FUNDAȚIA ECOLOGICA GREEN

ȘCOALA POSTLICEALA F.E.G.

ALBA-IULIA

PROIECT DE ABSOLVIRE
DOMENIUL:SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA
SPECIALIZAREA:ASISTENT MEDICAL GENERALIST

INDRUMATOR:
AS. MED. VESA NADIA

ABSOLVENT:
BERINDEIU ADRIANA

SESIUNEA
August 2014
 FUNDATIA ECOLOGICA GREEN
SCOALA POSTLICEALA F.E.G.
ALBA-IULIA

PROIECT DE ABSOLVIRE
DOMENIUL:SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA
SPECIALIZAREA:ASISTENT MEDICAL GENERALIST

INDRUMATOR:
AS. MED. VESA NADIA

ABSOLVENT:
BERINDEIU ADRIANA

SESIUNEA
August 2014
PRIORITATI IN INGRIJIREA PACIENTULUI TERMINAL
CUPRINS:
MOTO

ARGUMENTUL

INTRODUCERE

CAPITOLUL I.......................................................................................................1

INGRIJIRILE PALIATIVE SI TERMINALE......................................................1

1. Ingrijirile paliative pun urmatoarele probleme=prioritati de ingrijire........1

1.1 Stabilirea diagnosticului de faza ireversibila sau de faza incurabila......2

1.2 Comunicarea diagnosticului de faza incurabila.......................................2

1.3 Asigurarea unui sfarsit demn..................................................................3

1.4 Combaterea simptomelor care afecteaza calitatea vietii bolnavului......3

1.5 Ingrijirea si alimentatia bolnavului..........................................................9

1.6 Sustinerea psihologica a bolnavului si a familiei..................................12

1.7 Respectarea autonomiei bolnavului........................................................13

1.8 Respectarea bolilor in vigoare................................................................13

1.9 Colaborarea cu familia............................................................................14

1.10 Colaborarea cu ceilalti factori cointeresati............................................15

CAPITOLUL II...................................................................................................16

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA......................................16

BOLNAVULUI...................................................................................................16

1. Internarea bolnavului si asigurarea conditiilor de spitalizare in servicile

de paleatie.....................................................................................................16

2. Rolul asistentului medical in ingrijirea pacientului in sectile de paleatie.17

2.1Participarea asistentei medicale la examenul obiectiv.............................17

2.2Asigurarea igienei corporale si generale a pacientului............................18

 2.3Pregatirea, asistarea si efectuarea recoltarilor de produse biologice si
patologice......................................................................................................23

2.4 Pozitia bolnavului in pat. Urmarirea faciesului si a functilor vegetative24

2.5 Rolul asistentului medical in educatia pentru sanatate a pacientului

terminal si a familiei acestuia –axate pe problema acceptarii mortii...........30

CAPITOLUL III. STUDII DE CAZ....................................................................33

CAZUL I.............................................................................................................33

CAZUL II............................................................................................................38

CAZUL III...........................................................................................................43

CAPITOLUL IV. TEHNICI................................................................................48

TEHNICA NR.1............................................................................................48

OXIGENOTERAPIA.......................................................................................48

TEHNICA NR 2..................................................................................................54

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE SONDĂ NAZOGASTRICĂ ŞI

GASTROSTOMĂ...............................................................................................54

CONCLUZII.................................................................................................58

BIBLIOGRAFIE.................................................................................................59
MOTO: “Sănătatea seamănă cu pacea.

Te poti bucura de ea numai daca stii sa o aperi.”

Ion BORDEANU
 ARGUMENTUL:
Mi-am ales această temă pentru proiectul de diplomă deoarece m-a
impresionat numărul mare de cazuri întalnite pe parcursul perioadei de practică
desfasurată în cei trei ani de studiu și am vrut sa aflu mai multe despre ingrijirea
paleativa care necesita o atenție și o îngrijire deosebita.
Îngrijirile paliative au ca scop menţinerea calităţii vieţii, prevenirea şi
reducerea suferinţei celor care au o boală terminală. Domeniul îngrijirilor
paliative acordă asistenţă nu doar pacienţilor ci şi familiilor acestora abordând în
aceeaşi măsură problemele psihosociale şi cele spirituale.Serviciile din cadrul
îngrijirilor paleative sunt oferite de specialişti din diferite domenii: asistenţi
medicali, medici şi asistenţi sociali. Necesitatea îngrijirilor paliative este în
creştere în Occident fiind relaţionată cu fenomenul îmbătrânirii populaţiei. Deşi,
în România, acest domeniu s-au dezvoltat în ultima decadă, numărul serviciilor
oferite nu acoperă necesităţile. Medicii generalişti recunosc necesitatea
dezvoltării domeniului îngrijirilor paliative în România.
INTRODUCERE:

Cancerul este la ora actuală o problemă majoră de sănătate în întreaga lume ca

urmare atât a evoluției sale naturale spre deces cât și a dificultăților de abordare
terapeutică. Incidența cancerului este în continuă creștere motiv pentru care se
caută în permanență noi mijloace de tratament cu scopul de a crește
supraviețuirea și calitatea vieții pacienților afectați de această maladie.

Speranţa este ca toţi pacienţii cu cancer să beneficieze de un tratament eficace al

durerii lor, putându-se bucura de o mai bună calitate a vieţii. Există însă și un
punct în care orice tratament va deveni ineficient.

Epuizarea resurselor terapeutice pentru fazele avansate de cancer îi face pe

medicii specialişti sǎ-i “abandoneze” pe aceşti pacienţi care sunt lǎsaţi sǎ se
descurce pe cont propriu cu simptomele necontrolate corespunzǎtor, cu
anxietatea determinatǎ de conştientizarea apropierii sfârşitului, cu pierderea
independenţei şi nevoia de a fi ajutaţi de alţii, de întrebǎrile existenţiale care se
pun în legǎturǎ cu moartea, cu relaţiile de familie care rǎmân adesea tensionate
pânǎ la final şi cu durerea psihicǎ de a-i pǎrǎsi pe cei dragi. Îngrijirile paliative
nu iau locul nici unei alte specialitǎţi, ele au un rol bine stabilit în medicina
modernǎ şi completeazǎ celelalte serviciii medicale de care are nevoie pacientul
şi familia sa.

Nici o specialitate medicalǎ nu are printre principiile sale îngrijirea holisticǎ.

Aceasta are la bazǎ latura umanitarǎ a profesiei de medic şi-i face pe
profesioniştii din îngrijiri paliative sǎ priveascǎ bolnavul în complexitatea sa:

- aspectul medical abordeazǎ cu stricteţe controlul simptomelor pentru cǎ

pacienţii trebuie sǎ moarǎ în demnitate, fǎrǎ durere sau alte simptome pe care
medicina este capabilǎ sǎ le controleze,

- din punct de vedere social este rezolvatǎ siguranţa materialǎ a pacienţilor de

cǎtre asistenţii sociali care fac parte din echipǎ şi care au ca şi obiectiv obţinerea
tuturor drepturilor pe care le au aceşti pacienţi,

- spiritual, abordarea este a intregii echipe care este instruitǎ sǎ scoatǎ în

evidenţǎ ceea ce este important în viaţa pacienţilor, valorile lor spirituale şi
acolo unde exitǎ posibilitatea, ei beneficiazǎ de consilier spiritual,

- religios, li se faciliteazǎ accesul acestor pacienţi şi familiilor lor contactul cu

îndrumǎtori de aceeaşi religie (preot, pastor, rabin, imam, etc), se urmǎreşte
respectarea tuturor ritualurilor legate de moarte şi deces, iar familiile
beneficiazǎ, în perioada de doliu, de vizite din partea echipei de îngrijiri
paliative.
 CAPITOLUL I

INGRIJIRILE PALIATIVE SI TERMINALE

Ingrijirile paliative reprezinta ingrijirile necesare in fazele ireversibile in care

boala nu mai raspunde la tratamentul curativ. Ingrijirile paliative urmaresc
combaterea simptomelor care afecteaza starea generala a bolnavului, asa cum
ar fi durerea, dispneea, varsaturile, anorexia, slabirea in greutate, anxietatea,
depresia si declinul.
Ingrijirile terminale reprezinta ingrijirile care se acorda bolnavilor in fazele de
sfarsit ale bolilor, dinaintea mortii.
Ingrijirile paliative si terminale sunt importante pentru medicina comunitara
deoarece majoritatea bolnavilor vor sa moara acasa. Majoritatea bolnavilor
ajunsi in acest stadiu refuza internarea sau daca sunt internati in spital solicita
externarea.
Cele mai frecvente boli care ajung in faza ireversibila sunt:
a. Fibrozele pulmonare, insuficienta pulmonara
b. Insuficienta cardiaca, miocardopatiile
c. Cirozele hepatice
d.Glomerulonefritele cronice, sindromul nefrotic, insuficienta renala cronica
e.Boala Parkinson, scleroza in placi, dementele
f. Cancerul pulmonar, cancerul gastric, cancerul hepatic, limfoamele, etc.

1. Ingrijirile paliative pun urmatoarele probleme=prioritati de ingrijire

A. Stabilirea diagnosticului de faza ireversibila
B. Comunicarea acestui lucru bolnavului si familiei

C. Asigurarea unui sfarsit demn

D. Combaterea simptomelor care afecteaza calitatea vietii

E. Ingrijirea si alimentatia bolnavului

F. Sustinerea psihica a bolnavului si a familiei

1
 G. Respectarea autonomiei bolnavului
H. Respectarea bolilor in vigoare
I. Colaborarea cu familia
J. Colaborarea cu ceilalti factori interesati

1.1 Stabilirea diagnosticului de faza ireversibila sau de faza incurabila.

Reprezinta o etapa foarte importanta in evolutia unei boli cronice,
deoarece ea anunta moartea bolnavului. De aceea diagnosticul de faza
incurabila trebuie stabilit cu mare atentie, daca se poate de mai multi medici.
De multe ori acest diagnostic se stabileste de specialistii care au ingrijit
bolnavul respectiv. Uneori diagnosticul trebuie stabilit de medicul de familie
care este bine sa solicite ajutorul specialistului respectiv. De multe ori
diagnosticul de faza ireversibila este sugerat chiar de bolnav sau de
apartinatori.
Diagnosticul de faza ireversibila este un diagnostic evolutiv care se stabileste
treptat, si se bazeaza pe lipsa de raspuns a bolnavului si chiar pe agravarea
bolii in pofida tratamentului administrat. Daca la acesta se mai adauga si
varsta foarte inaintata a bolnavului, diagnosticul de faza ireversibila devine si
mai plauzibil.
Dupa unii autori, in aparitia metastazelor cerebrale, a ascitei maligne, a
pleureziei maligne, sau a dispneei de repaus care nu cedeaza la tratament,
speranta de supravietuire a bolnavului nu depaseste 6 luni. Iar in cazul
meningitei canceroase, a pericarditei maligne sau a metastazelor hepatice cu
icter, speranta de supravietuire a bolnavului nu depaseste 3 luni de zile.
1.2 Comunicarea diagnosticului de faza incurabila.
Desi si diagnosticul de cancer, sau de ciroza, au fost niste vesti rele,
diagnosticul de faza incurabila este o veste mult mai rea, deoarece ea
presupune decesul intr-o perioada relativ scurta a bolnavului. Cu toate acestea
medicul trebuie sa comunice acest lucru bolnavului si familiei. Pentru a
comunica diagnosticul de faza incurabila, medicul trebuie sa stabileasca mai
intai daca bolnavul ar dori sa stie acest lucru si daca este pregatit sa il afle, iar
in cazul in care bolnavul ar dori sa stie adevarul despre boala sa, medicul
trebuie sa-i comunice bolnavului acest lucru cu mult tact:
a. Sa caute timpul si locul potrivit
b. Sa respecte sensibilitatea bolnavului
c. Sa foloseasca expresii potrivite nevelului de intelegere a bolnavului
d. Sa dea dovada de atasament si de compasiune
2
 e. Sa raspunda la intrebarile bolnavului
f. Sa nu excluda orice speranta a bolnavului
g. Sa stabileasca obiective realiste
h. Sa-l asigure pe bolnav ca va face tot ce este posibil
i. Si ca va tine seama de parerile bolnavului.

1.3 Asigurarea unui sfarsit demn.

Desi boala este incurabila si nu se mai poate face nimic pentru a opri evolutia
bolii, bolnavul are dreptul la un sfarsit demn. Dupa cum se arata in Codul de
deontologie medicala, bolnavul incurabil trebuie tratat cu aceeasi grija si
atentie ca si ceilalti bolnavi. Iar dupa cum se arata in Declaratia privind
drepturile pacientului, orice persoana are dreptul la o ingrijire umana si de a
muri in demnitate.

1.4 Combaterea simptomelor care afecteaza calitatea vietii bolnavului.

Deoarece faza incurabila este de obicei intovarasita de niste simptome care

afecteaza grav calitatea vietii bolnavului, chiar daca evolutia bolii de fond nu
mai poate fi influentata, medicul trebuie sa faca tot ce este posibil pentru a
combate aceste simptome si a face viata bolnavului cat mai suportabila.

a. Combaterea durerii.

Durerea este prezenta in foarte multe boli ireversibile si aproape la toti

bolnavii cancerosi.

Durerea poate fi de tip visceral sau de tip somatic.

Durerea poate avea intensitati diferite. Intensitatea durerii a fost impartita in

10 grade, de la lipsa durerii si pana la durerea chinuitoare, insuportabila:

0 – Fara durere, relaxare, expresie calma

1-2 – Durere minima, usor stresat, expresie tensionata

3-4 – Durere usoara, miscari retinute, grimaze

5-6 – Durere moderata, gemete, agitatie

7-8 – Durere severa, tipete

9-10 – Durere chinuitoare, tipete, agitatie

3
 Tratamentul durerii se face in trepte in functie de intensitatea durerii si de
raspunsul ei la tratament:

- Treapta intaia: Durerea usoara sau moderata care nu a mai fost tratata anterior,
se va face cu paracetamol, cu aspirina, brufen, diclofenac, piroxicam, vioox,
etc.

- Treapta a doua: Durerea usoara sau moderata, care nu cedeaza la

medicamentele anterioare, va putea fi tratata cu opioide usoare, asa cum ar fi
tramadolul sau codeina, sau si ami bine in asociere cu analgezicele

- Treapta a treia: Durerea moderata care nu a cedat la medicamentele anterioara,

precum si durerea severa sau chinuitoare, se poate trata cu opioide puternice,
asa cum ar fi neafina, hidromafenul si pentazocinul.

Pe langa medicamente, in tratamentul durerii se mai poate apela la

fizioterapie.

b.Combaterea dispneei.

Dispneea poate fi intalnita la foarte multi bolnavi in faza incurabila.

Dupa cum arata unii autori, in 52% din cazuri, dispneea este produsa de un
bronhospasm, in 40% din cazuri de o hipoxie, iar in 20% din cazuri de o
anemie. In tratamentul dispneei se pot folosi bronhodilatatoare, asa cum ar fi
salbutanolul, fenoterolul si miofilinul si corticoizi, asa cum ar fi
beclametazonul si triamcinololul.

