Sunteți pe pagina 1din 29

Pagina

1. Cuvânt înainte 3

2. Învenții românești 4

3. Doctorul Gheorghe Marinescu 8

Chimia și viața

4. Dopamina 9

5. Oxitocina 11

6. Chiralitatea compușilor organici 13

7. Descoperirea unor elemente chimice noi 15

8. Chimia verde 17

Laboratorul de acasă

9. Indicatorul cu varză roșie 18

Chimia și viața de toate zilele

10. Luminolul 20

11. Nanotuburi de carbon 22

Clipe de istorie

12. Istoria Sistemului Periodic 24

Chimiști celebri

13. Amedeo Avogadro 26

14. Știați că... 27

2
Cuvânt înainte

Dragi cititori,
Am pornit la drum spre realizarea unui nou număr al revistei cu gândul la două evenimente
deosebite.

Primul eveniment este extrem de important și de emoționant pentru întreaga națiune


română și se referă la acest an, 2018, când se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire, care
împlinea idealul din totdeauna al românilor de a trăi liberi într-un singur stat naţional
unitar. Am încercat să omagiem acest moment cu o semnificație profundă și cu o însemnătate
majoră din istoria poporului român printr-un articol care, poate nu are foare multă legătură cu
chimia, dar evidențiază câteva personalități științifice românești de renume mondial, ale căror
invenții au împins civilizația umană cu câțiva pași mai în față.
Al doilea eveniment pe care-l omagiem în acest an este împlinirea a 70 de ani de la
înființarea instituției de învățământ în care ne desfășurăm activitatea, instituție care acum poartă
numele de LICEUL TEORETIC „GHEORGHE MARINESCU„.

Suntem mândri de școala noastră frumoasă în care ne petrecem o mare parte din viață, unde
educăm și suntem educați, unde ne folosim toată energia și pasiunea pentru a evolua, pentru a
deveni mai buni și mai competitivi.

Dacă ar trebui să spunem într-un cuvânt ce caracterizează acest loc, cred că cel mai potrivit
cuvânt ar fi SUFLET. E un loc cu un suflet mare datorat fiecărui profesor, elev, angajat, părinte
sau oricărei alte persoane care este legată cumva de această școală. E un loc cu suflet moștenit de
la cei care au trecut înaintea noastră în această școală. Și e un loc care poartă cu mândrie o parte
din sufletul celui al cărui nume îl purtăm : doctorul neurolog Gheorghe Marinescu.

Acest număr al revistei se dorește a fi un omagiu adus celor două evenimente , cu drag, cu
mândrie, cu emoție și cu respect.

La mulți ani, România!


La mulți ani Liceului Teoretic „Gheorghe Marinescu”!

3
În fiecare zi folosim o mulțime de obiecte și accesorii care ne ajută să ne realizăm
obiectivele și ne fac viața mai ușoară. Pe altele le folosim mai rar, doar în momente
deosebite. Și mai sunt cele care ne salvează viața. Foarte rar ne interesează care este
originea lor și cine le-a creat. Iar când aflăm că acel obiect, medicament sau concept a fost
inventat de un român, rămânem uimiți sau neîncrezători, poate dintr-o modestie greșit
înțeleasă a românului simplu care-și vede de ”ograda” lui, sau poate dintr-o convingere
înrădăcinată de ceva timp, cum că românii sunt ultimii în toate cele bune și primii doar în
cele rele.

Ei bine, lucrurile sunt departe de a sta astfel și nu numai că există invenții românești
importante, dar eventuala lor absență ar fi dat o față destul de diferită omenirii, nu într-un
sens benefic.

Iată câteva dintre acestea.

1. Cibernetica – Ștefan Odobleja

Cibernetica este disciplina care studiază comunicațiile


și controlul între diferitele subsisteme constituind un
organism viu sau o mașină construită de om; cibernetica
se ocupă de modul în care un sistem (digital, mecanic,
biologic) prelucrează informațiile și reacționează la
acestea, se interesează de modul in care sistemele se
modifică sau permit modificări pentru a-și optimiza acțiunile.
Medicul Ștefan Odobleja, creatorul psihociberneticii și părintele ciberneticii generalizate,
anunța, la Congresul Internațional de Medicină Militară din Bucuresți (1937), apariția operei
sale “Psihologia consonatistă”, prin care face publică prima variantă a concepției cibernetice
generalizate și demonstrează caracterul multi și interdisciplinar al acesteia. Modelul
cibernetic creat de Odobleja în 1938 - 1939, vehiculat zece ani mai târziu în literatura
americană și în cea europeană, a fost utilizat și aplicat într-o varietate de domenii.
Ștefan Odobleja a emis teoria conform căreia originea ciberneticii se află în psihologie.

