Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Brosura Prot Plant - POMOSAT PDF
Brosura Prot Plant - POMOSAT PDF
230/2006 – POMOSAT
CUPRINS
pomicultură...............................................................................................................51
SIMPTOME
Simptome pe frunze:
Pete translucide apoi brune-măslinii, catifelate, în
general pe faţa superioară. Frunzele puternic
atacate cad prematur
Simptome pe fructe:
pete asemănătoare celor de pe frunze
fructe tinere: la atac parţial cresc deformat şi crapă
în zona afectată; la atac puternic se usucă
fructe dezvoltate: pete adâncite, care “chelesc”
începând din centru; fructele atacate au valoare
comercială redusă, nu rezistă la păstrare sau
prezintă "dopuri de plută" sub fiecare pată
ELEMENTE DE BIOLOGIE
Transmiterea patogenului peste iarnă se realizează prin periteciile din frunzele căzute şi
prin miceliul şi conidiile de pe ramurile atacate. In timpul vegetaţiei diseminarea patogenului se
realizează prin ascospori şi conidii.
Inoculul primar este constituit de ascosporii din periteciile purtate de frunzele căzute pe
sol. Ascosporii sunt eliberaţi când precipitaţiile umezesc periteciile pe frunzele moarte. Eliberarea
ascosporilor (90-95%) are loc, în general, în primele două ore de la iniţierea unui episod ploios,
fiind foarte strâns dependentă de lumină (numai un mic procent de ascospori este eliberat
noaptea, între ora 19 si ora 8). In livezile cu cantitate redusă de inocul ascosporii nu sunt eliberaţi
semnificativ noaptea. Intr-o livadă cu inocul ridicat de ascospori, chiar dacă procentul
5
ascosporilor eliberaţi este mic, numărul total de ascospori va fi ridicat, ceea ce poate cauza focare
importante de infectii primare de rapăn. Cantitatea de ascospori eliberată depinde de temperatură:
cu cât este mai cald, cu atât aceasta este mai importantă.
Inoculul secundar este reprezentat de conidii, răspândite de vânt şi ploaie. Germinarea
lor necesită o perioadă de umectare minimă, în funcţie de temperatură.
Factori favorabili. Infecţiile primare se produc de îndată ce temperatura a depăşit 60C şi
au căzut 0,3 mm precipitaţii, frunzele rămânând umede timp de 30 de ore (12 ore la 110C, sau
9 ore, la 250C).
Condiţii sunt necesare pentru apariţia unei infecţii primare de rapăn:
1. Prezenţa inoculului. Patogenul supravieţuieşte peste iarnă în frunzele infectate rămase
pe sol. Ploile puternice toamna crează condiţii favorabile infecţiei foliare la sfârşitul sezonului,
după ultimele tratamente cu fungicide. După o iarnă caldă urmată de o primăvară umedă, rata de
supravieţuire a patogenului este mai ridicată, ca şi cantitatea de inocul. Putem clasifica livezile ca
având cantităţi ridicate sau mici de inocul, în funcţie de numărul de unităţi PAD (Potential
Ascospore Dose) sau DPA (Doza Potenţială de Ascospori) prezente în toamna care precede
recolta.
2. Tesuturi vulnerabile. Infecţiile cu rapăn se produc imediat ce apar ţesuturi verzi,
frunzele fiind cel mai vulnerabile până la sfârşitul dezvoltării lor; la 5-8 zile după apariţie ele
devin rezistente la infecţie. Totuşi, programele de protecţie cu fungicide trebuie repetate pentru
protecţia noilor frunze, care apar într-un ritm destul de rapid şi sunt vulnerabile. Fructele rămân
vulnerabile până la recoltare, dar durata de umectare necesară infecţiei creşte cu vârsta fructului.
3. Condiţii climatice favorabile: temperatura şi umiditatea. Pentru a calcula riscul de
infecţie utilizăm modelul lui Mills – care consideră dezvoltarea optimă a patogenului la
temperaturi între 16 - 240C; atunci durata de umectare necesară producerii infecţiei este cea mai
scurtă. La temperaturi mai ridicate sau mai scăzute, ţesuturile trebuie să rămână umede mai mult
timp pentru ca infecţia să devină posibilă. Intr-o livadă cu un risc scăzut de rapăn, trebuie
calculată durata de umectare în timpul zilei (de la ora 8 la ora 19) de la ora începerea ploii până
când frunzele sunt uscate (nu se includ ploile nocturne). Intr-o livadă cu risc ridicat, trebuie
calculată perioada de umectare de la începutul ploii până când frunzele sunt uscate, indiferent de
ora începerii ploii (se includ şi ploile nocturne).
6
STRATEGII DE PROTECŢIE
Strategia de protecţie presupune prognozarea riscului şi intervenţia atunci când acest risc
este atins. Atenţie: începutul strategiei de protecţie: peritecii mature şi iniţierea proiectării
ascosporilor. Stadiul sensibil: C-C3.
Evaluarea riscului de infecţie presupune: eterminarea perioadelor de contaminare, pe
baza datelor climatice: durata de umectare a frunzelor, temperatură, pluviometrie, higrometrie.
Pentru pomicultor aceste informaţii provin de la reţeaua de prognoză şi avertizare. Riscul de
infecţie se poate calcula şi de către pomicultor, calculul fiind însă mai fastidios.
numai orele de pe timpul zilei. Perioadele de rouă sau de umiditate puternică (peste 90%)
contribuie, de asemenea, la perioada efectivă de umectare dar nu joacă un rol important decât
dacă sunt precedate de ploi.
Cu cât fructele se maturează, cu atât perioadele de umectare trebuie să fie mai lungi
pentru ca infecţia să fie posibilă. Perioadele de umiditate necesare pentru infecţia pe fructe sunt
mai lungi decât cele necesare pentru infecţia pe frunze. In livezile în care infecţia primară pe
frunze a fost redusă, putem reţine perioada cea mai lungă necesară apariţiei infecţiei pe fructe
numai acolo unde rapănul pe fructe ridică probleme.
STRATEGII DE PROTECŢIE
cultivarea de soiuri rezistente. Gruparea soiurilor, la plantare, în funcţie de gradul de
rezistenţă (este posibilă, astfel, aplicarea diferenţiată a tratamentelor).
reducerea sursei de infecţie: îngroparea prin arătură, a frunzelor căzute, tăierea şi arderea
lăstarilor infectaţi, eliminarea pomilor bătrâni, răpănoşi, din vecinătatea livezilor tinere.
Atenţie: aportul de uree înainte de căderea frunzelor favorizează degradarea periteciilor
dar poate avea efecte secundare de nenglijat (ulceraţii, Nectria). Adunarea sau distrugerea
frunzelor toamna reduce notabil inoculul.
11
Poziţionarea tratamentelor
Intervenţie “stop” când riscul este atins: a) cu un produs de contact sau penetrant în cele
24-48 ore după iniţierea perioadei de umectare favorabile infecţiei; b) cu un produs
curativ (tip IBS – Inhibitor al Biosintezei Sterolilor) în 3-5 zile dupa iniţierea umectării
frunzelor (în funcţie de produs)
repetarea tratamentelor: în caz de spălare a produsului (protecţia este deficitară în cazul a
20-25 mm precipitaţii); în caz de creştere vegetativă: frunzele formate după tratament nu
sunt suficient protejate, cu excepţia cazului utilizării unui produs sistemic
Atenţie: există limite de utilizare a produselor curative de tip IBS şi a celor penetrante din
grupa strobilurinelor şi anilinopirimidinelor
o utilizare mult repetată favorizează apariţia izolatelor patogene rezistente
păstraţi IBS pentru intervenţii curative, când protecţia preventivă sau “stop” nu a putut fi
asigurată
nu depăşiţi 3-4 aplicări/an şi alternaţi familiile chimice
nu le utilizaţi în cazul apariţiei petelor (accelerează riscul de inducere a raselor patogene
rezistente)
nu utilizaţi IBS la temperaturi sub 150C
se recomandată adăugarea unui produs de contact la un produs din grupa IBS
12
SIMPTOME
Ramuri: miceliu alb murdar vizibil iarna
Sursa: internet
B. Iacomi (2007)
B. Iacomi (2007)
B. Iacomi (2007)
13
ELEMENTE DE BIOLOGIE
Contaminări primare. Conservare pe timpul iernii sub formă de miceliu în muguri.
Forma sexuată (peritecii) este puţin frecventă. Primăvara, începând cu stadiul C, miceliul îşi reia
activitatea şi invadează tinerii lăstari şi inflorescenţele.
Contaminări secundare. Atacurile primare produc conidii care, diseminate prin vânt,
dau naştere la focare secundare, sursă de contaminare până toamna
Factori favorabili
Temperaturile cuprinse între 10-200C (intre 0-100C: lipsa dezvoltare; peste 380C conidiile
sunt alterate)
Umiditatea puternică a aerului este suficientă pentru declanşarea unor infecţii puternice,
dar conidiile îşi pierd facultatea germinativă în mediu umed.
Sensibilitatea varietală. Unele soiuri valoroase (Ionathan, Ionared, Mc. Intosh, Boiken,
Idared) sunt foarte sensibile. Soiurile Golden Delicious, Pătul, Parmen Auriu etc. sunt
mijlociu de sensibile, iar Astrahan Roşu, Şovari, Red Delicious, Maşanschi, Roşu de
Stettin, Reinette Ananas sunt slab atacate de făinare. Soiuri rezistente: Pionier, Voinea,
Generos, Romus 2, Romus 3.
Sensibilitatea foliară. La măr, numai frunzele tinere sunt sensibile: perioada de
receptivitate este limitată la 3-6 zile care urmează apariţiei frunzelor. După 14-17 zile,
frunzele sunt definitiv imune.
14
Evaluarea riscului
15
B. Iacomi (2007)
ELEMENTE DE BIOLOGIE
Patogenul se conservaă sub formă de scleroţi în fructele mumifiate şi sub formă de
miceliu în ulceraţiile de pe ramuri. Primăvara sporodochiile purtătoare de conidii se formează pe
fructele mumifiate şi ramurile infectate. Conidiile sunt diseminate de vânt şi ploaie tot timpul
anului şi pot rămâne mai multe luni în contact cu planta înainte de germinare.
16
Factori favorabili: prezenţa rănilor (grindină, ger târziu, ploi puternice, atac parazitar,
şocuri diverse); plantaţii foarte dense – atac pe flori
Infecţiile se produc între limite largi de temperatură (0 – 250C), optima fiind în jur de
150C. La fructele dezvoltate infecţiile se realizează iniţial prin orificii produse de viermele
merelor (Cydia pomonella), rosături produse de viespi, albine sau furnici, ciupituri cauzate de
păsări sau leziuni mecanice, produse de diverse cauze (grindină, vânt etc). Petele de rapăn pot
constitui şi ele poartă de intrare pentru miceliul ciupercii, mai ales la fructele depozitate. De la
fructul infectat miceliul trece prin străpungere directă în fructele lipite de acesta, în prezenţa unei
pelicule de apă. Trecerea de la un fruct la altul este frecventă la merele depozitate, în special dacă
nu este asigurată o bună ventilaţie care să împiedice formarea de condens pe fructe. Fructele
căzute, cele atacate de rapăn precum şi fructele provenite din terenuri irigate şi fertilizate cu azot
sunt mai uşor infectate.
STRATEGII DE PROTECŢIE
eliminarea surselor de contaminare: tăierea lăstarilor atacaţi şi a celor ce poartă fructe
mumifiate; adunarea şi îngroparea sau arderea fructelor căzute, efectuarea arăturilor în
livezi
evitarea dozele mari de azot şi udarea abundentă, mai ales în partea a doua a perioadei de
vegetaţie
combaterea dăunătorilor care provoacă leziuni fructelor
protecţia chimică: tratamente de iarnă, cu zeamă sulfoclcică sau polisulfură de bariu,
efectuate după tăierea lăstarilor cu fructe atacate. In timpul vegetaţiei, majoritatea
fungicidelor aplicate pentru combaterea rapănului asigură şi controlul moniliozei.
Soiurile rezistente la rapăn, pentru care nu se fac stropiri, vor trebui tratate, în cursul
vegetaţiei, pentru combaterea moniliozei. La intrarea în pârgă se vor utiliza fungicide
specifice.
evitarea leziunilor la recoltare
sortarea fructelor la introducerea în depozit
tratarea merelor destinate păstrării de lungă durată, înainte de depozitare (Caroben T - 0,2
% , prin îmbăiere; interval de pauză 90 zile)
17
SIMPTOME
F. Vlad (2007)
F. Vlad
F. Vlad (2007)
18
ELEMENTE DE BIOLOGIE
Bacteriile rezistă iarna în ulceraţiile adesea dezvoltate din contaminări tardive şi dificil de
reperat. Primăvara inoculul este diseminat de ploaie, vânt, păsări, insecte, instrumente de tăiere.