In cazul in care dispneea nu cedeaza cu bronhodilatatoare si cu corticoizi, se

poate apela la opioide, in doze mici, asa cum ar fi morfina si hidromafenul.

c.Combaterea greturilor si varsaturilor

Greaţa este senzaţia neplacută de vărsătura iminentă, asociind frecvent

paloare, transpiratii reci, salivaţie, tahicardie si diaree.
Varsatura este definită ca eliminarea alimentelor din stomac pe gura.
Varsatura este un act reflex ce include acţiuni coordonate de la nivelul
tractului gastrointestinal, a diafragmului si a muschilor abdominali, induse pe
cale nervoasa somatica.

Examenul clinic va cuprinde în mod obligatoriu urmatoarele:

-diagnosticul diferenţial între vărsătura, expectoraţie şi regurgitaţie
-examenul de fund de ochi pentru diagnosticul edemului papilar, semn clinic
de mare importanta în hipertensiunea intracraniana crescută, dar care poate sa
lipseasca in unele cazuri.
4
-examenl clinic al abdomenului
-tuşeul rectal este obligatoriu pentru diagnosticul eventual a unor fecaloame
-se vor controla de asemenea nivelele serice de creatinina, calciu, albumina,
-se va face controlul medicatiei administrate bolnavului.

Principalele cauze de greata şi varsaturi sunt:

Cauze legate de cancer: Gastropareza (neuropatie viscerala paraneoplazica)
Hemoragie gastrica
Ocluzia intestinala
Constipatia
Hepatomegalia
Ascita masiva
Hipertensiune intracraniana
Tuse incontrolabila
Durere de intensitate mare, colici abdominale
Anxietate
Sindrom de liza tumorala
Hipercalcemie
Hiponatremie
Insuficienta renala
Infectie asociata cancerului
Cauze legate de tratament: Radioterapie
Chimioterapie
Medicamente: antibiotice, aspirina, carbamazepina, cortico-
Steroizi, digoxin, fier, mucolitice/ expectorante, AINS,
Estrogeni, opioizi, teofilina
Alte cauze: Dispepsie functionala
Ulcer peptic
Gastrita alcoolica
Insuficienta renala
Tratament
Se va actiona asupra cauzelor reversibile:
- în caz de tuse se vor administra antitusive ( Codeină fosforică)
- în gastrita se vor administra antiacide, antagonisti de receptori H2, inhibitori
de pompa protonică
- se va sista administrarea de medicamente cu efect iritant la nivelul mucoasei
gastrice: antibiotice, corticosteroizi, mucolitice iritante, AINS
- în constipaţie se vor da laxative
- corticosteroizi în hipertensiunea intracraniana
- perfuzii cu solutii saline si bisfosfonati, in hipercalcemie

Principalele măsuri nemedicamentoase constă in:

-instalarea pacientului intr-un mediu calm la distanta de vederea si mirosul de
mancare
5
 -administrarea de mese mici, atat cat poate consuma fara sa fie silit
-se evita vederea mâncării care poate precipita voma. Daca este posibil
pacientul va fi transferat de unul singur in camera.
-dacă pacientul este acasă, mâncarea va fi preparată de o altă persoană

Tratamentul medicamentos

Se va alege tratamentul antiemetic cel mai potrivit pentru cazul

respectiv.Tratamentul de primă intenţie cuprinde trei medicamente principale
si anume Metoclopramid, Haloperidol şi Ciclizina. Pentru linia a doua de
tratament se adauga la primele sau se introduc Hioscina, Butilbromida şi
Dexametazona. Unii pacienti necesita levomepromazina asociata sau nu cu
dexametazona.

Tratamentul paliativ al greturilor si varsaturilor

1. Staza gastrica
Tratamentul va fi initiat cu medicmente de prima linie, precum
Metoclopramid 30-100 mg/zi asociat cu un antagonist dopaminergic.
Tratamentul de linia a doua cuprnde medicamente prokinetice de tipul
Cisapridului, 20 mg per os (p.o)., de doua ori pe zi. Posologia Cisapridului
este sub forma de tablete; este un medicament prokinetic, de 2-4 ori mei
eficient decat Metoclopramidul. Ca adjuvante se pot folosi antiflatulente de
tipul Asilon-ului.

2. Iritatia gastric postmedicamentoasa sau postradioterapie

Prima linie de tratament consta in Metoclopramid 30-100 mg/zi. Ca
medicamente de linia a doua se pot administra antagonisti 5-HT3, ca de
Tropisetronul, 5-10 mg/zi. Antagonistii de 5-HT3 sunt importanţi in situaţiile în
care o mare cantitate de 5-HT este eliberata din celulele enterocrmafine prin
chimioterapie, radioterapie ce afecteaza intestinul, distensie intestinala,
insuficienta renala Tratamentul asociat consta in inhibitori de pompa protonică
de tipul Lansoprazolului sau analogi de prostaglandine , cum ar fi
Misoprostolul, în cazul iritatiei gastrice induse de AINS.

3. Ocluzie intestinului subtire

Linia întâi de tratament constă în Metoclopramid 40-100 mg/zi. In caz de
trecere la linia a doua se va aduga un corticosteroid, de preferinta
dexametazona 8-12 mg/zi. Tratamentul adjuvnt consta in Diamorfina ( pentru
durerile de spate), clisma cu solutie de fosfat, la fiecare 3-4 zile pentru golirea
colonului descendent, laxativr (Docusate)

d.Combaterea constipatiei.

6
 Care poate fi accentuata de imobilizarea la pat si de tratamentul cu opioide,
se poate face cu lactuloza, cu laxativ, serina, psylla, galcorin si triticum, care
contin fibre din tarata de grau.

e.Combaterea ascitei

Este definita ca prezenta de lichid la nivelul cavitatii peritoneale.

Principalele semne clinice prezentate de către pacienti sunt:

- distensia abdominala
- durerea sau disconfortul abdominal
- imposibilitatea de a sta ridicat
- saţietate precoce
- dispepsie
- reflux gastroesofagian
- greaţa si varsaturi
- edeme la nivelul membrelor inferioare
- dispnee

Ascita este asociata in general cu prezenta metastazelor peritoneale. Infiltratia

tumorala blocheaza limfaticele subfrenice. Blocajul limfatic, asociat cu
cresterea permeabilitatii peritoneale, hiperaldosteronismul (secundar scaderii
volumului lichidului extracelular), hipoalbuminemia secundara metastazelor
hepatice, duc prin mecanisme intricate in diverse grade la aparitia ascitei.

Tratamentul cauzal constă în administrarea de citostatice atât pe cale

sistemică cât şi intraperitoneală.

La 2/3 din pacienţi, ascita este controlata cu succes prin administrarea de

Spironolactonă în doze de până la 300 mg/zi. In momentul obtinerii unui efect
favorabil, doza diureticului de ansa va fi redusa. Esecul tratamentului este
legat de intoleranta gastrica la spironolactona, doze prea mici de diuretic,
cazuri rezistente.

La pacientii cu distensie abdominala mare sau care nu tolereaza tratanmentul

diuretic cu spironolactona se va proceda la efectuarea unei paracenteze, in
vederea evacuarii a cat mai mult lichid de ascita. Evacuarea se va face printr-o
canulă i.v. sau printr-un cateter suprapubian. Pacientii prezinta o ameliorare a
starii generale chiar dupa evacuarea a numai 2 litri.
7
 Daca diureticele nu reusesc sa controleze refacerea ascitei, paracenteza poate
fi repetata. Pentru a evita o punctie alba, ghidajul ecografic se dovedeste de
un real ajutor.

f.Combaterea anemiei
Diagnostic
1. Simptome – oboseală, slăbiciune, dispnee.
2. Analiză de sânge – hemoglobină, indicii eritrocitari, leucocite, trombocite.
Cauze/Factori de risc
1. Pierderi de sânge:
-Hemoragie – acută (anemia nu poate fi depistată imediat)
– cronică (microcitoză, reticulocite, trombocitoză)
- Hemoliză – primară sau secundară (procesul autoimun, medicamente,
infecţii),
(macrocitoză, reticulocite, bilirubină crescută).
2. Sinteza medulară scăzută:
- Boli cronice şi patologia renală (normocromie, normocite sau microcite).
- Invazie medulară – leucemia, limfom, carcinom (a prostatei, a glandei
mamare).
- Aplazia – din cauza medicamentelor (AINS, antibiotice, anticonvulsivante,
psihotrope, antidiabetice).
- Invazie malignă sideroblastică secundară.
- Infecţii, slăbiciune.
- Deficit de fier (microcitoză), B-12 sau acid folic (macrocitoză).
Management
1. Dacă este posibil – tratarea cauzei.
2. Dacă hemoglobina HB < 95 g/l se recomandă transfuzie de sânge.
3. La pacienţii slăbiţi şi vârsnici transfuzia de sânge poate provoca
insuficienţă
cardiacă acută. Maximal se folosesc 2 – 4 unităţi de masă eritrocitară/zi
împreună cu Furosemid. În anemie cronică pacientul se adaptează chiar şi la
hemoglobina de 8,0– 9,5 g/dl.

1.5 Ingrijirea si alimentatia bolnavului

Decizia unde sa se acorde ingrijirile pe masura ce boala progreseaza poate fi
dificila, dar un plan efectuat in prezent pentru ingrijire, iti poate diminua anxietatea
mai tarziu. Trebuie discutat cu cei apropiati despre tipul de ingrijire care va fi
acordat la sfarsitul vietii. Trebuie discutate atat asteptarile cat si dorintele, nevoile,
finantele si nevoile familiei. Alegerea se poate schimba pe masura ce se schimba si
boala. Mai multe optiuni de ingrijire sunt disponibile. Acestea includ ingrijirea in

8
cadrul unui azil, ingrijirea la domiciliu, ingrijirea la domiciliu asistata de sora
medicala sau mentinerea vietii asistata artificial.

Ingrijirea in cadrul unui azil

Pe masura apropierii mortii, pacientul poate alege ingrijirea in cadrul unui azil.
Aici se poate pune accentul pe folosirea terapiilor paliative, cu scopul exclusiv de
ameliorare a durerii si a altor simptome, in cazul in care nu exista tratament curativ,
iar sfarsitul se asteapta in urmatoarele 6 luni. Mare parte a acestui tip de ingrijire
asigura mentinerea activa si confortabila a pacientului, intr-un mediu familiar,
inconjurat de familie si prieteni. In cazul alegerii azilului ca si modalitate de
ingrijire, pacientul va renunta la tratamentele curative sau la cele care mentin viata in
mod artificial. Cu toate acestea, pacientul isi poate modifica modalitatea de
tratament in orice moment.
Ingrijirea in cadrul unui azil, este asigurata de catre o echipa de persoane ce includ
asistente, asistenti sociali, voluntari, consilieri si asistenti medicali personali.
Medicul specialist care l-a ingrijit inainte, poate continua sa ingrijeasca bolnavul si
sa colaboreze cu pacientul si echipa de la nivelul azilului. Ingrijirea de tip azil se
desfasoara cel mai frecvent acasa, desi poate fi acordata si intr-un azil, spital sau
ospiciu. In cazul in care se desfasoara acasa, echipa de persoane specializate, va
sprijini familia in acordarea ingrijirii. Iar familia nu consta numai in sotie (partener)
sau rudele de sange. Prietenii de la servici, biserica, comunitate sau vecinii, pot fi
considerati ca facand parte din familie.

Ingrijirea de tip azil cauta sa amelioreze simptomele fizice si sa satisfaca nevoile

emotionale, sociale si spirituale, ca si nevoile persoanelor apropiate. Azilul ofera o
sansa de rezolvare a unor chestiuni dificile dar obisnuite, pe care pacientul si
persoanele apropiate le pot avea, in legatura cu moartea si disparitia unei persoane,
ca durerea, chestiuni nerezolvate si nevoi de ingrijire. In cazul alegerii suportului si
sfaturilor oferite in cadrul unui azil, exista posibilitatea de rezolvare a unor chestiuni
spirituale importante si de reparare a unor relatii importante.
Echipa din cadrul azilului se poate ocupa de chestiunile legale si financiare, precum
si de editarea documentelor privind modalitatea de ingrijire. De asemenea,
personalul sanitar poate raspunde intrebarilor privind tratamentul si a ceea ce se
intampla in timpul procesului de incetare a functiilor vitale. Suportul este necesar si
in ceea ce priveste nevoile fizice, ca spalarea si controlul durerii.Serviciile azilului
reprezinta un beneficiu al multor polite ale asigurarilor de sanatate private.

Ingrijirea la domiciliu

Pacientul poate alege sa fie ingrijit acasa, mai ales daca beneficiaza de
ajutorul familiei si prietenilor. Alt factor care poate determina pacientul sa ia
aceasta decizie, o reprezinta existenta resurselor financiare pentru angajarea
unor persoane specializate, care vor contribui alaturi de familie, la oferirea
9
 ingrijirii necesare pacientului. In acest caz ingrijirea pacientului acasa,
inconjurat de un mediu familiar, poate fi cea mai buna alegere facuta.
Serviciile comunitatii sunt oferite familiei in vederea ingrijirii pacientului
acasa. Se recomanda consultarea medicului curant, in vederea obtinerii de
ajutor din parte unui azil sau a unui sanatoriu. Pacientul poate edita o lista cu
persoanele care pot ajuta familia pentru ingrijirea pacientului, incluzand
persoane de la serviciu, de la biserica sau din cadrul comunitatii. In cadrul
comunitatilor numeroase, exista institutii private de management al serviciilor
necesare pentru ingrijirea pacientului acasa.

Ingrijirea in cadrul unui sanatoriu particular

Exista si situatia cand pacientul nu poate fi ingrijit acasa si in acest caz el poate
alege sa fie ingrijit intr-un sanatoriu particular. Un sanatoriu particular poate fi o
optiune si in cazul in care se doresc servicii mai avansate decat cele care exista
acasa, sau in cazul in care celalalt membru al familiei nu poate ingriji pacientul din
cauza ca ea sau el, este fie bolnav(a), fie handicapat(a), fie este prea invarsta.O lista
sistematica a sanatoriilor, poate ajuta pacientul sa se decida asupra unuia dintre
acestea, in functie de serviciile oferite.

Ingrijirea in unitati de asistenta sociala

Unitatile de asistenta sociala sunt o alternativa a sanatoriilor particulare, in cazul

persoanelor care se pot ingriji singure. Ele ofera in general camere individuale, cu
facilitati minime de bucatarie in fiecare unitate. Persoanele care locuiesc in ele se
intalnesc in sufragerie pentru a servi masa. In general sunt oferite servicii de
gospodarie si de spalatorie, activitati sociale si acces la sistemul sanitar.
Unele unitati de asistenta sociala au legaturi cu un sanatoriu particular; in acest
caz un pacient care nu mai poate avea grija de el, poate fi transferat intr-un sanatoriu
unde poate fi ingrijit adecvat. Se recomanda ca pacientul sa-si exprime clar
preferintele de ingrijire, in cazul in care el nu se mai poate ingriji singur. Majoritatea
unitatilor de asistenta sociala recomanda mutarea pacientului intr-un sanatoriu sau
angajarea unei persoane care sa ii ofere ingrijirea necesara. Regulamentele in cazul
serviciilor de asistenta sociala variaza de la stat la stat.

Alimentatia si hidratarea pacientului

Intrarea in faza terminala poate fi sugerata de faptul ca bolnavul nu se mai

poate alimenta oral, de tulburarile de respiratie, cu horcaituri, de aparitia unor
secretii orofaringiene abundente, de extremitatile reci, de marmorarea pielii,
de oligurie si de starea de confuzie si delir, care anunta faza agonica a bolii,
care poate dura 3-5 zile.

