o fortuna si corabierii il
arunca pe Iona in valuri . Din porunca divina Iona este inghitit de un peste urias (un chit). Dupa 3 zile si
3 nopti , timp in care Iona se roaga lui Dumnezeu , va fi eliberat si aruncat pe uscat .
Y Piesa lui Sorescu nu are nimic religios , dramaturgul pastrand doar numele din fabula biblica si
intamplarea ,Iona fiind inghitit de o balena.
m
Y Plecand de la metafora lui Nietzsche ´ solitudinea m-a inghitit ca o balenaµ Iona da expresie srigatului
tragic al individului insingurat care face eforturi disperate pentru a-si regasi identitatea.
Y Pe de alta parte acest monolog al lui Sorescu este interesant si ca demonstratie a unei problematici
filozofice de natura existentiala cu privire la raportul dintre individ si societate , dintre libertate si
necesitate, dintre sens si nonsens . El prezinta imaginea lumii ca o ierarhie de sfere prelungita in timp si
spatiu caruia omul se straduieste sa-i reziste in efortul de a-si pastra identitatea.
m m
Y 4 tablouri , sub forma unui monolog (solilocviu), un dialog aparent , deoarece Iona vorbeste cu sine , ceea
ce simbolizeaza dorinta omului modern de a alunga singuratatea.
Y Primul tablou infatiseaza pe Iona pe tarmul marii ,aceasta sugerand libertate, aspiratie, iluzie si chiar
deschidere spre un orizont nelimitat. Iona este un pescar ghinionist care desi isi doreste sa prinda pestele
cel mare prinde numai ´fateµ chiar si in vis nu-i apar decat pesti mici . Ca sa nu se faca de ras isi ia cu el
un acvariu pentru a pescui pesti din el . Din aceasta cauza el se simte un ratat , pentru a prinde pestele
cel mare, Iona isi striga numele , el cugeta asupra relatiei intre viata si moarte ajungand la concluzia ca
marea este plina de nade frumos colorate care sugereaza capcanele vietii atragatoare, fascinante dar si
pericolele existentei . Iona isi asuma aceasta existenta . Finalul tabloului I il prezinta pe Iona inghitit de
un peste urias cu care incearca sa se lupte strigand dupa ajutor .Exclamatia ´de-ar fi macar ecoulµ
sugereaza pornirea eroului intr-o aventura a cunoasterii.
Y m è se petrece in interiorul primului peste , in intuneric , ceea ce il determina pe Iona sa
constate ca íncepe sa fie tarziu in mineµ. Iona vorbeste mult , logosul fiind expresia supravietuirii,
solilocviul continua cu puternica accente filozofice exprimand cele mai variate idei existentiale, de
ex: ´ de ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietiiµ sau ´ de ce oamenii isi pierd timpul cu
lucruri ce nu le folosesc dupa moarteµ. Iona doreste sa se simta liber ´fac ce vreau, vorbesc , sa
vedem daca pot si sa-mi tin gura ´. Eroul isi aminteste povestea chitului dar n u-l intereseaza
decat in masura in care ar fi ancorata in real.
Y Iona gaseste un cutit , semn al libertatii de actiune si constata lipsa de vigilenta a pestelui
recomanda ca ´ ar trebui sa se puna un gratar la intrarea in orice sufletµ de unde reiese ideea unei
selectii lucide a lucrurilor importante din viata .
Y In finalul tabloului Iona devine visator si se simte ispitit sa construiasca o banca de lemn in
mijlocul marii , unde sa se odihneasca pescarusii si vantul . Aceasta banca ar fi o constructie
grandioasa , singurul lucru pe care l-ar fi facut in viata lui . Avand de jur imprejur marea, aceasta
banca ar fi fost un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului.
Y m se desfasoara in interiorul celui de al doilea peste care inghitise la randul sau primul
peste. Aici se afla o mica moara de vant care poate sa se invarteasca sau sa se invarteasca ,
simbol al zadarniciei . Iona mediteaza acum la viata , la conditia omului in lume , la ciclicitatea
vietii; oamenii sunt coplesiti de viata si ii uita pe cei apropriati. Apar doua personaje figurante ;
pescarul 1 si pescarul 2 , fiecare cu cate o barna in spate fara sa scoata nici un cuvant, simbolizand
oamenii ce-si duc povara data de destin, dar care nici nu se framanta pentru gasirea de motivatii.
Y Iona vorbeste cu ei , vrand sa le inteleaga conditia umila . El constata ca viata aici inauntru, intr-
un spatiu restrictiv nu este una sanatoasa spiritual si Iona se intreaba de ce oamenii trebuie sa
duca un astfel de trai.
Y ´De ce ii mai mananca chitul daca n-are conditii?µ Iona devine increzator , se inchipuie o mare si
puternica unghie ca de la piciorul lui Dumnezeu . Iona ramane singur cu propria constiinta. Apar
in acest tablou motive noi; gemenii , prin prezenta ochilor care ²l privesc si cu care dialogheaza.
Y Iona adreseaza o scrisoare mamei sale , gandindu-se ca toti oamenii se gandesc la mama lor ´fiica
la mama, mama la mama , bunica la mama pana se ajunge la o singura mama , una imensaµ.
Y Apare ideea repetabilitatii existentiale a omului sugerta prin rugamintea adresata mamei de a
naste mereu deoarece ne scapa totdeauna ceva din viata . Replicile se succed cu vioiciune si
amaraciune in acelasi timp , cu tonuri grave sau ironice.
Y Finalul tabloului il ilustreaza o infinitate de ochi care-l privesc , simbolizand nenascutii pe care
chitul ii pastra in pantece.
Y mil prezinta pe Iona in gura ultimului peste spintecat pe un tarm nisipos plin de alge ;
respira acum alt aer , dar nu vede marea deoarece orizontul este format din burti de peste.
Y Este singur in pustietatea imensa si-si strige semenii ´Hei!µ. Apar cei doi pescari care au in spinare
barnele , iar Iona se intreaba de ce intalneste mereu aceasi oameni, sugerand limita omenirii
captive. Meditand asupra relatiei dintre om si divinitate, Iona nu are nici o speranta de-naltare,
