Omul, măsura tuturor lucrurilor...

Omul este măsura tuturor lucrurilor spunea înțeleptul grec Pratogoras, adeptul sofismului. Dar oare ce
este omul? Ce sunt toate aceste lucruri si la ce fel de masura se refera?

Vorbim de doua planuri diferite omul si lucrurile. Pentru a răspunde la prima întrebare mă voi folosi de
idele unor filosofi si nu numai care au incercat sa abordeze problema existentei umane.

Kant afirma faptul ca "omul si in genere orice fiinta rationala exista ca scop in sine"si propune
imperativul categoric"Considera orice om ca scop!"

Filosoful crestin medieval , Augustin, considera omul ca fiind creatia lui Dumnezeu. De asemenea, in
privinta existentei umane, Albert Camus o defineste ca fiind absurda.

Marcel Proust era de parere ca omul este faptura ce nu poate iesi din sine, ce nu-i cunoaste pe ceilalti
decât în sine; si, spunând contrariul, minte.

Albert Camus - omul este singura creatura care refuza sa fie ceea ce este.

Dar si poetul nostru Mihai Eminescu a avut astfel de preocupari ajugand la concluzia conform careia
fiecare om este o întrebare pusa din nou spiritului Universului.

Insumand toate acestea, consider ca omul e mai degraba campul ecranizarii scenariilor, sursa e
insa necunoscuta sau poate chiar spiritul Universului. Da, e posibil ca omul chiar sa aiba ceva liber
arbitru si atunci da, omul e si coproducator.

Omul este un rege in raport cu ceea ce-l inconjoara,dar un rege deposedat,fiind nimic in raport cu
infinitul,existenta sa fiind limitata.

Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară, spunea cineva si sunt totalmente de acord cu el. Fiecare
dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos. Raţiunea nu
îi este de ajuns omului pentru a-şi lumina destinul (plin de angoase pentru unii , optimist pentru altii ).

Protagoras spunea ca omul este masura tutror lucrurilor, dar, mai degraba, cred ca este in
primul rand propria lui masura, un paradox dotat cu ratiune si aparat locomotor, care vine din neant si
se va pierde in neant, o risipa inexplicabila de materie si energie, o chestie infatuata care traieste cu
ideea ca stapaneste mediul in care a aparut, dar in realitate nu-si poate stapani nici macar propriul
destin. ,,destinul omului este inradacinat in el"

Esenţial e efortul potrivit căruia, acţiunea simultană a acestor factori exteriori şi capacitatea
organismului omenesc trebuie să realizeze un echilibru permanent. Acest echilibru se reflectă în balanţa
energetică a organismului. Cuvantul masura din citat cred ca se refera mai degraba la acest echilibru din
interiorul nostru, la gasirea centrului unificator.
Privit superficial, masura se poate referi la diferentierea, impartirea, caracterizarea lucrurilor materiale
in bune sau rele, frumoase sau urate, folositoare sau nefolositoare.

Protagoras înţelegea prin aceasta afirmatie că fiecare individ îşi creează la nivel ideatic propriul
său Univers pe măsura capacităţii sale subiective de imaginaţie şi gândire.

Imi permit sa reformulez aforismul lui Protagoras astfel: "Omul este masura tuturor lucrurilor insa, doar
pentru sine".