10
 In aceasta faza trebuie asigurata alimentatia si hidratarea bolnavului, pe
sonda nazogastrica, sau prin perfuzii.
Aspecte generale
- se culeg date despre regim, orarul meselor, repartizarea pe mese,
posibilitățile de mobilizare, capacitatea pacientului de a-și folosi membrele
superioare;
- se obțin informații despre restricții legate de efectuarea unor examene,
administrarea unor medicamente în funcție de orarul meselor;
- se obțin informații despre preferințele alimentare ale pacientului.
Alimentarea activă
Masa poate fi servită la sala de mese, în salon la masă, în salon la pat în
poziție șezând, sau în decubit lateral.
Dacă este cazul, se protejează lenjeria cu un prosop.
Alimentele sunt servite în condiții igienice pe o tavă, masă portabilă,
acoperite.
Pacientul este ajutat să își porționeze alimentele.
Se observă consumul de alimente de către pacient, respingerea unor alimente.
În decubit lateral:
- se ridică ușor capul pacientului, se protejează patul;
- alimentele se așează lângă pacient;
-pacientul este așezat cu partea sănătoasă accesibilă;
- se asigură administrarea lichidelor cu paiul sau din căni cu cioc.
- Alimentarea pasivă
Se practică pentru pacienții care nu se pot alimenta singuri.
- în funcție de starea generala, pacientul este așezat în poziție șezând, sau cu
capul ridicat;
- se protejează lenjeria de pat și cea de corp;
- se plasează tava lângă pacient în așa fel încât să vadă alimentele;
- se verifică temperatura alimentelor;

11
 -se administrează cantități mici, verificându-se dacă a înghițit cantitatea de
alimente dată anterior;
- alimentele se taie bucăți mici, nu se ating cu mâna;
- resturile de alimente se îndepărtează din salon. mirosul sau vederea lor poate
declanșa reflex de vomă;
Observații
– dacă masa se servește în salon, acesta trebuie aerisit înainte;
– se îndepărtează ploștile urinare;
– nu se asociază ora mesei cu ora de tratament;
– pacienții arși, cu boli de piele, cu aspect neplăcut, sunt acoperiți și izolați
– se identifică motivele pentru care pacientul refuză alimentația sau anumite
alimente;
– se consemneaza toate acuzele din timpul mesei;
– pacientul inapetent trebuie stimulat cu tact să accepte hrana;
– pacienții cu tulburări de degluție sunt atent observați.
– se folosesc alimente semisolide dacă pacientul are tulburări de degluție.

1.6 Sustinerea psihologica a bolnavului si a familiei.

a. Sustinerea psihologica a bolnavului. Majoritatea bolnavilor din faza

ireversibila prezinta o stare de anxietate si de depresie psihica. De aceea
bolnavul aflat in faza ireversibila trebuie sustinut psihologic. Desi nu ne
putem astepta la o imbunatatire a starii de sanatate a bolnavului, este necesara
o psihoterapie de sustinere, pentru combaterea anxietatii si a depresiei, care
agraveaza starea bolnavului.

b. Sustinerea psihologica a familiei. Deoarece imbolnavirea unui membru al

familiei reprezinta un stres foarte important, iar decesul unui membru al
familiei reprezinta un stres si mai mare, trebuie acordata o importanta
cuvenita si sustinerii psihologice a familiei. In acest sens, medicul trebuie sa
informeze corect familia si sa o pregateasca, sa o invete ce are de facut.

c. Sustinerea spirituala a bolnavului. Desi sustinerea spirituala a bolnavului

este necesara in toate cazurile, dar probabil ca in nici o alta situatie, sustinerea
spirituala a bolnavului nu este mai necesara ca in fazele terminale ale vietii.
Pentru ca in nici o alta situatie a vietii bolnavul nu este mai tentat sa se intrebe
asupra semnificatiei vietii si a mortii.
12
 De aceea medicul trebuie sa il asculte pe bolnavul care abordeaza aceste
probleme. Sa il ajute sa inteleaga sensurile profunde ale vietii si ale mortii. In
acest sens, ar fi bine ca medicul sa colaboreze cu preotul, cu psihiatrul si cu
psihologul.

1.7 Respectarea autonomiei bolnavului

În îngrijirea paliativă, este recunoscută şi respectată valoarea intrinsecă a
fiecărei persoane ca individ autonom şi unic. Îngrijirea se acordă numai atunci
când pacientul şi/sau familia sunt pregătiţi să o accepte. În mod ideal,
pacientul îşi păstrează autodeterminarea cu privire la decizia privind locul
îngrijirii, opţiunile de tratament şi accesul la îngrijirea paliativă de
specialitate.
Pacienţilor trebuie să li se asigure dreptul de a decide singuri, dacă doresc
acest lucru. Acest fapt presupune oferirea de informaţii adecvate cu privire la
diagnostic, prognostic, tratament, opţiuni de tratament şi toate celelalte
aspecte relevante ale îngrijirii.
Cu toate acestea, există o dezbatere permanentă cu privire la aspectele
etice atunci când pacientul nu mai are capacitatea de decizie sau nu doreşte să
ia o decizie, iar informarea şi decizia sunt transferate familiei sau personalului
de îngrijiri paliative. Echilibrul dintre autonomie şi îngrijirea protectivă pare a
fi influenţat de factorii culturali deoarece, în unele ţări, transferul decizional
de la pacient la îngrijitor este mai frecvent decât în altele.

1.8 Respectarea bolilor in vigoare

Pacienti cu boli progresive maligne sau non-maligne care produc
disconfort,limiteaza activitatea zilnica si au un prognostic rezervat.
Populatia de pacienti vizata include:
Copii sau adulti cu boli sau leziuni congenitale care duc la dependenta de
tratamente de sustinere a vietii sau ingrijire de lunga durata pentru realizarea
activitatii cotidiene.
Copii sau adulti cu boala terminala
Copii sau adulti cu boli acute severe care ameninta viata (traumatisme
severe,leucemii acute,accidente vasculare)unde vindecarea este un scop
realist,dar boala insasi sau tratamentele asociate aduc cu sine o suferinta
semnificativa.
Copii sau adulti cu boli cronice progresive(cancer,boala vasculara
periferica,insuficiente renale sau hepatice,boli cardiace sau pulmonare
avansate,boli degenerative neurologice).

13
 Copii sau adulti cu sechele care limiteaza speranta de viata rezultate in
urma unor accidente sau traumatisme severe.
Cele mai frecvente boli sunt :
a. Fibrozele pulmonare, insuficienta pulmonara
b. Insuficienta cardiaca, miocardopatiile
c. Cirozele hepatice
d. Glonerulonefritele cronice, sindromul nefrotic, insuficienta renala cronica
e. Boala Parkinson, scleroza in placi, dementele
f. Cancerul pulmonar, cancerul gastric, cancerul hepatic, limfoamele, etc.

1.9 Colaborarea cu familia

În timpul bolii, relațiile între pacient și familia lui se schimbă radical.
Chiar și atunci când nu există tensiune,rolurile se schimbă (de exemplu de la
soție la asistentă îngrijitoare). Nu trebuie uitat însă că afecțiunea și iubirea pot
reveni. O familie armonioasă și funcțională este cel mai bun lucru pentru
bolnav și cei din jurul lui.
Este deci foarte important ca rudele să se protejeze pentru a nu ajunge la
epuizare permanentă. Organizați-vă munca bine și nu uitați de nevoile
dumneavoastră. Îngrijirea unui bolnav este un lucru dificil și este nevoie de
o persoană odihnită pentru a avea rezultate bune.
Boala aruncă brusc familia într-o stare de urgență pe care nimeni nu știe
exact cum să o rezolve. Situațiile dificile întâlnite pot duce la scene
neașteptate și neplăcute. Evitați pe cât posibil discuțiile despre moștenire în
prezența bolnavului. Nu este bine nici ca el să afle că este considerat o povară
(chiar dacă credeți că el nu poate auzi discuția). Desi pare simplu și logic,
astfel de scăpări sunt foarte comune. Aproape toți bolnavii sunt conștienți că
sunt o povară și că cei din jur se gândesc la moștenire. Câteodată bolnavii
înșiși vor să discute
despre aceste subiecte dar de cele mai multe ori abordarea lor duce la
atmosferă incărcată, neîncredere și singurătate.
Și în acest caz ajutorul psihologic profesionist poate ajuta la trecerea peste
situațiile dificile și rezolvarea comunicării în familie.
Poate fi extrem de benefic să discutăm ce va urma cu bolnavul. Multora le
este foarte greu să vorbească despre cum să fie aranjată camera în momentul
morții, înmormântare sau cum să decurgă ceremonia. Toată lumea se gândește
la aceste lucruri dar puțini vor să discute despre ele. Discuția aceasta trebuie
însă să aibă loc, nu o amânați prea mult.

14
1.10 Colaborarea cu ceilalti factori cointeresati
Ingrijirea paliativa se realizeaza de regula la doua nivele:
1.Abordarea paliativa prin servicii ne-specializate de ingrijire paliativa.Ea
este acordata de personal medical cu o pregatire minima in ingrijiri paliative-
medici de familie,spital,as.medicale,care au in afara pregatirii de baza,un curs
introductiv de 40 ore in ingrijire paliativa.
2.Servicii specializate de ingrijiri paliative
Unitati specializate tip HOSPICE
Unitati care imbina rigorile unei unitati spitalicesti cu paturi cu ambientul
familial,apropiat de cel casnic,si ofera asistenta complexa a pacientilor
eligibili.
ECHIPA INTERDISCIPLINARA
Ingrijirea paliativa este o munca de echipa.Componenta minima:
Medic
As.medicali
Asistent social
Preot/Pastor
In conformitate cu standardele nationale de ingrijiri paliative.
Alti membri recomandati:
Psiholog
Kinetoterapeut
Terapeut prin joc
Logoped
Dietetician

CAPITOLUL II

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA

BOLNAVULUI

1. Internarea bolnavului si asigurarea conditiilor de spitalizare in

servicile de paleatie

Internarea bolnavului
Internarea in spital constituie un eveniment important in viata
bolnavului, el se desparte de mediul familial si datorita sanatatii precare este
nevoit sa recurga la ajutorul cadrelor medicale. Este important ca tot
personalul sa se comporte corespunzator urmarindu-se castigarea increderii
bolnavului, factor indispensabil pentru asigurarea unei colaborari sincere intre
bolnav si personalul medical. Internarea in spital se face pe baza biletelor de
15
internare emise de dispensar, policlinica sau cabinete medicale particulare.
Bolnavul se prezinta la serviciul de primire, unde medical il consulta, culege
date anamnestice si apoi pune diagnosticul prezumativ. Dupa stabilirea
diagnosticului bolnavul va fi indrumat spre biroul de internari unde va fi
inregistrat si i se va complecta foaia de observatie clinica cu datele de
identitate si adresa completa. Dupa completarea tuturor formularelor necesare
luarii in evidenta, bolnavul va fi condus in camera de dezbracare, hainele si
efectele voi fi inregistrate in vederea inmagazinarii pe perioada cat bolnavul
va fi internat. Pentru hainele preluate si depuse la magazine bolnavul va primi
un bon de preluare iar obiectele de valoare voi fi predate insotitorului sau vor
fi depuse la administratia spitalului cu un process verbal. Dupa dezbracare
bolnavul va fi imbaiat si va primi pajama curate, papuci, halat. Bolnavul astfel
pregatit va fi condus de asistenta in salon unde i se va arata patul, apoi
asistenta cantareste bolnavul, il termometrizeaza, ii masoara tensiunea
arteriala si ii ia pulsul. Datele obisnuite le va nota in foaia de observatie a
bolnavului.

Asigurarea conditiilor de spitalizare

Scopul spitalizarii bolnavilor este vindecarea, pentru a realiza acest
lucru trebuie create conditii prielnice, necesare redarii fortei de aparare si
regenerare a organismului. Repartizarea bolnavului va fi in functie de boala,
gravitatea bolii si starea in care sa gaseste, tinand seama atat de interesele
bolnavului nou internat cat si restul bolnavilor. Ajunsi in salon asistenta ii va
prezenta bolnavului colegii de salon creand de la bun inceput o atmosfera
calda intre bolnavii vechi si cel nou. Salonul va fi rezervat strict pentru
bolnavii cu cancer gastric, bine luminat, calduros, bine aerisit, cu cel mult 2-3
paturi cat mai distante intre ele pentru ca bolnavii sa nu se deranjeze reciproc.
Mobilierul va contine strictul necesar, va fi usor de curatat si estetic, iar
zugraveala trebuie sa fie uniforma dar variata si in culori pastel.Vesela,
lenjeria, intrumentarul si orice alt obiect de inventar al sectiei trebuie sa fie in
stare de stricta curatenie. Se va asigura igiena salonului si a sectiei tinunduse
cont de conditiile igienice de asepsie. Prin discutiile asistenta-pacient se
aprofundeaza datele ptr anamneza iar bolnavul va fi familiarizat cu sectia I se
vor arata locul si modul de functionare a robinetelor de apa, aparatelor de
semnalizare si iluminat, deasemenea i se va explica aplasamentul sectiei si
este sfatuit sa se adreseze cu curaj asistentei sau medicului daca are o
problema. I se va explica oralul meselor sic el al orelor de odihna. Regimul
alimentar trebuie respectat cu strictete, de aceea este interzis sa primeasca
alimente necontrolate de asistenta de la apartinatori.

16
2. Rolul asistentului medical in ingrijirea pacientului in sectile de paleatie

2.1Participarea asistentei medicale la examenul obiectiv

Ajutorul asistentei medicale la examinarile clinice este indispensabil in
cazul bolnavilor in stare grava si foarte util in cazul tuturor bolnavilor.

a) Pregatirea psihica a bolnavului

Crearea climatului favorabil si atitudinea prietenoasa constituie factori
importanti ai unei pregatiri psihice bune. In preajma examinarilor de orice
natura asistenta trebuie sa lamureasca bolnavul asupra caracterului inofensiv
al examinarilor cautand sa reduca minimum durerile care eventual vor fi
provocate prin unele manopere simple.

b) Pregatirea materialelor si instrumentelor

Pregatirea materialelor si instrumentelor pentru examenul obiectiv este
realizata de asistenta. Ia va pregati ptr un examen obisnuit invelitoare usoara
de flannel, stetoscop, spatula linguale sterile, oglinde frontale, tensiometru,
creion dermatograf, tavita renala si alte instrumente speciala in functie de
natura examinarii si de recomandarile primate. Instrumentele vor fi verificate
in ceea ce priveste starea de functionare, apoi vor fi asezate pe o tavita
utilizata numai ptr acest scop si invelita intr-un servetel. Asigurarea
iluminatiei necesare ptr examinarea cavitatilor naturale precum si deservirea
medicului cu instrumente cere o atentie permanenta din partea asistentei.

c) Pregatirea fizica a bolnavului

Bolnavii trebuie dezbracati complect cu ocazia examinarii insa
dezbracarea nu trebuie facuta neaparat deodata, bolnavul fiind ferit astfel de
jena precum si de raceala. Asistenta va urmari ca temperatura din camera de
consultatie sa fie corespunzatoare, geamurile inchise si sa se evite circulatia
cat bolnavul este dezbracat.

d) Aducerea bolnavului in pozitia adecvata

Examinarea incepe prin luarea anamnezei, in acest timp bolnavul va sta
in pozitia cea mai comoda. La examenul obiectiv insa el trebuie adus in
pozitile adecvate observatiei. Astfel inspectia generala se face aducand
bolnavul in decubic dorsal. Dupa terminarea examenului obiectiv bolnavul va
fi imbracat si condus in salon.

