UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANTA

CONTABILITATEA SI AUDITUL AFACERILOR

ORGANIZAREA SI EXERCITAREA PROFESIEI

CONTABILE IN

DANEMARCA

Prof. Univ.: Masterande:

GEROGESCU CRISTINA BOTOAGA MIHAELA
MOCANU (IACOB) ALINA IONELA

1
 CUPRINS

I. Dezvoltare istorica a contabilitatii si raportarii financiare

1. Scurta prezentare a reglementarilor actuale
2. Evolutia istorica a contabilitatii si raportarii financiare
3. Standarde si organisme de standardizare

II. Forme de organizare ale societatilor

1. Formele legale in organizarea societatilor in Danemarca

III. Obiective, concepte si principii generale

1. Utilizatorii importanti
2. Principii generale
3. Corelatia dintre raportarea financiara si contabilitatea fiscala

[Link] evidentei contabile si pregatirea situatiilor financiare

1. Datoria de a pregati situatiile financiare

2. Evidenta contabila si planul de conturi

V. Principii contabile
1. Principiul continuitatii activitatii
2. Principiul permanentei metodelor
3. Principiul prudentei
4. Principii de realizare
5. Principiul contabilitatii de angajamente si principiul necompensarii
6. Principiul evaluarii independente

I. Dezvoltare istorica a contabilitatii

2
 si raportarii financiare

1. Dezvoltare istorica a contabilitatii si raportarii financiare in

Danemarca

Danemarca a adoptat primul Act de Reglementare al Activitatii Companiilor in 1917. Printre

dispozitiile sale era si cerinta referitoare la evidentele anuale auditate care sa fie disponibile spre
consultanta publica. Companiile mici au fost scutite de indeplinirea acestei cerinte. Acest Act a fost
urmat de alte cateva, cu toate ca puterea legislativa daneza nu se considera a fi intervenit la un nivel
extins in contabilitatea financiara. Toate actele relationate cu contabilitatea financiara au fost intr-un
fel sau altul bazate pe o clauza generala, care intr-o mare masura a actionat ca un instrument
important de reglementare la care s-a adaugat legislatia detaliata.
Datorita suprafetei moderate a Danemarcai, pozitia geografica si alti factori culturali si
economici, legislatia contabila daneza si cea de raportare financiara au fost puternic afectate de
influente straine. Pentru cativa ani, inainte de intrarea Danemarcai in Comunitatea Europeana in
1973, actele daneze privind companiile si contabilitatea au fost tentative de armonizare a legislatiei
din tarile nordice. Cu toate ca, exemple ale influentei germane asupra legislatiei contabile daneze
pot fi intalnite in istoria contabilitatii daneze, este caracteristic faptul ca influenta Marii Britanii a
fost extrem de puternica. O dovada a acestui lucru este faptul ca, dupa cum am mentionat si anterior,
legislatia s-a bazat pe clauze generale cu relativ putine reguli suplimentare specifice. Influente din
spatiul SUA pot fi de asemenea sesizate, cu toate ca aceasta influenta nu este atat de semnificativa
precum cea a Marii Britanii.
O scurta introducere in contabilitatea financiara daneza reflecta faptul ca sistemul danez este
destul de flexibil, avand in vedere ca o gama larga de optiuni sunt disponibile companiilor atat in
termini de masurare cat si de difuzare a informatilor.

1.1. Scurta prezentare a reglementarilor actuale

Indiferent de forma juridica (comerciant, societate cu raspundere limitata etc), aproape toate
intreprinderile sunt supuse noului Act privind Tinerea Evidentei Contabile. Actul privind Tinerea
Evidentei Contabile revizuit nu a presupus schimbari majore, acesta fiind o combinatie dintre fostul
Act privind Tinerea Evidentei Contabile si fostul Ordin privind Tinerea Evidentei Contabile. Acest