2. Pila Karpen – Nicolae Vasilescu-Karpen

În Muzeul Național Tehnic "Dimitrie Leonida" din


București exista un obiect de patrimoniu care sta într-

4
un seif metalic blindat, chiar în biroul directorului muzeului. Este vorba despre "Pila
termoelectrică cu temperatură uniformă", cunoscută sub numele de "Pila lui Karpen",
realizată în 1950. Aparatul este un perpetuum mobile de speța a 2-a, adică un dispozitiv care
generează energie la nesfârșit fără intervenție din exterior.
Nicolae Vasilescu-Karpen, om de știință, inginer, fizician și inventator, a brevetat pila în
1922. Dispozitivul este format din electrozi (unul pozitiv și unul negativ) din metale nobile –
aur, platină, iridium – care nu sunt atacate de electrolittul în care se găsesc scufundate.
Electrozii diferă prin structura fizică a suprafețelor în contact cu electrolitul. Pila lui Karpen
are ca şi combustibil oxigenul din aer care este dizolvat în acidul sulfuric pur și apoi este
absorbit de suprafața spongioasă a panglicii catodice de aur platinat. O astfel de pilă de
proporții ar putea alimenta o navă spațială.

3. Scaunul ejectabil – Anastase Dragomir

Atanase Dragomir a lucrat în Franța, la mai


multe fabrici de avioane, unde a perfectat un
sistem pentru a salva piloții și pasagerii în caz de
accident. În 1928 a solicitat francezilor pentru
invenţia „Nouveau système de montaj des
parașute dans les Appareils de locomoție
aérienne” (Nou sistem de montare al parașutelor
la aparate de locomoție aeriană). Brevetul a fost
eliberat în 1930 şi invenția a fost catalogată drept
„un nou sistem de parașutare pentru aparate de
locomoție aeriană, fiecare pasager având propria sa parașută care permite, în momente
critice, detașarea din avion”.
Invenția a fost testată într-un avion pilotat de un francez în aeroportul Orly din Paris, la 28
august 1929, iar apoi în România, alături de căpitanul român, Constantin Nicolau într-un
avion Avia la Aeroportul Băneasa, la 26 octombrie 1929.
În 1950, Anastase Dragomir a obținut un nou brevet, românesc, pentru “celula parașutată”,
care consta în folosirea unui spătar curb de glisare pentru ejectarea cabinelor, pentru ca în
1959 să înregistreze o altă cerere, care avea ca obiect construirea unui avion de transport
echipat cu cabine catapultabile, pentru salvarea pasagerilor. Ideea românului se va
concretiza prin apariția, la noile tipuri de avioane supersonice militare, a scaunul ejectabil.

4. Stiloul – Petrache Poenaru

În anul 1821, brăileanul Petrache Poenaru, pandur, creator al


steagului României moderne, inginer, matematician, inventator,
primul român care a obținut un brevet de invenție și membru titular
al Academiei Române din 1870, a fost secretarul lui Tudor
Vladimirescu în timpul revoluției.

5
În 1826 primește o bursă franceză și își completează studiile la Paris, în 1827 obține
Brevetul francez pentru "plume portable sans fin, qui s'alimente elle-même avec de l'encre"
(condei portăreț fără sfârșit, alimentându-se el însuși cu cerneală). Tocul cu rezervor al lui
Poenaru elimina zgârieturile de pe hârtie, scurgerile nedorite de cerneală și propunea soluții
pentru îmbunătățirea părților componente spre a asigura un debit constant de cerneală,
precum și posibilitatea înlocuirii unor piese.

5. Vaccinul antiholeric – Ioan Cantacuzino

Ioan Cantacuzino, academician, medic, microbiolog,


profesor universitar român, fondator al școlii românești
de imunologie și patologie experimentală, a desfășurat
o bogată activitate de cercetare privind vibronul holeric
și vaccinarea antiholerică, punând la punct o metodă
de vaccinare antiholerică, numită “Metoda
Cantacuzino”, folosită și astăzi în țările unde se mai
semnalează cazuri de holeră. A creat noțiunea de
imunitate prin contact.
În primul Război Mondial a luat măsurile de combatere a marii epidemii de tifos
exantematic. Creează o serie de lucrări ca: Descoperirea imunității celulare și umorale,
Sensibilitatea și lipsa de imunitate a organismului față de scarlatină, studii cu renume
mondial asupra holerei și vaccinoterapiei. Introduce vaccinul lui Calmette, iar în 1912
creează vaccinul antitific ( contra febrei tifoide).

6. Gerovital – Ana Aslan

Medic român specialist în gerontologie, academician și director al


Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie, Ana Aslan a
evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice
legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie,
sub numele de Gerovital sau Vitamina H3.

Produsul geriatric a fost preparat în anul 1952 și brevetat în peste 30 de țări. În același an
ia ființă Institutul Național de Geronto-Geriatrie „Dr. Ana Aslan”, primul institut de geriatrie din
lume, model pentru țările dezvoltate, prin asistență clinică și cercetare.

Efectele terapiei Aslan asupra îmbătrânirii au convins încă de la început, aducând


institutului pacienți cu nume celebre: Tito, de Gaulle, Pinochet, Chaplin, Claudia Cardinale,
John Kennedy etc.

7. Avionul cu reacție – Henri Coandă


În Octombrie 1910, la cea de-a doua ediție a
Expoziției Internaționale de Aeronautică, cea mai
interesantă mașinărie, care a atras atenția multora, a
fost un avion roșu, fără elice, pe a cărui plăcuță scria:
COANDA-1910.

6
Mașinăria avea două aripi duble și un singur loc, o anvergură de 10,3 m, lungimea de 12,5
m, greutatea de 420 kg și o forță a propulsiei de 220 kg. Cea mai interesantă parte din
avionul lui Coandă era sistemul de propulsie, o adevarată revoluție în construcția de motoare
de avioane, care avea să constituie soluția viitorului, motorul cu reacție.

Numele său rămâne legat și de fenomenul aerodinamic numit ''efectul Coandă'',


brevetat în 1934 sub denumirea de ''procedeu și dispozitiv pentru devierea unui fluid într-un
alt fluid''. Henri Coandă a avut 250 de brevete de invenţii în domenii foarte diferite: tunul fără
recul din dotarea avioanelor militare, o instalaţie de desalinizare a apei marine şi proiectul
aerotubexpresul, un mijloc de transport care putea atinge 500 km/h.

Aerodina lenticulară, prea puţin cunoscută în prezent, este un fel de “farfurie zburătoare”
care zace uitată în Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida din capitală.

8. Injecția cu insulină – Nicolae Paulescu

Nicolae Paulescu, profesor de psihologie al Universității de


Medicină și Farmacie din București, este cel care a
descoperit, în 1921, insulina, hormonul secretat de
pancreas, care reglează metabolismul glucidelor, lipidelor,
protidelor și mineralelor din organism.

Paulescu este cel care a demonstrat eficiența acestei


substanțe în reducerea hiperglicemiei și care a folosit
insulina în tratarea diabetului.

Enciclopediile îi prezintă însă, la acest capitol, pe doi “eroi canadieni” Frederick Banting și
Charles Best care, în 1922, aveau să primească Premiul Nobel, în dauna lui Paulescu.

Bibliografie:
www.descopera.org
www.cunoastelumea.ro
www.historia.ro

prof. Daniela Cîmpean

7
Gheorghe Marinescu (28 febr.1863 – 15 mai 1938) a fost un medic
neurolog român, profesor la Facultatea de Medicină din București,
membru titular al Academiei Române, fondatorul Școlii Românești de
Neurologie.

Cei ce l-au cunoscut, spun că, la prima vedere, prof. Gh. Marinescu
apărea ca un sfinx, enigmatic, tăcut, impresionant. Însă dacă i se câștiga
încrederea devenea comunicativ, spiritual și simpatic, având o fină ironie.

Orfan de tată, Marinescu este îndrumat de mama sa, din cauza situaţiei financiare
precare, să devină preot. Se înscrie la Seminar, urmează apoi Școala Politehnică și
Facultatea de Medicină, avându-l ca profesor pe Victor Babeș.

Studiază timp de opt ani în străinătate, lucrând la două mari spitale din Franţa: Spitalul
Salpêtrière, condus de celebrul Jean – Martin Charcot, și la Spitalul Hotel-Dieu, iar apoi,
valorifică tot ceea ce a învățat la Spitalele Pantelimon și Colentina.

Întreprinde cercetări pe teme foarte variate, ale căror rezultate apar în


numeroase lucrări ca „Cercetări histo-chimice asupra fermenților oxidanți
în fenomenele vieții „ (1924).

Marinescu a fost printre primii medici din lume care a aplicat în domeniul
neurologiei metode histochimice și electrofiziologice în cercetarea științifică. Prin cercetări la
ultramicroscop a aplicat datele teoriei coloizilor la structura neuronului.

Marinescu a fost și un foarte prețuit profesor. În prelegerile sale aducea totdeauna idei
noi și dezvolta ipoteze de perspectivă.
Problema bătrâneţii a stat în atenţia lui Marinescu, care, contrar
altor păreri ale epocii (Mecinikov), a considerat că în bătrâneţe
există o diminuare progresivă a fermenţilor oxidanţi şi alte procese
încă necunoscute, afirmând că „întinerirea este o himeră, oricare ar
fi metodele întrebuinţate nu se poate remonta cursul evoluţiei”.

Din testamentul lui Marinescu: „... Plecând în lumea din care nimeni nu s-a întors
vreodată, n-aș voi să supăr pe nimeni, dar adevărul totuși trebuie spus: prea multă
nedreptate este în blagoslovita Țară Românească”.

Bibliografie:

 http://webbut.unitbv.ro
 https://ro.wikipedia.org Emilian Marian Baciu, clasa a XII-a

8
Dopamina ( C8H11NO2) sau molecula recompenselor este
unul dintre principalii neurotransmițători de la nivelul sistemului
nervos, o substanță care transmite informația între
neuronii creierului, această substanță fiind implicată într-o varietate
largă de activități diferite, de exemplu controlul motilității, capacitatea de a simţi durerea şi de
a experimenta plăcerea.

Cum acționează dopamina?

Totodată, dopamina este utilizată ca medicament,


acționând asupra sistemului nervos simpatic. Utilizarea
dopaminei duce la creșterea frecvenței cardiace și a
tensiunii arteriale.

Dopamina nu poate traversa bariera hemato-encefalică,


astfel încât, administrată ca medicament, nu afectează în
mod direct sistemul nervos central.

Dopamina este recomandată și în anumite boli cerebrale.


Printre acestea pot fi amintite boala Parkinson și distonia
dopa-responsivă.

Știai că...

 Nivelul de dopamină scade din cauza stresului?


 Dopamina este responsabilă pentru senzația de somn?
 Exercițiile fizice de lungă durată la o intensitate scăzută măresc nivelul de dopamină?

Alimente care cresc nivelul de dopamină:

 Alimentele bogate în proteine. Carnea fără grăsimi sau brânza de vaci conțin toți
aminoacizii care ajută la producerea dopaminei. Ouăle pot fi si ele folosite ca substituenți.

9
 Acizi grași Omega-3 pe care îi găsim în alimentele marine, cum este peștele:
sardinele, macroul, somonul, tonul, heringul etc.

 Merele conțin un antioxidant care ajuta atât la prevenirea


cancerului, cât si a tulburărilor neurodegerative.

 Pepene galben este bogat in


vitaminele C, A și B. Complexul de
vitamine B este important în
producerea de dopamină, melatonină și
serotonină.

 Alimente bogate in tirozină. Tirozina este un aminoacid


obținut din fenilalanină. Dopamina, pe de altă parte, este produsă de tirozină. Exemple de
astfel de alimente sunt bananele, avocado, nucile și migdalele.

Bibliografie:
http://www.infopsihologia.ro/2012/12/dopamina
https://www.topculturism.ro
http://hoinarii.blogspot.ro/2010/02/sportul-si-buna-dispozitie.html

Carmen Ioana Frandeș, clasa a XI-a

10
Numită și “hormonul iubirii”, oxitocina întărește legătură dintre mamă
și copil, prin punerea, imediat după naștere, a copilului la sânul mamei.

De altfel, potrivit unui studiu realizat în 2007, femeile


însărcinate, care au avut niveluri mai mari de oxitocină în
primul trimestru de sarcină, au construit legături mai
puternice cu bebelușii lor, după ce aceștia s-au născut.

Funcţii ale oxitocinei

►La nivel comportamental, oxitocina are efecte opuse celor ale vasopresinei: la indivizi
determină reducerea temerilor și creșterea încrederii, iar la mame determină apariția
instinctului matern.
►Are rol în inițierea travaliului la femeia gravidă la termen și expulzarea fătului.

Oxitocina face parte din gruparea ,,hormonilor fericirii,, împreună cu endorfinele,


dopamina și serotonina. Astfel, există câteva alimente care stimulează hormonii fericirii:

➤Ciocolata neagră – este o sursă excelentă de


serotonină şi dopamină, care ţin depresia la distanţă şi
induc în organism starea de bine.

➤Sparanghelul – deoarece conţine mult acid


folic şi triptofan, această legumă poate combate
depresia şi
poate declanşa producţia de serotonină.

➤Cafeaua – combinaţia de lipide, proteine şi


carbohidraţi din cafea este responsabilă pentru
creşterea nivelului de dopamină şi serotonină de
fiecare dată când savurezi „licoarea magică”.

11
Știați că...
♥ Oxitocina este și hormon și neurotransmițător?

♥ Are efecte sociale multiple privind grupul și empatia?

♥ Are efecte pozitive în vindecarea plăgilor?

Bibliografie:

https://ro.wikipedia.org
https://www.cosmopolitan.ro
http://www.nastenatural.ro

Cristian Kiraly, clasa a XI-a

12
Chiralitatea este proprietatea unor molecule de a admite
aranjări diferite ale elementelor structurale. Două molecule
chirale au aceeași compoziție chimică, dar sunt aranjate „în
oglindă”, astfel că nu pot fi suprapuse.

Izomerii care prezintă chiralitate sunt numiți enantiomeri


sau izomeri optici.

Principiile active din cele mai multe medicamente acționează prin legarea farmacoforilor,
grupe funcționale ale moleculelor medicamentului, la receptorii biomoleculelor (proteine).

Aceștia au o configurație potrivitã cu cea a grupelor funcționale ale farmacoforilor. Prin


compararea structurii moleculare a medicamentelor cu activitatea lor se pot identifica grupele
farmacofore. De exemplu, cele douã medicamente antitumorale Cisplatin și Carboplatin, au o
grupã comunã (HN)Pt care este farmacoforã.

Moleculele medicamentelor sunt de două tipuri: agoniste și antagoniste.

Cele agoniste sunt medicamente care produc un răspuns când


se leagă la receptor. Medicamentele antagoniste se leagă la
receptor dar nu produc un
răspuns.

Când moleculele medicamentului


sunt chirale, proteinele
receptoare fiind stereospecifice,
acceptã izomerul dextrogir sau
levogir, dar nu pe amândoi.

Cei doi enantiomeri ai carvonei


au miros de mentã și, respectiv,
de chimen pentru cã receptorul de miros, care este o
proteinã, este și el chiral și recunoaște structura spațială a
moleculelor.

Majoritatea moleculelor naturale chirale folosite ca medicamente se gãsesc în naturã sub


forma unui singur enantiomer.

13
Moleculele de sintezã, chirale, folosite ca medicamente, se
comercializeazã ca amestecuri racemice.

Interacţiunea stereoizomerilor cu
receptorii este evidentă în cazul
adrenalinei. Numai unul din cei doi
enantiomeri ai adrenalinei are orientarea
grupelor în spaţiu când pot contacta cu
suprafaţa receptorului în trei poziţii. În
acest caz se obţine acţiunea
farmacologică maximă caracteristică pentru R(-) adrenalină.

Sinteza adrenalinei

Bibliografie :
www.tsocm.pub.ro ;
MEDICAMENTE CHIRALE.

Zoltan Rostas, clasa a XI-a

14
La începutul anului 2016, a fost anunţat că patru
elemente noi au obţinut un loc permanent în tabelul
periodic, cu numerele 113, 115, 117, 118.

În ianuarie, elementele aveau denumiri şi simboluri


temporare: ununtrium (Uut), ununpentium (Uup),
ununseptium (Uus) şi ununoctium (Uuo). Logica UUS a
luat sfârşit pentru că acum au fost inventate nume pentru
toate cele patru elemente chimice.

Echipele de cercetători din SUA, Rusia şi Japonia au fost


acreditate pentru descoperirea acestor noi elemente, astfel încât
acei cercetători au primit dreptul de a le denumi. Denumirirle vin
cu anumite criterii foarte specifice.

Spre deosebire de aur, fier şi aluminiu, aceste noi elemente nu


se găsesc în natură. Sunt elemente sintetice care pot fi create
numai în laborator.

Nihonium – cu simbolul Nh, pentru elementul cu Z = 113

Nihoniul este un element chimic cu simbolul Nh și numărul atomic 113. Acesta a fost
detectat pentru prima dată în anul 2003 prin dezintegrarea atomului de moscoviu și a fost
sintetizat în anul 2006.

După 9 ani de încercări, cercetători de la „RIKEN Nishina Center for Accelerator-Based


Science” din Japonia au anunțat la data de 26 septembrie 2012 că au reușit pentru prima
dată să-l sintetizeze. Sintetizarea a avut loc prin bombardarea unui strat de bismut cu ioni de
zinc cu viteza de o zecime a vitezei luminii.

Pe 8 iunie 2016, IUPAC a redenumit ununtriu în nihoniu (simbol:


Nh), redenumirea intrând în vigoare la 28 noiembrie 2016.

Moscovium – cu simbolul Mc, pentru elementul cu Z = 115

Moscoviu este numele elementului chimic, sintetic și supergreu, cu

15
numărul atomic 115. Este un element chimic radioactiv. Cel mai stabil izotop al acestui
element este Mc289, având timp de înjumătățire de 220 milisecunde.

A fost sintetizat pentru prima dată în 2003 de o echipă de


cercetători ruși și americani de la Institutul Reunit pentru
Cercetări Nucleare (JINR) din Dubna, Rusia. Pe 8 iunie 2016,
IUPAC a redenumit ununpentiu în moscoviu (simbol: Mc)

Tennessine – cu simbolul Ts, pentru elementul cu Z = 117

Tennessine (numele anterior, provizoriu, fiind Ununseptiu) este


numele dat elementului cu număr atomic 117. Un grup de
fizicieni din Rusia și Statele Unite, condus de academicianul Iuri
Oganesian de la Institutul unit pentru cercetări nucleare din
Dubna, a sintetizat pentru prima dată în istorie cel de-al 117-lea element al Sistemului
periodic al elementelor chimice.

Pe 8 iunie 2016, IUPAC a redenumit ununseptiu în tennessine (simbol: Ts).

Oganesson cu simbolul Og, pentru elementul cu Z = 118.

Oganessonul este numele definitiv al elementului supergreu sintetic


cu numărul atomic 118; simbolul chimic corespunzător este Og. Numărul
foarte mic de atomi de Uuo obținuți până acum (3 sau 4) nu permit
studierea proprietăților fizice și chimice ale elementului, dar predicțiile
teoretice arată că acesta ar fi un solid radioactiv.

Pe 8 iunie 2016, IUPAC a redenumit ununoctiu în oganesson (simbol: Og)

Bibliografie:
www.descopera.ro
www.hotnews.ro
www.gcntv.net Cătălina Erdely, clasa a XI-a

16
Cu toții beneficiem de produsele de larg consum și de medicamentele pe care industria
chimică le produce, dar există și o parte întunecată –consumul uriaş de energie, sau
producerea de substanţe toxice (solvenți, reactanți, produse reziduale). De peste 20 de ani
chimiştii încearcă să primenească industria chimică, şi anume prin această paradigmă, tot
mai vehiculată, a „chimiei verzi”.

Cunoscută şi sub numele de „chimie durabilă” , chimia


verde este un concept definit ca fiind "acea reproiectare a
proceselor chimice care reduce sau elimină folosirea și
generarea de substanțe periculoase".

Chimia verde încearcă să utilizeze doar substanțe care


nu dăunează mediului înconjurător. În 1984, într-una
dintre cele mai grave catastrofe industriale din lume, la
uzina Union Carbide India Limited din Bhopal, India, au
avut loc scăpări în atmosferă de izocianat de metil
(CH3NCO), gaz folosit în producția de pesticide. Mii de
oameni au fost expuşi toxinei. Numărul iniţial al deceselor
a fost de câteva mii, și în jur de jumătate de milion de
persoane au fost afectate, suferind invalidităţi temporare sau permanente.

Etanolul, un biocombustibil bine-cunoscut, se produce printr-o serie de procese de


fermentație, din materii vegetale, inclusiv din unele ierburi și din reziduuri de porumb.
Autovehiculele adaptate pot folosi 100% etanol (E100) sau amestecuri de etanol-benzină,
variind de la E5 la E25. Totuşi, etanolul nu este un combustibil grozav, deoarece:

 nu se evaporă la fel de ușor ca benzina;


 are doar aproximativ 70% din densitatea energetică a benzinei;
 are tendința de a atrage apa;
 este acid la temperaturile de lucru ale motorului și poate provoca
coroziune;
 motoarele trebuie adaptate atunci când se folosesc proporții mari de
etanol.

Bibliografie:
- http://www.scienceinschool.org/ro/content/chimia-verde
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Chimie_verde Cosmin Mare, clasa XI-a

17
În acest număr al revistei, ne-am propus să preparăm un indicator de pH.

Toată lumea ştie că un indicator de pH este un compus chimic care îşi schimbă
culoarea, în funcţie de mediul în care se găseşte.

Cei mai cunoscuţi indicatori de pH sunt fenolftaleina, metiloranjul şi turnesolul.


Metiloranjul, de exemplu, în mediu neutru ( pH=7) este portocaliu, în mediu acid ( pH < 7)
este roşu, iar în mediu bazic ( pH > 7) devine galben.

Există indicatori care îşi schimbă culoarea doar în mediu bazic ( fenolftaleina), alţii
doar în mediu acid, sau între anumite limite de pH.

Foarte puţini sunt indicatorii universali, adică aceia care-şi schimbă culoarea în
întreaga arie de pH ( 0 – 14). Un astfel de indicator vom prepara împreună, în bucătărie.

Avem nevoie de:

 ½ varză roşie mică


 1 cană apă clocotită
 Strecurătoare
 Vase de lucru

Modul de lucru:

o Se toacă mărunt varza


o Se fierbe apa
o Se toarnă apa clocotită peste varza mărunţită
o Se lasă la răcit
o Se strecoară şi se colectează soluţia limpede, de culoare violet.
o Se lasă geamul deschis, pentru că va mirosi a varză fiartă 2 zile! 

Putem folosi indicatorul obţinut la identificarea pH-ului oricărei soluţii pe care o aveţi în
casă , sau pe care o puteţi obţine prin dizolvarea unui solid în apă: apă minerală, sucuri de
fructe sau legume, detergenţi, înălbitori, oţet etc. Este de preferat să folosiţi soluţii încolore
sau slab colorate, pentru a nu modifica nuanţa reală.

Ce culori puteţi obţine? Un curcubeu întreg:

18
Care este explicaţia acestui fenomen?

Varza roşie , precum şi alte alimente sau flori


de culoare roşie şi violet ( struguri negri, sfeclă
roşie, toporaşi etc.) conţin o substanţă numită
antocianină care îşi schimbă culoarea în funcţie
de mediul în care se găsesc.

prof. Daniela Cîmpean

19
Luminolul (C8H7N3O2) este un produs chimic
care prezintă chemiluminescență cu o strălucire
albastră, atunci când este amestecată cu un agent de
oxidare adecvat.

Chemoluminescenţa constă în producerea de


lumină printr-o reacţie chimică. Două substanţe
chimice reacţionează şi ajung într-o stare
intermediară excitată (de energie ridicată), care se
echilibrează eliberând energie sub formă de fotoni de
lumină, ajungându-se astfel într-o stare de echilibru.

În 1928, chimistul german H. O. Albrecht a


constatat că sângele, printre alte substanțe, a mărit
luminiscența luminolului într-o soluție alcalină de
peroxid de hidrogen.

În 1936, Karl Gleu și Karl Pfannstiel au confirmat această îmbunătățire în prezența


hematinei, o componentă a sângelui.

În 1937, cercetătorul german criminalist Walter Specht a efectuat


studii aprofundate asupra aplicării luminolului la detectarea sângelui
la scenele crimei.

Luminolul este un solid cristalin alb- galben pal, care este


solubil în majoritatea solvenților organici polari, insolubil în apă.

Anchetatorii de la scena crimei folosesc luminol pentru a găsi


urme de sânge, chiar dacă cineva le-a curățat.

Investigatorul pulverizează o soluție de luminol și oxidant. Fierul din sânge catalizează


luminiscența. Cantitatea de catalizator necesară pentru a provoca reacția este foarte mică în
raport cu cantitatea de luminol, permițând detectarea chiar și de urme de sânge.

Un dezavantaj al folosirii luminolului este că reacţia poate fi catalizată şi de alte


substanţe chimice existente la locul faptei, cum ar fi aliajele de cupru, anumite soluţii de
spălare ( înălbitor) , sau chiar hreanul.

20
Infractorii versaţi ar putea şterge urmele de sânge cu înălbitor, ceea ce distruge dovada
sângelui, însă decolorarea covorului poate alerta mai rapid în privinţa faptei criminale.

Urina poate conţine, de asemenea, mici cantităţi de


sânge, care pot fi suficiente pentru a cataliza reacţia
luminolului.

Totuşi, în ciuda dezavantajelor sale, luminolul este încă


folosit de investigatorii judiciari ca unealtă pentru a rezolva
infracţiunile violente.

Reacțiile care explică luminescența luminolului :

Bibliografie:
https://en.wikipedia.org/wiki/Luminol
http://www.scienceinschool.org/ro/2011/issue19/chemiluminescence

Andrei Gherman, clasa a XI-a

21
Dintre stările alotropice ale carbonului, se cunosc diamantul, grafitul, fulerena și
nanotuburile.

Nanotuburile din carbon reprezintă structuri formate din molecule cilindrice de carbon de
50.000 de ori mai subțiri decât un fir de păr; au proprietăți folositoare pentru nanotehnologie,
electronică și optică.

Cu o structură internă ce rivalizează cu cea a diamantului, nanotuburile din carbon sunt


extraordinar de rezistente și pot fi foarte eficiente pe post de conductori.

Forma lor este tubulară, cu diametrul de 1nm


și cu lungimea de câțiva nm; este echivalentul
unei foi de grafenă roluită precum un tub.

De când au fost inventate, îşi găsesc tot mai


multe aplicaţii, care mai de care mai imposibile şi
mai neaşteptate.

În viitor, un material special, format din


nanotuburi din carbon, ar putea fi folosit pentru
construirea unui lift spațial; ar putea sta la baza
unui leac pentru cancer și chiar s-ar putea transforma în piele sintetică.

Nanotuburile de carbon sunt tuburi goale construite din molecule de carbon unite. Ele
prezintă avantajul de a fi foarte rezistente. Un fir din acest material ar putea susține
greutatea unei mașini de aproximativ 3 tone.

22
Proprietăți speciale ale nanotuburilor de carbon:

1. Reactivitatea lor chimică este comparată cu o foaie de grafenă, ce apare ca un rezultat


direct al curburii de pe suprafața nanotuburilor;

2. Activitatea optică- studiile teoretice au dezvăluit ca activitatea optică a acestora dispare


dacă nanotuburile devin mai lungi;
3. Au o conductivitate termică foarte bună de
aproximativ 3000W/mK în direcție axială și mai puțin pe cea
radială;

4. Sunt bune generatoare de câmp electric datorită


efectului de tunel.

Nanotuburile de carbon au imperfecțiunile lor.

Spre exemplu, nu cresc întotdeauna în linii perfect drepte și paralele, ceea ce i-a
determinat pe cercetători să conceapă tehnici de construcție a acestora în linii drepte, ceea
ce au și reușit să realizeze, în proporție de 99,5%.

Dar atunci când un cip conține milioane de nanotuburi, chiar și cea mai mică nealiniere a
acestora poate cauza erori.

O fracțiune dintre acestea se comportă, de


asemenea, ca sârmele de metal, deci ca niște
conductori, în loc să se comporte ca niște
semiconductori, care pot fi opriți și porniți. Circuitele
digitale construite din lungi lanțuri de atomi de carbon se
presupune că vor fi mult mai eficiente din punct de
vedere energetic față de tranzistorii de siliciu.

Bibliografie:
https:/nanotuburi-de-carbon/
http://www.descopera.ro
https://itpc.ro
http://www.ziare.com/articole/nanotuburi+de+carbon

Onoriu Narcis Covaci, clasa a XII-a

23
Tabelul însuși este o reprezentare vizuală a legii periodicității, care afirmă că unele
proprietăți ale elementelor chimice se repetă periodic atunci când acestea sunt aranjate după
numărul atomic. Pentru a afișa aceste trăsături comune, tabelul dispune elementele în
coloane verticale, numite grupe, și în rânduri orizontale, numite perioade.

Încă din Grecia antică s-au folosit cuvintele element și atom pentru a desemna
diferențele dintre părțile materiei și pentru a desemna particulele cele mai mici care
alcătuiesc materia.

În secolul al XVIII-lea, chimistul francez Antoine Lavoiser, în lucrarea sa „Traité


Elémentaire de Chimie„ (Tratat de chimie elementară), apărută
în 1789, a împărțit cele 33 de elemente cunoscute la vremea sa
în patru grupe, în funcție de proprietățile lor chimice: gaze,
nemetale, metale, și pământuri.

În secolul al XIX-lea, in anul 1869 cercetatorul german Johann


Döbereiner a notat faptul că elementele asemănătoare au mase
atomice apropiate. El a elaborat așa-zisa Lege a Triadelor care
constă în împărțirea elementelor în grupe de câte trei elemente
similare, în care proprietățile elementului din mijloc puteau fi
deduse din proprietățile elementului celui mai greu și ale
elementului celui mai ușor. Iată câteva exemple de triade din
acest tabel: litiu – sodiu - potasiu, sulf – seleniu - teluriu sau clor –
brom - iod.

În 1865, un alt cercetător care a încercat clasificarea elementelor a fost englezul John
Newlands, profesor la Școala de Medicină din Londra. El a așezat elementele într-o tabelă
alcătuită din 7 coloane în ordinea crescătoare a masei atomice. El a evidențiat faptul că
elementele cu proprietăți asemănătoare apar la intervale de 8 elemente și a elaborat Legea
octavelor.

Chimistul german Julius Lothar Meyer a realizat un tabel al


elementelor chimice în 1864, apoi o a doua versiune în 1868, elementele
fiind așezate în ordinea masei atomice. Mayer și-a publicat lucrarea mult
mai târziu decât Mendeleev, astfel încât nu a putut avea prioritate în acest
domeniu. Se pare că cei doi chimiști, Meyer și Mendeleev, au descoperit

24
Sistemul Periodic al Elementelor în același timp.

Cel care este unanim acceptat ca fiind descoperitorul Sistemului Periodic modern a fost
chimistul rus Dimitri Ivanovici Mendeleev.

Versiunea finală a sistemului periodic din 1871 a


lăsat spații libere sugerând că alte elemente chimice
vor fi descoperite mai târziu.

Elementul 101 a fost numit după Dimitri


Ivanovici Mendeleev, care a descoperit Sistemul
Periodic al Elementelor, aranjat sub formă de tabel
și perfecționat între 1868 și 1871.

Sistemul periodic numără astăzi 118 elemente


chimice, din care 90 se găsesc în stare naturală (2 lichide, 11 gaze și 77 solide), iar altele 28
artificiale. Până în 1984 s-au produs din acestea 6.845.000 de compuși, din care 65000 cu
utilizări curente.

Bibliografie:
 https://www.scribd.com/doc/298729932/Istoria-Tabelului-Periodic
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_tabelului_periodic

Ecaterina Țepeș, clasa a XI-a

25
Lorenzo Romano Amedeo Carlo Avogadro, conte de Quaregna și
Cerreto (n. 9 august 1776, Torino – d. 9 iulie 1856, Torino) a fost un
fizician și chimist italian.
El este descendentul unei familii nobile de guelfi, din Vercelli,
care în timp s-a divizat în mai multe ramuri. Una din ramuri s-a
stabilit în Quaregna, un sătuc de lângă Biella, din care se trage și
familia lui Amedeo.
Între 1809 și 1819 a fost profesor de fizică și matematică la Colegiul Regal din Vercelli.
În anul 1820 a fost înființată prima catedră de fizică și matematică din Italia, la
Universitatea din Torino. Amedeo Avogadro a fost numit șeful acestei catedre, unde a predat,
cu întreruperi, până în 1850.
A fost membrul Academiei de Științe și Societății
Italiene "dei XL" (a celor 40) unde și-a orientat
cercetările spre problemele cele mai importante din
fizică și chimie.
In 1811, pe când preda la Vercelli, a emis așa numita
„ipoteză moleculară", potrivit căreia volume egale
din orice gaze, aflate la aceeași presiune și
temperatură, conțin același număr de molecule.
Constanta lui Avogadro este cunoscută și sub
denumirea „Numărul lui Avogadro”, care este aproximativ egal cu 6.022 × 1023.
Determinările precise ale numărului lui Avogadro impun măsurarea unei singure cantități,
la scară atomică și la scară macroscopică, folosind aceeași unitate de măsură. Acest lucru a
devenit posibil pentru prima dată în anul 1910 când fizicianul american Robert Millikan a
măsurat sarcina unui electron.
Sarcina electrică / molul de electroni este o constantă
numită: ”constanta lui Faraday”, cunoscută încă din 1834,
când Michael Faraday a publicat lucrările sale despre
electroliză. Împărțind sarcina unui mol de electroni la cea a
unui singur electron, se obține numărul lui Avogadro.

Bibliografie:
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Amedeo_Avogadro
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Num%C4%83rul_lui_Avogadro
 https://cultural.bzi.ro/marele-fizician-si-chimist-amedeo-avogadro-16741

Irina Albert, clasa a XII-a

26
… dacă pui un pumn de sare într-un pahar cu apă nivelul apei va scădea în loc să
crească?

… fulgerul produce ozon care formează bariera naturală de


protecție a Terrei împotriva radiațiilor solare? Ozonul este un gaz
toxic pentru om.

… grafitul (care se găsește și în creioane) poate fi transformat în


diamant dacă este supus unei temperaturi de 3000°C și la o presiune de
100 000 de atm?

… diamantul se transformă în grafit la 1500°C fără nevoi speciale de


presiune?

… Cesiumul (Cs) este un metal alcalin cu o radioactivitate


atât de mare încât explodează în contact cu apa? Acest element
poate reacționa cu apa la temperaturi de -116°C și are un singur
izotop stabil (Cs-133).

… Franciul este un element care practic nu a fost văzut niciodată în


stare naturală din cauza radioactivității imense ce îl face să se
dezintegreze aproape instantaneu? Se presupune că masa totală de
franciu existentă pe glob la un anumit moment este de aproximativ 20g.

27
… litera „ J ” e singura literă care nu se găsește în Tabelul
Periodic al Elementelor?

… Sulful are culori diferite în funcție de condițiile de mediu


în care se află: galben- în stare solidă, roșu-sângeriu- când e
topit, albastru- la ardere?

… majoritatea subtanțelor
din mediu care au un miros
neplăcut pentru om au o anumită cantitate de sulf în ele? Chiar și
respirația omului.

… Siliciul este un material de bază în construcția pieselor pentru produsele electronice


(calculatoare, telefoane, laptopuri etc), fiind responsabil pentru evoluția tehnologiei din ultimii
30 de ani?

De fapt este atât de important încât


are o vale care-i poartă numele „Silicon
Valey”, în California ( S.U.A.), unde își
au sediul firme ca: Facebook, Google,
Intel, Hp, Apple, AMD sau chiar e-Bay.

Silviu Pogăcean, clasa a XII-a

28
Colectivul de redacţie

Irina Albert
Emilian Marian Baciu
Onoriu-Narcis Covaci
Cătălina Erdely
Carmen Frandeș
Andrei Gherman
Cristian Kiraly
Silviu Pogăcean
Zoltan Rostas
Ecaterina Ţepeş
şi
Daniela Cîmpean, profesor coordonator,

vă urează

29

S-ar putea să vă placă și