2.2Asigurarea igienei corporale si generale a pacientului

Obiective:

17
- indepartarea de pe suprafata pielii a stratului cornos, descuamat si impregnate
cu secretiile glandelor sebacee si sudoripare, amestecate cu praf, alimente,
resturi de dejectii si alte substante straine, care adera la piele
- deschiderea orificiilor de excretie ale glandelor pielii
- inviorarea circulatiei cutanate si a intregului organism
- producerea unei hiperemii active a pielii, care favorizeaza mobilizarea
anticorpilor
- linistea bolnavului, crearea unei stari placute de confort

Principii:
- se apreciaza starea generala a bolnavului, pentru a evita o toaleta prea lunga,
prea obositoare
- se verifica temperatura ambianta, pentru a evita racirea bolnavului
- se izoleaza bolnavul de anturajul sau
- se pregatesc in apropiere materialele necesare toaletei, schimbarii lenjeriei
patului si a bolnavului si pentru prevenirea escarelor
- bolnavul va fi dezbracat complet si se va acoperii cu cearcesaf si patura
- se descopera pregresiv numai partea care se va spala
- se stoarce corect buretele sau manusa de baie, pentru a nu se scurge apa in pat
sau pe bolnav
- se sapuneste si se clateste cu mana ferma, fara brutalitate, pentru a favoriza
circulatia sanguina
- apa calda trebuie sa fie din abundenta, schimbata de cate ori este nevoie, fara
a se lasa sapunul in apa
- se insista la pliuri, sub sani, la maini si in spatiile interdigitale, la coate si exile
- se mobilizeaza articulatiile la toata amplitudinea lor si se maseaza zonele
predispose escarelor
- ordinea in care se face toaleta pe regiuni: spalat, clatit, uscat
- se muta musamaua si aleza de protectie, in functie de regiunea pe care o
spalam.
Etapele toaletei:
- succesiunea – se incepe cu fata, gatul si urechile, apoi, bratele si mainile,
partea anterioara a toracelui, abdomen, fata anterioara a coapselor, se intoarce
bolnavul
in decubit lateral si se spala spatele, fesele si fata posterioara a coapselor, din
nou in decubit dorsal, se spala gambele si picioarele, orgenele genitale
externe- ingrijirea parului, toaleta cavitatii bucale
- inainte de a incepe baia pe regiuni, asistenta va colecta date cu privire la
starea pacientului- puls, tensiune, respiratie- ce mobilizare i se permite in ziua
respectiva, daca se poate spala singur, pe care parte a corpului
- pentru activarea circulatiei sanguine, dupa spalarea intregului corp, se
frictioneaza cu alcool mentolat indeosebi regiunile predispose la escare;
- pacientii care se pot deplasa vor face baie la dus sau la cada, sub
supravegherea personalului de ingrijire
18
- in timpul baii pe regiuni a pecientului imobilizat la pat, udarea aparatului
gipsat, a pansamentului

a) Ingrijirea ochilor
Scop:
- prevenirea infectiilor oculare;
- indepartarea secretiilor
Pregatiri:
- materiale: apa, prosop, tampoane din tifon, comprese, manusi, manusi de baie
- pacientul- se informeaza
Tehnica:
- se indeparteaza secretiile oculare de la comisura externa spre cea interna, cu
ajutorul unui tampon sterin
- se spala ochii cu mana acoperita cu manusi, se limpezesc si se sterg cu
prosopul curat
- la pacientul inconstient, prin lipsa reflexului palpebral, pentru a mentine
supletea corneei, se picura lacrimi artificiale: in fiecare ochi: iar daca ochiul
ramane deschis, se aplica comprese imbibate in ser fiziologic si se
indeparteaza in mod regular secretiile oculare;

b) Ingrijirea mucoasei nazale

Scop:
- mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii superioare
- prevenirea escarelor, infectiilor nazale, in cazul in care pecientul prezinta
sonde introduse pe aceasta cale
Pregatiri:
- materiale: tampoane sterile, montate pe bastonase, ser fiziologic, H2O2
diluata, tavita renala, manusi de cauciuc
- pacientul – se informeaza, i se explica necesitatea tehnicii, Iise intoarce capul
usor intr-o parte
Tehnica:
- se curate fosele nazale, fiecare cu cate un tampon umezit in ser fiziologic
- daca pacientul prezinta o sonda: se dezlipeste romplastul cu care este fixata;
se retrage sonda 5-6 cm. se curate tubul cu un tampon de urmele de romplast,
se indeparteaza crustele dupa mucoasa nazala cu tamponul umezit in apa
oxigenata diluata
- se reintroduce sonda gastrica, iar sonda pentru oxigenoterapie se poate
reintroduce in cealalta fosa nazala
- se fixeaza sonda
Ingrijiri ulterioare:
- se controleaza functionalitatea sondelor dupa curatarea mucoasei nazale
- se supravegheaza respiratia pacientului

c) Ingrijirea urechilor
19
 Scop:
- mentinerea starii de curatenie a pavilionului urechii si a conductului auditiv
extern
- indepartarea depozitelor naturale sau a celor patologice

Preagatiri :
- materiale: tampoane sterile, montate pe bastonase, tavita renala, apa, sapun,
manusa de baie, prosop
- pacientul- se informeaza, se intoarce capul pe partea opusa
Tehnica:
- se curate conductul auditiv extern cu tamponul uscat
- se spala pavilionul urechii cu mana acoperita cu manusa de bumbac cu sapun,
curatind cu atentie santurile pavilionului si regiunea retrouriculara
- se limpezeste, se usuca cu prosopul pavilionul urechii si conductul auditiv
extern
Ingrijiri ulterioare:
- se introduce in conductul auditiv extern un tampon de vata absorbent

d) Ingrijirea cavitatii bucale

Scop:
- obtinerea unei stari de bine a pacientului
- profilaxia cariilor dentare
- profilaxia infectiilor cavitatii bucale
Pregatiri:
- materiale:
- pentru pacientul constient: periuta, pasta de dinti, prosop, tavita renala, pahar
cu apa;
-pentru pacientul inconstient: comprese, tampoane sterile din tifon,
instrumentar steril, glicerina boraxata 20%, tavita renala, manusi de cauciuc
sterile;
- pacientul – constient: este asezat in pozitie sezand sau in DL stang, cu
prosopul in jurul gatului;
- inconstient: pozitie in DD, capul intr-o parte, cu prosopul sub barbie

Tehnica:
- pacientul constient este servit, pe rand, cu materialele si ajutat sa-si faca
toaleta cavitatii bucale
- pacientul inconstient:
-se introduce deschizatorul de gura intre arcadele dentare
-se sterg limba, bolta palatine, suprafata interna si externa a arcadelor
dentare cu tampoane imbibate in glicerina boraxata cu miscari dinauntru in
afara
-se sterg dintii cu un alt tampon
-la sfarsit se ung buzele
20
 Ingrijiri ulterioare:
- se strang materialele
- se asaza pacientul in pozitie confortabila

e) Ingrijirea unghiilor
Scop:
- obtinerea unei aparente ingrijite a pacientului
- indepartarea depozitului subunghial, care contine germeni patogeni
- evitarea leziunilor cutanate prin grataj la pacientii cu prurit si de asemenea la
pacientii agitate
Pregatiri:
- materiale: apa, sapun, periuta, forfecuta de unghii, pila, prosop
- pacientul – se informeaza, se aseaza comod, relaxat
Tehnica:
- se taie unghiile cu atentie, la nivelul degetului, pentru a degaja partile
laterale spre a nu se aduna murdaria, apoi se pilesc.

f) Ingrijirea parului
Scop:
- pentru starea de bine a pacientului
- igienic
- spalare la una-doua saptamani, la pacientul cu spitalizare indelungata
- distrugerea parazitilor
- pregatirea pentru examen E.E.G.
- pregatirea pentru operatie la fata, nas
Contraindicatii:
- fracturi ale craniului, traumatisme mari, pacienti cu stare generale alterata,
febrile, cu boli ale pielii capului.
Pregatiri:
- materiale: pieptene, sampon, sapun insecticide, uscator, lighean, apa calda,
musama, aleza, prosoape
- conditii de mediu: temperature 22-24 grade C. inchiderea ferestrelor, evitarea
curentilor de aer;
- pacientul – se informeaza, pozitia se alege in functie de starea sa: sezand pe
un scaun, sezand in pat, DD in pat, cu salteaua indoita sub torace, DD, oblic
in pat.
Tehnica:
- se pregateste patul si se protejeaza cu musama si aleza;
- se umezeste parul, se samponeaza;
- se maseaza usor pielea capului cu pulpa degetului, se spala de doua-trei ori;
- se limpezeste parul din abundenta, se acopera cu prosopul uscat;
- se usuca parul, se piaptana cu blandete.
Ingrijiri ulterioare:
21
 - se acopera capul pacientului cu o basmaluta
- se reinstaleaza pacientul in pozitie confortabila
- obiectele folosite se dezinfecteaza

g) Toaleta intima
Scop:
- igienic
- mentinerea unei stari de confort fizic
Pregatiri:
- materiale: paravan, doua bazinete, tampoane sterile din vata, pensa
porttampon, cana cu apa calda, sapun lichid, prosop, manusa de cauciuc,
manusa de baie, musama, aleza, se controleaza temperature apei;
- pacientul- se informeaza, se asigura intimitatea
- se pregateste patul cu musamaua, pacientul fiind in pozitie ginecologica
- se serveste un basinet pentru a-si goli vezica urinara
- ramane in pozitie ginecologica cu al doilea basinet curat sub regiunea sacrata
Tehnica:
- se imbraca manusa de cauciuc, apoi cea de baie;
- se spala regiunea dinspre simfiza pubiana spre anus, turnand apa si sapun
lichid;
- se limpezeste abundent;
- se scoate bazinetul;
- se usuca regiunea genitala, anala, plinurile
- se pudreaza cu talc plinurile
Ingrijiri ulterioare:
- se indeparteaza materialele, se aranjeaza patul
- pacientul este asezat comod

Alimentatia si hidratarea pacientului

O alta problema importanta a tratamentului este decizia daca se doreste folosirea

cateterelor intravenoase (IV) pentru alimentatia parenterala, in cazul in care
persoana nu mai este capabila sa se alimenteze singura. Acest lucru se numeste
alimentatie si hidratare artificiala. Un IV este un ac plasat la nivelul unei vene, prin
intermediul caruia se administreaza lichide, suplimente nutritionale, lichide sau
medicamente. O sonda de hranire poate fi ori un tub inserat in stomac pe la nivelul
orificiului nazal (sonda nasogastrica) sau o sonda inserata chirurgical in stomac pe la
nivelul abdomenului (gastrostomie sau sonda perigastrica sau songa G). Cat despre o
linie IV, suplimentele nutritive lichide, lichide sau medicamente, pot fi administrate
prin intermediul unui cateter. O a treia forma de hidratare artificiala,
hipodermatocliza, implica injectarea fluidelor direct la nivelul tesutului celular
subcutanat.
Pacientul trebuie sa discute cu medicul daca este necesara alimentatia si hidratarea
artificiala. Stabilirea unui plan pentru administrarea fluidelor pe cale IV si pe calea
22
sondei naso-gastrice inca de la inceputul bolii, poate fi de folos mai tarziu in luarea
deciziei de a continua sau a abandona aceste tratamente. Nu trebuie uitata
comunicarea in mod clar a dorintelor cu familia si medicul.

2.3Pregatirea, asistarea si efectuarea recoltarilor de produse biologice si

patologice
Pentru obtinerea unor rezultate corecte produsele vor fi recoltate si trimise
la laborator in conditii corespunzatoare. Asistenta trebuie sa cunoasca si sa
respecte urmatoarele:
-orarul recoltarilor D=1000-1500 ml
-pregatirea psihica a bolnavului
-pregatirea fizica a bolnavului
-pregatirea materialelor si instrumentelor necesare recoltarii
-cantitatea necesara de produse analizelor cerute
-cunoasterea tehnicilor speciale diferitelor recoltari
-efectuarea tehnicilor propriu zisa
-complectarea biletului de analiza
-transportarea produselor de laborator

a) Examenul curent
Examenul clinic general este util pentru ca depisteaza semnele si
simptomele neoplasmului gastric (ex: prezenta unei mase tumorale
abdominale sau altceva neobisnuit); de asemenea, antecedentele personale
fiziologice si patologice pot fi de ajutor in orientarea diagnosticului.
-biochimia sanguina: masoara cantitatea unor substante eliberate in sange de
catre organele si tesuturile organismului; nivelul crescut sau scazut al unei
substente este semn al unei afectiuni a organului sau tesutului care o
elibereaza
-hemoleucograma (numarul de celule rosii, albe, trombocite, hemoglobina-
proteina care transporta oxigenul)
-examen endoscopic
-examenul materiilor fecale: pentru identificarea urmelor de sange din scaun
-RMN sau IR M- Rezonanţa magnetică nucleară sau Imagistica prin rezonanţa
magnetică(cu prescurtările de mai sus) reprezintă o investigaţie paraclinică ce
utilizează un câmp magnetic şi pulsuri de radiofrecvenţă pentru obţinerea de
imagini a unor organe şi ţesuturi.
-scintigrafia este o investigaţie imagistică ce are drept scop identificarea de
zone anormale (patologice) la nivelul întregului sistem osos al organismului.
Sistemul osos sau scheletul uman este alcătuit din totalitatea oaselor şi a
articulaţiilor dintre acestea.
____
_______________________
__7%#";
23
 -radiografie baritata: inghitirea unei suspensii de bariu care permite
vizualizarea radiological a esofagului si stomacului
-irigoscopia
-biopsia: consta in prelevarea unor cellule sau tesuturi, care sunt prelucrate si
apoi vizualizate la microscop, pentru a gasi eventuale modificari tumorale
mostra de tesut poate fi preluata cu ajutorul endoscopului
-tomografia computerizata (CT): realizeaza o serie de imagini detaliate a
numitor regiuni din corp, preluate din diferite unghiuri, aceste imagini sunt
realizate de un calculator conectat la un aparat de raze X, pentru o mai buna
evidentiere a tesuturilor investigate poate fi injectata sau inghitita o substanta
de contrast, tomografia de tip spiral sau helicoidal realizeaza imagini detaliate
a organelor, folosind un aparat cu raze X care scaneaza organele intr-o
maniera spirala.

