PROMOVAREA SANATATII – CONCEPT MULTIDISCIPLINAR

Când vorbim despre sănătate, înţelegem de fapt servicii de sănătate. Cealaltă faţă a
monedei sănătate – prevenirea – se situează pe la sfârşitul listei în majoritatea agendelor. În
general, sănătatea nu este preţuită până în momentul în care este afectată şi apare o boală.
Promovarea sănătăţii este procesul care oferă individului şi colectivităţilor posibilitatea
de a-şi creşte controlul asupra determinanţilor sănătăţii şi, prin aceasta, de a-şi îmbunătăţi starea
de sănătate. Reprezintă un concept unificator pentru cei care recunosc nevoia fundamental de
schimbare atât a stilului de viaţă, cât şi a condiţiilor de trai. Promovarea sănătăţii reprezintă o
strategie de mediere între individ şi mediu, combinând alegerea personal cu responsabilitatea
social şi având drept scop asigurarea în viitor a unei mai bune stări de sănătate (WHO-EURO,
Health Promotion Glossary, 1989).
Promovarea sănătăţii este un termen care presupune o abordare multidimensional de
îmbunătăţire a stării de sănătate, care include activităţi de educaţie, activităţi de promovare a
unor schimbări comportamentale şi de stil de viaţă, politici şi măsuri legislative. Organizaţia
Mondială a Sănătăţii (OMS) subliniază (1986) că sănătatea este mult prea importantă pentru a fi
lăsată numai practicienilor din domeniul sanitar; educaţia şi elaborarea de politici trebuie să fie
centrale pentru dezvoltarea sănătăţii la nivel individual, comunitar şi naţional.

Promovarea sanatatii – concept multidisciplinar

Acest model prezintă 3 sfere de activitate distincte dar care, în acelaşi timp, se suprapun:
- educaţia pentru sănătate
- protejarea sănătăţii
- prevenirea îmbolnăvirilor
Diferitele zone din figura de mai sus au următoarea semnificaţie:
1. Servicii preventive, ex: imunizări, măsurarea tensiunii arteriale, folosirea gumei de
mestecat cu nicotină pentru abandonarea fumatului;
2. Educaţie în medicina preventivă, ex: informaţii şi sfaturi legate de renunţarea la fumat;
3. Protejarea sănătăţii prin metode preventive, ex: fluorizarea apei;
4. Educaţie pentru protejarea stării de sănătate prin metode preventive, ex: lobby pentru
adoptarea legii de obligativitate a purtării centurii de siguranţă;
 5. Educaţie pentru sănătate pozitivă, ex: dobândirea unor abilităţi de viaţă/ comportamente
sănătoase în rândul tinerilor;
6. Mesaje pozitive pentru protejarea sănătăţii, ex: politica legată de fumat la locurile de
muncă;
7. Educaţia pentru sănătate orientată pe sănătatea pozitivă, ex: lobby pentru adoptarea unei
legide interzicere a publicităţii produselor din tutun

Cele cinci principii care stau la baza promovării sănătăţii, formulate de Ashton, în anul 1988,
sunt :
1. Promovarea sănătăţii implică active populaţia pentru stabilirea unui program de fiecare zi
care favorizează sănătatea, în loc de a se orienta preponderant şi exclusiv asupra
indivizilor la risc, care au legături cu serviciile medicale. Acesta înseamnă, de fapt,
folosirea strategiilor preventive populaţionale ecologice, care încearcă să scadă incidenţa
bolilor prin modificarea distribuţiei factorilor de risc în populaţie. Avantajul principal
este că potenţ ialul metodei este mare, iar dezavantajul major al acestei metode este că
oferă beneficii mari pentru populaţia general, dar beneficii mici pentru indivizii la risc
înalt, aşa numitul “paradox al prevenirii” (Enăchescu, 1994). Combinarea celor două
tipuride strategii preventive - cea ecologică şi cea a indivizilor la risc înalt poate asigura
impactul cel mai bun.
2. Promovarea sănătăţii este orientată asupra cauzelor care produc îmbolnă
viri;
3. Promovarea sănătăţii foloseşte diferite abordări care contribuie la îmbunătăţirea stării de
sănătate. Acestea includ informarea şi educarea, dezvoltarea comunităţii, organizarea,
pledoaria pentru sănătate şi legislaţia; prin toate acestea, promovarea sănătăţii este
multisectorială şi implică mai multe discipline, nu numai sectorul de sănătate, în
demersurile sale;
4. Promovarea sănătăţii depinde în mod special de participarea populaţiei;
5. Specialiştii din sănătate, în special cei din asistenţa primară de sănătate, au un rol
important în facilitarea acţiunilor de promovare a sănătăţii (Ashton, 1988).

Dimensiunile sănătăţii

Sănătatea include mai mult decat funcţionarea fără piedici a organismului. De asemenea,
implică relaţiile mental–emoţional, intelectuale şi sociale cât şi valorile spirituale. Astfel, pentru
o mai bună înţelegere a sănătăţii este necesar să examinam în profunzime fiecare dintre aceste
dimensiuni, care luate impreuna constituie sanatate si bunastare in ansamblu.
Schema a dimensiunilor sănătăţii implicate.
Sanatatea emotionala. Luat pe ansamblu, calitatea sanatatii unei persoane reflecteaza
emotiile unei persoane, sentimentele acesteia fata de sine, situatii cat si fata de alte persoane.
Sanatatea emotionala include intelegerea emotiilor si cunoasterea modului de solutionare a
problemelor cotidiene, a stresului cat si capacitatea de a studia, de a lucre sau de a indeplini
actviitati eficiente si cu buna dispozitie. In timp ce ele sunt importante in sine, emotiile
influenteaza de asemenea sanatatea fizica. Medicii vad in mod frecvent demonstrarea
conexiunilor organism – mental. Somatizarile ar fi expresia unor astfel de manifestari. De
exemplu, un individ cu o buna stare emotionala manifesta o rata scazuta la boli legate de stres,
cum ar fi ulcere, migrene si astm. Atunci cand stresul sau tulburarea emotionala continua pentru
o lunga perioada de timp, sistemul imunitar clacheaza, accentuandu-se riscul de dezvoltare a
diferitelor boli. Unii cercetatori au argumentat ca trasatura de personalitate denumita forta de
character poate ajuta la intarirea sistemului imunitar impotriva efectelor vatamatoare ale
stresului. Aceasta forta este definita ca detinerea unui mod optimist si de asumare in abordarea
vietii, in vizionarea problemelor, incluzand boala ca provocare ce poate fi manipulata.
Sanatatea intelectuala. Intelectul, aspect important al planului mental care contribuie la
luarea deciziilor importante, joaca un rol crucial in starea de sanatate si de bunastare a
individului. Chiar daca capacitatea intelectuala variaza de la individ la individ, toti indivizii sunt
capabili sa invete cum sa dobandeasca si sa-si evalueze informatiile, cum sa aleaga intre
alternative si cum sa ia deciziile asupra diferitelor tipuri ale problematicii,inclusiv sanatatea.
Sanatatea intelectuala este uneori inclusa in sanatatea emotionala ca parte a sanatatii mentale.
Totusi, desi strans intrepatrunsa cu emotiile, gandirea intelectuala se distinge de aceasta.
Emotiile pot altera capacitatea de a gandi a unei persoane, iar gandirea confuza poate accentua si
mai mult problemele. Totusi relatia dintre emotional si intelect nu le suprapune.
Sanatatea fizica. Se refera la starea organismului si la raspunsurile acestuia in fata
vatamarilor si a bolii. Pentru mentinerea unei conditii fizice bune, a unei sanatati fizice este
important sa adoptam acele conduite ce ne confera o bunastare fizica. De exemplu, evitarea
tigarilor, a consumului de alcool, alimentatia moderata sunt doar cateva obiceiuri ce asigura o
buna sanatate fizica. Exercitiile fizice adecvate, un effort cat si un repaos echilibrat, mentinerea
unei greutati normale si alegerea inteligenta a mancarurilor, evitarea abuzurilor alimentare in
timpul sarbatorilor si a evenimentelor, ne ajuta de asemenea sa ne mentinem starea de sanatate a
organismului. O stare buna de sanatate fizica necesita faptul ca o persoana sa acorde atentie
mesajelor trimise prin simturile organismului asupra a ceea ce el are nevoie – mai multa odihna
sau diferite alimente, ca sa enumeram cateva exemple si, sa raspunda la aceste mesaje intr-un
mod adecvat, coerent. Aptitudinile fundamentale de auto-ingrijire pot ajuta persoanele sa- si
solutioneze micile probleme de sanatate. Totusi, este la fel de important acceptarea
responsabilitatilor pentru controale si de a sti sa abordam in cunostinta de cauza institutiile si
serviciile de sanatate atunci cand apar probleme serioase medicale.
Sanatatea sociala, se refera la capacitatea de realizare a rolului din viata, cum ar fi rolul
de fiu sau fiica, parinte, sot, prieten, apropiat sau cetatean, intr-un mod eficient si confortabil, cu
placere, fara a tulbura climatul de ecologie sociala, de protectie al altor persoane. Fiecare dintre
aceste roluri presupune diferite responsabilitati si riscuri. Toate necesita o comunicare eficienta
de genul ofera si ia, caci relationarile sanatoase niciodata nu se deruleaza intr-un singur sens.
Implinirea trebuintelor umane pentru dragoste, intimitate, de apartenenta, constituie un factor
important in realizarea sanatatii sociale. Persoanele care sunt private de aceste trebuinte pot
dezvolta comportamente ce pot aduce amenintare la starea lor de sanatate si de buna dispozitie,
intrand astfel in sfera anomiei, deviantei si patologiei sociale.
Sanatatea spiritual, este o alta dimensiune a sanatatii este acel sentiment, traire, dupa care
comportamentul si valorile fundamentale ale unei personae sunt in armonie.