Factori favorabili
plante gazdă contaminate în vecinătatea livezii: arbori ornamentali (Cotoneaster,
Pyracantha, Sorbus) sau pomi seminţoşi
condiţii climatice: temperaturi > 210C în timpul înfloririi; furtună, ploi sau grindină în
perioada de creştere
factori agronomici: sensibilitatea varietală; prezenţa de flori secundare; fertilizare în exces
cu azot, vigoarea pomilor
STRATEGIA DE PROTECŢIE
distrugeţi sistematic focarele în livadă şi în vecinătate
monitorizaţi constant plantaţia, mai ales în perioadele de risc
este obligatorie aplicarea măsurilor de carantină. In zonele situate aproape de focarele
depistate: control riguros al tuturor pomilor, imediat după înflorit, pentru depistarea
eventualelor focare de infecţie apărute. Se controlează şi gardurile vii, perdelele de
protecţie din lungul şoselelor, parcurile precum şi arboretele din luncile râurilor etc.
atenţie la echilibrul alimentar al pomilor şi la raportul Ca/K. Insuficienţa fertilizării
azotate poate induce alternanţe, deci a doua înflorire şi o creştere a riscului. Evitaţi şi
fertilizarea exagerată cu azot (generează creşteri vegetative suculente, sensibile la foc
bacterian).
19
realizaţi tăierile înainte de martie pe timp uscat, începând cu livezile sănătoase. Evitaţi
tăierile excesive de iarnă care stimulează creşteri vegetative în sezonul următor. Intârziaţi
tăierile de vară până când mugurele terminal a apărut şi când prognoza meteo anunţă 2-3
zile consecutive însorite, uscate.
evitaţi irigarea în exces (foliajul şi ulceraţiile umede favorizează diseminarea bacteriei)
eliminarea şi distrugerea părţilor atacate, tăind 30-60 cm sub zona afectată. Dezinfectaţi
cu hipoclorit de sodiu sau alcool instrumentele de tăiere. Lăsterii atacaţi tăiaţi se vor
distruge prin ardere, operaţie urmată imediat de tratamente chimice
când uscarea a depăşit 50 % din coroană, pomul va fi eliminat din plantaţie
Evaluarea riscului
Perioada de risc: prezenţa florilor; temperaturi > 240C sau temperaturi minime >120C şi
temperaturi maxime >210C în aceeaşi zi
Condiţii care satau la baza prognozarii si avertizării focului bacterian:
Inflorescenţe deschise, petale intacte; precipitaţii de cel puţin 0.25mm, ceaţă deasă sau
precipitaţii care depăşesc 2.5mm în ziua anterioară; o temperatură medie zilnică de 15.60C
Poziţionarea tratamentelor: când riscul de temperatură este atins
repetarea tratamentelor după precipitaţii (15-20 mm) sau imediat după căderea grindinei;
3 zile după tratamentul precedent dacă pragul este constant depăşit şi la 4-5 zile dacă
pragul este atins din nou
tratamentele chimice încep înainte de înflorit (produse cuprice). In timpul înfloritului se
fac 2- 3 tratamente, la interval de 5 - 7 zile. Ultimul tratament este recomandat toamna,
înainte de căderea frunzelor (produse cuprice).
Atenţie: risc de fitotoxicitate al unor produse în timpul înfloririi
BIBLIOGRAFIE
1. Roger Orts, Michel Giraud, Laurent Darthout, 2006 - Protection intégrée pommier –
poirier, Ctifl, 2006, 2e édition.
20
HOMOPTERA – Pemphigidae
PĂDUCHELE LÂNOS - Eriosoma lanigerum Hausm.
Descriere. Femela nearipată, de 1,8-2,5 mm lungime, are corpul oval, bombat, de culoare
brună-închis, acoperit cu o secreţie ceroasă albă, filamentoasă. Femela aripată, de 1,8-2,3 mm
lungime, are corpul oval-alungit, de culoare brună-închis, acoperit cu filamente ceroase, la fel ca
la femela apteră dar mai puţin lungi.
Biologie şi ecologie. Păduchele lânos, în condiţiile ţării noastre are 8-10 generaţii pe an şi
ierneză în stadiul de larvă de vârstele I şi a II-a în crăpăturile şi rănile scoarţei ramurilor şi
tulpinilor, precum şi pe colet şi pe rădăcini. În timpul perioadei de vegetaţie în dinamica
populaţiilor păduchelui se înregistrează două maxime: prima în lunile aprilie-mai, în perioada
creşterii lăstarilor primăvara, şi a doua la sfârşitul lunii iulie şi în august în perioada celei de a
doua creştere a lăstarilor în timpul verii..
Modul de dăunare. Păduchele colonizează tulpinile (fig.1) ramurile, lăstarii şi rădăcinile
merilor. În urma atacului ţesuturile se hipertrofiază, pe organele atacate formându-se tumori cu
aspect canceros. La pomii atacaţi circulaţia sevei este stânjenită şi creşterea este întârziată.Cu
timpul ramurile puternic atacate se usucă. Atacuri mai mari se înregistrează la soiurile de măr:
Starking, Golden delicious, Parmain d’or, London Pepping, Reinette de Canada etc. Soiurile
Ionathan, Ontario, Reinette Bauman etc. sunt mai puţin atacate. Dintre portaltoi se menţionează
ca sensibili: M 12, M 9, M 11 etc., iar ca rezistenţi: M 13, M 104, M 106 etc.
21
HOMOPTERA – Aphididae
PĂDUCHELE VERDE AL MĂRULUI - Aphis pomi De Geer
Descriere.Femelele nearipate au corpul piriform, de 1,5-2 mm lungime, de culoare verde
sau verde-gălbuie. Femelele aripate sunt mai mari, 2-2,5mm de culoare verde.
Biologie şi ecologie. Păduchele verde al mărului se înmulţeşte tot timpul anului numai pe
plante lemnoase. După împerechere femelele depun câte un ou, care iernează. În cursul unei
perioade de vegetaţie se pot dezvolta 8-12 generaţii.
În lunile mai, iunie şi iulie, perioada corespunzătoare creşterii intensive a lăstarilor, se
înregistrează cele mai mari densităţi ale păduchelui verde al mărului. Temperaturile medii ale
aerului de 18-24o C şi precipitaţiile reduse favorizează înmulţirea dăunătorului.
Plante gazdă şi mod de atac. Păduchele atacă în primul rând mărul şi mai rar părul,
păducelul, moşmonul şi scoruşul. Primăvara devreme fondatoarele colonizează mugurii, apoi
fundatrigenele atacă lăstarii verzi şi frunzele (fig. 2). Din cauza înţepăturilor şi a sugerii sevei
frunzele se răsucesc. Pomii puternic atacaţi au lăstarii mici, cu vârfurile răsucite, fructele
pipernicite şi nu mai formează muguri de rod pentru anul viitor.
22
HOMOPTERA – Diaspididae
PĂDUCHELE DIN SAN JOSÉ - Quadraspidiotus perniciosus Comst.
Descriere. Femela are corpul circular sau cordiform, de culoare galben-portocalie, de 0,8-
1,2 mm lungime. Scutul femel este circular, de culoare brun-cenuşie, cu o pată galben-portocalie
în mijloc, cu diametrul de 1,6-2,3 mm.
Masculul are corpul alungit, de culoare galben-portocalie, de 0,8-0,9 mm lungime Scutul
mascul este oval-alungit, de aceeaşi culoare cu cel femel, de 1,2-1,5 mm lungime.
Biologie şi ecologie. Are 1-3 generaţii pe an. Când există 3 generaţii, prima se dezvoltă în
lunile mai-iulie, a doua în iulie-ocombrie şi a treia în lunile octombrie-mai.
Iernează ca larvă primară, sub scut, pe scoarţa copacilor. Larvele se răspândesc şi se
fixează pe tulpini, ramuri şi frunze confecţionează câte un scut protector din fire de mătase,
impregnat cu ceară, sub care se hrănesc, sugând seva din ţesuturi.
Păduchele din San José se răspândeşte îndeosebi cu materialul săditor din pepiniere şi cu altoi
şi în mai mică măsură cu ajutorul vântului, cu frunzele căzute, cu unele insecte entomofage
sau cu păsări.
Plante gazdă şi mod de atac Păduchele atacă mai ales părţile lemnoase (fig. 3) şi mai
puţin frunzele şi fructele. În locurile atacate ţesuturile se înroşesc şi se necrozează din cauza unei
substanţe, pe care o introduce păduchele o dată cu sugerea hranei. Pomii atacaţi au frunzele
îngălbenite, tânjesc în dezvoltare şi, cu timpul, se usucă, începând de la vârf spre baza.
23
COLEOPTERA Curculionidae
GĂRGĂRIŢA FLORILOR DE MĂR - Anthonomus pomorum L.
Descriere. Adultul are corpul oval-alungit, de 3,5-6 mm lungime, de culoare brun-
cenuşie, acoperit pe partea dorsală cu perişori. Aripile anterioare sunt lăţite posterior şi prevăzute
în treimea posterioară cu o bandă deschisă, dispusă oblic, cu deschiderea în partea anterioară
(fig. 4).
Larva are corpul uşor arcuit, de culoare alb-gălbuie, cu capul negru; la maturitate
ajungând până la 8 mm (fig. 5).
Biologie şi ecologie. Gărgăriţa florilor de măr are o singură generaţie pe an şi iernează în
stadiul de adult în crăpăturile scoarţei pomilor, pe sub frunzele căzute, uneori şi în sol la baza
copacilor Adultii depun ponta în bobocii florali.
Plante gazdă şi mod de atac. Gărgăriţa florilor de măr atacă speciile de măr cultivate şi
sălbatice, uneori părul şi păducelul.
Adulţii hibernanţi se hrănesc cu mugurii foliari şi florali în care rod mici cavităţi. Noii
adulţi atacă frunzele, rozând una din epiderme şi parenchimul. Frunzele atacate capătă un aspect
reticulat. Larvele se dezvoltă în interiorul bobocilor florali, consumând pistilul, staminele etc.
Bobocii atacaţi nu se mai deschid, se brunifică, se usucă şi rămân agăţaţi pe ramuri, fiind
cunoscuţi în popor sub numele de „cuişoare” (fig. 6).
HYMENOPTERA – Tenthredinidae
VIESPEA MERELOR - Hoplocampa testudinea Klug
Descriere. Adultul în lungime de 6-7 mm, are corpul de culoare brun-închisă dorsal şi
galbenă ventral.. Aripile sunt transparente, cu nervurile brun-închise. Picioarele sunt galbene.
Larva (fig. 7). Are corpul de culoare alb-gălbuie Are un miros specific, de ploşniţă.
LEPIDOPTERA – Cossidae
SFREDELITORUL TULPINILOR - Cossus cossus cossus L.
Descriere. Adultul (fig. 9) are corpul voluminos, de culoare brun-cenuşie, acoperit cu
peri. Aripile sunt brun-cenuşii, prevăzute cu dungi transversale, ondulate, mai închise.
Larva (fig. 12) are corpul galben, dorsal cu numeroase puncte negre si are o lingime de
50-60 mm.
Biologie şi ecologie. Sfredelitorul ramurilor are o generaţie la 1-2 ani, iernează în stadiul
de larvă în galeriile din ramuri şi tulpini .
Plante gazdă şi mod de atac. Larvele acestei specii rod galerii în ramuri. Ramurile
atacate se veştejesc şi se usucă. Pomii atacaţi se debilitează.
LEPIDOPTERA – Gracillariidae
MOLIA MARMORATĂ A MĂRULUI - Phyllonorycter blancardella F.
Descriere. Adultul, are corpul de culoare cenuşie, prevăzut cu pete alb-argintii. Aripile
anterioare sunt colorate în galben-bronz, cu dungi argintii mărginite cu negru. Aripile posterioare
sunt cenuşii, cu franjuri lungi.
Larva are corpul cilindric, alb-gălbui, cu picioarele mai închise la culoare.
Biologie şi ecologie În ţara noastră molia marmorată are 3 generaţii pe an şi iernează ca
pupă în interiorul galeriilor, în frunzele căzute.
Adulţii depun . ouăle izolat pe partea inferioară a frunzelor.. Larvele care apar perforează
corionul şi pătrund direct din ou în interiorul frunzei, unde rod galerii caracateristice.
Plante gazdă şi mod de atac. Larvele rod galerii în celulele epidermice şi ţesutul lacunar
ale frunzelor. Ulterior larva roade galerii sinuoase în interiorul ovalului, consumând complet
conţinutul acestuia (fig.13).
27
LEPIDOPTERA – Tortricidae
MOLIA COJII FRUCTELOR - Adoxophyes orana F.R.
Descriere. Masculul are aripile anterioare de culoare brun-gălbuie, prevăzute cu un desen
caracteristic evident, brun-roşcat, iar ale femelei sunt brun-negricioase, cu desenul mai simplu şi
mai şters. Aripile posterioare sunt cenuşiu-deschis la mascul şi cenuşiu-brune la femelă. Larva
(fig. 14) are corpul de culoare verzuie-închis.
Biologie şi ecologie. Molia cojii fructelor prezintă două generaţii pe an. Iernarea are loc în
stadiul de larvă de vârstele a II-a şi a III-, într-un cocon alb, în crăpăturile scoarţei, în rugozităţile
de la baza mugurilor şi pe sub frunzele uscate.
. Larvele pătrund în muguri, unde rod frunzuliţele centrale, iar apoi trec şi atacă
inflorescenţele şi frunzele din vârful lăstarilor mătase.