2.4 Pozitia bolnavului in pat. Urmarirea faciesului si a functilor vegetative

a) Pozitia bolanvului in pat

Schimbarea pozitiei pacinetului imobilizat ,adinamic

Obiectivele procedurii
- Prevenirea complicaţiilor (escare, tromboze, incetinirea tranzitului)
- Promovarea stării de confort
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Perne
- Pătura făcută sul, suluri din materiale textile
- Sprijinitor pentru picioare sau sac de nisip
PREGĂTIREA PACIENTULUI
- Informaţi pacientul asupra necesităţii schimbării poziţiei
- Explicaţi pacientului importanţa schimbării poziţiei la anumite intervale de
timp
EFECTUAREA PROCEDURII:
Participă 1 sau 2 persoane, una avand rol de coordonator

1. Schimbarea poziției din decubit dorsal in decubit lateral

- Identificaţi pacientul şi evaluaţi resursele acestuia
- Aduceţi materialele auxiliare langa pat
- Asezaţi-vă de partea patului spre care intoarceţi pacientul
- Ridicaţi pătura şi pliaţi-o spre partea opusă
- Prindeţi cu mana dinspre cap umărul pacientului, ridicaţi-l cu blandeţe şi
introduceţi pătura sub spate (sau un sul) pentru a-l sprijini
- Susţineţi toracele pacientului pentru a-i asigura stabilitate şi cu mana dinspre
picioare rotaţi bazinul şi membrele inferioare
- Sprijiniţi spatele pacientului cu un sul de cearşaf
- Flectaţi membrul inferior de deasupra şi introduceţi sub el o perna
24
- Acoperiţi pacientul cu pătura şi anuntaţi-l cand va fi o nouă schimbare
2. Schimbarea poziţiei din decubit lateral in decubit dorsal
- Aşezaţi-vă de partea patului spre care este orientat spatele pacientului şi
rugaţi o persoană să vă ajute
- Prindeţi pacientul de sub axilă şi sprijiniţi-i capul pe antebraţ
- Rugaţi ajutorul să introducă o mană sub bazinul pacientului ,
- Sincronizaţi-vă mişcările şi executaţi o mişcare de rotaţie aducand pacientul in
decubit dorsal
- Introduceţi sub regiunea lombară şi sub genunchi pernuţe subţiri sau materiale
textile impăturite pentru a respecta curbura fiziologică a coloanei şi pentru a
evita hiperextensia membrelor
- Intindeţi lenjeria de corp şi de pat
- Acoperiţi pacientul
- Anunţaţi ora următoarei schimbări

3. Schimbarea poziţiei din decubit dorsal in poziţie şezand

a) de către o singură persoană
- Indoiţi/pliaţi pătura şi dezveliţi pacientul pană la mijloc
- Asezaţi-vă faţă in faţă cu pacientul, rugandu-l să intoarcă puţin capul intr-o
parte
- Prindeţi cu o mană regiunea axilară
- Imbrăţişaţi cu cealaltă mană spatele pacientului spijinindu-i capul pe antebraţ
- Rugaţi pacientul care are resurse fizice să vă prindă de umeri, să-şi flecteze
genunchii şi să se sprijine pe tălpi
- Comandaţi mişcarea de ridicare folosind un cuvant de indemn (de. Ex. "sus")
- Ajutaţi pacientul să se ridice in timp ce se sprijină şi deplasaţi-l uşor spre
capul patului
- Sprijiniţi spatele cu perna sau cu rezemătorul mobil al patului
- Asiguraţi menţinerea poziţiei introducand un sul sub genunchi şi punand la
tălpi
un sprijinitor sau un sac de nisip
b) de catre două persoane
- Asezaţi-vă de o parte şi de alta a patului
- Incrucişaţi antebraţele pe spatele pacientului
- Introduceţi cealaltă mană in axilă
- Comandaţi mişcarea de ridicare şi executaţi-o in acelaşi timp
- Fixaţi poziţia cu perne sau cu rezemătorul mobil
4. Reaşezarea pacientului in decubit dorsal din poziţia şezand
- Indepărtaţi pernele şi sulurile
- Prindeţi pacientul ca şi in cazul ridicării
- Lasaţi uşor pe spate
- Reaşezaţi patul, intindeţi lenjeria
- Fixaţi sulurile sub regiunea lombară şi genunchi
Readucerea pacienţilor alunecaţi din poziţie semişezand sau şezand
25
- Rugaţi pacientul să intoarcă faţa spre partea opusă
- Rugaţi-l să se sprijine pe tălpi şi să se ridice puţin la comandă
- Introduceţi mana sub axile şi conduceţi mişcarea de ridicare ajutand pacientul
s se deplaseze uşor ă spre capătul patului
a) daca aveţi un ajutor
- Aşezaţi-vă de o parte şi de alta a patului
- Prindeţi cu o mană din axilă sau incrucisaţi antebraţele pe spatele pacientului
- Introduceţi cealaltă mană sub regiunea fesieră a pacientului şi acţionaţi
sincron la comandă ridicand pacientul pană la nivelul dorit
INGRIJIREA PACIENTULUI
- Asiguraţi-vă că pacientul este relaxat, se simte bine.
- Verificaţi lenjeria şi materialele auxiliare folosite să nu jeneze pacientul
- Vizitaţi pacientul intre două schimbări pentru a vedea dacă acuză durere
- Măsuraţi dacă este cazul: pulsul; TA; respiraţia
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Indepărtaţi materialele inutile
NOTAREA PROCEDURII
- Notaţi orarul schimbării poziţiei şi comportamentul pacientului in timpul
procedurii
- Notaţi aspectul tegumentelor la nivelul punctelor de sprijin
EVALUAREA PROCEDURII
Rezultatul aşteptat
- Pacientul exprimă stare de bine, nu sunt modificări tegumentare in punctele de
presiune şi al valorilor funcţiilor vitale
Rezultat neaşteptat / Ce faceţi
- Pacientul acuză manevre brutale care-i provoacă dureri
- Comunicaţi cu pacientul pentru a culege mai multe informaţii despre starea
sa şi acţionaţi cu mai multă blandeţe
- La nivelul punctelor de sprijin apar semne de compresiune
- Aplicaţi şi alte măsuri de prevenire a escarelor
Mobilizarea pacientului
OBIECTIVELE PROCEDURII
- Prevenirea complicaţiilor
- Stimularea tonusului fizic şi psihic
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Cadru mobil
- Agăţători
- Baston
- Carje
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Anunţaţi pacientul şi descrieţi mişcările care se vor face
- Explicaţi pacientului importanţa mobilizării precoce
- Evaluaţi resursele fizice ale pacientului
26
b) FIZICĂ:
- Ajutaţi pacientul să se imbrace corespunzător
- Măsuraţi pulsul
EFECTUAREA PROCEDURII:
• Consultaţi medicul privind tipul de mobilizare şi durata
1. Mobilizarea pasivă
- Faceţi mişcări de flexie şi rotaţie ale capului
- Continuaţi să faceţi exerciţii ale membrelor superioare şi inferioare prin
mişcări de flexie, extensie, abducţic, adducţie, supinaţie şi pronaţie -
mobilizaţi toate articulaţiile cu blandeţe
- Comunicaţi cu pacientul pentru a afla dacă are dureri şi observaţi faciesul
- Masaţi membrele in sensul circulaţiei de intoarcere
- Controlaţi pulsul
2. Ridicarea in poziţie şezand
a) In pat
- Ajutaţi pasiv pacientul să se ridice şi sprijiniţi-l cu perne sau folosiţi
rezemătorul mobil
- Montaţi deasupra patului o agăţătoare mobilă şi stimulaţi pacientul să se
ridice, sprijinindu-l cu perne dacă este necesar
b) La marginea patului
• Executarea de către o singură persoană
- Introduceţi o mană sub regiunea omoplaţilor, iar cealaltă sub regiunea poplitee
- Dacă este cazul rugaţi pacientul să se prindă de gatul dumneavoastră
- Rotiţi picioarele pacientului intr-un unghi de 90° şi lăsaţi-le să atarne uşor
la marginea patului
- Observaţi faciesul pacientului
• Executarea de către 2 persoane
- Aşezaţi-vă spre capul pacientului şi introduceţi mainile sub omoplaţi
- Rugaţi ajutorul să introducă mainile sub regiunea poplitee
- Sincronizaţi mişcările şi ridicaţi spatele pacientului rotind picioarele cu 90°
şi aduceţi-le la marginea patului
- Menţineţi pacientul in această poziţie - la inceput cateva minute, apoi creşteţi
treptat timpul
- Reaşezaţi pacientul pe pat, executand mişcările in sens invers
c) Aşezarea pacientului in fotoliu
- Aşezaţi pacientul la marginea patului
- Oferiţi pacientului papucii
- Aşezaţi fotoliul cu rezemătoarea laterală lipită de marginea patului
- Aşezaţi-vă in faţa pacientului şi introduceţi mainile sub axile, rugandu-l să
ţină capul intors intr-o parte
- Dacă aveţi ajutor, aşezaţi-vă de o parte şi de alta a pacientului
- Prindeţi fiecare pacientul pe sub axilă şi ridicaţi-l in picioare
- Rotiţi pacientul cu spatele spre fotoliu şi aşezaţi-l cu grijă in fotoliu
- Acoperiţi pacientul cu un pled dacă situaţia o cere (temperatură mai scăzută in
27
incăpere)
- Reaşezaţi pacientul in pat executand mişcările in sens invers
d) Ridicarea pacientului in poziţie ortostatică
- Repetaţi mişcările de aducere a pacientului in poziţie şezand, cat mai aproape
de margineapatului
- Aşezaţi-vă de o parte a pacientului şi sprijiniţi-l de sub axile
- Ridicaţi pacientul in picioare
- Observaţi faciesul pacientului şi menţineţi-l in ortostatism cateva minute
- Intrebaţi pacientul dacă se simte bine
- Aşezaţi pacientul pe pat dacă acuză ameţeli
- Reaşezaţi pacientul pe pat executand mişcările in ordine inversă
e) Efectuarea primilor paşi
- Intrebaţi medicul dacă pacientul se poate deplasa
- Ridicaţi pacientul mai intai in poziţie şezand cat mai aproape de marginea
patului şi apoi in ortostatism
- Sprijiniţi pacientul de braţ şi apoi ajutaţi-l să facă primii paşi prin salon
- Creşteţi distanţa de deplasare in funcţie de recomandarea medicală
- Oferiţi pacientului un cadru mobil dacă starea generală ii permite să se
deplaseze singur
- Supravegheaţi pacientul in timpul deplasării
- Incurajaţi pacientul să se ridice şi să se deplaseze pe măsură ce starea
generală permite
INGRIJIREA PACIENTULUI
- Observaţi starea pacientului şi măsuraţi P, R, TA, dacă este cazul
- Aşezaţi pacientul in poziţie comodă
- Intindeţi lenjeria pentru a preveni apariţia escarelor
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Aşeza i materialele folosite in locurile ţ de depozitare
- Spălaţi mainile
NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
- Tipul de mobilizare, durata, numărul mobilizărilor, orarul acestora şi
comportamentul pacientului
- Informaţii utile legate de recomandările medicale.
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate/dorite:
- pacientul se mobilizează conform programului
- nu prezintă complicaţii favorizate de imobilizare
Rezultate nedorite / Ce facem dacă:
• Pacientul refuză mobilizarea
Cercetaţi cauza
- prezintă dureri
- se teme de durere
- este slăbit
28
- prezintă ameţeli
Incurajaţi pacientul
- acordaţi-i mai mult timp
- asiguraţi-l că sunteţi acolo pentru a-l ajuta
Administraţi un calmant inainte de mobilizare (la recomandarea medicului)
- acţionaţi cu blandeţe
Reduceţi durata mobilizării
(dacă pacientul se simte slăbit sau are ameţeli)

b) Urmarirea faciesului
Expresa feţei de multe ori poate exprima gradul de intensitate a durerii dar
şi anumite stări psihice, anxietate, durere, bucurie, somnolenţă, oboseală, stres,
expresia feţei putându-se schimba relativ repede în raport cu modificările stării
bolnavilor, din acest motiv urmărirea faciesului trebuie să fie o preocupare
permanentă a asistentei medicală.La pacientii cu cancer caracteristica este:
facies zigomatic cu fata sputa, cu arcade zigomatice foarte proemaniente,
sunturile nazolabiale adinci, aspectul general mimeaza tristete, suferinta, paloare
intense de nutritie.

c) Urmarirea functiilor vitale

.

Urmărirea funcţilor vitale ( respiraţia, pulsul, temperatura, tensiunea arterială )

este obligatorie în cursul oricărei boli căci modificarea lor reflectă în mare
măsură starea generală a bolnavei, precum şi evoluţia şi gravitatea bolii de care
suferă. Totalitatea observatilor asupra funcţilor vitale se complectează în foaia
de obsevaţie ( F.O ) a bolnavei.

Respiraţia:reprezintă nevoia fiinţei umane de a căpăta oxigenul din mediu

înconjurător,necesar proceselor de oxidare din organism şi de a elimina dioxidul
de carbon rezultat în urma arderilor celulare.
Materiale necesare:
- ceas cu secundar
- pix de culoare verde

29
 - foaie de temperatură

Intervenţiile asistentei:
Aşezarea pacientului în decubit dorsal, şi explicam tehnica ce urmează a fi
efectuată.
-plasarea mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui.
-numărarea inspiraţiilor timp de un minut.
-consemnarea valorii obişnuite printr-un punct pe foia de temperatură(fiecare
linie orizontală a foii reprezintă o respiraţie).
-unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obţinereacurbii.
Valorile normale a frecvenţei respiratori:
- la nou născut 30-50 r/min
- la doi ani 25-35 r/min
- la 12 ani 15-25 r/min
- adult 16-18 r/min
- vârstnic 15-25 r/mi

Măsurarea şi notarea pulsului: evaluarea funcţiei cardio-vasculare

Locurile de măsurare: temporală, carotidă, cubitală, humerală, radială, femurală,
poplitee, tibială posterioară, pedioasă.

