1.

Redactează un eseu de minim 400 de cuvinte, în care să prezinți ideologia promovată de

revista „Dacia literarăˮ, așa cum se reflect aceasta într-o operă literară studiată.
În elaborarea eseului vei avea în vedere următoarele repere:
-descrierea contextului istoric în care a apărut „Dacia literarăˮ;
-prezentarea a două trăsături ale ideologiei literare promovate în studiul „Introducțieˮ;
-stabilirea unei relații între ideile identificate în programul revistei și o operă literară
studiată (text narativ sau text poetic).

-descrierea contextului istoric în care a apărut „Dacia literarăˮ;

Perioada cuprinsă între 1830-1860, este cunoscută la noi sub denumirea de perioadă pașoptistă. În
această perioasă s-a pus accent pe folosirea în scris a limbii române, pe creația originală și evidențierea
valorilor naționale. Învățământul, presa, teatrul, literatura, științele cunosc o dezvoltare fără precedent; iau
ființă societăți culturale și științifice, crește numărul revistelor, al cărților tipărite în tiraje mari, se
formează un public cititor, se organizează biblioteci de literatură beletristică, librării, se înfiripează o viață
artistică bazată pe tradiția populară. Dezvoltarea culturală a avut la bază un program politic animat de
idealul unității naționale, de formare a conștiinței patriotice și de promovarea specificului național.
Perioada a fost marcată de activitatea a două personalități: prima este Ion Heliade Rădulescu,
redactor al revistei „Curierul Românesc” care îndeamnă noua generație să scrie „cât veți putea și cum veți
putea“, numai să scrie; iar ce-a de-a doua este Mihail Kogălniceanu, redactorul revistei ieșene „Dacia
literară”.
Numele revistei apărute în 1840 este simbolic- Dacia este acel întreg, acel vechi spațiu istoric pe
care-consideră Kogălniceanu- îndrumătorii culturali ar trebui, prin eforturile lor, să-l recompună, iar în
primul număr este publicat articolul cunoscut sub numele de „Introducție” în care formulează o serie de
idei care vor sta la baza dezvoltării unei întregi literaturi.

-prezentarea a două trăsături ale ideologiei literare promovate în studiul „Introducțieˮ;

În deschiderea articolului, Kogălniceanu polemizează cu celelalte publicații ale vremeii și susține
necesitatea apariției unei reviste exclusiv literare, „un repertoriu general al literaturii românești“și care să
se adreseze românilor din orice parte a țării ar fi. Se promovează astfel ideea formării conștiinței naționale
prin utilizarea unei limbi literare unitare. Se respinge coloratura locală și amestecul politicului, revista
adresându-se scriitorilor română de pretutindeni, pentru a publica scrieri originale.
Cele patru puncte ale articolului –program sunt: întemeierea spiritului critic în literatura română
pe principiul estetic: „Vom critica cartea, iar nu persoana”; afirmarea idealului de realizare a unității
limbii și a literaturii române: „România să aibe o limbă și o literatură comună pentru toți”; combaterea
imitaților și a traducerilor mediocre: „Traducțiile însă nu fac o literatură”; promovarea unei literaturi
originale prin indicarea unor surse de inspirație în conformitate cu specificul național și cu estetica
romantică.
Primii noștri scriitori moderni se afirmă în cadrul curentului național popular de la „Dacia
literară”. Ideile enunțate în articolul –program și promovate de revistă se reflectă în literatura română de
la miljocul secolului al XIX-lea.
Prin precizarea surselor de inspirație, a temelor literare, dar și prin trimiteri la trăsăturile
romantismului (aspirația spre originalitate, inspirația din istorie, aprecierea valorilor naționale și a
folclorului, îmbogățirea limbii literare prin termeni populari, arhaici și regionali) acesta devine un
manifest literar al romantismului românesc. În cele trei numere apărute, se publică opere ale celor mai
valoroși scriitori ai vremii : C.Negruzzi, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, dar direcția imprimată
se reflectă în toată literatura epocii.

-stabilirea unei relații între ideile identificate în programul revistei și o operă literară
studiată.
Apărută în primul număr al „Daciei literare“, nuvela „Alexandru Lăpușneanul”de Costache
Negruzi ilustrează una dintre sursele literaturii romantice, istoria națională, potrivit recomandărilor lui
Mihail Kogălniceanu din articolul program al revistei. Este prima nuvelă istorică din literatura română, o
capodoperă a speciei și un model pentru autorii care au cultivat-o ulterior.

Tema operei este istoria națională, lupta pentru putere în epoca medievală, nuvela reflectând a
doua domnie a lui Al. Lăpușneanul, o perioadă sângeroasă din trecutul Moldovei. Sursa de inspirație a
autorului o constituie letopisețele moldovenești din care preia imaginea domnitorului, scene cum ar fi cea
a linșării lui Batiște Veveli, fapte și replici, dar modifică adevărul istoric, exagerând în spirit romantic.
Subiectul, structurat pe patru părţi, prezintă faptele de cruzime ale despotului, care, după
recâştigarea tronului, îşi pune în aplicare planul de răzbunare: incendiează cetăţile, desfiinţează armata
pământeană, confiscă averile boiereşti, iar pe unii boieri chiar îi ucide („La cea mai mică greșeală
dregătorească... capul vinovatului se spânzura în poarta curții... și nu apuca să putrezească, când un alt cap
îi lua loculˮ). Capitolul al III-lea conţine mai multe scene romantice, prin caracterul memorabil sau
excepţional: participarea şi discursul domnitorului la slujba religioasă de la mitropolie, ospăţul de la palat
şi uciderea celor 47 de boieri din capetele cărora pune să se facă o piramidă pe care o oferă ca leac de
frică Doamnei Ruxanda, moartea boierului Moțoc, sfâșiat de mulțime.
Personajele nuvelei sunt realizate conform esteticii romantice: personaje excepționale (au calități
și defecte ieșite din comun) în situații excepționale. Astfel, Alexandru Lăpușneanul este construit din
contraste și are o psihologie complexă întruchipând tipul domnitorului sângeros, tiran. Portretul său este
construit în antiteză cu cel al Doamnei Ruxanda (blândețe/cruzime, caracter slab/caracter puternic).
Echilibrul dintre convenția romantică și realitatea individuală se realizează prin modul de construire a
personajului: subordonarea trăsăturilor uneia principale, voința de putere pe care o dovedește încă de la
intrarea în țară prin memorabila replică adresată celor patru boieri veniți să-l întâmpine : „Dacă voi nu
mă vreți, eu vă vreu... ˮ. Crud, hotărât, viclean, disimulat, inteligent, bun cunoscător al psihologiei umane,
personajul este puternic individualizat și memorabil.
Specific romantismului, limbajul îmbină expresii populare („rămasă cu gura căscată”),
regionalisme fonetice(„clipală”), arhaisme lexicale(„spahii”, „vornic”), arhaisme semantice(„proști” cu
sensul de oameni simpli), arhaisme fonetice(„pre”, „junghi”)neologisme(„eho”, „schinteie”) cu limba
literară.
Prima nuvelă istorică din literatura română aduce în fața contemporanilor un antimodel și
reconstituie culoarea de epocă, în aspectul ei documentar. Prin inspirația din istoria națională, prin
personajele excepționale în situații excepționale, prin antiteza utilizată în caracterizarea personajelor, prin
descrierile înfățișate, prin prezența scenelor sângeroase și impuritatea limbajului, nuvela se înscrie în
romantism respectând principiul enunțat de M. Kogălniceanu în „Introducție” la „Dacia literară”, dar,
specific perioadei, elementelor romantice li se adaugă cele clasice – echilibrul compozițional, construcția
simetrică, aspectul verosimil. Interesul romantic pentru specific național și culoarea locală deschide
drumul observației realiste prin tehnica detaliului, caracterul pictural al unor scene, revolta mulțimii.