drama omului este aceea a vietii apasatoare, sufocanta in care nimeni nu poate evada in libertate ´
Problema e daca mai reusesti sa iesi din ceva, odata ce te-ai nascut . Doamne cati pesti, unul intr-
altul!µ.
Y Toti oamenii au acelasi destin de muritor, toate lucrurile sunt pesti.
Y Intelegem din toate acestea ca pescarul a intrat intr-un alt cerc si ca universul este un fel de palnie
dantesca.A trai in aceasta lume de determinari circulare este marele eroism al omului. Problema
esentiala pentru Iona nu este sinuciderea ci daca mai reusesti sa iesi din ceva odata ce te-ai nascut .
Y Finalul piesei este tulburator; trezit din amnezie Iona isi aminteste despre parinti, copilarie , scoala
, despre proprioa viata pe care o vede ´frumoasa, minunata , nenorocita si caraghioasa , formata din
ani pe care am trait-o euµ.
Y Isi aminteste numele , constata ca destinul a fost potrivnic , ca ´totul e inversµdar nu renunta
spunand ´plec din nouµ.Solutia de iesire pe care o gaseste Iona este aceea a spintecarii propriei burti
, ce semnifica evadarea din propriul destin . Gestul este insotit de cuvintele ´Razbim noi cumva la
luminaµ ceea ce poate insemna un nou inceput. Este o retragere in sine.
Y m
Y Apare metafora pestelui care este viziunea centrala a piesei. In pantelecele chitului, Iona se descopera pe
sine , ca un ins captiv intr-un labirint in care omul este vanat si vanator.
Y : - drum al cunoasterii; devine sinonim cu lupta impotriva propriei singuratati
Y -nu este intrarea doar in alt spatiu ci si in alt timp íncepe sa fie tarziu in
mineµ
Y - Iona apare ca un pedepsit pentriu vina de a fi fortat norocul; ; drumul
este orientat continuu spre iesire.In mitologie labirintul era si spatiul initierii prin cunoastere; iesirea din
labirint este inteleasa cu renastere si poate avea valoare initiatica.
Y : -personajul ajunge de la dedublarea verbala la cea a propriei fiinte; el vorbeste cu
sine , se striga, se ipostaziaza in Iona cel fara de noroc la pescuit si Iona cel cu noroc la nori.
Y - care este legata de motivul instrainarii si al claustrarii; e acentuata de prezenta celor
doi pescari muti. Iona sufera de singuratate si incearca s-o depaseasca, vrea sa vorbeasca si vorbeste
chiar daca nu I se raspunde, cu mama sa, cu cei doi pescari. Personajul se descopera solitar dupa fiecare
evadare. Solititudinea este insa sansa solidaritatii cu sine .
Y . Personajul evolueaza de la starea de inconstienta la cea de luciditate si vizionarism.
Y - Iona are vocatia singuratatii , scopul sau este sa iasa din labirint. El cauta un sens , este
rational , evolueza spre luciditate, spre cunoastere de sine , vrea sa se naca din nou, spre a deveni alt Iona
, capabil sa-si asume destinul . Obsesia renasterii este rezultatul nevoii de a avea mereu o sansa.
Y Esecul nu anuleaza increderea in puterea spiritului de a invinge destinul si de a atribui un sens , o
ratiune.
Y m "
m m
?
Y Iona este o creatie moderna contruita pe un pretext mitic cu un singur personaj .
Y Elemente de expresionism ² in centru se afla problematica eului
Y - personajul nu este un resemnat ci un ins activ, protestatar
Y -supus unui process de transformare launtrica sufleteasca el cauta sa evadeze , se cauta pe sine , se
dedubleaza
Y - personaj generic
Y
² ironia, grotescul si tragicul
- final deschis specific teatrului modern
- final deschis specific operelor moderne
Y î - solilocviul
- stilizarea conflictului
- abandonarea formelor traditionale ale dramaticului
: intriga , conflict, deznodamant , elemente de teatru absurd
- solititudinea ca tema
- fomula operei deschise
m ^
îm?
î
Elementul de compunere ´postµ din termenul postmodernism defineste exact curentul din punct
de vedere istoric si topologic. Postmodernismul vine dupa modernism, dupa o intreaga evolutie
sedimentata istoric a literaturii.
Y Spre deosebire de curentele si atitudinile anterioare, el intentioneaza sa nu se mai inscrie in
aceasta evolutie, ci sa o aboleasca, privind mai intai istoria literaturii ca pe un tot si aderand
apoi la acele segmente din ea ce pot fi exploatate si reinterpretate
Y . Scriitorul postmodern are sentimentul ca toate lucrurile au fost deja scrise si atunci face din
aceasta o premisa pe care isi construieste propria reactie, una esentialmente culturala, a
citatului intertextual si a parafrazei.
Y El incorporeaza in propriul text fragmente de texte si experiente ale altora, recunoscandu-le si
numindu-le explicit.
Y Asadar face literatura pornind mai degraba de la literatura ce-l precede decat de la realitatea
istorica a sec al XX-lea.
Y Pe de o parte scriitorul postmodern este ironic si pe de alta ludic
Y |udic pentru ca aceasta noua literatura, in marginea si in spiritual unei literaturi deja scrise
dezvolta bucuria reinterpretarii personale a unor vechi scrieri.
Y Postmodernismul se indeparteaza prin urmare de la acea linie dreapta a evolutiei literaturii, a
progresului si a progresiei estetice oprite in avangardism (modernism extrem) atasandu-se la o
traditie pe care in loc sa o nege o recreaza. Identitatea si substanta sa ies din acel element de
compunere ´postµ, care semnaleaza o continuitate ludica si deci ironica.
Y Postmodernismul in general este un concept complex referitor la civilizatia de dupa 19[0
corespunzand societatii postindustriale.
Y Termenul a fost folosit mai intai de urbanistii americani, apoi de filosofi, economisti psihologi. In
Europa s-a aplicat dupa 1960 tuturor formelor de cultura. |a noi apare dupa 1980, scriitorii din
aceasta perioada numindu-se si optzecisti.
m
Y Nu se mai vorbeste de opera ci de text caracterizat prin discontinuitate.

