Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Valoarea Adaugata A Proiectelor Europene
Valoarea Adaugata A Proiectelor Europene
2009
CUPRINS
2
INTRODUCERE
3
tehnici, economici, sociali, politici, culturali de care depinde realizarea proiectului, precum şi
relaţiile dintre aceştia. Se are în vedere impactul asupra acţiunilor viitoare, mai ales asupra
proceselor de productie şi de utilizare a produsului / serviciului.
Accentul trebuie pus pe noţiunea de serviciu aşteptat de utilizator, produsul nefiind decât
suportul acestuia. Astfel, satisfacţia este măsurată mai mult sub raportul serviciului oferit decât
asupra produsului realizat în cadrul proiectului.
Pentru ca noţiunea de calitate totală în cadrul proiectului să-şi păstreze sensul adevărat,
trebuie avută în vedere importanţa relaţiilor client-utilizator, furnizor-client, furnizor-colectivitate,
client-colectivitate, utilizator-colectivitate şi obligatoriu relaţia partener – partener în cadrul
proiectului.
Nerespectarea acestor relaţii duce la falimentul proiectului şi al structurii organizatorice din
care fac parte partenerii proiectului.
Managerul de proiect trebuie să aiba drept caracteristici definitorii competenţa profesională
şi managerială, capacitatea de a lucra în echipă, pragmatismul, claritatea şi simplitatea în acţiuni,
respectul faţă de client şi parteneri.
Un manager performant este cel care face rost cel mai rapid de cea mai bună informaţie şi
o utilizează în cel mai bun mod pentru realizarea obiectivelor proiectului. În scopul dominării
consorţiului unui proiect sau a unei structuri organizatorice, unii manageri incompetenţi creeaza în
mod deliberat şi rău intenţionat situaţii conflictuale artificiale precis direcţionate pentru dezbinarea
membrilor structurii respective. Aceste acţiuni conduc la stapânirea structurii respective într-un
mod forţat, despotic, dar conduc şi la falimentul dezastruos al acestei structuri.
Proceduri tipice utilizate în acest caz de falimentare sunt:
denigrarea competenţei unor persoane remarcabile profesional şi recunoscute în acest sens;
supraestimarea competenţei unei persoane cu rezultate şi competenţe reale foarte slabe;
acordarea de puteri decizionale unor persoane incompetente astfel încât deciziile lor sunt
direcţionate şi conduse din exteriorul structurii;
instalarea în funcţii de conducere a unor persoane fără experienţă şi competenţă
profesională în detrimentul celor cu capacităţi reale şi dovedite;
şantajul şi corupţia persoanelor / structurilor de conducere;
crearea de activităţi / posturi fictive şi speciale în folosul anumitor persoane, dar în
dezavantajul proiectului sau structurii organizatorice.
4
Înainte de a începe managementul unui proiect trebuie identificat foarte clar obiectivul
acestuia.
Nu există proiecte fără obiectiv. Mijlocul prin care este fixat obiectivul este specificaţia.
Aceasta este definită ca expresia cuantificabilă a caracteristicilor la care trebuie să
răspunda produsul / serviciul, fiind traducerea în limbajul specialistului a necesităţilor calitative şi
cantitative furnizate de utilizator. În sens strict, specificaţia este un document care prescrie, în
termeni tehnici, exigenţele pe care produsul realizat trebuie să le satisfacă. Specificaţia arată o
solicitare actuală a unui client sau poate fi o previziune pentru potenţiali clienţi cuprinzând desene,
modele, planuri, instrucţiuni ori o documentaţie scrisă care descrie obiectivul proiectului.
În sfârşit, nu trebuie uitat că fiecare proiect are o filosofie şi nişte principii proprii, iar dacă
proiectul este finanţat cu fonduri de la Uniunea Europeană, el este eligibil pentru finanţare numai
dacă există garanţii că se va realiza valoare adăugată europeană, pentru ca banii contribuabililor să
fie în mod eficient folosiţi din punct de vedere social şi comunitar, în primul rând.
Lucrarea de faţă prezintă noţiunea de „valoare adăugată europeană” precum şi
principiile fundamentale, ireductibile, care trebuie respectate, schimbând ceea ce este de
schimbat, de către toţi cei care întocmesc proiecte prin care se solicită finanţare din partea
Uniunii Europene, pentru a-şi asigura eligibilitatea, succesul şi autosustenabilitatea acestora.
5
CAPITOLUL 1.
FUNDAMENTELE MANAGEMENTULUI PROIECTELOR
6
desfiinţarea consorţiului proiectului respectiv şi regruparea membrilor consorţiului pentru noi
proiecte.
Flexibilitatea şi adaptabilitatea care caracterizează un consorţiu, permite permanent
regruparea şi recombinarea resurselor umane, fizice şi informaţionale în scopul realizării
obiectivelor.
Membrii consorţiului fac parte din organizaţii de tip societăţi, întreprinderi etc. bine
definite.
Proiectele devin puncte de stabilitate, iar organizaţiile devin fluide şi gravitează în jurul
proiectelor.
Proiectele reprezintă modalitatea prin care organizaţiile se adaptează contextelor în
schimbare, necesităţii unei pieţe profitabile de tip dinamic. Asfel, se poate presupune că un produs
rezultat al unui proiect se poate concepe în Uniunea Europeană, se produce în Asia şi se vinde în
SUA prin metode de e-commerce.
În cazul în care proiectul se desfăşoară într-o singură societate / organizaţie, aceasta trebuie
să aibă capacitatea de a stabili o legătură durabilă între proiectele pe care le derulează şi
obiectivele sale operaţionale şi strategice.
Consorţiul creat în cadrul proiectului este o organizaţie virtuală fără delimitări spaţiale în
care membrii ei rezolvă o problemă comună, depun un efort comun, indiferent de dispunerea în
spaţiu a oamenilor şi a resurselor.
Se poate considera că realizarea unor obiective anumite se poate face doar în cadrul unor
proiecte cu consorţii în care sunt reunite diviziuni ale unor anumite organizaţii sau organizaţii
diferite.
Consorţiul proiectului ca organizaţie virtuală nu are o structură organizaţională fixă,
aceasta fiind înlocuită cu o reţea de puncte nodale, între care nu există conexiuni rigide.
Organizaţia virtuală nu mai este compusă din departamente care lucrează fiecare pe diferite
segmente ale unui proiect, ci proiectul este cel care impune structurarea pe noi departamente
virtuale. Organizaţiile centrate pe proiect se pot confrunta, din aceasta cauză, cu fenomenul de
redundanţă a activităţilor în cadrul diferitelor proiecte, dar sunt dispuse să accepte acest neajuns în
favoarea eficienţei şi a calităţii pentru un anumit obiectiv.
7
1.2. Ciclul de viaţă al unui proiect
Propunerea şi lansarea unui proiect necesită, înainte de orice, cunoaşterea obiectivelor
proiectului, modul de utilizare a rezultatelor proiectului pe întreaga lor durată de viaţă, ţinând cont
de mediul extern al proiectului în care rezultatele vor putea fi situate.
Realizarea unui proiect impune în primul rînd o interacţiune corectă între parametrii
tehnico-economici ai acestuia şi o bună conexiune cu tehnologiile noi. Trebuie avute în vedere o
bună analiză a vitezei de lucru în cadrul proiectului şi rapiditatea cu care se adoptă deciziile la
momentele importante în timpul derulării proiectului.