Plante gazdă şi mod de atac. Larvele pătrund în interiorul mugurilor şi se hrănesc cu
conţinutul lor, fără a produce daune importante. Cel mai periculos este atacul larvelor generaţiei
I.Acestea vatămă frunzele, pe care le scheletuiesc şi fructele tinere, cărora le rod învelişul La măr
o intensitate mai mare a atacului se înregisterază la soiurile: Rose de Virginie, Jonathan,
Starkimson, Gravenstein, Golden delicious, Rubra precoce, Stark delicious, Pătul etc. La păr
soiurile mai sensibile la atac sunt: Williams, Curé, Beurre Gifard, Beurre d’Amanlis, iar la cais
soiul Milleur d’Hongrie.
culoare brună, mărginită de dungi bronzate. Aripile posterioare sunt brun-roşcate, cu reflexe
arămii. L arva este de culoare alb-rozie, cu capul brun (fig.16).
Biologie şi ecologie. Viermele merelor iernează ca larvă în ultima vârstă într-un cocon de
mătase, adăpostit sub scoarţa exfoliată şi în crăpăturile acesteia, pe tulpini şi pe ramurile mai
groase şi are 2 generaţii pe an.. Ouăle sunt depuse izolat pe frunze şi pe fructe, când fructele au
mărimea unei alune. Incubaţia durează 5-23 zile, în funcţie de temperatură şi umiditate. Larvele
apărute pătrund în fructe, mai adesea prin regiunea caliciului şi cea a pedunculului, şi rod galerii
spre regiunea centrală, unde se hrănesc cu endospermul seminţelor.
Plante gazdă şi mod de atac. Viermele merelor atacă fructele de măr, păr, cais, prun, nuc
etc., pagube mai mari înregistrându-se în livezile de meri.
Larvele primei generaţii atacă fructele tinere, iar cele ale generaţiei a doua fructele ajunse
la completa dezvoltare. Fructele atacate prezintă galerii pline cu resturi de hrană şi excremente.
Acest atac este cunoscut sub numele de „viermănoşirea merelor”
LEPIDOPTERA – Lasiocampidae
INELARUL - Malacosoma neustria L.
Descriere. Adultul (fig. 17) au corpul gros, acoperit cu perişori deşi.Aripile sunt scurte şi
rotunjite, de culoare galben-roşcată sau brun-cărămizie; cele anterioare prezintă o bandă
transversală oblică de culoare mai închisă. Larva, (fig.18) în lungime de 50-60 mm, are corpul
brun-roşcat, acoperit cu peri rari, gălbui.
29
Fig. 17- M. neustria –adult Fig. 18 - M. neustria – larvă Fig. 19 – M. neustria – ponta
(Google image) (Google image) (Google image)
LEPIDOPTERA - Arctiidae
OMIDA PĂROASĂ A DUDULUI - Hyphantria cunea Drury
Descriere. Adultul (fig. 20) este de culoare albă, cu aripile anterioare prevăzute uneori cu
pete negre.
30
Larva (fig. 21), are corpul de culoare brun-închisă pe partea dorsală şi verde-brunie pe
partea ventrală. Lateral prezintă câte o dungă formată din pete alb-verzui sau galbene. Corpul este
prevăzut cu negi negri şi numeroşi peri bruni sau negri, lungi şi urticanţi.
Biologie şi ecologie. Specia are 2 generaţii pe an. Iernează în stadiul de pupă în
crăpăturile scoarţei, în scoarţa exfoliată sau în scorburile copacilor, pe garduri etc., uneori şi la o
mică adâncime în sol.Ouăle sunt depuse pe partea inferioară a frunzelor diferitelor specii de
arbori şi pomi fructiferi (dud, arţar, măr, păr, cireş etc.), într-o singură grupă, acoperită cu perişori
fini şi rari.
Plante gazdă şi mod de atac. În unii ani omizile desfrunzesc total pomii, (fig. 22) din
care cauză aceştia se debilitează. La atacuri repetate, câţiva ani la rând, pomii se pot usca.
31
Biologie şi ecologie. Acarianul roşu al pomilor are 5-6 generaţii pe an. Iernează în stadiul
de ou de iarnă pe scorţa pomilor. Prima generaţie se dezvoltă de regulă în cursul lunii aprilie, iar
următoarele generaţii în lunile mai-octombrie
Plante gazdă şi mod de dăunare. Larvele şi adulţii colonizează partea inferioară a
frunzelor, unde se hrănesc, înţepând şi sugând sucul celular. În urma atacului, pe frunze, la locul
înţepăturilor, apar pete mici alb-brunii, care cu timpul confluează şi pot cuprinde întreg limbul
foliar; culoarea petelor se schimbă treptat, devenind alb-argintii până la alb-roşiatice.
32
ACARI – Bryobiidae
ACARIANUL BRUN AL POMILOR - Bryobia rubrioculus Scheut.
Descriere. Femela (fig. 26), în lungime de 0,6-0,8 mm, are corpul oval, uşor turtit dorso-
ventral, de culoare brună.
Biologie şi ecologie. Acarianul brun al pomilor are 5-7 generaţii pe an. În ţara noastră
generaţiile se succed astfel: prima în lunile martie-aprilie, a doua în mai-iunie, a treia în iunie-
iulie, a patra în iulie, a cincea în august, a şasea în august-septembrie şi a şaptea în septembrie-
aprilie. Iernează în stadiul de ou pe ramurile pomilor, mai ales în jurul mugurilor şi în crăpăturile
scoarţei. Fenologic, apariţia larvelor coincide cu desfacerea mugurilor. Larvele apărute
colonizează mugurii, ramurile tinere şi frunzele şi se hrănesc cu sucul celular.
Plante gazdă şi mod de atac. În urma atacului adulţilor şi larvelor la frunze se produc
dislocări ale epidermei şi ale celulelor parenchimului lacunar şi apar pete de culoare alb-cenuşie
sau cenuşie-roşcată. La un atac puternic frunzele se usucă şi cad. Pomii atacaţi se debilitează, au
fructele mici şi nu mai formează muguri de rod pentru anul următor. Pagubele produse de acest
acarian sunt mari, mai ales în anii secetoşi.
BIBLIOGRAFIE
1. Paul Paşol, Dobrin Ionela, Loredana Frăsin, 2007 – Tratat de entomologie specială.
Dăunătorii culturilor horticole, Editura Ceres
2. http://www.google.com/
33
34
tratamente de iarnă în livezi, împotriva păduchelui ţestos din San Jose (Quadraspidiotus
perniciosus), păduchelui lânos (Eriosoma lanigerum), ouălor de acarieni (Tetranychidae), de
afide, geometride, limantriide, lasiocampide. Tratamentele chimice sunt indispensabile în livezile
de seminţoase, fiind efectuate atât în perioada de vegetaţie, la avertizare. Stropirea livezilor, se
face la apariţia în masă a larvelor păduchelui ţestos din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus)
din prima generaţie, iar tratamentul se repetă la 8-10 zile, fiind eficace şi împotriva acarienilor,
afidelor, păduchelui lânos. La avertizare se aplică tratamente obligatorii de combatere a
păduchelui lânos (Eriosoma lanigerum). Este benefică tratarea livezilor, la căderea a 10-15 % din
petale, împotriva viespilor merelor şi perelor (Hoplocampa testudinea şi H. brevis), tratamente
eficace şi împotriva formelor mobile de acarieni, afide, coccide.
În ultima perioadă de timp, de o atenţie deosebită se bucură moliile miniere, care atacă
sporadic şi sunt foarte greu de combătut ca larve. Printre ele, moliile pieliţei fructelor
(Adoxophyes orana şi A. reticulana), minierul marmorat al mărului (Phylonorichter
blancardella), molia minieră circulară a mărului (Leucoptera malifoliella), minierul sinuos al
mărului (Lyonetia clerkella), minierul linear al mărului (Stigmella malella) sunt combătute prin
aplicarea de tratamente la avertizare, pe baza capturilor de la capcanele feromonale. În funcţie de
specie, se aplică tratamente primăvara timpuriu, în cazul apariţiei unui atac de molia mugurilor şi
fructelor (Archips podana).
35
ani, de 8-15 cm. plin cu ouă), atârnate în pom, fragmentul de ramură este înconjurat de o barieră
de vaselină. Dispozitivul este verificat în primăvară din 2 în 2 zile, înregistrându-se momentul
apariţiei larvelor din ouăle de iarnă.
Rezerva biologică a dăunătorului se diminuează numai parţial prin tratamentele care se
fac în timpul repausului vegetativ, efectul limitat al acestor tratamente se datoreşte faptului că
majoritatea ouălor şi formelor mature hibernante, sunt situate în crăpăturile scoarţei sau/şi locuri
ascunse, scapă de acţiunea pesticidului, astfel că hotărîtoare devin tratamentele din prima
perioadă de vegetaţie a pomilor.
În anii cu primăveri răcoroase, acarienii au o evoluţie lentă, chiar dacă rezerva biologică
concretizată prin ponta de iarnă este mare, o rezervă biologică mare este un factor care arată
fermierului că poate avea probleme din punct de vedere al acarienilor, în viitorul sezon de
producţie, nu este sigur însă ce se impune aplicarea unor tratamente speciale împotriva
acarienilor, uneori o rezervă biologică redusă poate să evolueze, în primăverile cu temperaturi
peste limitele normale, la un nivel de înmulţirea masivă a acarienilor şi atingerea nivelului la care
se impun tratamente de combatere. Atragem atenţia că înmulţirea lentă a dăunătorilor în aprilie-
iunie, fie datorită unei rezerve biologice scăzute, fie condiţiilor climatice nefavorabile înmulţirii
(temperaturi scăzute), poate determina ignorarea dăunătorului, în aceste situaţii apare înmulţirea
în masă a dăunătorului, ce are ca efect măsuri suplimentare de combatere, cheltuieli neprevăzute,
scăderea eficienţei plantaţiei.
În cursul perioadei de vegetaţie a plantaţiei de măr, se urmăreşte fluctuaţia populaţiei de
acarieni în perioada cuprinsă între ecloziunea primelor larve din ponta de iarnă şi pînă cînd
fructele se găsesc în pîrgă, observaţiile se fac săptamînal cu ajutorul lupei sau beneficiind de o
vedere bună, înregistrîndu-se populaţia de acarieni mai întîi de pe frunzuliţe, şi inflorescenţe şi
apoi de pe frunze, la fiecare observaţie se analizează 50 de frunzuliţe, inflorescenţe sau frunze
recoltate de la 10 pomi diferiţi, pragul de alarmă (densitatea acarienilor la care se recomandă
aplicarea tratamentelor de combatere este de 3—5 acarieni per frunzuliţă, 5—10 acarieni per
inflorescenţă, 5—10 acarieni per frunză, din punct de vedere practic, se poate analiza cu lupa,
120 de frunze (câte 2 frunze de la 60 de pomi), de la partea inferioară a lăstarilor, în mai şi de la
vârful lăstarilor în august.
37
Recomandarea de aplicare a tratamentelor se face atunci când este atins PED-ul. PED-ul
pentru ouă hibernante este de 3000 ouă/120 formaţii de rod, iar pentru perioada de vegetaţie, în
cazul în care înregistrăm o densitate de de 5 forme mobile/frunză se estimează pagube şi se
impune aplicarea unor tratamente de combatere. În funcţie de criteriul biologic, se dau
avertizările pentru tratamentele de vară, la eclozarea larvelor din fiecare generaţie, stadiu mai
sensibil la acţiunea substanţelor acaricide.
Există populaţii de acarieni rezistente sau tolerante la pesticidele utilizate pentru
combaterea lor, fermierul poate aprecia singur nivelul de toleranţă/rezistenţă a populaţiei de
acarieni faţă de pesticidele pe care le foloseşte curent, dacă ia din pomii trataţi cu acaricide, 1-2
ramuri, le pune într-un borcan cu apă, la adăpost, borcanul este situat pe o hârtie albă, iar după 24
ore, numără acarieni morţi şi vii de pe frunze şi hârtie, rezistenţa a apărut în livadă dacă nu au
murit 95-100% din acarieni.
fie când la primul control prin scuturare, s-au gasit 1-2 adulţi/pom. Luând în considerare criteriul
fenologic, se fac sondaje când dezmuguritul mugurilor florali a ajuns la 0,5-1% şi se recomandă
aplicarea tratamentului când dezmuguritul a atins 10-15%.
În cazul în care înregistrăm o densitate de 15-20 adulţi/pom la baiele capcană, sau la
primul control prin scuturare 1-2 adulţi/pom se estimează pagube şi se impune aplicarea unor
tratamente de combatere.
Aplicarea de brâie capcană din carton gofrat pe tulpină face ca insectele care se
adăpostesc în perioada de estivaţie să poată fi distruse. Aceste cartoane gofrate se aplică pe
tulpina pomilor în prima parte a lunii mai, atunci când apare noua generaţie şi apoi se ard în iarnă
sau la începutul primăverii. Decizia de intervenţie depinde de înflorire. În cazul înfloririi normale
este posibil să se tolereze 10-15% muguri atacaţi (rosături de nutriţie), peste acest prag, devine
necesară aplicarea unui insecticid eficace în momentul umflării mugurilor, în stadiul de
dezvoltare zis ”punct verde” (stadiul C de Fleckinger), se va prefera un produs care menajează
fauna auxiliară şi în special acarienii prădători. Se aplică un singur tratament la avertizare pentru
combaterea pe cale chimică a gărgăriţei florilor de măr. Pe cale chimică controlul populaţiei
dăunătorului se realizează în mod curent prin tratamentele facute împotriva păduchelui de San
Jose, în perioada de umflare a mugurilor, atunci când temperatura se situează peste +100C.
Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru viermele merelor (Cydia pomonella L.)
În principalele zone pomicole, unde se cultivă mărul, datorită condiţiilor de climă,
intensitatea atacului se manifestă diferit de la an la an.
Aprecierea posibilităţii apariţiei unui atac puternic în anul următor, se face prin
cuantificarea rezervei de omizi (larve) hibernante. Pentru aceste determinări, în luna august se
instalează în jurul unor pomi netrataţi brâie capcană în care larvele se retrag pentru diapauză. În
cazul în care se înregistrează 5-6 larve/pom, se consideră că va urma un an cu o intensitate
mijlocie a atacului. Estimarea populaţiei hibernante se poate face şi prin controlul a 900 de
fructe, câte 300 din 3 pomi diferiţi, înainte de cules, în septembrie, 10—20 pentru soiurile cu
coacere semitimpurie (Parmen auriu, Frumos de Voineşti etc.) şi între 15—25 pentru soiurile cu
coacere tîrzie (Jonathan, Golden delicious, Strarkrimson, Reinette Baumann etc), când se
calculează, procentul de fructe atacate, în funcţie de soi sau localizarea parcelelor.
39
doua generaţie, sau invers) depinzând de rezerva biologică a populaţiei în zonă, localitate sau
fermă, de eficacitatea pesticidelor utilizate.
La prima generaţie al doilea tratament se aplică la 9—14 zile, dacă după primul tratament
apar foarte mulţi fluturi, când se înregistrează temperaturi scăzute, până în 180C, la temperaturi
de 18—220C, tratamentul se aplică la 8 zile, tratamentul coincide cu primul ce se face împotriva
omizii păroase a dudului (Hyphantria cunea), al treilea tratament la prima generaţie este necesar
în anii în care zborul fluturilor se prelungeşte mai mult de 30 zile, în majoritatea regiunilor
pomicole din ţară, coincide cu primul tratament ce se execută împotriva primei generaţii a
păduchelui din San Jose.
La a doua generaţie primul tratament se avertizează ca să se efectueze imediat după
începutul depunerii primelor ouă, la 4—5 zile după apariţia primelor capturi în capcanele
feromonale sau în cuştile de creşrtere, al doilea tratament, se aplică după 6—14 zile, poate aplica
chiar al treilea tratament cînd zborul fluturilor s-a prelungit mai mult de 30 zile şi există pontă
nouă după al doilea tratament, coincide cu primul tratament ce se aplică împotriva generaţiei a
doua a păduchelui din San Jose.
Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru păduchele din San Jose (Quadraspidiotus
perniciosus Comst.)
Controlul fitosanitar în cazul păduchelui din San Jose constă în cunoaşterea procentului
de pomi atacaţi şi densitatea dăunătorului în cazul unei livezi infestate, se înregistrează dacă
pomii prezintă atac pe fructe, frunze şi ramuri, precum şi intensitatea atacului (numărul de larve
pe fruct, numărul de larve pe centimetru de ramură, pe frunză). Deoarece este vorba de un
dăunător de carantină, se intervine rapid pentru lichidarea focarului, se tratează ori de câte ori
este semnalat. Estimarea atacului în anul următor trebuie să ţină seama de faptul că pragul
biologic de dezvoltare este de 70C, atunci când suma gradelor de temperatură ajunge la 5110C,
apar larvele sub carapace, iar la 12500C, apare generaţia a doua. Deoarece dăunătorul este de
carantină, se aplică obligatoriu, atunci când dăunătorul a fost semnalat în livadă, două tratamente
de combatere în timpul iernii şi un singur tratament, tot iarna, indiferent dacă se înregistrează sau
nu atac. În cursul verii se poate aplica un tratament la apariţia primelor larve sub scut, în faza
când noile larve nu au încă scutul format, fiind sensibile la acţiunea insecticidelor, momentul se
41
stabileşte prin examinarea zilnică după 5 mai a 1000 de femele, care se cercetează prin ridicarea
scutului şi stabilirea stadiului expulzării larvelor, tratamentele următoare se aplică din 7-12 zile.
În mod obişnuit se aplică 3-5 tratamente pentru controlul primei generaţii şi 1-2 tratamente pentru
generaţia a doua. În cursul verii, prognoza apariţiei larvelor mobile la prima generaţie se poate
face orientativ, la prima generaţie larvele apar sub scutul femelelor la mijlocul lui iunie, iar după
câteva zile apar primele larve mobile, dezvoltarea primei generaţii poate dura până la jumătatea
lui august, sînt necesare tratamente de vară împotriva fiecărei generaţii, în mod normal, aceste
tratamente se aplică cu produse în amestec şi pentru combaterea altor dăunători (viermele
fructelor, păduchil şi purici de frunză, acarieni) şi boli (rapăn, făinare). Tratamentele de
combatere a dăunătorului încep toamna, se fac în zilele în care temperatura este mai mare de 40C,
nu plouă sau ninge, iar copacii au coaja fără urme de gheaţă sau ploaie, după căderea a cel puţin
60% din frunze, al doilea tratament (cînd este cazul) se va repeta cel mai devreme după 30 zile de
la primul şi se poate prelungi pînă cînd 1—5% din mugurii florali sînt la faza de umflare.
eşalonare a zborului şi a dezvoltării vârstelor larvare. În general, primul tratament trebuie aplicat
după scuturarea petalelor de măr, moment în care se înregistrează maximul de zbor al adulţilor,
tratamentul trebuie repetat după 10 zile pentru a distruge majoritatea larvelor ce ies din ouăle
depuse. Se urmăreşte, pe tot parcursul perioadei de vegetaţie, apariţia minelor pe frunze,
aplicându-se eventual un tratament numai dacă este cazul (atunci când sunt peste 25 de mine/100
frunze). În general tratamentele aplicate pentru combaterea viermelui merelor (Cydia pomonella),
contribuie şi la diminuarea populaţiilor de lepidoptere minatoare.
43
44
Controlul fitosanitar, metode de depistare pentru cicada gheboasă (Ceresa bubalus F.)
În cazul acestei specii nu poate fi vorba de o prognoză de lungă durată ci de o
supraveghere a apariţiei infestărilor în pepiniere şi livezi tinere. Se face controlul atent al
materialului săditor, tăierea ramurilor atacate, la un atac slab, defrişarea pomilor în cazul unui
atac puternic, permanentizat, distrugerea buruienilor dintre şi de pe rânduri. Avertizarea
tratamentelor se face prin controlul livezilor atacate şi stabilirea momentului ecloziunii larvelor.
Pragul economic de dăunare nu este cunoscut. Pentru distrugerea larvelor şi adulţilor care se
hrănesc cu vegetaţia ierboasă dintre pomi se va întreţine intervalul dintre pomi curat de buruieni
sau se va cultiva cu plante din familiile de graminee, liliacee sau cucurbitacee, pe care larvele nu
se hrănesc. O limitare naturală a dăunătorului este reprezentată de faptul că frecvent păsările
consumă larve. Nu se cunosc soiuri rezistente, dar s-a observat că soiurile cu coaja mai groasă
tolerează mai bine atacul, ovipozitorul neputand fi înfipt în profunzime.
cursul iernii, cuiburile se adună şi se ard. Rezultate bune, în combaterea dăunătorului, se obţin
prin colectarea şi distrugerea pontelor. Pentru combaterea chimică se utilizează pesticidele
înscrise în CODEX, sau recomandate de specialist, în linii mari sunt aceleaşi pentru aşa numitele
“omizi defoliatoare“.
Malacosoma neustria L., inelarul. Este dificil de a prognoza pe termen lung apariţia
insectei. Tratamentele se aplică la avertizare, atunci când specialiştii consideră că numărul
cuiburilor va afecta habitatul sau producţia. Tăierea şi adunarea lăstarilor cu „ponte inelare”,
cuiburilor de larve neonate sau în primele stadii, sunt intrate în practica curentă.
Aporia crataegi L., nălbarul sau albiniţa. Observaţiile directe în livezi permit stabilirea
momentului apariţiei larvelor hibernante din cuiburile de iernare, moment în care se aplică
tratamente chimice. Pragul economic de dăunare nu este cunoscut. În cazul unor densităţi mari
ale dăunătorului se aplică, primăvară, la părăsirea cuiburilor de iernare de larve, tratamente
chimice. Ca metodă fizico-mecanică de combatere se practică omizitul, adunarea şi distrugerea
cuiburilor de iernare, operaţie care se recomandă doar pentru pomii pitici, din loturile individuale,
cu suprafeţe restranse.
Melolontha melolontha L., cărăbuşul de mai. Gradul de dăunare a viermilor albi variază în
funcţie de vârsta şi densitatea lor, precum şi de plantele gazdă. PED-ul în pepinierele pomicole, este
de 0,5 - 1,0 larve/m2. Atacul poate fi prognozat prin lucrările de prognoză şi avertizare, bazate pe
sondajele de sol, care stabilesc densitatea şi vârsta larvelor dăunătorului şi indică anii când
predomină larvele de vârsta a treia.
cazul unei infestaţii slabe, o reducere a atacului care poate fi suficientă, mai ales dacă, în timpul
iernii, se taie ramurile uscate şi se scot şi ard arborii puternic atacaţi.
Este de subliniat faptul că, în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru combaterea
bolilor, buruienilor şi dăunătorilor, se pot aplica numai pesticide omologate (înscrise în
CODEXUL produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România, şi listele
suplimentare ale produselor omologate în şedinţele comisiei interministeriale pentru omologarea
produselor de uz fitosanitar), la dozele, culturile şi pentru combaterea patogenilor şi dăunătorii
pentru care au fost omologate.
BIBLIOGRAFIE
49
50
51
52
Materiale feromonale
Capcanele feromonale livrate de către Institutul de Chimie Raluca Ripan, Cluj-Napoca,
constau în ambalaje care conţin:
- Feromonul propriu-zis prezentat sub forma de dispenseri sau evaporatoare (dopuri de
cauciuc sau suporturi textile impregnate cu feromoni) închise ermetic în hârtie metalizată
sau cerată, în număr de 6 bucăţi;
- Capcane feromonale de formă tetratrap (10 placi cu clei şi 3 placi fără clei), îmbinate
după figura de mai jos.
- Agrafe pentru fixarea plăcilor cu clei si a celor fără clei;
- Sârme pentru susţinerea capcanelor în coroana pomilor.
54
În figura 29 este prezentată dinamica zborului speciei Cydia pomonella L., pe parcursul
anului 2007 în livada de la U.Ş.A.M.V.-Bucureşti. Se observă că această specie a prezentat o
populaţie scăzută, ajungând la un maxim de zbor de 23 fluturi/capcană în prima generaţie şi de 29
fluturi/capcană în generaţia a doua. Tratamentele recomandate pentru combaterea viermelui
merelor în cazul de faţă este de câte unul pentru fiecare generaţie.
40
30 29
20 23
10
6 4 4
0 2 2 0 0 0 0
.V
.V
.X
04 I
18 I
06 II
27 II
31 II
18 II
04 I
.IX
I
.V
.V
.V
.V
.V
.V
.V
18
31
04
09
Nr adulti/capcana
56
Exemplu. Viermele prunelor (Cydia funebrana Tr.) este unul din cei mai periculoşi
dăunători ai prunului, întâlnindu-se în toate zonele ţării, cu preponderenţă în livezile neîngrijite,
astfel că în anii favorabili înmulţirii, pagubele produse pot să ajungă, la soiurile sensibile, la peste
70 % din recoltă (Şuta Victoria, 1975).
În anul 2008, în perioada mai-iulie, nivelul populaţiei speciei Cydia funebrana a
determinat succesiunea primelor două generaţii ale dăunătorului. Prima generaţie a prezentat un
maxim de zbor de 96 de fluturi/capcană/săptămână la începutul lunii iulie (fig. 31).
Cydia funebrana
120
100 96
80
60 67
59
45 52
40 42 42
34
20 26 22
0
ai
ai
ai
lie
lie
e
lie
lie
e
e
ni
ni
ni
m
iu
iu
iu
iu
iu
iu
iu
11
15
21
28
18
25
.
6
13
20
nr. capturi/capcana
Se recomandă aplicarea câte un tratament chimic pentru fiecare generaţie, până când
populaţia se reduce la un nivel redus, sub pragul economic de dăunare.
Astfel, în cursul lunii mai, în cazul în care temperatura crepusculară este mai mare de
14°C, valoarea pragului este de 5 masculi/capcană/zi.
În prima jumătate a lunii iunie, acest prag se diminuează la 2-3 masculi/capcană/zi, iar din
data de 15 iunie până la sfârşitul lunii august, pragul se reduce la 1 mascul/capcană/zi.
Pragul economic de dăunare este de 1-2 fluturi/capcană/săptămână sau 2-3 % fructe
atacate.
