SCOALA POSTLICEALA DE ASISTENT DE

FARMACIE „ION MINCU”, TARGU-JIU

REFERAT

ELEV: OLARU IRINA FLORINA

AN: III
 AUDITUL CALITĂŢII
Practica auditului calităţii, ca succesor al auditului financiar, s-a extins datorită cerinţelor de
asigurare a calităţii impuse furnizorilor de consumatori, precum şi în scopul evalării acţiunilor
corective necesare pentru eliminarea deficienţelor, a posibilităţilor de îmbunătăţire a sistemului de
calitate, a proceselor sale, a produselor şi serviciilor pe care le realizează.

“Totodată, trecerea unui număr tot mai mare de organizaţii prin procesul de certificare a
sistemului calităţii, a făcut ca auditul să capete valenţe noi, impunându-se şi ca principală metodă de
verificare a conformităţii sistemului de calitate cu standardul de referinţă.” “Auditurile calitǎţii sunt
utilizate de cǎtre companii pentru a evalua propriile performanţe în domeniul calitǎţii, cât şi
performanţele furnizorilor, agenţilor, ale celor care oferǎ licenţele …”

“În contextul preocupǎrilor actuale de implementare a unor sisteme ale calitǎţii în

conformitate cu standardele din seria ISO 9000, auditul este considerat un instrument esenţial
pentru realizarea obiectivelor organizaţiei în domeniul calitǎţii.”

“Termenul de audit provine din latinescul ,,audio”, care înseamnă ,,a asculta”. Introdus mai
întâi ca instrument de verificare a conturilor şi înregistrărilor, auditul a devenit în prezent şi un
instrument de progres în sprijinul managementului pentru implementarea în firme a calităţii totale.”

În domeniul Managementului Calitǎţii, termenul de audit este utilizat în sensul de

examinare a calitǎţii produselor(audit de produs), serviciilor(audit de servicii), proceselor unei
organizaţii(audit de procese), sau a sistemului calitǎţii în ansamblu(audit de sistem).

Standardul ISO 8402: 1995 defineşte auditul calitǎţii ca reprezentând o examinare

sistematicǎ şi independentǎ efectuatǎ pentru a determina dacǎ activitǎţile şi rezultatele referitoare la
calitate satisfac dispoziţiile prestabilite şi dacǎ aceste dispoziţii sunt efectiv implementate şi apte sǎ
atingǎ obiectivele. Reţinem din această definiţie, adjectivele sistematice şi independente, în sensul că
auditele sunt, pe de o parte, planificate şi programate , iar pe de altă parte, că trebuie realizate de
persoane care nu au responsabilităţii directe în domeniile abordate. Prin expresia ,,dispoziţii
prestabilite”, standardul sugerează documentul de referinţă(referenţialul), care poate fi standarde,
reglementări, normative, reguli proceduri ,dispoziţii contractuale etc. Din defeniţie rezultă implicit că
auditul calităţii este un demers orientat spre viitor şi că vizează îmbunătăţirea.

În standardul SR EN ISO 9000: 2001 – Sisteme de management al calitǎţii. Principii

fundamentale şi vocabular, auditul calitǎţii este definit ca fiind “un proces sistematic, independent şi
documentat în scopul obţinerii de dovezi de audit (înregistrǎri, enunţare de fapte sau alte informaţii
relevante şi verificabile în raport cu criteriile de audit) şi de evaluare a lor cu obiectivitate , pentru a
determina mǎsura în care sunt îndeplinite criteriile de audit (ansamblu de politici, proceduri sau
cerinţe utilizate ca referinţǎ)”. Auditul calitǎţii este, deci, “o examinare sistematicǎ”, fiind planificat şi
programat în funcţie de natura şi importanţa activitǎţii examinate, şi este “independent”, în sensul cǎ
trebuie condus de persoane care nu au responsabilitǎţi directe în zonele auditate. Auditul este
efectuat de persoane, denumite auditori, care au calificarea necesară, adică sunt autorizaţi.
Standardul ISO 10011 prevede cerinţele pentru calificarea auditorilor sistemelor calităţii care se
referă la: studii, pregătire, experienţă, aptitudini de conducere, criterii pentru selectarea
responsabilului de audit. Eficacitatea auditurilor calitǎţii depinde foarte mult de competenţa
auditorilor. “Trebuie remarcat ca auditul nu trebuie confundat cu activitǎţile de “supraveghere a
calitǎţii” sau cu cele de “inspecţie”, care au ca scop ţinerea sub control a unui proces, respectiv
acceptarea unui anumit produs, ci implicǎ evaluarea activitǎţilor de menţinere sub control a
proceselor şi cele de verificǎri.”

Obiectivele auditului calitǎţii sunt urmǎtoarele:

 Determinarea gradului de conformitate a sistemului de management al

auditatului cu criteriile de audit;
 Evaluarea capacitǎţii sistemului de management de a se asigura de conformitatea
cu cerinţele legale, reglementate şi contractuale;
 Evaluarea eficacitǎţii sistemului de management în atingerea obiectivelor
specificate; Identificarea zonelor de îmbunǎtǎţire potenţialǎ a sistemului de
management.
 Identificarea zonelor de îmbunǎtǎţire potenţialǎ a sistemului de management

Standardul ISO 9000/2000 prevede că auditul se foloseşte pentru evaluarea eficienţei şi

conformităţii unui sistem de management al calităţii, iar rezultatele auditului pot fi utilizate pentru
identificarea oportunităţilor de ameliorare. Corespunzător acestui standard, auditările sunt: -
interne, iniţiate de organizaţii, prin care se urmăreşte cunoaşterea modului în care se respectă
politica calităţii în fiecare compartiment implicat în realizarea produsului sau serviciului, precum şi
evaluarea acţiunilor corective necesare în cadrul unei organizatii cu privire la produs, proces şi
sistemul de calitate, şi sunt denumite audituri ,, prima parte”. Aceste audituri pot constitui elemente
de fundamentare la autodeclaraţia de conformitate a organismului. Conform ISO 9001:2000,
organizaţia îşi poate stabili proprile metode şi frecvenţe ale auditurilor, precum şi momentul şi
mecanismul de raportare, pentru a determina dacǎ:
  SMC este conform cu reglementǎrile planificate
 SMC este conform cu ISO 9001:2000
 SMC este conform cu cerinţele stabilite de managementul organizaţiei;
 SMC a fost efectiv implementat şi menţinut eficace.

Unele audituri interne pot avea drept scop evaluarea efectului economic (utilizarea, cu
costuri cât mai mici, a intrǎrilor în proces) şi/sau evaluarea eficenţiei sistemului calitǎţii în unitatea
respectivǎ (obţinerea unui raport optim între valoarea intrǎrilor şi cea a ieşirilor din proces). În cadrul
auditurilor interne ale calitǎţii se disting auditurile anuale ale calitǎţii, audituri deosebit de
importante în cadrul conducerii şi implementǎrii Managementului Total al Calitǎţii în firma
respectivǎ. - externe, efectuate de client ori o terţă persoană în contul clientului sau a unei relaţii
contractuale şi de organisme neutre specializate şi independente. Auditurile externe, au ca scop
obţinerea unei dovezi în legătură cu capacitatea unei organizatii de a asigura obţinerea calităţii
cerute. Auditurile externe pot fi efectuate de clienţi ai organizaţiei prin auditori proprii, în scopul
evaluǎrii sistemului de calitate al acesteia, sau de un organism neutru, la cererea organizaţiei, în
scopul certificǎrii, caz în care este denumit “audit de certificare”.

Pentru întreprindere, prin audit intern se obţine încrederea în sine, iar prin audit extern
încrederea în ceilalţi. Auditul mai poate fi independent, când se realizează de persoane care nu-şi
desfăşoară activitatea în zona auditată, de exemplu personalul aparţinând serviciului ,,Calitate”al
organizatiei sau de auditori calificaţi aparţinând unor organisme specializate, şi dependent când se
execută de persoane specializate aparţinând zonei auditate. În funcţie de numǎrul organizaţiilor care
participǎ la efectuarea unui audit, auditurile calitǎţii pot fi:

 Audit simplu - este desfǎşurat de cǎtre o singurǎ organizaţie/auditor intern;

 Audit comun – este efectuat de douǎ sau mai multe organizaţii de audit care
coopereazǎ în scopul auditǎrii aceluiaşi auditat.

Auditul calităţii se plasează în spirala calităţii şi vizează domenii funcţionale şi operaţionale.

Cel mai cunoscut domeniu este cel al realizării produselor. În prezent are loc o extindere continuă
către servicii şi activităţi funcţionale precum: marketing, aprovizionare, metode, vânzări, service,
administraţie, informatică, logistică, organizare. Dintre toate aceste domenii, noi ne vom opri la
auditul calităţii produsului, procesului şi sistemului calităţii. Auditul calităţii produsului - are ca
obiectiv evaluarea conformităţii caracteristicilor de calitate ale unui produs cu specificaţiile din
documentul de referinţă sau cu cerinţele exprese ale clientului. Auditul calităţii poate fi orientat în
acest caz spre piese, subansamble, produs finit şi se bazează pe procedurile sistemului de calitate,
normative, specificaţii, documentaţia de execuţie, mijloace de execuţie. De asemenea, auditul
calităţii vizează şi evaluarea eficienţei măsurilor de asigurare a calităţii produsului. Auditul calităţii
procesului - serveşte la evaluarea capabilităţilor prceselor tehnologice de fabricaţie de a răspunde
cerinţelor exprese ale clientului sau a celor specificate în documentele de referinţă.

Auditul sistemului calităţii - se efectuează asupra sistemului în ansamblul sau a unor părţi
ale acestuia, în scopul evaluării concordanţei dintre conformităţile elementelor sistemului şi cerinţele
din documentele de referinţă, precum şi a eficienţei sistemului Bazele acestui tip de audit sunt
manualul calităţi, procedurile, cerinţele contractuale, planurile calităţii şi instrucţiunile de verificare,
costurile calităţii, raportările managementului asupra calităţii. Complexitatea proceselor productive
şi, în special, a celor comerciale determinǎ o creştere a rolului auditǎrii pânǎ la profesionalizarea
consultanţei şi instituţionalizarea acesteia. Rolul auditului este de a constitui un factor de corecţie
pentru adaptarile cerute de evoluţia pieţei, astfel încât sǎ fie asigurate calitatea, competitivitatea
produselor sau serviciilor şi eficienţa economicǎ a firmei. “În prezent, în România funcţioneazǎ
numeroase firme de consultanţǎ în domeniul sistemelor de management al calitǎţii, care organizeazǎ
şi cursuri de pregǎtire a auditorilor, pentru a veni în sprijinul acelor firme care doresc sǎ efectueze un
audit al calitǎţii.”