Y Arta antimimetica ignora forma referentiala a limbajului (arta nu imita realitatea).
Y Autoreferentialitate; Opera se refera la ea insasi.
Y Intertext-referiri la alte opere, citate din alte opere, inserate in opera postmodernista;
Y Preiau traditia ironic-ludic
Y M. Cartarescu, Traian T. Cosovei, Ion Stratan, Florin Iaru, Al. Musina.
Y In proza: M. Nedelcu, St. Agopian, M. Cartarescu
Y Se cultiva proza scurta, ;poezia cotidianului, a faptului divers.
Y m banalul cotidian, ćamineleµ, ńaveteleµ, vacantele, lecturile, filmele, raporturile

individului cu sistemul in care se integreaza.
Y : mitologia derizoriului, intertexul prin pastisa(citat din texte
consecrate), asimilare ironica a cliseelor colocviale culturale, amestec ludic de registre stilistice,
poezie narativizata, relatare de aspecte banale, refuzul metaforei plasticitati, demitologizare
prin ludic parodic.
Y De exemplu: ´|evantulµ, epopea lui Mircea Cartarescu in 12 canturi parodie ce in
postmodernism ópusul te cufunda in reveriiµ(in visare in care sunt amestecate stiluri citate
formule lexicale din sec 18-19. ´Budila-Expresµ Al. Musina)
^

Y mreprezinta data aparitiei ´|uceafaruluiµ. Aici se intalneste autoreferentialitatea, adica

poezia este inspirata din alte opera nu din relitate, apare si antimimeticul, autoironic.
Y Poezia incepe cu versuri din |uceafarul eminescian: ´Da orizont nemarginit singuratatii mariiµ.
Acest procedeu este intertextualitatea, tehnica prin care in cadrul poeziei nou create s-au introdus
versuri din ´|uceafarulµ.
Y Urmatoarele doua versuri: ´Si gandesc uneori cum va fi cerul dupa ce nu vom mai fiµ dau un ton
elegiac textului si totodata un aspect prozaic.
Y Urmeaza versuri in care sunt prezente imagini vizuale: Ćum orizontul va deveni roz inainte de
rasaritµ, aici limbajul este metaforic pentru ca apar conotatii, rozul fiind de fapt viata frumoasa.
Y Sunt prezentate motive intalnite in creatia eminesciana: orizontul, marea, considerate leagan al
vietii.
Y Cuvintele ´materii lichideµ, ´materialeµ sunt neologisme care contribuie la crearea unui limbaj
nepoetic.
Y Urmatoarele trei versuri prezinta o imagine grotesca ´luminati pana la scheleteµ; apare antiteza
lumina - noapte si totodata cea intre subiecti si obiecti.
Y A fi subiect inseamna a avea contiinta existentei de sine, ñ care este cuvant inventat
sugereaza o entitate fara constiinta fara sentimente.
Y ´ Pe gratarele noptii ne vom gandi ca am fost subiecti nu obiecti vreodata.µ

Literatura PT BAC PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Literatura PT BAC PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

m

Y    

Y In anul 1840, Mihail Kogalniceanu publica revista ÅDacia literaraµsi redacteaza

Y Poezia (meditatie romantica) este inserata in jurnalul de calatorie al lui Grigore

Y  : lupta pentru putere intre domnitor si boieri;

Y ÅO cercetare critica asupra poeziei de la 1867µ;

Y p     ^[

Y A aparut in 1883 in aprilie:- in Almanahul Societatii Academice,µ Romania

Y Geniul Omul comun

Y 6  

Y Ea mentine echilibrul, armonia familiei.

Y a) exprimare mucalita ( sa traiasca trei zile cu cea de-alaltaieri ») ;

l    

Y În funcţie de predominantele unor privelişti pot fi detaşate două tendinţe:

Y motive frecvente: al toamnei, al somnului, plansului, tristetei, al nevrozei al descompunerii;

rOC SECUND( DIN CEAS DEDUS)

Y Poezia are caracter de arta poetica si se inscrie in etapa modernismului barbian.

Y Miscare literara care considera valorile trecutului superioare noului.

Y Romanul apare in anul 1930.

Y ,,Baltagulµ rămâne o operă de referinţă pentru specia literară care se numeşte

Y Curent literar aparut la mijlocul secolului al XIX-lea ca o reactie impotriva romantismului.

Y Eroul este integrat in mediul de viata familial, social, economic, politic,cultural,fiind un

Y Faptele, caracterele sunt veridice, verosimile.

Y Stilul este obiectiv, impersonal.

Y Predomina descrierea concentrica si tehnica detaliului.

Y Constructia operelor este solida, adesea circulara.

Y Naratorul este omniscient, omniprezent.

Y Focalizarea este zero.

Un tip de realism este cel balzacian.

Y tehnica narativa originala- expozitiune ampla, descriere detaliata a mediului de viata ;

Y tipuri de personaje ² avarul, arivistul, fata batrana ;

Y arta personajului ² inainte de a fi introduse in actiune este prezentat amanuntit prin

Y  w ñ 

 roman realist, tip balzacian.

 Personajul-martor si actor al romanului, un caracter in formare.

Y este introdus in scena tot de personajul martor si actor Felix;

Y Actul de creatie reprezinta, pentru Camil Petrescu, un act de cunoastere, de descoperire.

Y #   p           

Y   a aparut in anul 1967, dupa 12 ani de la primul volum.

Y Nu se mai vorbeste de opera ci de text caracterizat prin discontinuitate.

Y m   banalul cotidian, ´camineleµ, ´naveteleµ, vacantele, lecturile, filmele, raporturile

Y mreprezinta data aparitiei ´|uceafaruluiµ. Aici se intalneste autoreferentialitatea, adica

S-ar putea să vă placă și

Y

Y : lupta pentru putere intre domnitor si boieri;

Y p ^[

Y A aparut in 1883 in aprilie:- in Almanahul Societatii Academice,µ Romania

Y 6

l

Y w ñ

roman realist, tip balzacian.

Personajul-martor si actor al romanului, un caracter in formare.

Y # p

Y a aparut in anul 1967, dupa 12 ani de la primul volum.

Y m banalul cotidian, ´camineleµ, ´naveteleµ, vacantele, lecturile, filmele, raporturile

Y mreprezinta data aparitiei ´|uceafaruluiµ. Aici se intalneste autoreferentialitatea, adica