57
Adoxophyes reticulata
1
0,8
0,6
0,4
0,2
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
li e
li e
li e
ai
ai
ai
li e
e
e
e
ni
ni
ni
m
iu
iu
iu
iu
.i u
iu
iu
11
15
21
28
18
25
1
13
20
6
nr. capturi/capcana
58
Exemplu. Pe parcursul anului 2008, apariţia fluturilor în livadă a fost semnalată începând
cu luna mai, cu un număr de 5 adulţi /capcană în data de 15 mai. Numărul capturilor a crescut
eşalonat până la 389 fluturi/capcană în prima decadă a lunii iunie, după care scade la 215
adulţi/capcană în ultima decadă a lunii iunie. Pe parcursul lunii iulie a prezentat un maxim de
zbor de 1876 fluturi/capcană (11 iulie), astfel încât până la sfârşitul lunii să scadă la 167
capturi/capcană /săptămână (fig. 35).
Phyllonorycter blancardella
2000
1876
1500
1000
389 533 642
500
276 288 215
134 167
0 5
ai
ai
ai
lie
lie
e
lie
lie
e
e
ni
ni
ni
m
iu
iu
iu
iu
iu
iu
iu
11
15
21
28
18
25
.
6
13
20
nr. capturi/capcana
59
Feromon specific pentru cultura de măr, păr, prun, cais cu denumirea produsului
AtraPOD.
Exemplu. Molia mugurilor şi fructelor (Archips podanus Scop.) este considerată specie de
importanţă secundară în livezile de măr, ceea ce a demonstrat şi capcanele feromonale AtraPOD,
prin capturile foarte reduse înregistrate numai în luna mai de numai 11 adulţi/capcană (fig. 36).
Putere mare de atracţie pentru acest feromon a manifestat specia Ypomomeuta malinella Zell., în
lunile iunie şi iulie. Se recomandă aplicarea unui tratament chimic la 6-7 zile după maxumul
curbei de zbor.
35 33
30
25
20 20
15
10 10
5 1 6 0 0
4 0 0 4
0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0
II
II
II
II
II
.IX
I
I
.V
.V
.X
.V
.V
.V
.V
.V
.V
.V
18
31
04
18
09
04
04
06
18
27
31
60
260
240 245
220
200
180
160
140 137
120
100
80 84
60 68
40 46
20 0 6 18 26 28
5
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
II
II
II
II
II
I
.I X
.V
.V
.X
.V
.V
.V
.V
.V
.V
.V
18
31
04
09
18
04
04
06
18
27
31
Nr a d ulti/ca p ca na T o rtricid a e
Molia verde a mugurilor (Hedya nubiferana Haw.) a fost inexistentă în coroana pomilor însă în
capcana feromonală AtraNub au fost atrase mai multe specii de Tortricidae (Cydia funebrata Tr., Cydia
molesta L., Cydia pomonella L.).
În cazul în care se constată prezenţa capturilor, se trasează curba de zbor, iar înregistrarea
unui număr mare de fluturi necesită aplicarea unui tratament chimic în intervalul 6-10 zile după
maximul curbei de zbor, care se repetă după 10-14 zile.
61
14
12 12
11
10
8
7
6 6 6
4
2 1
0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
II
II
II
II
II
.IX
I
I
.V
.V
.X
.V
.V
.V
.V
.V
.V
.V
18
31
04
09
18
04
04
06
18
27
31
Nr adulti/capcana Tortricidae
BIBLIOGRAFIE
62
5. Istrate Rada, Rosca I. - Studii privind dinamica microlepidopterelor din livezile de măr, cu
ajutorul capcanelor feromonale, din zona Bucureşti - Lucrări Ştiinţifice, Vol. 50, seria
Agronomie, Iaşi, 2007;
6. Istrate Rada, Roşca Ioan - Monitoring of populations form CYDIA POMONELLA L.
(Lepidoptera: Tortricidae) species using the feromonal traps between 2004-2005 -
European Society for New Methods in Agricultural Research, Iasi Agricultural
University, 2006.
7. Istrate Rada, Roşca I. – Monitoring of plum micro Lepidoptera population pest by pheromone
traps. European Society for New Methods in Agricultural Research, Novi Sad, Serbia and
Montenegro Agricultural University 2004;
8. Istrate Rada - The researches regarding plums worm control (Lepidoptera: Tortricidae)
within plum orchards in Romania (European Society for New Methods in Agricultural
Research, Viterbo Agricultural University 2003);87. Roşca I., Sonica Drosu ,Elena. Bratu,
2001 - Entomologie horticolă specială. Editura didactică şi pedagogică, R.A., Bucureşti;
9. Susea Sonica, 1985 – Utilizarea feromonilor sexuali sintetici la evaluarea nivelului
populaţiilor unor molii (Lepidoptera: Tortricidae) dăunătoare plantaţiilor vitipomicole
din România. Analele ICPP, vol. XX, p. 117-126;
63
De importanţă majoră, în condiţiile actuale, când se pune un accent tot mai mare pe
agricultura ecologică, favorizarea înmulţirii duşmanilor naturali (paraziţi şi prădători), ai
păduchelui lânos (Aphelinus mali), ai viermelui merelor (Trichogramma embryophagum), ai
păduchelui ţestos din San Jose (Prospaltella perniciosi), ai altor specii dăunătoare prin aplicarea
raţională de tratamente chimice de combatere, numai atunci când este strict necesar şi folosirea,
acolo unde este posibil a pesticidelor selective, capătă o importanţă semnificativă. Atunci când
există posibilitatea alegerii se recomandă stropirea pomilor cu biopreparate pe bază de
microorganisme patogene, la înregistrarea apariţiei unor specii de omizi defoliatoare. Instalarea
capcanelor cu feromoni pentru stabilirea curbei de zbor a lepidopterelor dăunătoare şi aplicarea
tratamentelor de combatere be baza indicaţiilor acestor capcane, duce la protejarea faunei utile.
Este de dorit crearea unor condiţii optime de înmulţire şi activitate a speciilor entomofage,
Prospaltella perniciosi, Aphelinus mali, Trichogramma spp., (parazitoizi), Chrysopidae,
Carabidae, Coccinellidae, Syrphidae, Cecidomyiidae, Leucospidae (prădătoare) pentru
distrugerea afidelor, păduchelui lânos şi viermilor fructelor. Se poate practica, importarea unor
paraziţi, sau răspândirea unor specii entomofage-Prospaltella perniciosi, Aphelinus mali,
Trichogramma spp., pentru combaterea pe cale biologică a păduchelui ţestos din San Jose,
păduchelui lânos şi viermelui merelor.
Urechelniţele. Dintre urechelniţe, ce au corp aplatizat şi abdomenul terminat printr-o
pereche de cleşti, considerate uneori pe nedrept dăunătoare, deseori se întâlnesc în livezi,
urechelniţele cu dungi (Labiduridae), insecte robuste, maro-roşcate şi uneori aripate, cea mai
mare specie europeană este Labidura riparia, recunoscută după talia mare şi dungile
longitudinale maro închis pe pronotum şi elitre, cleştii posteriori mai puţin curbaţi ca cei de la
urechelniţele obişnuite (Forficulidae), al căror reprezentant, cunoscut şi uneori temut pentru
accidentele pe care le poate produce ascunzându-se chiar în urechile oamenilor, sfredelitorul
urechilor sau urechelniţa (Forficula auricularia), brună-închisă, cu antene filiforme, aripi
64
anterioare (elitre) mici, maronii, mai dure, ce acoperă aripile posterioare membranoase,
semicirculare, pliate complex, cu cleşti puternic curbaţi la masculi, mai drepţi la femele (fig. 39).
Prădătoare, parţial sau în întregime, sunt insecte nocturne ce se ascund sub resturi în
timpul zilei, se hrănesc cu alte insecte mai mici, trăiesc în stratul superficial al solului, sub scoarţa
copacilor sau în crăpăturilor rocilor, provocând ocazional, pierderi la unele specii de legume,
cereale şi fructe.
65
A B C
Fig. 40 - Chrysopa carnea: A - adult (original); B – ou (www.biosurvey.ou.edu/
okwild/misc/glegg.html); C – larvă (www.ladybugindoorgardens.com)
Ploşniţele (fig. 41). Insecte cunoscute mai ales ca dăunătoare, dar există grupuri (familii)
de ploşniţe prădătoare, utile. Anthocoridele, aplatizate brune sau negricioase cu pete, corpul neted
acoperit cu perişori fini, trăiesc pe flori, dar se găsesc şi sub scoarţă, în coronamentul pomilor,
adulţii şi larvele vânează insecte mici, aspiră substanţele din ouă, larvă şi nimfă, foarte utile ca
prădători ale insectelor dăunătoare. Cele mai cunoscute şi răspândite aparţin genurilor Orius şi
Anthocoris. Nabidele, brune sau de culoarea paiului, cu pete, numeroase specii au aripi
dezvoltate, altele au aripi reduse, sunt carnivore feroce care vânează păduchi, pureci şi numeroase
insecte cu corpul moale pentru a aspira substanţele lor, cele mai cunoscute fiind specii ale
genurilor Nabis si Hymacerus. Pentatomidele, ovale, pot avea culori vii, se găsesc pe ierburi,
arbuşti şi arbori într-o mare varietate de habitate, Zicrona caerulea este un exemplu de specie
prădătoare care se hrăneşte cu coleoptere şi omizi.
A B C D
Fig. 41 – Ploşniţe: A- Anthocoris spp. (http://www.bioproduction.dk/images/...jpg);
B- Orius spp. (www.inta.gov.ar/ imyza/info/gal/orius.htm); C- Nabis pseudoferus (original);
D - Zicrona coerulea (http://www.gardensafari.net/...jpg)
66
Viespile parazite. Insecte mai puţin cunoscute, se caracterizează prin faptul că sunt
parazite pe diferite stadii de dezvoltare a insectelor dăunătoare. Ihneumonidele, sunt solitare şi
foarte comune, se găsesc peste tot, cu antenele lungi, femela detectează păianjenii şi insectele
gazdă în care sau pe care depune ouăle, gazdele principale sunt în general larvele de insecte,
parazitate cu ajutorul ovipozitorului foarte lung introdus în gazde. Cele mai cunoscute specii
aparţin genurilor Pimpla, Ophion, Lissanota şi Ichneumon (fig. 42). Braconidele, se găsesc
practic peste tot şi parazitează alte insecte, omizile de fluturi sunt deseori parazitate, toate stadiile
larvare sunt susceptibile să fie atinse de aceaste parazitoide, femela depune ouăle pe sau în corpul
insectei, păduchii de pom “mumifiaţi” lipiţi de frunziş sunt dovada activităţii braconidelor,
genurile Bracon, Apantales, Meteorus, Oraon sunt cele mai răspândite. Scelionidele si
trichogramatidele sunt viespii mici ce parazitează în general ouăle de insecte dăunătoare, se
găsesc în număr mare în asociaţie cu gazdele lor. Dintre scelionide, speciile genului Trimorus
sunt specializate în ouăle de coleoptere, cele de Telenomus în cele de fluturi de noapte.
Reprezentanţii familiei Trichogramatidae sunt prezente în numeroase habitate terestre şi acvatice
în asociaţie cu gazda lor, speciile acestei familii parazitează ouăle altor insecte (fluturi diurni şi
nocturni, coleoptere, păduchi de lemn, tripşi, muşte şi viespi). Numeroase specii ca
Trichogramma sunt folosite în controlul biologic al lepidopterelor dăunătoare.
A B C D
Fig. 43 – Carabide: A - Carabus; B - Calosoma; C - Pterostichus; D - Harpalus (original)
Coccinellidae (fig. 44) sau buburuzele sunt cunoscute de toată lumea, rotunde sau ovale,
aproape hemisferice, se găsesc peste tot unde se găsesc în abundenţă prăzile lor, adulţi şi larvele
lor sunt prădători feroce pentru insecte cu corp moale, îndeosebi păduchi, cu picioarele bine
dezvoltate, larvele sunt foarte mobile în căutarea coloniilor de păduchi de pom de pe plantele
gazdă, buburuzele au importanţă vitală în reglarea populaţiilor de insecte dăunătoare, genurile
Adalia, Coccinella sunt cele mai cunoscute şi răspândite.
A-1 A-2 B C
Fig. 44 – Coccinelide (buburuze): Coccinella 7 punctata 1-adult, 2-larvă; B - Propylea
quatordecimpunctata; C - Adalia 10 punctata (original)
Muştele. Dintre muştele utile, cele mai cunoscute sunt Syrphidele (fig. 45), al căror adult
se hrăneşte cu polen şi nectar, în timp ce la cele mai multe larve sunt carnivore, asemănătoare cu
râmele au numeroase specii dintre care cele de Syrphus, sunt consumatoare vorace al păduchilor
de pomi pe care îi consumă cu miile, cu toată asemănarea cu albinele şi viespilor, aceste insecte
nu înţeapă.
68
A B
Fig. 45 – Sirphydae: A- Episyphus balteatus; B- Volucella pellucens (original)
Dintre arahnide (păianjeni), ordinul acarina, speciile din genurile: Phytoseiulus sp.,
prădătoare ale diferitelor stadii ale păianjenului roşu comun (Tetranicchus urticae) şi Typhlodromus
sp., prădător al diferitelor stadii ale păianjenilor pomilor.