3
nou document contine atat reguli generale privind pastrarea evidentelor cat si reguli privind
intocmirea situatiilor anuale.
Pe scurt cele mai importante reguli in lege pot fi sumarizate prin idea ca in masura
covarsitoare, contabilitatea trebuie sa fie in concordanta cu “bunele practici”. In plus legea cuprinde
reguli privind iesirile, evaluarile de baza si pastrarea inregistrarilor contabile. Legea nu mentioneaza
ce trebuie sa se inteleaga prin “bune practice” in contabilitate, dar se presupune ca acestea pot fi
comparate cu parcticile din rândul cadrelor competente si responsabile cu supravegherea constanta a
evoluţiilor contabile, financiare, si cele privind natura şi amploarea afacerilor individuale.
Actul Privind Intocmirea Situatiile Financiare a intrat in vigoare in 1981. A avut la baza
Directiva a IV a Comunitatilor Europene, si se aplica societatilor publice si private cu raspundere
limitata si parteneriatelor care au ca principal membru o companie publica cu raspundere limitata. In
general acest Act nu se aplica bancilor, companiilor de asigurari, companiilor de brokeraj, nici
societatilor care fac obiectul Actului cu privire la anumite instituţii de credit. Cu toate acestea
dispozitiile acestui Act care privesc auditurile se aplica si categoriilor de societati mentionate mai
sus.
Companiile sunt obligate sa intocmeasca situatiile anuale si daca este posibil sa si grupeze
aceste situatii care trebuie sa cuprinda un cont de profit si pierdere, un bilant, notele explicative
precum si un raport anual. Raportul anual trebuie facut public prin intermediul unui registru tinut de
Agentia Daneza de Comert si Afaceri.
Cea mai importanta dispozitie a Actului Privind Intocmirea Situatiilor Financiareeste clauza
generala conform careia situatiile anuale trebuie sa ofere o imagine reala si corecta a companiei sau
a activelor si datoriilor companiei, pozitia financiara si castigul/pierderea.
Actul Privind Intocmirea Situatiilor Financiare a fost modificat in 1996. Cauza acestor
modificari a fost solicitarea facuta de Agentia de Comert si Afaceri catre Consiliul de Contabilitate
pentru a revizui acest act in scopul de a simplifica regulile, mai ales pe cele privitoare la companiile
mici. In plus parametri in functie de care se defineau companiile mici si medii au fost schimbate.
Cea mai recenta modificare a Actului Privind Intocmirea Situatiilor Financiarea fost in 1998.
In conformitate cu noua versiune a documentului, situatiile financiare pot fi facute in present si in
euro. In plus Agentia de Comert si Afaceri poate permite ca situatiile financiare sa fie facute si in
alta valuta, in conditiile in care valuta respectiva are relevanta pentru companie.

