UZANłE ŞI TEHNICI DIPLOMATICE

Prof. univ. dr. Gheorghe IACOB

SUPORT CURS
 UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI
FACULTATEA DE DREPT

UZANłE ŞI TEHNICI DIPLOMATICE

Prof. univ. dr. Gheorghe IACOB

- SUPORT CURS –

Anul II
Semestrul I

2012-2013
1
 CUPRINS

I. DIPLOMAłIA ÎNTRE TEORIE ŞI PRACTICĂ ....... 1

II. CADRUL POLITICO-JURIDIC AL

ACTIVITĂłII DIPLOMATICE .................................... 31

III. VOCABULAR DIPLOMATIC ................................. 45

IV. SINTEZE ŞI STUDII DE CAZ ................................... 66

V. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ .................................. 79

OBLIGAłII PENTRU EXAMEN .................................... 81

2
3
 DIPLOMAłIA ÎNTRE TEORIE ŞI PRACTICĂ

Adresându-se în primul rând studenŃilor, demersul nostru are un caracter

didactic.
De aceea, prima problemă la care încercăm să răspundem este cea privind
definiŃia diplomaŃiei.
Dintre numeroasele definiŃii şi interpretări ale „diplomaŃiei” şi a ceea ce
înseamnă un „diplomat” am ales mai întâi o menŃiune a lui Harold Nicolson,
unul dintre specialiştii în diplomaŃie: „Teoreticienii secolului al XVI-lea au
susŃinut ideea conform căreia primii diplomaŃi au fost îngerii, ca mesageri ce
făceau legătura între Cer şi Pământ”1.
Etimologic cuvântul diplomaŃie vine de la grecescul diplóô care înseamnă
„dublez”, desemnând acŃiunea de a redacta actele oficiale sau diplomele în două
exemplare, dintre care unul era dat ca scrisoare de împuternicire trimişilor, iar
celălalt se păstra în arhivă. Cel care avea acest dublet era numit diplomat, iar
activitatea sa diplomaŃie2.
În Imperiul Roman listele de călători erau ştampilate pe ambele foiŃe de
metal, erau împăturite şi cusute apoi într-un mod particular. Acestea erau
numite „diplome”. Treptat cuvântul „diplomă” a fost extins ca semnificaŃie şi
asupra altor documente oficiale3.
Utilizarea termenilor „diplomaŃie” sau „diplomatic” provine, însă, nu din
studierea arhivelor, ci din modul de conducere a relaŃiilor internaŃionale.
Termenul de „diplomaŃie” a fost folosit în limba engleză încă din anul 1645. În
1693, Leibniz publică Codex juris gentium diplomaticus şi în 1726, Jean
Dumont tipăreşte culegerea de tratate intitulate Corps universel diplomatique
du droit des gens4. În ambele cazuri, termenul se referă la colecŃii de documente
privind relaŃiile internaŃionale. El a fost extins însă şi la persoanele care se
ocupau cu aceste probleme. Astăzi, prin diplomatică se înŃelege ştiinŃa auxiliară
a istoriei consacrată modului de întocmire a documentelor şi autenticităŃii lor.
Dintre definiŃiile date diplomaŃiei, am selectat câteva.
Diplomatul şi cercetătorul Herman F. Eilts începe analiza diplomaŃiei cu o
definiŃie dată la 16045: „Un ambasador este un om onest trimis să mintă în
străinătate pentru binele Ńării sale”. Ea aparŃine diplomatului britanic Sir Henry

1
Wotton, care, în drum spre VeneŃia s-a oprit la Augsburg, în casa unui prieten.
La plecare, la cererea gazdei a scris în glumă aceste rânduri în „cartea de onoare
a oaspeŃilor”. Opt ani mai târziu un publicist le descoperă şi publică, aducând
mari neplăceri diplomaŃiei britanice şi, mai ales, autorului lor. Ca o răzbunare,
spre sfârşitul carierei, fiind întrebat de un tânăr cum poate fi pus în încurcătură
un adversar, a răspuns scurt: „Spune-i adevărul”, fapt confirmat în dese rânduri
de practică.
La începutul secolului al XIX-lea, De Flassan scria6:

„DiplomaŃia este expresia prin care este desemnată, de un număr de

ani încoace, ştiinŃa raporturilor exterioare, care are ca bază diplome sau
acte scrise, emanate de suverani. DiplomaŃia nu este acelaşi lucru cu
diplomatica; aceasta are ca obiect cunoaşterea cărŃilor, a vârstei şi
autenticităŃii lor”.

Charles de Martens, în Ghidul diplomatic din 1866, defineşte diplomaŃia

ca „ştiinŃa relaŃiilor externe sau afacerilor străine ale statelor sau, într-un sens
mai restrâns, ştiinŃa sau arta negocierilor”7. Totodată, continuă autorul,
„DiplomaŃia, din punct de vedere teoretic, poate fi considerată ca având
principii determinate, pentru că ea este fondată pe noŃiuni mai mult sau mai
puŃin pozitive şi pentru că ea are un obiect precis şi distinct, acela de a
reglementa raporturile care există sau trebuie să existe între diverse state. În
accepŃia cea mai uzitată, ea este ştiinŃa relaŃiilor externe sau afacerilor străine
ale statelor sau, într-un sens mai restrâns, ştiinŃa sau arta negocierilor”8.
Ernest Satow, diplomat britanic în primele decenii ale secolului al XX-lea
şi autor al unui ghid de diplomaŃie, consideră că aceasta „reprezintă modul de
aplicare a inteligenŃei şi tactului în conducerea relaŃiilor oficiale dintre
guvernele statelor independente, extinzându-se uneori şi asupra relaŃiilor cu
stalele vecine”9.
H. Nicolson dă următoarea definiŃie10:

„DiplomaŃia este conducerea relaŃiilor internaŃionale pe calea

negocierilor; este metoda utilizată de consuli şi ambasadori pentru a
regulariza şi întreŃine aceste relaŃii”.
Diplomatul francez Jean Serres, care s-a preocupat şi de realizarea unor
lucrări teoretice privind diplomaŃia şi protocolul, consideră că11:

„DiplomaŃia este arta de a reglementa paşnic dificultăŃile care pot

apărea între state. DiplomaŃii sunt executanŃii ei”.

2
 Într-o nouă lucrare, relativ recentă12, găsim o prezentare ceva mai
detaliată13:

„DiplomaŃia guvernează raporturile între state. Aceasta este arta de a

atrage simpatiile pentru Ńara sa şi de a o înconjura de prieteni, care să-i
protejeze independenŃa şi, de asemenea, de a regla în mod paşnic
conflictele internaŃionale”. Ca urmare, „Obiectul diplomaŃiei este, pe baza
utilizării metodelor paşnice şi a practicii concilierii, de a strânge
legăturile unei Ńări cu guvernele aliate, de a dezvolta relaŃii amicale cu
Ńările neutre şi, de asemenea, de a Ńine la respect guvernele ostile”.

Pentru un autor american, James Rives Childs, „Arta diplomaŃiei constă în

a face politica unui guvern înŃeleasă şi, dacă e posibil, acceptată de alte guverne.
Politica este deci esenŃa relaŃiilor străine; diplomaŃia este procesul prin care
politica este împlinită”14.
Pe coperta lucrării lui L. Dembinski apar trei definiŃii15:

diplomaŃie (subst.) = artă şi practică în relaŃiile internaŃionale;

comportament abil în relaŃiile internaŃionale, tact; diplomat (subst.) –
practician al diplomaŃiei; persoană acreditată pe lânga guvernul altui
stat; persoană cu calităŃi în diplomaŃie; diplomatic (adj.) = care Ńine de
diplomaŃie (valiză diplomatică, corp diplomatic, imunitate diplomatică).

În text autorul nuanŃează definiŃia diplomaŃiei16:

Termenul de „diplomaŃie” are diferite înŃelesuri, după cum este

folosit de un istoric, un jurist sau un specialist în ştiinŃe politice. În cazul
nostru, termenul de „diplomaŃie” semnifică corpul instituŃional al
organelor specializate, guvernate de reguli specifice şi al activităŃilor
încredinŃate acestora în scopul stabilirii, menŃinerii şi dezvoltării relaŃiilor
de pace ale unui stat cu alŃi subiecŃi ai dreptului internaŃional. Termenul
poate semnifica, de asemenea, interacŃiunea pe scena internaŃională a
«diplomaŃiilor» naŃionale”.

W. Watson, diplomat şi autor al mai multor studii şi lucrări privind

diplomaŃia, subliniază17:

„... prin diplomaŃie înŃeleg dialogul dintre statele independente ...

Cred că este o greşeală a lega prea mult conceptul de diplomaŃie de
ambasade şi serviciile diplomatice, aşa cum se face adeseori. Aceste
3
 instituŃii alcătuiesc doar o cale de realizare a dialogului ... De asemenea,
am găsit preferabil să nu folosesc cuvântul diplomaŃie sinonim cu politica
externă a unui stat, cu toate că şi această utilizare este frecventă ... Merită
realizată distincŃia dintre politica externă ca substanŃă a relaŃiilor unui
stat cu alte puteri ... şi diplomaŃie ca proces de dialog şi negociere, prin
care statele dintr-un sistem îşi organizează relaŃiile şi îşi urmăresc
obiectivele prin mijloace paşnice”.

În limba română, termenul de diplomaŃie, în sensul de document în

accepŃiunea veche (diplomă = hrisov), îl întâlnim la începutul secolului al
XVIII-lea (în Hronicul româno-moldovlahilor al lui Dimitrie Cantemir), iar ca
termen de drept internaŃional şi de politică externă, spre sfârşitul secolului al
XIX-lea (fiind împrumutat din limba franceză). Termenul „diplomat”, în
accepŃiunea pe care i-o dăm astăzi, apare pentru prima dată în Vocabularul
francez-român, din 1840, cu sensul de persoană „care cunoaşte diplomaŃia, se
îndeletniceşte cu diplomaŃia, se află în diplomaŃie”18.
Petre Tănăsie, autorul unui recent curs de „UzanŃe diplomatice”19,
consideră diplomaŃia „ştiinŃă, artă şi activitate”, menită să reprezinte statele, să
ducă la îndeplinire politica lor externă, sa le apere şi să le promoveze interesele;
• ca ştiinŃă, diplomaŃia emite idei, concepŃii, principii şi norme privind
conducerea relaŃiilor internaŃionale;
• ca artă ea ne oferă modalităŃile, deprinderile şi abilităŃile de a înfăptui
în cele mai bune condiŃii orientările de politică externă;
• ca activitate, diplomaŃia acŃionează concret prin mijloacele care îi sunt
specifice, îndeosebi negocierile, pentru punerea în aplicare a politicii
statului.
Există triada relaŃii internaŃionale – politică externă – diplomaŃie, care sunt
strâns legate şi se intercondiŃionează între ele, dar nu sunt sinonime. RelaŃiile
internaŃonale reprezintă ansamblul raporturilor oficiale, şi neoficiale, politice,
economice şi de altă natură, pe care le întreŃine un stat cu alte state sau cu alte
subiecte de drept internaŃional, organizaŃii şi organisme internaŃionale.
Politica externă este totalitatea obiectivelor şi mijloacelor urmărite şi
folosite de un stat în relaŃiile cu alte state.
DiplomaŃia serveşte obiectivele externe, fiind ştiinŃă, artă şi activitate
depusă în slujba acestei politici”20.
În sfârşit, din articolul dedicat diplomaŃiei, în DicŃionarul diplomatic,
selectăm câteva paragrafe21:

DIPLOMAłIE. Conducerea raporturilor unui stat dat cu un alt stat,

sau grupuri de state, prin mijloace sau căi oficiale. D. cuprinde astfel,
4
 deopotrivă, acŃiunea proprie a agenŃilor diplomatici şi activitatea specifică
a ministrului afacerilor externe (secretarului de stat), a adjuncŃilor săi, ca
şi activitatea şefului de stat, a primului ministru, precum şi a altor
persoane în domeniul politicii externe. În acest fel, d. se prezintă ca un
instrument de bază al ansamblului relaŃiilor externe ale unui stat, al
apărării drepturilor şi intereselor acestuia, al conduitei sale practice în
viaŃa internaŃională. Formă distinctă a raporturilor bilaterale şi
multilaterale dintre state, caracterizată prin întreŃinerea unor raporturi şi
activităŃi oficiale şi căutarea, prin intermediul negocierilor, a unei
acomodări a intereselor statelor prin înŃelegeri directe. În această
accepŃie, vocaŃia d. rezidă în asigurarea bunăstării popoarelor,
menŃinerea unor relaŃii paşnice, de cooperare şi de înŃelegere între ele, cu
respectarea personalităŃii fiecărui stat şi popor. În cazul unor neînŃelegeri,
d. este chemată să contribuie în mod nemijlocit la identificarea căilor prin
care să se restabilească încrederea între state, stingându-se un anumit
diferend şi eliminându-se, sau atenuându-se cauzele care l-au determinat.

O a doua problemă la care ne oprim priveşte funcŃiile diplomaŃiei. După J.

Serres22, acestea pot fi caracterizate în patru termeni: a reprezenta, a proteja, a
informa, a negocia.
FuncŃia de reprezentare23 constituie elementul primordial. Ambasadorul
reprezintă guvernul Ńării sale faŃă de autorităŃile Ńării unde a fost trimis. El este
dotat cu autoritatea necesară pentru a vorbi în numele său, bază indispensabilă a
oricărei negocieri. Însărcinat cu a primi şi cu a transmite comunicările care se
schimbă între cele două guverne, el este intermediarul permanent şi sigur a
raporturilor între state, ca şi sursa oficială de a obŃine toate informaŃiile privind
propria sa Ńară. O altă accepŃiune a ideii de reprezentare este la fel de
importantă. Se ştie că diplomaŃii sunt pentru masa populaŃiei Ńării lor de
rezidenŃă imaginea Ńării care i-a trimis. Conduita publică, ca şi viaŃa privată a
ambasadorului şi a misiunii sale trebuie să fie ireproşabilă. Valoarea morală a
agenŃilor constituie un criteriu esenŃial al selecŃiei şi trimiterii lor. Un stat care
ştie că este reprezentat printr-un om care nu merită respect, nu se respectă el
însuşi.
Fiecare guvern trebuie, în fine, să dea funcŃionarilor pe care îi trimite în
străinătate, mijloacele necesare pentru a crea autorităŃilor, ca şi populaŃiei, cea
mai bună opinie posibilă despre ceea ce este Ńara lor şi, mai ales, de a duce un
mod de viaŃă care să provoace consideraŃie. Ambasadorii trebuie să poată primi

5
în mod elevat cănd împrejurările o cer, şi ei au, în această privinŃă,
responsabilităŃi deosebite.
O altă misiune a ambasadorului este de a proteja24 resortisanŃii săi, ca şi
comerŃul şi navigaŃia Ńării sale. VigilenŃa ca şi imaginaŃia şefului misiunii
trebuie să se exercite pentru a asigura pe concetăŃenii săi, pavilioanele Ńării sale
şi raporturile comerciale, respectănd acordurile în vigoare. El trebuie să caute să
îmbunătăŃească statutul concetăŃenilor săi, să crească traficul comercial şi să
întărească relaŃiile culturale, elementele esenŃiale ale dezvoltării bunelor
raporturi şi interese paşnice între cele două Ńări. Obiectivitatea în examinarea
afacerilor, ca şi moderaŃia limbajului sunt îndispensabile în această privinŃă.
O latură esenŃială a activităŃii ambasadorului este informaŃia25. Această
muncă este continuă, directă şi bilaterală.
Ambasadorul trebuie să facă cunoscută, înŃeleasă şi admisă politica
generală a Ńării sale. Totodată, pentru a permite guvernului său să-şi elaboreze
propria judecată, el trebuie să informeze corect despre ceea ce se întâmplă în
Ńara sa de rezidenŃă şi în statele vecine, îndeosebi despre proiectele autorităŃilor,
cu comentariile sale asupra a ceea ce vede şi prevede.
Cercetarea informaŃiei se va realiza prin toate mijloacele licite: lectura
presei, întrevederile cu funcŃionarii Ministerului Afacerilor Externe, colegii,
notabilităŃile cu care ambasadorul este în relaŃii continue sau întâmplătoare,
observaŃii în cursul plecării şi deplasării ambasadorului şi membrilor misiunii
sale. Guvernul Ńării de rezidenŃă nu trebuie să împiedice diplomaŃii de a circula
şi de a se întrevedea în mod liber.
În sfârşit, ambasadorul trebuie să armonizeze punctele de vedere ale
guvernului său cu cele ale celui unde a fost acreditat. Aceasta este munca de
negociere26, care constă în căutarea de soluŃii prin mijloace paşnice, a
acordurilor tranzacŃionale şi onorabile. Aceasta este una dintre sarcinile cele
mai pasionante şi, de asemenea, uneori, cele mai ingrate şi înşelătoare ale
profesiunii diplomatice.
S-a definit negocierea ca „arta posibiliului”. Nu se poate, de fapt, negocia
dacă nu există o voinŃă reciprocă de întreŃinere, pe plan general, a unor relaŃii
paşnice şi amicale, de a găsi o soluŃie problemei controversate.
De aceea, temperamentul personal al ambasadorului, simpatiile pe care a
ştiut să le obŃină, încrederea pe care a dobândit-o se dovedesc capitale. De
asemenea, sunt supuse probei imaginaŃia sa, supleŃea inteligenŃei sale, simŃul
situaŃiilor şi oportunităŃilor în egală măsură, formarea sa profesională etc..
Aici intră în joc munca de informare a misiunii, care trebuie să cunoască
obiectivele propriului său guvern, obiectivul maximum pe care-l poate aborda,
rezultatul minimum pe care-l poate obŃine şi trebuie să fie documentat asupra

6
punctelor de vedere ale guvernului străin, ale reacŃiilor sale, asupra
posibilităŃilor şi limitelor în care ele se desfăşoară şi pot evolua.
Există şi o viziune mai realistă – poate chiar prea realistă – asupra
funcŃiilor diplomaŃiei27.
Din această perspectivă, diplomaŃia este văzută ca o „tehnică de coerciŃie”,
pentru că „şi cea mai firavă structură a diplomaŃiei pure conŃine importante
resurse de presiune”. Este adus ca exemplu politica regimurilor autoritare sau
dictatoriale care renunŃă la curtoazia şi bunele maniere tradiŃionale, preferând o
atmosferă emoŃională, care uneori este eficientă.
Dacă nu întotdeauna este vorba de „coerciŃie”, diplomaŃie este cel puŃin o
„tehnică de persuasiune”, pentru realizarea influenŃei politice a unui guvern.
Totodată, diplomaŃia are un rol important în „reglarea” raporturilor dintre
state, căci tensiunile dintre acestea nu pot fi reduse sau eliminate decât prin
mijloace diplomatice.
În final, este recunoscut rolul diplomaŃiei în realizarea acordurilor, pentru
că, dacă „un acord poate implica coerciŃie, persuasiune, nici un acord nu este
posibil până nu îl acceptă ambele părŃi”28.
*

O problemă abordată în aproape toate lucrările privind diplomaŃia se referă

la calităŃile unui diplomat. H. Nicolson alege „portretul” pe care îl realizează
François de Callières, diplomat francez de la mijlocul secolului al XVII-lea29:

„Un bun diplomat – scria el – trebuie să aibă spirit de observaŃie,

darul sârguinŃei, să nu se lase tentat de plăceri şi distracŃii frivole, să
posede o judecată lucidă, capabilă de a aprecia lucrurile la justa lor
valoare şi să meargă drept la Ńintă pe calea cea mai scurtă şi mai simplă,
fără a se împotmoli în rafinamente şi subtilităŃi inutile.
Un bun diplomat trebuie să aibă o minte pătrunzătoare, capabilă să-i
dezvăluie gândurile oamenilor şi, pornind de la cea mai mică schimbare a
fizionomiei, sentimentele care îi animă.
Un diplomat trebuie să fie prompt, să ştie să se descurce, să asculte,
să rămână mereu politicos şi amabil. Nu trebuie să caute să dobândească
reputaŃia de om spiritual şi nici, antrenat de dispută, să ajungă la
divulgarea unor informaŃii secrete de dragul unui argument hotărâtor.
Mai presus de orice, un bun diplomat trebuie să posede suficientă
stăpânire de sine, pentru a rezista tentaŃiei de a vorbi înainte de a chibzui
bine ce anume vrea sa spună. Trebuie să evite greşeala de a crede că
aerele misterioase, care creează secrete din nimic şi exagerează fleacurile
la proporŃiile unor probleme de stat, reprezintă altceva decât un simptom
7
 al lipsei de inteligenŃă. Un diplomat trebuie sa fie atent cu femeile, fără
a-şi pierde însă capul. Trebuie să fie capabil sa simuleze demnitatea, chiar
dacă nu o are, dar să ocolească, totodată, parada lipsită de gust.
Curajul constituie, de asemenea, o calitate esenŃială, căci nici un om
timid nu poate trage speranŃă să aibă succes în tratativele confidenŃiale.
Diplomatul trebuie să aibă o răbdare de ceasornic şi să nu fie victima
prejudecăŃilor. Trebuie să fie calm din fire, capabil să-i suporte cu
amabilitate pe neghiobi, să nu cadă pradă băuturii, jocurilor de noroc,
femeilor, furiei şi oricăror altor excentricităŃi sau gesturi deplasate. Mai
mult, un diplomat trebuie să studieze istoria şi memorialistica, să fie
familiarizat cu obiceiurile şi instituŃiile străine şi capabil să spună, în
orice Ńară străină, cui îi aparŃine puterea reală.
Oricine vrea să păşească în cariera diplomatică trebuie să cunoască
germana, italiana şi spaniola tot atât de bine ca latina; necunoaşterea
celei din urmă constituie o dezonoare şi o ruşine pentru oricare om de stat,
căci latina e limba generală a naŃiunilor creştine. De asemenea, trebuie să
mai posede noŃiuni de literatură, ştiinŃă, matematică şi jurisprudenŃă. În
fine, trebuie sa fie o gazdă pricepută. Un bucătar bun a fost nu arareori un
excelent mediator”.

În privinŃa raportului adevăr/minciună în diplomaŃie, problemă abordată şi

în „diplomaŃia curentă”, acelaşi autor aprecia30:

„Un diplomat trebuie să Ńină minte că baza încrederii o constituie

politica deschisă; el trebuie să împărtăşească celorlalŃi orice informaŃie,
cu excepŃia celor pe care trebuie să le tăinuiască în virtutea datoriei sale...
Un bun diplomat nu-şi va întemeia niciodată succesul misiunii pe
rea-credinŃă sau pe făgăduieli imposibil de Ńinut. Părerea că un diplomat
lucid trebuie să fie un maestru al înşelăciunii este fundamental eronată,
deşi larg răspândită.
În fapt, înşelăciunea constituie criteriul de apreciere a obtuzităŃii
celui care o foloseşte; ea exprimă lipsa de inteligenŃă şi neputinŃa lui de
a-şi atinge scopul prin mijloace cinstite şi raŃionale. Onestitatea constituie
aici, ca şi pretutindeni, cea mai bună politică. Minciuna lasă întodeauna
în urmă dâre de venin, şi un succes diplomatic, oricât de strălucit,
dobândit prin subterfugii stă pe o temelie nesigură deoarece stârneşte la
cei invinşi iritare, dorinŃă de răzbunare şi ură, izvoare permanente de
adversitate. Utilizarea în diplomaŃie a înşelăciunii e limitată de însăşi
natura acestui mijloc, fiindcă nici un blestem nu apasă mai greu decât
minciuna dezvăluită. AbstracŃie făcând de faptul că o minciună e nedemnă
8
 de un mare ambasador, practic ea aduce mai mult pagubă decât folos,
căci dacă poate asigura astăzi o izbândă, creează totodată o atmosferă de
suspiciune, care mâine împiedică orice nou succes... Prin urmare,
diplomatul trebuie să fie un om al probităŃii şi al adevărului, altminteri nu
va reuşi să inspire încredere” ...

J. Serres, scriind în secolul al XX-lea, nunŃează această problemă31:

„Nu înseamnă că ambasadorul este obligat să spună în orice moment

tot adevărul. Există negocieri în care relevarea prematură poate să
impiedice un sfârşit fericit. El are totdeauna dreptul, dacă i se pune o
problemă insidioasă, de a refuza să răspundă. Depinde de priceperea sa
să abată cursul unei întrevederi dacă vede că ea se orientează spre un
subiect delicat. Ceea ce îi este lui interzis, este să mintă. Se poate întâmpla
ca guvernul său să-i dea un asemenea ordin (să mintă). Foarte rar ca
acest fapt să nu fie descoperit. Dacă ambasadorul care nu a spus adevărul
se desconsideră, în mod sigur, la fel se întâmplă şi cu guvernul, care prins
asupra greşelii, nu a avut curajul şi demnitatea de a-şi asuma deplina
responsabilitate a actelor sale. Mai ales, că nu este ca în timp de război,
când interesul naŃional sau al aliaŃilor este în joc şi când declaraŃiile false
constituie o practică curentă. Dar atunci acestea sunt mijloace de război şi
scepticismul este regula”.

Concluzia unei analize privind „Succesul şi eşecul în diplomaŃie” este că

un diplomat bun trebuie să răspundă la patru cerinŃe fundamentale32.
Mai întâi, el trebuie să înŃeleagă perfect şi corect situaŃia în care îşi
desfăşoară activitatea, pentru a putea aprecia în orice moment raportul dintre
obiectivele sale şi punctele de vedere ale altor forŃe implicate.
Apoi, trebuie să facă o evaluare cât mai exactă a capacităŃii sale de acŃiune.
Nu trebuie să aibă iniŃiative fără acoperire, dar nici să se mulŃumească cu
realizarea la parametri minimi a obiectivelor urmărite.
În al treilea rând, trebuie să manifeste o mare flexibilitate, să fie pregătit
pentru schimbări neaşteptate, să aibă variante de rezervă, să aplice cu fineŃe şi
pricepere metodologia în negocieri. Este necesar „să facă deosebirea pe cât mai
mult posibil, între pincipiile abstracte şi interesele concrete, rămânând ferm
pentru acestea din urmă şi flexibil în privinŃa primelor”33.
În al patrulea rând, un bun diplomat acceptă compromisul doar în limitele
pe care şi le-a propus de la început, ştiind foarte clar care sunt problemele
negociabile şi care nu. El trebuie să fie capabil să ierarhizeze priorităŃile, pentru
9
a putea renunŃa la un moment al negocierii, la o prioritate de mai mică
importanŃă pentru o alta majoră. Aceasta deoarece „criteriul unei bune negocieri
diplomatice stă mai puŃin în ceea ce s-a renunŃat şi mai mult în cât s-a
câştigat”34.
Totodată, în numeroase situaŃii, un ambasador trebuie să-şi coordoneze
acŃiunile cu cele ale altor ambasadori din aceeaşi capitală, care au primit
instrucŃiuni asemănătoare de la guvernele lor, de obicei ale unor Ńări aliate sau
prietene; în unele probleme coordonarea se poate realiza şi cu trimişi din Ńări cu
care legăturile sunt nesemnificative35.
De asemenea, un diplomat trebuie să cultive în afara raporturilor oficiale
cu guvernul, relaŃii cu diverse personalităŃi din administraŃie, cultură, partidele
politice, mass-media ş.a.
În legătură directă cu calităŃile unui diplomat este problema raportului
profesiune/amatorie sau, cu alte cuvinte, ce este de preferat, diplomatul de
carieră sau un amator din sfera politicii, armatei, afacerilor, culturii etc.? La
întrebare au răspuns atât cercetătorii asupra diplomaŃiei, cât şi diplomaŃi în
funcŃie sau foşti diplomaŃi; trebuie poate precizat de la început că în practica
politică s-a Ńinut prea puŃin seama de concluziile studiilor teoretice sau părerile
diplomaŃilor.
Pentru Hugh S. Gibson37, „DiplomaŃia nu este un lucru ce poate fi stăpănit
pe de-a-ntregul de orice sistem de educaŃie şi profesionalismul poate fi asigurat
numai după o experienŃă îndelungată”.
Un portret metaforic ne ofera George F. Kennan38: „Diplomatul de profesie
este în fond un fel de doctor. El are ca şi doctorul un grup vechi şi iritant de
pacienŃi ... El va continua să-i trateze atât timp cât i se permite, salvându-i cât de
mult poate să facă greşeli, cârpind daunele făcute, pe care nu le-a putut preveni.
El va face acestea, deoarece este misiunea sa profesională şi, probabil, pentru că
îndrăgeşte în adâncul sufletului pe aceşti pacienŃi, chiar dacă se chinuie cu ei”.
Lincoln Gordon39, reprezentant al ambasadorilor care nu erau de carieră,
consideră că treptat diplomaŃii de cariera ar trebui să ocupe „o proporŃie tot mai
mare” în posturile diplomatice. În acelaşi timp, continua autorul, „m-ar
surprinde dacă 20-30% din posturile de ambasadori n-ar continua sa fie ocupate
de «semiprofesionişti»„.
Charles W. Thayer, înalt funcŃionar diplomatic american, insistă pentru
folosirea în majoritatea cazurilor a profesioniştilor. Este de acord că au existat şi
situaŃii când un amator s-a dovedit un ambasador abil, fapt ce nu compensează
nenumăratele eşecuri ale amatorilor. De asemenea, nu este de acord cu folosirea
misiunilor diplomatice drept compensări pentru servicii politice.
Pentru a-şi susŃine punctul de vedere citează şi opiniile lui Callières –
diplomat francez din secolul al XVII-lea – conform cărora, „Dacă preoŃii,
10
militarii, avocaŃii şi oamenii de afaceri sunt slabi diplomaŃi, diletanŃii sunt cei
mai slabi dintre toŃi. Oamenii cu minte puŃină ar trebui să se mulŃumească cu
slujbe acasă, acolo unde greşelile lor pot fi uşor reparate; pentru greşelile de
afară, adesea nu se mai poate face nimic”41.
Autorul citează numeroase exemple din perioada contemporană, când
alegerea unui ambasador nu avea legătură cu pregătirea sa în diplomaŃie42.
Preşedintele F.D. Roosevelt a numit în Germania un profesor de limbă germană,
cu vederi antinaziste, dar care ca diplomat „era un dezastru”. Preşedintele
Eisenhower a trimis în Asia de sud-vest un ambasador care avea meritul că ştie
zona respectiva din diverse expediŃii.
În astfel de situaŃii, chiar dacă un stat nu riscă să refuze agrementul –
uneori poate chiar să nu aibă acest interes ! – găseşte căi să-şi exprime
nemulŃumirea. Un exemplu este Canada, care la un moment dat s-a plâns S.U.A
că şi-a primit „partea sa de diletanŃi” ca diplomaŃi; reacŃia a fost promptă şi
S.U.A au trimis o personalitate reprezentativă pentru diplomaŃie43.
În destule situaŃii – care s-au transformat în tradiŃie – schimbarea
diplomaŃuilor de cariera cu amatori se datorează şi venirii la putere a unui nou
partid sau unui nou preşedinte. Spre exemplu, în urma alegerilor „un ambasador
în Scandinavia a citit în ziarul local că Washingtonul a numit un succesor al său.
Supărat a cerut confirmarea . Imediat a primit-o, alături de o cerere urgentă
pentru „demisia sa”44.
Asupra raportului profesionişti/amatori în diplomaŃie avem mai multe
informaŃii privind situaŃia din S.U.A în diferite perioade istorice. De subliniat că
tendinŃa generală a fost aceea de a mări ponderea diplomaŃilor de profesie.
Faptul a fost impus de creşterea complexităŃii problematicii relaŃiilor
internaŃionale, dar şi al rolului S.U.A în acest cadru.
Astfel, dacă până la declanşarea primului război mondial, procentul
profesioniştilor era de aprox. 40%, după 1915, acesta creşte la 54%, iar după
1940 la peste 60%, depăşind 65% în anii '5045.
După al doilea război mondial, o atenŃie specială s-a acordat Ńărilor intrate
în sfera de influenŃă sovietică; în aceste Ńări aprox. două treimi dintre diplomaŃi
erau profesionişti.
În anumite etape, „fiecare dintre ambasadorii SUA din Ńările de după
cortina de fier este profesionist”46. Aceeaşi atenŃie s-a acordat şi zonelor
considerate sensibile de pe toate continentele47 globului.
Încercând să stabilească o tipologie pentru diplomaŃi, E. Clark48 consideră
că diplomatul este ca un actor care nu este niciodată sigur când se află sau nu pe
scenă. De aceea frazele alese şi zâmbetul „de serviciu” devin parte intrinsecă a
personalităŃii sale.

11
 Munca sa impune calm şi prudenŃă. Nu de puŃine ori, în convorbirile
oficiale, mimează ignoranŃa în probleme foarte bine cunoscute, tocmai pentru a
avea mai mult timp de reflecŃie. Deşi are opinii bine întemeiate, un diplomat
este obişnuit să converseze „cu o politicoasă îndoială”.
Un expert în diplomaŃia de conferinŃă, Johan Kaufmann49, oferă câteva
exemple privind frazele convenŃionale care nu exprimă ceea ce ar părea pentru
un amator (novice), dar sunt imediat înŃelese de către diplomaŃi. Astfel,
declaraŃia de tipul: „În timp ce au un mare respect pentru distinsul delegat din ...
care şi-a exprimat părerile cu inteligenŃă şi convingere, trebuie să scot în
evidenŃă faptul că .... „ înseamnă, în mod probabil, „Nu sunt de acord cu
delegatul din .....” . Sau, „Propunerea este foarte interesantă, dar trebuie să
evităm suprapunerea activităŃilor noastre cu cele ale altor organizaŃii – trebuie
„tradusă” în – „Propunerea nu este compatibilă cu statutul acestei organizaŃii”.
De altfel, există o adevărată „şcoală” de stabilire a unor formule
diplomatice care să „salveze aparenŃele”. Acestea satisfac de multe ori opinia
publică, dar sunt exact înŃelese de către cei avizaŃi. Formulele găsite la Madrid
în privinŃa lărgirii NATO şi anume invitarea tuturor doritorilor, anunŃarea celui
de-al II-lea val, parteneriatele ş.a. pot fi citite şi într-o astfel de „cheie”
diplomatică.
Încheiem cu opinia lui Sir Harold Nicolson50:

„Acestea sunt calităŃile diplomatului meu ideal. Adevăr, precizie,

răbdare, bună dispoziŃie, modestie şi loialitate. Acestea sunt, în acelaşi
timp, calităŃile unei diplomaŃii model.
Cititorul poate să obiecteze: aŃi omis inteligenŃa, cultura,
discernământul, prudenŃa, supleŃea, farmecul, hărnicia, curajul şi chiar
tactul. Nu le-am omis. Le-am considerat ca subînŃelese”.

O problemă, poate de cea mai mare importanŃă este cea privind diplomaŃia
„veche” şi diplomaŃia „nouă”. De când putem vorbi de practică diplomatică,
până când există o diplomaŃie „veche”, când începe cea nouă? Astfel, pentru a
delimita cele două epoci se poate opta pentru mai multe momente istorice:
Pacea din Westfalia (1648), ConferinŃa de pace de la Paris (1919-1920),
ConferinŃa de pace de la Paris (1946), crearea O.N.U., căderea regimurilor
comuniste din Europa ş.a.
În legătură cu începuturile diplomaŃiei, W. Watson51 le fixează în Epoca de
piatră. Oferă exemplul Australiei, în care şefii, cu consimŃământul tribului,
încheie alianŃe, hotărăsc asupra războiului, păcii şi prieteniei şi trimit soli – la
12
ocaziile foarte importante, ambasadori – care să trateze cu triburile din
vecinătate. Astfel de soli sunt trataŃi cu deplina politeŃe şi nu sunt niciodată
molestaŃi în nici un fel în timpul misiunilor lor.
În alte grupuri de triburi primitive, ca şi în civilizaŃii mai avansate,
crainicilor şi trimişilor le-a fost în mod virtual întotdeauna garantată imunitatea.
Nu este nici o îndoială că aceasta a fost din cauza unui tabu religios, care oprea
oamenii de a atinge sau molesta un trimis care venea cu un steag de armistiŃiu;
de asemenea, pentru faptul că legiuitorii, comandanŃii şi guvernele au dorit să
trimită mesaje şi să cunoască ce are de spus cealaltă parte, chiar dacă nu credeau
întotdeauna acest lucru.
Aspecte ale diplomaŃiei sunt clar ilustrate într-o foarte veche
corespondenŃă dintre Faraon şi marele rege al hitiŃilor în secolul 14 d.H..
Textele de la Tell el Amarna sunt scrise în cuneiforma aramaică, care nu a fost
nici limba egiptenilor nici a hitiŃilor, ci limba internaŃională a timpului. Cei doi
conducători par să fi convenit că este în interesul ambilor să păstreze relaŃia
dintre ei şi să nu permită ca iritarea la unele manevre sau întârzieri ale celeilalte
părŃi să afecteze relaŃia diplomatică în sine. Astfel, când regele hitiŃilor a primit
de la faraon o plată în lingouri de aur, care s-au dovedit a conŃine înăuntru alt
material, el i-a scris, avertizându-l cu foarte mult tact, că există un administrator
necinstit în casa faraonului, care a înlocuit lingourile, sugerând că
administratorul necinstit i-a înşelat pe amândoi.
Atât de mult din diplomaŃia modernă poate fi găsit în textelele de la Tell el
Amarna, încât unii autori au sugerat chiar, că nu există nici o idee nouă în
practica diplomatică până la fundarea Ligii NaŃiunilor.
Destul de mult timp, raporturile între grupurile tribale, apoi feudale, au fost
doar episodice. Veneau misiuni pentru a stabili o alianŃă, o căsătorie, un tratat
comercial, apoi se întorceau fără a lăsa în urma lor un element permanent.
O revoluŃie52 în cadrul metodelor relaŃiilor dintre state s-a produs atunci
când s-a dobândit obişnuinŃa de a menŃine misiuni permanente în capitalele
străine. Această practică, inaugurată în sec. al XVI-lea, s-a impus pe măsură ce
state naŃionale puternice şi unificate au înlocuit suveranităŃile feudale. Ea s-a
generalizat în Europa în cursul secolului al XVII-lea, atunci cănd, după tratatele
din Westfalia, dezvoltarea relaŃiilor a multiplicat problemele ce trebuiau
rezolvate. Cardinalul Richelieu a fost marele teoretician al „negocierii
permanente”.
Lumea, desigur, a evoluat după această epocă, îndeosebi în cursul secolului
al XIX-lea. Se ştie că până în 1914 Europa a condus singură jocul politicii
internaŃionale. A fost în fapt, o politică a CurŃilor. Amintim că în anul 1900 nu
existau decât trei republici în Europa: FranŃa, ElveŃia şi San-Marino.

13
 Negocierile erau duse prin intermediul misiunilor diplomatice.
Ambasadorii primeau instrucŃiuni generale, lăsându-se la latitudinea lor de a
manevra mai bine după circumstanŃe; guvernanŃii primeau informaŃii necesare
pentru a judeca evenimentele. Foarte rar ca un prim-ministru sau un ministru al
afacerilor externe să se deplaseze pentru a negocia. Asemenea călătorii, care
urmăreau totdeauna un obiectiv politic excepŃional erau pregătite cu mult timp
înainte şi rezultatele, pe care întrevederea trebuia sa le consacre şi să le facă
publice, erau, în general, cunoscute dinainte.
Primul război mondial a bulversat echilibrul stabilit.
Şi Harold Nicolson consideră că demarcaŃia dintre diplomaŃia „veche” şi
cea „nouă” o face ConferinŃa de Pace de la Paris (1919)53:

„Nu, nu telefonul a fost pricina trecerii de la vechea la noua

diplomaŃie după anul 1919, ci convingerea că în afacerile externe sunt
aplicabile aceleaşi idei şi practici care în afacerile interne au fost timp de
multe generaŃii considerate esenŃiale pentru democraŃia liberală”.

În viziunea sa trăsăturile „vechii diplomaŃii” erau:

• concepŃia care socotea Europa centrul de greutate internaŃional;
• ideea că marile puteri angrenate în concertul Europei erau mai
importante şi cumulau mai multe răspunderi decât micile puteri;
• existenŃa în fiecare Ńară a unui serviciu diplomatic cu experienŃă,
având aceleaşi norme de conduită profesională;
• în sfârşit, convingerea că tratativele trebuie să constituie mai de grabă
un proces decăt un episod şi că fiecare etapă trebuie să rămână
confidenŃială.

Oprindu-ne doar la ultima caracteristică a diplomaŃiei „vechi” trebuie

subliniat că negocierile, fiind secrete şi nesupuse unor limite temporare, aveau
mai mari şanse de reuşită. Spre exemplu, tratatul anglo-rus din 1907 a fost
rezultatul unor negocieri care au durat 15 luni. În acelaşi timp, însă, o atmosferă
dominată de secret, punea, nu de puŃine ori, oameni politici şi diplomaŃi în
situaŃii delicate. Ca rezultat al unor astfel de practici, în anul 1914 Parlamentul
FranŃei nu cunoştea clauzele secrete ale tratatului franco-rus54.
Şi în istoria României este cunoscut faptul că tratatul cu Puterile Centrale
din anul 1883 era cunoscut doar de Rege şi câŃiva oameni politici55.
DiplomaŃia capătă noi dimensiuni după al II-lea război mondial şi datorită
creşterii numărului de state independente participante la viaŃa internaŃională.
Dacă în anul 1945 la ConferinŃa de la San Francisco au participat 50 de state, în
prezent la ONU numărul acestora a crescut de peste trei ori.
14
 O primă consecinŃă a fost creşterea numărului de misiuni diplomatice, atât
a celor permanente cât şi a celor temporare, cu unele implicaŃii asupra poziŃiei şi
prestigiului diplomaŃilor şi a misiunilor diplomatice în opinia publica. Unii
autori vorbesc despre o „democratizare” a carierei de diplomat. Noi credem că
are loc o anumită erodare a portretului „clasic” al diplomatului, care are o
cultură generală solidă, cunoaşte perfect scena relaŃiilor internaŃionale,
manifestă curtoazie şi fineŃe în relaŃiile publice etc. Prea puŃini din membrii
corpului diplomatic dintr-o Ńară oarecare mai corespund acestor cerinŃe. Mai
ales, că lărgirea spectaculoasă a sferei relaŃiilor internaŃionale a însemnat şi o
creştere proporŃională a diversităŃii mediilor culturale, politice, economice etc.
De aceea se poate întâmpla „fie ca diplomatul să nu se comporte aşa cum statul
acreditar se aşteaptă, fie ca acesta din urmă să nu acorde toate garanŃiile sau
tratamentul prevăzut prin lege”56.
În lucrarea sa „DiplomaŃia contemporană”57. Robert J. Pranger consideră
că trecerea de la „vechea” la „noua” diplomaŃie se datorează creşterii
complexităŃii şi sofisticării comunităŃii mondiale, a interdependenŃelor, mai ales
de natură economică, a naŃiunilor. El susŃine că „noua” diplomaŃie priveşte
mijloacele diplomatice noi, care să răspundă noilor necesităŃi ale relaŃiilor
internaŃionale. În cadrul acestui proces un rol tot mai important trebuie să revină
diplomaŃilor înşişi, care trebuie sa se implice tot mai mult în viaŃa publică.
Creşterea numărului de state determină sporirea importanŃei diplomaŃiei
multilaterale. Acest tip de activitate necesită noi genuri de misiuni: misiuni
permanente acreditate pe lânga organizaŃiile internaŃionale; misiuni ad-hoc
având sarcini impuse de evenimente speciale; delegaŃii la organisme şi
conferinŃe internaŃionale.
Şi D. Hammarskjöld, în lucrarea „Tehnici diplomatice noi într-o lume
nouă”58, susŃine diplomaŃia multilaterală ca principala cale de a corespunde
interdependenŃelor mondiale. Ca urmare, un diplomat trebuie să reprezinte pe
lângă interesele statului său şi pe cele ale comunităŃii internaŃionale. De aceea
este mai eficientă diplomaŃia deschisă decât cea secretă specifică „vechii”
diplomaŃii.
Noile tipuri de misiuni externe ale statelor diferă de misiunile diplomatice
tradiŃionale prin statutul şi forma de organizare şi, adesea, prin activităŃile lor –
mai ales în cazul misiunilor speciale. Cooperarea internaŃională s-a extins în
zilele noastre la o multitudine de domenii. Multe dintre ele vizează tehnica de
vârf şi nu au foarte multe elemente în comun cu diplomaŃia tradiŃională. Acest
lucru este valabil în cazul sistemului NaŃiunilor Unite şi al altor organizaŃii
internaŃionale „active”. În cadrul unor astfel de misiuni şi delegaŃii participă mai
mult tehnicieni decât diplomaŃi, iar competenŃele aparŃin mai degrabă de
ministerele aferente decât de cel al afacerilor exterme. Evident, ele acŃionează
15
ca reprezentanŃi ai statului lor în relaŃie cu alte Ńări, indiferent de cât de
„tehnice” sunt problemele pe care le dezbat. De aceea, din punct de vedere
legal, aceste misiuni sunt considerate misiuni diplomatice.
Cu alte cuvinte, participarea experŃilor la activitatea diplomatică se poate
realiza ca membri ai corpului diplomatic sau ca principali negociatori în cadrul
unor acŃiuni organizate de ambasade. În prima calitate ei sunt consilieri sau
conduc birouri specializate ale ambasadelor. În al doilea caz ei pot conduce
efectiv negocierile asupra unor probleme de strictă specialitate.
Extinderea competenŃelor relaŃiilor diplomatice are implicaŃii şi asupra
interdependenŃelor dintre posturile consulare şi cele ale misiunilor diplomatice.
Aceste două tipuri de misiuni externe ale statelor s-au dezvoltat, încă de la
început, independent unul de altul. DiplomaŃii reprezentau suveranitatea, pe
când consulii – ale căror titluri oficiale au diferit în timp şi de la Ńară la Ńară –
reprezentau interesele cetăŃenilor şi ale statului acreditant. DistincŃia s-a păstrat
mult dimp, atât în teorie, cât şi în practică.
Practica ne arată, însă, că diferenŃele mai sus menŃionate au devenit de
prisos. În primul rând, Ńările direct angajate în comerŃul internaŃional
încredinŃează competenŃele directe misiunilor diplomatice sau reprezentanŃelor
economice mai degrabă decât consulilor. Ca urmare, posturile consulare în
capitale sau în alte oraşe importante devin redundante atâta vreme cât nu fac
parte din ambasade.
Pe de altă parte, funcŃiile consulilor privind cetăŃenii statului acreditant
s-au extins considerabil, mai ales ca urmare a călătoriilor şi migraŃiei
internaŃionale. În consecinŃă, din ce în ce mai multe state încredinŃează funcŃiile
consulare misiunilor lor diplomatice, în virtutea convenŃiilor de la Viena din
1961 şi 1963.
În sfârşit, există astăzi un numar considerabil de misiuni ale organizaŃiilor
internaŃionale în multe state sau acreditate pe lângă alte organizaŃii. Până acum,
nu au fost privite în legătură directă cu misiunile statelor. Deşi funcŃiile lor
diferă oarecum de cele ale misiunilor statului, sunt totuşi subiecte de drept
internaŃional şi se bucură – în grade diferite – de imunităŃi şi privilegii
diplomatice.
O deosebită importanŃă prezintă diferenŃele social-economice şi politice
dintre state. Un diplomat dintr-o Ńară în curs de dezvoltare acreditat într-una
industrializată sau invers se va preocupa mai mult de problemele economice
decât de cele politice.
Nu pot fi ignorate – ca elemente de noutate în activitatea diplomatică –
actele de terorism îndreptate impotriva diplomaŃilor, fapt care face ca această
profesie să fie astăzi uneori mai periculoasă decât în timp de război.

16
 Dupa cum concluziona L. Dembinski, „toate aceste tendinŃe dovedesc că
limitele înguste impuse conceptului de diplomaŃie prin tradiŃie şi doctrină sunt
astăzi depăşite de impactul noilor cerinŃe ale comunităŃii internaŃionale”59.
Şi Eric Clark60 evidenŃiază asemănările, dar mai ales deosebirile, dintre
ceea ce putem numi diplomaŃia „veche” şi diplomaŃia „nouă”. Datorită
perfecŃionării mijloacelor de comunicare, dar şi a creşterii complexităŃii
problematicii aflate în faŃa diplomaŃiei, limita dintre diplomaŃia „veche” şi cea
„nouă” evoluează în timp, apropiindu-se, de perioada actuală.
În secolul trecut rolul unui şef de misiune – aflat la mare distanŃa de
capitala sa – poate fi hotărâtor. Este citat exemplul ambasadorului Marii Britanii
la Constantinopol, Sir Stratford Canning, căruia i s-a cerut sa promită că Ńara sa
va ajuta Turcia în cazul în care va fi atacată de către Rusia şi Austria. Deoarece
consultarea cabinetului de la Londra ar fi durat aproape două luni, el şi-a asumat
acest angajament. Pe când astăzi, „oriunde ar fi diplomatul, este un mesager la
capătul celălalt al telefonului”61.
În perioada diplomaŃiei „clasice” şefii de stat, primii miniştri sau miniştrii
de externe se deplasau foarte rar. În ultimele decenii a devenit o practică
obişnuită. Spre exemplu, în primele 21 de luni ale administraŃiei Kennedy,
S.U.A au fost vizitate de peste 50 de şefi de state sau de guverne.
De asemenea, numărul persoanelor implicate în activitatea diplomatică a
crescut continuu. Primul secretar de stat american, Thomas Jefferson avea 5
funcŃionari, 2 mesageri şi un translator cu jumătate de normă. În 1936 întregul
personal al Departamentului de stat putea face o fotografie împreună. În anul
1968 acelaşi departament avea 11.000 de angajaŃi, dintre care 7000 peste
hotare62.
O situaŃie asemanătoare găsim în Marea Britanie. În anul 1914 – în plină
glorie a Imperiului Britanic – lucrau în diplomaŃie – inclusiv personal auxiliar –
176 persoane la Londra şi 450 în diferite Ńări. În anul 1969 existau 6400
diplomaŃi, 240 ataşaŃi speciali şi 7000 angajaŃi locali63.
O notă specială pentru „noua” diplomaŃie o reprezintă creşterea numărului
de vizite ale personalităŃilor politice, ca şi a numărului de tratate, convenŃii,
acorduri semnate. Spre exemplu, în anul 1981 SUA au condus 88 de negocieri
legate de relaŃiile Nord-Sud. Iar între anii 1980-1985 S.U.A au încheiat peste
100 de tratate şi aproape 2000 de acorduri internaŃionale64.
Implicarea personalităŃilor politice de prim rang în activitatea diplomatică
a fost caracterizată ca „diplomaŃia personală”, fiind considerată una dintre
principalele trăsături ale diplomaŃiei „noi”. Încă din anii '50 mass-media folosea
termenul de „diplomaŃie de vârf”, iar mai apoi de „diplomaŃie la cel mai înalt
nivel”. După opinia lui E. Plischke, exercitarea în SUA de către preşedinte a

17
funcŃiei de „diplomat principal” nu garantează soluŃii favorabile în toate
problemele de relaŃii internaŃionale, în care sunt implicate S.U.A65.
Între anii 1970-1974, preşedintele R. Nixon a efectuat 12 călătorii în
străinătate, iar preşedintele G. Ford, 7 între anii 1974-1975. H. Kissinger a
întreprins 23 de călătorii în anii 1975-1976. Conform statisticii Departamentului
de stat, între anii 1970-1977 la Washington au venit 222 delegaŃii la nivel
înalt66.
Volumul comunicaŃiilor diplomatice este într-o continuă creştere în
ultimele decenii. Spre exemplu, la Departamentul de Stat al SUA sunt transmise
milioane de mesaje anual, dintre care peste 4000 de telegrame pe zi. Dean Rusk
declara că în cei 8 ani cât a fost secretar de stat a semnat peste 2 milioane de
telegrame, fără a include mesajele unor instituŃii care îi erau, de asemenea,
subordonate67.
Extinderea activităŃii diplomatice este reflectată şi în creşterea
documentaŃiei68. Din 1970 arhivele Departamentului de Stat au crescut cu peste
357.000 picioare cubice. Din acestea 167.000 picioare cubice au rămas la
Departament, restul fiind transferat la Arhivele NaŃionale, urmând a fi puse la
dispoziŃia cercetătorilor în termenele legale.
De asemenea, dacă în secolul trecut era publicat câte un volum pe an de
documente diplomatice, în ultimele decenii se publică 8-10 volume, de aprox.
1000 de pagini.
EvoluŃii interesante şi complexe au avut şi au loc şi în privinŃa caracterului
activităŃii diplomatice, „secretă” sau „deschisă”. Până la primul război mondial
rolul diplomaŃilor era limitat pe lângă şefii de stat, de guvern, miniştri afacerilor
străine şi elita politică, eventual si cea culturală. La sfârşitul secolului al
XIX-lea ambasadorul Marii Britanii la Washington, Lordul Lyons69 nu a rostit
cel puŃin un discurs în cei 5 ani petrecuŃi în S.U.A.
Pe timpul ConferinŃei de pace de la Paris, diplomaŃia americană, în frunte
cu preşedintele Wilson, a acreditat ideea că una dintre cauzele războiului a fost
diplomaŃia secretă. De aceea politica externă a statelor trebuia adusă sub
controlul opiniei publice. Printre primii care s-a dezis de acest principiu a fost
chiar preşedintele Wilson. Într-o scrisoare adresată secretarului său de stat,
Robert Lansing, el explica: „Când m-am pronunŃat pentru o diplomaŃie deschisă
n-am vrut să spun că nu vor mai exista discuŃii private asupra unor probleme
delicate, ci că nu vor mai exista nici un fel de înŃelegeri secrete şi că toate
tratatele şi înŃelegerile internaŃionale trebuie făcute publice”70. De altfel, după
cum este bine cunoscut, tratatele semnate la Paris au fost în bună măsură
rezultatul tratativelor secrete dintre cei patru mari, Wilson, Lloyd George,
Clemenceau, Orlando71. Este la fel de adevărat că s-a introdus obligativitatea
înregistrării la Liga NaŃiunilor a tratatelor încheiate între state.
18
 Totodată, diplomaŃia se caracterizează printr-o gamă nouă de metode şi
mijloace de acŃiune. Dacă, în trecut, „tot ceea ce trebuia să faci era să te plimbi
cu regii”, acum „trebuie să fii pe placul şefului Ńării, importatorilor locali,
telespectatorilor, sindicatelor comerciale etc.”.
Un ambasador englez dintr-o Ńară mică crede că cea mai bună imagine
pentru Ńara sa a fost rezultatul impactului pe care l-a avut la televiziune printr-o
declaraŃie scurtă, repetată cu atenŃie, într-un dialect local. Unul dintre angajaŃii
săi i-a declarat: „Aproape am plâns când v-am văzut. Acest interviu a făcut Ńării
tale foarte mult bine. Accentul era perfect, mai ales că nu este o limbă uşoară”72.
Seria exemplelor este variată. Ambasadorul britanic la Varşovia a invitat
grupul pop „Marmelade” la o masă de „steack and chips” la ambasadă, dupa ce
cu o seară înainte participase împreună cu membri ai ambasadei la spectacol.
Colegul său de la Haga a inaugurat o cârciumă englezească acolo, „Rose and
range”, deschizând prima sticlă cu bere73.
Surprinzând această nouă orientare în activitatea diplomatică, un raport al
Seminarului de diplomaŃie al Ńărilor din Commonwealth susŃinea că „Datorită
mass-mediei, ambasadorii vorbesc mai des cu ziariştii, fermierii, studenŃii,
muncitorii decât cu monarhii sau şefii statelor”74.
Nu în puŃine cazuri raportul politică/diplomaŃie este văzut diferit de către
politicieni şi diplomaŃi.
Pierre Trudeau, în calitate de prim ministru al Canadei consideră că
„întregul concept al diplomaŃiei de astăzi este puŃin demodat. Cred că mare
parte din acest concept ne duce cu gândul la primii ani ai telegrafului, când
aveai nevoie de o telegramă ca să ştii ce se întâmplă în Ńara A, în timp ce astăzi
poŃi foarte bine să citeşti un ziar bun”75.
Richard Nixon reproşa ambasadorului S.U.A la Tokyo că nu a desfăşurat o
activitate mai eficientă pentru a impune interesele economice americane76.
Pentru diplomaŃi, misiunea lor nu este de a face politică, ci de a executa. O
astfel de abordare permite două alternative pozitive: dacă misiunea dă greş, de
vină a fost politica; dacă misiunea reuşeşte, politica a fost bună, dar realizarea ei
a depins în bună măsură de acŃiunea diplomatului. Un diplomat canadian
sintetiza astfel aceste raporturi:”lucrezi asupra unei probleme mai multe luni,
liniştit şi cu răbdare. Când totul este gata, ministrul vine şi semnează
documentul cu un stilou de aur. Apoi toŃi cei de acasă spun cât de extraordinar
este şi susŃin că noi, diplomaŃii, nu mai suntem necesari de acum încolo”. Mai
mult, în alte situaŃii noi „trebuie să găsim metoda de a traduce în fapte ceea ce el
a crezut că a realizat deja”77.
În final, apelăm tot la punctul de vedere a lui H. Nicolson78:

19
 „După părerea mea, ar fi o greşeală să luăm drept exemplu pentru
metodele diplomatice moderne discuŃiile din Consiliul de Securitate şi din
Adunarea Generală a NaŃiunilor Unite. Putem fi indignaŃi de risipa de
timp, energie şi bani, putem regreta că în extinderea sistemului
parlamentar asupra afacerilor externe n-a fost ales drept model un tip mai
eficient de parlament, putem să deplângem faptul că schimbul de invective
din aceste foruri sporeşte tensiunea şi dezorientarea în lume. Dar dacă la
New York se duc tratative, în nici un caz ele nu se desfăşoară între zidurile
înaltului edificiu de pe East River. Ele au loc altundeva, potrivit
principiilor curtoaziei, încrederii şi discreŃiei, care vor rămâne
întotdeauna singurele principii capabile să ducă la reglementarea paşnică
a litigiilor ...
Astăzi (anii '60 – n.ns. – Gh.I.) când vechea putere papală sau
imperială, vechile instituŃii ale concertului european şi ale echilibrului de
forŃe aparŃin trecutului, este regretabil că autoritatea exercitată de Statele
Unite nu are mai multă consistenŃă, mai multă putere de convingere şi mai
multă fermitate. Nu sunt însă pesimist cu privire la evoluŃia metodelor
diplomatice americane. Ştiu că americanii au mai multe resurse decât a
posedat vreodată oricare altă mare putere. Ştiu că, deşi arborează
dispreŃul pentru învăŃămintele istoriei, sunt uimitor de prompŃi în
asimilarea experienŃei altora. Şi cred că principiile diplomaŃiei serioase,
imuabile prin natura lor, vor triumfa în cele din urmă şi vor introduce
calmul in haosul şi confuzia provocate de trecerea de la vechea la noua
diplomaŃie”.

Să sperăm că generaŃia secolului XXI va împlini aceste obiective.

O problemă aflată în strânsă legătură atât cu diplomaŃia „veche” cât şi cu

cea „nouă” este cea a raportului dintre diplomaŃie şi spionaj”.
Într-o interesantă analiză, E. Clark concluziona:

„Adevărul este că toate Ńările spionează în funcŃie de mijloacele de

care dispun utilizând cele mai convenabile metode: folosirea ambasadelor
ca baze de spionaj este o cale bună din mai multe motive”79.

Procesele spionilor, atât din vest cât şi din est, arată cât de mult se
întrepătrunde lumea ambasadelor cu cea a spionilor. Opt diplomaŃi englezi şi
cinci americani la Moscova, spre exemplu, erau în legătură cu Oleg Penkorosky,
20
un ofiŃer de informaŃii sovietic care dădea informaŃii vestului. Într-o ocazie,
Penkorosky a transmis un film prin intermediul unei cutii de bomboane, pe care
i-a dat-o unui copil pentru mama lui – soŃia unui ataşat britanic la ambasadă80.
Spionajul nu este nou: chinezii îl practicau înainte de naşterea lui Iisus
Hristos şi practic metodele de înşelare şi tipurile de agenŃi nu s-au schimbat
mult de-a lungul secolelor. Omul care îl spiona pe Benjamin Franklin pentru
englezi, în timp ce acesta conducea o misiune pentru a asigura asistenŃa FranŃei
pentru cauza colonială, şi-a transmis mesajele punându-le într-o sticlă în
trunchiul găunos al unui copac. Problema fundamentală – obŃinerea de secrete
pe care cealaltă parte doreşte să le păstreze – este de asemenea de când lumea.
Dar aici priorităŃile în tipul de material căutat pot diferi. Americanii sunt cel mai
mult interesaŃi în echipament militar, capacităŃile şi politicile Ńărilor comuniste.
În privinŃa aspectului politic, se acordă o mare atenŃie în strângerea de
informaŃii care vor ajuta politicienii să judece în mod corect ce vor face ruşii sau
chinezii „dacă”. Cu toate că în mod normal era interesat de partea militară,
spionajul sovietic era direcŃionat şi spre obŃinerea de secrete ştiintifice şi
tehnologice. A fost semnificativ când, în 1971, Marea Britanie a trimis acasă 80
de oficiali ruşi si a interzis altor 15 să se mai întoarcă; s-a descoperit că
majoritatea activităŃilor clandestine s-au desfăşurat în domeniul industrial,
ştiinŃific şi în tehnologia militară81.
Un om de ştiinŃă şi om de afaceri pe care ruşii au crezut că l-au recrutat în
SUA (el de fapt a informat FBI despre contact şi a lucrat sub instrucŃiunile lui) a
descris mai târziu informaŃiile pe care îi interesau pe sovietici: „În mod clar ei
doreau rapoarte inginereşti şi ştiinŃifice. Ei credeau, aşa am dedus eu, că
tehnologia loc nu era atât de avansată ca a noastră şi cred că de fapt asta doreau.
Ei nu avea, nevoie de informaŃii despre mişcări de trupe şi alte asemenea lucruri
pe care le făceau spionii din timpul celui de-al doilea război mondial. Ei vroiau
tehnologie, noi arme82, avioane mai rapide, rachete, chestii de genul ăsta”.
Cea mai „ocupată de spioni” capitală din lume era probabil Viena83 – cel
puŃin după spusele Ministrului de Interne Austriac în 1970. El a estimat că, cu
cei peste 50.000 de agenŃi secreŃi (jumatate din Vest şi jumatate din blocul
Ńărilor sovietice) oraşul reprezenta capitala spionajului din toată lumea. Viena
este în mod sigur folosită ca o casă de clearing şi ca un punct de schimb pentru
materiale – câteodată de la o Ńara la alta duşmană – prin intermediul unei a treia
părŃi.
Este arhicunoscut că Ńările îşi spionează mai ales inamicii săi. Cu toate că o
mare agenŃie de informaŃii îşi va direcŃiona cea mai mare parte a muncii sale
spre inamicul ei natural, ea va căuta de asemenea informaŃii secrete despre
planurile şi intenŃiile chiar ale celor mai apropiaŃi aliaŃi. S.U.A, de pildă, a ştiut
înainte de invazia Suezului în 1956 ce vor face Israelul, Marea Britanie şi
21
FranŃa. Serviciul american a spionat toate cele 3 Ńări, probabil interceptând
mesajele radio.
ReŃelele informaŃionale pot de asemenea fi „admise” neoficial să opereze
într-un mod clandestin într-o Ńară străină, atâta timp cât Ńara respectivă simte că
Ńinta lor nu o reprezintă proprii cetăŃeni. Un exemplu clasic al unei asemenea
operaŃiuni este cea a serviciului sud-african la Londra dirijat de ambasadă, care
s-a concentrat asupra propriilor „dizidenŃi” naŃionali şi asupra organizaŃiilor
anti-aparheid. I-a fost permis să funcŃioneze pentru o lungă perioadă şi chiar i
s-a oferit cooperare. În schimb, serviciul britanic a cerut informaŃii.
OfiŃerul poate fi ceea ce sovieticii numesc „legal” sau poate fi „ilegal”. Cei
legitimi sunt ofiŃerii care lucrează pentru ambasade; nelegitimi sunt cei care se
infliltrează într-o Ńară, trăind acolo ca cetăŃeni cu naŃionalitate, probabil lucrând
sub acoperirea unei afaceri.
„Legalii” şi „ilegalii” au propriile lor sisteme de comunicaŃii separate.
„Ilegalul” este deseori dotat cu un radio. „Ilegalii” au o problemă de comunicare
prin care semnalele ilicite radio pot fi înregistrate de serviciile de urmărire ale
Ńării în care operează. Cu toate acestea, mesajele pot fi iniŃial înregistrate şi apoi
transmise cu o viteză mai mare astfel încât aparatul să nu stea niciodată prea
mult în emisie pentru a fi localizat.
Un spion israelian, Eliahu Shaul Cohen, care s-a infiltrat cu succes în Siria
dându-se drept un libanez cu descendenŃă siriană, a lucrat atât de bine încât era
pe punctul de a deveni reprezentantul ministerului apărării. El a trimis rapoarte
cu date aproape în fiecare zi timp de aproape 2 ani până când a fost arestat în
1965. Şi-a ales ca punct pentru transmisiile sale clandestine un loc în cartierul
diplomatic din Damasc. În acest fel, semnalele sale codate erau unele dintre
multe altele care erau monitorizate de serviciile siriene. Schema sa a mers până
în ziua în care sirienii s-au decis să verifice un nou echipament rusesc şi au
ordonat tuturor misiunlor să înceteze transmisiile. Numai semnalul lui Cohen a
rămas şi a fost localizat; a fost judecat şi spănzurat85.
În comparaŃie cu colegii lor din ilegalitate, diplomaŃii spioni de la misiuni
au un mare dezavantaj. Ei se află sub supraveghere şi sunt deseori urmăriŃi.
Ataşatul de presă sovietic la Ottawa la mijlocul anilor '60 se plângea: „Sunt
urmărit tot timpul, zi şi noapte. Sunt urmărit când mă duc la pescuit şi cănd îmi
iau soŃia şi copilul de trei ani la o îngheŃată. Câteodată mă urmăreşte o maşină
de poliŃie, câteodată trei. Când se întămplă să mă rătăcesc îi întreb pe ei
drumul”86. Numărul celor care trebuie urmăriŃi în unele Ńări poate fi uriaş (acesta
este o explicaŃie de ce englezii au expulzat 105 sovietici, deoarece urmărirea
devenea imposibilă cu atât de mulŃi ruşi la Londra; „cea mai mare parte din timp
nu ştiam, pentru cea mai mare parte din ei, unde se află”, spunea un ofiŃer).

22
ExperŃii spun că este nevoie de 8 oameni pentru a supraveghea zi şi noapte unul
singur87.
În serviciile din vest, cel puŃin, omul de la informaŃii este sub controlul
ambasadorului. Documentul preşedintelui Kennedy din 1961, prin care creşte
autoritatea ambasadorilor asupra staffului misiunii a fost rezultatul, în parte, al
activităŃilor CIA din cadrul ambasadelor, care au scăpat de sub control. În mod
normal, astăzi, angajatul CIA spune ambasadorului ce activitate desfăşoară şi îşi
arată rapoartele sale. Dar nu va explica cum plănuieşte să-şi îndeplinească
sarcinile, nici să divulge sursa informaŃiilor conŃinute în rapoarte88.
Din cauză că protecŃia codurilor este atât de importantă, camerele pentru
mesajele cifrate sunt păzite în mod special în toate misiunile89. La misiunea
americană de la ONU camera de cod are o uşă din oŃel groasa de 3 inci şi un
sfert şi gărzi la intrare. Dezertorii în vest au relevat precauŃiunile luate de
sovietici la ambasadele lor. În Ottawa cheile cryptografice erau Ńinute într-o
valiză sigilată care era pusă în fiecare noapte într-un seif de oŃel care se află
intr-o suită de camere închise cu uşi din oŃel. În Australia, cheia de la seiful
unde se aflau documentele cifrate era depozitată într-un plic sigilat cu ceară şi
încuiat într-un alt seif. În 1960 la ambasada sovietică din Washington existau
substanŃe chimice care puteau distruge un strat de documente în câteva secunde.
Probabil cel mai dramatic exemplu pentru a ilustra cât de bine îşi păstrează
Ńările codurile, este acela din 1956 la Ottawa, când a luat foc ambasada
sovietică. Ruşii au lăsat să ardă toată clădirea decât să permită pătrunderea de
străini.
În mod sigur un diplomat aflat într-o Ńară „duşmană” ia drept normal faptul
că telefonul său este ascultat. La fel şi în cazul diplomaŃilor care se află într-o
serie de Ńări care au o astfel de reputaŃie. Un ambasador britanic spune: „Eu
adopt sistemul fie nespunând nimic important, fie spunând în mod deliberat
lucruri în timpul conversaŃiei pe care eu vreau ca ei să le ştie”90.
Ambasadele Ńărilor comuniste la Oslo (la mijlocul anilor '60) au încercat să
afle dacă telefoanele lor sunt urmărite. Astfel, la telefon ei schimbau mesaje
despre o presupusă demonstraŃie la ambasada americană. DemonstraŃia era o
ficŃiune. Dar pentru momentul în care ei au spus că va avea loc, ei puteau
observa dacă exista o grupare a poliŃiei în zona ambasadei americane91.
În 1964 Departamentul de Stat a anunŃat că experŃii au descoperit 40 de
microfoane care au fost fixate în pereŃii ambasadei americane la Moscova cu 11
ani mai devreme. După acelaşi Departament, între 1949 si 1964 peste 130 de
aparate de ascultat de diferite feluri au fost găsite în misiunile americane din
Ńările comuniste. Probabil cel mai faimos caz a fost acela al microfonului plasat
în replica din lemn a Marelui Sigiliu al SUA care a fost prezentat la ambasada
americană la Moscova în 1945. A fost descoperit în 1952 şi a fost prezentat de
23
SUA în timpul dezbaterilor Consiliului de Securitate al NaŃiunilor Unite din
1960.
Biroul de Securitate al Departamentului de Stat a întâlnit un caz într-o Ńară
comunistă unde un microfon a fost descoperit numai datorită urletului unui
câine92. Câinele a început că scheune în timp ce un expert verifica casa unui
ataşat militar. Animalul părea că suferă şi că se află într-o luptă încinsă cu un
duşman invizibil într-un colŃ al camerei.
Fiind contrariat, inginerul a oprit munca pentru a cerceta. După câteva
minute de studiu, el a observat că pachetul unde luptătorul invizibil se lupta cu
câinele arăta semne că s-a umblat recent – ceea ce i-a crescut curiozitatea.
Ridicând mai multe plăci de parchet, el a descoperit un aparat F.M. care
transmitea către un ascultător aflat la distanŃă toate conversaŃiile ce se Ńineau în
acea cameră.
ExperŃii de la informaŃii spun că echipele de tehnicieni, indiferent dacă au
sau nu succes în căutările lor, au un efect determinant asupra serviciilor secrete
străine:” Printr-o continuă verificare îi descurajezi să facă lucruri pe care le-ar
face excesiv dacă ar fi altfel” spune un ofiŃer de informaŃii american. „Este la fel
ca verificarea oamenilor. PoŃi să găseşti numai 2% dintre ei care prezintă un risc
potenŃial – dar nu trebuie să uităm pe toŃi aceia căror le este frică să mai facă
ceva din cauză că i-au investigat”93.
După cum s-a observat, exemplele citate de E. Clark sunt din anii
războiului rece. Este de presupus că în ultimul deceniu orientarea spionajului
cunoaşte noi coordonate şi mai ales noi mijloace, în pas cu tehnica anului 2000.
Credem, însă, ca nu s-a renunŃat cu totul la „mijloacele clasice” pentru a obŃine
informaŃii.
Am insistat asupra acestei probleme şi am ales un număr mai mare de
exemple pentru a oferi motive de reflecŃie acelor politicieni care vorbesc cu prea
multă uşurinŃă despre „cinste” în diplomaŃie.

O problemă, „veche” şi „noua” în acelaşi timp, se referă la „codificarea”

relaŃiilor diplomatice.
În mod firesc, şeful unei misiuni diplomatice trebuie să aibă posibilitatea
de a reprezenta interesele statului acreditant. Prin tradiŃie, el s-a bucurat de o
serie de privilegii şi imunităŃi. Oricât ar părea de curios, abia în anul 1961, prin
ConvenŃia de la Viena, s-a asigurat cadrul juridic pentru relaŃiile diplomatice
dintre state94.

24
 ImunităŃile acordate membrilor misiunilor diplomatice urmăresc ca aceştia
să-şi poată îndeplini misiunea lor. În acelaşi timp, însă , au obligaŃii precise faŃa
de statul acreditar.
Dintre imunităŃi – prezentate în capitolul următor – o menŃionăm doar pe
cea din art. 29 al ConvenŃiei95:
„Persoana agentului diplomatic este inviolabilă. El nu poate fi supus nici
unei forme de arestare sau detenŃiune. Statul acreditat îl tratează cu respectul
care i se cuvine şi ia toate măsurile corespunzătoare pentru a împiedica orice
atingere adusă persoanei, libertăŃii şi demnităŃii sale”.
Principalele privilegii ale misiunii diplomatice sunt următoarele96:

• libertatea de comunicare;
• libertatea de mişcare;
• facilităŃi vamale;
• facilităŃi fiscale;
• dreptul de a aborda drapelul naŃional pe clădirea misiunii, a locuinŃei
şefului misiunii şi pe automobilul acestuia;
• facilităŃi privind acordarea vizei;
• scutiri de prestaŃii personale;
• dreptul de capelă (dreptul de a organiza slujbe în ritul statului
acreditant la sediul ambasadei);
• şi altele, dintre care unele pot fi stabilite în regim de reciprocitate
între doua state.

O ultimă problemă la care ne referim priveşte protocolul şi precăderea.

„Ceremonialul diplomatic poate fi definit ca un ansamblu al formelor

de curtoazie folosite în raporturile dintre state. Protocolul reprezintă
totalitatea regulilor după care se conduce ceremonialul.
În doctrina diplomatică se constată două tendinŃe în ceea ce priveşte
importanŃa ceremonialului şi protocolului; pe de o parte se recunoaşte
necesitatea respectării curtoaziei si normelor protocolare, pe de altă parte
se consideră că ele generează un formalism care împovărează activitatea
diplomatică. Permanenta lor actualitate este, însă, demonstrată de faptul
ca ele sunt în continuare respectate, deşi în unele privinŃe au fost
simplificate. Unul din cele mai importante argumente este că ceremonialul
şi protocolul contribuie la înfăptuirea egalităŃii în drepturi a tuturor
naŃiunilor”97.
25
 Unul dintre obiectivele Protocolului este de a determina ordinea ierarhică
după care trebuie dispuse autorităŃile unui stat, ale unui organism sau ale
oricărui corp organizat sau grup social.
Respectul prezentărilor şi a formelor este esenŃial în recepŃiile oficiale şi
private. Orice greşeală protocolară tulbură armonia unei reuniuni. Regulile
curtoaziei intervin mai ales în denumirile şi titlurile date invitaŃilor şi în plasarea
notabilităŃilor printre personajele oficiale98.
Istoria diplomaŃiei înregistrează zeci, poate sute de exemple, care confirmă
aceste aprecieri generale. Am selectat doar câteva.
În 1661, ambasadele franceze şi spaniole din Londra au trimis delegaŃii,
după obiceiul timpului, pentru a întâmpina un ambasador suedez tocmai sosit pe
cheiurile Londrei. În timp ce escorta noului sosit se forma pentru călătoria de
întoarcere, contingentul francez a încercat să-şi facă loc în locul de onoare în
spatele caleştii suedeze. DelegaŃia spaniolă, care în mod providenŃial adusese o
escortă armată de aprox. 40 de oameni, a atacat delegaŃia franceză, le-a schilodit
caii, au rănit birjarul provocând un dezastru general. Astfel francezii au fost
anihilaŃi, spaniolii ocupând locul de onoare. Când Ludovic al XIV-lea a auzit de
incident el a fost atât de mânios încât a rupt relaŃiile diplomatice cu Madridul99.
O soluŃie mai fericită a fost găsită cam în aceeaşi perioadă la Haga, unde
trăsurile ambasadorilor francezi şi spanioli s-au întâlnit pe o stradelă îngustă,
fiecare refuzând în mod solemn sa cedeze trecerea. După o lungă dispută, s-a
decis să se demoleze gardul de la marginea drumului, astfel încât să poată trece
fără a-şi acorda prioritate unul altuia100.
Ruşii nu erau mai puŃini perseverenŃi în apărarea prerogativelor lor. Un
secol după aceste incidente, la un bal la curtea Londrei, ambasadorul Rusiei,
sosind mai devreme, s-a aşezat în locul de onoare în dreapta ambasadorului
austriac al Sfântului Imperiu Roman. Francezul, sosind câteva minute mai târziu
şi găsind ceea ce el considera că fiind locul său ocupat de catre rus, a sărit peste
marginea banchetei pe care şedeau cei doi, şi a reuşit să-şi facă loc între ei.
Cearta care a urmat a dus în cele din urmă la un duel între francez şi rus, în
urma căruia rusul a fost rănit101.
Benjamin Franklin şi-a făcut apariŃia la curtea de la Versailles îmbrăcat
într-o haină veche, cu capul chel neacoperit de vreo perucă. A descoperit însă
repede că pentru a putea să-şi aducă contribuŃia la apărarea Americii
republicane, pe atunci fragilă, ar fi făcut mult mai bine să se conformeze
obiceiurilor locale decât sa adopte o tactică de atac asupra obiceiurilor
europene. În acest scop a născocit ceea ce el numea o uniformă de curte
modestă dar elegantă. Trimişii americani care i-au urmat au adoptat exemplul
său102.
26
 În ciuda eforturilor lui Grotius si a altor autorităŃi de a stabili ordinea în
acest haos, nimic nu a putut fi făcut până la războiele napoleniene, care au
răsturnat clasamentele ierahice încât unele reguli internaŃionale au devenit
esenŃiale. La Congresul de la Viena103 a fost încheiată o convenŃie specială care
stabilea întâietatea trimişilor diplomatici. Pentru a înfrânge pretenŃiile diferitelor
curŃi la locul întâi, convenŃia a adoptat principiul „primul sosit, primul servit”.
Astfel, ambasadorul care a servit cel mai mult la post este considerat
decan, şi oricare altul dobândeşte întâietate în funcŃie de data la care şi-a
prezentat scrisorile de acreditare. Miniştrii se clasificau după acelaşi principiu.
Existau desigur excepŃii. De exemplu în Ńările catolice, nunŃiul,
ambasadorul Vaticanului, este în mod automat decanul corpului diplomatic.
După L. Dussault104, dacă precăderea înseamnă a stabili în mod ordonat ce
personalitate va avea prioritate într-un grup, cine trece înaintea cui, aşezarea se
referă la loc, la spaŃiul care va fi ocupat. Cuiva i se atribuie primul loc sau al
doilea sau al treilea, în funcŃie de rangul pe care i-l atribuie protocolul. A hotărâ,
că locul său va fi pe scenă sau în sală, mai în spate, în mijlocul sau printre alte
cinci personalităŃi, la dreapta gazdei sau la stânga sa, toate acestea Ńin de
stabilirea locurilor. În acest domeniu posibilităŃile sunt infinite. Prin conjugarea
principiilor de ordine protocolară şi a datelor referitoare la aşezarea invitaŃilor
se determină locul pe care îl va ocupa o personalitate, fie că este vorba de o
ceremonie, un dineu sau o conferinŃă105.
Alegerea este greu de făcut, dar asta nu e de mirare. Conform diplomatului
Van Veld Hoven, există 3.268.082 de posibilităŃi de a aşeza zece persoane la o
masă! Ceea ce e uşor de înŃeles, dacă Ńinem seama de toate variabilele. Este
vorba de un dineu unde invitaŃii vin în cuplu, sau nu? Cu oaspeŃi din afară? Vor
sta la o masă rotundă, dreptunghiulară sau pătrată sau vor fi aşezaŃi la o masă de
onoare cu invitaŃi plasaŃi doar pe o parte? Gazda şi invitatul său principal sunt
aşezaŃi alături sau faŃă în faŃă? Elementele de care trebuie să Ńinem seama sunt
adesea foarte numeroase.
Deşi precăderea şi stabilirea locurilor se fac simultan, dacă ar trebui sa
stabilim o succesiune a operaŃiilor, vom determina mai întâi ordinea protocolară
pe categorii de invitaŃi, rezervând fiecăreia dintre ele rangul celor care o
compun, apoi vom stabili locul pe care îl vor ocupa, conform planului de
aşezare stabilit106.
De o importanŃă majoră este precăderea oficialităŃilor unui stat în cadrul a
diverse ceremonii. De aceea statele cu tradiŃie au o adevarată legislaŃie în
problemă. În penultimul capitol am selectat câteva din regulamentele care
privesc „Ordinea protocolară” în diferite Ńări. Cu regret trebuie să o spunem, că
deşi am făcut mari eforturi, nu am găsit aşa ceva pentru Ńara noastră.

27
 NOTE

1. H. Nicolson, Diplomacy, Londra, 1950, p.17.

2. M. MaliŃa, DiplomaŃia. Şcoli şi instituŃii, Bucureşti, 1970, p.31.
3. H. Nicolson, Diplomacy... , p.19.
4. E. Satow, A Guide to Diplomatic Practice, 1957, p.3, apud I.M. Anghel, Dreptul
diplomatic, Bucureşti, 1984, p.8.
5. Herman F. Eilts, Diplomacy – Contemporary Practice, în Modern Diplomacy. The Art
and the artisans, Ed. by Elmer Plischke, Washington, 1979, p.3-4.
6. E. Satow, op.cit., p.1.
7. Ibidem.
8. M. MaliŃa, op.cit., p.42.
9. E. Satow, op.cit., p.1.
10. I.M. Anghel, op.cit., p.17.
11. J. Serres, Le protocol et les usages, Paris, 1961, p.20, apud, M. MaliŃa, op.cit., p.47.
12. J.Serres, Manuel practique de protocole, Paris, 1992.
13. Ibidem, p.16.
14. E. Plischke, op.cit., p.1.
15. L. Dembinski, The modern law of diplomacy. External missions of state and
international organizations, Boston, Dordrecht, Lancaster, 1988.
16. Ibidem, p.4.
17. W. Watson, Diplomacy. The Dialogue Between States, Londra, 1982, p.11.
18. I.M. Anghel, op.cit., p.10.
19. P. Tănăsie, UzanŃe diplomatice şi de protocol, Bucureşti, 1993.
20. Ibidem, p.11.
21. DicŃionar diplomatic, Bucureşti, 1979, p.356.
22. J. Serres, Manuel practique ..., p.24; vezi şi R.P. Barston, Modern Diplomacy, Londra,
New York, 1988, p.2-3.
23. J. Serres, Manuel practique, p.24; vezi şi G.R. Beridge, Diplomacy. Theory and
practice, Londra, 1995, p.34-35.
24. J. Serres, Manuel practique, p.26.
25. Ibidem,
26. Ibidem, p.27-28.
27. C.O. Lerche, Jr., Abdul A. Said, Diplomacy – Political Tehnique for Implementing
Foreign Policy, în E. Plischke, op.cit.
28. Ibidem, p.20-21.
29. H. Nicolson, Arta diplomatică ..., p.54-55.
30. Ibidem, p.52-53.
31. J. Serres, Manuel practique..., p.29.
32. C.O. Lerche, Jr., Abdul A Said, op.cit., p.21.
33. Ibidem, p.22.
34. Ibidem.
35. A. Watson, op.cit, p.125.
36. Ibidem, p.126.
37. W. Barnes, J.H. Morgan, Foreign Service as a Career, in E. Plischke, op.cit., p.277.
38. Ibidem.
39. L. Gordon, Carrerists vs. Noncareerists, în E. Plischke, op.cit., p.321.
40. Ch.W. Thayer, Case for Professional Diplomats, în E. Plischke, op.cit., p.232 şi urm.
41. Ibidem, p.327.
28
42. Ibidem, p.328.
43. Ibidem.
44. Ibidem, p.332.
45. E. Plischke, Career Status of United States Diplomats, în Idem, op.cit., p.300.
46. Clare Boothe Luce, Ambasadors: Profesionals or Amateurs, în E. Plischke, op.cit.,
p.307.
47. Ibidem.
48. E. Clark, Corps diplomatique, Londra, 1973, p.15.
49. Ibidem, p. 17.
50. H. Nicolson, Diplomacy, ..., p.126.
51. W. Watson, op.cit., p.83 şi urm.
52. J. Serres, Manuel practique de protocole .., p.18 şi urm.
53. H. Nicolson, Arta diplomatică, Bucureşti, 1966, p.70.
54. Ibidem, p.65.
55. Vezi pe larg, Gh. Platon, V. Rusu, Gh. Iacob, V. Cristian, I. Agrigoroaiei, Cum s-a
înfăptuit România modernă, Iaşi, 1993, p.255 şi urm.
56. L. Dembinski, op.cit., p.5.
57. W. Christopher, Normalization of Diplomatic Relations, în Elmer Plischke, op.cit.,
p.42.
58. Ibidem.
59. L. Dembinski, op.cit., p.7.
60. E. Clark, op.cit.
61. Ibidem, p.1.
62. Ibidem, p.2.
63. Ibidem.
64. R.P. Barston, op.cit., p.7.
65. E. Plischke, The New Diplomacy în E. Plischke, op.cit., p. 71.
66. R.J. Franger, New Diplomatic Tehniques in a New World, în E. Plischke, op.cit., p.77.
67. E. Plischke, The New Diplomacy ..., p.63.
68. Ibidem.
69. E. Clark, op.cit., p.9.
70. Ibidem, p.8.
71. Vezi pe larg: S.D. Spector, Romania at the Paris Peace Conference: A study of the
Diplomacy of Ioan I.C. Brătianu, Iaşi, 1995; C. Botoran, I. Calafeteanu, E. Campus,
V. Moisuc, România şi ConferinŃa de pace de la Paris (1918-1920), Cluj Napoca,
1983; V.Fl. Dobrinescu, România şi sistemul tratatelor de pace de la Paris (1919-
1923), Iaşi, 1993; I. Ciupercă, România în faŃa recunoaşterii unităŃii nationale.
Repere, Iaşi, 1996.
72. E. Clark, op.cit., p.9-10.
73. Ibidem, p.9.
74. Ibidem, p.8.
75. Ibidem, p.1.
76. Ibidem, p.4.
77. Ibidem, p.3.
78. H. Nicolson, Arta diplomatică .., p.75-77.
79. E. Clark, op.cit., p.184; vezi şi A. Fontaine, Istoria războiului rece, vol. III, Bucureşti,
1993.
80. E. Clark, p.185.
81. Ibidem.
82. Ibidem, p.188.
83. Ibidem, p.186.
29
84. Ibidem.
85. Ibidem, p.190.
86. Ibidem, p.191.
87. Ibidem.
88. Ibidem, p.192.
89. Ibidem, p.202.
90. Ibidem, p.203.
91. Ibidem.
92. Ibidem, p.204.
93. Ibidem, p.205.
94. ConvenŃia de la Viena cu privire la relaŃiile diplomatice (18 aprilie 1961), în
„Monitorul Oficial”, partea I, nr. 89/1968.
95. Ibidem.
96. Vezi pe larg: I.M. Anghel, Dreptul diplomatic ..., p.625-668. A. Bonciog, Drept
diplomatic ..., p.91-129; J. Serres, Manuel practique de protocol .., p.65-86; Eileen,
Denza, Diplomatic Law, New York, Londra, 1976, ş.a.
97. T. Georgescu, Protocolul în relaŃiile economice şi comerciale, Brăila, 1994, p.16; vezi
şi G.R. Berridge, op.cit., p. 5-7; LetiŃia Baldrige, Codul manierelor în afaceri,
Bucureşti, 1994, p.233 şi urm.; D. Popescu, Conducerea afacerilor, Bucureşti, 1998;
Ştefan Pruteanu, Comunicare şi negociere în afaceri, Iaşi, 1998.
98. J. Serres, Manuel practique de protocole .., p.107; 137.
99. Ch. Thayer, Diplomat, Londra, 1960, p.217.
100. Ibidem, p.218.
101. Ibidem.
102. Ibidem, p.229.
103. Ibidem, p.218-219.
104. L.Dussault, Protocolul – instrument de comunicare, Bucureşti, 1996, p.100.
105. Ibidem.
106. Ibidem.

30
 CADRUL POLITICO-JURIDIC
AL ACTIVITĂłILOR DIPLOMATICE

Regulamentul de la Viena din 1815

cu privire la rangul agenŃilor diplomatici

Pentru a preveni neînŃelegerile care au avut loc frecvent şi care s-ar mai putea ivi
din pretenŃiile de precădere între diferiŃii agenŃi diplomatici, plenipotenŃiarii puterilor
semnatare ale Tratatului de la Paris au convenit asupra articolelor care urmează şi ei
găsesc necesar să invite pe reprezentanŃii altor suverani să adopte acelaşi regulament:
Art. 1. FuncŃionarii diplomatici se împart în trei clase:
a) aceea a ambasadorilor, legaŃilor şi nunŃilor;
b) aceea a trimişilor, miniştrilor sau altora, acreditaŃi pe lângă suverani;
c) aceea a însărcinaŃilor cu afaceri acreditaŃi pe lângă miniştri însărcinaŃi cu
portofoliul Afacerilor Externe.
Art. 2. Ambasadorii, legaŃii sau nunŃii sunt singurii care au caracter reprezentativ.
Art. 3. FuncŃionarii diplomatici în misiune extraordinară nu au în această calitate
nici o superioritate de rang.
Art. 4. Ordinea de precădere a funcŃionarilor diplomatici va fi determinată, în
fiecare clasă, de data notificării oficiale a sosirii lor. Prezentul regulament nu va aduce
nici o modificare în ceea ce priveşte pe reprezentanŃii Papei.
Art. 5. În fiecare stat se va stabili un mod uniform de primire a funcŃionarilor
diplomatici din fiecare clasă.
Art. 6. Legăturile de rudenie sau de alianŃa între curŃi nu au nici o influenŃă
asupra rangului funcŃionarilor lor diplomatici. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul
alianŃelor politice.
Art. 7. În actele şi tratatele dintre mai multe puteri care admit alternanŃa, ordinea
în care miniştrii vor trebui să-şi aplice semnăturile va fi stabilită prin tragere la sorŃi.
Prezentul regulament va fi inclus în protocolul plenipotenŃiarilor celor opt puteri
semnatare ale Tratatului de la Paris în şedinŃa lor din 19 martie 1815.

Protocolul de la Aix-la-Chapelle din 1818

Pentru a evita discuŃiile dezagreabile care ar putea avea loc în viitor într-o
chestiune de etichetă diplomatică pe care anexa la actul general final de la Viena, prin
care au fost reglementate problemele de rang, pare să nu o fi prevăzut, cele cinci CurŃi
au hotărât că miniştrii rezidenŃi acreditaŃi pe lângă ele vor forma în raport cu rangul
lor o clasă intermediară între miniştrii de ordin secund şi însărcinaŃii cu afaceri.

(Mircea MaliŃa, DiplomaŃia. Şcoli şi

instituŃii, Bucureşti, 1970, p. 529-530)
31
 ConvenŃia de la Viena cu privire la relaŃiile diplomatice
(18 aprilie 1961)

Statele părŃi la prezenta convenŃie,

amintind că, dintr-o epocă îndepărtată, popoarele tuturor Ńărilor recunosc statutul
agenŃilor diplomatici,
conştiente de scopurile şi principiile Cartei OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite privind
egalitatea suverană a statelor, menŃinerea păcii şi a securităŃii internaŃionale şi
dezvoltarea de relaŃii prieteneşti între naŃiuni,
convinse că o convenŃie internaŃională cu privire la relaŃiile, privilegiile şi imunităŃile
diplomatice ar contribui la favorizarea relaŃiilor de prietenie între Ńări, oricare ar
fi diversitatea regimurilor lor constituŃionale şi sociale,
convinse că scopul acestor privilegii şi imunităŃi este nu de a crea avantaje unor indivizi,
ci de a asigura îndeplinirea eficace a funcŃiilor misiunilor diplomatice ca organe de
reprezentare a statelor,
afirmând că regulile dreptului internaŃional cutumiar trebuie sa continue a guverna
materiile care n-au fost reglementate în mod expres în dispoziŃiile prezentei
convenŃii,
au convenit asupra celor ce urmează:

Articolul 1
În sensul prezentei convenŃii, următoarele expresii se înŃeleg aşa cum se precizează
mai jos:
a) prin expresia „şef de misiune” se înŃelege persoana însarcinată de statul
acreditant să acŃioneze în această calitate;
b) prin expresia „membrii misiunii” se înŃelege şeful misiunii şi membrii
personalului misiunii;
c) prin expresia „membrii personalului misiunii” se înŃelege membrii personalului
diplomatic, ai personalului administrativ şi tehnic şi ai personalului de serviciu al
misiunii;
d) prin expresia „membrii personalului diplomatic” se înŃelege membrii
personalului misiunii care au calitatea de diplomaŃi;
e) prin expresia „agent diplomatic” se înŃelege şeful misiunii sau un membru al
personalului diplomatic al misiunii;
f) prin expresia „membrii personalului administrativ şi tehnic” se înŃelege membrii
personalului misiunii angajaŃi în serviciul tehnico-administrativ al misiunii;
g) prin expresia „membrii personalului de serviciu” se înŃelege membrii
personalului misiunii angajaŃi în serviciul casnic al misiunii;
h) prin expresia „om de serviciu particular” se înŃelege persoanele folosite în
serviciul casnic al unui membru al misiunii, care nu sunt angajaŃi ai statului acreditant;
i) prin expresia „localuri ale misiunii” se înŃelege clădirile sau părŃile din clădiri şi
din terenul aferent care, indiferent de proprietar, sunt folosite pentru realizarea
scopurilor misiunii, inclusiv reşedinŃa şefului misiunii.

Articolul 2

32
 Stabilirea de relaŃii diplomatice între state şi trimiterea de misiuni diplomatice
permanente se fac prin consimŃământul mutual.

Articolul 3
1. FuncŃiile misiunii diplomatice constau în special în:
a) a reprezenta statul acreditant in statul acreditar;
b) a ocroti în statul acreditar interesele statului acreditant şi ale cetăŃenilor săi, în
limitele admise de dreptul internaŃional;
c) a duce tratative cu guvernul statului acreditar;
d) a se informa prin toate mijloacele licite despre condiŃiile şi evoluŃia
evenimentelor din statul acreditar şi a raporta cu privire la acestea guvernului statului
acreditant;
e) a promova relaŃii de prietenie şi a dezvolta relaŃiile economice, culturale şi
ştiintifice între statul acreditant şi statul acreditar.
2. Nici o dispoziŃie a prezentei convenŃii nu poate fi interpretată ca interzicând
misiunii diplomatice exercitarea funcŃiilor consulare.

Articolul 4
1. Statul acreditant trebuie să se asigure că persoana pe care intenŃionează să o
acrediteze ca şef al misiunii în statul acreditar a primit agrementul acestui stat.
2. Statul acreditar nu este obligat să comunice statului acreditant motivele
refuzului agrementului.

Articolul 5
1. Statul acreditant, după ce a făcut notificarea cuvenită statelor acreditare
interesate, poate acredita un şef de misiune sau afecta un membru al personalului
diplomatic, după caz, în mai multe state, afară numai dacă unul dintre statele
acreditare se opune în mod expres la aceasta.
2. Dacă statul acreditant acreditează un şef de misiune în unul sau mai multe alte
state, el poate stabili o misiune diplomatică condusă de un însărcinat cu afaceri ad-
interim în fiecare din statele în care şeful misiunii nu-şi are reşedinŃa sa permanentă.
3. Şeful misiunii sau un membru al personalului diplomatic al misiunii poate
reprezenta statul acreditant pe lângă orice organizaŃie internaŃională.
Articolul 6
Mai multe state pot acredita aceeaşi persoană în calitate de şef de misiune într-un
alt stat, dacă statul acreditar nu se opune.

Articolul 7
Sub rezerva dispoziŃiilor articolelor 5, 8, 9 şi 11, statul acreditant numeşte la
alegerea sa pe membrii personalului misiunii. În ceea ce priveşte pe ataşaŃii militari,
navali sau aerieni, statul acreditar poate cere ca numele lor să-i fie supuse mai înainte
spre aprobare.

Articolul 8
1. Membrii personalului diplomatic al misiunii vor avea, în principiu,
naŃionalitatea statului acreditant.
2. Membrii personalului diplomatic al misiunii nu pot fi aleşi dintre cetăŃenii
statului acreditar decât cu consimŃământul acestui stat, care poate oricând să şi-l
retragă.
3. Statul acreditar poate să-şi rezerve acelaşi drept ce priveşte cetăŃenii unui al
treilea stat care nu sunt cetăŃeni ai statului acreditant.
33
 Articolul 9
1. Statul acreditar poate oricând, şi fără a trebui să motiveze hotărârea, să
informeze statul acreditant că şeful sau oricare alt membru al personalului diplomatic a
misiunii este persoana non grata sau că orice alt membru al personalului misiunii nu este
acceptabil.
În acest caz, statul acreditant va rechema persoana în cauză sau va pune capăt
funcŃiilor sale în cadrul misiunii, după caz. O persoană poate fi declarată non grata sau
inacceptabilă înainte de a ajunge pe teritoriul statului acreditar.
2. Dacă statul acreditant refuză să execute sau nu execută într-un termen
rezonabil obligaŃiile care îi incumbă conform paragrafului 1 al prezentului articol,
statul acreditar poate refuza să recunoască persoanei în cauză calitatea de membru al
misiunii.

Articolul 10
1. Se notifică Ministerului Afacerilor Externe al statului acreditar sau oricărui alt
ministru asupra căruia va fi convenit:
a) numirea membrilor misiunii, sosirea lor şi plecarea lor definitivă sau încetarea
funcŃiilor lor la misiune;
b) sosirea şi plecarea definitivă a unei persoane aparŃinând familiei unui membru
al misiunii şi, dacă este cazul, faptul că o persoană devine sau încetează de a fi membru
al familiei unui membru al misiunii;
c) sosirea şi plecarea definitivă a oamenilor de serviciu particulari aflaŃi în
serviciul persoanelor menŃionate în alineatul de mai sus şi, dacă este cazul, faptul că ei
părăsesc serviciul acestor persoane;
d) angajarea şi concedierea de persoane care îşi au reşedinŃa în statul acreditar, în
calitate de membri ai misiunii sau în calitate de oameni de serviciu particulari având
dreptul la privilegii şi imunităŃi.
2. Ori de câte ori este posibil, sosirea şi plecarea definitivă trebuie să facă de
asemenea obiectul unei notificări prealabile.
Articolul 11
1. În lipsa unui acord explicit asupra efectivului misiunii, statul acreditar poate
cere ca acest efectiv să fie menŃinut în limitele a ceea ce el consideră ca rezonabil şi
normal, având în vedere împrejurările şi condiŃiile existente în acest stat şi nevoile
misiunii în cauză.
2. Statul acreditar poate, de asemenea, în aceleaşi limite şi fără discriminare, să
refuze a admite funcŃionari de o anumită categorie.

Articolul 12
Statul acreditant nu trebuie să stabilească, fără a fi obŃinut în prealabil
consimŃământul expres al statului acreditar, birouri făcând parte din misiune în alte
localităŃi decât cele în care este stabilită misiunea însăşi.

Articolul 13
1. Şeful misiunii este considerat că şi-a asumat funcŃiile în statul acreditar de
îndată ce şi-a prezentat scrisorile de acreditare sau de îndată ce şi-a comunicat sosirea şi
o copie a scrisorilor sale de acreditare a fost prezentată Ministrului Afacerilor Externe
al statului acreditar sau oricărui alt minister asupra căruia se va fi convenit, conform
practicii în vigoare în statul acreditar, care trebuie să fie aplicată în mod uniform.
2. Ordinea prezentării scrisorilor de acreditare sau a unei copii a acestor scrisori
este determinată de data şi ora sosirii şefului misiunii.
34
 Articolul 14
1. Şefii de misiuni se împart în trei clase, şi anume:
a) aceea a ambasadorilor sau nunŃilor acreditaŃi pe lângă şefii de stat şi a celorlalŃi
şefi de misiune cu rang echivalent;
b) aceea a trimişilor, miniştrilor sau internunŃilor acreditaŃi pe lângă şefii de stat;
c) aceea a însărcinaŃilor cu afaceri acreditaŃi pe lângă ministerele afacerilor
externe.
2. În afară de precădere şi etichetă, nu se face nici o diferenŃă între şefii de misiune
în raport cu clasa lor.

Articolul 15
Statele convin asupra clasei căreia trebuie să-i aparŃină şefii misiunilor lor.

Articolul 16
1. Şefii de misiune primesc rangul în fiecare clasă după data şi ora la care şi-au
asumat funcŃiile, în conformitate cu articolul 13.
2. Modificările aduse scrisorilor de acreditare ale unui şef de misiune, care nu
implică schimbări de clasă, nu afectează rangul său de precădere.
3. Prezentul articol nu afectează uzanŃele care sunt sau ar putea fi acceptate de
statul acreditar în ceea ce priveşte precăderea reprezentantului Sfântului Scaun.

Articolul 17
Ordinea de precădere a membrilor personalului diplomatic al misiunii este
notificată de către şeful misiunii Ministerului Afacerilor Externe sau oricărui alt
minister asupra căruia se va fi convenit.
Articolul 18
În fiecare stat procedura ce trebuie urmată pentru primirea şefilor de misiuni
trebuie sa fie uniformă faŃă de fiecare clasă.

Articolul 19
1. Dacă postul de şef de misiune este vacant sau dacă şeful misiunii este împiedicat
să-şi exercite funcŃiile, un însărcinat cu afaceri ad-interim funcŃionează cu titlul
provizoriu ca şef al misiunii. Numele insărcinatului cu afaceri ad-interim va fi notificat
fie de către şeful misiunii, fie, în cazul în care acesta este impiedicat să facă acest lucru,
de catre Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditant Ministerului Afacerilor
Externe al statului acreditar sau oricărui alt minister asupra căruia se va fi convenit.
2. În cazul în care nici un membru al personalului diplomatic al misiunii nu este
prezent în statul acreditar, un membru al personalului administrativ şi tehnic poate, cu
consimŃământul statului acreditar, să fie desemnat de către statul acreditant pentru a
gira afacerile administrative curente ale misiunii.

Articolul 20
Misiunea şi şeful său au dreptul să arboreze drapelul şi să pună stema statului
acreditant pe localurile misiunii, inclusiv reşedinŃa şefului de misiune şi pe mijloacele de
transport ale acestuia.

Articolul 21
1. Statul acreditar trebuie fie să înlesnească achiziŃionarea pe teritoriul său, în
cadrul legislaŃiei sale, de către statul acreditant al localurilor necesare misiunii sale, fie
să ajute statul acreditant să-şi procure localuri în alt fel.

35
 2. El trebuie de asemenea, dacă este nevoie, să ajute misiunile în obŃinerea de
locuinŃe convenabile pentru membrii lor.

Articolul 22
1. Localurile misiunii sunt inviolabile. Nu este permis agenŃilor statului acreditar
să pătrundă în ele decât cu consimŃământul şefului misiunii.
2. Statul acreditar are obligaŃia specială de a lua toate măsurile potrivite pentru a
împiedica invadarea sau deteriorarea localurilor misiunii, tulburarea liniştii misiunii
sau micşorarea demnităŃii acesteia.
3. Localurile misiunii, mobilierul lor şi celelalte obiecte care se găsesc acolo,
precum şi mijloacele de transport ale misiunii, nu pot face obiectul nici unei percheziŃii,
rechiziŃii, sechestru sau măsuri executorii.

Articolul 23
1. Statul acreditant şi şeful misiunii sunt scutiŃi de orice impozite şi taxe naŃionale,
regionale sau comunale asupra localurilor misiunii ai căror proprietari sau locatari
sunt, cu excepŃia impozitelor sau taxelor percepute ca remuneraŃie pentru servicii
particulare prestate.
2. Scutirea fiscală prevăzută în prezentul articol nu se aplică acestor impozite şi
taxe când, după legislaŃia statului acreditar, ele cad în sarcina persoanei care tratează
cu statul acreditant sau cu şeful misiunii.
Articolul 24
Arhivele şi documentele misiunii sunt inviolabile în orice moment şi în orice loc
s-ar afla.

Articolul 25
Statul acreditar acordă toate înlesnirile pentru îndeplinirea funcŃiilor misiunii.

Articolul 26
Sub rezerva legilor şi regulamentelor sale referitoare la zonele în care accesul este
interzis sau reglementat din motive de securitate naŃională, statul acreditar asigură
libertatea de deplasare şi de circulaŃie pe teritoriuul său tuturor membrilor misiunii.

Articolul 27
1. Statul acreditar permite şi ocroteşte comunicarea liberă a misiunii în orice
scopuri oficiale. Pentru a comunica cu guvernul, precum şi cu celelalte misiuni şi
consulate ale statului acreditant, oriunde se găsesc acesta, misiunea poate folosi toate
mijloacele de comunicare potrivite, inclusiv curierii diplomatici şi mesajele în cod sau
cifrate. Totuşi, misiunea nu poate instala si utiliza un post de radio-emisie decât cu
asentimentul statului acreditar.
2. CorespondenŃa oficiala a misiunii este inviolabilă. Prin expresia „corespondenŃă
oficială” se înŃelege întreaga corespondenŃă referitoare la misiune şi la funcŃiile sale.
3. Valiza diplomatică nu trebuie să fie nici deschisă, nici reŃinută.
4. Coletele care compun valiza diplomatică trebuie să poarte semne exterioare
vizibile ale caracterului lor şi nu pot cuprinde decât documente diplomatice sau obiecte
de uz oficial.
5. Curierul diplomatic care trebuie să fie purtător al unui document oficial ce
atestă calitatea sa şi precizează numărul de colete care constituie valiza diplomatică,
este ocrotit în exercitarea funcŃiilor sale, de statul acreditar. El se bucură de
inviolabilitatea persoanei sale şi nu poate fi supus nici unei forme de arestare sau de
detenŃiune.
36
 6. Statul acreditant sau misiunea poate numi curieri diplomatici adhoc. În acest
caz, dispoziŃiile paragrafului 5 al prezentului articol vor fi de asemenea aplicabile, sub
rezerva ca imunităŃile pe care le menŃionează vor înceta să se aplice de îndată ce
curierul a remis destinatarului valiza diplomatică pe care o are în grijă.
7. Valiza diplomatică poate fi încredinŃată comandantului unei aeronave
comerciale care trebuie să aterizeze la un punct de intrare autorizat. Acest comandant
trebuie sa fie purtătorul unui document oficial care să indice numărul coletelor ce
constituie valiza, dar el nu este considerat ca un curier diplomatic. Misiunea poate
trimite pe unul dintre membrii săi să ia în posesie, în mod direct şi liber, valiza
diplomatică din mâinile comandantului aeronavei.

Articolul 28
Drepturile şi redevenŃele percepute de către misiune pentru acte oficiale sunt
scutite de orice impozite şi taxe.
Articolul 29
Persoana agentului diplomatic este inviolabilă. El nu poate fi supus nici unei
forme de arest sau detenŃiune. Statul acreditar îl tratează cu respectul care i se cuvine şi
ia toate măsurile corespunzătoare pentru a împiedica orice atingere adusă persoanei,
libertăŃii şi demnităŃii sale.
Articolul 30
1. LocuinŃa particulară a agentului diplomatic se bucură de aceeaşi inviolabilitate
şi de aceeaşi ocrotire ca şi localurile misiunii.
2. Documentele sale, corespondenŃa sa şi, sub rezerva paragrafului 3 al art. 31,
bunurile sale se bucură de asemenea de inviolabilitate.
Articolul 31
1. Agentul diplomatic se bucură de imunitatea de jurisdicŃie penală a statului
acreditar. El se bucură de asemenea de imunitatea de jurisdicŃie civilă şi administrativă
a acestuia, dacă nu este vorba:
a) de o acŃiune reală privind un imobil particular situat pe teritoriul statului
acreditar, afară numai dacă agentul diplomatic nu-l posedă în contul statului acreditant
pentru realizarea scopurilor misiunii;
b) de o acŃiune privind o succesiune, în care agentul diplomatic figurează ca
executor testamentar, administrator, moştenitor sau legatar, cu titlul particular, şi nu în
numele statului acreditant;
c) de o acŃiune privind o activitate profesională sau comercială, oricare ar fi ea,
exercitată de agentul diplomatic în statul acreditar în afara funcŃiilor sale oficiale.
2. Agentul diplomatic nu este obligat să depună mărturie.
3. FaŃă de agentul diplomatic nu poate fi luată nici o măsură de executare, în afară
de cazurile prevăzute la alineatele a), b) şi c) ale paragrafului 1 din prezentul articol şi
numai dacă executarea poate avea loc făra a se aduce atingere inviolabilităŃii persoanei
sale sau a locuinŃei sale.
4. Imunitatea de jurisdicŃie a unui agent diplomatic în statul acreditar nu poate
scuti pe acest agent de jurisdicŃia statului acreditant.
Articolul 32
1. Statul acreditant poate renunŃa la imunitatea de jurisdicŃie a agenŃilor
diplomatici şi a persoanelor care beneficiază de imunitate în baza articolului 37.
2. RenunŃarea trebuie să fie întotdeauna expresă.

37
 3. Dacă un agent diplomatic sau o persoană care beneficiază de imunitate de
jurisdicŃie în baza art. 37 intentează o acŃiune, el nu mai poate invoca imunitatea de
jurisdicŃie faŃă de nici o cerere reconvenŃională direct legată de cererea principală.
4. RenunŃarea la imunitatea de jurisdicŃie pentru o acŃiune civilă sau
administrativă nu este considerată ca implicând renunŃarea la imunitatea privind
măsurile de executare a hotărârii, pentru care este necesară o renunŃare deosebită.

Articolul 33
1. Sub rezerva dispoziŃiilor paragrafului 3 al prezentului articol, agentul
diplomatic este, în ce priveşte serviciile prestate statului acreditant, scutit de dispoziŃiile
cu privire la asigurările sociale în vigoare în statul acreditar.
2. Scutirea prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol se aplică şi oamenilor
de serviciu particulari care sunt în serviciul exclusiv al agentului diplomatic, cu
condiŃia:
a) ca ei să nu fie cetăŃeni ai statului acreditar sau să nu aibă aici reşedinŃa lor
permanentă;
b) ca ei să nu fie supuşi dispoziŃiilor cu privire la asigurările sociale în vigoare în
statul acreditant sau într-un al treilea stat.
3. Agentul diplomatic care are în serviciul său persoane cărora nu li se aplică
scutirea prevăzută la paragraful 2 din prezentul articol trebuie să respecte obligaŃiile pe
care dispoziŃiile statului acreditar cu privire la asigurările sociale le impun celui care
angajează.

Articolul 34
Agentul diplomatic este scutit de orice impozite şi taxe, personale sau reale,
naŃionale, regionale sau comunale cu excepŃia:
a) impozitelor indirecte care prin natura lor sunt în mod normal încorporate în
preŃurile mărfurilor sau ale serviciilor;
b) impozitelor şi taxelor asupra bunurilor imobile particulare situate pe teritoriul
statului acreditar, afară numai dacă agentul diplomatic le posedă în contul statului
acreditant, pentru realizarea scopurilor misiunii;
c) drepturilor de succesiune percepute de statul acreditar, sub rezerva
dispoziŃiilor paragrafului 4 din articolul 39;
d) impozitelor şi taxelor pe veniturile particulare care-şi au sursa în statul
acreditar şi a impozitelor pe capital prelevate asupra investiŃiilor efectuate în
întreprinderi comerciale situate în statul acreditar;
e) impozitelor şi taxelor percepute ca remuneraŃie pentru servicii particulare
prestate;
f) drepturilor de înregistrare, grefă, ipotecă şi de timbru în ce priveşte bunurile
imobiliare, sub rezerva dispoziŃiilor articolului 23.

Articolul 35
Statul acreditar trebuie să scutească pe agenŃii diplomatici de orice prestaŃie
personală, de orice serviciu public, indiferent de natura sa, şi de sarcinile militare ca
rechiziŃii, contribuŃii şi încartiruiri militare.

Articolul 36
1. Potrivit dispoziŃiilor legale şi regulamentare pe care le poate adopta, statul
acreditar acordă intrarea şi scutirea de plata drepturilor de vamă, taxelor şi altor
drepturi conexe, altele decât cheltuielile de depozitare, de transport şi cheltuielile
aferente unor servicii similare, pentru:
38
 a) obiectele destinate uzului oficial al misiunii;
b) obiectele destinate uzului personal al agentului diplomatic sau al membrilor
familiei sale, care fac parte din gospodăria sa, inclusiv efectele destinate instalării sale.
2. Agentul diplomatic este scutit de controlul bagajului său personal, afară de
cazul că ar exista motive serioase să se creadă ca acesta conŃine obiecte care nu
beneficiază de scutirile menŃionate la paragraful 1 din prezentul articol, sau obiecte al
căror import sau export este interzis de legislaŃia sau supus regulamentelor de
carantină ale statului acreditar. În asemenea caz, controlul nu trebuie sa se facă decât
în prezenŃa agentului diplomatic sau a reprezentantului său autorizat.

Articolul 37
1. Membrii familiei agentului diplomatic care fac parte din gospodăria sa
beneficiază de privilegiile şi imunităŃile menŃionate în articolele 29-36, cu condiŃia să nu
fie cetăŃeni ai statului acreditar.
2. Membrii personalului administratriv şi tehnic al misiunii, precum şi membrii
familiilor lor care fac parte din gospodăriile lor respective, beneficiază, dacă nu sunt
cetăŃeni ai statului acreditar sau dacă nu au în acest stat reşedinŃa lor permanentă, de
privilegiile şi imunităŃile menŃionate în articolele 29-35, dar imunitatea de jurisdicŃie
civilă şi administrativă a statului acreditar menŃionată la paragraful 1 al articolului 31
nu se aplică actelor îndeplinite în afara exercitării funcŃiilor lor. Ei beneficiază de
asemenea de privilegiile menŃionate la paragraful 1 al articolului 36 în ceea ce priveşte
obiectele importante cu ocazia primei lor instalări.
3. Membrii personalului de serviciu al misiunii care nu sunt cetăŃeni ai statului
acreditar sau nu-şi au în acesta reşedinŃa permanentă beneficiază de imunitate pentru
actele îndeplinite în exerciŃiul funcŃiilor lor şi de scutirea de impozite şi taxe pe salariile
pe care le primesc pentru serviciile lor, precum şi de scutirea prevăzută la articolul 33.
4. Oamenii de serviciu particulari ai membrilor misiunii, care nu sunt cetăŃeni ai
statului acreditar şi nu-şi au în acesta reşedinŃa lor permanentă, sunt sctutiŃi de
impozite şi taxe pe salariile pe care le primesc pentru serviciile lor. În toate celelalte
privinŃe, ei nu beneficiază de privilegii şi imunităŃi decât în măsura admisă de statul
acreditar. Totuşi, statul acreditar trebuie să-şi exercite jurisdicŃia asupra acestor
persoane în aşa fel încât să nu stânjenească în mod excesiv îndeplinirea funcŃiilor
misiunii.

Articolul 38
1. Exceptând cazul în care privilegii şi imunităŃi suplimentare au fost acordate de
statul acreditar, agentul diplomatic care are naŃionalitatea statului acreditar sau îşi are
în acesta reşedinŃa permanentă nu beneficiază de imunitate de jurisdicŃie şi de
inviolabilitate decât pentru actele oficiale îndeplinite în exerciŃiul funcŃiilor sale.
2. CeilalŃi membri ai personalului misiunii şi oamenii de serviciu particulari care
sunt cetăŃeni ai statului acreditar sau îşi au în acesta reşedinŃa lor permanentă nu
beneficiază de privilegii şi imunităŃi decât în măsura în care le sunt recunoscute de acest
stat. Totuşi, statul acreditar trebuie să-şi exercite jurisdicŃia asupra acestor persoane în
aşa fel încât să nu stânjenească în mod excesiv îndeplinirea funcŃiilor misiunii.

Articolul 39
1. Orice persoană care are drept la privilegii şi imunităŃi beneficiază de ele de
indată ce pătrunde pe teritoriul statului acreditar pentru a-şi lua în primire postul său,
dacă ea se află deja pe acest teritoriu, de indată ce numirea sa a fost notificată
Ministerului Afacerilor Externe sau oricărui alt minister asupra căruia se va fi
convenit.
39
 2. Când funcŃiile unei persoane care beneficiază de privilegii iau sfârşit, aceste
privilegii şi imunităŃi incetează în mod normal în momentul în care această persoană
părăseşte Ńara, sau la expirarea unui termen potrivit, care îi va fi acordat în acest scop,
dar ele continuă până în acest moment, chiar în caz de conflict armat. Totuşi,
imunitatea continuă în ceea ce priveşte actele indeplinite de către această persoană în
exercitarea funcŃiilor sale ca membru al misiunii.
3. În caz de deces al unui membru al misiunii, membrii familiei sale continuă să
beneficieze de privilegiile şi imunităŃile de care ei beneficiază, până la expirarea unui
termen potrivit, care să le permită să părăsească teritoriul statului acreditar.
4. În caz de deces al unui membru al misiunii care nu este cetăŃean al statului
acreditar sau nu-şi are reşedinŃa permanentă în acesta sau al unui membru al familiei
sale care face parte din gospodăria sa, statul acreditar permite retragerea bunurilor
mobile ale defunctului, cu excepŃia acelora care au fost achiziŃionate în Ńară şi care fac
obiectul unei interziceri de export în momentul decesului său. Nu se vor percepe taxe de
succesiune asupra bunurilor mobile a căror prezenŃă în statul acreditar se datora în
mod exclusiv prezenŃei în acest stat a defunctului în calitate de membru al misiunii sau
de membru al familiei unui membru al misiunii.

Articolul 40
1. Dacă agentul diplomatic traversează teritoriul sau se găseşte pe teritoriul unui
al treilea stat, care i-a acordat o viză de paşaport, în cazul în care această viză este
cerută, pentru a merge să-şi asume funcŃiile sau să-şi ia în primire postul sau pentru a
se intoarce în Ńara sa, statul terŃ îi va acorda inviolabilitatea şi toate celelalte imunităŃi
necesare pentru a-i permite trecerea sau întoarcerea. În acelaşi fel va proceda şi cu
membrii familiei agentului diplomatic care beneficiază de privilegii şi imunităŃi şi care
însoŃesc sau care călătoresc pentru a-l întâlni sau pentru a se întoarce în Ńara lor.
2. În condiŃiile similare acelora care sunt prevăzute la paragraful 1 al prezentului
articol, statele terŃe nu trebuie să stânjenească trecerea pe teritoriul lor a membrilor
personalului administratriv şi tehnic sau de serviciu al misiunii şi a membrilor
familiilor lor.
3. Statele terŃe acordă corespondenŃei şi celorlalte comunicări oficiale în tranzit,
inclusiv mesajele în cod sau cifrate, aceeaşi libertate şi ocrotire ca şi statul acreditar. Ele
acordă curierilor diplomatici, cărora li s-a acordat o viză de paşaport, dacă această viză
este cerută, şi valizelor diplomatice în tranzit aceeaşi inviolabilitate şi aceeaşi ocrotire pe
care statul acreditar este obligat să le-o acorde.
4. ObligaŃiile statelor terŃe prevăzute la paragrafele 1, 2 şi 3 ale prezentului articol
se aplică de asemenea persoanelor respective menŃionate la aceste paragrafe, cât şi
comunicărilor oficiale şi valizelor diplomatice, când prezenŃa lor pe teritoriul statului
terŃ este datorată forŃei majore.

Articolul 41
1. Fără prejudiciul privilegiilor şi imunităŃilor lor, toate persoanele care
beneficiază de aceste privilegii şi imunităŃi au datoria de a respecta legile şi
regulamentele statului acreditar. Ele au, de asemenea, datoria de a nu se amesteca în
treburile interne ale acestui stat.
2. Toate problemele oficiale tratate cu statul acreditar, încredinŃate misiunii de
catre statul acreditant, trebuie să fie tratate cu Ministerul Afacerilor Externe al statului
acreditar sau prin intermediul său, sau cu oricare alt minister asupra căruia se va fi
convenit.
3. Localurile misiunii nu vor fi utilizate într-un mod incompatibil cu funcŃiile
misiunii aşa cum sunt ele anunŃate în prezenta convenŃie, sau în alte reguli ale dreptului
40
internaŃional general, sau în acordurile speciale în vigoare între statul acreditant şi
statul acreditar.

Articolul 42
Agentul diplomatic nu va exercita în statul acreditar vreo activitate profesională
sau comercială în vederea unui câştig personal.

Articolul 43
FuncŃiile unui agent diplomatic iau sfârşit în special:
a) prin notificarea statului acreditant către statul acreditar că funcŃiile agentului
diplomatic au luat sfârşit;
b) prin notificarea statului acreditar către statul acreditant că, în conformitate cu
paragraful 2 al articolului 9, acest stat refuză sa recunoască agentul diplomatic ca
membru al misiunii.

Articolul 44
Statul acreditar trebuie, chiar şi în caz de conflict armat, să acorde înlesniri care
să permită persoanelor care beneficiază de privilegii şi imunităŃi, altele decât cetăŃenii
statului acreditar, ca şi membrilor familiei acestor persoane, indiferent de
naŃionalitatea lor, să părăsească teritoriul său în termenele cele mai potrivite. El trebuie
îndeosebi, dacă este nevoie, să le pună la dispoziŃie mijloacele de transport necesare
pentru ei înşişi şi pentru bunurile lor.

Articolul 45
În cazul ruperii relaŃiilor diplomatice între două state, sau dacă o misiune este
rechemată definitiv sau temporar:
a) statul acreditar este obligat, chiar în caz de conflict armat, să respecte şi să
ocrotească localurile misiunii, precum şi bunurile şi arhivele sale;
b) statul acreditant poate incredinŃa paza localurilor misiunii, cu bunurile care se
găsesc aici, precum şi arhivele unui stat terŃ acceptabil pentru statul acreditar;
c) statul acreditant poate încredinŃa ocrotirea intereselor sale şi ale cetăŃenilor săi
unui stat terŃ acceptabil pentru statul acreditar.

Articolul 46
Cu consimŃământul prealabil al statului acreditat şi la cererea unui stat terŃ
nereprezentat în acest stat, statul acreditant poate să asume ocrotirea temporară a
intereselor statului terŃ şi ale cetăŃenilor acestuia.

Articolul 47
1. Aplicând dispoziŃiile prezentei ConvenŃii, statul acreditar nu va face
discriminare între state.
2. Totuşi, nu vor fi considerate ca discriminatorii:
a) faptul că statul acreditar aplică in mod restrictiv una dintre dispoziŃiile
prezentei ConvenŃii pentru motivul că aceasta este aplicată în acest mod misiunii sale
din statul acreditant;
b) faptul că unele state îsi asigură în mod reciproc, prin cutumă sau pe cale de
acord, un tratament mai favorabil decât cel cerut de dispoziŃiile prezentei ConvenŃii.

Articolul 48
Prezenta ConvenŃie va fi deschisă semnării tuturor statelor membre ale
OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite sau ale unei instituŃii specializate, precum şi oricărui stat
41
parte la Statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie şi oricărui alt stat invitat de Adunarea
generală a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite să devină parte la ConvenŃie, dupa cum
urmează: până la 31 octombrie 1961, la Ministerul Federal al Afacerilor Externe al
Austriei, şi apoi, până la 31 martie 1962, la Sediul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite la New
York.

Articolul 49
Prezenta ConvenŃie va fi ratificată. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la
Secretarul general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.

Articolul 50
Prezenta ConvenŃie va rămâne deschisă aderării oricărui stat care aparŃine uneia
din cele patru categorii menŃionate la articolul 48. Instrumentele de aderare vor fi
depuse la Secretariatul general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.

Articolul 51
1. Prezenta ConvenŃie va intra în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii la
Secretarul general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite a celui de-al douăzeci şi doilea
instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare din statele care vor ratifica ConvenŃia sau vor adera la aceasta
după depunerea celui de-al douăzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare,
ConvenŃia va intra în vigoare într-a treizecea zi după depunerea de către acest stat a
instrumentului său de ratificare sau de aderare.

Articolul 52
Secretarul general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite va notifica tuturor statelor
care aparŃin uneia din cele patru categorii menŃionate la articolul 48:
a) semnăturile puse pe prezenta ConvenŃie şi depunerea instrumentelor de
ratificare sau de aderare, în conformitate cu articolele 48, 49 şi 50;
b) data la care prezenta ConvenŃie va intra în vigoare, în conformitate cu articolul
51.

Articolul 53
Originalul prezentei ConvenŃii ale cărei texte englez, chinez, spaniol, francez şi rus
au aceeaşi valoare, va fi depus la Secretarul general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite,
care va transmite o copie certificată conformă tuturor statelor aparŃinând uneia din
cele patru categorii menŃionate la articolul 48.
Drept care plenipotenŃiarii mai jos semnaŃi, autorizaŃi în modul cuvenit de
guvernele lor respective, au semnat prezenta ConvenŃie.
Încheiată la Viena, la optsprezece aprilie una mie nouă sute şaizeci şi unu.
(„Monitorul Oficial”, partea I, nr.
89/1968)

42
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 44/23.VI.2003

LEGI ŞI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAłILOR
SENA
TUL

LEGE
privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României

Parlamentul României
adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
DispoziŃii generale

Art. 1. – (1) Prezenta lege reglementează Statutul Corpului diplomatic şi consular al

României.
(2) Membrii Corpului diplomatic şi consular sunt, de regulă, diplomaŃi de carieră şi au un
statut socioprofesional specific, conferit de atribuŃiile şi răspunderile ce le revin pentru
înfăptuirea politicii externe a României, conform prevederilor prezentei legi.
Art. 2. – (1) Au calitatea de membri ai Corpului diplomatic şi consular al României:
a) ministrul afacerilor externe;
b) secretarii de stat şi subsecretarii de stat din Ministerul Afacerilor Externe;
c) personalul diplomatic şi consular care îşi desfăşoară activitatea în administraŃia centrală
a Ministerului Afacerilor Externe, la ambasadele, misiunile permanente pe lângă organizaŃiile
internaŃionale şi oficiile consulare ale României, inclusiv persoanele provenind de la
Departamentul de ComerŃ Exterior şi de la alte ministere şi instituŃii, pe perioada trimiterii lor
în misiune în străinătate cu grade diplomatice sau consulare.
(2) Ministrul afacerilor externe, secretarii de stat, subsecretarii de stat, secretarul general şi
secretarul general adjunct fac parte de drept din Corpul diplomatic şi consular al României,
pe durata exercitării funcŃiei.
Art. 3. – (1) Statutul Corpului diplomatic şi consular al României se completează cu
prevederile cuprinse în legislaŃia muncii şi în Statutul funcŃionarilor publici, dacă prin
prezentul statut nu se stabileşte altfel.
(2) Pe perioada cât se află în misiune în străinătate, membrilor Corpului diplomatic şi
consular şi se aplică şi prevederile tratatelor la care România este parte, precum şi alte reguli
care decurg din normele dreptului internaŃional.
CAPITOLUL II
Gradele şi funcŃiile diplomatice sau consulare.
Modul de acordare, echivalare şi păstrare ale acestora
43
 SECłIUNEA I
Gradele diplomatice sau consulare

Art. 4. – Membrii Corpului diplomatic şi consular al României pot dobândi următoarele

grade:
a) gradele diplomatice:
– ambasador;
– ministru plenipotenŃiar;
– ministru-consilier;
– consilier diplomatic;
– secretar I;
– secretar II;
– secretar III;
– ataşat diplomatic;
b) gradele consulare:
– consul general;
– consul;
– agent consular.
Art. 5. – Membrii Corpului diplomatic şi consular al României ocupă, în administraŃia
centrală a Ministerului Afacerilor Externe şi la misiunile diplomatice şi oficiile consulare,
funcŃii diplomatice şi consulare echivalente gradelor diplomatice sau consulare pe care le
deŃin.

44
 VOCABULAR DIPLOMATIC

Accensiune, este – ca şi aderarea – actul internaŃional prin care un stat care nu a

participat la negocierea şi semnarea unui tratat îşi exprimă consimŃământul
de a deveni parte la el. Accesiunea sau aderarea este posibilă atunci când
prevederile tratatului o permit (dacă tratatul, conŃinând o clauză de
accesiune – „accession clause” – este un tratat „deschis”.
Acord, termenul se aplică în general înŃelegerilor intervenite între state în
diverse domenii ale relaŃiilor internaŃionale, îndeosebi în domeniile
economic, comercial, financiar, cultural.
Acreditant, stat care numeşte un reprezentant diplomatic într-un stat străin sau
pe lângă o organizaŃie internaŃională.
Acreditar, stat în care este numit un reprezentant diplomatic al altui stat.
Acreditare, procedură de numire şi de intrare în funcŃiune a şefului unei misiuni
diplomatice în străinătate. În practica statelor se cere mai întâi
consimŃământul statului străin pentru numirea diplomatului. După primirea
consimŃământului, diplomatul este numit în funcŃie de către organul
competent, conform normelor metodologice ale statului acreditant. În
statul de reşedinŃă, după ce diplomatul ia contact cu ministrul de externe,
înmânează scrisorile de acreditare şefului statului, în cadrul unei
solemnităŃi (în cazul unui diplomat cu rang de ambasador sau de ministru
plenipotenŃiar). Însărcinatul cu afaceri se acreditează pe lângă ministrul de
externe al statului acreditar. Remiterea scrisorilor de acreditare marchează
momentul intrării în funcŃie a diplomatului ca reprezentant al statului său.
Ad-hoc, locuŃiune latină cu sensul „pentru acest (scop)”. În dreptul internaŃional
public se foloseşte pentru a caracteriza o instituŃie creată în vederea
îndeplinirii unei sarcini speciale şi, în general, temporare.
Ad interim. Expresia are în mod curent sensul de „provizoriu”, „care Ńine locul
titularului”. În terminologia diplomatică, indică de obicei pe agentul care
îndeplineşte funcŃia de şef al unei misiuni diplomatice, atunci când postul
de şef al misiunii este vacant sau şeful misiunii este împiedicat să-şi
exercite funcŃiile.
Ad referendum. Ca o etapă intermediară între redactare şi semnarea definitivă,
un tratat poate fi semnat „ad referendum” („pentru a se referi la el, până la
hotărârea definitivă”).

45
 Semnarea „ad referendum” intervine atunci când reprezentantul este
împuternicit să negocieze, dar nu are împuternicire sa semneze tratatul
decât „ad referendum”, ceea ce înseamnă „sub rezerva aprobării
guvernului” său.
Agrement. La numirea (acreditarea) unei persoane ca şef al unei misiuni
diplomatice, statul acreditant trebuie să ceară acordul prealabil al statului
de reşedinŃă asupra persoanei respective (agréer = a accepta, a aproba).
Acordarea agrementului este o prerogativă a statului acreditar, care nu
este obligat, în cazul unui dezacord să-şi motiveze refuzul.
Pentru a se evita eventualele refuzuri oficiale, este uzual să se sondeze
guvernul statului străin, în mod neoficial, înainte de a se face o cerere
formală pentru agrement (demande d'agréation).
Alternat. Este denumirea ce se dă ansamblului de reguli procedurale, după care
se efectuează punerea semnăturilor pe tratat, astfel încât să fie respectat
principiul egalităŃii statelor. În cazul tratatelor bilaterale, când sunt mai
mulŃi plenipotenŃiari, semnăturile se pun faŃă în faŃă, pe partea stângă şi pe
partea dreaptă. Ele alternează în aşa fel încât semnăturile plenipotenŃiarilor
pe exemplarul pe care-l reŃin pentru statul lor, să fie puse pe primul loc (pe
partea stângă).
Când tratatul se semnează de către un singur împuternicit de fiecare
parte, semnăturile pot fi puse una sub cealaltă, alternând pe cele două
exemplare.
La semnarea unui tratat multilateral, plenipotenŃiarii semnează în
ordinea alfabetică a statelor părŃi.
Aide-mémoire, notă diplomatică înmânată de un agent diplomatic celelalte
părŃi, în cursul unor tratative sau convorbiri, cu scopul de a rezuma
problema discutată, a preciza anumite aspecte ale acesteia sau pentru a
confirma declaraŃiile făcute verbal. A.m. nu poartă decât menŃiunea locului
şi datei remiterii. Nu este semnat si nu conŃine nici o formulă de politeŃe.
Amendament (în dreptul internaŃional), text propus spre a fi introdus într-un
proiect de act (tratat, rezoluŃie, cartă, statut, regulament etc.) cu scopul de a
preciza, completa sau modifica una sau mai multe din prevederile iniŃiale.
Ataşat. Există trei categorii de ataşaŃi. Din prima fac parte ataşaŃii navali,
militari, ai aerului sau comerciali pe lângă misiunile diplomatice pentru
servicii de specialitate. A doua categorie o formează ataşaŃii diplomatici,
reprezentând primul grad în ierarhia agenŃilor diplomatici. În a treia
categorie, îi găsim pe ataşaŃii onorari (honorary attachê). Aceştia sunt
voluntari nesalariaŃi, tineri cu o anumită poziŃie socială care, îndeosebi în
sistemul englez, îşi petrec o perioadă de timp într-o ambasadă sau într-o

46
 legaŃie la terminarea studiilor universitare, până la stabilirea lor în
societate.
ArmistiŃiu. Instrument juridic prin care beligeranŃii s-au înŃeles să suspende
temporar ostilităŃile şi care reglementează raporturile dintre beligeranŃi în
această perioadă.
Barter, operaŃie prin care părŃile convin să schimbe între ele mărfuri de valori
echivalente, care se derulează în baza acordului de b. În asemenea
operaŃiuni nu intervin, practic, transferuri de sume de bani, valorile
mărfurilor care se schimbă compensându-se reciproc. Caracteristic pentru
o operaŃie de b. este faptul că fiecare dintre părŃile contractante este în
acelaşi timp şi vânzător şi cumpărător. OperaŃiunile de b., denumite şi
compensaŃii sau operaŃii de troc, s-au dezvoltat ca urmare a restricŃiilor
valutare impuse de diferite Ńări.
BeligeranŃă, participare a unui stat, a unei mişcări de eliberare naŃională la un
conflict armat. SituaŃia de b. prezintă importanŃă în raport cu legile şi
obiceiurile aplicabile în caz de conflict armat, toate părŃile beligerante
beneficiind, în condiŃii de reciprocitate, de aceste legi şi obiceiuri.
Recunoaşterea b. are drept scop şi efect asimilarea combatanŃilor la un
conflict neinternaŃional cu combatanŃii participând la conflictele
internaŃionale.
Beligerant. Termenul defineşte situaŃia juridică a unui stat aflat în război cu alt
stat. Statele beligerante au anumite drepturi şi obligaŃii prin legile şi
obiceiurile războiului.
Acestea se aplică atât statelor beligerante cât şi părŃilor aflate într-un
conflict armat cărora li s-a recunoscut calitatea de răsculaŃi sau de
beligeranŃi.
Boicot, mijloc de constrângere care constă în întreruperea relaŃiilor economice,
a comunicaŃiilor feroviare, maritime, aeriene, poştale şi a altor mijloace de
comunicaŃii, precum şi ruperea relaŃiilor diplomatice. B. a apărut în
practica internaŃională la începutul sec. XX. Pe baza Cartei ONU, dreptul
de a hotărâ instituirea b. faŃă de un stat aparŃine Consiliului de Securitate.
Bulă Papală, act oficial emis de Sf. Scaun pentru soluŃionarea unor importante
probleme de drept canonic şi, câteodată, de ordin politic. B.p. sunt
redactate de către cancelaria papală, semnate de Papă şi întărite cu o pecete
sferică – bulă. În general, sunt denumite cu primele cuvinte cu care începe
textul lor.
Bune oficii. Prin „bune oficii” un stat intervine în litigiul existent sau pe cale sa
se declare între alte două state, mijlocind soluŃionarea paşnică a
diferendului.

47
 Punând bunele sale oficii la dispoziŃia a două state părŃi într-un litigiu,
un guvern joacă un rol mai important decât acela de simplu canal de
comunicaŃie.
Bunele oficii nu se confundă cu mediaŃia – mijloc de rezolvare paşnică
a litigiilor internaŃionale – care presupune conducerea efectivă a
tratativelor de către mediator.
Caducitate, încetarea valabilităŃii unui tratat ca urmare a faptului că nici una din
părŃi nu-l mai aplică sau nu-l recunoaşte, dată fiind apariŃia unei situaŃii
care face imposibilă executarea sa. Imposibilitatea de executare a unui
tratat ca urmare a dispariŃiei definitive a unui element indispensabil
executării tratatului. C. diferă de abrogare, denunŃare, şi de ieşirea din
vigoare a tratatelor conform prevederilor lor exprese.
Canal diplomatic, legătura şi comunicarea între două sau mai multe state prin
intermediul ministerelor de externe şi misiunilor diplomatice, în forme şi
metode specifice activităŃii diplomatice.
Casus Belli, expresie latină cu sensul „caz (motiv) de război”. Desemnează
actele sau evenimentele care, violând sau ameninŃând în mod grav
interesele fundamentale ale unui stat, justifică declararea războiului.
Cifru diplomatic, ansamblul de caractere convenŃionale (cifre şi semne) folosite
pentru transmiterea corespondenŃei diplomatice, spre a i se asigura
respectarea caracterului său secret. Dreptul misiunilor diplomatice de a
folosi un cifru este unanim recunoscut.
Clase ale consulilor, categorii în care sunt împărŃiti şefii posturilor consulare.
Conform ConvenŃiei de la Viena cu privire la relaŃiile consulare (1963),
aceste clase sunt: consul general, consul şi agent consular. Statele au
dreptul să-şi fixeze şi alte denumiri pentru şefii posturilor consulare.
Consulii, indiferent de clasa căreia îi aparŃin, se bucură, din partea statului
pe al cărui teritoriu funcŃionează, de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi
îndatoriri faŃă de acel stat.
Clase ale şefilor misiunilor diplomatice, categorii (ranguri) în care sunt
impărŃiŃi şefii misiunilor diplomatice. Au fost stabilite pentru prima dată la
Congresul de la Viena din 1815 şi completate la Congresul de la Aachen
din 1818. ConvenŃia de la Viena cu privire la relaŃiile diplomatice, din 18
apr. 1961, prevede, în art. 14, că: „Şefii de misiune se împart în trei clase,
şi anume: a ambasadorilor sau nunŃilor acreditaŃi pe lângă şefii de state şi a
celorlalŃi şefi de misiune cu rang echivalent; a trimişilor, miniştrilor sau
internunŃilor acreditaŃi pe lângă şefii de state; a însărcinaŃilor cu afaceri
acreditaŃi pe lângă ministerele afacerilor externe”. Şefii misiunilor
diplomatice de toate clasele se bucură de aceleaşi drepturi în îndeplinirea
funcŃiilor lor. Deosebirea dintre diferitele clase apare numai în ceea ce
48
 priveşte ceremonialul şi protocolul diplomatic; ambasadorii sunt
consideraŃi ca reprezentând nu numai statul, ci şi personal pe şeful statului;
ei pot duce tratative cu şeful statului străin; de obicei, ambasadorii şi
miniştrii plenipotenŃiari sunt numiŃi de către şeful statului, iar însărcinaŃii
cu afaceri, de către ministrul de externe. Ambasadorii şi miniştrii
plenipotenŃiari sunt acreditaŃi pe lângă şeful statului de reşedinŃă, iar
însărcinaŃii cu afaceri, pe lângă Ministerul de Externe al statului de
reşedinŃă.
CobeligeranŃă, situaŃie în care se află un stat care participă la război alături de
alte state, împotriva unui inamic comun, dar fără ca această participare să
aibă la bază un tratat de alianŃă. Calitatea de c. dă dreptul statului respectiv
sa ia parte, împreună cu celelalte state beligerante, la negocierile pentru
încheierea păcii, să fie parte contractantă la tratatul de pace, să primească
reparaŃii pentru daunele cauzate de război etc.
Compromis. Este acordul intervenit între două state care convin să transmită
spre rezolvare, unei instanŃe arbitrale sau judiciare internaŃionale, un litigiu
pendinte între ele.
Prin „compromis” (care mai este denumit şi „compromis de arbitraj”)
se stabileşte şi procedura de urmat pentru soluŃionarea litigiului.
Concordat, convenŃie încheiată între guvernul unui stat şi papă, în calitatea
acestuia de cap al bisericii romano-catolice. C. reglementează probleme
cum ar fi: exercitarea libertăŃii cultului catolic, învăŃământul profesional,
statutul clerului (in special în desemnarea şi investirea episcopilor),
drepturile şi obligaŃiile patrimoniale ale bisericii (inclusiv eventualele
subvenŃii de stat), trimiterea unui nunŃiu apostolic etc. Deşi, potrivit
sistemului juridic contemporan, c. au ca obiect esenŃial raporturi juridice
aparŃinând dreptului intern al unui stat, încheierea lor urmează normele
dreptului tratatelor.
Condominium, formă de exercitare în comun – de multe ori cu caracter
provizoriu – de către două sau mai multe state a suveranităŃii asupra
aceluiaşi teritoriu. C. reprezintă un mod de rezolvare provizorie a
contrarietăŃii de interese între state revendicând un anumit teritoriu.
Consens (înŃelegere, acord în practica internaŃională), mod de adoptare a unei
hotărâri în cadrul unor conferinŃe sau al reuniunilor unor organe
internaŃionale multilaterale, nu prin vot, ci prin asentimentul tuturor
statelor (organizaŃiilor) participante.
Consul, persoană numită de un stat în calitate de şef al unui post consular al său
pentru îndeplinirea funcŃiilor consulare într-o anumită circumscripŃie
consulară. C. urmează în grad după consul general. În ConvenŃia de la
Viena cu privire la relaŃiile şi imunităŃile consulare (1963), c. este numit
49
 „funcŃionar consular”, termen prin care se înŃelege orice persoană, inclusiv
şeful de post consular. Procedura de numire şi rechemare a c., sediul şi
circumscripŃia consulară sunt reglementate de statul care îl numeşte, în
înŃelegere cu statul de reşedinŃă. Spre deosebire de diplomaŃi, c. nu sunt
reprezentanŃi politici ai statului lor. Ei nu reprezintă Ńara lor în totalitatea
relaŃiilor cu statul străin, ci numai în domeniul relaŃiilor consulare. În cazul
în care Ńara sa întreŃine în Ńara de reşedinŃă şi un consulat general, c. va fi
subordonat consulului general.
ConvenŃie, înŃelegerea realizată între două sau mai multe state prin care se
reglementează relaŃiile lor într-un anumit domeniu. După semnarea sa de
catre reprezentanŃii împuterniciŃi ai statelor contractante, c. intră în vigoare
prin aprobare sau ratificare, dacă această din urmă condiŃie este prevăzută
în c. Ca şi pentru orice alt tratat internaŃional, principiul de baza care
guvernează materia c. internaŃionale este „pacta sunt servanda”, adică
obligaŃia de a le respecta şi aplica cu bună credinŃă.
CorespondenŃa diplomatică, comunicare oficială, făcută în scris, între şefii de
stat şi de guvern, între Ministerul Afacerilor Externe şi alte ministere ale
statului acreditar şi misiunile diplomatice străine, precum şi între misiunile
diplomatice acreditate în capitala aceluiaşi stat. Formele c.d. sunt
împărŃite, după conŃinut şi după aspectul lor tehnic, în: notă personală; notă
diplomatică, aide-mémoire; memorandum; scrisoare particulară cu caracter
semioficial. C.d. se redactează în limba statului de la care provine şi este
însoŃită, în semn de curtoazie, de o traducere neoficială în limba statului
destinatar. În corespondenŃa diplomatică se folosesc şi alte limbi de
circulaŃie internaŃională (franceza, engleza, rusa etc.). C.d. are un caracter
oficial. În documentele c.d. nu se admit corecturi, prescurtări şi sublinieri.
C.d. se transmite prin curier special, dar poate fi înmânată şi personal sau
transmisă prin poştă.
Corp consular, totalitatea consulilor – consuli generali, consuli, viceconsuli şi
agenŃi consulari – care funcŃionează într-o anumită localitate (oraş, port,
regiune etc.). În cadrul c.c., precăderea consulilor se stabileşte în funcŃie de
rang şi de clasă, iar în cadrul aceluiaşi rang, după data intrării în funcŃiune,
în mod oficial, a consulului, cu gradul respectiv, în circumscripŃia
consulară respectivă.
Corp diplomatic. În sens larg, corpul diplomatic este compus din totalitatea
agenŃilor diplomatici aflaŃi pe teritoriul statului de reşedinŃă, împreună cu
membrii familiilor lor. Corpul diplomatic, în sens larg, este alcătuit din
şefii reprezentanŃelor diplomatice. Corpul diplomatic este reprezentat de un
decan (fr. „doyen”, engl. „dean”), care este şeful misiunii diplomatice cel
mai vechi acreditat în statul de reşedinŃă, cu rangul cel mai înalt.
50
Curier diplomatic, persoană care transportă corespondenŃă diplomatică. C.d. nu
poate fi reŃinut, sechestrat sau percheziŃionat. Statele străine pe al căror
teritoriu trece c.d., sunt obligate, conform dreptului internaŃional, să-l
sprijine şi să-l ocrotească. C.d. are paşaport diplomatic şi buletin de curier
diplomatic.
Cutuma internaŃională, izvor al dreptului internaŃional, c.i. cuprinde totalitatea
regulilor de conduită apărute în practica relaŃiilor interstatale şi
recunoscute de state ca având valoare juridică, în sensul că exprimă o
normă de drept internaŃional. La formularea c.i. contribuie existenŃa unei
practici îndelungate şi generalizate a statelor (inveterata consuetudo),
precum şi recunoaşterea lor că acea practică are forŃă juridică obligatorie
(opinio juris). C.i. joacă un rol important în relaŃiile internaŃionale,
normele dreptului internaŃional general, în bună parte, fiind de origine
cutumiară.
Decanul corpului diplomatic, diplomatul, cel mai înalt în rang şi cel mai vechi
acreditat în acest rang într-un stat, care se află în fruntea corpului
diplomatic. În unele state, în care sunt acreditaŃi nunŃii papali, există
obiceiul ca nunŃiul, indiferent de vechimea sa în acreditare, să
îndeplinească funcŃia de d.c.d. D.c.d. îndeplineşte funcŃii de ordin
protocolar, de acord cu ceilalŃi membri ai corpului diplomatic, prezintă
felicitări în numele corpului sau, după caz, exprimă condoleanŃe
guvernului sau şefului statului de reşedinŃă; el conduce corpul diplomatic
la diferite ceremonii etc.; dă informaŃii şi consultaŃii colegilor săi
diplomatici asupra practicii protocolare din statul de reşedinŃă; informează
corpul diplomatic asupra dorinŃelor exprimate de Ministerul Afacerilor
Externe al Ńării de reşedinŃă sau cu privire la diverse dispoziŃii protocolare.
D.c.d. poate lua apărarea privilegiilor de ceremonial ale membrilor
corpului diplomatic faŃă de autorităŃile Ńării de reşedinŃă (de ex. precăderea
membrilor corpului diplomatic faŃă de autorităŃile locale, participarea
corpului diplomatic la ceremonii, locul corpului diplomatic la aceste
ceremonii etc.). La cerere, decanul poate avea rolul de arbitru în litigiile
dintre membrii corpului diplomatic. D.c.d. trebuie să se abŃină de la
intervenŃii în afacerile interne ale Ńării de reşedinŃă, de la exercitarea de
presiuni asupra guvernului şi de la orice acŃiuni care ar duce la încălcarea
dreptului internaŃional.
De facto, expresie latină ce desemnează existenŃa unei anumite situaŃii de fapt,
care nu are, ori care nu a dobândit şi consacrarea juridică necesară.
De jure, expresie latină ce desemnează existenŃa unei situaŃii conforme cu
normele de drept.

51
Demers diplomatic, acŃiune întreprinsă de guvernul unui stat – prin Ministerul
Afacerilor Externe, misiunile diplomatice sau alte organe de relaŃii externe
– pe lângă guvernul unui alt stat.
Sub aspect formal, d.d. pot fi clasificate în trei categorii:
a) Demersurile orale, care se fac în cadrul intrevederilor dintre şeful
misiunii diplomatice şi ministrul afacerilor externe al statului acreditar sau
un funcŃionar superior din acest minister.
Din categoria demersurilor orale fac parte:
- declaraŃia, conŃinând afirmarea poziŃiei politice a statului acreditant,
fie că este vorba de o poziŃie de principiu, fie că se referă la o problemă
politică determinată;
- notificarea este demersul prin care misiunea diplomatică pune în
gardă guvernul statului acreditar cu privire la o anumită stare de lucruri,
atrăgăndu-i atenŃia asupra unei situaŃii care ar putea avea anumite urmări;
- reprezentarea, demers de o gravitate mai mare, deoarece conŃine
aprecieri ale statului acreditant cu privire la o anumită comportare a
statului acreditar;
- comunicarea, act pur şi simplu de informare a guvernului din Ńara de
reşedinŃă.
b) Demersurile scrise se concretizează în trimiterea de note
diplomatice. Trăsăturile caracteristice ale notelor diplomatice sunt
următoarele:
- sunt comunicări oficiale ale misiunii diplomatice către ministerul
afacerilor externe ale statului acreditar sau ale acestui minister către
misiunea diplomatică;
- pot emana de la misiunea diplomatică ca organ permanent al relaŃiilor
internaŃionale ale unui stat sau de la şeful misiunii;
- cuprind o expresie de voinŃă unilaterală;
- trebuie sa satisfacă cerinŃele stilului diplomatic.
c) Demersurile mixte care îmbină procedeele demersului oral cu ale
celui scris. Într-o primă fază, demersul se concretizează într-o intrevedere
între şeful misiunii diplomatice şi ministrul afacerilor externe al statului
acreditar; în a doua fază, printr-o notă diplomatică se stabilesc în mod clar
şi în detaliu poziŃiile exprimate şi elementele problemei.
DenunŃarea tratatelor, act unilateral al unui stat, parte la un tratat, prin care
acesta face cunoscut că nu se mai consideră legat de acel tratat. De regulă
d.t. se poate face în virtutea unei clauze exprese a tratatului, ori atunci
când celelalte părŃi consimt la aceasta. D.t. se poate face atât în cazul
tratatelor bilaterale, cât şi în cazul tratatelor multilaterale. În prima ipoteză,
denunŃarea are ca efect încetarea aplicării tratatului. În cea de-a doua,
52
 tratatul rămâne în vigoare faŃă de părŃile care nu l-au denunŃat. D.t. trebuie
notificată în mod expres. De obicei, această notificare se face depozitarului
tratatului. În situaŃia când tratatul nu conŃine prevederi în legătură cu
denunŃarea, aceasta trebuie notificată cu cel puŃin 12 luni înainte de data de
la care statul respectiv nu mai doreşte să se considere legat de acel tratat.
Depline puteri (plenipotenŃe), document care conferă, după caz, persoanei
indicate în cuprinsul lui, dreptul de a semna tratate internaŃionale, de a
participa la congrese şi conferinŃe internaŃionale sau de a purta negocieri în
numele statului de la care emană.
Dreptul de azil, dreptul unui stat de a acorda în virtutea suveranităŃii sale
permisiunea de a intra şi de a se stabili pe teritoriul său unor cetăŃeni străini
sau unor persoane fără cetăŃenie, urmărite pentru activitatea politică,
ştiinŃifică etc. desfăşurată în Ńara lor. Acordarea d. de a. presupune în mod
corelativ şi refuzul de a dispune extrădarea celui ce a beneficiat de azil
politic.
ExcelenŃă, titlu acordat, în unele Ńări, demnitarilor (şefi de state, membri ai
guvernului, ambasadori sau miniştri plenipotenŃiari).
ImunităŃi consulare, totalitatea drepturilor de care beneficiază un post consular
şi membrii postului consular pe teritoriul statului de reşedinŃă, ca urmare a
exceptării acestora de la jurisdicŃia acestui stat. I.c. se acordă pe bază de
reciprocitate, prin convenŃii bilaterale. ConvenŃia multilaterală de la
Viena, din 1963, cu privire la relaŃiile consulare lărgeşte sfera şi conŃinutul
i.c. apropiindu-le de imunităŃile diplomatice.
ImunităŃi diplomatice, totalitatea drepturilor de care beneficiază o misiune
diplomatică şi membrii personalului diplomatic pe teritoriul statului unde
îşi desfăşoară activitatea (statul acreditar), ca urmare a exceptării acestora
de la jurisdicŃia statului de reşedinŃă. I.d. se acordă pe bază de
reciprocitate, prin convenŃii bilaterale, în virtutea egalităŃii suverane a
statelor, în scopul de a asigura îndeplinirea în cât mai bune condiŃii a
funcŃiilor misiunii diplomatice. I.d. sunt reglementate şi prin ConvenŃia de
la Viena din 1961 cu privire la relaŃiile diplomatice.
Principalele imunităŃi ale misiunii diplomatice sunt: inviolabilitatea
localurilor misiunii, a arhivei şi documentelor diplomatice; organele
statului de reşedinŃă nu au dreptul să pătrundă în localul misiunii decât cu
consimŃământul şefului misiunii; misiunea are deplina libertate de a
comunica cu guvernul său, inclusiv prin intermediul curierilor diplomatici,
mesaje prin cod sau cifrate şi poate utiliza, cu asentimentul statului de
reşedinŃă, un post de radioemisie; corespondenŃa oficială şi valiza
diplomatică sunt inviolabile; curierul diplomatic se bucură de
inviolabilitatea persoanei sale.
53
 În ce priveşte i.d. personale ale agenŃilor diplomatici, de care
beneficiază şi membrii familiilor acestora, sunt următoarele:
inviolabilitatea persoanei agentului diplomatic (acesta neputând fi reŃinut
sau arestat sub nici o formă), precum şi a locuinŃei sale particulare, a
documentelor, corespondenŃei şi bunurilor sale; se bucură de imunitate
deplină de jurisdicŃie penală a statului acreditar şi, cu anumite excepŃii, de
imunitate de jurisdicŃie civilă şi administrativă. Deşi nu există obligaŃia
statelor de a acorda i.d. şi membrilor personalului administrativ şi tehnic,
precum şi celui de serviciu, totuşi, pe bază de reciprocitate şi de curtoazie
internaŃională, statele acordă acestor categorii de persoane anumite
imunităŃi, dacă nu sunt cetăŃeni ai statului acreditar. Această practică a fost
consacrată şi în ConvenŃia de la Viena din 1961 (art. 37).
I.d. încep să-şi producă efectul din momentul în care persoana, îndreptăŃită să
beneficieze de ele, a trecut graniŃa statului de reşedinŃă şi încetează în
momentul în care acea persoană a părăsit teritoriul statului acreditar.
Persoanele ce beneficiază de i.d. au datoria să respecte legile statului
acreditar şi să nu se amestece în treburile interne ale acestuia. La i.d. nu
poate renunŃa decât statul acreditant, agenŃii diplomatici neavând un astfel
de drept.
Instrument de ratificare, document prin care se confirmă ratificarea unui tratat
bi- sau multilateral de către statul care l-a încheiat. Semnat de persoana
care este competentă să angajeze statul parte la tratat şi care este, de obicei,
şeful statului, documentul este destinat să fie remis fie guvernului celuilalt
stat contractant, fie unui alt guvern, anume indicat în tratat (depozitarul).
Nu toate tratatele sunt supuse ratificării. Sunt tratate care intră în vigoare
fără a aştepta procedura schimbului instrumentelor de ratificare, adică la
semnare sau aderare.
Inviolabilitate, imunitate conferită de dreptul internaŃional, de care se bucură
anumite persoane când se află în străinatate – şeful statului, şeful
guvernului, membrii reprezentanŃelor diplomatice, membrii forŃelor armate
ş.a., precum şi bunurile statului aflate în străinatate. I. personală a
diplomatului, cea mai importantă dintre imunităŃile şi privilegiile personale
ale diplomaŃilor. Ea constă în ocrotirea diplomatului, de către statul de
reşedinŃă, împotriva oricăror atentate şi în garanŃia că impotriva persoanei
lui nu vor fi aplicate nici un fel de măsuri de constrângere şi nici un fel de
presiuni din partea autorităŃilor şi a funcŃionarilor Ńării de reşedinŃă.
Diplomatul nu poate fi arestat sau reŃinut pe cale judiciară sau
administrativă, iar autorităŃile Ńării de reşedinŃă trebuie să ia toate măsurile
pentru a împiedica orice atingere adusă persoanei diplomatului, libertăŃii,
demnităŃii şi onoarei lui. I. sediului şi a arhivelor misiunii diplomatice
54
 obligă autorităŃile statului de reşedinŃă să nu pătrundă şi să nu permită ca
cineva să pătrundă în sediul misiunii diplomatice fără asentimentul şefului
misiunii. Statul de reşedinŃă are obligaŃia de a lua măsurile necesare pentru
ocrotirea sediului misiunii diplomatice şi a arhivei împotriva oricăror
atentate.
Însărcinat cu afaceri, şef de reprezentanŃă diplomatică de clasă inferioară. Spre
deosebire de ambasador, care este acreditat pe lângă şeful statului, î. cu a.
titular este acreditat pe lăngă ministrul afacerilor externe, printr-o scrisoare
de cabinet. Î. cu a. pot fi permanenŃi şi temporari sau ad-interim, când
înlocuiesc pe şeful reprezentanŃei în timpul absenŃei sale din statul de
reşedinŃă, sau în cazul decesului acestuia. În prima situaŃie, î. cu a. este
numit de ministrul afacerilor externe, în a doua situaŃie, devine însărcinat
cu afaceri un membru al reprezentanŃei. Numele acestei persoane se
comunică Ministrului Afacerilor Externe.
LegaŃie, misiune diplomatică cu rang diplomatic inferior ambasadei. Primele l.
au fost înfiinŃate în sec. 16. L. sunt conduse de un trimis extraordinar şi
ministru plenipotenŃiar sau de un insărcinat cu afaceri. Celelalte ranguri
diplomatice au aceleaşi denumiri ca la ambasade. Personalul l. este, de
obicei, mai redus decât cel al ambasadelor.
Ministru consilier, funcŃie sau rang dipliomatic într-o misiune diplomatică sau
minister al afacerilor externe.
Ministru plenipotenŃiar (trimis extraordinar), agent diplomatic care îndeplineşte
în mod permanent funcŃia de şef al unei misiuni diplomatice cu rang de
legaŃie.
Ministru rezident, al treilea rang diplomatic în ierarhia claselor şefilor
misiunilor diplomatice, stabilită la Congresele de la Viena din 1815 şi
Aix-la-Chapelle, din 1818. În practica actuală a statelor, rangul de m.r. nu
mai este folosit. ConvenŃia referitoare la relaŃiile diplomatice de la Viena,
din 1961, nu a mai menŃionat acest rang diplomatic.
Misiune diplomatică. Organ specific, în domeniul relaŃiilor externe, ce are ca
scop asigurarea şi dezvoltarea relaŃiilor normale dintre state şi promovarea
intereselor reciproce dintre acestea. Are sediul permanent pe teritoriul
statului acreditar şi funcŃionează pe baza normelor şi principiilor dreptului
internaŃional, ale dreptului diplomatic şi a acordului dintre state. M.d.
permanentă a apărut ca instituŃie a relaŃiilor internaŃionale şi a dreptului
internaŃional după Pacea Westfalică din 1648, respectiv în perioada
formării şi dezvoltării statelor centralizate europene. Principalele aspecte
ace acestei instituŃii au fost pentru prima dată reglementate pe plan
internaŃional prin Regulamentul de la Viena, din 1815, si Protocolul de la
Aix-la-Chapelle, din 1818. După al doilea război mondial, ca urmare a
55
 transformărilor profunde înregistrate în relaŃiile internaŃionale, s-a impus
necesitatea adaptării normelor anterioare privind relaŃiile diplomatice,
inclusiv m.d. şi, ca atare, a fost negociată şi adoptată ConvenŃia cu privire
la relaŃiile diplomatice de la Viena, din 1961.
Misiune permanentă, reprezentanŃa unui stat pe lângă o organizaŃie
internaŃională în scopul de a asigura o legătură permanentă între acel stat şi
organizaŃia respectivă. Apărute în perioada SocietăŃii NaŃiunilor (în 1930
existau 43 de astfel de reprezentanŃe), şi asimilate din punct de vedere al
statutului lor cu misiunile diplomatice (în acest sens Consiliul federal
elveŃian, pe teritoriul căreia se aflau, a emis o hotărâre în 1922), m.p. s-au
înmulŃit continuu în ultimele decenii, îndeosebi ca urmare a creşterii
rolului organizaŃiilor internaŃionale în realizarea diferitelor forme de
colaborare între state.
Misiune specială, misiune temporară, reprezentativă, trimisă de un stat pe lângă
un alt stat, cu consimŃământul acestuia din urmă, pentru a trata cu el
chestiuni determinate sau pentru a îndeplini, pe lângă el, o anumită sarcină.
M.s. este constituită din unul sau mai mulŃi reprezentanŃi ai statului
trimiŃător, dintre care este desemnat şeful misiunii şi poate cuprinde, în
plus, personal diplomatic, administrativ, tehnic şi de serviciu. M.s. capătă
o importanŃă tot mai mare în prezent, fiind folosite pentru contacte la nivel
înalt între state.
Modus vivendi, expresie latină cu sensul de „mod de existenŃă”, folosită pentru
a desemna acorduri internaŃionale cu caracter temporar, provizoriu, ce
urmează să fie înlocuite ulterior printr-un tratat sau printr-o convenŃie
definitivă. De obicei, statele recurg la această formă de acord internaŃional
atunci când nu au ajuns decât la o soluŃionare parŃială a problemelor
negociate, ori când situaŃia concretă ce face obiectul tratativelor impune ca
până la realizarea unui acord complet sau de lungă durată să existe o
reglementare, fie ea şi provizorie, rezervându-se poziŃia părŃilor pentru
viitor, când se va reglementa problema în cauză. Din punct de vedere al
forŃei sale obligatorii, m.v. are aceeaşi valoare ca oricare alt acord
internaŃional.
Notă diplomatică, formă a corespondenŃei diplomatice între Ministerul
Afacerilor Externe sau alt organ central al unui stat şi misiunile diplo-
matice străine, acreditate în acel stat şi viceversa, precum şi între misiunile
acreditate în aceeaşi capitală. Ea poate avea mai multe forme:
1) Nota verbală: este o comunicare scrisă, nesemnată, redactată la
persoana a III-a şi care emană de la misiunea diplomatică sau de la
ministerul afacerilor externe al statului acreditar; în introducere şi in
încheiere, nota verbală conŃine formule consacrate de curtoazie.
56
 Notele verbale se folosesc de obicei în urma unei întrevederi pentru a
fixa în scris ceea ce s-a discutat verbal.
În principiu sunt utilizate în materie de importanŃă secundară; totuşi,
faŃă de supleŃea lor, ele pot fi folosite şi pentru probleme mai importante.
2) Nota semnată: este un document mai solemn; este adresată personal
ministrului afacerilor externe sau şefului misiunii; este semnată de
expeditor.
Nota semnată începe prin formula „Domnule ministru” sau „Domnule
ambasador” şi se termină prin formula de curtoazie „vă rog să primiŃi,
domnule ministru, asigurarea înaltei mele consideraŃiuni”.
3) Scrisoarea personală este adresată de şeful misiunii diplomatice
ministrului afacerilor externe şi invers. Este un document mai puŃin
protocolar decât notele, Ńinând mai degrabă de domeniul relaŃiilor
personale, amicale, decât de domeniul relaŃiilor oficiale. Scrisoarea
personală are aplicaŃie limitată; prin ea nu se angajează statele, cum este
cazul notelor diplomatice.
4) Nota colectivă este o formă de comunicare deosebit de solemnă.
Nota colectivă se adresează guvernului statului de reşedinŃă de
reprezentanŃii mai multor state, exprimând punctul de vedere comun al
acestora.
5) Aide mémoire-ul este un document având drept scop să puncteze
aspectele unei probleme care a făcut sau urmează să facă obiectul unor
tratative, să sublinieze consecinŃele juridice şi să arate punctul de vedere al
statului care trimite aide-mémoire-ul.
Acest document emană de la misiunea diplomatică ca organ al relaŃiilor
externe al unui stat, este adresat ministrului afacerilor externe al statului
acreditar, nu este semnat şi nu conŃine formula de curtoazie.
6) Memorandumul, identic ca formă cu aide-mémoire-ul, diferă de
acesta în ceea ce priveşte conŃinutul său mult mai complet. Scopul
memorandum-ului este de a face istoricul problemei şi al negocierilor în
curs, de a justifica politica urmată de statul care-l trimite, de a preciza
termenii politici şi juridici ai unei probleme.
Memorandum-ul este adresat adesea si unor state terŃe pentru a le
demonstra justeŃea pretenŃiilor sau poziŃiei statului de la care emană. Pe de
altă parte, nu numai misiunile diplomatice, ci şi delegaŃiile statelor la
conferinŃele internaŃionale pot face uz de memorandum-uri.
7) Schimbul de note are loc între ministrul afacerilor externe şi
misiunea diplomatică atunci când negocierile s-au încheiat cu succes,
printr-un acord.

57
 Forma şi conŃinutul notelor se stabilesc în prealabil de comun acord iar
schimbul lor se face în acelaşi timp.
Notele pot avea forma unor note verbale (în cadrul unor chestiuni
secundare, de exemplu: reglementarea unui incident) sau a unor note
semnate (în cazul încheierii unui acord etc.).
8) Ultimatum-ul este documentul prin care un stat îşi exprimă faŃa de
un altul, poziŃia sa ultimă şi irevocabilă.
Oficios, ştire sau comunicat ce emană de la o autoritate, fără a avea însă un
caracter oficial. Calificativ dat organelor de presă, agenŃiilor de ştiri etc.
care exprimă punctul de vedere al unui guvern, fără ca acesta să fie însă
oficial. Acestea au o strânsă legătură cu autorităŃile, redau linia lor politica,
însă formal nu depind de ele şi, în ultimă instanŃă, nu le angajează.
Parafare, semnare prealabilă a tratatelor sau a unor părŃi ale acestora numai cu
iniŃialele numelui împuterniciŃilor părŃilor contractante. P. marchează acea
fază în procesul de încheiere a tratatului în care părŃile s-au înŃeles asupra
textului elaborat al tratatului care urmează să fie supus guvernelor
respective spre a hotărâ dacă instrumentul, cuprinzând textul parafat, va fi
încheiat. P. are drept efect, în principiu, certificarea textului rezultat din
tratative: acesta nu mai poate fi modificat de împuterniciŃi. P. poate
constitui o semnare definitivă atunci când părŃile care au negociat textul
tratatului respectiv s-au înŃeles în acest sens. Statele în cauză pot conveni
să modifice textul parafat.
Persona grata, expresie latină cu sensul „persoană agreată”, folosită în relaŃiile
diplomatice spre a desemna un diplomat pentru a cărui numire în calitate
de şef al misiunii diplomatice, statul acreditar şi-a dat agrementul. Orice alt
membru al personalului diplomatic al misiunii devine p.g. după primirea
vizei diplomatice de intrare pe teritoriul statului de reşedinŃă al misiunii
sau după ce numirea sa a fost adusă la cunoştinŃa Ministerului Afacerilor
Externe al statului de reşedinŃă şi acesta nu a manifestat opunere într-un
termen rezonabil.
Persona non grata, expresie latină cu sensul „persoană neagreată” folosită în
practica diplomatică spre a desemna o persoană pentru a cărei numire în
calitate de şef al misiunii diplomatice nu s-a primit agrementul statului
acreditar. De asemenea, este considerat p. non g. diplomatul căruia statul
de reşedinŃă al misiunii i-a cerut să părăsească teritoriul său, fie datorită
comportării ofensatoare la adresa guvernului, a intervenŃiei în afacerile
interne ale acelei Ńări, a nerespectării legilor şi obiceiurilor locale, a
folosirii abuzive a privilegiilor şi imunităŃilor diplomatice, a încălcării
normelor generale de comportare a diplomaŃilor, fie ca retorsiune
împotriva declarării p. non g. a unui diplomat al statului de reşedinŃă de
58
 către statul trimiŃător. Termenul de p. non g. este folosit doar pentru
membrii personalului diplomatic. În urma declarării p. non g., diplomatul
trebuie să părăsească în cel mai scurt timp teritoriul străin; în caz contrar
împotriva lui se poate lua măsura expulzării.
PlenipotenŃiar, persoana investită cu depline puteri de către autoritatea
competentă a unui stat, în scopul de a reprezenta acel stat în vederea
negocierii, adoptării, autentificării sau semnării unui tratat internaŃional.
Spre deosebire de trecut când p. angaja, de regulă, statul pe care îl
reprezenta, în prezent el are puteri limitate (stabilite prin mandatul primit),
a căror depăşire sau încălcare lipseşte de orice valoare juridică actele
încheiate. Termenul de p. este folosit adesea în preambulul ori în clauzele
finale ale tratatelor, pentru a desemna persoana însărcinată să negocieze, să
redacteze ori să semneze tratatul. P. trimis extraordinar şi ministru
plenipotenŃiar, rang diplomatic stabilit de Congresul de la Viena din 1815
şi recunoscut prin ConvenŃia de la Viena din 1961 cu privire la relaŃiile
diplomatice.
Precădere diplomatică, una dintre cele mai importante instituŃii ale
ceremonialului diplomatic, conform căreia se stabileşte locul fiecărui
diplomat cu ocazia festivităŃilor sau primirilor oficiale. P.d. poate fi de mai
multe feluri: a) precăderea corpului diplomatic invitat la adunări sau
festivităŃi publice; i se acordă un loc de onoare, în apropierea şefului
statului sau guvernului statului gazdă, acelaşi pentru toŃi membrii corpului
diplomatic; b) precăderea între şefii misiunilor diplomatice; este stabilită
conform claselor, rangurilor din care fac parte, iar în cadrul fiecărei clase
după vechimea în acreditare. Precăderea între ceilalŃi diplomaŃi se
stabileşte după rangul lor, iar la rang egal după vechimea în rangul actual
în statul de reşedinŃă. În unele Ńări catolice, nunŃiul papal se bucură de
precădere faŃă de ceilalŃi ambasadori; c) precăderea între reprezentanŃii
diplomatici şi autorităŃile Ńării de reşedinŃă se stabileşte după regula că
ambasadorii străini, reprezentanŃi ai şefului statului lor, urmează imediat
după şeful statului de reşedinŃă; din considerente de curtoazie, ambasadorii
străini cedează însă acest loc primului ministru al Ńării de reşedinŃă;
d) precăderea diplomaŃilor, în cadrul personalului misiunii diplomatice este
stabilită de statul pe care îl reprezintă misiunea diplomatică şi comunicată
statului de reşedinŃă.
Privilegii consulare, totalitatea înlesnirilor şi avantajelor juridice, altele decât
imunităŃi acordate unui post consular şi membrilor postului consular pe
teritoriul statului de reşedinŃă. P.c. se acordă pe bază de reciprocitate, prin
convenŃii bilaterale. ConvenŃia multilaterală de la Viena, din 1963, cu
privire la relaŃiile consulare lărgeşte sfera p.c., apropiindu-le astfel de
59
 privilegiile diplomatice. Trebuie făcută distincŃia între privilegiile acordate
postului consular şi cele de care beneficiază membrii postului consular. În
prima categorie sunt incluse: dreptul statului trimiŃător de a folosi drapelul
său naŃional şi stema sa pe clădirea postului consular şi la reşedinŃa şefului
oficiului consular; exonerarea de impozite a postului consular pentru taxele
percepute în legătură cu actele consulare. În ce priveşte privilegiile
acordate membrilor postului consular, de care beneficiază şi membrii
familiilor acestora, ele sunt următoarele: scutirea de toate obligaŃiile
prevăzute de legile şi regulamentele statului de reşedinŃă în materie de
inmatriculare a străinilor şi de permise de şedere, ori de permise de muncă;
scutirea fiscală, cu excepŃia impozitelor indirecte, a celor pe bunuri imobile
particulare ori pe venituri particulare, a celor privind drepturile de
succesiune ori a taxelor judiciare, scutirea de taxe vamale şi de control
vamal pentru obiectele de uz personal; scutirea de prestaŃii personale.
Privilegii diplomatice, totalitatea înlesnirilor şi avantajelor de care beneficiază o
misiune diplomatică şi membrii personalului diplomatic pe teritoriul şi din
partea statului unde îşi desfăşoară activitatea (statul acreditar). P.d. se
acordă pe bază de reciprocitate, prin convenŃii bilaterale, în virtutea
egalităŃii suverane a statelor, în scopul de a asigura îndeplinirea în cât mai
bune condiŃii a funcŃiilor misiunii diplomatice. P.d. îşi găsesc
reglementarea şi prin ConvenŃia de la Viena, din 1961, cu privire la
relaŃiile diplomatice.
Principalele privilegii ale misiunii diplomatice sunt următoarele:
misiunea şi şeful său au dreptul să arboreze drapelul şi să aşeze stema
statului acreditant pe localurile misiunii, inclusiv reşedinŃa şefului de
misiune, şi pe mijloacele de transport ale acestuia; statul acreditant şi şeful
misiunii sunt scutiŃi de orice impozite şi taxe asupra localurilor misiunii, cu
excepŃia impozitelor sau taxelor percepute ca remuneraŃie pentru servicii
particulare prestate; sunt scutite de orice impozite şi taxe drepturile şi
taxele percepute de către misiune pentru actele oficiale întocmite.
În ceea ce priveşte privilegiile personale ale agenŃilor diplomatici, de
care beneficiază şi membrii familiilor acestora, ele sunt următoarele:
scutirea de orice impozite şi taxe personale sau asupra bunurilor, cu
excepŃia impozitelor indirecte, a impozitelor şi taxelor asupra bunurilor
imobile particulare aflate pe teritoriul statului de reşedinŃă, dacă diplomatul
nu le foloseşte în scopul indeplinirii unor atribuŃii de serviciu, a
impozitelor pe succesiune, a impozitelor pe venituri particulare, a
impozitelor pentru prestări de servicii şi a taxelor judiciare; scutirea de taxe
vamale pentru obiectele destinate uzului personal al agentului diplomatic
ori a membrilor familiei sale; scutirea de controlul vamal a bagajului
60
 personal. Pe bază de reciprocitate şi de curtoazie internaŃională, statele
acordă unele privilegii şi membrilor personalului administrativ şi tehnic,
precum şi celui de serviciu, dacă nu sunt cetăŃeni ai statului acreditar. P.d.
îşi produc efectul din momentul în care cel îndreptăŃit să beneficieze de ele
a trecut graniŃa statului de reşedinŃă şi încetează atunci când acea persoană
a părăsit teritoriul statului acreditar.
Pro memoria (în practica relaŃiilor diplomatice), document fără
semnătură şi lipsit de formule de politeŃe, care conŃine o simplă expunere a
unor fapte sau redarea unor taxe care privesc obiectul unei convorbiri,
înmânat de un diplomat celeilalte părŃi „pentru memorie”.
Promulgare, act prin care organul de stat competent, stabilit de ConstituŃie,
constată că o lege a fost adoptată de forul legislativ. P. are drept efect de a
face ca legea să devină executorie.
Protocol, înŃelegere internaŃională încheiată în diferite domenii (de ex.
protocolul de la Geneva din 1925 pentru interzicerea folosirii gazelor
asfixiate, toxice sau altele asemănatoare şi a mijloacelor bacteriologice).
Accesoriu la un tratat, prin care se modifică, se completează, se
înterpretează, se prelungeşte valabilitatea unui tratat încheiat anterior
(protocol adiŃional). Document întocmit pentru a consemna o acŃiune în
domeniul încheierii tratatelor (de ex. Protocolul referitor la schimbul
instrumentelor de ratificare, la semnarea unor tratate, la încheierea unor
tratative etc.). Procesul-verbal al dezbaterilor conferinŃelor sau al sesiunilor
organizaŃiilor internaŃionale, care este semnat de participanŃi. Ceremonial,
etichetă. V. şi protocol diplomatic, totalitatea regulilor care stabilesc
formele ceremoniale ale relaŃiilor dintre diplomaŃi şi dintre aceştia şi
reprezentanŃii Ńării de reşedinŃă, precum şi modul de desfăşurare a
diferitelor manifestări diplomatice.
Publicarea tratatelor, ansamblul de măsuri luate la nivel guvernamental pe plan
intern şi internaŃional pentru ca tratatele internaŃionale încheiate de un stat
să fie aduse la cunoştinŃa generală. P.t. pe plan intern are loc, de regulă,
prin inserarea textului lor în buletinul oficial de publicaŃii al statului
respectiv. Pe plan internaŃional, p.t., a cărei apariŃie se datorează dorinŃei
de a desfiinŃa diplomaŃia secretă, este reglementată din timpul SocietăŃii
NaŃiunilor, fiind consacrat în Pactul acestei organizaŃii. P.t. este consacrată
în Carta O.N.U., care prevede că tratatele încheiate de membrii O.N.U
trebuie înregistrate la Secretariatul O.N.U şi publicate de către acesta. Tot
astfel, ConvenŃia de la Viena asupra dreptului tratatelor (1969) prevede p.t.
după intrarea lor în vigoare. De asemenea, orice schimbări privind părŃile
la tratat ori clauzele acestuia trebuie să fie înregistrate la Secretariatul
O.N.U. şi publicate în colecŃia de tratate ale acestei organizaŃii.
61
Ratificare, act prin care un stat, prin organele sale competente, îşi exprimă
consimŃământul de a fi parte la un tratat semnat de plenipotenŃiarii săi. Un
tratat supus r. nu are forŃă obligatorie decât după r. sa. În general, r. este
de competenŃa şefului statului sau a parlamentului. R. constituie un act de
suveranitate a statului; ca atare ea poate fi refuzată, fără a fi necesară
motivarea refuzului. Cu prilejul r. unui tratat multilateral, statele pot face
rezerve. R. se efectuează prin întocmirea unui document special, denumit
instrument de r. Tratatele bilaterale intră în vigoare la data efectuării
schimbului instrumentelor de r. Instrumentele de r. ale unui tratat
multilateral se depun spre păstrare statului depozitar al tratatului, iar în
cazul tratatelor încheiate sub egida O.N.U., Secretariatului O.N.U. Intrarea
în vigoare a unui tratat multilateral, pentru statele care au r. tratatul, are loc
după depunerea unui anumit număr de instrumente de r. prevăzut în tratat.
RaŃiune de stat, teorie politică şi diplomatică după care interesele de stat
primează asupra oricăror considerente de drept şi morală. Expresia se
foloseşte în unele state drept explicaŃie, fără alte argumente, pentru măsuri
luate în cadrul politicii externe sau interne a statelor respective.
RelaŃii diplomatice, raporturi politice cu caracter oficial şi de continuitate între
state, stabilite pe baza acordului de voinŃă reciproc, prin misiuni
diplomatice permanente pe care statele şi le trimit în scopul dezvoltării
colaborării internaŃionale şi al apărării intereselor fiecărui stat şi ale
cetăŃenilor săi pe teritoriul celuilalt stat. R.d. reprezintă forma superioară a
legăturilor dintre state; ele contribuie la lărgirea şi intensificarea
raporturilor bilaterale în toate domeniile de activitate (politic, economic,
cultural-ştiintific, consulare etc.).
Resortisant, termen folosit în literatura de drept internaŃional, uneori sinonim cu
acela de naŃional (cetăŃean), iar alteori, într-o accepŃie mai largă,
desemnând toate persoanele care sunt supuse suveranităŃii unui stat. El se
referă atât la persoanele fizice, cât şi la persoanele juridice care au
naŃionalitatea unui anumit stat. În mod excepŃional, termenul r. a fost
folosit de jurisdicŃia franceză în aplicarea dispoziŃiilor tratatelor de pace cu
privire la bunurile, drepturile şi interesele „resortisanŃilor” statelor inamice,
în legătură cu apartenenŃa unei persoane, care, fără a avea naŃionalitatea
unui stat inamic, a servit în armata acestuia.
Restitutio in integrum, reparare integrală a prejudiciilor cauzate cu încălcarea
normelor de drepr, prin restabilirea situaŃiei care existase înainte de
producerea actului ilicit. Este modul cel mai adecvat pentru repararea
prejudiciului cauzat, atunci când acest mod de reparare este posibil în
practică. În cazul în care r. in i. nu este posibilă, răspunderea celui în culpă

62
 se va materializa într-o despăgubire bănească sau o altă formă de reparaŃie
cunoscută de părŃi sau hotărâtă de instanŃa juridică competentă.
Ruperea relaŃiilor diplomatice, curmarea raporturilor diplomatice directe între
două state prin rechemarea agenŃilor diplomatici, la iniŃiativa unuia din
statele în cauză. R.r.d. se poate produce în împrejurări diverse ca urmare a
unor dificultăŃi intervenite în raporturile dintre cele două state sau în caz de
război. R.r.d. trebuie să rezulte din declaraŃii sau acte fără echivoc. Spre
deosebire de starea de război, r.r.d. nu duce la desfiinŃarea tratatelor
bilaterale între cele două state (cu excepŃia celor care presupun în mod
necesar existenŃa acestor relaŃii), nici la înlăturarea tuturor raporturilor
bilaterale. Statele respective pot întreŃine, în continuare, raporturi
consulare, legături comerciale, pot trimite şi primi misiuni speciale etc. Se
face distincŃie între r.r.d. (când misiunea diplomatică încetează definitiv,
întregul personal al misiunii este rechemat etc.) şi suspendarea relaŃiilor
diplomatice (retragerea temporară a personalului misiunii).
Schimb de note, mod de realizare a unei înŃelegeri între două state, într-o
anumită problemă, pe calea remiterii reciproce a unor note diplomatice,
având acelaşi conŃinut şi purtând aceeaşi dată. S. de n. se efectuează de
către Ministerul Afacerilor Externe şi misiunea diplomatică a celuilalt stat
acreditată în Ńara respectivă.
Scrisoare de acreditare, document oficial, emanând de la statul acreditant, prin
care se atestă calitatea oficială a şefului misiunii diplomatice. S. de a. sunt
semnate de şeful statului acreditant şi adresate şefului statului acreditar, în
cazul în care şefii de misiune sunt ambasadori sau miniştri plenipotenŃiari.
S. de a. pentru însărcinatul cu afaceri este denumită scrisoare de cabinet.
De regulă, s. de a. cuprind numele, titlul, calitatea specială a diplomatului,
obiectul general al misiunii sale şi apelul de a i se acorda sprijin în
îndeplinirea acesteia etc. Remiterea s. de a. fixează, de regulă, momentul
începerii activităŃii oficiale a şefului misiunii diplomatice. AcŃiunea de
remitere are lor în cadrul unei ceremonii solemne. Acreditarea
concomitentă a aceluiaşi şef de misiune pe lângă două sau mai multe state
este denumită dublă acreditare, acreditare multiplă sau concurentă. Ea se
poate efectua numai cu consimŃământul fiecăruia dintre statele în cauză.
SituaŃia inversă acreditării multiple este acreditarea de catre mai multe
state a aceleiaşi persoane ca şef de misiune pe lângă un stat, dacă acesta
este de acord.
Scrisoare de rechemare, document care confirmă faptul că şeful misiunii
diplomatice, ambasador sau ministru plenipotenŃiar este rechemat din
funcŃie de către guvernul său. S. de r. emană de la şeful statului pe care îl
reprezintă diplomatul şi sunt adresate şefului statului de reşedinŃă a
63
 misiunii diplomatice. De obicei, în s. de r. sunt explicate, pe scurt, cauzele
oficiale ale rechemării (cererea reprezentantului diplomatic de a fi
rechemat, starea sănătăŃii, încredinŃarea altor însarcinări etc.). S. de r. sunt
înmânate şefului statului de reşedinŃă fie de către reprezentantul diplomatic
care este rechemat, în cadrul unei audienŃe de rămas bun, fără ceremonii
speciale, fie, dacă reprezentantul diplomatic a părăsit teritoriul Ńării de
reşedinŃă a misiunii, de către succesorul lui în acel post, cu ocazia
prezentării de către acesta a scrisorilor de acreditare, ca şef al misiunii
diplomatice.
Sigiliu, pecete, ştampila pe a cărei faŃă este desenată stema statului şi înscrisă
denumirea acestuia, şi care se aplică pe un act, tratat, convenŃie etc.
Împreună cu semnătura şefului statului sau guvernului, ori a
plenipotenŃiarului îndrituit, conferă acestora autenticitate.
Sine die, expresie latină cu sensul „fără termen”, folosită pentru a se arăta că
realizarea unor acŃiuni a fost amânată în viitor, fără a se preciza vreun
termen oarecare în această privinŃă.
Statu quo, expresie latină, având în limba română sensul: „în situaŃia în care”.
Expresia, având o frecventă aplicaŃie în limbajul diplomatic, evocă o
situaŃie de fapt existentă la un moment dat, determinarea momentului de
referinŃă fiind foarte importantă.
În literatura engleză se foloseşte expresia „status quo”, cu aceeaşi
semnificaŃie. Se mai folosesc expresiile „statu quo ante bellum” sau „statu
quo ante”, având sensul: „în situaŃia dinainte de război”.
Ultimatum. Ultimatum-ul este un document diplomatic redactat de regulă în
formă de notă sau memorandum, în care se pun condiŃii irevocabile,
reprezentând „ultimul cuvănt” înainte de ruperea negocierilor. Prin
ultimatum, una din părŃi aduce la cunoştinŃa celeilalte că dacă nu va primi
un răspuns satisfăcător până la o anumită dată, la o oră determinată, se vor
produce anumite consecinŃe.
Aceste „consecinŃe” nu trebuie să fie, neapărat, războiul; astfel
ultimatum-ul nu este sinonim cu „declaraŃia de război”, aşa cum este privit
uneori.
Nu întotdeauna ultimatum-ul constituie un mijloc de intimidare; el
poate fi o ultimă încercare de rezolvare paşnică a unui diferend
internaŃional.
Valiza diplomatică. Prin această expresie se desemnează în practica diplomatică
coletul sau coletele care conŃin documente diplomatice sau obiecte de uz
oficial.

64
 Valiza diplomatică nu poate fi deschisă nici reŃinută: ea este
încredinŃată curierilor diplomatici, persoane care posedă paşapoarte
speciale şi care, în exerciŃiul lor, se bucură de protecŃie în statul acreditar.
Deşi în practică valiza diplomatică conŃine şi corespondenŃa
particulară, precum şi obiecte de uz privat, tendinŃa practicii diplomatice
mai recente este de a limita folosirea valizei diplomatice la documentele
strict personale.

_____________
(Termeni şi informaŃii din: DicŃionar diplomatic, Bucureşti, 1979; M. MaliŃa, Diplo-
maŃia. Şcoli şi instituŃii, Bucureşti, 1970; H. Nicolson, Diplomacy, Londra, 1950; L.
Dembinski, The modern law of diplomacy. External missions of states and international
organizations, Boston, Dordrecht, Lancaster. 1988; W. Watson, Diplomacy. The dialogue
between states, Londra, 1982; I.M. Anghel, Dreptul diplomatic, Bucureşti, 1984; I.M.
Anghel, Dreptul consular, Bucureşti, 1978; A. Bonciog, Drept diplomatic, Bucureşti, 1997;
J. Serres, Manuel practique de protocole, Paris, 1992; P. Tănăsie, UzanŃe diplomatice şi de
protocol, Bucureşti, 1993)

65
 SINTEZE ŞI STUDII DE CAZ

Negocierea

I. Tehnici şi tactici integrative (cooperative, constructive)

• Tehnica concesiilor simetrice

• Negocierea tip „salam“ (felie cu felie, punct cu punct)

• Tehnica lărgirii câmpului de negociere

• Tehnica transformării câmpului de negociere

• Tehnica de folosire a circumstanŃelor

• Tehnica apelării la un terŃ

• Jocul cu cărŃile pe faŃă

• Tactica prieteniei şi a ospitalităŃii

• Reformularea propunerilor

• Promisiunea condiŃionată

• Apelul la legislaŃie

• Testările
• AbŃinerea sau punerea între paranteze a unei probleme dificile

• „Ceea ce pot accepta este doar 60%“

66
• Persuasiunea

II. Tehnici şi tactici manipulatoare

• Scurtarea perioadei de negociere

• Tehnica concesiei limită

• Tehnica enervării partenerului

• Tehnica culpabilizării

• Tehnica apelării la „marele patron“

• Tehnica „Da, dar...“

• Ultimatumul

• „Bluff“-ul sau praful în ochi

• Dezinformarea sistematică

• Minciuna sistematică

• Atacul la persoană

• Adresarea agresivă

• AmeninŃarea

• Ironizarea

• Apelarea la informaŃii false

• Politica faptului împlinit

67
• Surpriza

• Tactica tăcerii

• Pauzele

• Schimbarea planului negocierii

• Mimarea ignoranŃei

• Revenirea la punctele deja discutate

• ObiecŃiile sistematice

• Apelul la tactici nonverbale (mimică, gesturi etc.)

III. Principii privind acordarea concesiilor

• Nu se fac concesii înainte de a fi nevoie

• Este necesară pregătirea unei motivaŃii credibile pentru o marjă de

negociere de 10-20%

• Nu se acceptă prima oferă a partenerului

• Nu se cedează de la început într-un aspect major; se începe cu o

concesie minoră

• Concesiile nu se acordă pe gratis

• Concesiile se contabilizează – ca număr şi ca valoare – pentru a se

putea reacŃiona corespunzător
• Ritmul concesiilor trebuie să fie reciproc – ca valoare – între părŃi

• Dacă nu se obŃine o concesie trebuie să se încerce cel puŃin o

promisiune

68
 • Eşalonarea concesiilor trebuie să urmeze o „schemă“, care să asigure
„beneficiul“ final

Studiu de caz Tactica

tăcerii *

În cursul celui de-al doilea război mondial, primul ministru englez

Chamberlain a demisionat, propunându-i regelui George al V-lea să-l
numească pe Lord Halifax în locul său şi rugându-l pe Churchill să
primească să fie „numărul doi“. Aflând acest lucru, Beaverbrook,
magnatul presei conservatoare, se duce glonŃ la Churchill acasă
strigând: „Winston, nu Ńi se potriveşte rolul de strălucit secund“. El îi
smulge omului politic o promisiune: „Când veŃi fi convocaŃi pentru
acceptul definitiv, jură-mi că vei păstra trei minute de tăcere înainte
de a spune «da»“. Chamberlain îi cheamă pe Churchill şi pe Halifax.
El îi cere lui Churchill să confirme că acceptă să fie „numărul doi“.
Churchill aşteaptă 20 de secunde, 30, 60, un minut şi jumătate...
Atunci, Halifax se ridică şi afirmă flegmatic: „Am înŃeles. Nu eu
trebuie să fiu prim-ministru, ci Winston Churchill“.

ImunităŃi şi privilegii diplomatice

Studii de caz

În 1982, un om a fost împuşcat într-un bar din Washington, de

către un tânăr de 18 ani, fiul unui diplomat de la Ambasada Braziliei
în S.U.A. Acesta nu a fost nici arestat şi nici judecat şi, beneficiind de
imunitate ca membru al familiei unui agent diplomatic, i s-a permis să
părăsească liber teritoriul S.U.A. *

*
Micaela Gulea, Strategii, tehnici, tactici de negociere, ASE, Bucureşti, 1995, p. 42.
*
L. Dembinski, The Modern Law of Diplomacy, Boston, Dordrecht, Lancaster, 1988,
p. 14-15.
69
 În 1984, o poliŃistă britanică, Yvonne Fletcher, a fost ucisă cu fo-
curi de armă trase din clădirea ambasadei Libiei la Londra. Măsura
întreprinsă de guvernul britanic a fost aceea de a rupe relaŃiile
diplomatice cu Libia, ceea ce impunea părăsirea Marii Britanii de
către toŃi agenŃii diplomatici libieni. În conformitate cu imunitatea la
care au dreptul agenŃii diplomatici, s-a asigurat ieşirea liberă din Ńară a
întregului personal diplomatic libian, inclusiv făptuitorul omorului,
iar curierul diplomatic al ambasadei, care cu certitudine conŃinea şi
arma cu care s-a tras, nu a fost confiscat. **

Violarea dreptului inviolabilităŃii poate lua forme mai puŃin

vizibile, însă mult mai sofisticate. Aşa s-a întâmplat, de exemplu, în
Varşovia, când dispozitive de ascultare au fost descoperite în noile
clădiri ale ambasadelor americană, engleză şi franceză, locaŃii
construite prin contracte locale. Cazuri similare au avut loc şi în alte
capitale. O instalaŃie de o importanŃă particulară a fost găsită în 1978
în ambasada americană din Moscova. Ca replică la protestul
american, autorităŃile sovietice au afirmat că dispozitivul era pur şi
simplu o măsură de protecŃie împotriva spionajului şi activităŃilor
subversive ale serviciului secret american. Departamentul de Stat a
descoperit totodată că ambasada americană din Moscova a fost
expusă timp de 10 ani unor radiaŃii misterioase, a căror natură şi
origine nu au putut fi determinate. Presupunea era că acestea serveau
fie pentru blocarea echipamentului electronic de supraveghere al
ambasadei, fie ca telecomandă pentru dispozitivele secrete de
înregistrare. ***
Un caz semnificativ de refuzare a azilului diplomatic s-a produs
din partea ambasadei Israelului la Washington. Jonathan J. Pollard, un
cetăŃean american care lucra pentru serviciile de informaŃii israeliene,
aflat sub supravegherea F.B.I., a solicitat, la 21 noiembrie 1985,
ambasadei Israelului din Washington azil diplomatic, împreună cu
soŃia sa, Anne Henderson-Pollard. Azilul i-a fost refuzat, probabil
pentru a se evita complicaŃiile politice care ar fi apărut în relaŃiile
dintre S.U.A. şi Israel, de altfel deosebit de strânse. Cele două
persoane de contact ale lui Pollard din ambasadă, care aveau,
**
G.V. McClanahan, Diplomatic Immunity Principles, Practices, Problems, Hurst &
Company, London, 1989, p. 5.
***
L. Dembinsky, op. cit., p. 194.
70
 bineînŃeles, imunitate diplomatică, au fost retrase imediat de la post.
Pollard şi soŃia lui au fost arestaŃi, iar în procesul care a urmat, Pollard
şi-a recunoscut vinovăŃia la acuzaŃia de spionaj. *

Un caz deosebit s-a petrecut în iulie 1984, când un camion de 9

tone, sigilat împotriva inspecŃiei vamale, a venit din Uniunea Sovie-
tică în ElveŃia cu titlu de „valiză diplomatică“. Vama elveŃiană nu a
acceptat să trateze camionul sigilat drept valiză diplomatică şi a cerut
fie să inspecteze camionul, fie ca acesta să fie retras. Camionul a fost
deplasat de sovietici în Germania federală, unde autorităŃile, de
asemenea, au apreciat că o „valiză diplomatică“ motorizată, capabilă
să se deplaseze singură, nu se înscrie în înŃelesul pe care ConvenŃia de
la Viena îl dă valizei diplomatice. În cele din urmă, camionul a făcut
cale întoarsă în Uniunea Sovietică. **

Presa română a relatat cazul a doi diplomaŃi nord-coreeni acredi-

taŃi la Bucureşti, care au fost reŃinuŃi de autorităŃile bulgare la punctul
de frontieră Giurgiu-Ruse. Cei doi călătoreau cu un microbuz
aparŃinând ambasadei R.P.D. Coreene la Bucureşti şi au declarat că
transportau valiza diplomatică. Documentele prezentate au trezit
suspiciunea vameşilor bulgari, care au insistat că verifice transportul.
DiplomaŃii au refuzat, cerând asistenŃa consulului nord-coreean de la
Bucureşti, care s-a deplasat la faŃa locului. După 10 ore de proteste,
diplomaŃii nord-coreeni au acceptat controlul vamal, în urma căruia
au fost descoperite Ńigări de contrabandă în valoare de 20.000 dolari,
cumpărate în Bulgaria. AutorităŃile bulgare au dispus confiscarea
întregului transport, precum şi a microbuzului cu care călătoreau
diplomaŃii nord-coreeni, cărora li s-a permis a doua zi să părăsească
teritoriul bulgar. *

Deosebit de interesant este cazul cardinalului Joszef Mindszenty

care, în timpul evenimentelor din Ungaria din 1956, s-a refugiat la

*
G.V. McClanahan, op. cit., p. 55.
**
T. Chebeleu, Drept diplomatic şi consular, Oradea, 2000, p. 542.
*
T. Chebeleu, op. cit., p. 543-544.
71
 ambasada S.U.A. de la Budapesta. A rămas în localul ambasadei
S.U.A. timp de 15 ani, dat fiind că autorităŃile ungare au refuzat să-i
permită părăsirea Ńării. S.U.A., care nu recunosc instituŃia azilului
diplomatic, l-a tratat pe cardinal ca „oaspete“ al ambasadei lor la
Budapesta; pentru guvernul ungar, prezenŃa cardinalului în localul
ambasadei S.U.A. era un act ilegal, pentru repararea căruia nu putea
însă face nimic, dat fiind că ambasada se bucura de inviolabilitate.
Cardinalul a putut părăsi ambasada cu consimŃământul autorităŃilor
ungare abia în 1971, ca urmare a unei înŃelegeri între guvernele celor
două Ńări, care s-a putut realiza în condiŃiile destinderii intervenite în
acei ani în relaŃiile dintre statele occidentale şi cele aşa-numite
socialiste. **

SemnificaŃia diferenŃelor culturale în relaŃiile cu străinii

Studii de caz ***

Un american la Ploieşti...

Printr-un concurs de împrejurări, vara anului trecut societatea la

care lucrez a avut ca vizitator un om de afaceri din S.U.A. (unul din
cei mai mari distribuitori de produse alimentare şi nealimentare de pe
coasta de vest).
Surpriza cea mare pentru mine a fost momentul în care directorul
general m-a întrebat dacă mă simt în stare să fiu translator. Spun
surpriză, pentru că trebuie să recunosc cu toată sinceritatea că nu
stăpânesc limba engleză la perfecŃie. În plus, mai era un punct delicat;
omul trebuia să plece din Ńară convins că una din cele mai sigure
investiŃii ale sale ar putea fi în România, iar singura şansă pentru a
reuşi era să o facă prin noi. Eu, ca translator şi însoŃitor trebuia să-i
răspund la întrebări şi să-i înfăŃişez lucrurile în aşa manieră, încât să
fie convins că numai aici şi numai prin noi putea da lovitura vieŃii lui.
În fine, a venit ziua cea mare. Toată lumea la aeroport; şeful, un
prieten al celui ce urma să vină (stabilit de câŃiva ani buni în
America), şoferii şi, bineînŃeles, eu. Bănuiesc că fiecare din noi, mai

**
T. Chebeleu, op. cit., p. 617.
***
Gh. Iacob, Introducere în diplomaŃie, Iaşi, 1998, cap. V.
72
puŃin prietenul lui, şi-l imagina în felul său pe marele om de afaceri
venit să salveze o parte a economiei naŃionale de la ruină.
În momentul apariŃiei, toată lumea a scos un suspin. Aveam în faŃă
un bărbat înalt, gras, cu ochelari şi mustaŃă, în blugi şi cămaşă
cadrilată, ceva între un şofer de camion din filmele americane şi un
bunic sfătos şi glumeŃ. În plus, părea aproape la fel de dezorientat ca
noi. Şeful a murmurat printre dinŃi „Ăstuia, vaca-i mai lipseşte“ şi a
pornit zâmbind spre el. Momentul în care toată lumea a făcut
cunoştinŃă a mai fost cum a mai fost; s-au folosit câteva cuvinte
uzuale, întâlnite de altfel în orice ghid de conversaŃie. Disperarea mea
a început în maşină, în drum spre Ploieşti, unde urma să fim cazaŃi.
Omul nostru şi românul americanizat stăteau de vorbă bine mersi pe
bancheta din spate. Din cauza accentului tipic (care nu semăna cu
nimic din ceea ce auzisem eu până atunci) şi a emoŃiei, nu reuşeam să
înŃeleg o iotă din ce spunea.
Drumul Bucureşti – Ploieşti nu e un traseu din cele mai pitoreşti,
dar fiind oră de după-amiază, în tipic stil românesc, prin sate lumea
ieşise în faŃa porŃii la o vorbă, se aduceau vitele de la păşune şi aşa
mai departe. La un moment dat, omul nostru se apleacă spre mine şi
mă întreabă: „De ce fiecare bărbat şi femeie plimbă câte o vacă?“.
Zbang. Fie că-mi convine sau nu, acesta a fost realul început al
conversaŃiei noastre.

Ajungem la hotel. Ne aşezăm, coborâm la masă. AşezaŃi alături,

încercăm fiecare din noi să ne spunem câte ceva. Până la urmă, ca să
ajungem la un oarecare fir, mă roagă să-i povestesc despre România.
Îl întreb ce ştie despre noi.
Răspunsul vine prompt – sângeroasa „revoluŃie“, împuşcarea
soŃilor Ceauşescu în seara de Crăciun şi copii handicapaŃi şi
abandonaŃi. În plus – Dracula. În concluzie, o imagine „de râs“ a Ńării
noastre. Cert este că discuŃia despre România a durat pe parcursul
celor zece zile cât a durat vizita sa.
După masă – întâlnire în holul hotelului. Urma să-i prezint în
detaliu programul celor zece zile ce urmau (în mare, acest program îi
fusese prezentat cu două săptămâni înainte de venirea în Ńară). Tot
programul fusese alcătuit după gustul celor de aici şi nimeni nu se
gândise că omul ar fi putut avea şi alte gusturi decât ale noastre, că
venea dintr-o Ńară cu o civilizaŃie, dacă nu complet, atunci în foarte
mare parte diferită de a noastră, că ar fi putut avea anumite preferinŃe
în privinŃa programului. Asta am aflat-o de la el mai târziu. Pentru el,
73
întâlnire de afaceri înseamnă văzut, discutat, stabilit, strâns mâna,
eventual, şi la revedere.
Se fixează întâlniri cu prefecŃi, primari, directori de societăŃi
comerciale ale marilor oraşe, vizite în ministere, bănci, în fine,
întâlniri cu tot felul de personaje şi formalităŃi.
Orice european, nu mai vorbesc de un român, ar fi fost flatat de
această avalanşă de întâlniri oficiale şi de vizite (care s-au dovedit
ulterior a se desfăşura cu mare tam-tam din partea românească – doar
veneau americanii, nu?).
În momentul în care s-au terminat de înfăŃişat programele, omul
nostru cu toată prestanŃa pe care o avea, s-a făcut mic şi a întrebat:
„Chiar trebuie să fiu arătat tuturor acestor oameni? Chiar trebuie să
am toate aceste întâlniri plictisitoare? Aş fi vrut în zilele astea să fac
pur şi simplu un studiu al pieŃei din punctul de vedere al
consumatorului“. Până la urmă a trebuit să-i explic că în România
oricât de mulŃi bani ai avea, ori marfă extraordinară, ori idei de
investiŃii nemaipomenite, nu poŃi realiza nimic fără o relaŃie potrivită,
la locul potrivit.
Exact în momentul în care discuŃia prinsese cheag, cu cea mai mare
nonşalanŃă din lume, omul şi-a pus picioarele pe masă (era o măsuŃă
joacă, ca-n orice hol de hotel). În momentul acela m-am blocat, mi-
am cerut scuze şi am încercat să-i explic că a-Ńi pune picioarele pa
masă, la noi, este un act cât se poate de nepoliticos.
Cu cea mai mare naturaleŃe mi-a spus că în cazul acesta se poate
descălŃa. Am crezut că leşin şi i-am explicat că, în general, a-Ńi pune
picioarele pe masă, acolo unde se pune paharul sau farfuria, nu este
acceptat sub nici o formă.
Şi-a cerut scuze, explicându-mi că la ei a te simŃi bine este cel mai
important lucru.

(D.T., studentă anul IV, FinanŃe)

Femeia în lumea musulmană

ImplicaŃiile educaŃiei religioase în raporturile cu străinii trebuiesc

privite cu cea mai mare atenŃie, pentru că acestea pot genera conflicte
cu implicaŃii şi importanŃă deosebite.

74
 În acest sens, voi exemplifica cu o întâmplare reală, trăită personal
la locul de muncă.
Ca referent, în cadrul Serviciului OperaŃiuni Necomerciale, una din
sarcinile mele de serviciu este de a efectua operaŃiuni de cont curent
personal pentru persoanele fizice străine. Într-o zi obişnuită de lucru
am terminat operaŃiunile cu clienŃii de la ghişeul meu. Deoarece la
ghişeul de alături erau mai multe persoane, am chemat două dintre
acestea să vină să le efectuez eu operaŃiunile dorite. Două persoane s-
au deplasat pentru aceasta. Erau doi tineri din Pakistan, studenŃi la
U.M.F.
Tânărul, care stătea mai în faŃă, a aruncat două paşapoarte pe
ghişeu şi s-a instalat confortabil, cu spatele la tânăra care îl însoŃea.
Am luat paşaportul de deasupra în vederea efectuării operaŃiunilor de
cont. Am solicitat ca posesoarea paşaportului să se apropie, pentru a
putea discuta cu ea. În acel moment, s-a declanşat starea conflictuală:
tânărul pakistanez a început să vocifereze pe un ton agresiv, susŃinând
că pe mine nu trebuie să mă intereseze persoana cealaltă, că el este cel
cu care trebuie să discut şi, în asemenea condiŃii normale pentru el, eu
nu trebuie să apelez la titulara paşaportului. EducaŃia islamică îşi
spunea cuvântul.
I-am explicat cu calm că nu am nimic personal cu el şi că îmi
făceam doar datoria de a verifica identitatea fiecărui client şi a asculta
cererea verbală a acestuia în vederea efectuării operaŃiunii. Cred că
am făcut o greşeală în momentul în care i-am spus tânărului că în
România, de obicei, tinerii sunt politicoşi cu doamnele sau
domnişoarele şi le acordă întâietatea în cele mai multe cazuri. Această
remarcă a mea a determinat ca tânărul pakistanez să se înfurie şi mai
tare şi să ceară lichidarea ambelor conturi, spunând că el nu va mai
apela niciodată la serviciile băncii. Am cerut confirmarea celor spuse
şi de la tânăra clientă, după care am procedat la efectuarea dorinŃelor
lor.
Am fost ameninŃat că voi fi reclamat directorului pentru compor-
tamentul meu şi i-am răspuns că, dacă doreşte cu adevărat, îl voi
conduce personal la biroul acestuia. Am spus aceasta din două
motive: în primul rând pentru a-i tempera avântul şi, în al doilea rând,
pentru a putea înfăŃişa evenimentul şi din punctul meu de vedere.
Totul s-a terminat fără alte incidente verbale dar, la plecarea
clienŃilor, am observat că fata îl urma pe băiat la câŃiva paşi în urmă,
cu capul plecat şi am realizat că în tot timpul incidentului aceasta nu a

75
vorbit din proprie iniŃiativă, ci numai în momentul în care eu am
insistat să-mi confirme cerinŃele însoŃitorului ei.

(M.T., studentă la Şcoala Postuniversitară SCOP-2M)

Să doarmă, dar de ce cu lumina aprinsă?...

Întâia oară când am avut posibilitatea să cunosc îndeaproape un

străin – şi nu un român stabilit în străinătate – a fost în primul an de
liceu, imediat după 1989. În acea perioadă a venit în România primul
val de profesori „misionari“, după cum le spuneam noi, din alte Ńări.
Deşi ad litteram apelativul nu era valabil, ne consideram îndreptăŃiŃi
să-i numim astfel, dacă fiind structura şi motivaŃia lor personală,
unele dintre ele erau foarte tinere, care nu-şi mai găseau locul sau
utilitatea acolo, sau cum am spune cu puŃină răutate, se plictiseau şi
au venit să sondeze noi terenuri. Pe-atunci nu-mi amintesc să mă fi
frapat, în primul rând, diferenŃele culturale. Este adevărat că îi
priveam ca venind din altă lume (şi aşa şi era), lume la care, dată fiind
vârsta şi „epoca“ plină de speranŃe, aşteptam să accedem în curând.
Le ascultam, aşadar, povestirile ca pe ceva ce ni se va întâmpla, şi la
noi.
Ulterior, într-o lume care dacă se mişcă atunci involuează în cele
mai frecvente cazuri, starea de spirit s-a schimbat. Însă noi, românii,
am fost mai întâi furioşi, apoi am început să ne amuzăm (un umor
oarecum „disperat“) pe seama a ceea ce ni se întâmpla; ca popor,
devenisem incorigibili. Interesant, totuşi, că reacŃionăm plini de
indignare atunci când străinii în vizită în România, extrapolând puŃin
starea de fapt, ne încadrau în rândul Ńărilor din lumea a treia. Şi
aceasta nici măcar explicit, ci relatând ceea ce au văzut sau li s-a
întâmplat în România. Se pare că oricât de realist ar fi, omului nu-i
place să i se spună în faŃă un adevăr, chiar dacă acceptat. Şi apoi, cum
să nu te înfurii când eşti întrebat dacă toată lumea în România are
televizor! Deşi...
Aceasta, legat de impresiile pe care ni le-au produs întâlnirile cu
străinii veniŃi în România.
Aş mai avea ceva de adăugat, ceva ce are de-a face cu faptul că,
oricât de cunoscut, chiar legendar ar fi un lucru, acesta nu are un efect
atât de puternic ca atunci când iei contact cu el. Într-una din
76
întreprinderile ieşene lucrează temporar un maistru german. Venit să
supravegheze realizarea unor lucrări pentru firma germană la care
lucrează şi care „înnebuneşte“ pe toată lumea, chiar şi numai prin
energia de care se arată capabil. Cei de acolo spun că numai cinci ca
el ar pune pe roate întreaga economie ieşeană. Într-o noapte, trecând
printr-o secŃie, şi-a exprimat uimirea că, deşi aceasta era în funcŃiune,
nu era nimeni care să lucreze. Cum putea fi altfel, dacă imediat i-a
găsit pe toŃi dormind de-a binelea pe la vestiare. ReacŃia pe care a
avut-o spune multe, dacă mai era nevoie, despre ei: „Că dormeau, nu
ar fi un capăt de Ńară, vor fi concediaŃi (deşi, bineînŃeles, nu a fost
aşa); dar de ce Ńineau lumina aprinsă?“

(G.A., student anul IV, REI)

Salutul la francezi

Îmi amintesc de primul meu contact cu o familie de francezi.

Ajungând dimineaŃa în Chambery, profesorul care s-a ocupat de noi
pe timpul sejurului în FranŃa, ne-a condus de la gară direct acasă la el.
Atunci când ne-a prezentat soŃia, eu, ca un „bine crescut român“, am
luat mâna pe care dumneaei mi-o întinsese şi i-am sărutat-o. Am
simŃit o uşoară împotrivire, dar gestul meu sigur şi neaşteptat a luat-o
prin surprindere. Mai târziu, după ce ne cunoscusem mai bine, ne-a
povestit amuzată cât de surprinsă a fost de gestul meu. A fost chiar
puŃin speriată. Pentru ei, gestul de a săruta mâna este un gest de
galanterie rar utilizat. Este un gest care s-ar potrivi mai ales unei
relaŃii amoroase, gest exprimând sentimentele profunde, împărtăşite
de două persoane între care există o legătură afectivă puternică.
Strângerea uşoară a mâinii ce Ńi-o întinde o femeie, însoŃită de
formule verbale, este gestul de salut obişnuit la francezi.
După câteva săptămâni, am asistat amuzat la o situaŃie în care un
alt român, în acelaşi context, a „forŃat“ mâna doamnei Bartelémy, cu
acelaşi gest galant.
Când am început să frecventăm cursurile de la D.E.S.S. (studii
aprofundate), am observat alte diferenŃe între modul de salut. În
primul rând, mi se părea puŃin ridicolă formula de salut folosită între
colegii mai apropiaŃi. La intrarea în sala de curs, fiecare dintre fete (de
regulă, ele aveau privilegiul de a iniŃia acest „ritual“), după banalul
77
„bonjour“, se apropia de fiecare şi îşi lipea într-un gest scurt faŃa de
cea/cel salutat, schiŃând cu buzele un sărut. Când am fost pus şi eu
într-o astfel de situaŃie „delicată“, am reprodus (credeam eu!) acelaşi
gest. Mai târziu am remarcat că nu trebuie să atingi cu buzele obrazul
celuilalt, ci doar să îŃi lipseşti uşor obrazul şi să schiŃezi acel sărut
imaginar, însoŃit de un sunet discret, exprimând simbolic sărutul.
Într-o zi, am înŃeles că acel banal „bonjour“ poate şi el avea sensuri
diferite. Înainte de începerea unui curs, pe măsură ce ne adunam în
sala în care avea să aibă loc întâlnirea cu profesorul, fiecare nou venit
saluta cu un „bonjour“, iar ceilalŃi răspundeau. La un moment dat,
fiind prins într-o discuŃie, am răspuns mai târziu celui care tocmai
intrase şi ne salutase. El s-a întors surprins şi mi-a spus că m-a salutat
deja. Am rămas puŃin contrariat şi nu am înŃeles de ce mi-a replicat.
Într-o altă zi, mi se întâmplă acelaşi lucru cu o colegă. După o
discuŃie puŃin confuză la început, am înŃeles în sfârşit. Cel care salută
primul rosteşte un „bonjour“ sonor, uşor cântat, cu ridicarea tonului
spre finalul cuvântului. Cel care răspunde la salut rosteşte acelaşi
„bonjour“, dar pe un ton mai jos. Aceleaşi reguli sunt respectate şi în
cazul formulei „Salut“.

(T.C., preparator, Catedra de psihologie)

Bahus şi marcajul

La serbarea tradiŃională a firmei Microsoft Seattle am sesizat o

brăŃară din plastic la încheietura soŃului meu. Cum îi ştiam rafina-
mentul şi refuzul categoric kitsch-ului, m-a mirat, aşa că, evident, l-
am chestionat. Răspunsul a fost total neaşteptat pentru mine. Era
semnul că, „în conformitate cu legislaŃia americană, era major“ pentru
licori bahice şi acces la punctele unde se distribuiau. Nu am putut să
nu remarc şi să compar diferenŃa faŃă de lumea românească
tradiŃională, în care Bahus intră dezinvolt chiar şi în lumea copilăriei
ca... tămăduitor.
Acelaşi zeu, alte credinŃe şi, mai ales, uzanŃe.

(D.R., absolventă Psihologie)

78
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Anghel, I.M., Dreptul diplomatic, Bucureşti, 1984.

2. Anghel, I.M., Dreptul consular, Bucureşti, 1978.
3. Barston, R.P., Modern diplomacy, Londra, New York, 1988.
4. Berridge, G.R., Diplomacy. Theory and Practice, Londra ş.a., 1995.
5. Burton, J.W., Systems, States, Diplomacy and rules, Cambridge, 1968.
6. Burton, J.W., Conflict and Comunication. The Use of Controlled in International
Relations, Londra, 1969.
7. Bonciog, A., Drept diplomatic, Bucureşti, 1997.
8. Chebeleu, T., Drept diplomatic şi consular, Oradea, 2000.
9. ***, DicŃionar diplomatic, Bucureşti, 1979.
10. Clark, E., Corps diplomatique, Londra, 1973.
11. Dupont, C., La Négociation: conduite, théorie, aplications, Paris, 1994.
12. Dupont, C., La Négociation: applications et exercices, Paris, 1994.
13. Dussault L., Protocolul – instrument de comunicare, Bucureşti, 1996.
14. Denza, Eileen, Diplomatic Law, New York, Londra, 1976.
15. Dembinski, L., The modern law of diplomacy. External missions of states and
international organizations, Boston, Dordrecht, Lancaster, 1988.
16. Deutsch, K.W., The analysis of international relations, ed. a II-a, New Jersey, 1978.
17. Dixon, M., Textbook on International law, ed.a III-a, London, 1990.
18. Hall, T., Hall Mildred, Guide du comportement dans les affaires internationales,
Paris, 1990.
19. Hoffman, A.S. (ed.), International Communication and the New Diplomacy, Londra,
1968.
20. Kissinger, H., Diplomacy, New York ş.a. 1994.
21. Lauren, P.G., Diplomcy. New approaches in history, theory and policy, Londra, 1979.
22. MaliŃa, M., DiplomaŃia. Şcoli şi instituŃii, Bucureşti, 1970.
23. Marin, G. (coordonator), UzanŃe diplomatice şi de protocol. Caiet de seminar,
Bucureşti, 1996.
24. McClanahan, G.V., Diplomatic Immunity. Principles, Practices Problems, Londra,
1989.
25. Martin, L.W., Diplomacy in Modern European History, New York, Londra, 1966.
26. Năstase, A. şi alŃii, Drept diplomatic şi consular, Bucureşti, 2002.
27. Nicolson, H., Diplomacy, Londra, 1950.
79
28. Idem, Arta diplomatică, Bucureşti, 1966.
29. Pistol, G.M., Negocieri şi uzanŃe de protocol, Bucureşti, 1999.
30. Plantey, A., La negociation international. Principes et metodes, Paris, 1992.
31. Plischke, E. (ed.), Modern diplomacy. The art and the artisans, Washington, 1979.
32. Pruteanu, Şt., Comunicare şi negociere în afaceri, Iaşi, 1998.
33. Serres, J., Manuel practique de protocole, Paris, 1992.
34. Shaw, M.N., International Law, Cambridge, 1995.
35. Tănăsie, P., UzanŃe diplomatice şi de protocol, Bucureşti, 1993.
36. Tănăsie, P., Marin, G., Dumitriu, D., UzanŃe diplomatice şi de protocol, 2000.
37. Thayer, Ch., Diplomat, Londra, 1960.
38. Ury, W., Dincolo de refuz, Timişoara, 1994.
39. Watson, W., Diplomacy. The dialogue between states, Londra, 1982.

80
 OBLIGAłII PENTRU EXAMEN

– Eseu: SemnificaŃia diferenŃelor culturale în raporturile cu străinii;

studiu de caz (2-3 p.)

– Eseu: ImportanŃa protocolului în viaŃa cotidiană; studiu de caz (2-

3 p.)

81
82
83