Speciile prădătoare dintre insecta aparţin ordinelor: Neuroptera, din care face parte
Chrysopa perla, care se hrăneşte cu acarieni, afide şi coccide; Heteroptera, din care cităm Nabis sp.,
răpitoare ce se hrăneşte cu cu ouă, larve şi adulţi ai diferiţilor dăunători acccesibili, în special afide;
Coleoptera, reprezentat prin numeroase specii de Carabidae (Carabus sp.), prădătoare de omizi
defoliatoare, Coccinelidae (buburuza, Coccinella 7-punctata) prădătoare în special de afide şi
coccide; Diptera, oferă specii încadrate în familia Syrphidae (Syrphus pyrasti, S. bifasciatus),
prădătoare în special de afide, etc..
Amfibienii (broastele), în special broasca râioasă (Bufo viridis) şi reptilele (şerpi, vipere) se
hrănesc în mare parte cu insecte şi alte specii de animale dăunătoare.
Păsările insectivore joacă un rol deosebit în distrugerea diferitelor stadii de dezvoltare
ale insectelor dăunătoare. Printre speciile cele mai importante din acest punct de vedere se
numără: piţigoiul, graurul, cucul, ciocănitoarea, striga, şorecarul, cucuveaua etc.
Multe din păsările mici cunoscute sunt folositoare şi se cer protejate, fie prin împiedicarea
distrugerii cuiburilor, fie prin instalarea unor cuiburi care să favorizeze populaţiile de păsări.
Printre cele mai folositoare păsări se numără piţigoiul şi cucul.
69
Cuculus canorus (cuc), de 33 cm lungime (fig. 46), comun în toate tipurile de habitate,
mai ales în paduri, sau în apropierea acestora, de la câmpie până la munte, evită zonele
frecventate de om, fiind destul de sperios. Cucul consuma frecvent larvele paroase de fluturi,
hrana cucilor constă, în insecte, păianjeni, tot felul de viermişori, miriapode şi mai ales omizi
mari (aşa-numitele “omizi paroase”, care nu sunt consumate de alte păsări), din acest motiv,
cucul este o pasăre folositoare, care merită a fi protejată, deoarece curăţă copacii de omizi.
A B C
Fig. 47 – Piţogoii: A-Piţigoiul albastru (http://www.hlasek.com/); B-Piţigoiul mare
(faracuvinte.forumgratuit.ro/. ../pitigoii-t21.htm); C-Piţigoiul moţat (www.emotionjura.com/
photooiseauhiver.html)
A B
Fig. 48 – Cuiburi: A-Cuib Montana; B- Cuib Foresta (www.shopsor.ro)
Cuibul Montana este potrivit pentru speciile de pitigoi de talie mica, precum: pitigoiul
albastru, pitigoiul sur, pitigoiul motat sau pitigoiul de bradet, poate fi legat direct de trunchiurile
arborilor sau suspenda de un cui, prevazut cu sistem de aerisire si drenare, precum si cu o usa de
deschidere pentru curatare si ingrijire. Cuibul Foresta este confectionat pentru a adaposti muscari,
pitigoi mari sau vrabii de casa, montat prin legare directa (cu o sarma) de trunchiurile arborilor
sau poate fi fixat intr-un cui, prevazut cu sistem de aerisire si drenare, precum si cu o usa de
deschidere pentru curatare si ingrijire.
Mamiferele joacă un rol important în reducerea numărului de insecte şi rozătoare dăunătoare
agriculturii, dintre acestea se remarcă activitatea folositoare a liliacului, ariciului, nevăstuicii,
dihorului, bursucului etc., animale ce se cer protejate.
Succinta prezentare a principalilor paraziţi şi prădători redă numai parţial rolul şi imensul
potenţial pe care îl au zoofagii în menţinerea unui echilibru biologic în biocenoze în general şi în
71
agrocenoze în special. Este suficient să amintim că nu există specie de dăunător agricol care să nu
aibă paraziţi şi să fie atacată de dăunători. Existenţa zoofagilor nu înseamnă automat reducerea sau
menţinerea sub control a dăunătorilor, deoarece ei sunt interconectaţi în cadrul lanţurilor trofice şi
nivelul populaţiilor oscilează cu amplitudini mai mici sau mai mari în jurul unui nivel de referinţă.
Lupta biologică presupune două aspecte distincte atât prin modul de abordare cât şi prin
consecinţele cu valoare practică ce rezultă. Pe de o parte este vorba de cunoaşterea locului şi rolului
zoofagilor în cadrul bioecocenozei, a stabilirii condiţiilor care limitează sau favorizează activitatea şi
pe baza acestor cunoştinţe instituirea unor măsuri sau tehnologii care să protejeze sau să favorizeze
activitatea acestora, introducerea de noi paraziţi şi prădători provenind din alte regiuni. Pe de altă
parte este vorba de producerea în unităţi experimentale sau în biofabrici a unor paraziţi sau zoofagi,
pentru care s-au elaborat metode şi tehnologii de producţie, lansare în câmp în anumite culturi şi
pentru anumiţi dăunători, în scopul de de a combate un anumit dăunător.
La menţinerea populaţiilor de acarieni sub o densitate critică periculoasă pentru plantaţii
contribuie în mare măsură speciile prădătoare din genurile Tiphlodromus, Tydaeus, Chrysopa,
Stethorus ş.a., de aceea, ele pot fi protejate, mai ales acarienii prădători, ce contribuie eficace la
reducerea densităţii numerice a populaţiilor de acarieni fitofagi, prin utilizarea judicioasă a
insecticidelor, acaricidelor şi fungicidelor.
Ouăle cicadei gheboase în unele zone sunt parazitate de Polynema striaticorne Gir., acesta
se foloseşte în Italia în combaterea dăunătorului. O limitare naturală a dăunătorului este
reprezentată de faptul că frecvent păsările consumă larve.
Sunt cunoscute unele specii de prădători (Chrysoperla carnea, Coccinella
septempunctata, Anthocoris nemoralis) care se hrănesc cu afide şi sunt preocupări pentru
introducerea acestora în tehnologiile de combatere. Totuşi, dificultăţile de introducere în
producţie fac ca aceste rezultate să aibă doar valoare teoretică.
Viespea parazită Aphelinus mali Hald poate distruge coloniile păduchelui lânos. Este
esenţială protejarea parazitului printr-o schemă de combatere eficientă. În primele decenii după
introducerea sa în Europa, lipsea antagonistul său. Din anul 1939 s-a importat în Romania de
Knechtel, acest parazit, care s-a aclimatizat. Femela acestei viespi măsoară în jur de 1 mm şi
depune 60 ouă pe sezon pentru un păduche. În Romania, se succed 6-7 generaţii ale acestei viespi
în cursul verii. Ţinând cont de exigenţele termice superioare ale acestui parazit în raport cu
72
păduchele, trebuie să aştepte vara pentru ca acesta să-şi exprime întregul potenţial. Evaluarea
parazitului toamna va ajuta la elaborarea unei strategii de combatere în primăvara următoare. Un
rol important in limitarea importantei daunatorului îl au entomofagii. Cea mai mare eficienţă
printre speciile prădătoare o au coccinelidele Chilocorus bipustulatus, C. renipustulatus şi
Exochomus quadripustulatus, iar dintre cele parazite calcidoidele Aphytis mytilaspidis, A.
proclia, Aspidiophagus spp., Prospartella perniciosi.
S-au facut numeroase incercari de folosire a himenopterului parazit Prospartella
perniciosi pentru combaterea păduchelui din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), protejarea
parazitului în livezi din Elveţia a permis acestuia să se instaleze şi să execute un control eficient
al dăunătorului în zone netratate.
Dintre speciile parazite care contribuie la reducerea densităţii larvelor şi pupelor de
Anthonomus, se numără în primul rând viespile Epiurus pomorum şi Pimpla examinator.
În livezi pe rod se vor aplica, de asemenea, riguros măsurile agrotehnice şi igienice
culturale (tăieri de rărire a coroanei, a ramurilor uscate, răzuirea scoarţei etc.), la atacuri puternice
pomii infestaţi fiind scoşi şi distruşi prin ardere. În perioada depunerii ouălor se pot folosi pomi-
cursă (pomi pe cale de uscare, slăbiţi fiziologic), care “atrag” femelele pentru depunerea ouălor,
aceştia fiind apoi arşi. Atacul acestei specii precum şi a altor scolitide (cari) fiind foarte periculos
pentru pomi, simpla prezenţă a acestuia impune măsuri de limitare a extinderii şi combatere.
În cazul moliilor miniere, prezenţa entomofaunei utile are un rol deosebit în limitarea
populaţiilor. Speciile cheie de paraziţi pentru specia Phyllonorycter blancardella sunt:
Aphanteles circumscriptus Nees, Halcothorox testaceipes Ratz., Sympiesis sericeicornis Nees.,
Tetrastichus amethistinus Ratz. şi Tetrastichus ecus Ratz. Aceştia pot interveni în combaterea
integrată prin protejarea lor printr-un sistem raţional de tratamente. Înmulţirea moliei frunzelor de
măr este franată de activitatea unui mare număr de specii de insecte parazite, printre care cea mai
mare importanţă o prezintă Herpestomus bruneicornis şi Oencyrtus fuscicollis, proporţia de
parazitare a larvelor ridicându-se la 40-55 %. În condiţiile ţării noastre omizile şi pupele moliei
sunt parazitate de ichneumonidele Ageniaspia fulcicollis, Zatypota bohemani, Angitia armillata şi
Mesochorus globurator, în judeţul Cluj, parazitand până la 40 % din larve. Aceştia au importanţă
în cadrul combaterii integrate în măsura în care sunt protejaţi şi ajutaţi să acţioneze liber în
natură.
73
În cazul moliei pieliţei fructelor, dintre prădători şi paraziţi au fost puse în evidenţă
speciile: Trichogramma sp. şi Anthocoris sp., prima parazitand, cea de a doua consumând ouăle;
Forficula suricularia, distruge ouăle şi larvele, iar Coccinella septempunctata se hrăneşte cu
larve. Alte specii ca: Glypta haesitator Grav., Itoplectis maculator F., Liotryphon cercopithecus
Costa, Teleutaea striata Grav., Macrocentrus lincaria Nees (Braconidae), Colpoclyeus flores
Wlk. (Eulophidae) şi Gonia capitata De Geer (Tachinidae), parazitează stadiile de larvă şi pupă
ale moliei. De asemenea, speciile de piţigoi (Parus sp.) consumă larvele din adăposturi.
În cazul viermelui merelor (Cydia pomonella), rezultate bune se obţin prin aplicarea de
tratamente cu suspensii de produse microbiologice pe bază de Bacillus thuringiensis (Thuringin,
PU-2 kg/ha, Bactospeine 6000 PU, în concentraţie de 0,25 %) sau pe bază de virusul granulozei,
precum şi prin înmulţirea şi răspândirea în livezi a ovifagilor Trichogramma embryophagum şi T.
evanescens; dezorientare cu feromoni; capturare în masă a masculilor cu ajutorul capcanelor.
În cazul viespei merelor (Hoplocampa testudinea), viespea parazită Microcryptus
nigrocinctus Grav., poate parazita până la 32 %, iar protejarea acesteia poate să ajute la
diminuarea populaţiei dăunătorului.
BIBLIOGRAFIE
1. Anonimus, 1980 - Metodici de prognoză şi avertizare a tratamentelor împotriva bolilor şi
dăunătorilor plantelor de cultură, Centrul de Material Didactic şi Propagandă Agricolă, M.A.I.A.
Redacţia Propagandă şi Tehnică Agricolă.
2. Baicu T. Şi SĂvescu A., 1986 - Sisteme de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor
pe culturi, Ed. Ceres, Bucureşti.
3. Manolache C. şi colab., 1978 - Tratat de zoologie Agricolă, Ed. Acad. R.S.R.,Vol.I.
4. Perju T., 1995 - Entomologia agricolă componentă a protecţiei integrate a
agroecosistemelor, Ed. Ceres, Bucureşti, Vol. I.
5. Perju T., 1995 - Entomologia agricolă componentă a protecţiei integrate a
agroecosistemelor, Ed. Ceres, Bucureşti, Vol. II.
6. Roşca I., 2000 - Prognoza, avertizarea si carantina fitosanitara a daunatorilor din agricultura-.
Ed. S.C. GEEA S.A., 239 p..
74
7. Roşca I., Drosu Sonica, Bratu Elena, 2001 - Entomologie horticola speciala-. Ed. Didactica
si Pedagogica, R. A., Bucuresti, 361 p..
8. SĂvescu A. şi colab., 1982 - Tratat de zoologie Agricolă, Ed. Acad. R.S.R.,Vol.II.
9. Săvescu A. şi Rafailă C., 1978 - Prognoza în protecţia plantelor. Ed. Ceres.
75
6.1. Insecticide
FURY 10EC/EW
Caracteristici tehnice:
acţionează asupra sistemului nervos al insectelor prin contact şi prin ingestie
efectul său este de şoc dar şi repelent, insectele evitând culturile tratate
Avantajele utilizării insecticidului FURY 10 EC/EW:
doze foarte scăzute la hectar în comparaţie cu insecticidele clasice
efect rapid asupra insectelor ţintă
acţionează atât asupra adulţilor cât şi a larvelor
cost redus la unitatea de suprafaţă
utilizat in combaterea omidei păroase a dudului (Hyphantria cunea) - 0,01%.