Pulsul: reprezintă expansiunea ritmică a arterelor,sincronă cu sistola

ventriculară ce ia naştere în urma conflictului dintre sângele existent în sistemul
arterial şi cel trimist de către inimă în timpul sistolei.
Materiale necesare:- ceas cu secundar
-pix de culoare rosie
-foaie de temperatură

Intervenţiile asistentei
- pregatirea psihică a pacientului
- asigurarea repausului fizic şi psihic al bolnavului timp de 10-15 min
30
- spălarea pe mâinii
- fixarea degetelor palpatoare pe tractul arterei
- exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor.
-numărarea pulsaţiilor timp de un minut
-consemnarea valorilor obţinute printr-un punct pe foaia detemperatură,ţinând
cont că fiecare linie orizontală a foii reprezintă 4 pulsaţii
-unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinereacurbei
-Consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a caracteristicilor
pulsului: ex: Pd=80 b/minPs=90 b/min-puls regulat
Frecvenţa pulsului variază fiziologic după vârstă, emoţii şi efort.
Valorile normale ale pulsului:
- la Nou Născut: 130-140 p/min
- la Adult: 60-80 p/min
- la Copilul mic: 100-120 p/min
- la Varstnic: 80-90 p/min
- la 10 ani: 90-100 p/min

Temperatura:
Măsurarea si notarea temperaturii:-evaluarea funcţiei de termoreglare şi
termogeneză
Locul de măsurare: -axilă
-plica inghinală
-cavitatea bucală
Materiale necsare: -termometru maximal,
-casoleta cu tampoane de vată şi comprese sterile,
-recipient cu soluţie dezinfectantă (cloramină 1-5 %),
- tăviţa renală,
-flacon cu alcool medicinal,
-ceas,

31
 - foaie de observaţie,
-pix de culoare albastra

Temperatura Normală (fiziologică) = 36-37° C => Afebril

Valori patologice:
a) Hipertermie 37-38° C
Subfebrilitate 38-39° C
Febră Moderată 39-40° C
Febră Ridicată 40-41° C
Hperpirexie >41° C
b) Hipotermie < 36° C

Tensiunea arterială
Măsurarea şi notarea tensiuni arteriale: evaluarea funcţiei cardio-vasculare (forţa
de contracţie a inimii determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor).
Tensiunea arterială presiunea exercitată de sânge circulţnd asupra pereţilor
arteriali determinată de 4 factorii :
1) Debitul cardiac
2) Forta de Contractie a inimii
3) Elasticitatea si Calibrul vaselor de sange
4) Vascozitatea sangelui
Valorile normale al tensiuni arteriale:
1-3 ani: 75-90/50-60 mmHg
4-11 ani: 90-110/60-65 mmHg
12-15 ani: 100-120/60-75 mmHg
Adult: 120-140/75-90 mmHg
Vârstnic: >150/>90 mmHg
Pregatirea psihica a pacientei:
-asigurarea repausului fizic si psihic timp de 15 min
-spalarea pe maini
32
-se aplica manseta pneumatica pe bratul pacientului, sprijinit si in extensie
-se fixeaza membrana stetoscopului pe artera humerala, sub marginea inferioara
a mansetei
-se introduc olivele stetoscopului in urechi
se pompeaza aer in manseta pneumatica, cu ajutorul perei de cauciuc pana la
disparita zgomotelor pulsatiilor
-se decomprima progresiv aerul din manseta prin deschiderea supapei, pana
cand se percepe primul zgomot arterial (care reprezinta valoarea tensiunii
arteriale maxime).
-se retine vloarea indicata de colona de mercur sau acul manometrului, pentru a
fi consemnata
-se continua decomprimarea , zgomotelor arteriale devenind tot mai puternice
-se retine valoarea indicata de colana de mercur sau acul manometrului, in
momentul in care zgomotele dispar, aceasta reprezentand tensiunea arteriala
minima
-se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute cu o linie orizontala de
culore rosie , scotandu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloana de mercur
-se unesc liniile orizontale cu liniile verticale si se hașureaza spatiul
rezultatului

Efectuarea tratamentului:

- Calea orală, Calea rectală, Calea transdermică,Caleatransbucală , Calea

subcutanată sau intravenoasă, Calea intramusculară, Calea

intrarahidiană:intratecală,epidurală sau intraventriculară

2.5 Rolul asistentului medical in educatia pentru sanatate a pacientului

terminal si a familiei acestuia –axate pe problema acceptarii mortii

PIERDEREA GREA/DOLIU

33
Suferinţa este un proces natural experimentat de cineva care trebuie să se
conformeze cu o pierdere semnificativă. O apreciere a ce este „normal” este
cerută pentru a recunoaşte când şi ce fel de intervenţie este necesară. Parkes
descrie pierderea grea în termeni de faze ale suferinţei:
1. Şoc iniţial, este simţită amorţeala şi necredinţa faţă de realitatea emoţională
a pierderii.
2. Durerea separării afectează comportamentul şi emoţiile. Îndoliatul suferă
perioade copleşitoare de tristeţe, confruntându-se cu realitatea zilnică a
pierderii. Poate apărea o hipocondrie trecătoare, dar este anormal ca aceasta
să persiste.
3. Disperare sau depresie. Când durerea şi îngrijorarea se reduc în frecvenţă
şi severitate, îndoliatul poate pierde interesul şi scopul în viaţă. El se simte
fără speranţă şi devine retras. Aceasta poate dura luni.
4. Eventual pierderea şi viaţa fără decedat este acceptată.
5. Faza finală a reorganizării este atinsă când energia emoţională este
reinvestită în noi relaţii şi activităţi, deşi aniversările deseori provoacă
reînnoirea suferinţei. Pentru cineva, suferinţa poate fi trăită înainte de moartea
reală a decedatului (suferinţă anticipată). Deşi descrise în consecutivitate,
reacţiile pierderii grele, de obicei, oscilează între faze.
6. Pentru acei cu suferinţă nerezolvată/ anormală este necesară intervenţia
profesională.
Necesităţile copiilor şi adolescenţilor sunt deseori destul de complexe şi ei pot
beneficia de sprijin din partea specialistului. Depistarea acelor persoane, care
pot să dezvolte reacţie anormală de suferinţă, poate permite intervenţie
timpurie de susţinere şi prevenire a dezvoltării acesteia.
Factorii de risc includ:
· deces neaşteptat;
· deces chinuitor;
· relaţii contradictorii;
· relaţii excesiv de dependente;
· copil/adolescent (poate fi protejat/exclus);
· izolare socială;
· mânie nerezolvată;
· pierderi anterioare nerezolvate;
· boală psihiatrică anterioară;
· alte evenimente stresante ale vieţii.
Pentru mulţi, un voluntar bine antrenat, care ştie să asculte, poate fi tot
de ce este nevoie pentru ca îndoliatul să recunoască şi să-şi exprime
sentimentele şi temerile. Asigurarea că ceea ce ei experimentează este
„normal”, este extrem de folositor. Un preot poate, de asemenea, fi de folos
acelor a căror credinţă se clatină, este distrusă sau slăbită.
Pentru cineva, întâlnirea cu un grup de indivizi, care au trecut prin experienţe
similare,poate fi de ajutor.

34
 SUFERINŢA NEREZOLVATĂ/ANORMALĂ
Nu există limite clare între care suferinţa este „normală” şi care e „anormală”,
şi deseori,aceasta este o întrebare de o intensitate neobişnuită, de reacţii sau
de timp. Următorul ghid indică când poate fi necesară o intervenţie
profesională.
1. Suferinţa amânată este definită prin absenţa suferinţei în primele
săptămâni sau luni după deces. Este posibil să devină mai accentuată şi
cronică când în sfârșit apare.
Deseori, este necesară conselierea pentru acceptarea realităţii pierderii.
2. Suferinţa inhibată apare când toate amintirile îndoliatului sunt evitate.
Pentru cineva acest mecanism al evitării poate funcţiona, dar poate prezenta
nervozitate, îngrijoraresau depresie. Consilierea constă în încurajarea
îndoliatului să accepte realitatea pierderii.
3. Hipocondria persistentă poate apărea şi poate bloca suferinţa. Îndoliatul
poate prelua simptomele decedatului. Explicarea pacientului a ceea ce se
întâmplă, poate fi tot de ce este nevoie. Totuşi, notaţi, că mortalitatea
văduvelor şi a văduvilor este în creştere în primul an după deces, în majoritate
datorită bolii cardiovasculare.
4. Dereglare psihiatrică. O boală depresivă severă se poate dezvolta cu idei
amăgitoare de vinovăţie şi încercări de sinucidere. Poate fi necesară
spitalizare. Mânia poate fi accelerată ca şi dereglările fobice, de alcoolism şi
dependenţă de medicamente, în special somnifere.
De câteva dintre aceste reacţii ale suferinţei anormale se pot ocupa echipe de
îngrijire primară, lucrători sociali sau consilieri antrenaţi. În celelalte cazuri,
recomandăm implicarea specialiștilor in psihiatrie și psihanaliză, acolo unde
este posibil.

Sarcinile asistentei dupa constatarea decesului sau externarea

pacientului

Externarea pacientului

Momentul plecarii bolnavului este stabilit de medic. In legatura cu acestea

asistenta are o serie de sarcinii. Astfel ea va aduna toate documentatia relative
a bolnavului pe care o va pune la dispozitia medicului de salon in vederea
formularii epicrizei.
Asistenta va fixa impreuna cu bolnavul ora plecarii pentru ai putea
asigura alimentatia pana in ultimul moment. Asistenta va anunta cu 2-3 zile
inainte familia bolnavului data iesirii din spital.

Constatarea decesului
Sfârșitul vieții bolnavului spitalizat poate fi brusc sau lent. Viața bolnavului se
poate termina

35
în câteva secunde, precum în caz de embolie pulmonară, infarct miocardic,
aritmii cardiace.
De multe ori însă, moartea se instalează după o stare de agonie care durează ore
sau zile. În
cursul agoniei circulația se înrăutățește, bolnavul este palid, cade mandibula,
pacientul stă
pasiv, cu gura întredeschisă, ochii sunt sticloși și adânciți în orbite. Pulsul este
slab, moale și
neregulat. Respirația este zgomotoasă, horcăită. Reflexele diminuează progresiv,
reflexul
pupilar dispare.
Îngrijirea pacienților muribunzi:
- pacientul va fi izolat într-o rezervă,
- va fi susținut până în ultimul moment,
- asistenta nu va părăsi pacientul nici după ce acesta și-a pierdut cunoștința,
- bolnavul trebuie întreținut curat și uscat,
- uneori pacientul aude ce se vorbește în anturajul lui,
- i se vor îndepărta protezele,
- i se vor îndepărta secrețiile,
- se vor lua măsuri de hidratare,
- capul bolnavului va fi așezat într-o parte,
- administrarea medicamentelor se va face până în ultimul moment.
Asistenta anunță medicul înainte sau în momentul decesului bolnavului și va
nota în condica
de predare ultimele medicamente ce s-au administrat pacientului, semnele și ora
decesului.
La deces se constată:
- oprirea pulsului și a respirației,
- paliditate cadaverică,
- abolirea reflexului pupilar,
- rigiditatea cadaverică
Decedatul rămâne în pat încă două ore înainte de a fi transportat. Asistenta
îmbracă, peste
uniforma ei, un halat de protecție și mănuși de cauciuc. Mortul este dezbrăcat
complet,
lenjeria e îndepartată din pat, ochii se închid cu tampoane umede, maxilarul
inferior se leagă
cu o compresă uscată în jurul capului, membrele se întind, se îndepărtează
pansamentele și
emplastrele. Cadavrul se înfășoară în cearceaful rămas sub el. Efectele rămase
de la bolnav se
predau aparținătorilor, pe bază de bon.
Asistenta va avea grijă să nu fie bolnavi pe hol în momentul transportului din
salon al
36
cadavrului. Patul trebuie spălat și, la nevoie, dezinfectat, iar lenjeria va fi spălată
separat.
Decesul influențează defavorabil starea psihică a celorlalți pacienți.

CAPITOLUL III. STUDII DE CAZ

CAZUL I

PLAN DE INGRIJIRE

I. Date fixe
- Numele si prenumele: S.S
- Nationalitatea: ROMANA
- Limba vorbita :ROMANA
- Religia: ORTODOXA
- Varsta: 55 ANI
- Sex: F
- Greutate: 70 kg
- Inaltime: 1.70
- Diagnostic: Neoplasm mamar stang cu determinari osoase si
pleurale,tratament chimioterapeutic,Myocet,Endoxan

II. Date variabile

- Domiciliul : ALBA IULIA
- Ocupatia : PENSIONAR
- Echipa de sustinere : FAMILIA

III. Istoricul bolii

Boala actuală a debutat afirmativ în urma cu 2 luni, bolnavă
depistând prin autopalpare o formațiune tumorală axilară pentru
care se prezintă la medic, fiind îndrumată la secția oncologie paleativa
pentru diagnostic și tratament.Examenul clinic si mamografic releva
prezenta unui neoplasm mamar. Urmează 4 serii de chimioterapie
și in urma bilantului terapeutic i se recomanda interventia chirurgicala

Examenul biopsic din tumoara releva prezenta unui carcinom invaziv

intrachistic
37
- Anamneza asistentei medicale
-Refuza sa se alimenteze din cauza greturilor si varsaturilor.
-Pacienta prezinta o dezhidratare usoara cauzata de varsaturi, pezinta diaree
-Tensiune arteriala 120/60; puls 72 batai pe minut; temperatura 37grade
celsius;
IV. Anamneza medicala
- Antecedente heredo- colaterale: Fara importanta
- Antecedente personale fiziologice: Tumoare mamara
- Antecedente personale patologice: Neagra
- Conditii de viata si munca: Corespunzatoare
- Conditii fata de mediu : Normale.

Stabilirea celor 14 nevoi fundamentale

1.Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie

- torace normal conformat;
18 resp/ min;- respiratie de tip costal superior;
- puls 80 p/ min; TA 120/ 80 mmhg;

2.Nevoia de a bea si a manca

- consuma lichide în cantitate de 1500-2000 ml pe zi;
- consuma cafea ocazional; nu are preferinte alimentare;
- nu este alergica la alimente

3.Nevoia de a elimina
-3-4 miciuni pe zi; diureză 1800 ml/ zi;
- urina normal colorată, fără elemente patologice;
- un scaun pe zi de consistența normală.

4.Nevoia de a se misca si de a avea o buna postura

- pacienta nu prezinta dificultate în efectuarea mișcărilor;
- se deplasează singură, nu are nevoie de însoțitor;
- sistemul osteoarticular integru, mobil

5.Nevoia de a dormi si de a se odihni

-somnul este întrerupt din cauza mediului intraspitalicesc;
- o deranjează zgomotul; somnul de noapte este întrerupt de apariția durerii;
- durata somnului din 24 ore este de 6 ore.

6.Nevoia de a se imbraca si a se dezbraca

- o face singură, nu necesită ajutor;
38
 -ii alege hainele în funcție de ocazii și anotimp

7.Nevoia de a mentine constanta temperatura corpului in limite normale

-temperatura obisnuită36,5*c;
- temperatura în salon este corespunzatoare

8.Nevoia de a mentine tegumentele curate si integre

- pielea este de culoare normală și este integră;
-igiena corporală deosebita
- se spală pe dinți după fiecare masa, ii clătete gura și cu soluții antiseptice;
- părul este foarte scurt se reface în urmă alopecieiapărută ca efect secundar al
chimioterapiei al chimioterapiei;
- în fiecare săptămână îi face manichiura și iși unge unghile cu vitamina A
și E

9.Nevoia de a evita pericole

- neliniște și suspiciune în legatură cu evoluția bolii;
- teama de a nu se mai trezi după anestezie;
- neliniște în legatura cu aspectul fizic după efectuarea operației și integrarea
în familie

10.Nevoia de a comunica
- depresie legata de dificultatea de a se adapta bolii

11.Nevoia de a actiona conform propriilor credinte si valori

- comportament normal corespunzator cultului sau

12.Nevoia de a fi ocupat si a se realiza

- pacienta isi asuma roluri sociale

13.Nevoia de a se recrea
- pacienta exprima dorinta de a participa la activitati recreative

14.Nevoia de a invata sa-ti pastrezi sanatatea

- solicită ajutorul asistenei medicale;
- nu se opune la propunerile cadrelor medicale;
- dorește să fie informată despre boală;
- este la curent cu noutățile, citește ziare, reviste, etc;
- dorește să tie cât mai multe în legătură cu evoluția bolii.

PLAN GENERAL DE ÎNGRIJIRI NURSING A PACIENTULUI

39
Diagnostic de Obiective Intervenții Evaluare
ingrijire

1.Alterarea 1.Ameliorarea -administrez laPacienta

confortului fizic durerii în ore indicația medicului calmante este
din cauza durerii în ,antialgice echilibrată
urma intervenției 2. Pacienta își (algocalmin,piafen, fortral) fizic,nu pre
va regăsi zinta dureri
chirurgicale echilibrul fizic -evaluez durerea și notez îndecurs de
întro în foaia de observație caracte osăptămână
săptămână risticile și mijloacele de la
folosite pentru calmare; îi intervenția
explic pacientei că poate
avea o senzație fantomă din chirurgicală
cauza lipsei sânului.

2.Alterarea Pacienta să fie Administrez anxiolitice Pacienta

confortului psihic echilibrată laindicaia medicului este
din cauza fricii psihici să-și capabilă să-
demoarte și a redobândească -am determinat pacienta să-și și exprime
evoluției bolii încrederea în exprime deschis
sine și în nelinitea, teama cu privire la
efectele operatie si evoluția bolii; sentimentel
benefice ale e și emoțiile
intervențiilor -am informat pacienta legate de
aplicate de despre posibilitatea evoluția bol
către echipa protezării ulterioare a ii și are
de îngrijire. sânului;acord suport cunostințe
psihologic familiei și suficientede
îi sfătuiescsă fie spre boală
în permanență alături de
bolnava și să o încurajeze;
încurajez pacienta pentru a-i
privii cicatricea.

40
 3.Somn insuficient Pacienta va -administrarea unui somnifer Dupa 3 zile
cantitativ si avea de tipul pacienta
calitativ din cauza un somn liniștit ciclobarbitalului,fenobarbital este
anxietăii și a fără la indicația medicului capabilă să
durerii întreruperi,tim doarma 7
p de 7- -am asigurat un microclimat h/noapte,
8h/noapte în corespunzător, salon somn
următoarele aerisit,temperatura potrivită, neintrerupt
3zile. lenjerie de pat curată;

-am recomandat pacientei

să consume înainte de
culcare un ceai sau lapte
cald, să citească o revistă

4. Risc de Obiectiv Controlez drenajul, efectuez Pacienta nu

complicatii la permanent toaleta și tratarea plăgii în prezintă
nivelul prevenirea condiții de perfectă semne care
plăgii,hemoragii,in complicaiilor. asepsie pentru vindecarea cat să
fectii mai rapidă; urmăresc demonstrez
aspectul pansamentului, e instalarea
apariia durerii locale sau a complicațiil
temperaturii; respect normele or
de prevenire a
infeciilor nosocomiale

Regimul alimentar Medicatia

-alimentatie bogata in fibre, legume, Metoclopramid f VI.

fructe, carne fara grasime, sa bea cel Cytryl f II
putin 2L de apa pe zi (ceaiuri de Arnetim V.
preferi-nta). Sa evite alcoolul, ceaiul Farmorubicin 50 mg/zi
prea cald, afumturile, aportul zilnic Algocalmin f VI.

41
de grasimi sa nu depaseasca 70g, Diclofenac f III
consumul de sare sa fie mai mic de Oxacilina f V.
5g, fara conservanti. Taxotere 140 mg/zi

Prelevari de produse biologice

Valorile pacientului
- calciu seric: 9,5 mg/ dl
- magneziu seric:2,2 mg/ dl
- sodiu seric: 144 urg/l- alaninaminotransferaza
(GPT/ALAT/ALT) : 23 u/ l
aspartataminotransferaza (GOT/ASAT/AST) :
25u/ l
- fosfataza alcalin
a : 70 u/ l
- lactat de hidrogenaza (LDH):513
- bilirubina totala: 0,9mg/dl
- glucoza serica:98mg/dl
- uree serica:37,9 mg/dl
- creatinina serica:0,9 mg/dl
- VSH:la 1h 6 mmhg
- eritrocite: 4,75 mil/ ael
- hematocrit: 44,1%
- nr.trombocite: 272 mii/ ul
nr.leucocite: 6,3 mii/ ael;
hemoglobina:14,3 g/dl

Concluzii
S. S pacientă în vârstă de 55 ani, sex feminin, internată pentru neoplasm
mamar drept i s-a aplicat medicaia anxiolitică și antidepresive la indicația
medicului,la nevoie i s-a administrat medicamente antialgice, i s-a administrat
sedative înainte de culcare cu ½ h (diazepam 1 tb.).
Pacientei i se acordă tratament psihologic.
Se hotărește intervenția chirurgicală, decizia finală fiind demastectomie
radicală modificată de tip Madd

42
CAZUL II

PLAN DE INGRIJIRE

I.Date fixe

- Numele si prenumele : C. F
- Nationalitatea: ROMANA
- Limba vorbita: ROMANA
- Religie: ORTODOXA
- Varsta: 52 ANI
- Sex: M
- Greutate: 78 kg
- Deficente: astenie, fatigabilitate, dureri in hipocondru drept, icter
clereotegumentar.
- Inaltime: 1.70
- Diagnostic: Neoplasm de cap de pancreas cu metastaze hepatice, icter
mechanic, rinichi atrophic drept.

II.Date variabile
-Domiciliul : ALBA IULIA
-Ocupatia: SOFER
-Echipa de sustinere: FAMILIA

III.Istoricul bolii
-Boala actuala a debutat insinuos in urma cu o luna prin astenie,
fatigabilitate,greturi, varsaturi, dureri in hipocondrul drept. Asociat a
43
prezentat de circa 10 zile aparitia unui icter clero-tegumentar. A fost internat
in serviciul de boli contragioase unde ia urma investigatilor efectuate se
transfera in sectia chirurgie.

IV.Anamneza asistentei medicale

- Pacientul C.F prezinta astenie, greturi, varsaturi,dureri in hipocondrul
drept, icter Clero-tegumentar.

V.Anamneaz medicala
- Antecedente heredo-colaterale: Fara semnificatie clinica
- Antecedente personale fiziologice : Fara semnificatie clinica
- Antecedente personale patologice: Neagra
- Conditii de viata si munca : Corespunzatoare, consummator de alcool
- Conditii fata de mediu: Activ.

Stabilirea celor 14 nevoi fundamentale

1.Nevoia de se misca si de a avea o bună postură
-oboseala
-alimentatie insuficienta
-prezenta varsaturilor
2. Nevoia de a se alimenta si hidrata
-stenoza pilorica
-lipsa somnului
3. Nevoia de a elimina
-stenoza pilorica
-lipsa fibrelor

PLAN GENERAL DE ÎNGRIJIRI NURSING A PACIENTULUI

44
Diagnostic Obiective Intervenții Evaluare
de ingrijire

-icter -asigura conditii de -am aurisit salonul si l-am evolutia

sclera- mediu favorabile pregatit pt vizita medicala clinica
tegumentar -se va ameliora tranzitul -am efectuat o inzectie i.m nesatisfacat
-inapetenta intestinal -am mobilizat bolnavul oare
-dureri in -calculeaza necesarul -am dezinfectat suprafetele -varsaturi in
zona zilnic realizand regim albe din salon zat de cafea
hipocondru de crutare -am insotit bolnavul la -subfebril
lui drept radiologie -abdomen
-enxietate -am recoltat urina ptr suplu
-tulburari urocultura -tranzit
de -am montat o perfuzie present ptr
asimilare -am notat functile vitale clisma
-am efectuat masajul -inapetenta
membrelor -tuse cu
-am schimbat pozitia expectoratii
bolnavului -extremitati
-polidin 1f calde
-glucoza 10% -varsaturi in
-algocalmin 4f continuarea
-ampicilina datorita
-multiglutin 6f sterozei
-canamicina 1gr -valuri
-polidin 2f bronhice
-vibramicina 2g -
-strop expectorant 1f expectoratie
mucopurole
nta

-inapetenta -lamurirea pacientului -am masurat P,R,T,A,T, si -stare

selective asupra felului cum le-am notat in foaia de generala
ducand la decurge operatia temperature relative
un transit -favorizeaza miscarile -am aurisit salonul si l-am buna
slab cu premise pregatit ptr vizita medicala -stare de
staza -calculeaza necesarul -a ajutat la servirea mesei hidratare
intestinala zilnic realizand regimul bolnavului buna
-inapetenta de crutare -am ajutat la efectuarea -tegumente
45
-durere in -transporta pacientul ptr clismei evacuatorii palide
zona examinari si tratamente -am masurat functiile vitale -ierderea
epigastrulu de specialitate -am efectuat mobilizarea minora in
i -observa prezenta altor bolnavului greutate
-anxietate afectiuni gradul stenozei -am notat necesitatea -subfebril
-tulburari -cunoaste regimurile regimului dietetic -abdomen
de dietetice si modurile de -am insotit bolnavul la suplu
asimilare alimentare radiologie -tranzit
-am dezinfectat suprafetele present pt
albe din salon clisma
-am recoltat urina ptr -limba
urocultura uscata
-am ajutat la transportul -inapetenta
din sala de chirurgie -tuse cu
expectoratie
-extremitati
calde
-varsaturi
-intra in
supravegher
e
preoperatori
e

-asigur conditii de -am masurat functiile vitale -evolutia

-deficit de mediu favorabile unei -am ajutat la efectuarea clinica
acomodare eliminari lipsite de clismei evacuatorii nesatisfacat
factori stresanti -am aurisit salonul si l-am oare
-inapetenta -se va ameliora tranzitul pregatit ptr vizita medicala -varsatura in
selective pt intestinal -am asistat la vizita zat de cafea
anumite -calculeaza necesarul medicala -subfebril
mancaruri zilnic realizand regimul -am ajutat sa vomeze -abdomen
de crutare -i-am oferit cana cu apa ptr suplu
-inapetenta -lamurirea pacientului a se clati -tranzit
asupra felului cum -am efectuat mobilizarea present ptr
-anxietate
decurge operatia bolnavului clisma
-tulburari -menajeaza organelle -am notat necesitatea -inapetenta
de bolnave folosind regimului dietetic ptr -tuse cu
asimilare alimente premise alimentarea potoperatorii expectoratie
-cunoaste regimurile -masor interpretez si notez -extremitati
dietetice care varsaturile calde
favorizeaza eliminarea -varsaturi in
46
 -observ modificari ale continuare
eliminarilor de urina datorita
prin retentie-glob afectarii
vezical stomacului

Regimul alimentar Medicatia

 Carne de pasare sau vita fiarta  Polidin

sau fripta  Glucoza
 Oua fierte moi  Algocalmin
 Paine si fainoase  Diazepam
 Branza si branzeturi, lapte si  Aspatofort
lactate  Ampicilina
 Budinci  Multiglutin
 Sote-uri de legume  Calamicina
 Cereale cu lapte  Novocaina
 Fructe uscate sau compoturi  Kanamicina
nu foarte dulci  Vibramicina
 Supe si ciorbe de legume  Strop expectorant
 Apa plata

Valorile pacientului

47
 - Urocultura=negative
- Bilirubina=2,83
- Amilaza 47
- Lipaza 50

Concluzii

- consult periodic la medic

- evitarea efortului
- respectarea regimului alimentar

CAZUL III

PLAN DE ÎNGRIJIRE

I. Date fixe

- Numele şi prenumele S.M

- Naţionalitatea : Română
- Limba vorbită : Româna
- Religia : Ortodoxă
- Vârsta : 56 de ani
- Sex : feminin
- Greutare : 75 kg
- Deficienţe :
- Înălţimea : 1,70 m
- Diagnostic : Carcinom nediferenţial col uterin st. IV a iradiat palativ SDR. Algic
pelvin sever, fistulă veziculo-vaginală, reluare de evoluţie locală şi prin
DET.SEC.GGL. Pelive şi Lombo-aortice.Limfedem MB.INF.DR.

- II. Date variabile

-Domiciliul : Alba Iulia
- Ocupaţia : Casnică
-Echipa de susţinere : Familia, colegii, prietenii.

III.Istoricul bolii

RTE paliative (DT=30 GY/10FR )la IOCN se interneazăpentru dureri severe,stare

48
generală alterată, metroragie, limfedem mb. Inf. Dr. Lab. Anemie sec. Severă
(Hb=5.3 g%) GGT=318 în rest HLG. Probe renale, hepatice, glicemie=N. CT. torace
şi abdomino-pelvin 1145/20.5 2002,col uterin avansată cu invazie
parametrială,adenopatii pelvine bilat:bloc adenopatic retroperitoneal:UHN
dr.importanţă sa titrat doza necesară de antialgic major sau transfuzat în total 4
U.MER cu creşterea Val. Hb la 10.3g%. Se decide chimoterapie după protocolul TC.
cu reevaluare după 2-3 cicluri.Se administrează ciclu TC în doze optimale (cu
Carboplatin TAX 260 mg,71 + Carboplatin AUC 5 =350 mg,71) fără toxicitate acută.

IV. Anamneza asistentei medicale

Pacienta sa prezentata in sectia de oncologie cu diagnosticul: Carcinom nediferenţial
col uterin st. IV a iradiat palativ SDR. Algic pelvin sever, fistulă veziculo-vaginală,
reluare de evoluţie locală şi prin DET.SEC.GGL. Pelive şi Lombo-aortice.Limfedem
MB.INF.DR, si cu urmatoarele simptom: greturi, varsaturi, stare generala alterata,
metroragie, tegumente palide.

V. Anamneza medicală
-Antecedente heredo-colaterale : Relatează că in familie nu cunoaşte cazuri cu
această boală.
-Antecedente personale fiziologice : Menarha la 14 ani,cicluri menstruale repetate trei
sarcini,
-Antecedente personale patologice :
-Condiţii de viaţă şi muncă : bune
-Condiţii faţă de mediu

VI. Capacitate de adaptare la perioada deficitară

Pacienta sa adaptat destul de greu la boala de care suferă.

Stabilirea celor 14 nevoi fundamentale

1.Nevoia de a bea si manca.

- stare generala alterata
2. Nevoia de a elimina
-eliminare menstruală
3.Nevoia de a dormi şi a se odihni
- anxietate
-teamă
-durere
4.Nevoia de a fi curat, ingrijit, de a proteja tegumentele si mucoasele
-anemie

PLAN GENERAL DE ÎNGRIJIRI NURSING A PACIENTULUI

49
Diagnostic de ingrijire Obiective Intervenții Evaluare

Pacienta sa - Am scos din alimentatia Pacienta nu

1.Dificultatea de a bea poata bea si pacientei alimentele grele mai prezinta
si a manca cauzata de manance fara si le-am inlocuit cu unele greturi si
stare generala alterata probleme. usoare; varsaturi.
manifestata prin Am sustint si am ajutat
greturi si varsaturi pacienta pentru a putea
varsa;
Am oferit pacientei un
pahar cu apa aromata
pentru a schimba gustul de
voma a pacientei.

2 Dificultatea de a Pacienta să -asigură repaus la pat Pacienta

elimina cauzată de aibe o stare -linişteşte pacienta în după 2 ore
eliminare menstruală de bine. legătură cu problema sa are o stare
manifestată prin -îi explică scopul de bine.
dismenoree si intervenţiilor (examen
metroragii. genital,examenul secreţiei
vaginale)
îi administrează medicaţie
la indicaţia medicului
Dexametayon 1 f.
- Algocalmin 1 f

3. Dificultatea de a Pacienta să - favorizează odihna Pacienta sa

dormi şi odihni beneficieze pacientei, prin suprimarea odihnit mai
cauzată de anxietate, de confort surselor care-i pot bine.
teama si durere fizic . determina disconfortul
manifestată prin -crează senzaţia de bine
insomnie si oboseala. pacientului, prin discuţile
purtate
-aplică tehnici de îngrijire
curentă
-observă şi notează
schimbările
- Arnetine 1 fl.
- Etamilat 1 f.
50
 - Golcoză 500 ml.
- Ringer
- Na cl. Concentrate 5,85
ml.

4. Dificultatea de a fi Pacienta să - explorează nivelul de

curat, îngrijit, de a acumuleze cunoştinţe ale bolnavei
proteja tegumentele şi noi privind boala, modul de
mucoasele cauzată cunoştinţe. manifestare
anemie manifestată - verifică dacă bolnava a
prin tegumente si înţeles corest mesajul
mucoase palide. transmis.
-îi administrează calmante
dacă este nevoie.

Regimul alimentar Medicaţia

Regimul alimentar constă in multe - Dexametazon 1 f./zi

fructe,legume,peşte. Pacienta isi poate - Algocalmin 1 f la nevoie
diversifica regimul incluzand sucuri de - Arnetine 1 fl. 2x 1/zi
fructe cu pulpa, fructe deshidratate sau - Etamilat 1 f. 2x1/zi
legume cu un continut sporit de calorii, cum - Golcoză 500 ml.
este cazul porumbului, mazarei. - Ringer
- Na cl. Concentrate 5,85 ml.

Valorile pacientului

51
-WBC 17.7 3.90-10.00
-NE% 92.3 43.00-65.00
-LY% 3.4 20.50-45.5 45-5
-MO% 43 5.50-11.70
-EO% 0.0 0.90-2.90
-BA% 0.0 0.20-1.00
-RBC 3.59 3.80-5.00
-HGB 9.20 11.50-16.50
-HCT 28.8 36.00-46.00

CONCLUZII
Pacienta la externare are tratament medicamentos Algocalmin tb. 1x1 tb/zi
- sevredol 20 mg ½ tb. la 6 ore şi la nevoie Dulcolax2 tb. Seara, ulei măsline 1
ling/zi, Algocalmin 3x1 tb/zi
-Metroclopramid 3x1 tab/zi în caz de greţuri
- contact telefonic de urgenţă în caz de febră > 38 gr.
- se va prezenta pentru c2 pe data de 22.10.2014 cu 2 f. Dexametazon
administrat i.m în 22.10.2014 ora 20.00
CAPITOLUL IV. TEHNICI

TEHNICA NR.1
OXIGENOTERAPIA
Definiție
Oxigenoterapia reprezintă administrarea de oxigen pe cale inhalatorie, în
scopul îimbogățirii aerului inspirat cu oxigen în concentrații diferite, putându-se
ajunge până la 100%.
Indicații
Restabilirea nevoilor de oxigen pentru a mentine pragul de saturație
arterială în limite fiziologice 95-96% și a combate hipoxia determinată de
alterarea urmatorilor factori ce conditionează trecerea oxigenului de la nivelul
alveolei pulmonare în sânge:
- presiunea partială a oxigenului în amestecul gazos de respirat (în sângele
arterial presiunea oxigenului este de 100 mm Hg, iar în sângele venos 65-70 mm
Hg);
- coeficientul de solubilitate al oxigenului:
52
- cantitatea de hemoglobina existenta (oxihemoglobina este rezervorul care
cedează oxigen);
- starea parenchimului pulmonar;
- starea peretelui alveolar.

Tipuri de hipoxie
Hipoxie = scăderea oxigenului din sângele circulant;
- hipoxie anemica ;
- hipoxie circulatorie;
- hipoxie hipoxică;
- hipoxie histotoxixă.

Surse de oxigen

- stație centrală de oxigen amplasată în afara cladrii spitalului, conform normelor

metrologice;
- microstație – stație improvizată din 2-3 tuburi cuplate în serie;
- butelie de oxigen – tuburi de oxigen care se gasesc în anestezie-terapie
intensivă.
Mod de administrare al oxigenului
Sonda nazală: metoda simplă, comodă, care constă în introducerea unei
sonde de cauciuc sau plastic prevazută cu orificii la extremitatea pe care o
introducem în nara - sonda Nelaton;
- poate fi utilizată pe termen lung cu interzicere la pacienții ce prezintă afecțiuni
ale mucoasei nazale;
- oxigenul are presiunea redusă la 1-2 atmosfere și este obligatoriu trecut prin
umidificator sau nebulizatori;
- oxigenul va fi umidificat 2/3 apa și 1/3 alcool etilic și de preferat să treacă
printr-un vaporizator care să-l incălzească;
- în umidificator bulele de oxigen barbotează în lichid.

Cateterul nazal (sonda)

53
Tehnica:

- se dezobstrueaza caile aeriene

- se masoara lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus

- se introduce cateterul cu miscari blande paralel cu palatal osos si

perpendicular pe buza superioara

- se fixeaza sonda cu leucoplast

- se fixeaza debitul la 4-6 l/minut

- se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor

- se administreaza medicamente cu intermitenta si se supravegheaza debitul.

54
 Ochelari pentru oxigen -constituie un mod eficace de administrare al
oxigenului, mai ales la pacienții agitati sau copii care-și îndeparteaza cateterul ,
chiar daca acesta este fixat cu leucoplast. Este un sistem format din 2 sonde de
plastic, care se introduc în nări pentru administrarea oxigenului, iar ochelarii se
fixează după urechi.

Masca
- masca simplă – nu poate fi utilizată din cauza imposibilitații eliminarii de
dioxid de carbon(se poate instala hipercapneea-creșterea gazului);

- masca cu balon – permite și o reinhalare parțială, fiind prevazută cu orificii

pentru eliminarea gazului expirat în exterior, însa debitul de oxigen este reglat ca
în timpul inspiratiei, balonul să nu se goleasca sub ½ din capacitatea sa;
55
- masca fară reinhalarea gazului expirat – este prevazută cu un sistem de valve
care dirijează fluzul de gaz; masca realizează concentrație de 100% oxigen;

- cortul de oxigen – este format dintr-o manta de plastic de preferinta

transparent, sustinut pe un suport și care cuprinde patul pacientului, având
dimensiuni variate:
- ultimele modele au refrigerator și o circulație a aerului mai bună;
- corturile pot fi pentru fața, pentru cap;
- concentrația oxigenului poate depași 50%;
- circulația aerului sub cort este deficitară și duce la încalzirea pacientului.

- camere pentru oxigenoterapie – camerele Barach , camere transportabile, sunt

reactualizate datorită metodei hiperbare.

56
Atitudini și intervenții
Oxigenoterapia depinde de :
- vârstă;
- temperatura corpului;
- echilibru acido-bazic;
- tensiunea dioxidului de carbon în sânge și țesuturi;
- activitatea sistemului limfatic.

Asiguram pregatirea pacientului și menținem măsuri generale de supraveghere :

- administrarea de oxigen și efectuează la indicația medicului în mod continuu
sau discontinuu;
- asiguram pregatirea psihică a pacientului;
- asezam pacientul corespunzator și dacă este posibil și diagnosticul permite,
asigurăm poziția semișezandă pentru favorizarea expansiunii pulmonare
(presarcina este scăzută);
- fixăm sonda, cateterul sau masca și urmarim reacția pacientului;
- supraveghem debitul de oxigen pentru a preveni fluctuațiile acestuia;
- în caz de terapie îndelungată, alternam sonda cateterul de la o nară la alta
pentru a nu provoca leziuni de decubit ale mucoasei nazale;
- cateterul și sonda se introduc până în caverne .

57
 Observam starea generală a pcientului și supraveghem funcțiile vitale
Anuntam de urgență medicul dacă pacientul este: alert, confuz, somnolent,
dispneic, cianotic, anxios, nu raspunde la stimuli. Observăm și controlam caile
aeriene, deoarece oxigenoterapia nu poate fi eficientă decat dacă acestea sunt
libere. Recunoaștem efectele oxigenoterapiei prelungite și în concentrații mari:
scaderea hemoglobinei; induce hipotensiune arterială, colaps.
În cazul folosirii măstilor, evitam fixarea incomoda pentru a nu incomoda
și agita pacientul. Atunci cand pacientul varsă si are masca de oxigen, instituim
de urgentță masurile pentru a preveni regurgitarea.
În cazul corturilor de oxigen, vom ridica cortul la un interval regulat de
timp pentru a menține contactul cu pacientul (orice deschidere a cortului duce la
scaderea concentrației de oxigen și controlam debitmetrul pentru realizarea
concentrațiilor de gaz dorite).
- nu confundam afecțiunile abdominale însoțite de dispnee cu insuficiența
respiratorie acută.
- instituim măsuri de ordin general, atunci când este cazul:
- repaus obligatoriu la pat, regim alimentar;
- cântărind zilnic pacientul, efectuăm balanta volumică.
- cunoastem că o bună oxigenare este demonstrată clinic de coloritul rozat al
tegumentelor care devin uscate și calde.
Complicații posibile
- introducerea sondei și cateterului profund (în faringe) ca și administrarea unui
debit mare duce la patrunderea oxigenului în esofag, chiar stomac și intestin;
- rezulta distenția abdominală care crește rapid cu mari dificultați de eliminare a
gazului și disconfort exacerbat, durere pentru pacient;
- în acest caz, introducem urgent tub de gaz și sondă gastrică pentru golirea
stomacului;
- în caz de fisură a mucoasei nazale la administrarea de oxigen, acesta patrunde
și se infiltrează la baza gâtului, rezultând emfizemul subcutanat , iar pacientul se
sufocă;
- întrerupem imediat oxigenoterapia și căutăm a elimina partial gazul din
tesuturile infiltrate;
- oxigenoterapia prezintă și efecte toxice, pulmonare și nervoase;

58
- administrarea timp de 4-16 ore a 70% din oxigen, produce acțiune iritativa la
nivelul alveolei: otravirea cu oxigen sau pneumonia de oxigen;
- in administrarile hiperbare (greutate specifică mai mare decât a mediului
ambiant) pot apare: crize convulsive, agitație, sinfrom de decompresiune,
embolii gazoase în marea circulație.

TEHNICA NR 2

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE SONDĂ

NAZOGASTRICĂ ŞI GASTROSTOMĂ

Administrarea medicamentelor pe cale enterală în cazul

imposibilităţii/restricţiei de ingestie pe cale orală.
Procedura se referă la pacienţi care au deja montată fie sonda nazogastrică, fie
gastrostoma.

Indicaţii
- obstrucţie la nivel bucal sau esofagian (cancer, arsuri);
- tulburări majore de deglutiţie (paralizie, dispariţia reflexului de deglutiţie,
alterare vigilenţei).

59
Linii directoare
- se va evita administrarea medicaţiei la ora mesei pentru a preveni
introducerea unei cantităţi prea mari de lichide odată (peste 400 ml la adulţi);
- în cazul în care trebuie administrată şi medicaţia şi masa în acelaşi timp, se
va administra întâi medicaţia;
- dacă sonda nasogastrică este ataşată la o pungă colectoare sau sistem de
aspirare, acesta trebuie oprit şi sonda clampată, cel puţin 30 minute după
administrare;
- în cazul administrării medicaţiei pe gastrostomă, se închide capătul extern al
sondei şi se poziţionează aceasta vertical, paralel cu toracele;
- se verifică pielea din jurul stomei pentru a observa eventualele iritaţii.
Pregătirea materialelor
- medicaţia prescrisă;
- aleză;
- seringă Guyon sau seringă obişnuită de 50-60 ml;
- comprese de tifon/şerveţele de unică folosinţă;
- recipient pentru mixarea medicamentelor, dacă este necesar;
- pensă pentru clampat sonda;
- apă la temperatura corpului;
60
Efectuarea procedurii
- se identifică pacientul;
- se verifică prescripţia medicală;
- se spală simplu mâinile;
- se explică procedura pacientului conştient;
- se aşează pacientul în poziţie proclivă (capul şi toracele uşor ridicat) în cazul
administrării medicamentelor pe sondă nazogastrică;
- se mixează medicamentele solide şi se dizolvă cu apă;
- se aspiră în seringă soluţia medicamentoasă pregătită sau livrată ca atare;
- se verifică permeabilitatea sondei;
- se ataşează seringa la sonda nasogastrică şi se introduce lent soluţia;
- se administrează soluţia medicamentoasă pe sonda de gastrostomă direct din
seringă sau pe pâlnie, pacientul fiind aşezat în poziţie şezândă sau
semişezândă;
- se spală sonda nasogastrică sau gastrostoma cu 30-50 ml de apă caldă pentru
a îndepărta urmele de medicament;
- se detaşează seringa şi se clampează sonda nazogastrică pentru 20-30 de
minute după administrarea medicamentelor; se astupă orificiul extern al
gastrostomei şi se fixează în poziţie verticală, paralelă cu toracele, cu o fază
condusă circular în jurul abdomenului;
- se poziţionează pacientul pe partea dreaptă încă 30 min. pentru a facilita
pătrunderea medicamentelor în stomac şi pentru a preveni refluxul gastro-
esofagian;
- se notează procedura în fişa de proceduri a pacientului

61
CONCLUZII

Pentru intocmirea acestei lucrari am luat in studiu trei cazuri cu “Neoplasm ”

la trei persoale de varste diferite.
Pacientul terminal trebuie asistat cu dragoste şi devotament.

••
Nu va fi forţat să mănânce şi nu se vor indica manevre agresive de restabilire
a aportului nutritiv (gavaj, tubaj, nutriţie parenterală pe vene centrale); se poate
recurge la o perfuzie de soluţii izotone pe venă periferică sau hipodermocliză.
••
Decizia terapeutică va ţine cont în primul rând de confortul pacientului,
în condiţiile în care încercările de suplimentare calorică a pacienţilor cu cancer
în fază terminala condiţiile în care încercările de suplimentare calorică a
pacienţilor cu cancer în fază terminală nu au demonstrat un impact semnificativ
asupra supravieţuirii şi a calităţii vieţii.
••
Se va insista predominant asupra ameliorării simptomelor dominante
(dureri, dispnee, somnolenţă, vărsături, hipersecreţii, respiraţie zgomotoasă, , ins
uficienţă sfincteriană), lăsând aportul alimentar în plan secundar.
62
••
Explicarea situaţiei şi implicarea, pe cât posibil, a pacientului şi familiei
în deciziile terapeutice ameliorează stresul psihologic.

BIBLIOGRAFIE

1.I.C. VOICULESCU, I.C. PETRICU – “ Anatomia si fiziologia omului”

2.Victor Emilian BANCU – “ Patologia chirurgicala” Editura didactica si
pedagogica, Bucuresti 1979
3.Conf.dr.Lucian Miron “ Terapia oncologica, obtiuni bazate pe dovezi “ sub
redactia Ed.Institutul European Iasi , 2008.
4.Constantin I. NEGOITA – Roman VLAICU, Dumitru DUMITRESCU
5.“Clinica medicala”. Editura didactica si pedagogica, Bucuresti 1983
6.Alexandru POP- “ Elemente de chirurgie” Editura H. Walther, Sibiu 1943
7.Georgeta BALTA, Antoaneta METAXATOS, Aglaia KYOVOSKY “Tehnici
de ingrijire generala a bolnavilor” Editura didactica si pedagogica, Bucuresti
1983
8.Prof Dr. N. Gh. LUPU – “Medicina interna” Editura medicala, Bucuresti
1956.
8.Lucretia Titirca ”Ghid de nursing” Editura “Viata Medicala Romaneasca”
Editia 1999.
9.Lucretia Titirca “Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii
medicali” Editura “Viata Medicala Romaneasca” Editia aV-a.
10. MURESAN MIHAI_ANDREI –Chirurgie oncologica : CANCERUL
MAMAR 2001

63
64
65