Ciclul de viaţă al unui proiect este definit ca perioada de timp în care are loc
desfăşurarea proiectului, după cum urmează: marketing, elaborare propunere de proiect,
câştigarea concursului de finanţare, cercetarea pentru realizarea tematică a proiectului,
proiectarea pentru realizarea tematică a proiectului, producţia cu realizarea propriu-zisă a
tematicii proiectului, evaluarea rezultatelor proiectului, comercializarea rezultatelor
proiectului cu obţinerea de beneficii, reutilizarea şi reciclarea unor rezultate ale proiectului.
Realizarea proiectului impune trecerea lui prin toate etapele ciclului de viaţă.
8
a) studiul de prefezabilitate şi fezabilitate al cărui obiectiv este transformarea cît mai bine a
posibilelor nevoi ale utilizatorilor (valori calitative) în specificaţii de performanţă (valori calitative
şi cantitative).
b) conceptia şi dezvoltarea ce cuprind:
– alocarea parametrilor de bază ai produsului (efecte sociale, culturale, politice, economice sau
mărimi tehnice precum putere, fiabilitate, cost, greutate, volum…) având ca obiectiv verificarea şi
împărţirea valorilor specificate între diferitele sale elemente constitutive (ansambluri,
subansambluri, componente);
– simulări şi calcule ale parametrilor medii şi de dispersie;
– simulări şi calcule de fiabilitate;
– simulări şi calcule ale costului global al proiectului.
c) producţia ce are ca obiectiv realizarea fizică a produsului conform specificaţiilor stabilite.
d) comercializarea ce cuprinde vânzarea, distribuţia şi instalarea produsului.
e) utilizarea ale cărei obiective sunt:
– măsurarea conformităţii cu specificaţiile prin măsurari pe teren ale tuturor parametrilor tehnico-
economici simulaţi şi calculaţi în faza de concepţie şi dezvoltare;
– măsura satisfacerii nevoilor prin anchete.
9
– şedinţelor de proiect care sunt analize profunde, cu dezbateri contradictorii, pentru a verifica
fezabilitatea proiectului, aptitudinea societăţii de a realiza proiectul din punct de vedere uman,
tehnic si economic;
– şedinţelor de decizie, care reprezintă momentele de decizie privind continuarea sau oprirea
proiectului, în funcţie de rezultatele obţinute în legătură cu:
direcţia impusă de proiect;
precizia faţă de această direcţie, ţinând cont de faza de avansare;
studiul necesar prevenirii prospective;
realizarea conform obiectivului stabilit;
studiul necesar prevenirii active.
– auditului extern ce stabileşte că starea proiectului este corectă sau că trebuie repusă în
conformitate cu manualele şi procedurile luate ca referinţă.
10
Identificarea resurselor necesare pentru proiect;
Identificarea resurselor disponibile pentru proiect;
Distribuţia proiectului pe activităţi;
Conceperea formei finale şi planificarea proiectului.
3. Implementare, Monitorizare, Raportare
Cuprinde următoarele:
A. Mobilizarea resurselor pentru fiecare sarcină şi obiectiv;
B. Marketingul proiectului – comunicarea continuă cu comitetul decizional şi potentiali
beneficiari (membrii echipei proiectului) privind:
a. aşteptările acestora legate de proiect şi de evoluţia acestora în timpul
implementării proiectului;
b. furnizarea de informaţii despre dezvoltarea proiectului pe tot parcursul
desfăşurării acestuia;
c. adaptarea conceperii şi implementării proiectului în funcţie de aşteptările
potenţialilor beneficiari.
C. Monitorizare permanentă şi forme de raportare (oferă informaţia necesară unui
management corespunzător);
D. Identificarea problemelor;
E. Identificarea eşecurilor şi soluţiilor care să conducă la eliminarea acestora (prin
negociere,
înlocuirea persoanelor responsabile, o evaluare independentă sau, în cazuri extreme, prin
oprirea proiectului);
Modificarea rezultatelor planificate şi a obiectivelor proiectului cu unele realizabile.
4. Evaluare finală
Cuprinde următoarele:
Evaluarea îndeplinirii integrale de către contractor a sarcinilor încredinţate (se face de
obicei de către o structură de evaluare independentă de contractor sau de autoritatea
contractantă);
Identificarea celor mai bune soluţii pentru proiecte viitoare pe baza experienţei câstigate;
Identificarea resurselor necesare pentru viitor (se are în vedere corectarea aprecierii
acestora în funcţie de suficienţa sau insuficienţa acestora în proiectul desfăşurat);
11
Identificarea necesităţilor pentru proiecte viitoare.
În Figura nr. 1 se arată grafic principalele etape ale managementului unui proiect.
Figura 1.
Schema generală a managementului de proiecte
12
CAPITOLUL 2.
PROGRAMELE ŞI PROIECTELE
CU FINANŢARE EUROPEANĂ ÎN ROMÂNIA
13
tender_en.html)
evaluarea ofertelor pentru lucrări publice / servicii
selecţia celei mai bune oferte, atât din punct de vedere tehnic, cât şi financiar
semnarea contractului pentru lucrări publice / servicii cu câştigătorul licitaţiei.
C. Sprijin instituţional direct – priorităţile de finanţare sunt stabilite în urma unui proces de
negociere între Guvernul României şi Comisia Europeană. Sprijinul constă de obicei în asistenţă
tehnică şi echipamente oferite instituţiilor publice beneficiare (ministere, agenţii, etc.), iar
contractarea acestor activităţi urmează aceiaşi pasi mentionati la punctul B.
Se pun în evidenţă următoarele programe, care au operat în perioada pre-aderării:
I. PHARE
PHARE (Polonia, Ungaria Asistenţă pentru Reconstrucţie Economică) este primul
instrument financiar nerambursabil conceput de Uniunea Europeană pentru a sprijini Europa
Centrală şi de Est în evoluţia către o societate democratică şi o economie de piaţă. Înfiinţat la
începutul anului 1989 pentru Polonia şi Ungaria (primele două ţări în care s-a realizat trecerea de
la regimul comunist la democraţie, de unde şi acronimul folosit), programul s-a extins treptat,
incluzând în prezent 13 ţări partenere din regiune. Zece dintre aceste ţări, printre care şi România,
au depus la vremea respectivă cererea de aderare la Uniunea Europeana.
Ca urmare a acestor evoluţii, sfera de activitate a programului PHARE s-a lărgit, acesta
adresându-se în prezent dezvoltarii economice pe termen lung şi investiţiilor necesare procesului
de aderare. Programul se concentrează asupra a două aspecte:
Dezvoltare instituţională, sprijinirea administraţiilor ţărilor candidate în implementarea
legislaţiei comunitare;
Investiţii, sprijinirea ţărilor candidate în efortul de a-şi alinia industria şi infrastructura la
standardele UE, prin mobilizarea investiţiilor solicitate.
Între 1990 şi 2000, România a beneficiat de peste 1,5 miliarde euro prin programul
PHARE. Pentru perioada 2000–2006, sumele alocate prin PHARE s-au ridicat la aproximativ 250
milioane euro anual, România fiind cel de-al doilea mare beneficiar, după Polonia. În prezent,
PHARE se concentreaza în România asupra a trei mari sectoare: dezvoltare regională, dezvoltare
instituţională şi sprijinirea investiţiilor în vederea implementării legislaţiei comunitare.