1.2. Evolutia istorica a contabilitatii si raportarii financiare

4
 Actul de Reglementare al Activitatii Companiilor a aparut in 1930 si avea o importanta
majora in ceea ce priveste conceptul de prudenta. Cea mai importanta dispozitie a acestui act era
clauza generala care mentiona ca situatiile financiare trebuie sa fie pregatite in concordanta cu
practicile de prudenta si organizare a afacerilor avand in vedere valorile existente si pasivele
companiei si prin instituirea de provizioane suficiente pentru depreciere.
Pana la adoptarea Actului Privind Intocmirea Situatiilor Financiare in 1981, situatiile
financiare erau mai mult sau mai putin influentate de dispozitiile legislatiei fiscale. Eforturile
realizate de tarile nordice in vederea armonizarii documentelor intocmite de companii au avut ca
rezultat segmentarea Actului de Reglementare al Activitatii Companiilor in Actul de Reglementare
al Activitatii Companiilor Private si Actul de Reglementare al Activitatii Companiilor Publice in
1973, insa prin aceasta nu s-a reusit eliminarea influentei legislatiei fiscale.
Atat Public Actul de Reglementare al Activitatii Companiilor Publice cat si Actul de
Reglementare al Companiilor Private cereau ca evidentele anuale sa fie realizate astfel incat sa
reaspecte “bunele practice”. Cu toate ca principiul prudentei nu era in mod explicit mentionat in
clauza generala dupa modificarile realizate in 1973, acest principiu a fost extrem de semnificant in
practica raportarii financiare. Sumarizand, noile documente care contineau doar 13 sectiuni legate de
evidentele anuale nu au avut un impact major asupra raportarii financiare. Multe din noile dispozitii
mentionau pricipiile contabile dominante intalnite in practica comuna. Au fost, ce-I drept, cateva
inovatii importante, de exemplu aceea privind faptul ca notele si situatiile anuale erau acum o
cerinta legala. Pe langa aceasta conceptul de grup a fost pentru prima data definit in legislatie, si
compania mama era nevoita sa intocmeasca si sa publice un bilant al grupului.
Introducerea în Actul Privind Intocmirea Situatiilor Financiare a noii clauze generala care
stabilea conceptul de imagine fidelă şi corectă a dat naştere la dezbateri destul de extinse în
cercurile de contabilitate. Unii considerau ca acest concept de imagine fidela si corecta era identic cu
conceptul de “bune practice contabile”. Alţii au fost de părere că noua clauză generală a pus accentul
pe utilizatorii situatiilor contabile, în timp ce clauza veche ar fi fost văzuta ca un ghid pentru cei care
insocmeau evidentele contabile. Ca un rezultat la aceasta “bunele practice contabile” erau vazute de
unii ca un concept orientat spre producatorii de evidente contabile.
Dupa cum am mentionat anterior introducerea Actului privind Situatiile Financiare a avut
implicatii semnificative, avand in vedere ca situatiile fiscale si cele anuale erau intocmite separat.

5
Formatele pentru bilantul si contul de profit si pierdere mentionate in Act au fost o completare a
legislatiei daneze privind situatiile financiare.
Implementarea directivei a VII a Comunitatilor Europene in legislatia daneza a presupus o
serie de noi reglementari. Contrar dispozitiilor anterioare grupurile mici si subgrupurile care nu erau
listate la bursa de valori erau absolvite de obligatia intocmirii si publicarii situatiilor/evidentelor
grupului.
Mai mult, implementarea a presupus si ca notele referitoare la evidentele grupului sa fie
obligatorii si legislatia sa cuprinda mai putine optiuni.

1.3. Standarde si organisme de standardizare

Implicarea Institutiei Publice a Contabililor Autorizati în publicarea de standarde contabile

efective a început la scară mică în 1978, când FRS s-a alăturat IASC. Ar trebui sa fie totusi adăugat
că, la cererea membrilor acestei profesii, FSR a publicat avizele experţilor din 1925, cu scopul de a
stabili bunele practici în domeniul financiar-contabil şi de audit. Începând cu 1978 FRS a publicat
standardele de contabilitate IASC atat in daneză cat şi in engleză. Aceste standarde sunt însoţite de o
introducere în limba daneză şi de recomandările Institutului şi comentarii. Cu toate acestea, în ciuda
sustinerii primite din partea institutului, impactul IAS in Danemarca nu a fost unul puternic. Foarte
puţine companii aplica IAS în rapoartele lor anuale, cu toate ca numărul acestora este în creştere.
Primul standard naţional de contabilitate adevarat a apărut în 1988, atunci când Comitetul
Contabil FSR, care are şapte membri, a publicat o prefata la standardele de contabilitate şi primul
standard de contabilitate, intitulat "Situaţia financiară: obiective şi conţinut". De atunci, încă 12
standardele de contabilitate au fost adoptate, precum şi 4 proiecte de expunere au fost emise.
Pana in 1992 membrii Comitetul de Contabilitate al FSR a trebuit să urmeze procedura de
depunere a proiectelor de standarde de contabilitate pentru discuţie.
În plus, Comitetul avea dreptul de a furniza proiectele de standarde si catre alte grupuri de
interese, în scopul de a obţine avizul lor. Comitetul s-a folosit din plin de aceasta opţiune.
Standardele de contabilitate au intrat în vigoare atunci când acestea au fost adoptate la adunarea
generală anuală a Institutului. In acest sens, trebuie subliniat faptul că decizia finală a apartinut FSR.
Standardele de Contabilitate 1-8 au fost adoptate în conformitate cu această procedură.

