FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN

AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ – Filiala SLATINA

REFERAT SOCIOLOGIE
Marcel Mauss și reinterpretarea socialului

STUDENT:
Anul II

Marcel Mauss și reinterpretarea socialului

 Fascinația sociologiei vine din faptul că ea a ridicat pentru om gradul cunoașterii de
sine până la dimensiunea cunoașterii societății din care el face parte, înlesnindu-i totodată o
necesară înrâurire reciprocă între aceste trepte ale evoluției sale spirituale. Dar această
petrecere a omului între cele două dimensiuni este posibilă numai prin deprinderea conștiinței
cu realitatea simbolului. Tot ce vrem să exprimăm însă aici poate fi rezumat în două cuvinte:
Marcel Mauss.

Marcel Mauss a lăsat biografilor săi nu doar opera, dar și imaginea unui om de un
altruism exemplar, care avea harul special de a transforma viața în cunoaștere și de a o trăi pe
aceasta din urmă ca pe viața însăși. Citea și recitea mereu textele, reușind la cursuri să
dezvolte cu multă grație, inteligență și erudiție o singură temă. Într-un curs de un an
universitar, nu a făcut altceva decât să expună magistral cosmogonia maori. Reluând,
completând și reinterpretând în permanență propriile texte, Mauss nu mai avea răgazul să le
publice. Este și acesta un motiv pentru care el nu figurează cu o mare operă publicată.

Considerat de M. Eliade „unul dintre cei mai erudiți și modești savanți ai vremii sale”,
Marcel Mauss s-a născut în 1872 la Épinal într-o familie de rabini. Sub autoritatea unchiului
său Émile Durkheim își va face studiile de filozofie la Bordeaux.

După finalizarea acestora în 1895, va frecventa la Paris – École Practique des Hautes
Études și Collège de France studiind sanscrita și filologia comparată precum și istoria
religiilor și antropologia. Profesorii săi îl considerau deosebit de dotat pentru filologia clasică
orientală și pentru filosofia indiană, regretând nespus influența pe care unchiul său, Émile
Durkheim o avea asupra lui.

În 1896, Marcel Mauss va publica primul său studiu mai amplu intitulat „La religion et
les origines du droit pénal”. Textul, situat la interferența dintre sociologia dreptului și istoria
religiilor, va trata tema pedepsei din răzbunare în comunitățile tradiționale.

În 1829, împreună cu prietenul său Henri Hubert, va publica în „Année sociologique”

(revistă fondată de Émile Durkheim) studiul „Essai sur la nature et la fonction du sacrifice”.
Acest studiu a marcat debutul celor doi autori în cercetarea sistematică a istoriei și a
sociologiei religiilor.

1
 În 1901, Marcel Mauss obține catedra de „Istorie a religiilor popoarelor non-
civilizate”, din cadrul Școlii de Înalte Studii din Paris. În lecția sa inaugurală Marcel Mauss va
respinge sintagma vanitoasă și europocentristă de „popor non-civilizat”. Aceste popoare sunt
doar „cu totul altfel” față de ale noastre și, prin urmare, pentru a le înțelege trebuie să le
acceptăm viziunea asupra lumii (Weltanshauung).

Împreună cu unchiul său va publica studiul „De quelques formes primitives de

classification (contribution à l’etude des représentations collectives)”. Vor urma apoi studiile
din perioada 1902-1903 „Esquisse d'une théorie générale de la magie” și „L'origine des
pouvoirs magiques”, la care a lucrat împreună cu Henri Hubert.

Pentru anul 1905, biografii săi vor consemna studiul – „Morphologie sociale. Essai sur
les variations saisonnières Eskimos”. Va insista asupra comunităților de eschimoși din
ținuturile polare și în studiul din 1906 – „Essai sur les migrationes des sociétes Eskimos ”.

După 1917, Marcel Mauss se va ocupa de publicarea scrierilor unor colegi dispăruți în
primul război mondial. Are totuși răgazul să publice în 1921 un excelent studiu – „L
expression obligatoires des sentiments” .

În 1925, împreună cu Lucien-Lévy-Bruhl și Paul Rivet va fonda la Paris – Institutul de

etnologie. Aici, între anii 1926-1940 va preda cunoscutele sale „Instructions d' etnographie
descriptive”, care au pus bazele învățământului în domeniul etnologiei din Franța. Tot în
1925, va vedea pentru prima oară lumina tiparului și „Essai sur le don. Forme et raison de
l'échange dans les sociétés archaïques”. Sub chipul darului, înțeles ca o „prestație totală cu
caracter agonistic”, Marcel Mauss a dorit să surprindă un fapt social care să cuprindă în el
însuși complexitatea și coerența unui întreg, pe seama căruia să poată opera o nouă
interpretare a socialului. Studiul a fost publicat și-n limba română de editura Polirom, în 1997.

În 1927, Marcel Mauss va publica studiul „Divisions et Proportions des divisions de la

sociologie”. Acesta este și anul în care va înceta din viață prietenul său Henri Hubert.

Un studiu care va face carieră în rândul sociologilor, antropologilor și etnologilor va fi

„Les technique du corps” din 1934. Mauss cercetează aici „modul în care oamenii, fiecare
societate în parte, știu să se servească de corpul lor”. Printre exemplele care au făcut obiectul

2
comparațiilor și analizelor sale se numără mersul femeilor americane și mersul femeilor maori
din Noua Zeelandă. Concluzia lui Mauss va fi că nu există modalități naturale, asociale, de a
merge, înota, dansa. Poziția brațelor, viteza de execuție a mișcărilor, toate ascund o marcă
socială și culturală specifică, trădând unui ochi atent seminția și grupul social din care faci
parte.

În vârstă de 77 de ani, după o îndelungată suferință, Marcel Mauss va trece pragul în

lumea de dincolo, la data de 10 februarie 1950.

Mai departe, vom întreprinde o scurtă incursiune prin ideile studiului – Eseu despre
dar. Marcel Mauss a studiat darul în mai multe spații istorico-simbolice, cum ar fi cele ale
Polineziei, Melaneziei sau cele ale nord-vestului american. Aici darul face parte din sistemul
prestațiilor totale deoarece „exprimă simultan toate tipurile de legi: religioase, juridice și
morale – politice și familiale în același timp” (p. 46, Eseu despre dar, Polirom, 1997). În
virtutea acestei complexități, Mauss afirmă foarte limpede că obiectele darului erau: formule
de politețe, ospețe, ritualuri, servicii militare, femei, copii, dansuri, sărbători, târguri. Aceste
prestații totale nu pot fi însă înțelese și interpretate sub semnul economicului. Piața nu
constituie decât un moment al darului, iar circulația valorilor nu este decât un aspect
comercial, economic al darului și nicidecum întregul acestuia. Înțelegerea noastră trebuie și ea
să se plieze exact pe această realitate și astfel să nu se lase dominată de singurul aspect (sens)
pe care-l percepem noi la ea, într-o primă fază.

Trebuie punctat însă faptul că identitatea unui lucru dăruit nu-i epuizează deloc
cuprinderea. Adică odată primit, darul continuă să fie în același timp și al celuilalt. Chiar și
abandonat de donator el încă îi aparține. Lucrul primit nu este neînsuflețit, iar prin el
donatorul are influență asupra beneficiarului. Așadar înțelegerea darului presupune depășirea
granițelor unei logici obișnuite. În virtutea celor spuse despre dar, este de înțeles acum de ce
acesta trebuie într-o formă sau alta înapoiat și încă și cu ceva în plus. Apare, deci, aici ceea ce
Mauss numea „caracterul agonistic al darului”. Această caracteristică este evidentă mai ales
în analiza potlatch-ului.

Potlatch-ul este o expresie nord-americană, ce desemnează darul ca formă a

prestațiilor totale. Termenul înseamnă deopotrivă „a hrăni”, „a mânca”, dar și „a oferi”, „a

3
dărui”. Organizat cu ocazia unor sărbători, potlatch-ul contrazice viziunea europeanului
despre ceea ce înseamnă bogăție. În cadrul unui comunități de tip arhaic, bogăția nu înseamnă
acumularea de bunuri, ci tocmai consumarea acestora. Autorul potlatch-ului se face remarcat
nu prin faptul că deține foarte multe bunuri sau că a acumulat cantități mari de bunuri.
Momentul îmbogățirii sale este, dimpotrivă, acela în care el dăruiește aceste bunuri, ajungând
chiar la ruinare. Abia un astfel de comportament confirmă prestigiul și puterea dăruitorului.
Având însă în vedere proprietățile darului, menționate mai înainte, primitorul va avea
obligația de a restitui cel puțin tot atât cât a primit. Aici trebuie însă acceptat faptul că nu
funcționează nici o regulă, nici un calcul de ordin economic, de genul celor pe care suntem
noi obișnuiți să le înțelegem. Și asupra acestui aspect va zăbovi Mauss, relevând totodată
încărcătura simbolică a acestui schimb, care de obicei scapă pragmatismului unei conștiințe
europene, în acest scop mizând și pe erudiția sa impresionantă.

În concluziile pe care le va expune la finalul studiului său, Mauss va insista asupra

necesității unei lărgiri a limitelor conștiinței în fața înțelegerii realității sociale. Miza acestei
extinderi a conștiinței constă în eliberarea omului de sub imperativele utilului și ale
profanului. Realitatea socială care-l îmbogățește pe om se situează dincolo de granițele
înguste ale utilului.

Dacă acceptăm observația că apariția părinților sociologiei în cultura franceză n-ar fi

fost posibilă în absența moraliștilor acestei culturi, atunci putem susține că demersului lui
Mauss, pentru a fi deplin înțeles, i-ar fi de mare folos preluarea și interpretarea din partea unui
moralist de calibrul celor din secolele XVI – XVII.

Bibliografie:

Marcel Mauss, Eseu despre dar, editura Polirom, Iași 1997;

Marcel Mauss, Henri Hubert, Eseu despre natura și funcția sacrificiului, editura Polirom, Iași
1997.