Recomandări de utilizare:
FURY 10 EC/EW se aplică singur sau în combinaţie cu diferite insecticide şi fungicide.
Ca şi la ceilalţi piretroizi, se va evita aplicarea produsului atunci când temperatura aerului
depăşeşte 22 - 24°C, pentru a un se produce volatilizarea substanţei active şi diminuarea efectului
de combatere. Produs repelent pentru albine, plantele tratate fiind evitate. Nu se va aplica însă,
direct pe albine.
NURELLE D 50/500 EC
Carcteristici tehnice:
Nurelle D este un insecticid sistemic şi de contact
are efect de şoc prin contact şi vapori, iar sistemic acţionează prin ingerare
asigură protecţie de lungă durată de 2-3 săptămâni reducând astfel numărul de
tratamente dintr-un sezon
efectul se manifestă asupra tuturor formelor mobile ale insectei (adulţi, larve şi nimfe)
acţionează prin afectarea sistemului nervos în două locuri diferite, reducând astfel
riscul apariţiei formelor rezistente
prezintă acţiune secundară în combaterea acarienilor, reducând semnificativ riscul
apariţiei atacului
se utilizează în combaterea moliei cojii fructelor (Adoxophyies orana)-0,1%,
moliei marmorate a mărului ((Phyllonorycter blancardella)- 0,075%, păduchele
lânos (Eriosoma lanigerum) -0,075%.
NURELLE D 50/500 EC se aplică în vegetaţie începând cu primele semne de apariţie a
insectelor şi până la recoltare sau la avertizare. În livezi este un produs puternic fiind recomandat
pentru combaterea unui număr mare de insecte dăunătoare.Volumele de soluţie recomandate
diferă în funcţie de specie, stadiul de dezvoltare al plantelor şi de vârsta plantaţiilor, sunt cuprinse
între 500-2000 l apa/ha.
NURELLE D 50/500 EC nu se aplică la înflorit fiind toxic pentru albine.
NURELLE D 50/500 EC este compatibil cu alte pesticide, făcând excepţie cele cu reacţie
puternic alcalină şi cele pe bază de cupru. Pentru alte combinaţii se recomandă efectuarea testelor
de compatibilitate fizico-chimică.
77
MILBEKNOCK EC
Caracteristici tehnice:
este un produs pe baza unei substanţe naturale obţinută din bacteria Streptomyces
hygroscopicus subsp. Aureolacrimosus
are un mod unic de acţiune, diferit de cel al acaricidelor convenţionale. Insectele care
intră în contact cu produsul mor fără a prezenta nici o mişcare sau spasm
combate un spectru larg de acarieni dar şi unele insecte cum ar fi: musculiţa albă de
seră, afide, lepidoptere, cicade, minatoare, trips, nematozi, etc.
combate toate stadiile de dezvoltare ale păianjenilor (ou-larvă-nimfă-adult)
prezintă o activitate reziduală lungă de circa 40 - 50 zile
solicită un interval de pauză până la recoltare mai scurt decât acaricidele
convenţionale, cuprins între 1 şi 14 zile în funcţie de specie. Astfel produsul se poate
aplica chiar şi în preajma perioadei de recoltare
are acţiune translaminară şi nu este afectat de ploile survenite la câteva ore după
aplicare
nu este influenţat de nivelul temperaturilor mediului la administrare.
se utilizează ţn combaterea acarianuluiroşu al pomilor (Panonychus ulmi) -
0.05% sau 0.75 l/ha.
Recomandări de utilizare:
Se recomandă ca stropirile să se aplice uniform, cu un volum de apă de 1000-1500 l/ha în
funcţie de cultură. Momentul de aplicare este după apariţia păianjenilor dăunători. Efectul maxim
se obţine atunci când tratamentul se efectuează la începutul infestării, când numărul de adulţi pe
plantă este redus.
Pentru evitarea apariţiei formelor rezistente se va alterna cu alte produse acaricide cum ar
fi: Nissorun, Sanmite, Talstar.
MILBEKNOCK EC este compatibil în amestec cu majoritatea insecticidelor şi
fungicidelor convenţionale. Este un produs slab toxic pentru mamifere şi mediu. Nu afectează
albinele.
78
NISSORUN 10 WP
Caracteristici tehnice:
eficacitate în combaterea păianjenului roşu (Panonychus ulmi)-0.03%
efect translaminar, combate păianjenii pe ambele feţe ale frunzelor
ouăle depuse de adulţii care au intrat în contact cu produsul devin sterile
activitate reziduală lungă de peste 40 zile
nu este afectat de precipitaţiile survenite după ce soluţia aplicată s-a uscat pe
plantă
se recomandă a fi utilizat în programele de combatere integrate
Recomandări de utilizare:
Se recomandă ca stropirile să se facă uniform, cu un volum de apă de 1000-1500 l/ha.
La pomii fructiferi se recomandă să se aplice în special înaintea înfloritului sau în
perioada eclozării ouălor de iarna (sfârşitul lunii aprilie - începutul lunii mai).
Pentru evitarea apariţiei formelor rezistente de acarieni se recomandă aplicarea unui
singur tratament în cursul unei perioade de vegetaţie. Se va alterna cu alte produse acaricide
(Sanmite, Talstar, Milbeknock).
Este un produs slab toxic pentru mamifere şi mediu. Nu afectează albinele şi nici acarienii
prădători.
NOVADIM PROGRESS
Caracteristici tehnice:
asigură o protecţie eficace împotriva insectelor cu aparat bucal de rupt şi masticat cât
şi a celor care înţeapă ţesuturile şi sug seva
produsul prezintă şi efect acaricid
datorită mirosului, produsul are efect repelent asupra gărgăriţei florilor la măr
se utilizează în combaterea viermelor merelor (Cydia pomonella)-0,075% şi a
afidelor (Aphis spp.)- 0.075-0,1%
79
Recomandări de utilizare:
La tratamentele prevegetative din pomicultură, produsul NOVADIM se aplică la
temperaturi de peste 0°C. Cantitatea de soluţie utilizată va urmări o îmbăiere cât mai bună a
pomilor.
NOVADIM se poate combina cu piretroizi de sinteză pentru mărirea rapidităţii de
acţiune. În vederea menţinerii sub control a unui spectru cât mai larg de insecte, se recomandă a
fi inclus în scheme tehnologice de combatere, în alternalţă cu Mospilan 20 SG, Nissorun 10 WP,
Talstar 10 EC. Se pot realiza astfel economii însemnate în special prin reducerea numărului de
tratamente pe sezon.
NOVADIM nu este fitotoxic pentru plantele de cultură la dozele recomandate. Se va evita
aplicarea în timpul înfloritului deoarece este toxic pentru albine.
În sol şi apă se degradează repede şi nu prezintă efecte de bioacumulare în mediul
înconjurător.
ACTARA 25 WG
Caracteristici tehnice
- sistemic, se misca in planta acropetal si translaminar.
-absorbtia foarte rapida in planta face ca insectele sa fie controlate la putin timp dupa efectuarea
tratamentului (ex. In cazul afidelor primele simptome apar la 15 min. dupa aplicare).
este eficace impotriva tuturor stadiilor mobile ale insectelor.
-produsul se aplica in conformitate cu avertizarile locale, pentru fiecare cultura si daunator, la
depasirea pragului economic de daunare.
-recomandat in combaterea următorilor dăunători din cultura mărului
- Gărgăriţa florilor (Anthonomus pomorum)
- Viespea merelor (Hoplocampa testudinea)
- Păduchele verde al mărului (Aphis pomi )
- Molia marmorată a mărului (Phynollnorychter blancardella)
- Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum)
- Păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus) (generatii de vara)
- Doza omologata : 150 g/ha
80
KARATE ZEON
Caracteristici tehnice
Actiune de soc, reziduala si repelenta.
Produsul este un insecticid piretroid, deosebit de eficient, cu o puternica actiune de
contact si ingestie asupra unei game largi de daunatori. Dupa aplicare substanta activa penetreaza
rapid cuticula insectei actionand asupra sistemului nervos, daunatorii inceteaza sa se hraneasca,
dupa care paralizeaza si mor.
Formularea speciala, incorporararea ingredientilor in formatiuni denumite “Zeoni”, face
ca produsul sa aiba o durata mai lunga de actiune decat un piretroid cu o formulare conventional
de tip EC sau WG, imbunatatinduse si profilul de mediu.
Karate Zeon se aplica prin stropiri, la avertizare, in timpul perioadei de vegetatie.
Pentru a se asigura un efect maxim de combatere se recomanda o acoperire cat mai buna
si uniforma a culturilor tratate. Se va evita aplicarea la temperaturile ridicate din timpul zilei,
cand daunatorii sunt putin expusi si fotodegradarea este intense.
- se recomandă în combaterea următorilor dpunători din cultura mărului
-Viermele merelor (Cydia pomonella)
-Insecte minatoare (Stigmella malella, Phyllonorychter blancardella, Leucoptera
malifoliella)
VERTIMEC 1,8% EC
Caracteristici tehnice
-Vertimec 1,8% EC patrunde rapid in planta si formeaza un depozit activ ce asigura un control al
daunatorilor pe o perioada lunga de timp.
-Avand un efect translaminar foarte bun, protejeaza si suprafata netratata a frunzelor. Vertimec
1,8% EC actioneaza asupra daunatorilor, in principal prin ingestie, si distruge adultii si larvele
care se hranesc cu partile tratate ale plantei.
81
CALYPSO 480 SC
-se recomandă în combaterea urmatorilor dăunători din cultura mărului
-Viermele merelor (Cydia pomonella)
-Gărgăriţa florilor de măr (Anthonomus pomorum)
-Paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus)
-Afide (Aphis spp.)
-Viespea marului (Hoplocampa tesdtudinea)
-Molia marmorată a mărului (Phyllonorycter blancardella)
Doza recomandata- 300ml/ha, sau 0,02%.
82
Caracteristici tehnice
-acţiune de lungă durată, 14 zile la viermele merelor şi 35 de zile la afide
-efect ovicid foarte bun
-selectivitate foarte bună faţă de insectele polenizatoare (albine, bondari, paraziţi, pradători)
DECIS MEGA 50 EW
Caracteristici tehnice
-piretroid de sinteză acţionează prin contact şi ingestie
-are efect repelent şi de şoc
-protejează cultura timp de 7-10 zile
-- se recomandă în combaterea urmatorilor dăunători din cultura mărului
-Viermele merelor (Cydia pomonella) -Doza recomandata este de 0,187 l/ha. sau 0,0125%)
-Păduchele verde al pomilor (Aphis pomi)-Doza recomandata este de 0,225 l/ha. sau 0,015%)
PROTEUS OD 110
Caracteristici tehnice
- are actiune multipla: sistemica, de contact si de soc.
-actioneaza la nivelul sistemului nervos al insectelor, blocand desfasurarea activitatilor vitale.
- are un spectru larg de activitate si permite combaterea inclusiv a formelor rezistente la
insecticide din alte grupe chimice.
-formularea de ultima generatie dispersie în ulei (OD) confera produsului o aderenta si o
patrundere în planta a componentei sistemice superioare celorlalte formulari
- combate Cydia pomonella -Doza recomandata este 0,75 l/ha sau 0,05 %
83
fenomene de fitotoxicitate
Strobilurine
Maxim 3 (4) tratamente/an şi nu mai mult de 2 tratamente succesiv
Kresoxim metil Stroby rapăn + Nu este dăunător pentru polen
făinare
trifloxistrobin Zato rapăn + Maxim 3 tratamente preventive dar nu
făinare consecutive
Utilizat împreună cu un produs de contact
(Antracol, Euparen Multi – caz în care
doza se reduce la 75%) şi în alternanţă cu
Folicur Multi, Clarinet sau Folicur Solo
In tratamente înaintea recoltării are
eficacitate faţă de patogenii de depozit
sulfamide
tolilfluanid Euparen rapăn + Efect secundar acaricid (după 2-3
Multi făinare tratamente)
Nu afectează populaţiile de insecte utile
Pentru prevenirea bolilor de depozit – la
sfârşitul programului de stropiri se
asociază cu CaCl2 (creşte rezistenţa
pereţilor celulari)
Rezultate bune asociat cu Zato şi Euparen
Multi (buton roz, scuturarea petalelor,
fructe de 2cm)
Nu este compatibil cu produse alcaline
(zeama bordeleză sau sulfocalcică).