6
 In anul 1992 Institutul a început să colaboreze cu o serie de organizaţii. A fost stabilit un
organism consultativ pentru standardele de contabilitate. FSR deţinea conducerea organismului,
care era format din reprezentanţi ai Comitetului de Contabilitate şi din urmatoarele organizatii:
- Confederaţia Industriei Daneze
- Asociatiei Daneza a Bancherilor
- Asociaţia Daneza a Proprietarilor de Nave
- Asociatia Daneza a Dealer-ilor Securitatii
- Piata muncii si a Fondului de pensii din Danemarca
- Capitalul Fondurilor de pensii ai Angajatilor
- Asociatia Daneza de Asigurari
- Consiliului pentru sistemele de pensii pe Piata Muncii
- Asociaţia Daneză a registrelor publice ale Contabililor
- Un reprezentant de la Scoala de Management de la Copenhaga este oficial numit în
funcţia de consilier academic al grupului.
Consiliul de Standarde de Contabilitate recomandă subiecte viitoare pentru standardele de
contabilitate şi propune actualizarea standardelor deja existente. În plus, Consiliul pentru
Standardele de Contabilitate furnizeaza schiţe pentru standarde, precum şi propuneri privind
standardele finale. Standardele sunt astfel elaborate de Institut prin consultanta cu Consiliul
Standardelor de Contabilitate, deşi investigaţiile reale privind subiectul discutat, precum şi
pregătirea efectivă a standardelor sunt realizate în principal de către Institut.
Standardele sunt elaborate în cadrul Actului privind Intocmirea Situatiilor Financiare cu
luarea în considerare a standardelor existente IASC. Fiecare standard individual cuprinde o anexa
care prevede măsura în care standardele naţionale respecta standardele IASC.
Standardele de contabilitate sunt aplicabile situatiilor anuale ale societăţilor care fac obiectul
Actului privind Intocmirea Situatiilor Financiare, cu accent pe situatiile anuale ale societăţilor
publice şi alte societăţi de interes pentru publicul larg.

II. Forme de organizare ale societatilor

1. Formele legale in organizarea societatilor in Danemarca

7
 O companie publica, cu răspundere limitată trebuie să aibă un consiliu de management cu
cel puţin trei directori. În societăţile care au angajat o medie de cel puţin 35 de persone timp in
ultimi 3 ani, personalul are dreptul de a alege un număr de membri pentru consiliul de management,
echivalent cu jumătate din membrii aleşi la adunarea generală anuală. În cazul în care condiţiile
pentru alegerea consiliului de directori sunt indeplinite, personalul are dreptul de a alege cel puţin
doi directori. Consiliul de administraţie numeste echipa de management. Împreună consiliulde
administraţie şi de management sunt responsabili pentru functionarea companiei, opratiunile de zi cu
zi fiind ramanand totusi in responsabilitatea managementului.
Societăţile publice cu răspundere limitată trebuie să aibă un capital social de cel puţin
500.000 DKK1. Dividendele pot fi declarate, pe baza celor mai recente evidente anuale dupa cum a
fost adoptat in cadrul adunarii generale anuale, in care se decide si daca dividendele ar trebui să fie
distribuite sau nu. Cu toate acestea, adunarea generală anuală nu poate lua decizia de a distribui un
dividend, care este mai mare decât valoarea sugerată sau aprobate de către Consiliul de Directori.
Într-o serie de domenii, normele referitoare la societăţile private, cu răspundere limitată sunt
mai flexibile decât cele care se aplică societăţilor comerciale pe acţiuni. Cu toate acestea, Actul
Societatilor Private cu Raspundere Limitata are multe similitudini cu Actul Societatilor Publice cu
Raspundere Limitata, deşi există şi excepţii semnificative. Una dintre aceste excepţii se refera la
capitalul societăţii care trebuie sa fie de cel puţin 125000 DKK. Societăţile care, în ultimi 3 ani au
angajat mai puţin de 35 de persoane, în medie, nu sunt obligate sa numeasca un consiliu de directori.
Parteneriatele generale şi parteneriatele generale limitate sunt persoane juridice şi pot acţiona
ca atare vis-a-vis de toate celelalte părţi. Cu toate acestea, toţi partenerii din cadrul unui parteneriat
general sunt solidari in ceea ce priveste pasivele firmei. Un parteneriat nu este considerat a fi o
entitate în termeni de impozitare, din moment ce partenerii sunt impozitati în mod individual. In
afara de o singură excepţie semnificativă, normele privind parteneriatele generale limitate sunt
similare cu cele de parteneriate generale, aşa cum s-a subliniat mai sus. Spre deosebire de membri în
parteneriate generale, unul sau mai mulţi membri dintr-un parteneriat general limitat au răspundere
limitată şi, prin urmare implicarea lor este numai in masura capitalului investit. Nu există legislaţie
care defineşte, de exemplu, cerinţele minime de competenţă si drepturile de conducere a
parteneriatelor generale sau generale limitate.