II. I S P A
ISPA (Instrumentul Structural de Pre-Aderare) este cel de-al doilea instrument financiar
nerambursabil conceput pentru sprijinirea ţărilor candidate în procesul de aderare la Uniunea
14
Europeană. ISPA oferă sprijin financiar pentru investiţii în domeniul transporturilor şi al protecţiei
mediului, pentru a accelera procesul de armonizare a legislaţiei ţărilor candidate cu normele
europene în aceste două sectoare.
România a beneficiat de sume cuprinse între 240-270 milioane euro pe an, fiind cel de-al
doilea mare beneficiar, după Polonia.
În sectorul transporturilor, s-a acordat prioritate investiţiilor destinate integrării sistemului
românesc de transport în cel al Uniunii Europene, precum şi viitoarei Reţele Transeuropene. De
asemenea, se acordă o importanţă deosebită îmbunătăţirii legăturilor cu alte state candidate în
domeniul transporturilor, precum şi îmbunătăţirii sistemului naţional de transport prin eliminarea
structurilor lipsă.
Principala prioritate a programului ISPA în domeniul protecţiei mediului este sprijinirea
României în procesul de adoptare a legislaţiei europene. O atentie specială este acordată apei
potabile, tratării apelor uzate şi evacuării reziduurilor menajere.
III. SAPARD
SAPARD (Asistenţa de Pre-Aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală) este cel de-al
treilea instrument financiar nerambursabil conceput pentru a sprijini ţările candidate în reforma
structurală în sectorul agricol şi al dezvoltării rurale, precum şi în implementarea legislaţiei
comunitare referitor la Politica Agricolă Comună şi a legislaţiei aferente. În perioada 2000-2006,
România a primit 50 milioane euro anual, fiind cel de-al doilea mare beneficiar, după Polonia. La
această sumă, se va adaugă contribuţia de 50 milioane euro a Guvernului României.
SAPARD finanţează proiecte majore din domeniul agricol şi al dezvoltării rurale. România
a identificat patru domenii care au fost finanţate cu prioritate în cadrul acestui program:
îmbunătăţirea activităţilor de prelucrare şi comercializare a produselor agricole şi
piscicole;
dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale;
dezvoltarea economiei rurale (investiţii în companiile cu profil agricol; diversificare
economică; silvicultură);
dezvoltarea resurselor umane (îmbunătăţirea formării profesionale; asistenţă tehnică,
inclusiv studii menite să sprijine pregătirea şi monitorizarea programului, campanii de
informare şi publicitate).
15
2.2. Trei programe actuale
16
întocmească proiecte. Şi aceasta în condiţiile în care în aceşti 3 ani, România a plătit cotizaţii de
peste 3,3 miliarde euro.
CAPITOLUL 3.
VALOAREA ADĂUGATĂ A PROIECTELOR
CU FINANŢARE DE LA UNIUNEA EUROPEANĂ
1
Preluare, prelucrare, sistematizare şi parafrazare de pe: http://europa.eu/lisbon_treaty/glance/index_ro.htm
17
Parlamentului European, implicarea parlamentelor naţionale va conduce la consolidarea
caracterului democratic şi la creşterea legitimităţii acţiunilor Uniunii.
O voce mai puternică pentru cetăţeni: datorită iniţiativei cetăţenilor, un milion de cetăţeni
din diferite state membre vor putea cere Comisiei să prezinte noi propuneri politice.
Cine şi ce face: relaţia dintre statele membre şi Uniunea Europeană va deveni mai clară
odată cu clasificarea competenţelor.
Retragerea din Uniune: Tratatul de la Lisabona recunoaşte explicit, pentru prima dată,
posibilitatea ca un stat membru să se retragă din Uniune.
O Europă mai eficientă, cu metode de lucru şi reguli de vot simplificate, cu instituţii
eficiente şi moderne pentru o Uniune Europeană cu 27 de membri, capabilă să acţioneze
mai bine în domenii de prioritate majoră pentru Uniunea de astăzi.
Un proces decizional eficient: votul cu majoritate calificată din Consiliu va fi extins la noi
domenii politice, astfel încât procesul decizional să se desfăşoare mai rapid şi mai eficient.
Începând din 2014, calcularea majorităţii calificate se va baza pe sistemul dublei majorităţi,
a statelor membre şi a populaţiei, reflectând astfel dubla legitimitate a Uniunii. Dubla
majoritate se obţine atunci când o decizie este luată prin votul a 55% din statele membre,
reprezentând cel puţin 65% din populaţia Uniunii.
Un cadru instituţional mai stabil şi mai eficient: Tratatul de la Lisabona creează funcţia de
preşedinte al Consiliului European, ales pentru un mandat de doi ani şi jumătate, introduce
o legătură directă între alegerea preşedintelui Comisiei şi rezultatele alegerilor europene,
prevede noi dispoziţii referitoare la viitoarea structură a Parlamentului European şi la
reducerea numărului de comisari şi include reguli clare privind cooperarea consolidată şi
dispoziţiile financiare.
O viaţă mai bună pentru europeni: Tratatul de la Lisabona ameliorează capacitatea UE de a
acţiona în diverse domenii de prioritate majoră pentru Uniunea de azi şi pentru cetăţenii săi
precum libertatea, securitatea şi justiţia (combaterea terorismului sau lupta împotriva
criminalităţii). Într-o anumită măsură, Tratatul se referă şi la alte domenii, printre care
politica energetică, sănătatea publică, schimbările climatice, serviciile de interes general,
cercetare, spaţiu, coeziune teritorială, politică comercială, ajutor umanitar, sport, turism şi
cooperare administrativă.
18
O Europă a drepturilor, valorilor, libertăţii, solidarităţii şi siguranţei, care promovează
valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale în dreptul primar european,
prevede noi mecanisme de solidaritate şi asigură o mai bună protecţie a cetăţenilor
europeni.
Valori democratice: Tratatul de la Lisabona specifică şi consolidează valorile şi obiectivele
care stau la baza Uniunii. Aceste valori sunt menite să servească drept punct de referinţă
pentru cetăţenii europeni şi să arate ce anume are de oferit Europa partenerilor săi din
întreaga lume.
Drepturile cetăţenilor şi Carta drepturilor fundamentale: Tratatul de la Lisabona menţine
drepturile existente şi introduce altele noi. În mod special, garantează libertăţile şi
principiile înscrise în Carta drepturilor fundamentale şi conferă dispoziţiilor acesteia forţă
juridică obligatorie. Se referă la drepturi civile, politice, economice şi sociale.
Libertate pentru cetăţenii europeni: Tratatul de la Lisabona menţine şi consolidează cele
„patru libertăţi”, precum şi libertatea politică, economică şi socială a cetăţenilor europeni.
Solidaritate între statele membre: Tratatul de la Lisabona prevede faptul că Uniunea şi
statele membre acţionează împreună într-un spirit de solidaritate în cazul în care un stat
membru este ţinta unui atac terorist sau victima unui dezastru natural sau provocat de mâna
omului. De asemenea, se subliniază solidaritatea în domeniul sensibil al energiei.
