Toate bufnițele de Filip Florian

Toate bufnițele de Filip Florian este un roman postbelic , scris dupa anul
1980 și publicat în anul 2012 , astfel încadrându-se în postmodernism.
Tema romanului este copilăria prezentată prin intermediul ochilor
adultuilui ce retrăiește și analizează experiențele și trăirile din timpul copilăriei ,
raportându-se cu umor și înțelegere.
Romanul este compus din șaptesprezece capitole notate cu cifre romane ,
precedate de un motto ”Ține minte ce-ți spun Milton , cea mai frumoasă însușire
a omului e memoriul , pricepi?” .
Titlul face referire la o sintagmă din finalul romanului elaborată de către
naratorul personaj principal , meteorologul Lucian în momentul în care
finalizează completarea , celui de-al doilea caiet galben. , gol primit de la cel de-
al doilea narator – personaj , Emil Stratin , prietenul celui dintâi.
Perspectiva narativă este subiectivă , observând două voci narative , una
aparținând personajului – narator Lucian , ce rememorează , retrăiește și
analizează relația sa de prietenie cu vârstnicul Emil Stratin căruia îi aparține cea
de-a doua voce narativă ce este evidențiată printr-un artificiu compozițional ,
întrucât naratorul Lucian în scrierea sa redă fragmente din memoriile prietenului
său Emil.
Reperele spațio – temporale , acțiunea romanului se desfășoară pe de o
parte , într-un orășel de munte anonim , orașul copilăriei personajului narator –
Lucian , în care îl întâlnește pe Emil Stratin , prietenul său , iar pe de altă parte
la București și într-un sat de munte , spațiul în care își petrece copilăria inginerul
Emil Stratin. În ceea ce privește reperele temporale , identificăm mai multe
dimensiuni temporale , prima fiind reprezentată de copilăria lui Lucian , anii
2000 – 2011 , a doua de copilăria prietenului său inginer , perioada anilor 40’ , iar
a treia este reprezentată de momentul în care Luci devenit meteorologul Lucian l-a
vârsta de 23 de ani pe parcursul unui an de zile , completează caietul nescris dăruit de
prietenul său , utilizându-se și de memoriile acestuia .
Incipitul constă în descrierea momentului în care personajul – narator îl cunoaște
pe inginerul Emil Stratin , ce era pasionat de ornitologie (știința care studiază păsările ) ,
astfel mutându-se din București într-un oraș de munte dupa momentul pensionării
devenind ulterior maestrul și totodata prietenul băiețelului de unsprezece ani și cinci luni.
În primul rând incipitul ne oferă informații spațio – temporale , un oraș de munte căruia
nu-i este precizat numele , dupa Anul Nou al anului 2000 când s-a considerat că va veni
sfârșitul lumii. În al doilea rând , incipitul romanului ales introduce în scenă personajele
principale ale textului , Lucian și Emil Stratin și totodată prezintă experiența prin prin
intermediul căreia cele două personaje devin apropiate , inginerul salvându-l pe băiețel
de violența mecanicului ce îț lovea pentru că a pus taxă de trecere prin curtea sa pentru
turiștii ce voiau să ajungă la hotel. În ultimul rând , incipitul textului citat anticipează tema
acestuia , copilăria ce este prezentată într-o manieră inedită , datorită unui artificiu
compozițional , realizat prin intermediul tehnicii narative a inserției .
 Finalul constă în prezentarea momentului în care Lucian , a devenit meteorolog în
anul 2011 , luna august când a împlinit 23 de ani , este vizitat de prietenul său Emil
Stratin ce îi dăruiește două caiete galbene , unul scris în care se aflau memoriile
acestuia și unul nescris. În ziua următoare personajul – narator a deschis pachetul primit
și a recunoscut caietele pe care le-a văzut la Emil în urmă cu 11 ani. Personajul –
narator , mărturisește că timp de un an și ceva în caietul nescris , a înșirat cuvinte și a
amestecat povești , scriind despre sine doar ce i !s-a năzărit” și copiind din celălalt caiet
, numai ce a vrut , oferindu-i titlul Toate bufnițele. Finalul romanului are un rol important
în înțelegerea operei , deoarece ilustrează caracterul de metaroman al romanului .
Statutul social , moral al personajului – narator Lucian.
Statutul social al acestuia este indicat încă de la începutul romanului prin intermediul
memoriei voluntare , acesta fiind în momentul în care îl cunoaște pe Emil , un copil de 11
ani și 5 luni dintr-un sat de munte , având un tată alcoolic și o mamă menajeră și severă
în ceea ce priveste educația acestuia . Pe parcursul timpului statutul social al lui Lucian ,
se modifică atât din cauza trecerii timpului , dar și datorită prietenului său , Emil întrucât
în finalul romanului la vârsta de 23 de ani , Lucian precizează că este meteorolog .
Statutul moral al lui Luci se modifică continuu pe parcursul acțiunii datorită atenției și
educației primite de la inginerul Emil Stratin ce-i devine și prieten. La începutul romanului
Lucian se caracterizează ca fiind un copil de 11 ani asemenea tuturor copiilor realizând
diferite pozne , dar se maturizează întrucât își abandonează partenerii de joacă ,
petrecând mai mult timp alături de Emil ce îl inițiază în tainele muzicii , literaturii și
ornitologiei .
Statutul social , moral al personajului Emil Stratin
Statutul social al personajului Emil Stratin este evidențiat încă de la începutul romanului
de către personajul – narator Lucian , în momentul înâlnirii celor doi , Emil era la vârsta
pensionării , inginer de profesie , tată al unei fete plecate din timpul studenției în Franța.
În urma unei operații la inimă realizată în Franța se retrage într-un oraș de munte , orașul
copilăriei lui Luci al cărui nume este precizat .
Statutul moral poate fi conturat de către cititor prin intermediul scenei de la începutul
romanului când îl eliberează pe copil din mâinile mecanicului deranjat de fapta copilului .
Profilul moral al acestuia , poate fi conturat de către cititor prin intermediul atitudinii
acestuia față de copilul curios ce fără aprobarea inginerului îi răsfoiește memoriile . Pe
de altă parte , statutul moral al personajului amintit este conturat de către Lucian ,
meteorologul ce consemnează în caietul nescris primit de la Emil , experiențele trăite
alături de acesta și totodată prin intermediul propriilor memorii ce sunt transcrise parțial
de către Lucian.
Două scene semnificative penitru (conturarea temei , evidențierea relației dintre
două personaje , construcția personajului ales )
Semnificativă în acest sens este scena în care copilul lovit de mecanic este salvat
de către inginer ce îl invită în propria locuință oferindu-i posibilitatea să se spele și să se
încălzească cu ajutorul unui ceai fierbinte. Invitat în sufragerie , copilul privește
nenumăratele cutii nedesfăcute din cameră în timpul în care gazda prepară ceaiul. Atras
fiind de culoarea galbenă a unor caiete , Lucian din curiozitate deschide unul dintre ele și
citește cu maximă curiozitate în pofida faptului că își dădu-se seama că acele pagini
conțin gândurile cuiva. Impresionată este atitudinea copilului în momentul în care apare
în sufragerie Emil , surprinzându-l cu caietul în mâini așteptându-se să fie lovit , să i se
ceară explicații , dar inginerul ca și cum nu l-ar fi văzut îl întreabă daca vrea zahăr sau
miere , datorită atitudinii lui Emil , Lucian conștientizează faptul că este asemenea unui
măgar slobod zăpăcit care calcă cu copitele pe unde nimerește.
 Semnificativă în acest sens este scena în care Luci devenit meteorologul Lucian ,
meditează , retrăiește și analizează relația de prietenie cu Emil , scriind într-un caiet
aceste reflecții , încercând să înțeleagă din ipostaza de adult , atitudinea lui Emil în
momentul în care l-a surprins citind din memoriile sale. Adultul Lucian ajunge la
concluzia că Emil a fost impresionat atunci de curiozitatea copilului ce a depășit regulele
bunului simț. Emil nu numai că nu s-a supărat atunci , ci , tocmai a fost încântat că îmi
băgasem nasul prin lucrurile și însemnările lui. Pare o fabulație firește , o idee vanitoasă
, dar e mult mai mult de atât , e intuiția , aproape convingerea că , așa cum Sfânta Vineri
s-a lăsat înduioșată de fata moșului , și lui Emil i-a plăcut curiozitatea mea. Iar
curiozitatea aia , nu ascund , s-a întins ca un lichid călduț , peste birou , medicamente ,
hărți , foi , cumva în sinea mea primele au fost udate , doctoriile , mai ales pastilele albe
, mici identice cu cele pe care le înghițea mama. Interesantă este viziunea adultului
Lucian despre importanța sa în ceea ce privește starea de sănătate a inginerului ,
riscând să fie considerat vanitor , acesta mărturisește că a sa curiozitate privind
personalitatea lui Emil și bineînțeles prietenia lui au înlocuit medicamentele pentru inimă.
Trăsături ale postmodernismului prezente în text
În primul rând . romanul Toate bufnițele de Filip Florian se încadrează în
postmodernism prin pluralismul vocilor narative , întrucât cu ajutorul unui artificiu
compozițional , autorul evidențiază concepția personajului – narator Emil Stratin prin
intermediul vocii narative a lui Lucian.
În al doilea rând , romanul ales se încadrează în postmodernism prin intermediul
unei trăsături specifice acestuia , intertextualitatea. Astfel este constituit din fragmente ,
din biografia celor două personaje , fragmente din memoriile lui Emil alternează cu
fragmente despre propria copilărie , scrise de către adultul Lucian. Această relatare este
realizată pe parcursul unui an de zile și este intitulată de către acesta , Toate bufnițele.