1 DKK (coroane daneze) = 0,555573781 lei noi

8
 În mod similar, nu există legislaţie separată în ceea ce priveşte societatile de tipul
cooperativelor. Membrii unei cooperative, care este o entitate juridică, sunt, de obicei răspunzători
numai în măsura contribuitiei la capital. Adunarea generală anuală a cooperativelor este în mod
normal cea mai inalta putere decizionala a societăţii. În general, un Consiliu de administraţie este
ales, la adunarea generală anuală. Acest forum va numi un consiliu de manageri care urmează să fie
responsabil de activitatile de zi cu zi.

O fundaţie este o entitate legala, în sensul că nu are proprietari de capitaluri proprii. O

fundaţie este supusă Actului privind Reglemetarea Fundatiile, care a intrat în vigoare în 1985, şi
trebuie să aibă un capital de bază de cel puţin 300.000 DKK. Articole de un fond comercial trebuie
să cuprindă reguli cu privire la dimensiunea şi alegerea consiliului de administraţie. Consiliul de
Administraţie este organul suprem de conducere al fundaţiei. Acesta trebuie să aibă cel puţin trei
membri, iar unii membri pot fi aleşi de către personalul companiei. Consiliul de administraţie poate
numi un consiliu de conducere. În plus, articolele trebuie să cuprindă dispoziţii referitoare la
repartizarea profitului.
Conform standardelor internaţionale, cele mai multe companii daneze sunt mici sau mijlocii.
Numai 2% din totalul platitorilor de TVA inregistrati au o cifră de afaceri de peste 25 milioane DKK
pe an.
Din punct de vedere economic forma juridica cea mai importantă a unităţii de afaceri în
Danemarca este societatea publica cu răspundere limitată, in totalul societatilor inregistrate, in 1996
58% dintre acestea erau reprezentate de societati publice cu raspundere limitata. De asemenea, se
pare că societatile de tipul cooperativelor joacă un rol considerabil în economia daneză, fiind
comune în sectoarele de producţie şi agriculturii. Magazine infiintate de cooperative joacă si ele un
rol important în sectorul comerţului cu amănuntul în Danemarca.

III. Obiective, concepte si principii generale

1. Obiective, concepte si principii generale in Danemarca

[Link] importanti

9
 Legislaţia daneza de contabilitate este în esenţă orientata spre protecţia creditorilor, astfel
incat băncile reprezinta fara indoiala cel mai mare grup de utilizatori. Băncile utilizează situaţiile
financiare in procesele de creditare. În plus, investitorii au devenit un grup de utilizatori din ce in ce
mai importanti, ca rezultat al cresterii importantei bursei de valori. Angajaţi unei societăţi nu au nici
drepturi speciale privind informatiile financiare în comparaţie cu alte grupuri de utilizatori.

