Lector univ. dr.

Ilie Moga

PREłURI

ŞI

CONCURENłĂ

Editura UniversităŃii „Lucian Blaga“ din Sibiu

2009

1
ReferenŃi ştiinŃifici:
Prof. univ. dr. Tatiana Moşteanu, Decan – Facultatea de
FinanŃe, Bănci, Burse de Valori din cadrul
A.S.E. Bucureşti
Prof. univ. dr. Carmen Comăniciu, Decan – Facultatea
de ŞtiinŃe Economice din cadrul U.L.B.
Sibiu

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

MOGA, ILIE
PreŃuri şi concurenŃă / Moga Ilie. - Sibiu : Editura UniversităŃii "Lucian
Blaga" din Sibiu, 2009
Bibliogr.
ISBN 978-973-739-773-7

338.5

Tiparul executat la:

Compartimentul de Multiplicare al
Editurii UniversităŃii „Lucian Blaga“ din Sibiu,
B-dul Victoriei nr. 10, Sibiu 550024
Tel.: 0269 210 122
e-mail: editura@ulbsibiu.ro
claudiu.fulea@ulbsibiu.ro

2
 PrefaŃă

Cartea „PreŃuri şi concurenŃă” elaborată de către lector universitar

doctor Ilie Moga, într-o nouă ediŃie, se adresează, în primul rând, studenŃilor
din facultăŃile cu profil economic, dar şi specialiştilor profilaŃi pe
problematica fundamentării şi negocierii preŃurilor, a evaluării economice şi
financiare a firmei, a stabilirii şi aplicării unor strategii de preŃuri din
perspectiva economiei de piaŃă concurenŃiale. Utilitatea cărŃii constă şi în
explicarea problemelor specifice ale teoriei concurenŃei, ale mediului
concurenŃial, dar şi cele ale politicii concurenŃei, pe plan naŃional şi
internaŃional.
Lucrarea este structurată în două mari capitole: PreŃul; ConcurenŃa.
Aceste capitole delimitează conŃinutul cărŃii în două părŃi – una, în care sunt
elucidate aspecte teoretice şi aplicative ale preŃurilor; – cea de a doua, în
care sunt abordate aspectele concurenŃei, din peerspectiva cerinŃei obiective a
existenŃei acesteia, motivată de funcŃiile ei prin care se asigură progresul
economic şi bunăstarea socială, dar şi de necesitatea intervenŃiei statului prin
reglementare şi autoritate investită în protecŃia concurenŃei împotriva
practicilor anticoncurenŃiale şi în prevenirea distorsionării concurenŃei pe
seama unor acte şi fapte abuzive.
În capitolul intitulat „PreŃul”, autorul tratează succesiv: preŃul,
pârghie importantă a actului decizional al firmei; formarea preŃului în
condiŃiile concurenŃei, strategii de preŃuri în economia de piaŃă concurenŃială;
folosirea preŃului ca instrument în practicile anticoncurenŃiale; formarea
preŃurilor în unele ramuri ale economiei, rolul preŃului în evoluarea
economică şi financiară a firmei.
În capitolul intitulat „ConcurenŃa” sunt tratate succesiv: conceptul
dinamic al concurenŃei; probleme ale obiectivelor şi funcŃiile concurenŃei;
mediul concurenŃial românesc; concurenŃa, componentă a politicii economice.
Adresându-se studenŃilor, lucrarea cuprinde, la sfârşitul fiecărui
capitol, întrebările recapitulative, propuneri de referate şi studii de caz, teste
de autoevaluare şi probleme rezolvate.
Autorul, lector universitar doctor Ilie Moga, este un specialist care a
făcut carieră şi în activitatea practică, cu rezultate deosebite în publicistică,
dar şi în cea a participărilor la seminarii, simpozioane şi conferinŃe naŃionale
şi internaŃionale, pe probleme de preŃuri şi concurenŃă. ExperienŃa practică,
buna cunoaştere a reglementărilor, principiilor şi normelor în problematica
concurenŃei stau la baza credibilităŃii abordărilor şi a recunoaşterii expertizei
acestora.

3
 Cunoaşterea conŃinutului cărŃii „PreŃuri şi ConcurenŃă” de către cei
care o studiază asigură formarea specialiştilor şi experŃilor într-un domeniu
atât de important al economiei, finanŃelor, comerŃului. Apreciez nivelul ridicat
al calităŃii lucrării, contribuŃia pe care autorul o aduce faŃă de alte lucrări,
citate în conŃinut, dar şi la final, prin bibliografia selectivă prezentată, precum
şi deschiderile către cercetare formulate prin temele de referate şi studiile de
caz din partea finală a cărŃii.
Felicităm autorul şi adresăm succes tuturor celor care se regăsesc ca
studenŃi, masteranzi, doctoranzi sau doctori în economie, antrenaŃi de mesajul
cărŃii, de îndemnul la cunoaştere a acestei probleme-cheie pentru economia
de piaŃă.

Profesor universitar doctor Tatiana Moşteanu

Decan – Facultatea de FinanŃe, Bănci, Burse de Valori
din cadrul A.S.E. Bucureşti

4
 Capitolul I

1. PREłUL

* Obiectivele capitolului:

– abordarea problematicii preŃurilor din perspective concurenŃiale;

– fundamentarea deciziei de fixare a preŃurilor având în vedere
acŃiunea conjugată a cererii şi ofertei;
– rolul statului în intervenŃiile sale pentru restabilirea echilibrului
economic, adăugându-se jocului liber al concurenŃei;
– prezentarea posibilelor comportamente ale firmelor concurenŃiale pe
piaŃa românească (practici anticoncurenŃiale).

* Rezumatul pe scurt al capitolului

Prin acest capitol se doreşte abordarea problematicii preŃurilor atât din

perspectivă microeconomică, fundamentarea deciziei individuale sub impactul
acŃiunii conjugate a cererii şi ofertei, cât şi din perspectivă macroeconomică,
analizând mecanismul de determinare a preŃurilor prin confruntarea cererii şi
ofertei la nivelul pieŃei respectivului produs, iar intervenŃia statului pentru
restabilirea echilibrului pieŃei să se realizeze în condiŃiile jocului liber al
concurenŃei.
Mecanismul autonom al preŃurilor trebuie să Ńină cont de următoarele
aspecte:
– prin preŃurile aplicate, este necesară o reflectare reală a costurilor de
producŃie şi desfacre ale produselor, recunoscute în procesul de stabilire la
piaŃă a preŃurilor;
– estimarea valorii mărfurilor;
– nivelul şi structura preŃurilor bunurilor economice se fundamentează
în mod necesar pe baza proporŃiilor reflectate la piaŃă, ca segmente ale
raportului dintre cerere şi ofertă;
– deciziile de stabilire a preŃurilor sunt influenŃate atât de elemente
subiective dar şi de elemente obiective, care nu pot fi identificate prin calculul
estimativ al raportului cerere-ofertă, astfel încât abaterile sunt sesizate prin
legăturile de conxiune inversă, care asigură autoreglarea continuă a sistemului
de preŃuri.
* Cuvinte cheie:

– PreŃul;
– Sistemul de preŃuri;

5
 – Categorii de preŃuri;
– Forme ale preŃurilor;
– Raporturi, relaŃii de preŃuri;
– SituaŃia de monopol;
– Cartelul;
– Fixarea concertată a preŃurilor;
– Practici comerciale interzise;
– PreŃuri de ruinare (distrugere);
– Dumpingul şi replicile antidumpingului;
– Bariere la intrarea pe piaŃă;
– RestricŃii în materie de concurenŃă;
– Valoarea şi preŃul.

* Prezentarea pe scurt a cuvintelor cheie:

* PreŃul este expresia bănească a valorii mărfurilor şi serviciilor care

fac obiectul schimbului şi constituie o categorie economică.
Mărimea preŃului este dată de valoarea etalonului preŃurilor, adică de
monedă şi de mărimea valorii mărfurilor.
* Prin sistemul de preŃuri, într-un sens mai larg – putem înŃelege
categoriile şi formele preŃurilor, structura, nivelul şi relaŃiile dintre ele,
principiile de determinare, stabilire şi aplicare a lor.
* În practica economică se folosesc mai multe categorii de preŃuri, şi
anume:
– preŃuri de producŃie (preŃuri de livrare);
– preŃuri cu ridicata;
– preŃuri cu amănuntul;
– tarife.
* În condiŃiile de producŃie şi desfacere, diferitele categorii de preŃuri
pot îmbrăca următoarele forme:
– fixe sau inflexibile;
– limită (plafon);
– libere sau flexibile.

* Între diferitele preŃuri care alcătuiesc sistemul de preŃuri dintr-o

economie de piaŃă (inclusiv cea românească) există o diversitate de raporturi,
relaŃii care pot fi grupate în: corelaŃii şi interdependenŃe.
* SituaŃia de monopol presupune existenŃa pe piaŃă a unei singure firme
producătoare şi a unui număr mare de cumpărători.
* Cartelul reprezintă o formă de asociere de tip oligopolist şi se
bazează pe o înŃelegere între firmele producătoare. Membrii cartelului pot să
se înŃeleagă asupra unor lucruri ca: preŃuri, totalul producŃiei de bunuri în
sectorul respectiv, segmente de piaŃă, repartizarea clienŃilor, repartizarea
6
sferelor de influenŃă, înŃelegeri de ofertare conjugată la licitaŃii, stabilirea unor
agenŃii comune de desfacere şi împărŃirea profiturilor, precum şi asupra unor
combinaŃii de astfel de probleme. Cartelul, în sens larg, este sinonim cu o
formă “explicită” de înŃelegere secretă.
* Orice practică de restricŃionare a concurenŃei preŃurilor prin fixarea
concertată a lor se sancŃionează de către autoritatea concurenŃei, fiind
considerată o încălcare serioasă a legii. ExcepŃiile sunt acceptate numai în
cazuri deosebite.
* Principalele forme în care apar preŃurile ca instrument ale unor
practici comerciale interzise în cadrul înŃelegerilor pe verticală sunt:
– preŃuri impuse;
– preŃurile de revânzare recomandate;
– revânzarea în pierdere.
* PreŃul de ruinare (distrugere) se defineşte în cadrul unei perioade de
timp suficient de largă, când o firmă aflată în poziŃie dominantă pe piaŃă
stabileşte nivelul preŃului atât de coborât, încât unul sau mai mulŃi dintre
concurenŃii săi sunt nevoiŃi să părăsească piaŃa iar noii potenŃiali concurenŃi pe
această piaŃă să-şi abandoneze proiectul de intrare.
* Discountul, rabatul, remiza, concesia de preŃ, alte avantaje, sunt
termeni care, în general, se referă la înŃelegeri cu caracter financiar propuse de
către vânzător, pentru ca preŃul real plătit de către cumpărător să fie inferior
preŃului nominal. Aici este vorba de practicile curente în materie comercială.
Vânzătorul care acordă o concesie de preŃ unui cumpărător “faŃă de şi în plus”
de ceea ce este “accesibil” concurenŃilor acestuia din urmă contravine
dispoziŃiilor legale. EsenŃial, în acest sens, este determinarea informaŃiilor care
pot convinge pe cel ce efectuază analiza că o concesie de preŃ este
“accesibilă”.
* Dumpingul reprezintă actul de a vinde produsul pe o piaŃă străină la
un preŃ scăzut, inferior celui practicat la vânzarea aceluiaşi bun pe piaŃa
internă. El implică în mod tipic discriminarea internaŃională prin preŃ, cu
scopul distrugerii concurenŃilor străini pe piaŃa mondială considerată a bunului
în cauză şi obŃinerea unei puternice poziŃii de către vânzător, ca autor al
comportamentului pe o astfel de piaŃă.
* Reguli ale antidumpingului:
– un remediu al politicilor guvernelor care distorsionează piaŃa prin
dumping;
– un remediu al firmelor producătoare dezavantajate de diferenŃele
cheie în sistemul economic naŃional.
* Dimensiunea barierelor la intrarea pe o piaŃă reprezintă un factor
important la constatarea unei poziŃii dominante a unei firme, adică mărimea
costurilor pentru intrare. Dacă pe o piaŃă barierele la intrare nu există sau sunt
joase, chiar şi o firmă cu un segment mare de piaŃă nu au putere de piaŃă. Dacă
alte firme pot intra repede pe piaŃă, cu costuri mici “nerecuperabile” (un cost
7
de intrare care nu se recuperează la ieşire) şi la o scară suficient de mare,
atunci, firmele de pe piaŃă nu pot acŃiona anticoncurenŃial
* RestricŃiile în materie de concurenŃă, considerate ca forme ale
încălcării principiilor concurenŃei corecte şi active sau pericole în
perspectiva imediată a evoluŃiei fenomenelor legate de piaŃa liberă, se referă la
comportamentele specifice operatorilor economici în calitatea lor dublă ( de
producători şi beneficiari ) şi autorităŃile statului:
– Practicile anticoncurenŃiale manifestate sub forma înŃelegerilor sau a
practicilor concertate abuzive, cuprinzând şi pe cele determinate de poziŃia
dominantă care se aproprie de cea de monopol;
– Concentrările economice care generează poziŃii puternice şi
comportamente tendenŃioase de dominare a pieŃei;
– Ajutoarele de stat ce se acordă în condiŃii avantajoase unor subiecŃi
economici ;
– Comportamentele firmelor care reprezintă monopolul statului sau ale
altor drepturi exclusive acordate de către autoritatea publică.
* Valoarea şi preŃul sunt două categorii economice distincte, uşor
confundabile. Valoarea este un concept ce nu poate fi disociat de calităŃile
fizice, intelectuale, morale ale cuiva (în cazul fiinŃelor) sau însuşiri fizice,
materiale ale unui bun, iar preŃul reprezintă expresia bănească a valorii mărfii.

* ConŃinutul capitolului:

1.1. PreŃul, pârghie importantă a actului decizional al firmei în

condiŃii de concurenŃă;
1.2. Determinarea (formarea) preŃului în diferite condiŃii de
concurenŃă;
1.3. Strategii de preŃuri din perspectiva economiei de piaŃă
concurenŃiale din Ńara noastră;
1.4. PreŃul, instrument al practicilor anticoncurenŃiale în economia
românească;
1.5. ParticularităŃi ale determinării (formării) preŃurilor în unele
ramuri ale economiei;
1.6. Rolul preŃului în evaluarea economică şi financiară a firmei.

8
 1.1. PreŃul, pârghie importantă a actului decizional al firmei în
condiŃii de concurenŃă

1.1.1. Conceptul de preŃ în economia de piaŃă contemporană

Privit în termeni generali, preŃul poate reprezenta o sumă de bani

primită sau plătită pentru cedarea, respectiv obŃinerea unui bun sau serviciu.
Cum în viaŃa de toate zilele, omul cumpără sau vinde nenumărate bunuri şi
servicii, preŃul este omniprezent, fiind puŃine cuvinte care să aibă frecvenŃa,
circulaŃia si dinamismul cuvântului “preŃ”. Începând cu preŃul pâinii şi
continuând cu preŃul unui bilet de spectacol, al unui obiect de folosinŃă
îndelungată, al unui obiect de artă sau chiar al timpului, în relaŃiile dintre
oameni, oriunde şi oricând, totul are un preŃ.
Din punct de vedere economic, prezenŃa preŃului este şi mai evidentă:
producŃia, mărfurile, munca, informaŃia, capitalul, valutele, investiŃiile,
transporturile, serviciile, folosirea pamântului etc. totul se proiectează, se
realizează, există sau circulă şi au un preŃ şi o valoare în funcŃie de acest preŃ.
RealităŃile acestea au făcut şi fac din problema preŃurilor o problemă centrală a
teoriei şi practicii economice.
Definit sub aspect economic, preŃul este expresia bănească a valorii
mărfurilor şi serviciilor care fac obiectul schimbului şi constituie totodată o
categorie economică.
Istoria ne-a demonstrat că preŃul a apărut odată cu apariŃia producŃiei
de mărfuri şi a relaŃiilor marfă-bani. Folosirea, acŃiunea şi evoluŃia preŃurilor
sunt strâns legate de evoluŃia producŃiei de mărfuri şi de acŃiunea legii valorii
şi a legii cererii şi ofertei.
Ca o categorie economică, preŃul exprimă relaŃiile băneşti care apar şi
se derulează între firme, între acestea şi instituