UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

PSIHONEUROFIZIOLOGIE
Curs pentru învăŃământ la distanŃă

Prof. univ. dr. Leon Dănăilă

2005

1
CUPRINS

I. Introducere …………………………………………… 1 – 12
II. Neuronul ………………………………………………13 – 23
III. NeurotransmiŃători şi neuromodulatori ……………….24 –34
IV. Anatomia SNC ………………………………………..35 – 45
V. Puntea ………………………………………………..46 – 49
VI. Cerebelul ……………………………………………..50 – 56
VII. Mezencefalul …………………………………………57 – 62
VIII. Diencefalul ……………………………………………63 – 71
IX. Telencefalul ………………………………………….72 – 81
X. ScoarŃa cerebrală …………………………………….82 – 95
XI. Metode şi tehnici de investigare a anatomiei şi fiziologiei
creierului…………………………………………….96 - 104

INTRODUCERE

1.Coordonatorul cursului este prof.univ.dr. Leon Dănăilă, profesor asociat la Facultatea

de Psihologie a UniversităŃii Titu Maiorescu, autor a numeroase studii de specialitate.

2.Tutorii : asist.univ.drd. Eftihia Crăciun, asist.univ.Ileana Costache.

2
 CURSUL

1.Introducere

♦ 104 este un curs de un semestru, creditat cu un număr de 6 credite.

2.Prescriere

♦ Cursul constă în prezentarea conceptelor de bază cu care operează

psihoneurofiziologia.

3.ConŃinut

3
♦ În acest curs va fi studiat obiectul psihoneurofiziologiei, fiind oferite noŃiuni şi
problematică legate de psihologie şi neurofiziologie.

4.Obiectivele cursului

Cursul de psihoneurofiziologie are rosturi de iniŃiere în terminologia şi problematica

psihoneurofiziologiei ca ştiinŃă, în interpretarea conceptelor de bază ale acesteia.

♦ CerinŃe :
1.aplicarea unor cunoştinŃe generale problematicii dezbătute în curs şi specifice,
dobândite şi prin parcurgerea simultană a altor discipline (cum este Introducere în
filosofia minŃii, Fundamentele psihologiei I, Fundamentele psihologiei II, Istoria
psihologiei);
2.demonstrarea unor abilităŃi de analiză, sinteză şi evaluare critică a informaŃiei prin
diferite modalităŃi de evaluarre ;
3.participare la activităŃile anunŃate în calendaruldisciplinei.

5.Organizarea cursului

Cursul de psihoneurofiziologie este organizat, conform cuprinsului.

INTRODUCERE

Odată cu dezvoltarea ştiinŃelor biologice (anatomiei, fiziologiei,

neurologiei, imunologiei) şi a metodelor statistice, odată cu recunoaşterea
unor baze reale ştiinŃific determinabile ale ştiinŃelor sociale, psihologia a
început să capete caractere noi bazate pe conexiunea ei cu toate domeniile
enumerate mai sus.
ApariŃia psihoneurologiei este rezultatul dezvoltării acestor ştiinŃe de
graniŃă care au dus la lărgirea considerabilă a orizontului şi orientării
psihologiei.

4
DefiniŃie : Psihoneurologia studiază baza neurofiziologică a tuturor
proceselor psihice, a comportamentului şi limbajului.

Interdisciplinaritatea se impune tot mai pregnant ca o legitate esenŃială

a cunoaşterii ştiinŃifice contemporane. Ea se afirmă nu numai în raporturile
dintre domeniile conexe ale aceleiaşi discipline, ci şi în raporturile dintre
ştiinŃe care aparent nu au nimic comun cum sunt ştiinŃele tehnice, pe de o
parte şi ştiinŃele biologice sau sociale, pe de altă parte.
Cercetarea interdisciplinară care vizează corelarea şi integrarea într-un
model logico-operaŃional unitar a diverselor unghiuri de abordare –
interpretare ale unuia şi aceluiaşi domeniu al realităŃii, este un imperativ
impus de însăşi logica internă a evoluŃiei cunoaşterii.
Noul curs în evoluŃia cunoaşterii ştiinŃifice se concretizează în
constituirea unor orientări metodologice, apte a favoriza şi media efectiv
realizarea procesului de integrare şi interdisciplinarizare, prezentat de
neurocibernetica generală, teoria informaŃiei, teoria comunicării, semiotică şi
teoria generală a sistemelor. O ştiinŃă închisă, izolată oricât ar fi ea de
rafinată, are o valoare instrumentală (explicativă şi aplicativă) incomparabil
mai mică decât o ştiinŃă deschisă, adică relaŃionată dinamic şi dialectic cu
altele, dobândite dintr-o altă perspectivă şi pe o altă cale.
Poate că în nici un alt domeniu principiul integrării interdisciplinare,
intersistemice nu se impune cu atâta stingenŃă şi nu-şi dovedeşte
extraordinara sa fertilitate ca în domeniul cunoaşterii complexităŃii reale a
omului a organizării sale structurale şi funcŃionale, şi a optimizării

5
modalităŃilor de educaŃie şi terapie. Există multe denumiri acordate
domeniului psihoneurologiei care au în linii mari aceleaşi preocupări.
În secolul trecut, studiul relaŃiilor dintre procesele mintale,
comportament şi procesele fiziologice au fost cunoscute sub numele de
psihologie fiziologică. Cei care au vrut să evidenŃieze caracterul larg al
domeniului au folosit numele de psihologie biologică. AlŃii care au avut ca
obiect de studiu procesele fiziologice sau neurologice au folosit termenul de
fiziologie a comportamentului sau cel de neuroştiinŃă a comportamentului.
În alte situaŃii s-a căutat a se evidenŃia relaŃia dintre psihologie şi
neurologia clinică; în acest caz s-a folosit termenul de neuropsihologie sau
neurologie comportamentală (Rosenzweig şi Leiman 1989).

Termenul de psihoneurologie nu se deosebeşte în esenŃă de cel de

neuropsihologie, deoarece psihoneurologia are drept scop studierea bazei
neurofiziologice a proceselor psihice, a limbajului şi a comportamentului
precum şi evidenŃierea aspectelor clinice ale acestora. Testele
psihoneurologice destinate evaluărilor de mai sus au fost elaborate în scopul
verificării gândirii abstracte şi a stării emoŃionale a subiectului. Şi în
medicină au apărut domenii mai noi care se preocupă de aceleaşi probleme:
medicina psihosomatică, medicina comportamentală. În acest context au
început şi primele studii care permit investigarea originii biochimice a unor
dereglări comportamentale ca schizofrenia, toxicomania şi alcoolismul. Prin
separarea chirurgicală a celor două hemisfere cerebrale şi prin studierea
bolnavilor cu leziuni hemisferice drepte sau stângi s-a putut preciza rolul
emisferelor cerebrale în procesele psihice, comportamentale şi de vorbire.
Astfel s-a descoperit că prelucrarea informaŃiei se face diferit în emisfera
stângă faŃă de cea dreaptă, prima având o modalitate analitică şi verbală de

6
manifestare, în timp ce a doua (dreaptă) poate fi caracterizată ca
predominant spaŃială şi holistică.
Cea mai complicată problemă care a dat naştere celor mai aprigi
dispute cu rezonanŃe în plan fiziologic şi cultural general, este cea a
raportului psihic-creier. Abordarea şi rezolvarea lui concret-ştiinŃifică nu a
fost posibilă atâta vreme cât creierul se studia ca o entitate în sine, fără a se
Ńine seama de datele şi unghiul de vedere al psihologiei, iar psihicul se
analiza, de asemenea, ca o organizare în sine fără o raportare adecvată la
datele anatomiei şi fiziologiei sistemului nervos, neurologiei şi
neurochirurgiei.
GraŃie adaptării în ultimele decenii a metodologiei sistemice şi a
principiului interdisciplinarităŃii, a devenit pregnantă necesitatea constituirii
unei ştiinŃe interdisciplinare care să poată cuprinde şi aborda problema
raportului psihic-creier sub toate aspectele şi în toată complexitatea sa. O
asemenea ştiinŃă este psihoneurologia sau neuropsihologia.
Astăzi când pe plan mondial asistăm la o puternică impulsionare a
dezvoltării ei , lucrările monografice sau de sinteză din acest domeniu sunt
de o deosebită actualitate şi se bucură de un interes major din partea
reprezentanŃilor tuturor ştiinŃelor. Deocamdată volumul cercetărilor de acest
gen este cu totul insuficient faŃă de complexitatea fenomenelor ce se cer a fi
cercetate şi analizate din perspectivă sistemic-interdisciplinară.

Psihoneurologia trebuie privită ca ştiinŃă care studiază problema

raportului psihic-creier în întreaga sa complexitate, trebuind deci să utilizeze
şi să decanteze atât datele experimentelor de laborator efectuate pe animale
şi om cât şi datele oferite de clinica neurologică şi neurochirurgicală. Prin
aceasta, psihoneurologia nu este doar o disciplină experimentală sau clinică,

7
ci una fundamentală. De aici decurge şi cel de-al doilea aspect referitor la
relaŃia dintre teoretic şi aplicativ în cadrul ei. În acest context trebuie să
dezvoltăm pe de o parte ideea admiterii şi realizării modelelor teoretice
generale şi explicative iar pe de altă parte trebuie să găsim noi modalităŃi de
intervenŃie şi acŃiune practică, atât în sfera vieŃii şi activităŃii normale cât şi
în cea a clinicii.

• Astfel, din punct de vedere teoretic, ne permitem a afirma cu

certitudine că identitatea individuală, personalitatea şi talentul sunt în
primul rând funcŃii cerebrale. Pentru studiul comportamentului se
folosesc patru direcŃii principale de abordare:
1) DirecŃia descriptivă care permite o abordare analitico-structurală în
urma căreia se pot stabili elementele componente ale unui anumit
comportament, succesiunea acestora în spaŃiu şi timp şi corelaŃiile care se
stabilesc între ele în vederea alcătuirii structurii comportamentale finale.
Abordarea funcŃională permite studiul funcŃiei specifice a unui anumit
comportament în cadrul activităŃii psihice a unui individ.
2) DirecŃia eviluŃionistă prin care se pot trage conclizii privitoare la
evoluŃia în timp pe scara dezvoltării filogenetice a unui comportament.
3) DirecŃia dezvoltării ontogenetice a maturării diferitelor
comportamente legate de maturarea unui set de neuroni sau a unui anumit
circuit neuronal.
4) DirecŃia studiului mecanismelor unui comportament.
În cadrul fiecărui mecanism intră componenta fiziologică (biochimică
sau electrică) ce asigură producerea comportamentului respectiv şi
componenta morfologică (tipul de neuroni, sinapse şi circuite neuronale)
care susŃin manifestarea fiziologică.

8
 În ultimul timp există preocupări crescute pentru alte două
componente: cea cibernetică care consideră creierul ca o reŃea de tip
computer cu autoreglare şi cea fizică din a cărei perspectivă se analizează
câmpurile electromagnetice care însoŃesc activitatea psihică, schimbul de
particule elementare precum şi orice proces fizic care permite realizarea de
analogii între sistemele vii şi cele nevii (Giaquinti 1990, Stawell1990).
• Din punct de vedere practic, există multe domenii care necesită studii
de psihoneurologie. Astfel de domenii sunt: neurologia clinică,
psihologia clinică, medicina psihosomatică, pedagogia, îndrumarea şi
selecŃia profesională etc. În cadrul medicinei psihosomatice
tratamentele trebuie să Ńină cont şi de determinismul psihologic al
maladiilor care poate ajunge până la un procentaj de 50%. Pe de altă
parte se consideră că 65% din maladii au o bază pur psihosomatică.
Având în vedere datele de mai sus, astăzi în terapia clinică a
diferitelor maladii îşi fac loc tot mai mult tehnicile psihologice de remediere
a acestora. Utilizarea râsului ca mijloc de terapie produce ameliorarea
respiraŃiei, creşterea numărului de celule cu activitate imunitară şi eliberarea
de endorfine. Înlăturarea stressului psihic prin discuŃii plăcute şi prin vizite
la domiciliu efectuate de prieteni, cadre medicale medii şi psihologi, duc la
prevenirea atacurilor cardiace.
Asocierea stressului psihologic şi depresiei cu diminuarea funcŃiei
imune mediată celular, constituie un fapt bine stabilit. Prin urmare starea
psihologică are un rol important atât în menŃinerea stării de sănătate cât şi în
dezvoltarea bolilor. Orice boală este un continuum care se extinde de la
etiologii predominant organice la etiologii predominant psihosociale.
Domeniile psihoneurologiei în care se fac studii şi cercetări sunt
numeroase. În această direcŃie relevăm relaŃia strânsă care există între

9
sistemul imunitar şi starea psihică. Rolul emoŃiilor, tristeŃii şi frustraŃiei
asupra susceptibilităŃii şi rezistenŃei organismului la diferite maladii este
cunoscut din cele mai vechi timpuri. Studiile clinice cu privire la influienŃa
factorilor psihologici asupra sistemului imun au început în anul 1960 cu
lucrarea de pionierat a lui Black şi colaboratorii. Autorii au demonstrat că
răspunsul de hipersensibilizare a pielii poate fi întârziat prin sugestie şi
hipnoză. Cercetările ulterioare pledează în favoarea reducerii funcŃiei imune
mediată celular atât în timpul depresiei cât şi în timpul evenimentelor
adverse ale vieŃii. Deşi scăderea parametrilor imuni la persoanele depresive
este bine documentată, nu s-a ajuns încă la nici o concluzie fermă cu privire
la implicaŃiile chimice ale reducerii citotoxicităŃii, alterării subpopulaŃiilor
celulelor T şi a diminuării răspunsului limfocitar la factorii mitogeni.
Această modalitate de abordare interdisciplinară pare să dea naştere la
o nouă disciplină: psihoneuroimunologia.
În ceea ce priveşte psihoneurologia, evoluŃia sa este orientată în
direcŃia realizării unor baterii de teste pentru determinarea parametrilor
proceselor emoŃionale din stările patologice, către discriminare tot cu
ajutorul testelor de comportament, limbaj, comunicare , memorie etc.
funcŃiilor nervoase strâns legate de înŃelegerea metaforelor, proverbelor şi de
formarea analogiilor; în cazul lezării creierului la indivizi aflaŃi în diferite
situaŃii ale dezvoltării ontogenetice (copii, adolescenŃi) şi în direcŃia
realizării unor studii care permit nu numai analiza corelaŃiilor dintre SNC ci
şi a evoluŃiei ontogenetice a acestora (Dennis şi Barnes 1990).
Cercetarea modului de acŃiune a hormonilor şi a neurotransmiŃătorilor
a adus date noi cu privire la modul în care aceste substanŃe controlează
comportamentele. Astfel s-a descoperit capacitatea corpului de a produce
substanŃe similare cu opioidele, cu rol important în controlarea durerii.

10
 Diferite regiuni ale creierului conŃin opioide endogene care pot
elimina durerea iar în anumite cazuri sunt chiar mai eficace decât morfina.
Stimulările cu electrozi implantaŃi în regiuni cerebrale care conŃin opioizi
produc eliminarea durerii pentru o perioadă mai lungă de timp decât
stimularea obişnuită.
Dezvoltarea psihofarmacologiei moderne a dus la descoperirea unor
medicamente extrem de eficace în tratarea unor boli mintale. Primul
medicament psihoactv, clorpromazina a fost introdus în 1952 iar utilizarea
lui pe scară largă a început în anul 1954.
În privinŃa naturii psihicului uman putem afirma că acesta nu poate
exista în afara funcŃionării creierului şi a surselor obiective de informaŃie din
lumea externă şi din mediul intern al organismului. Prin urmare, afirmaŃia că
psihicul este o funcŃie a creierului trebuie precizată şi particularizată prin
sublinierea faptului că psihicul se realizează ca funcŃie de receptare –
prelucrare – interpretare – stocare a informaŃiei, iar informaŃia care se
constituie prin prelucrări şi integrări succesive la nivelul creierului în entităŃi
relativ distincte, pe care le numim procese şi stări psihice, este furnizată de
diversele categorii de semnale mecanico-fizico- chimice şi socio-culturale ce
acŃionează din afară asupra receptorilor individului. La naştere, copilul nu
posedă o organizare psihică încheiată dar nici nu este o tabula rasa. Din
punct de vedere biofiziologic el dispune de un grad de organizare suficient
de ridicat, care îi permite să intre într-un proces de comunicare relativ activ
şi selectiv cu mediul extern. Apoi copilul se naşte cu o viaŃă psihică
elementară constituită în embriogeneză, pe baza interacŃiunii cu mediul
intrauterin. În fine, prin mecanismul codului genetic, fătului îi sunt transmise
de la părinŃi anumite trăsături şi predispoziŃii, pulsiuni şi tendinŃe. Această
zestre ereditară are un rol important atât în ceea ce priveşte ritmul cât şi

11
traiectoria de conŃinut sau aspectul calitativ al dezvoltării psihice
individuale.
Din punct de vedere al dezvoltării psihice optime raportul dintre
factorii externi şi condiŃiile interne este simetric şi reversibil: absenŃa auzului
(condiŃie internă) are acelaşi efect asupra dezvoltării percepŃiei auditive ca şi
absenŃa sunetelor (factor extern); deficitul funcŃional al creierului (condiŃie
internă) se răsfrânge la fel de negativ asupra dezvoltării intelectuale ca şi
deficitele de instruire şi de informaŃie (factor extern) etc.
În etapele timpurii ale psihogenezei precumpăneşte influienŃa
factorilor externi. În etapele târzii ale psihogenezei, când structurile
cognitive, motivaŃionale, instrumentale, reglatorii etc. tind să se consolideze
şi să se automatizeze, ponderea principală trece de partea condiŃiilor şi a
organizării interne a individului. Sub aspect comportamental se ajunge la
concluzia că sensul de derulare a stadiilor dezvoltării psihice rezidă în
trecerea de la determinarea externă la autodeterminare pe bază de analiză-
evaluare- decizie- corecŃie. Orice dezvoltare psihică presupune pe de o parte
transformarea influenŃelor externe în conŃinuturi şi stări subiective interne,
iar pe de altă parte, transformarea prin intermediul acŃiunii, a conŃinuturilor
şi stărilor subiective interne în produse externe obiectivate.
Prin urmare, sursa dezvoltării psihice a omului o constituie nu un
mediu extern brut, ci unul umanizat, impregnat de subiectivitate, adică de
efectele obiectivării şi scopurilor subiective în cursul practicii social-istorice.
În cadrul mulŃimii factorilor externi care participă direct la formarea şi
la dezvoltarea proceselor şi structurilor psihice ale omului rolul determinant
revine factorilor sociali. ConŃinutul diferitelor procese şi structuri psihice ale
omului constă în sisteme de cunoaştere despre diferitele domenii şi laturi ale
realităŃii (fizică, chimică, biologică, istorică, astronomică), în sisteme de

12
criterii şi etaloane de apreciere şi clasificare a obiectelor şi fenomenelor din
jur, în sisteme de valori artistice, morale etc., în sisteme de operaŃii şi
procedee mintale de manipulare a cunoştinŃelor, uneltelor şi obiectelor cu
care individul vine în contact, în sisteme de semnificaŃii, reguli şi norme, pe
baza cărora devin posibile reglarea adecvată a conduitei şi punerea ei de
acord cu exigenŃele vieŃii sociale etc.
Diversitatea extraordinară a organizării şi dezvoltării psihicului uman
depinde pe de o parte de creier (de mobilitatea, echilibrul şi forŃa proceselor
nervoase fundamentale, de capacitatea informaŃională rezolutivă a
creierului) iar pe de altă parte de complexitatea obiectivă a mediului şi vieŃii
sociale. Stimulentul esenŃial al dezvoltării funcŃiilor rezolutiv- integrative al
creierului este informaŃia. Nivelul cel mai înalt de realizare a integrării
informaŃiei îl reprezintă procesele psihice cognitive. Psihicul uman este din
punct de vedere ontologic esenŃialmente informaŃia, subordonându-se şi
satisfăcând aceleaşi principii şi condiŃii de generare, structurare şi
funcŃionare ca şi informaŃia.
Psihicul, ca şi informaŃia nu pot fi codificate nici ca substanŃă nici ca
energie, şi nici nu posedă însuşiri fizice sau metrice sensibile, nemijlocit
perceptibile. PrezenŃa şi individualitatea componentelor psihice se
evidenŃiază numai prin intermediul actelor comportamentale. Orice proces
psihic se subordonează principiului comenzii şi controlului mijlocind şi
reglând prin autoorganizare dinamica raporturilor individului cu lumea
externă.
Genetic, apariŃia psihicului a fost determinată de necesitatea obiectivă
de adaptare la mediu în condiŃiile unui mod de existenŃă dinamic,
caracteristic animalelor. Omul are cea mai mare capacitate adaptativă
susŃinută de dezvoltarea extraordinară a funcŃiilor şi proceselor psihice,

13
îndeosebi a celor de cunoaştere. Ca structură informaŃională, psihicul uman
reprezintă sistemul cel mai complex din Univers. Ca elemente componente,
sistemul psihic uman include entităŃi de tip cognitiv, ca senzaŃii, percepŃii,
reprezentări, gândire (judecăŃi, raŃionamente) care permit o orientare
adecvată în raport cu obiectele şi fenomenele externe; entităŃi de tip
motivaŃional care conŃin informaŃie despre stările de necesitate, semnalizând
deviaŃiile de la echilibrul homeostatic sau de la tendinŃele şi finalităŃile
evolutive ale sistemului individului (motivele de dezvoltare); entităŃi de tip
emoŃional –afectiv care încorporează în ele informaŃii despre raportul dintre
semnificaŃia situaŃiilor şi evenimentelor externe şi dinamica motivaŃională a
sistemului individului, eliberând şi dirijând corespunzător tensiunea ergică,
pe baza căreia se realizează şi se susŃin actele comportamentale deschise
(exteriorizate) sau ascunse, inaparente; scheme şi repertorii de operaŃii şi
acŃiuni interne (mintale) şi externe (psihomotorii) de valorificare şi utilizare
adaptativă a conŃinuturilor informaŃionale de tip cognitiv şi afectiv.
Deosebirea esenŃială dintre psihicul uman şi psihicul animal rezidă tocmai în
apariŃia integrării de tip conştient. Fiecare proces psihic individualizat
dobândeşte la nivelurile sale superioare, corticale de integrare, atributele
conştientizării realizându-se ca fapt de conştiinŃă.
Procesul care concentrează în sine cel mai pregnant determinaŃiile
structurale şi funcŃionale ale conştiinŃei este gândirea. A fi conştient devine
echivalent cu a gândi. Nivelul de organizare – dezvoltare a conştiinŃei
depinde în foarte mare măsură de gradul de dezvoltare – integrare a
conŃinuturilor şi structurilor operatorii ale gândirii.
În planul deteriorărilor patologice alterările zise ale conştiinŃei se
împletesc strâns cu alterări ale gândirii şi invers. Fireşte din cele menŃionate
nu decurge identitatea conştiinŃei cu gândirea. Ca structură înglobată cu

14
emergenŃă specifică, conştiinŃa nu-şi epuizează toate determinaŃiile sale în
gândire, care, chiar dacă este componenta sau latura cea mai importantă a
ansamblului, rămâne totuşi o componentă particulară.
Aceste niveluri se articulează şi se întrepătrund într-un tot unitar, iar
între nivelul organizării de tip conştient şi cel al organizării de tip inconştient
există o permanentă interacŃiune şi intercondiŃionare cu raporturi de
concordanŃă (consonantă) şi discordantă ( disonanŃă, conflict). Astfel fiecare
act comportamental se realizează pe baza medierii atât a conştientului cât şi
a inconştientului. Departe de a fi compartimente ermetice şi opuse
ireconciliabil unul altuia inconştientul şi conştientul comunică şi se
întrepătrund în permanenŃă. Oricum mecanismele conştiente au un rol
reglator dominant asupra celor inconştiente. Structurându-se preponderent
pe motivaŃia biologică primară, inconştientul este sub aspect dinamic
rezultatul unor secvenŃe de tip impuls-reacŃie, între stimuli şi reacŃiile
vegetativ motorii de răspuns existând legături directe şi relativ constante de
tip reflex necondiŃionat. Incatenarea mai multor secvenŃe de tip impuls –
reacŃia duce în filogeneză şi în ontogeneză la constituirea programelor
comportamentale de tip instinctual automat, fără luarea în considerare a
variaŃiilor intervenite în situaŃia obiectivă externă. La om asemenea
comportamente se pot observa doar în stările de afect (explozie emoŃională),
de somnambulism şi de ebrietate, unde controlul raŃiunii, al conştiinŃei este
puternic diminuat sau complet suspendat.
În comportamentul cotidian normal, elementele inconştientului, în cea
mai mare parte de ordin energetic, sunt încorporate în patternurile elaborate
şi controlate la nivel conştient.
Astfel inconştientul influienŃează şi modulează dinamica structurilor
conştiinŃei iar conştiinŃa îşi exercită influienŃa sa reglatoare prin analiza şi

15
evaluarea critică a conŃinuturilor inconştientului emiŃând mesaje de
moderare, refulare, amânare, transformare, ierarhizare etc. Unitatea
sistemului psihic uman nu este plată şi inertă. Datorită heterogenităŃii
structurale şi funcŃionale a comportamentelor, pe lângă raporturile de
consonanŃă, pot să se manifeste şi contradicŃii, divergenŃe, disonanŃe asociate
cu un grad mai mare sau mai mic de tensiune trăită în plan subiectiv sub
diferite forme: nelinişte, disconfort, proastă dispoziŃie, iritare, nehotărâre,
obsesie, bulversare afectivă, conflict motivaŃional etc. Toate acestea conferă
comportamentului şi condiŃiei existenŃiale a omului o notă de dramatism mai
mult sau mai puŃin accentuat.
Intensitatea tensiunilor şi a disonanŃelor intrapsihice, depinde nu
numai de influenŃele mediului extern ci şi de particularităŃile organizării
psihofiziologice a individului. În general tensiunea şi frustraŃia acŃionează ca
factori de progres şi evoluŃie a sistemului personalităŃii, determinând
comportamente specifice de explorare-investigare, de învăŃare, de elaborare
a unor procedee şi modalităŃi noi de înfruntare şi de acŃiune asupra situaŃiilor
externe.
Atunci când intensitatea şi durata acestor stări depăşesc anumite limite
valorice, din factori optimizatori se transformă în agenŃi perturbatori,
generatori de oscilaŃii cu caracter patologic.

NEURONUL

Neuronul sau celula nervoasă împreună cu prelungirile ei, este

unitatea anatomică, funcŃională şi trofică a sistemului nervos. El este singura
celulă dotată cu proprietatea de a conduce influxul nervos.Dimensiunea
neuronilor variază între 2 şi 134µ. Toate celulele corpului urmează acelaşi

16
tipar au: membrană, citoplasmă şi un nucleu înconjurat de o membrană
dublă (nucleolemă) care comunică cu exteriorul prin pori. În nucleu se
găseşte ARN şi ADN care devin vizibili odată cu condensarea ce precedă
diviziunea, constituind cromozomii. La om sunt 46 cromozomi diferiŃi ca
mărime şi formă. Fiecare regiune de ADN care produce o moleculă
funcŃională de ARN constituie o genă. Gena este unitatea eredităŃii, alcătuită
din AND. În genetica clasică, gena este considerată ca fiind o particulă
discretă, reprezentând un fragment de cromozom, care determină apariŃia
unui anumit caracter. Poate prezenta mai multe forme diferite numite alele
care influenŃează aceeaşi însuşire a organismului, determinând apariŃia unor
caractere contrastante (de exemplu: plante înalte – plante pitice).
Citoplasma conŃine organite generale comune tuturor celulelor şi
organite specifice. Organitele generale sunt formate din :mitocondrii (produc
energie); lizozomi răspândiŃi în dendrite (au enzime hidrolitice care
acŃionează asupra proteinelor, hidraŃilor de carbon şi acizilor nucleici pe care
îi dezintegrează; aparat Golgi (elaborează conŃinutul veziculelor sinaptice) şi
centrioli (numai la neuronii tineri care se divid în viaŃa intrauterină).
Organitele specifice sunt reprezentate de corpusculii Nissl (activitate
de sinteză a proteinelor protoplasmatice care servesc la refacerea celulei),
neurofibrile (grupuri de fascicule care pătrund în dendrite şi axon),
neurotubuli (numeroşi în dendrite şi conul de emergenŃă al axonului, cu rol
de a transporta constituenŃi în procesul de creştere), pigment gilben
(lipofuscina), pigment melanic, enzime, metale cum ar fi: zinc (în
hipocamp), cupru (în locus coeruleus), fier (în substanŃa neagră)
Fiecare celulă din corp are un set identic de cromozomi. Pe lângă
faptul că reprezintă caracteristicile unui organism şi că le controlează

17
transmiterea caracterelor de la o generaŃie la alta, cromozomii şi ADN-ul
controlează însăşi celula care îi conŃine.
În celulele umane există 22 perechi de cromozomi identici (autosomi)
care nu sunt legaŃi de sex. Perechia 23 reprezintă cromozomii sexuali sau
gonosomi; XX la femei şi XY la bărbaŃi. Ei poartă caracteristicile genetice
legate de sex.
Aproximativ 75% din masa Ńesutului nervos este alcătuit din celule
(35% celule neuronale şi 40% celule nevroglice); 15% reprezintă substanŃa
intermediară necelulară (lichid extracelular cu elemente macromoleculare),
iar 10% reprezintă reŃeaua vasculară.
Într-un mod încă neexplicabil ei permit unor celule să se specializeze
în moduri diferite în decursul dezvoltării, în ciuda faptului că ele au acelaşi
patern (tipar) de bază.
Clasificarea neuronilor. Dupa formă neuronii pot fi stelaŃi (în cornul
medular anterior), piriformi (neuronii Purkinje din scoarŃa cerebrală);
piramidali (din straturile piramidale ale scoarŃei cerebrale) şi ovalari (în
ganglionii spinali). După numărul proceselor neuronale (prelungirilor) care
iau naştere din corpul celulei, neuronii pot fi: unipolari, cu o singură
prelungire nervoasă denumită axon (celulele din ganglionii sistemului
nervos autonom şi celulele cu conuri şi bastonaşe din retină); bipolari cu
două fibre nervoase, una periferică (dendrita)care primeşte informaŃia şi alta
situată la polul opus (axon) care duce informaŃia la SNC sau de la SNC la
organele efectoare (motorii); multipolari (din corpul medular anterior) cu un
axon şi mai multe dendrite care emerg din toate părŃile corpului celular şi
pseudounipolari cu o singură prelungire care se divide imediat într-o fibră
periferică (dendrită) şi una centrală (axon).

18
 Neuronii sunt stelaŃi şi au o prelungire lungă numită axon şi
ramificaŃii scurte de cealaltă parte numite dendrite. Important de reŃinut este
faptul că neuronul în întregime este o celulă unică a cărei citoplasmă umple
axonii şi dendritele. Neuronii au dimensiuni şi forme foarte variate. Numărul
lor este de 5x109 din care 14 miliarde aparŃin cortexului.
Axonul care transmite impulsurile electrice de la măduva spinării
până la muşchii degetelor de la picioare aparŃin unui neuron care poate
atinge lungimea de 60-90 cm., în funcŃie de lungimea piciorului. Axonul
asigură transmiterea excitaŃiei către alt neuron sau unui aparat efector.
Dendritele sunt specializate în captarea excitaŃiei şi în dirijarea ei spre
operatorii situaŃi în corpul neuronului. În corpul neural au loc procese de
analiză – sinteză a informaŃiei. Astăzi s-a modificat esenŃial imaginea despre
transformările care au loc la nivel neuronal. Neuronul este asemănat cu un
microsistem logistic, capabil a efectua operaŃii de comparaŃie, discriminare,
clasificare, bazate pe criterii de ordin pragmatic, semantic şi sintactic. Natura
şi conŃinutul transformărilor efectuate depind de specializarea funcŃională a
neuronilor.Dupa functie exista trei tipuri de neuroni: senzoriali, motori şi de
asociaŃie.
Primii, cei senzoriali, sunt specializaŃi în receptarea informaŃiei emise
de sursele din afara SNC în prelucrarea ei şi în elaborarea în final a unui
model adecvat al unei însuşiri sau al stimulului în ansamblu. Gruparea
acestor nuroni la diferite niveluri ale nevraxului, împreună cu căile nervoase
alcătuite din terminaŃiile lor dentritice şi axonice formează marile sisteme
ale sintezei aferente.
Neuronii motori sunt specializaŃi în elaborarea mesajelor de comandă
şi a răspunsurilor la stimulii din mediul intern sau extern al organismului.
Gruparea lor ierarhică formează marile sisteme ale sintezei eferente.

19
 Neuronii asociativi stabilesc legătura între cei senzoriali şi cei motori.
Gruparea lor formează zonele de asociaŃie sau integrative ale SNC. Pe
măsură ce trecem de la un segment inferior la altul superior, ponderea
neuronilor asociativi şi implicit a zonelor de asociaŃie creşte semnificativ.
Astfel la nivelul scoarŃei cerebrale zonele de asociaŃie reprezintă aproximativ
2/3 din suprafaŃa totală. Întrucât un neuron asociativ poate primi semnale de
la neuronii senzitivi aparŃinând unor subsisteme modale diferite, precum şi
de la neuronii motori aparŃinând unor zone diferite el poate efectua
comparaŃii şi integrări intermodale. Corespunzător la nivelul zonelor de
asociaŃie se realizeaza integrări complexe, supraordonate, cu conŃinut
informaŃional calitativ superior.
Membrana celulară sau partea externă a neuronului reprezintă
formaŃiunea cea mai specializată a tuturor neuronilor. Aceasta este
semipermeabilă, permiŃând trecerea diferitelor particule încărcate electric
(ioni) din interior către exterior şi invers. De obicei există concentraŃii
diferite de ioni (Na+, Cl-, Ca+2etc) în interiorul şi exteriorul celulei (stare
polarizată), ceea ce duce la o diferenŃă de potenŃial electric de aproximativ
–65mV în secŃiunea transversală a membranei din interior către exterior
Na+ Na+ Na+ .
K+ K+ K+

Valorile potenŃialului de repaus este cuprins intre –50mV pentru celulele

uşor excitabile (neuroni vegetativi), - 70mV pentru neuronii din SNC şi –
90mV pentru fibrele musculare striate.
SituaŃia poate fi schimbată cu ajutorul stimulilor de diferite tipuri (mecanici,
electrici, chimici) - - - + + + K+ K+ Na+ Na+

20
 + + +- - - Na+ Na+ K+ K+
Pe măsură ce potenŃialul transmembranar scade către valoarea de + 55 mV
apare o creştere explozivă a permeabilităŃii membranei ceea ce permite
ionilor de sodiu şi clor să pătrundă în neuron iar ionilor de potasiu să iasă în
exterior (depolarizarea). Acest schimb rapid, deplasează potenŃialul de
membrană de la –65mV la +55mV în aproximativ o jumătate milisecundă,
creind astfel potenŃialul de acŃiune. După ce potenŃialul de acŃiune atinge
maximum de +55mV, membrana se reântoarce rapid la valoarea sa de repaus
adică la cea a potenŃialului de –65mV. Împreună cu o scurtă perioadă
refractară de după potenŃialul de acŃiune , timp în care membrana este
inactivă, întreaga secvenŃă durează aproximativ 4 ms.
Transportul ionic transmembranar realizat prim mecanisme diverse
duce la aparitia şi menŃinerea potenŃialelor de membrană, de repaus sau de
acŃiune. Cele mai importante dispozitive de transport sunt reprezentate de
canalele membranare şi de pompele ionice. Canalele ionice sunt sisteme
pasive de transport transmembranar formate din proteine ce străbat
membrana celulei excitabile prin care se transportă ionii din exterior către
intrior şi invers. Transportul ionic transmembranar activ este asigurat de
mecanismul pompelor ionice (pompa de Na+ - K+, pompa de Ca2+, pompa de
Cl_ etc.)
În concluzie, orice factor care determină o creştere bruscă a
permeabilităŃii membranei pentru ionul de Na+ de la exterior produce o
secvenŃă de modificări rapide ale potenŃialului de membrană. Această
secvenŃă se numeşte potenŃial de acŃiune. Modificarea durează câteva
fracŃiuni de secundă după care potenŃialul de membrană revine la valoarea
lui de repaus – potenŃial de repaus- Factorii care pot declanşa o astfel de
secvenŃă pot fi electrici, mecanici, termici sau chimici.

21
 Structura membranei neuronale care permite apariŃia potenŃialului de
acŃiune, permite şi propagarea lui de-a lungul neuronului, din punctul din
care a luat naştere. Astfel, unda de activitate electrică (sau depolarizarea)
adică variaŃia explozivă a potenŃialului de membrană de la –65 la +55mV,
trece de-a lungul membranei neurale. Dacă se plasează pe membrană un
electrod înregistrator format dintr-un fir subŃire, el va înregistra această undă
ca pe o apariŃie de activitate electrică. Acesta este influxul nervos. Fiecare
parte a membranei traversată de un impuls, rămâne inactivă pentru o
perioadă de aproximativ 4 milisecunde. Astfel rata maximă a transmisiei
impulsurilor, sau fregvenŃa este de aproximativ 250/sec.
ProprietăŃile cruciale ale conducŃiei impulsurilor sunt: frecvenŃa şi
tempoul trenurilor de impulsuri.PotenŃialele de acŃiune sunt de obicei iniŃiate
pe dentritele neuronului după care influxul nervos este propagat de-a lungul
neuronului în direcŃia dentrită – celulă – axon – terminalele tuturor ramurilor
axonice.
Sistemele senzoriale şi motorii, percepŃia, memoria, cogniŃia,
gândirea, emoŃia, personalitatea sunt reprezentate fiecare de anumite
paternuri de impulsuri nervoase şi de structuri proprii ale SNC. Viteza de
conducere poate fi calculată după distanŃa dintre punctele de aplicare şi
culegere prin care trece potenŃialul de acŃiune, distanŃă caracterizată prin
timpul de trecere dintre cele două puncte. Viteza de conducere variază
pentru fiecare fibră nervoasă între 0,5 şi 170 m/s. Viteza de conducere este
mai mare în fibrele mielinice şi în cele cu diametrul mai mare. Fibrele pentru
durere cu un diametru de 1µ au o conducere de 1m/s. Cele aferente fusurilor
musculare cu diametrul de 13µ au o viteză de conducere de 75m/s. Fibrele
pentru sensibilitatea profundă cu diametrul de 3µ au o viteză de 11m/s.

22
Nervii mixti periferici (ex. nervul sciatic) care inervează musculatura şi
pielea membrului inferior conŃine toate categoriile de fibre nervoase.
ProprietăŃile generale care stau la baza activităŃii neuronului sunt:
excitabilitatea, conductibilitatea şi labilitatea.
Activitatea de fond (spontană) a neuronilor
MulŃi neuroni posedă proprietatea de a descărca ritmic, fără acŃiunea
excitaŃiei. Această activitate continuuă şi după întreruperea prin narcoză a
contactelor sinaptice. Activismul spontan poate fi rezultat al bombardării
sinaptice, al circuitului închis şi al influxului nervos.

Celulele gliale
Numărul celulelor gliale din SNC este de aproximativ 5-6 ori mai
mare decât numărul neuronilor. Nevroglia SNC este formată din astrocite,
oligodendrocite, microglie şi ependim. Acestea nu sunt numai celule de
susŃinere a Ńesutului nervos ci joacă un rol însemnat în transportul de gaze,
apă, electroliŃi şi metaboliŃi de la vasele sanguine la parenchimul nervos,
îndepărtând şi produşii de dezintegrare din neuroni.

Sinapsa
Neuronii nu sunt interconectaŃi fizic între ei. Dacă ar fi aşa, atunci
potenŃialul de acŃiune s-ar propaga la întâmplare în toate părŃile SNC. Între
terminalul unui axon şi neuronul următor există o discontinuitate.
Conexiunea dintre neuroni ca şi cea dintre ei pe de-o parte şi elementele
receptoare şi executive, pe de altă parte, se realizează prin intermediul unui
mecanism complex pe care Foster şi Sherrington (1897) l-a denumit sinapsă.
Cercetările histologice au evidenŃiat că la locul de contact, aceste
terminaŃii prezintă o proeminenŃă care poate avea forma unui inel, unui

23
buton, unui bulb sau a unei varicozităŃi. Toate aceste structuri sunt cunoscute
sub numele generic de butoni sinaptici.
În general sinapsa reprezintă o barieră faŃă de potenŃialul de acŃiune
care se propagă către terminalul axonal sau presinaptic.
Structural, sinapsa cuprinde următoarele elemente: o membrană
presinaptică ce conŃine vezicule caracteristice cu un diametru de 300-400Å
(1/10000 dintr-un micron) denumite veziculele aposinaptice ale lui Robertis
şi Benelt şi membrana postsinaptică. Între cele două membrane există un
spaŃiu care variază de la un tip de sinapsă la altul de la 150 la 500Å. După
natura terminaŃiilor între care se face joncŃiunea, sinapsele pot fi:
-axosomatice (în măduvă , în ganglionii spinali)
-axodentritice (în scoarŃa cerebrală)
-dentrodendritice
-axoaxonale
După efectul produs la nivelul neuronului receptor se disting sinapse
excitatorii şi sinapse inhibitorii. La acestea se adaugă sinapsele receptoare
(senzoriale) prin care se realizează trecerea informaŃiei de la nivelul
celulelor senzoriale periferice în structurile neuronale specifice care intră în
alcătuirea sistemelor sintezei aferente, şi sinapsele efectoare (vegetative sau
motorii) prin intermediul cărora se transmit semnalele de comandă de la
centrii sintezei eferente la organele executive de răspuns (glande sau
muşchi).
După mecanismul de transfer al excitaŃiei de la nivelul neuronului
emitent la cel al neuronului receptor , se presupune existenŃa a două tipuri de
sinapse: cu transmisie chimică şi cu transmisie electrică.
Sinapsele excitatorii depolarizează iar cel inhibitorii hiperpolarizează
membrana postsinaptică. Acetilcolina este transmiŃătorul chimic de la

24
nivelul joncŃiunilor neuromusculare şi al multor altor sinapse neuronale.
Oricum toŃi neurotransmiŃătorii (noradrenalina, serotonina) sunt produsul
activităŃii secretorii a neuronilor care se intensifică în cursul stimulărilor
externe. Se presupune că la fiecare impuls nervos se degajază şi se pun în
mişcare aproximativ 1 milion molecule de acetilcolină. În segmentul
postsinaptic neurotransmiŃătorii sunt supuşi unui proces chimic de
descompunere prin intermediul unor agenŃi speciali de tipul unor enzime
cum ar fi colinesteraza. Pentru ca aceste contrasubstanŃe să devină eficiente
şi să asigure preluarea continuuă de către membrana postsinaptică a
influxului de la nivelul membranei presinaptice este necesar să fie produse în
cantitate suficientă şi să acŃioneze rapid asupra substanŃelor transmiŃătoare.
Experimental s-a dovedit că, colinesteraza se produce într-o cantitate
de 5 ori mai mare decât este minim necesară, iar viteza ei de reacŃie este
deasemenea foarte ridicată. O moleculă de colinesterază hidrolizează o
moleculă de acetilcolină în 30µs. Această viteză a reacŃiei de hidroliză este
suficient de mare pentru a asigura funcŃionarea optimă a mecanismului
sinaptic.În principiu se poate spune că sinapsa funcŃionează ca un sistem cu
telecomandă chimică.
Sinapsa reprezintă o barieră faŃă de potenŃialul de acŃiune care se
propagă către terminalul axonal presinaptic. PotenŃialul de acŃiune trebuie să
se transmită transsinaptic către membrana postsinaptică a neuronului
următor. Transmiterea transsinaptică se face pe cale chimică.
NeurotransmiŃătorii sunt stocaŃi în terminalul sinaptic sub forma unor
vezicule sferice de stocare. Când un potenŃial de acŃiune ajunge în regiunea
presinaptică, el stimulează un număr de vezicule pentru a migra şi a se reuni
cu membrana neurală propriu-zisă a celulei care delimitează sinapsa de
unde, ele îşi eliberează conŃinutul chimic în spaŃiul sinaptic. Moleculele

25
neurotransmiŃătorului difuzează transsinaptic şi se combină cu receptorii
localizaŃi pe membrana postsinaptică.
Molecula neurotransmiŃătorului are o anumită configuraŃie spaŃială
care se adaptează perfect configuraŃiei spaŃiale a moleculei receptor.
InteracŃiunea dintre transmiŃător şi receptor este de scurtă durată, dar cât
timp durează produce o schimbare în permeabilitatea membranei
postsinaptice.
În acest mod se face propagarea potenŃialului de acŃiune, dar
combinarea unei singure molecule de neurotransmiŃător cu un singur
receptor este insuficientă pentru depolarizarea completă a membranei
postsinaptice. În aceste condiŃii, impulsu nervos nu va traversa sinapsa iar
informaŃia pe care o reprezintă va fi pierdută. Astfel, frecvenŃa impulsurilor
nervoase din neuronul presinaptic nu corelează cu fregvenŃa impulsurilor din
neuronul postsinaptic. Un neuron are sinapse cu câteva mii de alŃi neuroni.
Sinapsele au anumite proprietăŃi fundamentale comune şi anume:
-conducere unidirecŃională. Transmisia se poate face în lanŃuri
neuronale sau în circuite neuronale. Oricum, sinapsa este o salvă
unidirecŃională.
-descărcare repetitivă. O singură salvă sincronă de impulsuri aplicată
presinaptic unui neuron evocă deseori dar nu totdeauna o salvă de vârfuri în
neuronul postsinaptic.
-imposibilitatea transmiterii cu exactitate a fregvenŃelor salvelor
presinaptice.
-oboseala sinaptică. Neuronul postsinaptic nu răspunde la fiecare
stimul printr-o salvă de stimuli repetitivi. Dacă stimulăm calea presinaptică
cu o fregvenŃă de 20c/s, neuronul postsinaptic răspunde numai la primele
salve. Cu cât lanŃul neuronal este mai lung, cu atât capacitatea de a urma în

26
mod exact fregvenŃa impusă este mai mică. Sinapsa este uşor blocată de
asfixie, ischemie şi droguri deprimante.
-inhibiŃia sinaptică se produce la nivelul unor sinapse în care
consecinŃa activităŃii presinaptice nu este o excitaŃie ci o depresie a activităŃii
în neuronul postsinaptic.
-întârzierea sinaptică se datorează faptului că transmisia necesită un
anumit timp până ce substanŃa neurotransmiŃătoare este descărcată de către
terminalul presinaptic şi până ce transmiŃătorul difuzează la membrana
neuronală postsinaptică. Timpul minim pentru aceste procese este de 0.5ms.

Sinapsa, unul dintre substraturile cele mai importante ale plasticităŃii

SN, stă la baza unor funcŃii superioare ca învăŃătura, memoria etc. Utilizarea
frecventă a unei căi sinaptice duce la extinderea suprafeŃei de contact, incită
sinteza de substanŃă transmiŃătoare şi măreşte disponibilitatea acestui
transmiŃător la nivelul spaŃiului sinaptic, toate la un loc favorizând
transmiterea sinaptică. S-a demonstrat apoi că fenomenele care se produc în
cadrul mecanismelor sinaptice au o strânsă legătură cu stocarea informaŃiei.
Tocmai datorită unei asemenea legături, se elaborează în timp, la nivel
sinaptic, indici şi operatori de recunoaştere a semnalelor de intrare. Sinapsa
devine astfel nu numai un mecanism de conducere al influxului nervos, ci şi
de interpretare informaŃională a lui.

NEUROTRANSMIłORI ŞI NEUROMODULATORI

În contrast cu cercetarea activităŃii electrice a sistemului nervos,

studiile biochimice au început mult mai târziu. Un pas decisiv a fost făcut în
jurul anului 1900 de către şcoala engleză de fiziologie a lui John Langley

27
care a studiat nervii autonomi ai organelor interne. Atunci s-a constatat că
stimularea electrică a nervilor respectivi produce modificări caracteristice,
de tipul tahicardiei şi hipertensiunii arteriale care mimează pe cele provocate
de injectarea extractului de glandă adrenală.
În anul 1904 Elliot, student al lui Langley, în vârstă de 26 de ani la
British Medical, a făcut o comunicare la Physiological Society, în care
postula că impulsurile nervilor autonomi duc la eliberarea la nivelul
terminalelor acestora a unei substanŃe asemănătoare epinefrinei din glanda
adrenală.
În acelaşi an Langley a arătat că celulele glandulare au substanŃe
inhibitoare şi excitatoare care determină răspunsurile şi acŃiunele organelor.
Aceste cercetări erau departe de realitatea sugerării legăturilor chimice dintre
neuroni, de dependenŃa lor de activitatea impulsurilor electrice şi de prezenŃa
moleculelor receptor în transmiterea sinaptică.
În 1921 Loewi a demonstrat că nervul vag inhibă activitatea cardiacă
prin eliberarea acetilcolinei. Lucrările lui Dale şi colaboratorilor din 1930 au
demonstrat că acetilcolina este o substanŃă neurotransmiŃătoare atât la
nivelul ganglionului autonom cât şi la nivelul joncŃiunii dintre nervul şi
muşchiul scheletic. Ulterior a fost acceptat faptul că această comunicare
dintre neuroni şi organele Ńintă sau dintre neuroni se face prin transmitere
chimică. După acetilcolină, au fost identificate ca neurotransmiŃători, la
nivelul sistemului nervos central şi periferic, catecolaminele (dopamina,
norepinefrina şi epinefrina).
NeurotransmiŃătorul este o substanŃă fabricată de celulă, care eliberat
în spaŃiul sinaptic ca răspuns la o stimulare are un efect specific asupra altei
celule. În SNC această celulă este neuronul, dar la periferie poate fi o celulă
secretoare.

28
 În general se ştia că un neuron utilizează numai un transmiŃător (legea
lui Dale), dar acum s-a dovedit că pot exista în mulŃi neuroni doi
transmiŃători formaŃi dintr-o peptidă şi o amină. În creier au fost identificaŃi
receptori pentru unii neurohormoni existând şi posibilitatea eliberării
acestora în circulaŃia periferică prin bucla feedback.
Ulterior, situaŃia s-a complicat prin apariŃia conceptului de
neuromodulator. Astfel, acŃiunea neurotransmiŃătorului considerată a fi
scurtă, operează pe o distanŃă mică. Totuşi, unii candidaŃi neurotransmiŃători,
în special peptidele, provoacă modificări de lungă durată a tonusului
sinaptic, modulând astfel mediul înconjurător în vederea acŃionării altui
neurotransmiŃător.
Prin urmare, utilizarea tradiŃională a structurilor anatomice ca unităŃi
funcŃionale n-a fost înlocuită, dar trebuie ştiut că acelaşi comportament se
află sub dependenŃa atât a unui substrat anatomic, cât şi a unuia
neurochimic. Creierul posedă neuroni şi neurotransmiŃători încât orice
structură are la bază componente anatomice şi componente neurochimice.
Căile anatomice cerebrale interconectate sunt definite nu numai de
structura lor anatomică ci şi de transmiŃătorii lor sinaptici. O anumită cale
înglobează mii de axoni care pleacă de la nucleii trunchiului cerebral (bulb,
punte, pedunculi) către regiunile creierului anterior. În traiectul lor către
creierul anterior (nucleii bazali, sistem limbic, cortex cerebral) aceşti axoni
emit colaterale care se îndreaptă către structurile vecine. Neuronii respectivi
eliberează acelaşi neurotransmiŃător la fiecare din cele peste 100 terminaŃii
sinaptice. A devenit posibilă identificarea unui mare număr de căi neuronale
ascendente formate din axonii care pornesc de la grupele celulare ale
trunchiului cerebral şi ajung la creierul anterior.

29
 În continuare vom analiza câŃiva neurotransmiŃători cheie pentru
fiziologie.
Acetilcolina (Ach) (parasimpaticomimetic), este transmiŃătorul
principal utilizat de neuronii motori ai măduvei spinării. În SNC este găsită
în concentraŃii mari la nivelul nucleului caudat şi al hipotalamusului precum
şi în sistemul colinergic ascendent care defineşte inervaŃia talamusului,
cerebelului, sistemului limbic şi cortexului cerebral. Activitatea colinergică
se reflectă asupra trezirii corticale şi comportamentale. Desincronizarea
(trezirea) corticală este produsă de eliberarea acetilcolinei. Stimularea
reticulată măreşte activitatea căilor colinergice ascendente prin eliberarea
crescută de acetilcolină la nivelul punctelor de contact ale acestora cu
cortexul cerebral. Lezarea formaŃiunii reticulate reduce cantitatea de
acetilcolină eliberată la nivel cortical.
Serotonina este denumita chimic 5 hidroxitriptamină (5HT). Aceasta
face parte din categoria aminelor neurotransmiŃătoare, în care mai intră
dopamina şi noradrenalina. Cantitatea cea mai mare de serotonină se află în
nucleii rafeului din trunchiul cerebral, de la care pleacă fibre ascendente şi
descendente care influenŃează multe arii din creier, în special neocortexul,
sistemul limbic, talamusul şi hipotalamusul. Corelatele comportamentale ale
sistemului serotoninic au fost mai puŃin studiate. Una din cauze se datorează
lipsei medicamentelor specifice pentru blocarea sau stimularea sistemului.
Majoritatea studiilor s-au efectuat cu ajutorul medicamente care produc
creşteri sau scăderi enorme ale concentraŃiei generale de serotonină. În acest
mod s-a constatat rolul de control al serotoninei asupra somnului cu unde
lente. Leziunile de la nivelul rafeului sau injectarea unor substanŃe care
diminuă cantitatea de serotonină cerebrală îi fac pe şobolani mai explorativi,
mai hiperactivi şi eventual hiperagresivi. Aceste date sugerează că

30
serotonina centrală mediază inhibarea comportamentală. Creşterea cantităŃii
de serotonină duce la realizarea unui comportament mai scăzut. Injectarea
unor substanŃe care sărăcesc creierul de serotonină mimează acŃiunea
medicamentelor antianxioase.
Noradrenalina (NA) este transmiŃătorul postganglionic al neuronilor
simpatici, dar în creier neuronii care o sintetizează cel mai mult se află în
trunchiul cerebral, în locus coeruleus şi în alŃi nuclei. Neuronii ascendenŃi
influenŃează cortexul cerebral, sistemul limbic şi hipotalamusul. Se crede că
noradrenalina cerebrală este implicată în reglarea funcŃiilor cognitive (pe
calea cortexului), afective (prin intermediul sistemului limbic ce controlează
expresia emoŃiilor), endocrine şi autonome (prin intermediul
hipotalamusului). Noradrenalina cerebrală mediază excitarea, fapt
demonstrat cu ajutorul agoniştilor noradrenalinei (ex :amfetaminele) care au
efecte stimulatoare. Diminuarea cantităŃii de noradrenalină cu 70-80% nu
împiedică achiziŃionarea de modele motorii noi dificile. Prin urmare,
noradrenalina are un rol important în procesul de învăŃare. S-a mai afirmat
că acest neurotransmiŃător contribuie la alegerea stimulilor importanŃi pe
care îi consideră demni de o analiză ulterioară. Implicarea noradrenalinei
ventrale în funcŃia hipotalamică este mai certă.
Dopamina (DA). Există 3 căi majore ale dopaminei. Prima porneşte de
la substanŃa neagră din mezencefal şi ajunge până la corpul striat din
ganglionii bazali iar o extensie a acestei căi inervează şi nucleul amigdaloid.
A doua cale porneşte de la corpii celulari din apropierea substanŃei negre şi
se termină în tuberculul olfactiv al sistemului limbic. Terminalele
dopaminice din cortex sunt probabil extensii ale acestei căi mezencefalice. A
treia reprezentată de o colecŃie densă de corpi celulari ai dopaminei se
găseşte în hipotalamus. Ea inhibă în mod normal eliberarea de prolactină

31
din lobul anterior al glandei pituitare. Medicamentele care blochiază
dopamina produc o creştere imediată a nivelului de prolactină. La cei
decedaŃi de boala Parkinson s-a găsit o degenerare marcantă a substanŃei
negre şi a striatului precum şi scăderea cantităŃii de dopamină. La
majoritatea structurilor cerebrale, tractul nigro-striat este reprezentat
bilateral. Cele mai multe medicamente antischizofrenice sunt antagonişti ai
dopaminei. Dată fiind asocierea dintre pierderea dopaminei nigro-striatale şi
parkinsonism este de aşteptat ca blocanŃii dopaminei să producă la oameni
parkinsonism. Astfel, tratamentele prelungite cu medicamente neuroleptice
în schizofrenie produc în mod consistent efecte secundare de parkinsonism
sau efecte extrapiramidale. Axonii de dopamină care urcă de la substanŃa
neagră formează sinapse în striat pe neuronii colinergici. Dopamina eliberată
din terminaŃiile presinaptice acŃionează în mod normal pentru a inhiba aceşti
neuroni colinergici. În parkinsonism sau în cazul blocării dopaminei de către
medicamentele neuroleptice, activitatea căii nigro-striate este redusă iar
neuronul colinergic nu mai este inhibat. Prin urmare, simptomele
extrapiramidale sunt produse de neuronii colinergici supraactivi din striat, în
special din nucleul caudat. AcŃiunea neurolepticelor de blocare a dopaminei
striatale duce la apariŃia unor efecte secundare care pot fi ameliorate cu
medicamente anticolinergice sau cu L-Dopa, fără afectarea funcŃiei
antipsihotice a neurolepticelor.
Aminoacizi excitatori (glutamatul şi aspartatul). Glutanatul este
transmiătorul excitator major de la nivelul creierului. Aproape toate celulele
cerebrale au receptori care-i răspund. Există 4 tipuri de receptori ai
glutamatului iar unul dintre aceştia are şi subtipuri. Ei controlează canalele
cationice cu conductanŃă mare, permeabile la Ca, Na şi K. În cazul
depolarizării membranei cu 20-30 mV, Mg iese din aceste canale permiŃând

32
intrarea Na şi Ca în celulă. Aceste canale funcŃionează eficient numai în
prezenŃa glicinei. Când concentraŃia glicinei este redusă, abilitatea
glutamatului de a deschide canalele respective se reduce. Majoritatea
neuronilor glutamatergici se găsesc la nivelul cortexului cerebral şi la nivelul
hipocampului. Cantitatea excesivă de glutamat este toxică pentru neuroni
prin influxul excesiv de Ca intracelular.α, β si γ. Subunitatea α are cea mai
mare afinitate pentru GABA.
Aminoacizi inhibitori ( GABA şi glicina sau glicocolul).
GABA (gama-aminobutiric-acid) are acŃiune inhibitoare majoră la
nivel cerebral şi medular. El acŃionează în 40% din sinapsele SNC. Există
trei subunităŃi receptoare pentru GABA:
Doua subunităŃi α şi β se leagă de barbiturice în timp ce α se leagă de
benzodiazepine. Receptorii GABA acŃionează prin deschiderea canalelor de
Cl- care hiperpolarizează şi inhibă celulele Ńintă. Receptorii GABA de care
se leagă benzodiazepinele sunt concentraŃi în sistemul limbic, în special în
amigdală, arie cu importanŃă centrală pentru comportamentul emoŃional.
Glicina.
DistribuŃia cerebro-spinală a glicinei este mai limitată decât la GABA,
cele mai mari concentraŃii găsindu-se în trunchiul cerebral, cerebel şi
coarnele anterioare ale măduvei spinării. Glicina este utilizată de
interneuronii măduvei spinării pentru inhibarea muşchilor antagonişti.
AcŃiunea hiperpolarizantă postsinaptică se realizează prin intermediul unui
receptor ionotrop cuplat la canalul de clor. AcŃiunea canalului respectiv
produsă de glicină provoacă ca şi în cazul receptorului GABA, creşterea
permeabilităŃii pentru ionii de clor (Robinson1994).
.
Peptidele opioide.

33
 S-a sugerat că există neurotransmiŃători endogeni similari cu morfina.
Plecând de la această ipoteză, Hughes şi Kosterlitz (1975) au identificat în
omogenatele de Ńesut nervos cerebral, două peptide morfinomimetice pe care
le-au denumit enkefaline. Ulterior, Guillemin (1976) a descoperit
endorfinele cerebrale, iar Goldstein şi colaboratorii (1979) au izolat din
hipofiză şi din tesutul nervos porcin o a treia grupă de peptide opioide
denumite dinorfine. Descoperirea celor trei tipuri de peptide opioide
(endorfine sau endomorfine) a fost urmată de stabilirea structurii chimice,
biosintezei, distribuŃiei şi proprietăŃilor biologice ale acestora.
Enkefalinele. Prin afirmarea lor specifică pentru receptorii opiacei,
enkefalinele seamănă cu morfina, dar efectul lor analgezic a fost greu de
determinat deoarece ele sunt scindate rapid de către enzime după injectarea
lor intracraniană.
S-a demonstrat că există o strânsă legătură între distribuŃia
terminaŃiilor enkefalinice şi modularea impulsurilor nociceptive. Enkefalina
este stocată în terminaŃiile pre-sinaptice; în condiŃii corespunzătoare este
eliberată în sinapsă unde acŃionează asupra receptorilor opiacei postsinaptici.
Aceasta pare să fie baza analgeziei naturale. În anumite condiŃii sistemul
poate deveni supraactiv (exemplul soldaŃilor cu răni puternice care continuuă
să lupte). Există şi diferenŃe individuale în susceptibilitatea la durere,
explicate prin densitatea acestor căi opiate. Acupunctura poate stimula
sistemul opioid endogen iar naloxona blocheaza analgezia indusă de
hipnoză. În plus, opiaceele endogene pot explica şi efectul placebo.
S-a sugerat că sistemul endogen opiat joacă un rol important şi în
funcŃionarea normală a căilor de recompensare din creier.

34
 Extranevraxial, enkefalinele au fost detectate la nivelul tubului
digestiv, ganglionilor simpatici, Ńesutului glandular medulosuprarenal şi în
retină (Nieuwenhuys 1985).
Endorfinele. Termenul de endorfină derivat din cuvintele endogen şi
morfină, se utilizează pentru a desemna unele peptide cu acŃiune opioidă.
Aceste substanŃe au fost relevate odată cu descoperirea în creierul
vertebratelor a receptorilor opiacei prezenŃi în terminaŃiile presinaptice. Spre
deosebire de enkefaline, endorfinele au o localizare mai limitată. În funcŃie
de zona în care se găsesc, endorfinele sunt stocate fie ca atare, fie sub formă
acetilată, inactivă. S-a presupus că endorfinele ar favoriza eliberarea
hormonului antidiuretic, a celui de creştere şi a prolactinei. În general
endorfinele ajută la menŃinerea unui comportament normal. Receptorii
opiacei au o localizare eterogenă având concentraŃia cea mai mare în ariile
legate de perceperea durerii şi de comportamentul emoŃional. Alterarea
mecanismului care reglează homeostazia betaendorfinelor provoacă semne şi
simptome de boală mintală. SubstanŃa antagonistă cu înaltă specificitate
pentru receptorul opioid, naloxona, nu a dus la nici o ameliorare clinică a
schizofrenicilor. Injectarea endorfinelor în LCR afectează numeroase
procese fiziologice şi comportamentale. Beta-endorfina dă o marcată stare
catatonică numită stare de inhibiŃie rigidă sau imobilitate rigidă beta-
endorfinică.
Dinorfinele. Reprezintă a treia familie de peptide opioide endogene.
În SNC cea mai mare concentraŃie de endorfine se găsesc în hipotalamus şi
in lobul neural (posterior) al hipofizei. Cele trei sisteme opioide
(enkefalinele, endorfinele şi dinorfinele) nu sunt complet separate.
Precursorii lor pot genera peptide diferite dar şi identice în funcŃie de
structura nervoasă sau glandulară în care se produc şi de rolul pe care-l

35
îndeplinesc în plan funcŃional. DistribuŃia cerebro-spinală a peptidelor
opioide fiind diferită şi dublată de prezenŃa receptorilor opioizi asigură
efecte inhibitorii asupra durerii şi asupra reacŃiilor somatovegetative şi
endocrine produse de stres.
Peptide neopioide. În afara neuropeptidelor opioide există şi alte
peptide neuroactive considerate ca mediatori chimici ai influxurilor nervoase
centrale sau periferice. Majoritatea acestora îndeplinesc roluri diferite fie de
neurotransmiŃători sau cotransmiŃători, fie de neuromodulatori sau hormoni
locali în funcŃie de locul de sinteză, eliberare şi acŃiune (Holzer-Petsche şi
colaboratorii 1985). Printre acestea cităm: substanŃa P, neurotensina, peptida
vasoactivă intestinală (PVI), colecistochinina, neuropeptida Y,
somatostatina, gonadoliberina, corticoliberina, ACTH, vasopresina şi
ocitocina, angiotensina, mediaŃia purinergică (ATP) si mediaŃia nitrinergică
(oxidul nitric). Trebuie ştiut totuşi că nu există sisteme transmiŃătoare izolate
deoarece efectul unuia are implicaŃii directe asupra altora. De obicei, într-un
comportament specific sunt implicate mai multe substanŃe neurochimice de
tipul neurotransmiŃătorilor. Unele din aceste substanŃe au rol excitator, altele
inhibitor sau modulator asupra activităŃii neurale. PrezenŃa
neurotransmiŃătorilor presupune şi existenŃa receptorilor caracteristici
fiecăruia din aceştia. Neuronii primesc multiple impulsuri pe calea sinpselor,
astfel încât membranele lor dentritice şi somatice pot poseda receptori pentru
fiecare tip de input. Datorită acestui fapt, terminalul unui axon eliberează în
spaŃiul sinaptic un anumit neuroransmiŃător care difuzează apoi către
membrana postsinaptică unde se combină cu receptorul specific. De
asemenea s-a descoperit existenŃa şi a unor receptori pe terminalul pre-
sinaptic, astfel încât unii neurotransmiŃători difuzează spre aceştia
(autoreceptori). Efectul lor este acela de a inhiba eliberarea

36
neurotransmiŃătorului din terminalul presinaptic. Prin urmare ar exista un
mecanism feed-back negativ, deoarece cu cât se eliberează mai mult
neurotransmiŃător cu atât eliberarea în continuare a acestuia este împiedicată.
În al doilea rând trebuie amintită şi existenŃa a câtorva forme de receptori
pentru acelaşi neurotransmiŃător.

Neuromodularea

Neuromodularea constă în modificarea în sens activator sau inhibitor

a efectelor neurotransmiŃătorului la nivel postsinaptic. SubstanŃa
neuromodulatoare poate avea origine sinaptică cotransmiŃătoare sau
parasinaptică în cazul eliberării sale de către celulele din afara ariei
sinaptice. În general, substanŃele modulatoare sunt lipsite de efect propriu.
Ele influenŃează în mod indirect teritoriul postsinaptic, modificând
reactivitatea acestuia faŃă de efectele depolarizante sau hiperpolarizante ale
neurotransmiŃătorului principal. Totuşi, în funcŃie de colocalizare, de
fregvenŃa de stimulare şi de interacŃiunile sinaptice, unii mediatori chimici
pot îndeplini rol de neurotransmiŃători sau de neuromodulatori. De precizat
că nu toŃi modulatorii sunt şi cotransmiŃători. În unele cazuri, efectul
retroactiv al neurotransmiŃătorului asupra eliberării sale prin intermediul
receptorilor presinaptici exercită proprietăŃi neuromodulatoare. Dar şi
componentele compartimentului extracelular pot participa la
neuromodularea teritoriului sinaptic. Aproximativ ½ din sinapsele rapide ale
creierului sunt excitatorii, utilizând în cea mai mare parte glutamatul ca
neurotransmiŃător. Cealaltă jumătate a sinapselor rapide este de tip inhibitor

37
şi utilizează în majoritatea cazurilor acidul ca mediator chimic GABA. Spre
deosebire de sinapsele excitatorii şi inhibitorii rapide, căile sinaptice lente
folosesc ca neurotransmiŃători o gamă variată de amine biogenice şi peptide
biologic active. Mecanismele modulare prin care căile sinaptice lente
modulează transmiterea sinaptică sunt insuficient cunoscute. Se crede că ar
fi vorba de modularea proteinkinazelor şi proteinfosfatazelor de către
mediatorii chimici implicaŃi în transducŃia semnalelor.

ANATOMIA SNC

Pentru înŃelegerea adecvată a raportului psihic-creier este necesară

studierea antomiei şi fiziologiei SNC. Initial, anatomia şi fiziologia SNC au

38
făcut abstracŃie de implicarea diferitelor structuri în producerea vieŃii
psihice.
Modelele anatomice erau statice iar modelele fiziologice erau de tip
robot în sensul că funcŃionarea unui centru era privită ca autonomă. De-abia
în ultimele decenii s-a produs o colaborare între anatomie, fiziologie şi
psihologie. Creierul funcŃionează după principiul interacŃiunii şi
interdependenŃei multifazice şi multinivelare. Sistemul dualist preconizat de
Pfluger şi Sherrington împărŃea sistemul nervos în două segmente diametral
opuse : segmentul inferior reprezentat de măduva spinării şi trunchiul
cerebral, în care se află sediul actelor reflexe necondiŃionate şi segmentul
superior format din hemisferele cerebrale în care se află sediul actelor
psihice (spirituale, extrareflexe, extramateriale) inaccesibile cercetărilor.
Astăzi, dispunem de viziunea monistă, comform căreia sistemul
nervos alcătuieşte un angrenaj funcŃional unitar ca activitate reflexă de
răspuns fiziologic şi psihic la stimulii din mediul intern sau extern. Nu există
funcŃii exclusiv fiziologice şi funcŃii exclusiv psihice. Apoi nu toate
formaŃiunile sistemului nervos au acceaşi importanŃă. Există un sistem
nervos central şi un sistem nervos periferic format din ganglioni şi trunchiuri
nervoase. Sistemul somatic este utilizat în raportul dintre organim şi mediul
extern.
Sistemul nervos vegetativ (autonom) coordonează funcŃia organelor
interne.
După criteriile genetice (filogenetic şi ontogenetic) există : formaŃiuni
nervoase vechi (măduva cu actele sale reflexe înnăscute) şi formaŃiuni
nervoase noi (cu acte reflexe complexe de adaptare a individului la mediu pe
baza experienŃei noi).

39
 Ontogenetic, din partea posterioară a tubului neural se dezvoltă
măduva spinării. Partea anterioară dă naştere la cinci vezicule
(mielencefalul, metencefalul, mezencefalul, diencefalul şi telencefalul) din
care se dezvoltă toate formaŃiunile cerebrale:
-mielencefalul = bulbul rahidian
-metencefalul = puntea lui Varoli şi cerebelul
-mezencefalul = pedunculii cerebrali şi tuberculii cvadrigemeni
-diencefalul = talamencefalul şi hipotalamusul
-telencefalul = hemisferele cerebrale

Sistemul nervos are substanŃă cenuşie formată din celule nervoase şi

substanŃă albă formată din terminaŃiile celulelor nervoase.

Măduva spinării

Filogenetic este cea mai veche formaŃiune.Ea are o lungime de 43-45

cm. şi se întinde de la vertebra C1 (atlas) până la vertebra L2. Măduva se
termină printr-un con medular din vârful căruia porneşte filum terminale –
trunchiul nervilor spinali sau coada de cal. Pe suprafaŃa sa măduva spinării
are mai multe şanŃuri longitudinale. Cel mai proeminent este şanŃul median
anterior ocupat de artera spinală anterioară. De partea opusă este şanŃul
median posterior mai puŃin proeminent. Lateral se află şanŃul colateral
anterior prin care ies rădăcinile anterioare motorii ale nervilor spinali şi
şanŃul colateral posterior prin care intră rădăcinile senzitive ale nervilor
spinali.

40
 Structura internă a măduvei spinării

La exterior se află substanŃa albă formată din milioane de axoni ce

transmit impulsuri superior sau inferior. Un mare număr de fibre sunt
mielinice. La interior se află substanŃa cenuşie formată din corpii celulelor
nervoase, din dendritele şi axonii terminali şi preterminali, din capilare şi din
Ńesut glial interneuronal. Fibrele sunt amielinice.

SubstanŃa albă este împărŃită în trei cordoane:

-cordonul anterior- între şanŃul median anterior şi şanŃul colateral anterior
-cordonul lateral- între cele două şanŃuri colaterale anterior şi posterior
-cordonul posterior- între şanŃul colateral posterior şi cel median posterior
Fiecare cordon este subdivizat în grupe de fibre numite fascicule sau
tracturi. Ele alcătuiesc magistralele senzitive şi motorii. După rolul
funcŃional şi direcŃia influxului nervos avem fascicule ascendente centripete
senzitive şi fascicule descendente centrifuge motorii.
Căile senzitive sunt urmatoarele:
Tractul spino-talamic lateral, care se încrucişază retroependimar; el
transmite sensibilitatea termică şi dureroasă la talamus şi de acolo la scoarŃa
cerebrală.
Tractul spino-talamic anterior transmite sensibilitatea tactilă
Tractul Goll şi Burdach transmit sensibilitatea tactilă şi proprioceptivă
conştientă.
Tractul Flechsig şi Gowers (spinocerebelos) transmite sensibiltatea
proprioceptivă inconştientă.
Tractul spinovestibular

41
Tractul spinomezencefalic
Tractul spinoreticulat

Caile motorii

Căile motorii sunt somato-motorii, viscero-motorii şi centrale

(encefalice). Ele reglează reflexele condiŃionate şi actele motorii voluntare.
În continuare redăm cele mai importante tractusuri motorii.
Tractul cortico-spinal pentru mobilitatea voluntară. El este direct şi
încrucişat ( în bulb).
Tractul cortico-ponto-cerebelo-dento-rubro-spinal cu origine în aria
premotorie dirijază mişcările extrapiramidale involuntare.
Tractul cortico-strio-nigric este destinat mişcări involuntare.
Tractul tecto-spinal din tuberculii cvadigemeni – are rol de a întoarce
capul la stimuli acustici.
Tractul rubro-spinal.
Tractul vestibulo-spinal.
Tractul reticulo-spinal utilizat pentru amplitudinea reflexelor motorii.

SubstanŃa cenuşie sub forma de H este divizată în 4 regiuni:

-coarnele anterioare sau ventrale
-coarnele posterioare sau dorsale
-zonele intermediare
-coarnele laterale

42
 Coarnele anterioare reprezintă în principal partea motorie a substanŃei
cenuşii spinale.
Coarnele posterioare conŃin neuroni influenŃaŃi în principal de
impulsurile ce intră în măduvă pe calea rădăcinilor posterioare. Ele
reprezintă partea senzitivă a substanŃei cenuşii spinale. MulŃi dintre aceşti
neuroni dau naştere axonilor ce intră în substanŃa albă după care se duc spre
creier.
Zonele intermediare sunt situate între coarnele anterioare şi
posterioare. Zonele intermediare sunt compuse în principal din neuroni de
asociaŃie sau interneurali pentru integrarea segmentară şi intersegmentară a
funcŃiilor măduvei spinării. De aceea, zonele intermediare reprezinta părŃile
de asociaŃie ale substanŃei cenuşii spinale iar cei mai mulŃi dintre axonii ce
iau naştere din neuronii acesteia rămân în măduva spinării; unii trimit totuşi
proiecŃii către creier.
Cornul lateral este o extensie mică , triunghiulară a zonei intermediare
în cordonul lateral al regiunii toracice şi în primele două segmente lombare.
El conŃine corpii celulelor neuronilor preganglionari ai sistemului nervos
simpatic.

FuncŃiile măduvei spinării

Maduva spinării are următoarele funcŃii:

-FuncŃia de integrare reflexă
-FuncŃia de coordonare reflexă

43
-FuncŃia de conducere
Un arc reflex medula are 4 verigi: veriga receptoare (exteroreceptoare,
interoreceptoare), veriga senzitivă formată din cordoane posterioare şi
laterale); veriga de comandă formată din neuronii somatici şi vegetativi;
veriga de execuŃie formată din muşchii membrelor şi viscerelor). Actul
reflex este raspunsul fiziologic la stimulii care acŃionează asupra unei zone
receptoare, cu participarea sistemului nervos.
În funcŃie de integrare reflexă, – măduva are o anumită independenŃă
dar şi subordonare faŃă de etajele superioare. Prin urmare reflexele medulare
au o dublă integrare: primară medulară şi secundară determinata de centrii
superiori.
FuncŃia de conducere – în legătură cu scoarŃa, măduva este
considerată o verigă de legătură. Prin fibrele ascendente şi descendente se
efectuează acte comportamentale complexe.
FuncŃia de coordonare reflexă –se manifestă prin reglarea actelor
reflexe cum ar fi: ordinea de desfăşurare, dozarea intensităŃii răspunsurilor,
modularea ritmului şi tempoului ( din mers, înnot, gimnastică).

Trunchiul cerebral

Tr5unchiul cerebral este format din:

Bulbul rahidian (medulla oblongata)

44
ProtuberanŃa (puntea lui Varolio)
Pedunculii cerebrali
Bulbul rahidian

ConfiguraŃia bulbului rahidian – configuraŃia sa este asemănătoare cu

cea a măduvei spinării. Are două feŃe: anterioară şi posterioară şi două părŃi
laterale.
Anterior de o parte şi de alta a şanŃului median anterior se găsesc două
cordoane nervoase numite piramide bulbare anterioare. Lateral acestora se
află şanŃurile colaterale anterioare.
La nivelul şanŃului bulbopontin deasupra piramidelor se află originea
aparentă a perechii aVIa de nervi cranieni.
Lateral se află coloanele bulbare laterale, prelungire a celor medulare.
În partea superioară a acestora se află oliva bulbară. La nivelul şanŃului
colateral dorsal al bulbului ies perechile IX, X, XI de nervi cranieni
(glosofaringian, vag şi spinal). La nivelul şanŃului colateral bulbar anterior
îşi are originea aparentă nervul hipoglos(XII). Deasupra olivei se află
originea aparentă a perechii VII, iar lateral de olivă se află originea
aparentă a perechii a VIIIa de nervi cranieni. Piramidele conŃin fibre motorii
cortico-spinale care în proporŃie de 80% se încrucişază în 1/3 inferioară
formând pe o distanŃă de 0,8cm decusaŃia sau încrucişarea piramidelor.
FaŃa posterioară traversată longitudinal de şanŃul median posterior,
continuare a celui medular este cuprinsă între cele două şanŃuri colaterale
aceeaşi dispoziŃie ca în măduva spinării. În partea inferioară cordoanele
posterioare. La jumătatea înălŃimii bulbului, fasciculul Goll şi Burdach se
depărtează. De la acest punct fasciculul Burdach se continuuă cu corpul

45
restiform ce intră în alcătuirea pedunculului cerebelos inferior iar fasciculul
Goll devine piramida bulbară posterioară.
Spre deosebire de măduvă, la bulb, datorită încrucişării fasciculului
piramidal (decusaŃia piramidală) şi a unor căi ascendente senzitive substanŃa
cenuşie este fragmentată în nuclei.
Prin fragmentarea coarnelor anterioare iau naştere nucleii motori.
Prin fragmentarea coarnelor posterioare se formează nucleii senzitivi.
Prin fragmentarea coarnelor laterale iau naştere nucleii vegetativi.
În afară de aceştia bulbul are şi nuclei proprii.
Nucleii proveniŃi din fragmentare sunt: motori, senzitivi si vegetativi.
Nucleii motori sunt formaŃi din nucleul nervului hipoglos(XII), nucleul
ambigu al nervului glosofaringian (IX), nucleul vag (X), nucleul spinal (XI)
Nucleii senzitivi alcătuesc intermediarul Wrisberg (VIIbis), nucleul solitar,
nucleul vag (X), nucleul glosofaringian (IX), nucleul senzitiv al
trigemenului, nucleii vestibulari, nucleii cohleari (anterior şi posterior)
Nucleii vegetativi alcatuesc nucleul solitar inferior (care trimite fibre
viscero-motorii secretorii prin nervul gloso-faringean la glanda salivară şi
parotidă), nucleul dorsal al vagului (de aici pornesc fibrele viscero-motorii la
inimă, plămâni şi organele abdominale).

Nucleii bulbari proprii

Nucleul Goll din piramida bulbară posterioară.

Nucleul Burdach din corpul restiform.

46
 La nivelul acestor nuclei se găsesc deutro-neuronii pentru analiza
secundară a semnalelor sensibilităŃii profunde conştiente. Axonii acestor
neuroni se încrucişază în drum spre talamus formând panglica lui Reil
mediana.
Nucleul olivar bulbar de unde ia naştere tractul olivospinal şi unde se
termină căile care vin de la cerebel, corpii striaŃi, nucleul roşu, şi Ńine de
sistemul extrapiramidal.
SubstanŃa reticulată bulbară este alcătuită din celule motorii, vegetative şi de
asociaŃie.
Pedunculul cerebelos inferior este alcătuit din corpul restiform – prelungire a
fasciculului Burdach, din corpul juxtarectiform prelungire a fasciculului Goll
şi din fibre ale celulelor din substanŃa reticulată. ConcentraŃia acestor nuclei
şi fibre arată importanŃa funcŃională a bulbului.
Substanta alba a bulbului este formată din fibre mielinice grupate sub
formă de tracturi. Fibrele respective pot fi grupate în două clase. O primă
clasă se referă la fibrele de trecere prin bulb (tracturi ascendente şi
descendente), iar a doua clasă cuprinde fibrele proprii bulbului cu origini la
acest nivel.
Fibrele de trecere ascendente (fascicolul lui Goll, Burdach, tractul
spino-cerebelos dorsal şi ventral, tractul spinotalamic latral) provin din
maduvă.
Fibrele de trecere descendente sunt formate din tractul corticospinal
lateral şi anterior, tracturile rubrospinal, tectospinal, olivospinal,
reticulospinal si vestibulospinal.
Fibrele de asociaŃie alcătuesc fasciculul longitudinal medial.
Fibrele proprii bulbului sunt descrise sub forma diferitelor grupări
cum ar fi corpii restiformi (format din fibre olivocerebeloase şi din fibrele

47
tractului spinocerebelos dorsal), juxtarestiformi (format din fibrele
descendente ale radăcinii vestibulare şi ale nervului acusticovestibular) şi
fibrele arcuate interne si externe.

FuncŃiile bulbului

Bulbul are urmatoarele funcŃii:

a) FuncŃia de integrare reflexă

b) FuncŃia de conducere
c) FuncŃia de reglare

a) Ca centru reflex, bulbul joacă un rol esenŃial în comanda şi

controlul activităŃii principalelor organe interne. La nivelul lui se găsesc
centrii respiratori, cardiaci, vasomotori, digestivi (salivaŃia, deglutiŃia,
suptul), centrii unor reacŃii de apărare (strănut, tuse, clipit, vomă) şi centrii
de reglare a tonusului muscular.

ParticularităŃile centrilor bulbari: automatismul (cu independenŃă

funcŃială) şi autoexcitabilitatea (pe baza modificărilor chimice ale sângelui
care ajung la ei ).
b) FuncŃia de conducere constă în mijlocirea transmiterii informaŃiei
între zonele receptoare şi centrii superiori ai integrării aferente (senzoriale )
pe de-o parte, şi centrii de comandă (motori) pe de altă parte. Bulbul e
traversat de fibre ascendente şi descendente.

48
Căile ascendente transmit informaŃii de la receptorii cutanaŃi, proprioceptivi
şi viscerali prin panglica lui Reil, prin fascicolul spinotalamic şi prin
fascicole spinocerebeloase.
Căile descendente ce transmit mesaje de comandă emise de centrii encefalici
superiori sunt alcătuite din: fascicule piramidale direct şi încrucişat,
fasciculul rubrospinal, reticulospinal, vestibulospinal, tectospinal, fasciculul
central al calotei, fasciculului longitudinal.
c) FuncŃia de reglare a tonusului şi dinamicii psihice se realizează cu
precădere prin intermediul substanŃei reticulate.

PUNTEA

49
 Puntea lui Varolio ce ocupă etajul mijlociu al trunchiului cerebral se
prezintă ca o bandă de substanŃă nervoasă cu urmatoarele dimensiuni:
25 mm înălŃime, 25mm grosime, 35 mm lăŃime. Puntea este dispusă
transversal deasupra bulbului întinzându-se de la o emisferă cerebeloasă la
alta. Ea are o faŃă anterioară, o fata posterioară, două feŃe laterale şi două
margini, una superioară şi alta inferioară.
1) FaŃa anterioară are pe linia mediană şanŃul bazilar. Lateral de acesta
se află piramidele pontine, care se continuuă lateral cu pedunculii cerebeloşi
mijlocii. Limita dintre punte şi pedunculii cerebeloşi mijlocii este dată de
emergenŃa nervului trigemen (V).
2) FaŃa posterioară acoperită de cerebel, are o formă triunghiulară şi
formează jumătatea superioară a podişului ventriculului 4. Ea se află în
continuarea bulbului, de care se apropie ca structură.
3) FeŃele laterale se continuă cu pedunculii cerebelo şi mijlocii.
4) Cele două margini sunt reprezentate în jos de şanŃul bulbopontin
care o desparte de bulb iar în sus de sanŃul pontopeduncular care desparte
puntea de mezencefal. În şantul interpeduncular apare nervul oculomotor; în
unghiul pontomezencefalic apare nervul trohlear; în unghiul pontocerebelos
iese nervul acusticovestibular şi trigemen, iar medial nervul
intermediafacial; în şanŃul bulbopontin deasupra piramidei bulbare se află
nervul abducens.
În structura internă a punŃii deosebim o parte anterioară numită picior
şi o parte posterioară numită calotă.

Limita lor este dată de corpul trapezoid. Pe linia mediană se observă

o încrucişare de fibre care poartă numele de rafeu. Rafeul împarte puntea în
două jumătăŃi simetrice.

50
Piciorul are două feluri de fibre; longitudinale şi transversale. Cele
longitudinale descind de la scoarŃă si ajung la nucleii pontini ( fibre
corticopontine), la nucleii bulbari şi la măduva spinării ( fibre
corticospinale). Printre ele se află fibre transversale care pleacă din nucleii
pontini, trec linia mediană şi intră în componenŃa pedunculului cerebelos
mijlociu controlateral.
SubstanŃa cenuşie a piciorului se compune din mici nuclei de la care
pornesc fibrele transversale şi la care ajung la unele fibre corticale (fibrele
corticopontine).
Calota situată în partea dorsală a punŃii este formată din substanŃa
reticulată şi albă. SubstanŃa cenuşie este reprezentată de nucleii nervilor
cranieni V,VI,VII şi VIII (aceştia sunt nuclei motori, senzitivi şi vegetativi),
de nucleii corpului trapezoid şi de formaŃiunile proprii ale punŃii.
SubstanŃa reticulată (formaŃiune pontină proprie) este situată în partea
mijlocie a punŃii între nucleii nervilor cranieni şi porŃiunea bazală.
SubstanŃa albă a calotei cuprinde căi ascendente şi descendente
1)Caile descendente provin din scoarŃa cerebrală, de la nucleii subcorticali şi
din cerebel. Ele trec prin punte sau au un capat în punte. Cele care provin din
scoarŃa cerebrală sunt reprezentate de fasciculul piramidal cu fibre cortico-
spinale, cortico-nucleare sau cortico-pontine şi tractul fronto-parieto-
temporo-occipito-pontin.
Celelalte fibre provin din centrii subcorticali, din cerebel, din nucleul roşu,
(fascicolul rubrospinal şi fascicolul rubroolivar), din tectum, (fascicolul
tectospinal) şi din substanŃa reticulată,(fascicolul reticulospinal).
2) Căile ascendente vin de la cornul medular posterior, şi de la
fascicolul Goll şi Burdach şi de la nucleii senzitivi ai nervilor cranieni şi

51
merg spre cerebel (fasciculul spinocerebelos), spre nucleii subcorticali, spre
talamus (fasciculul spinotalamic) şi spre tectum (fasciculul spinotectal).
O formaŃiune specifică punŃii este corpul trapezoid situat între partea
bazilară (picior) şi dorsală (calota). El este constituit din fibrele transversale
ale nucleului cohlear ventral care încrucisază linia mediană şi se continuuă
de partea opusă cu lemniscul lateral.
Fasciculul longitudinal medial se întinde de la planşeul ventriculului
trei până la măduva cervicală. El este legat de mişcările de orientare a
ochilor, capului, gâtului.
Lemniscul medial (panglica lui Reil) este un fascicul format din fibre
ascendente care pornesc de la nucleii senzitivi inferiori şi ajung la talamus şi
tectum. În punte are o poziŃie centrală. Pe partea laterala i se adaugă fibrele
acustice care capătă denumirea de lemnisc lateral.

FuncŃiile punŃii

Puntea îndeplineşte o funcŃie de integrare reflexă şi una de conducere.

FuncŃia de integrare reflexă se refera la nucleii pontini care realizează
reflexe somatice şi vegetative, ca de exemplu: reflexul salivar, lacrimal,
masticator, cornean, audio-polpebral, audio-oculogir; reflexe secretorii
(sudoripar, sebaceu); contracŃia muşchilor feŃei (mimica); mişcare de
lateralitate oculară si tonusul muscular. Aceste reflexe se includ in calitate
de componente ale diverselor forme de comportament, ele fiind integrate şi
controlate de nivelul superior al nevraxului.
FuncŃia de conducere asigură circulaŃia informaŃiei extrase din mediul
extern şi cel intern, către centii corticali şi subcorticali şi a mesajelor de

52
comandă în sens descendent către organele de execuŃie. Ea se îndeplineşte
prin intermediul fasciculelor care trec prin punte.

CEREBELUL

Cerebelul este porŃiunea cea mai voluminoasă a metencefalului.

53
El este un important centru integrativ al impulsurilor statomotrice şi al
coordonării şi dozării diferitelor mişcări voluntare şi reflexe. Primeşte
aferenŃe din aproape întreaga sferă receptoare a organelor de simŃ care
înregistrează cele 2 însuşiri fundamentale ale materiei: gravitatea şi inerŃia.
Suprapunerea conexiunilor vestibulare proprioceptive şi corticale impune o
diviziune ontofilogenetică a cerebelului în porŃiuni arhicerebeloase,
paleocerebeloase, neocerebeloase.
Arhicerebelul conectat cu nucleii vestibulari este constituit din lobul
floculo-modular şi nodulus (ca formatiune vermiană).
Paleocerebelul conectat cu măduva spinării este constituit din lobul
central şi din lobul patrulater anterior.
Neocerebelul porŃiunea cea mai voluminoasă şi mai nouă filogenetic
este conectat cu scoarŃa cerebrală. El este constituit din lobii: patrulater
posterior, semilunar posterior, semilunar inferior, gracilis si biventer.
La omul adult limitele acestor porŃiuni nu sunt nete.
Cerebelul imită oarecum creierul mare cu care are asemănări şi
deosebiri.
Asemănări : cerebelul este lipsit de emergenŃa nervilor cranieni; la suprafaŃă
are un strat de substanŃă cenuşie ( scoarŃa cerebrală) iar înăuntru are o masă
voluminoasă de substanŃă albă în mijlocul căreia se gasesc câŃiva nuclei
cenuşii subcorticali.
Cerebelul dispune de fibre de proiecŃie, de conexiuni cortico-
subcorticale şi de reprezentări corticale ale periferiei.
Deosebiri: are citcumvoluŃii mult mai înguste şi mai ordonate, aproape
paralele; scoarŃa are o structură aproape uniformă; în scoarŃa cerebrală
elementul cel mai caracteristic este celula piramidală iar în cerebel este
celula Purkinge.

54
 Greutatea cerebelului este de aproximativ 130g, constituind a opta
parte din greutatea totală a creierului. SuprafaŃa cerebelului are 1000cm2 din
care 1/6 este vizibilă la suprafaŃă.
Cerebelul poate fi împărŃit în 3 părŃi: vermisul, hemisferele
cerebeloase (legate de bulb, punte şi mezencefal), şi 3 perechi de pedunculi
cerebeloşi.
Vermisul este o portiune mediană, nepereche, care are un diametru de
4cm si o lăŃime de 1 cm. El are circumvoluŃii transversale inelare care dă
aspectul de vierme de mătase de unde îi vine şi numele (vermis) dat de
Galen . Subdiviziunile vermisului sunt urmatoarele: lingula, lobul central,
culmen, declive, falium (o lamă subŃire), tuber, piramis, uvula şi nodulus.
Hemisferele cerebeloase ( pereche) sunt brăzdate de şanŃuri adânci de
5-6mm, care împart hemisfera în lobi şi lobuli, ce constituie unităŃi
morfofuncŃionale.

Structura internă

Cerebelul are substanŃă albă în interior şi substanŃă cenuşie la exterior.

SubstanŃa cenuşie exterioară sau scoarŃa cerebeloasă are organizare
stratificată şi este compusă din trei straturi care de la exterior la interior sunt
urmatoarele: stratul molecular, stratul ganglionar şi stratul glanular.
Stratul molecular este format din stelaŃi, sau celule în coşuleŃ şi din
multe fibre nervoase.(dendritele celulelor lui Purkinje, axonii celulelor
granulare şi dendritele celulelor Golgi)
Stratul ganglionar (intermediar) alcătuit din celule lui Purkinje
(aproximativ 30 milioane) cu aspect de para cu baza către stratul molecular
sunt asezate într-un singur rând. Dendritele celulelor Purkinje sunt situate în

55
stratul molecular iar axonii acestora ajung în nucleii cerebeloş şi vestibular
lateral, avand rol inhibitor. Axonii celulelor în coşuleŃ sunt organizaŃi şi dau
ramificaŃii la axonii celulelor lui Purkinje. Pe arborele dendritic al unei
celule Purkinje se gasesc aproximativ 20 de mii de contacte sinaptice.
Stratul granular este format din corpul celulelor granulare Golgi din
dendrite sub formă de ghiare şi din axoni îndreptaŃi în sus divizati în formă
de T care fac sinapse cu dendritele celulelor Purkinje, cu celulele stelate şi
cu celulele în coşuleŃ. Fibrele nervoase agăŃătoare şi muschioase sunt
excitatorii iar fibrele interneuronilor sunt inhibitori. Din punct de vedere
functional, celulele în coşuleŃ, celulele stelate şi neuronii Golgi sunt
interneuroni.
SubstanŃa albă

Aceasta este formată din fibre mielinice de asociaŃie, comisurale şi de

proiecŃie.
Cele de acociaŃie transmit informaŃia în interiorul aceleiaşi hemisfere
cerebeloase sau de la scoarŃă la nucleii cerebeloşi profunzi.
Cele comisurale transmit informaŃia la zone simetrice din cele două
hemisfere.
Cele de proiecŃie permit comunicarea şi interacŃiunea cu celelalte
formaŃiuni ale SNC.

Nucleii cenuşii din substanŃa albă

In substanta albă există 4 tipuri de nuclei de substanŃă cenuşie dispuşi
pereche, atât în vermis cât şi în hemisferele cerebeloase.
1)Nucleii fastigiali sunt localizaŃi în vermis de o parte şi de alta a
liniei mediane, în acoperişul ventriculului patru. Ei au legătură cu tectum, cu

56
nucleii vestibulari cu substanŃa reticulată şi cu măduva spinării. Primesc
fibre din scoarŃa cerebeloasă a vermisului.
2)Nucleii globulari se află în hemisferele cerebrale (în hemisfere
stângă şi dreaptă), lateral de primii. Primesc fibre din scoarŃa cerebeloasă de
lângă vermis.
3)Nucleii emboliformi sunt aşezaŃi posterior de nucleii globulari.
Primesc fibre din scoarŃa cerebeloasă de lângă vermis.
4)Nucleii dinŃaŃi (formaŃiuni neocerebeloase) cei mai mari sunt situaŃi
lateral de nucleii globulari. Primesc fibre de la scoarŃa neocerebeloasă şi
paleocerebeloasă. De aici pornesc fibre ce leagă cerebelul cu celelalte
formaŃiuni ale SNC cum ar fi nucleul rosu, talamusul şi globus palidus.
Axonii ce pleacă di ucleul dintat traverseaza pedunculul cerebelos superior
si incrucisaza linia mediana.

Legăturile exterioare ale cerebelului se realizează prin intermediul

fibrelor pedunculilor cerebeloşi (inferior, mijlociu şi superior).
Pedunculi cerebeloşi inferiori sau corpii restiformi leagă cerebelul cu
măduva şi cu bulbul. Fibrele aferente sunt constituite din : fascicolul
spinocerebelos direct Flechsig (permite informarea rapida a paleocerebelului
despre pozitia corpului în spaŃiu în timpul mişcării), fibre olivocerebeloase,
fibre reticulocerebeloase, fibre din nucleii Goll şi Burdach, fibre din
fasciculul vestibulocerebelos şi fibre din nervii cranieni V, IX, X. Fibrele
eferente sunt constituite din fasciculul cerebelovestibular şi din fasciculul
cerebeloolivar.
Pedunculii cerebeloşi mijlocii, cei mai mari leagă cerebelul de punte. Au în
alcătuirea lor fibre pontocerebeloase, care fac parte din circuitul

57
corticopontocerebelos. Din nucleii pontini pleacă fibre pontocerebeloase
încrucişate care ajung la neocerebel prin pedunculul cerebelos mijlociu.
Pedunculii cerebeloşi superiori conŃin fibre eferente care pleacă de la
măduvă, trunchi cerebral, talamus, scoarŃă cerebrală şi fibre aferente care vin
din măduvă, trunchi cerebral şi scoarŃă.

Rolul funcŃional al cerebelului

Cerebelul are rol în reglarea fazică şi tonică a diferitelor grupe musculare
atât în repaus cât şi în activitate, în păstrarea echilibrului (arhicerebelul), în
păstrarea poziŃiei corpului, şi în coordonarea mişcărilor. De asemenea
cerebelul este o verigă esenŃială în feedbackul chinestezico-motor.
-Cerebelul modulează transmitera către scoarŃa cerebrală a impulsurilor
senzoriale proprioceptive, vestibulare şi tactile. Activitatea bioelectrică a
cerebelului se intensifică în timpul recepŃionării semnalelor senzoriale
vestibulare şi proprioceptive, precum şi în timpul efectuării mişcărilor.
Cerebelul este un centru integrativ important intercalat între zona
receptoare şi cea motorie. El asigură eumetria şi sinergia atât în miostatică
cât şi miodinamică şi integrează toate informaŃiile legate de mişcare şi
postură.

Sindromul cerebelos cognitiv-afectiv

Studiile anatomice, fiziologice şi neuromagistice funcŃionale,

sugerează că cerebelul participă la organizarea funcŃiilor de ordin înalt, dar

58
există foarte puŃine descrieri clinice relevante care să confirme această
posibilitate.
Studiile făcute de Schmahmann şi Sherman (1998) pe 20 de pacienŃi
cu leziuni cerebeloase au confirmat se pare existenŃa modificărilor funcŃiilor
neurologice şi mentale. Modificările comportamentale au fost clinic
proeminente la pacienŃii cu leziuni care implicau lobul posterior al
cerebelului şi vermisul. Aceste modificări s-au caracterizat prin:
- afectarea funcŃiei executive de planificarea şi mobilitate a fluenŃei verbale
a memoriei de lucru şi a raŃionamentului abstract.
- dificultăŃi în cunoaşterea spaŃială în care putem include organizarea şi
memoria spaŃială.
- modificări de personalitate cu tocirea afectului şi comportament
necorespunzător dezinhibat.
- deficite de vorbire cu agramatisme şi disprozodie(tulburari de intonare).
Leziunile lobului anterior al cerebelului produc modificări minore în
executarea funcŃiilor spaŃio-vizuale. Această entitate clinică a fost denumită
de autori “sindromul cerebelos cognitiv-afectiv”. ConstelaŃia acestor deficite
se datorează disrupŃiei modularii cerebeloase dată de afectarea circuitelor
neurale care leagă regiunea prefrontală, parietală posterioară, temporală
superioară şi cortexul limbic de cerebel.

59
60