[Link] generale

Legislaţia daneza de contabilitate nu este caracterizata de una sau mai multe paradigme
specifice care stau la baza, dar în mod implicit urmează principiul costului istoric (costul de achiziţie
sau costul de producţie), ca principiu principal. Cu toate acestea, în anumite circumstanţe
reevaluarea (in cazul depasirii costului istoric) unor active este permisa. După cum s-a menţionat
intr-un capitol anterior, situaţiile financiare sunt prezentate într-o manieră care ofera o imagine de
ansamblu si fidelă a activelor şi pasivelor societăţii, precum şi a pozitiei financiare şi a conturilor de
profit şi pierdere. Clauza generala este o clauză imperativa avand in vedere ca dispoziţiile legale
urmează să fie luate în considerare doar în cazul în care aplicarea lor nu ar avea ca rezultat o
imagine reală şi corectă.
Cerinţele că activele şi pasivele trebuie să fie evaluate în mod individual, şi că soldul de
deschidere în orice an trebuie să fie echivalent cu soldul de închidere a anului precedent, sunt
ambele principii fundamentale.
Din punct de vedere legal principiile de continut in detrimentul formei şi semnificatiei nu
sunt fundamentale, deoarece acestea nu sunt menţionate în mod direct în legislaţie. Cu toate acestea,
ele sunt foarte importante în practică.

[Link] dintre raportarea financiara si contabilitatea fiscala

În general raportarea financiară nu mai este afectata de normele fiscale. După o perioadă de
tranziţie, segregarea completa de situaţii financiare şi conturile de impozitare a fost introdusa de la
punerea în aplicare a Directivei a IV-a şi adoptarea actului privind intocmirea situaţiilor financiare
în 1981.
În practică, venitul impozabil este calculat în funcţie de rezultatul înainte de impozitare, aşa
cum reiese din situaţiile financiare. Orice ajustări necesare sunt făcute ulterior. În această privinţă,

10
nu poate fi exclus faptul că societăţile pot lua anumite aspecte în considerare în scopul de a reduce
numărul acestor ajustări la determinarea rezultatului înainte de impozitare. De exemplu, pare să fie o
practică larg răspândită de a alege o limită superioară pentru preţul de achiziţie al aşa-numitelor
active mici (care sunt introduse direct în contul de profit şi pierderi, în afara bilanţului). Această
limită superioară de multe ori este egală cu limita superioară pentru cheltuielile imediate, asa cum
sunt definite în legislaţia fiscală.
În Danemarca, se pare că nu există exemple de legislaţii contabile care sa fi avut vreun
impact asupra formularii unor norme din legislaţia fiscala. Profiturile contabile şi profiturile
impozabile sunt unităţi distincte. De exemplu, normele prevăzute în legislaţia fiscală privind
amortizarea fiscală nu se bazează în nici un fel pe aşteptările privind viata utila a unei maşini, ci mai
degrabă pe un număr de procentaje "mecanice" utilizate de autoritati in scopuri fiscale de-a lungul
anilor.

IV. Tinerea evidentei contabile si pregatirea

situatiilor financiare

1. Datoria de a pregati situatiile financiare

Societăţile publice si private cu răspundere limitată trebuie să respecte obligaţia statutară de a

elabora şi publica evidentele anuale care cuprind contul de profit şi pierdere, bilanţul şi notele,
precum şi un raport anual. Publicarea este asigurată prin depunerea ambelor evidente anuale şi a
raportului anual la Agentia de Comert si Afaceri din Copenhaga. Companiile care sunt cotate la
Bursa de Valori trebuie să pregătească, de asemenea, rapoarte intermediare şi situaţiile fluxurilor de
numerar.
Proprietari unici, parteneriatele, parteneriatele limitate şi societatile de tipul
cooperativelor trebuie să pregătească contul de profit şi pierdere şi bilanţul. Nu există cerinţe legale
privind publicarea sau prezentarea situatiilor.

2. Evidenta contabila si planul de conturi

Legislatia daneza privind contabilitatea si raportarea financiara nu contine norme sau

reglementari privind aplicarea planurilor de conturi cum ar fi de exemplu planul de conturi german.
11
 Dupa cum s-a mai mentionat anterior evidenta contabila trebuie tinuta in concordanta cu
bunele practice contabile.
In plus, exista un numar de norme detaliate privind sistemul contabil, care sunt formulate in
asa maniera incat toate entitatile pot fi urmarite prin intermediul evidentelor contabile, evidentiindu-
se separat toate inregistrarile.
Inregistrarile trebuie realizate astfel incat sa se poata urmari o trasabilitate corecta a acestora
in timp. Operatiunile trebuie inregistrate cat mai curand posibil de la realizarea tranzactiei la care
acestea fac referire. Cu toate acestea, consideraţii speciale cu privire la natura întreprinderilor -
întreprinderile mici, de exemplu - pot permite realizarea inregistrarilor în ceea ce priveşte achiziţiile
şi vânzările abia in momentul platii. In plus, toate încasările şi plăţile trebuie să fie înregistrate cu o
periodicitate zilnica, în măsura în care acest lucru este posibil.
Inregistrările contabile trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de cinci ani de la încheierea
exerciţiului financiar la care se referă.

V. Principii contabile

1. Principiul continuitatii activitatii

Cu exceptia cazurilor expres mentionate in conturile anuale, se presupune ca situatiile

contabile au fost intocmite in concordanta cu principiul continuitatii activitatii.
Presupunerea ca societatea are o activitate continua este probabil unul dintre cele mai
disputate principii contabile in Danemarca, in ultimii ani. Motivul fiind unele companii in situatie de
lichidare ce fac parte din comertul si industria daneza. Ar trebui remarcat faptul ca societatile in
cauza, au fost companii ale caror cele mai recente situatii contabile nu dezvaluiau ca ar putea exista
probleme in ceea ce priveste prezentarea conturilor, deoarece s-a presupus ca afacerea avea o
activitate continua. Aceste companii in lichidare au avut impactul lor asupra economiei daneze in
ansamblu, si au dus, de asemenea, la o dezbatere intre profesia contabila, pe de-o parte, si cea non-
profesionala, pe de alta parte. Aceasta disputa, care a pus la indoiala justificarea si functionarea
conditiilor de continuitate a activitatii, nu a condus la rezultate vizibile in directia dorita.

2. Principiul permanentei metodelor

12
 Metodele de evaluare nu trebuie sa fie schimbate de la un exercitiu financiar la urmatorul. In
cazul unei abateri de la acest principiu, elementele cele mai importante trebuie schimbate in
conformitate cu noua metoda, in deschiderea bilantului in anul in care au avut loc modificarile.
Aceasta implica faptul ca efectul cumulat al schimbarilor de la inceputul anului financiar nu trebuie
sa fie introduse in contul de profit si pierdere, dar ar trebui introduse direct in capitalurile proprii.
Micile societati, pot totusi sa treaca efectul cumulat direct in contul de profit si pierdere. O
schimbare in politicile contabile va implica inevitabil faptul ca sumele declarate in contul de profi si
pierdere, bilant si raportul anual nu pot fi comparate cu cele din anii anteriori.
Standardul contabil danez nr.3 „Schimbari in politicile si estimarile contabile” a intrat in
vigoare in 1989. In conformitate cu acest standard, schimbarile in principiile contabile sunt permise
doar daca:
- schimbarea este ceruta prin lege;
- schimbarea este rezultatul Standardelor contabile daneze;
- schimbarea implica faptul ca situatiile financiare anuale ofera o imagine fidela si
reala imbunatatita a activelor si pasivelor companiei precum si a pozitiei financiare.

Mai mult decat atat, Standardul contabil nr. 3, prevede ca schimbarile in principiile contabile
trebuie mentionate in raportul anual si faptul ca anumite informatii si justificari al caror continut nu
difera in mod semnificativ de cerintele privind modificarea politicilor contabile sunt prevazute in
Actul privind situatiile financiare.