Mai multă siguranţă pentru toţi: Uniunea va beneficia de o capacitate extinsă de acţiune în
materie de libertate, securitate şi justiţie, ceea ce va aduce avantaje directe în ceea ce
priveşte capacitatea Uniunii de a lupta împotriva criminalităţii şi terorismului. Noile
prevederi în materie de protecţie civilă, ajutor umanitar şi sănătate publică au, de
asemenea, obiectivul de a întări capacitatea Uniunii de a răspunde la ameninţările la adresa
securităţii cetăţenilor europeni.
Europa ca actor pe scena internaţională – instrumentele de politică externă de care dispune
Europa vor fi regrupate atât în ceea ce priveşte elaborarea, cât şi adoptarea noilor politici.
Tratatul de la Lisabona va oferi Europei o voce mai clară în relaţiile cu partenerii săi din
întreaga lume. Va utiliza forţa dobândită de Europa în domeniul economic, umanitar,
politic şi diplomatic pentru a promova interesele şi valorile europene pe plan mondial,
respectând, în acelaşi timp, interesele specifice ale statelor membre în domeniul afacerilor
externe. Numirea unui Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de
securitate, care va fi şi unul din vicepreşedinţii Comisiei, va creşte impactul, coerenţa şi
19
vizibilitatea acţiunii externe a UE.Noul Serviciu european pentru acţiune externă va oferi
Înaltului Reprezentant sprijinul necesar.
Uniunea va avea o personalitate juridică unică, ceea ce îi va întări puterea de negociere
determinând-o să fie mai eficientă pe plan mondial şi un partener mai vizibil pentru ţările
terţe şi organizaţiile internaţionale.
Progresele în domeniul politicii europene de securitate şi apărare vor menţine unele
modalităţi decizionale specifice, facilitând totodată o cooperare consolidată în cadrul unui
grup mai mic de state membre.
20
cheltuieli cu personalul salariat şi manageri;
impozite şi taxe (exclusiv impozitul pe profit);
amortizarea;
provizioane;
cheltuieli financiare (dobânzi, comisioane, dividende);
rezultatul exploatării (profit sau pierdere).
Analiza valorii adăugate vizează dinamica acesteia, gradul de realizare a nivelului prevăzut
şi explicarea modificării absolute, a schimbărilor intervenite în structura pe elemente, precum şi
direcţiile de acţiune în viitor în vederea sporirii acesteia.
Analiza valorii adăugate prezintă importanţă, întrucât ea furnizează informaţii cu privire la
performanţele întreprinderii faţă de perioadele precedente, faţă de nivelul prevăzut, precum şi
comparativ cu performanţele firmelor concurente.
Din punct de vedere structural, sporirea valorii adăugate se explică astfel:
cheltuielile cu personalul salariat şi manageri trebuie să înregistreze o creştere ca sumă
absolută, dar o scădere ca pondere, contribuind la sporirea valorii adăugate.
Situaţia se apreciază ca fiind normală atunci când indicele cheltuielilor totale cu personalul
salariat este inferior indicelui valorii producţiei.
amortizarea poate creşte ca urmare a sporirii valorii medii a activelor fixe (corporale) şi,
respectiv, a modificărilor intervenite în structura acestora.
Un asemenea fenomen trebuie să aibă loc în condiţiile în care indicele cheltuielilor cu
amortizarea este inferior indicelui exerciţiului (IA IQe), fapt ce se reflectă în diminuarea
cheltuielilor cu amortizarea la 1 leu producţie a exerciţiului.
Pe baza valorii adăugate şi a elementelor sale structurale, pot fi construiţi anumiţi indicatori,
cum ar fi:
gradul de integrare pe verticală = Valoarea adăugată
Cifra de afaceri
contribuţia factorului uman la formarea valorii adăugate =
Salarii + elemente aferente
Valoarea adăugată
21
Valoarea adăugată
Dacă primul indicator are o valoare care tinde spre unitate (1), înseamnă că în întreprindere
există un grad ridicat de integrare.
Pentru a aprecia eficienţa integrării indicatorul trebuie corelat cu rata cheltuielilor totale, cu
rata rentabilităţii şi cu profitul. În acest context se poate aprecia dacă este eficient sau nu să se
acţioneze în direcţia sporirii gradului de integrare pe verticală.
Mărimea şi evoluţia celorlalţi indicatori furnizează informaţii cu privire la situaţia
rentabilităţii potenţiale proprii, element important în strategiile de retehnologizare şi modernizare a
întreprinderii (în acest scop, în activitatea practică se iau în considerare şi informaţiile asupra
situaţiei firmelor concurente).
Un alt aspect al studierii valorii adăugate se referă la analiza factorială, care permite punerea
în evidenţă a factorilor care au determinat modificarea acesteia, precum şi direcţiile în care trebuie
să se acţioneze în viitor.
Modelul utilizat pentru analiza factorială a valorii adăugate este următorul:
M
Qa Qe 1 Qe x , unde:
Qe
Qe = valoarea producţiei exerciţiului
M = cheltuielile cu materialele aferente producţiei exerciţiului
= valoarea adăugată ce revine la 1 leu producţie a exerciţiului
Pornind de la acest model, se poate stabili următorul sistem factorial:
Qe
∆Qa wh
gi
γ
γi
unde:
T = fondul total de timp de muncă (ore)
22
wh = productivitatea medie orară
gi = structura producţiei exerciţiului
= valoarea medie adăugată ce revine la 1 leu producţie a exerciţiului
i = valoarea adăugată ce revine la 1 leu producţie pe produs
Mf Qe Qa
Qa Mf Mf g R
Mf Mf Qe
Ac Qe Qa
Qa Ae
Ae Ac Qe
unde:
T = fondul de timp de muncă
= valoarea medie adăugată ce revine la 1 leu producţie a exerciţiului
wh = productivitatea medie orară
Mf = valoarea medie a activelor fixe
Mf’ = valoarea medie a activelor fixe productive
Ae = activele din exploatare
Ac = activele circulante
g = ponderea activelor fixe productive în totalul activelor fixe
R = randamentul mediu al activelor fixe productive
Evident că aceste modele multiplicative oferă posibilitatea evidenţierii unor rezerve existente
în întreprindere, care, mobilizate în perioada următoare, pot determina sporirea valorii adăugate.
Modificarea valorii adăugate se reflectă în toate performanţele economico-financiare ale
întreprinderii, şi în special în:
suma profitului;
rata rentabilităţii economice;
rata rentabilităţii financiare;
eficienţa muncii (profit / salarii);
eficienţa utilizării activelor;
23
eficienţa utilizării imobilizărilor, etc.
În economie se mai foloseşte o noţiune foarte semnificativă: Valoarea Adăugată
Economică (VAE sau EVA = Economic Value Added), care dă măsura adevăratei eficienţe şi
rentabilităţi a investiţiei de capital în societatea comercială.
Suma Valorii Adăugate Economice se calculează ca diferenţă între suma Profitului net
(PN) şi suma reprezentând Costul mediu ponderat al capitalului (CMPC)(cost credit + cost de
oportunitate al capitalului propriu), iar rata ei ca diferenţă între Rata rentabilităţii financiare (%) şi
rata Costului mediu ponderat al capitalului.
24
Europene, iar pe de altă parte, de la definiţia şi caracteristicile generale ale oricărui program
precum şi ale managementului proiectelor.
Am simţit că trebuie să clarific anumite aspecte văzând şi rata scăzută de utilizare a
fondurilor europene de pre-aderare şi mai ales post-aderare de către beneficiarii din România
datorită nerelevanţei temelor proiectelor propuse, necunoaşterii sau nerespectării criteriilor de
evaluare şi eligibilitate sau chiar elaborării defectuoase a proiectelor respective.
Ca o caracteristică specifică definitorie, proiectele cu finanţare europeană trebuie să
îndeplinească obiective din politicile şi programele Uniunii Europene în condiţiile rezolvării unor
probleme sociale comunitare prin „adăugarea de valoare europeană”:
Chiar şi atunci când sunt finanţate programe şi proiecte pentru societăţile comerciale mici
şi mijlocii (IMM), scopul principal nu este neapărat îmbogăţirea întreprinzătorilor respectivi, ci:
- reducerea şomajului;
- egalitatea de şanse pe piaţa muncii între diferitele grupuri sociale (tineri – vârstnici, bărbaţi –
femei, localnici – imigranţi, majoritari – minoritari, etc.);
- stabilizarea forţei de muncă şi reducerea migraţiilor;
- creşterea nivelului de trai, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, ocrotirea demnităţii umane şi
reducerea tensiunilor sociale;
- dezvoltarea spiritului şi culturii antreprenoriale;
- formarea, creşterea calificării sau reconversia forţei de muncă;
- dezvoltarea infrastructurii locale;
- încurajarea cooperării şi parteneriatului între diferite companii, organizaţii, instituţii,
autorităţi, comunităţi şi grupuri sociale, în toate planurile (public – privat, nivel central –
nivel local, economic – nonprofit, producţie – cercetare – învăţământ, etc.);
- reducerea decalajelor economice şi sociale între zone şi regiuni, precum şi între UE şi SUA;
- dezvoltarea unor servicii publice sau comunitare;
- valorificarea unor resurse locale;
- încurajarea unor activităţi sau meserii tradiţionale;
- susţinerea şi dezvoltarea ulterioară a activităţilor productive şi mijloace proprii, urmare
know-how-ului transmis şi experienţei dobândite prin realizarea proiectului;
25
- protecţia mediului, etc.
26
celtice, dar şi traco-dace) şi a islamismului, a fost repetată şi confirmată şi de Papa Benedict al
XVI-lea în anul 2007, ceea ce a declanşat vii proteste din partea reprezentanţilor islamici.
3.3.4. Alte forme ale valorii adăugate europene, pe exemplul valorii adaugate a
cooperării transfrontaliere
Valoarea europeană adaugată se naşte în ecest domeniu din faptul că, în lumina
experienţei trecute, oamenii care convieţuiesc în regiunile de graniţă învecinate vor să coopereze
şi, prin urmare, aduc o contribuţie valoroasă promovării păcii, libertăţii, securităţii şi drepturilor
omului.
Valoarea adăugată politică
Aceasta implică o contributie substanţială a următoarelor elemente:
- dezvoltarea Europei şi a integrării europene;
- cunoaşterea şi înţelegerea dintre naţiuni, construirea încrederii reciproce;
- implementarea parteneriatelor şi a principiului subsidiarităţii;
- creşterea coeziunii economice şi sociale şi a cooperării dintre naţiuni;
- pregătirea aderării noilor state;
- utilizarea fondurilor UE în beneficiul coooperării transfrontaliere, prin intermediul
programelor anuale, precum şi asigurarea co-finanţării regionale şi naţionale pe termen lung.
Valoarea instituţională adăugată
Ea presupune:
- implicarea activă a cetăţenilor, autorităţilor, grupărilor politice şi sociale, de ambele părţi ale
graniţei;
- informaţii sigure privind vecinii (autorităţile regionale, partenerii sociali, etc.);
- cooperarea transfrontalieră pe termen lung între structuri capabile să lucreze în mod eficient;
- funcţionarea unui parteneriat pe linie orizontală şi verticală, în ciuda faptului că există
structuri şi domenii diferite;
- primirea şi administarea de fonduri;
- proiectarea, implementarea şi finanţarea în comun a programelor şi proiectelor
transfrontaliere.
Experienţa dobândită pe tot cuprinsul Europei demonstrează că implementarea şi realizarea
programelor şi a proiectelor în comun se poate face numai dacă partenerii regionali şi locali deţin
un rol important.
27
Valoarea adăugată socio-economică
Ea devine vizibilă, deşi în moduri diferite, prin:
- mobilizarea potenţialului endogen, prin consolidarea autorităţilor regionale şi locale ca
parteneri, iniţiatori ai cooperării transfrontaliere;
- participarea actorilor din sectorul economic şi cel social (de ex: camere de comerţ, asociaţii,
companii, uniuni patronale, instituţii culturale şi sociale, organizaţii ecologiste, agenţii de
turism, etc.);
- deschiderea pieţei muncii, armonizarea calificărilor profesionale;
- dezvoltarea suplimentară, de ex. în infrastructură, transporturi, turism, mediu, educaţie,
cercetare şi cooperare între IMM-uri, de asemenea crearea mai multor locuri de muncă în
aceste domenii;
- îmbunătăţiri durabile în dezvoltarea planificării spaţiale şi în politica regională (inclusiv
mediul);
- îmbunătăţirea infrastructurii transportului transfrontalier.
Valoarea adăugată socio-culturală
Aceasta este reflectată în:
- diseminarea repetată, durabilă, a informaţiei în legatură cu situaţia geografică, structurală,
economică, socio-culturală şi istorică a regiunii transfrontaliere (inclusiv cu ajutorul mass-
media);
- vizualizarea regiunii transfrontaliere cu ajutorul hărţilor, a publicaţiilor, materialelor şcolare,
etc.;
- dezvoltarea unui grup de experţi dedicaţi (multiplicatori), cum ar fi: biserici, şcoli, instituţii
de învăţământ pentru tineri şi adulţi, autorităţi, asociaţii culturale, biblioteci, muzee, etc.;
- şanse egale şi posibilitatea cunoaşterii limbii sau a dialectelor ţării vecine, ca urmare a
comunicării şi a dezvoltării regionale transfrontaliere.
În acest mod, cooperarea transfrontalieră devine un element constituent al dezvoltării
regionale. Un mediu de lucru transfrontalier dedicat afacerilor precum şi atragerii şi utilizării
fondurilor europene pentru dezvoltarea regională poate exista numai în contextul unei bune
cooperări socio-culturale.
28
3.3.5. Proiectele cu finanţare din partea Uniunii Europene ca părţi componente ale
29
- o soluţie interguvernamentală, o formulă de cooperare între statele membre, cu
păstrarea integrală a suveranităţii şi limitarea puterii de decizie a organismelor
comunitare (Comisia şi Parlamentul European) şi votul prin unanimitate, promovată
de Franţa.
Problema s-a rezolvat în anul 1965 prin „Compromisul de la Luxemburg”, când s-a hotărât
ca adoptarea deciziilor prin vot cu majoritate calificată să se facă numai în situaţia în care
interesele majore ale statelor membre nu sunt afectate, în toate celelalte cazuri deciziile luându-se
cu unanimitate de voturi.
Construcţia europeană s-a bazat încă de la început şi se dezvoltă în continuare pe pilonii
spiritului, filosofiei şi valorilor tradiţionale europene, care sunt:
- solidaritate, într-ajutorare;
- cooperare;
- libertate;
- înţelegere şi toleranţă;
- umanism;
- egalitate;
- democraţie;
- cinste, corectitudine, moralitate;
- creativitate, unificare, vizionarism şi globalizare;
- eficienţa socială şi economică;
- spiritul de economie şi evitarea risipei;
- respectarea drepturilor omului;
- respectul faţă de natură şi protecţia mediului natural;
- creştinismul, credinţa în Dumnezeul cel Întreit;
- promovarea păcii.
Aceste valori impregnează şi procesul de stabilire a obiectivelor şi elaborare a politicilor
comunitare, de ofertare a programelor europene şi de selectare a proiectelor care urmează a fi
finanţate din fonduri europene, prin formule rambursabile sau nerambursabile.
30
Managementul proiectelor se poate caracteriza astfel:
- Reuneşte un ansamblu de procese dinamice care se desfăşoară într-un cadru bine
definit în care se organizează necesare într-o manieră controlată şi structurată, cu
scopul realizării unor obiective precis definite;
- Constă în planificarea, coordonarea, conducerea şi controlul proiectului pe durata
ciclului de viaţă al acestuia astfel încât să se realizeze obiectivele proiectului în
termenele, cu costurile şi de calitatea stabilite.
Principalele cerinţe ale unui management de succes al proiectelor, sunt:
a. obiectivele trebuie să fie clare, concise şi compatibile între ele;
b. orientarea spre schimbare;
c. multidisciplinaritate în ceea ce priveşte conţinutul şi maniera de tratare;
d. caracter inovativ, creativ, original, inedit în ceea ce priveşte căutarea ideilor de proiect şi
rezolvarea problemelor nou apărute;
e. orientare spre control, respectarea finalităţii şi termenelor stabilite;
f. orientare spre performanţă: îndeplinirea obiectivelor, atingerea parametrilor proiectaţi;
g. flexibilitate în implementare.
Prin natura sa, un proiect are următoarele caracteristici principale:
- cuprinde o activitate sau un număr de activităţi noi, specifice, conjugate, structurate
metodic şi desfăşurate conform unui plan;
- are un obiectiv principal care trebuie atins şi rezultate anticipate (din acest obiectiv
principal putând decurge şi unele obiective secundare);
- are o durată limitată în timp, în care trebuie realizat;
- are alocată o cantitate limitată de resurse;
- este evaluat la sfârşit;
- (ca un corolar al celor de mai sus) nu este o activitate perpetuă.
31
4. au de îndeplinit obiective comunitare, rezultate din politicile elaborate la nivel comunitar,
la nivelul întregii uniuni sau la nivel regional, mai puţin obiective naţionale;
5. au dimensiune transnaţională şi încurajează parteneriatele multi-naţionale;
6. se detaliază prin „măsuri”, care pot fi:
- proiecte pilot: grupează minimum trei organizaţii din trei ţări europene diferite, din
care cel puţin una să fie membră a Uniunii Europene;
- reţele tematice: reţele structurate care permit cooperarea organizaţiilor dintr-un
anumit domeniu la nivel european pe o anumită tematică;
- mobilităţi: proiecte prin care se asigură deplasarea unor grupuri socio-profesionale
pentru scopuri de studiu, muncă, etc. într-o altă ţară, rezultate din cooperarea dintre
doi parteneri, dintre care unul provine din Uniunea Europeană.
7. se adresează unor „grupuri ţintă” foarte bine definite;
8. au drept obiectiv (şi) dezvoltarea relaţiilor internaţionale, fiind deschise tuturor ţărilor
membre ale UE, ţărilor aflate în faza de preaderare sau curs de aderare la UE, precum şi
altor ţări (acestea din urmă nu primesc însă finanţare);
9. grupează instituţii participante cât mai diverse, în funcţie de obiectivele programului (sau
proiectului, ca parte a programului) respectiv: întreprinderi mici şi mijlocii, organizaţii
non-profit, universităţi, institute de cercetări, organe mass-media, autorităţi locale,
comunităţi şi grupuri sociale, etc.
Fondurile europene, de care poate beneficia şi România după 1 ianuarie 2007, se pot
clasifica în:
A. Fonduri structurale: finanţează programe. Se aplică în trei moduri complementare:
Obiective prioritare: dezvoltarea regiunilor rămase în urmă; reconversia economico
socială a zonelor urbane, rurale sau dependente de pescuit; formarea şi reconversia
profesională şi promovarea lucrătorilor pe piaţa muncii;
Iniţiative comunitare: cooperarea transfrontalieră şi interregională (INTERREG
III), revitalizarea zonelor urbane aflate în criză (URBAN II), egalitatea pe piaţa
forţei de muncă (EQUAL) sau dezvoltarea zonelor rurale (LEADER +);
Acţiuni (măsuri) inovatoare: permit încurajarea şi experimentarea noilor idei.
B. Fondurile de coeziune: finanţează proiecte punctuale, cum ar fi proiectul START-UP
pentru IMM-uri.
32
Până în prezent, România a beneficiat de finanţări pentru proiecte în cadrul programelor
internaţionale destinate procesului de pre-aderare (PHARE pentru evoluţia către o societate
democratică şi economie de piaţă; SAPARD pentru agricultură şi dezvoltare rurală; ISPA pentru
politici de ajustare structurală a economiei), precum şi de alte finanţări în cadrul programelor de
educaţie şi dezvoltare profesională (Leonardo da Vinci, Socrates, Connect, Youth, Alfa, etc.),
ocuparea forţei de muncă şi facilitarea ocupării, relaţiile industriale, problematica socială şi de
mediu, societatea informaţiei, cooperarea şi dezvoltarea, finanţarea microproiectelor (Fondul
Europa), diversitatea lingvistică şi culturală, democraţia şi drepturile omului, pentru reforma
administraţiei publice prin parteneriate durabile (GRASP), facilitarea pregătirii proiectelor (PPF),
vizite şi schimburi, etc.
33
instituţie a statului, sau de către o bancă, dar ea nu poate lipsi, deoarece astfel se creşte
gradul de responsabilitate şi implicare a co-finanţatorilor beneficiari de proiect; este o
variantă a principiului adiţionalităţii, aplicat pentru zona privată;
7. multi-parteneriatul activ transnaţional, solidaritatea şi cooperarea, implicarea tuturor
factorilor (Stakeholders) beneficiari ai proiectului (afectaţi direct), informarea şi
consultarea tuturor factorilor care pot fi afectaţi indirect;
8. diseminarea rezultatelor proiectului încă de la obţinerea primelor rezultate, astfel încât să
beneficieze de ele cât mai largi categorii sociale, şi în primul rând grupul-ţintă;
9. fezabilitatea şi implementarea completă şi eficientă a proiectului;
10. viabilitatea şi auto-sustenabilitatea proiectului, perspectiva certă de a continua activitatea
prin mijloace proprii şi după încetarea finanţării iniţiale.
Desigur că la toate aceste condiţii obligatorii generale se adaugă elaborarea şi prezentarea
în termen a unui proiect bine întocmit, care să satisfacă toate celelalte condiţii de calitate, de
conţinut şi de formă, în acord cu cerinţele finanţatorului.
34
CONCLUZII
Prezenta lucrare, care are un scop declarat ştiinţific, dar şi aplicativ, încearcă să răspundă
unor probleme din domeniul managementului proiectelor nationale / internationale şi tuturor celor
care vor să propună sau să desfăşoare proiecte, cautând să satisfacă cerinţele absolut obligatorii
unui om modern în cadrul unei ţări moderne, cu o economie şi politică capabile să facă faţă
concurenţei tot mai dure la nivel globalizat.
Cei care vor lua în considerare tematica abordată şi o vor aplica, vor avea cele mai mari
şanse să facă parte dintre câştigătorii competiţiei economico-industriale globalizate.
Vor creşte, de asemenea, şi performanţele structurii socio-economice, politice şi statale din
care face parte furnizorul.
Obţinerea acestor deziderate se face numai prin realizarea unor proiecte bine direcţionate,
cu un management de proiect performant.
Se spune că întreprinzătorii, activiştii, funcţionarii şi consultanţii români nu sunt în stare să
întocmescă proiecte eligibile care să primească finanţare din partea UE. Poate este aşa.
Dar ca să nu mai fie aşa, trebuie început cu începutul, cu valorile şi principiile care, dacă
sunt respectate, pot face proiectele eligibile. Desigur că trebuie respectate şi toate celelalte reguli şi
condiţii, despre care am amintit şi în această lucrare, arătând în Anexă şi o propunere completă de
proiect de succes, care a primit finanţare în anul 2009, dar care se negociază de mai mulţi ani.
Cu alte cuvinte, cu competenţă, speranţă şi răbdare, se poate.
Acesta trebuie să fie mesajul optimist al acestei lucrări, “valoarea ei adăugată” celei
ştiinţifice.
35
ANEXĂ
PROPUNERE DE PROIECT
- Titlul proiectului :
- Aplicant:
Administrator: 45 Naţional
Orlando Aligică
Pardaillian Gabor
36
Sumarul Proiectului
1. Titlul proiectului:
Dezvoltarea învăţământului primar
şi secundar în cadrul comunităţilor de rromi din judeţul Bacău
2. Rezumatul proiectului:
Acest proiect multianual îşi propune cuprinderea într-o formă de şcolarizare practic a
întregii populaţii de etnie rromă de pînă la 40 de ani din judeţul Bacău, în număr de
aproximativ 4.000 persoane, pentru ca fiecare individ să-şi însuşească cunoştinţele,
abilităţile şi deprinderile specifice primelor 8 clase de şcoală.
Durata acestui program este de 5 ani, după care se va autosusţine prin prestarea unor servicii
de formare şi specializare profesională, în colaborare cu unităţile locale de învăţământ.
3. Localizarea proiectului:
37
Conţinutul proiectului
P R O C E S E:
M E T O D E:
1. 2. 3.
Matricea Analiza Arborele
strategiei SWOT problemelor
Stakeholders
4. 5. 6.
Arborele Analiza fezabilităţii Logframe
obiectivelor Analiza cost
-beneficiu
38
1. Obiectivul general: Sprijinirea Guvernului României în implementarea unei politici
integrate plurianuale de dezvoltare regională, prin proiecte de investiţii în sectoarele
prioritare, pentru a creşte potenţialul economic şi social al zonelor ţintă identificate, care se
confruntă cu restructurare industrială severă, şomaj, sărăcie, morbiditate, mortalitate şi o
rată înaltă a infracţionalităţii, în conformitate cu prevederile Planului Naţional de
Dezvoltare (PND) şi în strânsă corelare cu programul de dezvoltare instituţională, asigurat
pentru elaborarea politicilor naţionale de coeziune economică şi socială – aliniate
politicilor şi practicilor Uniunii Europene.
39
(1) acordarea de servicii de testare, consiliere psihologică şi orientare profesională;
(2) contactarea agenţiilor locale şi firmelor de plasare, precum şi a societăţilor comerciale
beneficiare locale, pentru organizarea de târguri de joburi periodice în vederea angajării
absolvenţilor de 8 clase şi ai cursurilor de calificare profesională;
(3) acordarea de servicii de meditaţii, consultaţii şi asistenţă pentru admiterea în licee sau şcoli
profesionale şi absolvirea cursurilor acestora.
Acest proiect va produce o adevărată revoluţie (în sens pozitiv) în judeţul Bacău, ales ca
judeţ – pilot din cauza numărului mare de rromi în general, şi a rromilor neştiutori de carte în
special, în sensul că previzionăm că rezultatele vor fi spectaculoase, putând servi de model şi
pentru alte zone ale ţării. Noutatea constă în mai multe aspecte:
40
8. scăderea presiunii asupra bugetelor autorităţilor şi instituţiilor locale;
9. constituirea într-un model şi pentru alte zone ale ţării cu populaţii şi probleme
asemănătoare.
Grupul - ţintă
Estimăm că beneficiarii direcţi sunt peste 4.000 de persoane, iar indirecţi peste 100.000
persoane, luând în considerare şi perioada ulterioară, de autosusţinere a proiectului.
Din mass-media, prin cercetări sociologice la faţa locului, prin vizite la faţa locului, întâlniri şi
discuţii directe cu liderii comunităţilor şi prin documentare la instituţiile locale.
Problema este abandonul şcolar, lipsa de alfabetizare şi cunoştinţe minime de cultură generală,
lipsa documentelor de identitate personală, ceea ce a blocat accesul acestei populaţii la piaţa
muncii chiar şi pentru muncile necalificate, sau la asistenţa medicală primară. De aici au
decurs, în cascadă, alte consecinţe negative (şomaj, sărăcie, condiţii precare de viaţă,
infracţionalitate, conflicte interetnice, boli, lipsă de şanse şi de orizont, etc.)
Problema aceasta a apărut din cauza specificului cultural şi de organizare sociala al acestei
populaţii, pentru care ştiinţa de carte nu este o valoare, o prioritate absolută, şi de aici
41
rămânerea relativă în urmă faţă de populaţia majoritară şi neadaptarea la realităţile sec. XXI. O
atitudine culturală asemănătoare are această populaţie faţă de muncă, de populaţia majoritară,
de autorităţi, de respectul legii, de credinţa în Dumnezeu, de plata impozitelor, de normele de
igienă, etc. Toate aceste aspecte sunt clar revelate atât de studierea istoriei, fondului cultural
şi tradiţiilor acestei populaţii, cât şi de cercetările psiho-sociologice efectuate în adâncimea
comunităţilor reale de rromi.
De când a apărut?
Problema este veche de 1.000 de ani, dar s-a acutizat după 1989.
Dacă până în 1989 toată lumea fura cot la cot „de la stat” făcând chiar un titlu de glorie din
asta, considerând că astfel duc o luptă de guerilla, un război civil subteran şi nedeclarat cu
statul comunist care îi deposedase prin diferite mijloace de proprietăţile lor (naţionalizare,
stabilizarea banilor, cooperativizare, demolarea locuinţelor, confiscări, etc.), nu la fel se pun
problemele după 1989, când proprietatea privată şi-a reintrat în drepturi şi oamenii nu mai
sunt dispuşi să suporte să plătească impozite pentru populaţii care nu pot şi/sau nu vor să
înveţe, să muncească şi să se comporte civilizat; oamenii nu mai vor să fie furaţi, jefuiţi,
tâlhăriţi, etc. de avutul lor obţinut prin muncă de nişte populaţii care nu respectă nici cele mai
elementare norme de convieţuire socială.
42
interetnice, etc.;
4. SC de pe plan local nu au forţă de muncă calificată şi disciplinată,
înregistrează fluctuaţii ale forţei de muncă, furturi, produse de
proastă calitate, pierderi şi rebuturi, conflicte şi litigii, etc.
Tabel Stakeholders (A - D)
Tabele Stakeholders A - D
DECIZIE
SPRIJIN
X X X X
CONSILIERE
X X X X
PARTENERIAT
43
NEPARTICIPARE
SPRIJIN
X X X
CONSILIERE
X
PARTENERIAT
X
NEPARTICIPARE
SPRIJIN
X X
CONSILIERE
X
PARTENERIAT
X X X
44
NEPARTICIPARE
2. Ce alte experienţe de implicare în proiecte aţi avut ? Am mai participat la alte 5 proiecte
similare în domeniile formării profesionale, egalităţii şanselor, protecţiei mediului,
etc.
Stakeholders A B C D
A X 1 3 1
B 0 X 2 3
C 0 - X -
D 0 0 - X
Impactul proiectului
45
Sustenabilitatea proiectului
Până la 50% din necesarul stabilit prin bugetele aferente fiecărui an post-proiect.
Prin comisii mixte de analiză şi decizie, discuţii cu liderii locali, voturi electronice, mini-
referendumuri, etc.
Evaluarea
Ce metode veţi folosi în timpul proiectului pentru a aduna informaţii legate de progresul şi
succesul său?
Planul de activităţi
46
(Mii RON)
Nr. Obiectivul / Perioada Total resurse Responsabil Termen de
crt. Activitatea (RON) realizare
1 Obiectivul 1 23.850 Ion Vasile
Activitatea 1 1.06 – 31.07.2000 100 31.07.2009
Activitatea 2 1.06 – 31.07.2009 100 31.07.2009
Activitatea 3 1.06 – 31.08.2009 50 31.08.2009
Activitatea 4 1.06.09 – 31.05.14 1.000 permanent
Activitatea 5 1.08 – 30.09.2009 50 30.09.2009
Activitatea 6 1 – 15.09* 50 15.09*
Activitatea 7 15.09.09 – 31.08.13 500 permanent
Activitatea 8 1.06.09 – 31.08.10 22.000 31.08.010
2 Obiectivul 2 4.000 Costi Marina
Activitatea 1 1.06 – 31.07.2009 100 31.07.2009
Activitatea 2 1.06.09 – 31.03.14 1.500 trimestrial
Activitatea 3 1.08 – 30.09.2009** 100 30.09.2009**
Activitatea 4 15.09.09 – 31.08.14 300 permanent
Activitatea 5 1.09.09 – 31.08.14 2.000 permanent
3 Obiectivul 3 4.150 Gh. Vişan
Activitatea 1 1.09.069– 31.05.14 500 permanent
Activitatea 2 1.09.09 – 31.05.14 2.150 semestrial
Activitatea 3 15.09.09 – 31.05.14 1.500 permanent
*În fiecare an în perioada 2009 – 2014.
** Şi ori de câte ori există persoane care împlinesc 14 ani.
Este de aşteptat din partea comunităţii locale locale să se implice total în acest proiect,
indiferent dacă sunt instituţii (primăriile locale) sau persoane fizice aparţinând
majoritarilor (beneficiarii indirecţi) sau minoritarilor (beneficiarii direcţi), având în vedere
importanţa şi impactul pozitiv pe termen scurt, mediu şi lung asupra instituţiilor şi indivizilor,
precum şi asupra comunităţii în ansamblul ei, după cum am arătat anterior (pagina 5).
47
1. liderii comunităţii rrome, cu autoritatea lor, cu bani şi cu logistică
(transport, cazare, telecomunicaţii, etc.);
2. cadrele didactice, cu muncă voluntară şi cunoştinţe;
3. părinţii copiilor rromi, cu muncă voluntară, bani şi şi produse;
4. tineretul aparţinând etniei majoritare, cu voluntariat şi cunoştinţe;
5. ONG-uri de profil, cu muncă voluntară, fonduri şi logistică;
6. societăţile comerciale, cu sponsorizări diverse.
- Echipament 1 4.000 1 4
- Echipament 2 5.000 1 5
- Pachet software 1 3.000 1 3
- Pachet software 2 2.000 1 2
Subcontractare activităţi % - 83,75 26.800 16.000 10.800
(conform program de activităţi)
Consumabile/materiale Bucăţi - 10.000 10 7 3
(va rugam includeti o listă de
materiale necesare)
Poştă şi comunicaţii RON - - 10 7 3
- Telefon - - 5
- E-mail şi Internet - - 4
- Trimiteri poştale - - 1
Publicaţii Bucăţi - 32.000 102 72 30
- Publicaţia 1 3 24.000 72
- Publicaţia 2 5 6.000 30
Cazare şi masă RON - - 100 70 30
- Deplasări ale personalului sau 90
consultanţilor
- - 10
- Alţi participanţi
Transport Mii km - 80.000 77 62 15
- local 1 70.000 70
- naţional O,5 14.000 7
Chirie şi utilităţi - - 87 75 12
- chirie
20 60 58 50 8
48
- utilităţi (curent, apă etc.) 10 - 29 25 4
Total - - - 32.000 20.000 12.000
Anexe:
Bibliografie proiect:
49
Sumarul proiectului în limba engleză / Project Summary in English
1.Project title:
The Development of Primary and Secondary Education
in the Rroma Communities in Bacău County
2. Project summary:
This multi-year project intends to create the possibility to include in educational system the
whole Rroma population of up to 40 years old in Bacău County, approximately 4,000 persons,
aiming to help them graduate at least the secondary school.
The methods and means that will be used to attain the above-mentioned results are:
a. construction of 10 new schools and 6 new kindergartens,
modernization and expansion of the other existing 30 schools
and 15 kindergartens in the 20 townships inhabited mainly by
the Rroma population;
b. endowment of the 40 schools and 21 kindergartens with
necessary new, modern equipment and study materials for all
activities (furniture, radio and TV sets, CCTV systems, PC
hardware and software, books, sports gear, etc.);
c. formation, redistribution and / or specialization of 250
teaching staff (educators, school teachers, teachers)
d. intensive promotion of this project by local FM radio and TV
stations broadcasting;
The duration of this project is 5 years and then this programme will be self-sustained by
rendering vocational education and training services, in co-operation with the local schools.
50
A. “Vasile Porojan” Foundation: promoter, general contractor and co-ordinator of the whole project;
B. PHARE Programme: funding in cash and know-how;
C. Local Townships and Rroma Communities: subsidies and sponsorship (funding in cash and
contributions in kind, including labour);
D. Bacău County General Council: subsidies (funding in cash and in kind);
E. Research institute, local companies, NGOs and natural persons: sponsorship (in cash and in kind).
51
BIBLIOGRAFIE
52
53