Intervalul între tratamente cu produse
alcaline şi cele cu Euparen Multi = 10 zile
Pentru amestecuri cu formulări lichide se
impune efectuarea unui test de
compatibilitate
Produse complexe (amestecuri produs sistemic + produs de contact)
Inainte şi după înflorire, la avertizare
Tolilfluanid + Folicur Multi rapăn + In programe antirezistenţă – în alternanţă
tebuconazol făinare cu strobilurine (Zato)
Fluquinconazol + Clarinet Pentru infecţii primare cu rapăn
pirimetanil
Trifloxistrobin + Flint Multi Se alternează cu alte produse sistemice
tolifluanid sau de contact cu mod de acţiune diferit
Miclobutanil + captan Systhane C
PU
Triadimenol + folpet Shavit F
71,5WP
85
Timp
Produsul Substanţa Agenţii
Grupa Doza/conc. de
comercial activă patogeni
pauză
Produse Alcupral 50 Cupru metalic 0,2% prefloral Erwinia
anorganice WP 50% sub formă 0,04% postfloral amylovora
de oxiclorură de 0,3% Venturia
cupru inaequalis
*Aurora Cupru 25% din 0,3% Erwinia
hidroxid de amylovora
cupru
Blue shield Cupru 50% 0,2 % prefloral Erwinia
50 WG amylovora
Bouillie Cupru metalic 0,5% Erwinia
bordelaise 20% sub formă amylovora
de sulfat de 0,5% prefloral Venturia
cupru neutralizat inaequalis
Bouillie Cupru metalic 0,5% Erwinia
bordelaise 20% sub formă amylovora
WDG de sulfat de
cupru neutralizat
Champion Hidroxid de 0,2% prefloral Erwinia
50 WP cupru cu 50% 0,04% postfloral amylovora
cupru metalic
*Cosavet Sulf 80% 0,3% Podosphaera
80DF leucotricha
CTK sulf 80 Sulf 80% 0,3% Podosphaera
leucotricha
*Cuprin Cupru 50% sub 0,3% Venturia
77WP formă de inaequalis
hidroxid de 0,2% prefloral Erwinia
cupru 0,04% postfloral amylovora
Cupritim 50 Cupru 50% 0,2% prefloral Erwinia
PU 0,04% postfloral amylovora
Cuproxat 190g/l cupru 0,35% Venturia
flowable inaequalis
0,35% prefloral Erwinia
amylovora
Funguran hidroxid de 0,2% prefloral Erwinia
OH 50 WP cupru cu 50% amylovora
cupru metalic 0,3% Venturia
87
inaequalis
Helmoxi 50 Cupru 50% 0,2% prefloral Erwinia
WP amylovora
Kocide 101 hidroxid de 0,2% prefloral Erwinia
cupru cu 50% 0,04% postfloral amylovora
cupru
Kocide 101 Cupru 50% 0,3% Venturia
50PU inaequalis
0,2% prefloral Erwinia
0,04% postfloral amylovora
*Kocide Hidroxid de 0,25% prefloral Erwinia
2000 cupru 53,8% amylovora
Kumulus S Sulf 80% 0,3% Podosphaera 4
leucotricha
Microthiol Sulf 80% 0,7% prefloral Podosphaera 4
0,3% postfloral leucotricha
Microthiol Sulf micronizat 0,3% Podosphaera
special 80% leucotricha
*Oxicupral Cupru 50% 0,2% prefloral Erwinia
amylovora
Sulfat de 98-99,5% sulfat 0,5% Venturia
cupru de cupru cu 25- inaequalis
25,3% cupru
metalic
*Sulfomat P Sulf minim 93% 20,0kg/ha Podosphaera
leucotricha
*Sulfomat Sulf 80% 0,3% Podosphaera
PU leucotricha
*Sulphur Sulf 80% 0,3% Podosphaera
80WG leucotricha
Superchamp 250 g/l cupru 0,2% prefloral Erwinia
250SC metalic (sub amylovora
formă de 0,2% Venturia
hidroxid de inaequalis
cupru)
Thiocon 80 Sulf 80% 0,4% Podosphaera
PU leucotricha
Thiocon 98 Sulf 98% 20kg/ha Podosphaera
PP leucotricha
Thiovit Jet Sulf 80% 0,3% Podosphaera
80WG leucotricha
Vitra 50 WP 50% cupru din 0,04% Erwinia
hidroxid de amylovora
cupru
88
Podosphaera 28
leucotricha
Rubigan Fenarimol 0,04% Venturia 28
12CE 120g/l inaequalis
Podosphaera 28
leucotricha
Triazoli şi Bumper 250 Propiconazol 0,03% Podosphaera
imidazoli CE 250g/l leucotricha
*Cavaler Propiconazol 0,03% Podosphaera
250EC 250g/l leucotricha
*Domark Tetraconazol 0,027% Venturia
10EC 100g/l inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Folicur Tebuconazol 0,05% Venturia
SOLO 250 250g/l inaequalis
EW Podosphaera
leucotricha
*Impact 25 Flutriafol 250g/l 0,2% Venturia
inaequalis
0,015% Podosphaera
leucotricha
*King Tebuconazol 0,05% Podosphaera
250EW 250g/l leucotricha
Nustar 20 Flusilazol 20% 0,0125% Venturia
WG inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Orius 25EW Tebuconazol 0,05% Venturia
250g/l inaequalis
Podosphaera
leucotricha
*Propizol Propiconazol 0,03% Podosphaera
25EC 250g/l leucotricha
Sanazole Propiconazol 0,02% Podosphaera
250CE 250g/l leucotricha
Score 250 Difenoconazol 0,01% Venturia
EC 250g/l inaequalis
0,01% Podosphaera
leucotricha
Shavit 25 EC Triadimenol 0,05% Podosphaera
250g/l leucotricha
Sumi – 8 Diniconazol 0,015% Venturia
12,5WP 12,5% inaequalis
92
Podosphaera
leucotricha
Systhane Miclobutanil 0,04% Venturia 14
12E 125g/l inaequalis
Podosphaera 14
leucotricha
Systhane Miclobutanil 0,02% Venturia
Forte 240g/l inaequalis
Podosphaera
leucotricha
*Tebucur Tebuconazol 0,05% Podosphaera
350EW 250g/l leucotricha
Trifmine Triflumizol 30% 0,03% Venturia
30WP inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Vectra 10SC Bromuconazol 0,03% Venturia
100g/l inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Diverse *Alleato Fosetil de 0,3% la înflorit Erwinia
80WG aluminiu 80% amylovora
Aliette Fosetil de 0,3% la înflorit Erwinia
80WG aluminiu 80% amylovora
Aliette Fosetil de 0,3% la înflorit Erwinia
80WP aluminiu 80% amylovora
0,25% pepiniere Phytophthora
cactorum
Ardent 50SC Kresoxim metil 0,013% Venturia
500g/l inaequalis
Podosphaera
leucotricha
Chorus Ciprodinil 75% 0,02% Venturia
75WG inaequalis
Podosphaera
leucotricha
0,02% *Monilinia
spp.
Efuzin Dodine 500g/l 0,06% Venturia
500SC inaequalis
Euparen Tolilfluanid 50% 0,16% Venturia
Multi 50WP inaequalis
Podosphaera
leucotricha
93
BIBLIOGRAFIE
1. *** Codexul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România.
Bucureşti, 2004.
2. *** Revista Sănătatea Plantelor 2005-2008.
95
96
97
100
98
Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură
Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT
produse complexe
5 50% flori aprilie/3 Foc bacterian (Erwinia amylovora) Produse cuprice,
deschise produse pe bază de
fosetil de aluminiu
6 100% flori aprilie/3 – Foc bacterian (Erwinia amylovora) Produse cuprice,
deschise mai/1 produse pe bază de
fosetil de aluminiu
7 Inceputul mai/2 Afide, insecte defoliatoare, viespea Insecticide selective Observări capcane, Lucrările solului,
scuturării merelor, larve de inelar, larvele fluturelui Combaterea buruienilor
petalelor (10- cu abdomenul auriu
15%) Foc bacterian (Erwinia amylovora), Produse cuprice,
făinare (Podosphaera leucotricha), rapăn produse complexe
(Venturia inaequalis) (fungicid de contact
+ sistemic),
strobilurine,
fungicide
carbendazimice
8 Creşterea mai/3 Viermi ai fructelor (Cydia pomonella) Lansarea Observarea şi înlocuirea capcanelor cu
fructelor parazitului feromoni, lucrările solului, combaterea
0,5-2 cm Trichogramma buruienilor
embryophagum
Afide, insecte defoliatoare Insecticide selective
Făinare (Podosphaera leucotricha), Produse complexe
rapăn (Venturia inaequalis) (fungicid de contact
+ sistemic)
9 Fructe cu iunie/1 Păduchele din San Jose, lepidoptere, Organofosforice Observarea capcanelor, lucrările solului,
diametrul de afide ,etc. combaterea buruienilor, instalarea brâielor
2,5-3 cm Făinare (Podosphaera leucotricha), Produse complexe capcană
rapăn (Venturia inaequalis) (fungicid de contact
+ sistemic)
99
Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură
Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT
10 Fructe cu iunie/2 Păduchele din San Jose, lepidoptere, Piretroizi de sinteză Observarea şi înlocuirea capcanelor cu
diametrul de afide, acarieni etc. feromoni, lucrările solului, combaterea
4 cm făinare (Podosphaera leucotricha), rapăn Produse complexe buruienilor, adunarea fructelor
(Venturia inaequalis) (fungicid de contact viermănoase, distrugerea cuiburilor de
+ sistemic) omizi prin tăiere şi ardere.
11 Fruct de iulie- august Lepidoptere (defoliatori, viermi ai Inhibitori ai Combaterea buruienilor
mărime fructelor) metamorfozei Aplicarea brâielor-capcană pe trunchiul
normală Făinare (Podosphaera leucotricha), Ditiocarbamaţi, pomilor pentru captarea adulţilor hibernanţi
rapăn (Venturia inaequalis), produse complexe de gărgăriţe
(fungicid de contact Adunarea şi distrugerea adulţilor de
+ sistemic) Capnodis şi Perotis
12 Intrarea august – Monilinia spp. Dicarboximide Adunarea şi distrugerea fructelor căzute, cu
fructelor în septembrie atac
pârgă - coacere
13 95-100 % octombrie/ 3 Păduchi ţestoşi, insecte defoliatoare, Insecticide Arătură de toamnă (îngroparea frunzelor cu
frunze căzute afide etc. organofosforice rapăn)
Foc bacterian (Erwinia amylovora), Produse cuprice Perierea sau răzuirea tulpinilor şi a
rapăn (Venturia inaequalis), monilioză ramurilor mai groase
(Monilinia fructigena) Scoaterea pomilor puternic infestaţi, cu
uscături în vederea limitării atacului
Adunarea şi distrugerea frunzelor cu mine
de Phyllonorycter blancardella şi P.
corylifoliella
Adunarea cuiburilor cu larve din coroana
pomilor şi distrugerea lor
Distrugerea pontelor de Lymantria dispar
prin răzuire şi ungere cu petrol
*** Numărul de tratamente aplicate în perioadă de vegetaţie este variabil, în funcţie de rezistenţa soiurilor, condiţiile meteorologice, rezerva biologică
a organismelor dăunătoare în zona respectivă, precocitatea/tardivitatea soiurilor etc.
100
Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură
Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT
BIBLIOGRAFIE
1. Anderson M., Fisher J.P. and Robinson J., 1986 – Flufenoxuron and acylurea
acaricide/insecticide with novel properties. Procedings of British Crop Protection
Conference on Pests and Diseases Brighton, UK, November 1986.
2. Baicu T., Tatiana Şesan – Fitopatologie agricolă. Ed. Ceres, Bucureşti, 1996.
3. Baicu, T., Săvescu, A. , 1978 – Combaterea integrată în protecţia plantelor, Ed. Ceres,
Bucureşti
4. Boguleanu GH., 1994 – Fauna dăunătoare culturilor agricole şi forestiere din
România, vol. II, 259-284.
5. Boguleanu Gh. şi colab., 1980 – Entomologie agricolă. Edid. Didactică şi Pedagogică
Bucureşti.
6. Branişte N., N. Andrieş – Soiuri rezistente la boli şi dăunători în pomicultură. Ed.
Ceres, Bucureşti, 1990.
7. Cepoiu N. – Pomicultură aplicată, Editura Ştiinţelor agricole, Bucureşti, 2002
8. Chira L., Pasca I.– Cultura marului , Editura M.A.S.T. , Bucuresti, 2004
9. Corneanu Gelu, Coreneanu Margareta – Sfaturi Pomicole , Editura M.A.S.T. ,
Bucuresti , 2004
10. Dejeu, L., Petrescu, C., Chira, A., 1997 – Horticultura şi protecţia mediului, Ed. Ceres,
Bucureşti.
11. Docea E., Severin V. – Ghid pentru recunoaşterea şi combaterea bolilor plantelor
agricole, vol. 2, Editura Ceres, Bucureşti , 1991
12. Gheorghieş C. – Bolile plantelor horticole, Bucureşti , 1999.
13. Gheorghieş C., Geamăn I. - Bolile plantelor horticole, Editura Universitas, Bucureşti ,
2003.
14. Hoza D. – Pomologie, Editura Prahova, 2000.
15. Hoza D., Chira Lenuţa Constantina, Păun C. – Pomicultură – Îndrumător de lucrări
practice, Bucureşti, 2000,
16. Popescu. M. – Pomicultură (generală şi specială) , Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1992.
17. Popescu M., I. Miliţiu, V. Cireaşă, I. Godeanu, N. Cepoiu, Gh. Drobotă,G. Ropan, P.
Parnia, 1993. Pomicultură generală şi specială. Editura didactică şi pedagogică, R.A.,
Bucureşti. Pag. 315- 326.
101
Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură
Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT
102
Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură