SISTEME DE ORGANIZARE IN TIMP A

PRODUCTIEI.
CICLUL DE PRODUCTIE
6.1 Notiunea si structura duratei ciclului de producţie
6.2 Metode de imbinare in timp a executiei operatiilor
tehnologice
6.3 Cai de reducere a duratei ciclului de producţie

6.1. Noţiunea şi structura duratei ciclului de producţie

Ciclul de producţie este un indicator de bază în activitatea unei unităţi economice.
Importanţa sa decurge din influenţa pe care o exercită asupra:

volumului de producţie;

mărimii capacităţii de producţie;

necesarul de aprovizionat cu materii prime, materiale, etc.;

termenelor de livrare a produselor către diferiţi clienţi;
Durata ciclului de producţie reprezintă intervalul de timp necesar obţinerii unui produs
finit, din momentul intrării în fabricaţie a materiei prime şi până la efectuarea controlului final de
calitate şi depozitarea produsului.
În structura duratei ciclului de producţie al unui produs se pot cuprinde următoarele
elemente:
a) perioada de lucru, formată din:

timpul de pregătire - încheiere:

timpul necesar efectuării operaţiunilor tehnologice;

timpul pentru procesele naturale;

timpul pentru transport intern;

timpul necesar pentru CTC;
b) perioada de întreprinderi, formată din:

întreruperi între schimburi;

întreruperi în cadrul schimbului.
SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCŢIEI
Timpul de pregătire - încheiere este necesar pentru efectuarea diferitelor activităţii
înaintea prelucrării obiectelor muncii, cum ar fi: reglarea utilajelor în vederea prelucrării
produsului respectiv sau după terminarea activităţii, aducerea utilajului la parametri iniţiali,
consultarea documentaţiei, curăţarea locului de muncă etc.
Timpul necesar efectuării operaţiilor tehnologice sau ciclul tehnologic cuprinde timpul
efectiv pentru prelucrarea, asamblarea parţială şi totală a produsului.
Timpul pentru procesele naturale - apare la acele produse la care prin tehnologia de
fabricaţie se prevăd anumite transformări ale obiectelor muncii ca urmare a acţiunii factorilor
naturali (ex. uscarea cherestelei, uscarea peliculei de lac sau a adezivilor pe diferite piese
componente ale mobilierului - industria lemnului).
Timpul necesar pentru transport intern este necesar deplasării obiectelor muncii între
diferitele unităţi de producţie ale întreprinderii (depozite de materii prime, secţii sau ateliere,
depozite de produse finite etc.) precum şi între locurile de muncă din secţiile sau atelierele în
care se fabrică produsul.
Timpul necesar efectuării CTC-ului se ia în consideraţie atunci când nu se suprapune
altor elemente din structura ciclului de producţie (ex. uneori controlul se poate efectua în timpul
transportului interoperaţii şi în acest caz, dacă durata transportului este mai mare decât cea a
operaţiei de control, el nu se va regăsi în structura ciclului de producţie).
Întreruperile datorate regimului de lucru apar în cazul unităţilor care lucrează cu
săptămâna de lucru întreruptă.
Aceste întreruperi reprezintă sâmbete şi duminici libere, sărbători legale.
Întreruperile datorate regimului se înregistrează la unităţile ce-şi desfăşoară activitatea
într-un număr de schimburi mai mic decât numărul maxim. Ele pot fi de 16 sau 18 ore, după cum
unitatea lucrează în două sau într-un schimb.
Întreruperile în interiorul schimbului datorate organizării producţiei, pot fi consecinţa
lucrului pe loturi (în acest caz piesele aşteaptă la un loc de muncă până când se execută
operaţia respectivă la ultima piesă, lotul trecând integral de la o operaţie tehnologică la alta)
sau pot să apară în situaţia necorelării capacităţilor de producţie ale diferitelor verigi de
producţie.
Structura duratei ciclului de producţie este redată în figura următoare:
 Capitolul 6 – Sisteme de organizare în timpa producţie.Ciclul de producţie

DURATA CICLULUI DE PRODUCŢIE

PERIOADA DE LUCRU PERIOADA DE ÎNTRERUPERI

DATORATĂ ORGANIZĂRII PROCESUKLUI ÎN

TIMPUL PENTRU OPERAŢIILE TEHNOLOGICE

TIMPUL PENTRU PROCESELE NATURALE

DATORATĂ REGIMULUI DE SCHIMBURI

TIMPUL PENTRU TRANSPORT INTERN
TIMPUL DE PREGĂTIRE ÎNCHEIERE

DATORATĂ REGIMULUI DE LUCRU

INTERIORUL SCHIMBULUI
TIMPUL PENTRU CTC

Fig. 6.1. Structura duratei ciclului de producţie

Structura duratei ciclului de producţie este influenţată de o serie de factori, cum ar fi:

caracterul producţiei;

natura procesului tehnologic;

nivelul de înzestrare tehnică a procesului de producţie şi a muncii etc.
Având în vedere influenţa acestor factori, se înregistrează diferenţe ale structurii duratei
ciclului de producţie la întreprinderi aparţinând aceleiaşi ramuri industriale sau unor ramuri
industriale diferite. Atunci când durata ciclului de fabricaţie depăşeşte 30 de zile, se consideră că
se înregistrează un ciclu lung de producţie.
Ţinând seama de elementele care intră în structura duratei ciclului de producţie, rezultă că
aceasta se poate exprima astfel:
Dcp = tpi + Dct + tpn + ttr + tCTC + ti
unde:
Dcp = durata ciclului de producţie;
tpi = timpul de pregătire-încheiere pe produs;
Dct = durata ciclului tehnologic;
tpn = durata proceselor naturale;
ttr = durata operaţiilor de transport intern;
tCTC = durata operaţiunilor de CTC;
ti = timpul de întreruperi.
SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCŢIEI
6.2. Metode de îmbinare în timp a execuţiei operaţiilor tehnologice
La determinarea duratei ciclului de producţie, problema centrală este legată de stabilirea
duratei operaţiilor tehnologice, deoarece acestea se pot executa simultan la diferite locuri de
muncă iar gradul de simultaneitate depinde de metoda folosită pentru îmbinarea în timp a
operaţiilor tehnologice.
Prin metoda de îmbinare în timp a operaţiilor tehnologice se înţelege modul în care se
organizează fluxul tehnologic (efectuarea operaţiilor şi transportul reperelor dintr-un lot de
fabricaţie).
În practică se utilizează trei tipuri de îmbinare în timp a operaţiilor tehnologice:

tipul de îmbinare succesivă;

tipul de îmbinare paralelă;

tipul de îmbinare paralel - succesivă sau mixtă.
Metoda de îmbinare succesivă a operaţiilor tehnologice presupune executarea
prelucrării tuturor pieselor din lot la o operaţie şi numai după aceea lotul se transportă pentru
prelucrarea la operaţia următoare a fluxului tehnologic.
Pentru a stabili modul de determinare a duratei ciclului tehnologic prin metoda succesivă
vom examina situaţia unui lot de trei produse: acesta parcurge un flux tehnologic format din şase
operaţii cu următoarele durate:
t1 = 1 oră
t2 = 2 ore
t3 = 3 ore
t4 = 1 oră
t5 = 1 oră
t6 = 1 oră
Operaţii

1 2 3
t1 = 1

1 2 3
t2 = 2

1 2 3

t3 = 3

t4 = 1
1 2 3

t5 = 2
1 2 3

3t1 3t2 3t3 3t4 3t5 3t6

3h 6h 9h 3h 6h 3h

Ore

Fig. 6.2. Determinarea duratei ciclului tehnologic prin metoda succesivă

 Capitolul 6 – Sisteme de organizare în timpa producţie.Ciclul de producţie
Din graficul de mai sus rezultă că durata ciclului tehnologic este de 30 de ore. Mărimea
segmentului de dreaptă ce reprezintă această durată totală se poate stabili ca o sumă de segmente
astfel:
n
Dct 3 = np å ti , unde:
i =1

Dct = durata ciclului tehnologic în cazul îmbinării succesive;

np = numărul de produse din lot;
ti = durata operaţiei "i" din fluxul tehnologic;
i = 1 … n operaţii din fluxul tehnologic.
În exemplul nostru:
n
Dct 3 = np å ti = 3(1 + 2 + 2 + 1 + 2 + 1) = 30 ore
i =1

Metoda succesivă de îmbinare se foloseşte în condiţiile producţiei individuale sau de serie

mică. Avantajul acestei metode este acela de a permite urmărire relativ simplă a fabricaţiei
produselor. Dezavantajul folosirii succesive este determinat de:
 durata mare a ciclului tehnologic;
 creşterea volumului de producţie nedeterminată;
 scăderea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante etc.
Metoda paralelă de îmbinare în timp a operaţiilor tehnologice presupune o astfel de
organizare a lucrului, încât să se asigure atât paralelismul în prelucrarea şi transportul fiecărei
piese de la prima operaţie până la ultima operaţie din fluxul tehnologic.
Pentru a respecta cerinţele acestei metode, la determinarea grafică a duratei ciclului
tehnologic se va proceda astfel:
 se va reprezenta prima piesă din lot la toate operaţiile;
 se vor reprezenta apoi următoarele piese la fiecare operaţie în parte.
La operaţia principală (operaţia cu durata cea mai lungă)se asigură continuitatea
funcţionării utilajelor pe toată durata prelucrării lotului. La celelalte operaţii, între piesele
componente ale lotului vor exista staţionări de utilaje. Durata acestor staţionări (întreruperi) se
calculează ca diferenţa între operaţia principală şi durata fiecărei operaţii în parte.
Păstrând datele prezentate pentru metoda anterioară, graficul se prezintă astfel:
SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCŢIEI

1 2

t1 = 1

1
t2 = 2 2

1 2 3
t3 = 3

1 2
3 4
t4 = 1

1
2 3
t5 = 2

1 2 3
t6 = 1
t1 t2 t3 (nt-1) t3 t4 t5 t6

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 Ore

Fig. 6.3. Determinarea duratei ciclului de producţie prin metoda paralelă

Din graficul de mai sus rezultă că durata ciclului tehnologic este de 16 ore. Pentru a
stabili analitic durata ciclului tehnologic se observă suma de segmente componente:
n
Dctr = t1 + t2 + t3 + (np-1)t3 + t4 + t5 + t6 = å ti + (np − 1) t 3
i =1
Înlocuind în formulă, obţinem:

DctP = (1+2+3+1+2+1) + (3-1)3 = 16 ore

Generalizând formula de calcul analitic a duratei ciclului tehnologic prin metoda paralelă
obţinem:
n
Dct P = å ti + (np − 1)tp, unde :
i =1

DctP = durata ciclului tehnologic în condiţiile îmbinării paralele;

tp = durata operaţiei principale (max.)
Metoda paralelă se aplică în special la producţia de masă sau serie mare; principalul ei
avantaj constă în faptul că se realizează cea mai scurtă durată a ciclului tehnologic. Dezavantajele
se referă la întreruperile în funcţionarea utilajelor şi folosirea forţei de muncă la operaţiile ale
căror durate sunt mai mici decât timpul operaţiei cu durata maximă.
Metoda succesiv-paralelă (mixtă) se caracterizează atât prin paralelismul prelucrării
diferitelor piese din lot la operaţiile de pe fluxul tehnologic - ca în cazul metodei paralele, cât şi
prin continuitatea prelucrării întregului lot la fiecare operaţie - caracteristică a metodei succesive.
 Capitolul 6 – Sisteme de organizare în timpa producţie.Ciclul de producţie
Pentru a se respecta aceste cerinţe ale metodei paralel - succesive, trebuie să se stabilească
în mod corespunzător, la fiecare operaţie tehnologică, momentul începerii lucrului la prima piesă
din lot, astfel încât să se asigure continuitate în prelucrarea tuturor pieselor din lot la operaţia
respectivă.
Momentul trecerii primei piese din lot de la o operaţie la alta este condiţionat la raportul
de mărime între operaţia respectivă şi durata operaţiei următoare. În acest sens pot fi întâlnite trei
situaţii:
 când durata operaţiei următoare este mai mere sau egală cu durata operaţiei anterioare, deci
ti+1 ti ≥ ti;
 când durata operaţiei următoare este mai mică decât durata operaţiei anterioare, respectiv ti +
1 ti ≤ ti
În primul caz, prima piesă din lot va trece în prelucrare la operaţia următoare imediat ce
ea şi-a terminat prelucrarea la operaţia anterioară. În al doilea caz, prima piesă din lot, după ce s-
a prelucrat la operaţia anterioară, va trece în prelucrare la următoarea operaţie după un decalaj de
timp. Respectarea acestui decalaj între momentul terminării primei piese la operaţia anterioară şi
momentul începerii prelucrării piesei respective la operaţia următoare condiţionează
continuitatea prelucrării tuturor pieselor din lot la operaţia următoare.
Pentru prezentarea grafică a prelucrării lotului la o operaţie a cărei durată este mai mică
decât durata operaţiei anterioare deci, cazul al doilea, se va reprezenta mai întâi ultima piesă din
lot la operaţia respectivă ţinând cont de faptul că momentul terminării prelucrării piesei la
operaţia anterioară; după ce s-a reprezentat prelucrarea ultimei piese se va reprezenta în mod
retroactiv prelucrarea celorlalte piese din lot, până la prima piesă inclusiv.
operaţii

1 2 3
t1 = 1

1 2 3
t2 = 2

1 2 3
t3 = 3

D3-4 1 2 3
t4 = 1

1 2 3
t5 = 2

D5-6 1 2 3
t6 = 1
t1 t2 t3 D3-4 t4 t5 D5-6 (np-1)t6 t6

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 ore

Fig. 6.4. Determinarea duratei ciclului de producţie prin metoda mixtă

Din grafic rezultă că, prin metoda mixtă, durata ciclului tehnologic este de 16 ore;
SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCŢIEI
segmentele ce reprezintă această durată sunt următoarele:
Dctm = t1 + t2 + t3 + D3-4 + t4 + t5 + D5-6 + (np-1)t6 + t6
n
Dct m = å ti + D3− 4 + D5− 6 + (np − 1) t 6
i =1
unde:
Dctm = durata ciclului tehnologic în condiţiile îmbinării mixte;
D3-4, D5-6 = decalajele între operaţia 3 şi operaţia 4 respectiv între operaţia 5 şi operaţia 6
Pentru a calcula segmentele ce reprezintă decalajele dintre diferite operaţii, vom exemplifica
cazul decalajului D3-4.
Din grafic rezultă că segmentul D3-4 rezultă că diferenţa între segmentul ce reprezintă
prelucrarea piesei nr.2 şi a piesei nr.3 la operaţia a 3-a şi segmentul format din prelucrarea piesei
nr.1 şi a piesei nr.2 la operaţia 4. Deci:
D3-4 = (np-1)t3 - np-1)t4 = (np-1)(t3-t4)
Generalizând, relaţia pentru calculul decalajelor între operaţiile i şi i+1 este:
Di, i+1 = (np-1)[ti-(ti+1)], condiţia fiind ti ≥ ti+1;
Aplicând formula obţinem:
D3-4 = (3-1)(3-1) = 4;
D5-6 = (3-1)(2-1) = 2;
Dctm = (1+2+3+1+2+1) + 4 + 2 + (3-1) = 18 ore
Generalizând relaţia pentru calculul duratei ciclului tehnologic prin metoda mixtă
obţinem:
n
Dctm = å ti + (np − 1) tn + å Di, i + 1
i =1 1
unde:
tn = durata ultimei operaţii din fluxul tehnologic;
å Di, i + 1 = suma decalajelor ce apar între diferite operaţii "i" şi "i+1", atunci când ti ≥ ti+1.
În practică se mai foloseşte şi o altă relaţie pentru calculul duratei ciclului tehnologic prin
metodă mixtă:
n
Dctm = å ti + (å tl − å ts )(np − 1)
i =1
unde:
å tl = suma timpilor lungi;
å ts = suma timpilor scurţi;
O operaţie "i" se consideră timp lung de execuţie dacă durata ei, respectiv ti, este mai
mare decât operaţia anterioară şi în acelaşi timp este mai mare decât operaţia anterioară şi în
acelaşi timp este mai mare sau egală cu operaţia următoare.
Deci condiţia ca ti să fie operaţie lungă este:
ti -1< ti ≥ ti+1
Operaţia ti are timp scurt dacă îndeplineşte condiţiile:
ti + 1 ≥ t < ti+1
Din formulă rezultă că operaţiile ale căror durate reprezintă timpi intermediari între
duratele operaţiilor alăturate nu se iau în calcul. Pentru a stabili natura primei operaţii, se iau în
considerare operaţii fictive cu timpi egali cu zero atât la începutul fluxului tehnologic cât şi la
sfârşitul lui.
În exemplul nostru, timpii lungi sunt t3 şi t5 iar timp scurt t4.
Aplicând formula respectivă pentru determinarea duratei ciclului tehnologic, obţinem:
Dctm = (1+2+3+1+2+1)(3+2-1)(3-1) = 18 ore
Metoda mixtă se aplică în cazul producţiei de serie mijlocie şi în unele situaţii la
 Capitolul 6 – Sisteme de organizare în timpa producţie.Ciclul de producţie
producţia de serie mare şi masă.
Comparând duratele ciclului tehnologic stabilite prin cele trei metode de îmbinare în timp
a operaţiilor tehnologice rezultă că cea mai mică durată se obţine în cazul metodei paralele şi cea
mai mare în cazul metodei succesive. Metoda mixtă conduce la o durată intermediară.