3. Principiul prudentei

In legislatia contabila daneza, principiul prudentei este considerat in continuare mai

important decat orice alt principiu contabil de baza. Standardele prevad ca evaluarea trebuie
realizata, in toate cazurile, pe baza principiului prudentei. In particular:
-doar profitul realizat la data bilantului poate fi recunoscut;
-riscurile previzibile si pierderile contingente care au intervenit pe parcursul exercitiului
financiar si care sunt legate de conturile anuale, sau dintr-un an financiar anterior, trebuie sa fie luate
in considerare chiar daca acest risc nu a devenit cunoscut pana in perioada dintre data bilantului si
data pregatirii conturilor anuale. Orice modificare a valorii trebuie luata in considerare indiferent
daca situatiile anuale arata profit sau pierdere.
13
 4. Principii de realizare

Legislatia contabila daneza nu contine criterii si definitii generale de recunoastere, iar Actul
privind situatiile financiare defineste cifra de afaceri neta ca si venit din vanzarea produselor si
serviciilor. In completare, legislatia prevede faptul ca doar profiturile realizate la data bilantuluii pot
fi recunoscute. In practica, asta inseamna ca profitul obtinut din vanzarea produselor si serviciilor nu
trebuie sa fie inclus in contul de profit si pierdere pana cand livrarea nu a fost efectuata iar riscul
aferent bunurilor si serviciilor furnizate nu au fost transferate cumparatorului. Dispozitii similare se
aplica si in cazul altor active, altele decat bunuri si servicii.

5. Principiul contabilitatii de angajamente si principiul necompensarii

Principiul contabilitatii de angajamente este sustinut de faptul ca acele costuri care au fost
efectuate in scopul de a atinge cifra de afaceri, trebuie sa fie introduse sub denumirea de „Cost de
productie” in contul de profit si pierdere. Atunci cand doua dispozitii, ca cele prezentate mai sus,
sunt interpretate impreuna, ele sunt mentionate in Danemarca ca si principiul necompensarii.
In mai multe privinte, principiul congruentei si principiul prudentei sunt in conflict unul cu
celalalt, deoarece cel din urma are prioritate mai mare in practica decat primul. Legislatia arata in
mod clar faptul ca principiul prudentei este mai important, iar existenta principiului celei mai mici
valori in raport cu evaluarea activelor curente este exemplul cel mai evident.

6. Principiul evaluarii independente

Legislatia prevede faptul ca elementele componente ale activelor si pasivelor trebuie evaluate
in mod individual. Scopul acestei dispozitii este de a evita adoptarea unei abordari a portofoliului in
evaluarea acestor elemente. Prin urmare, nu este permis ca in vederea unei evaluari sa se adopte un
punct de vedere in care evaluarea unui activ sa fie prea ridicata in comparatie cu evaluarea prea mica
a unui alt activ. In conformitate cu Actul privind situatiile financiare, o singura exceptie poate fi
observata cu privire la principiul evaluarii independente. Activele tangibile fixe care pot fi inca
inlocuite – valoarea totala nu este semnificativa pentru companie- pot fi introduse sub denumirea de
„Active” cu o cantitate si valoare fixa, cu conditia ca acestea sa nu varieze semnificativ ca marime,
14
valoare si compozitie. In practica, principiul valorii brute poate fi contrar cu cerintele imaginii
fidele. De exemplu, acesta poate fi cazul cand o companie are un portofloiu de titluri de valoare si
valoarea unora dintre titluri a scazut, implicand o depreciere ce trebuie introdusa ca si cheltuiala in
contul de profit si pierdere, in timp ce valoarea altor titluri din portofloiu a crescut in mod egal sau
chiar mai mult. In aceasta situatie se pare ca este mai informativ sa se adopte abordarea
portofoliului.

BIBLIOGRAFIE

 Nobes, Christopher - Comparative international accounting, Editura Financial

Times, 2006

 Transnational accounting : vol 1: [ Argentina -Finland ], Editura: Palgrave,

2001

 Ristea, Mihai, coord. - Sisteme contabile comparate, Editura CECCAR, 2006

15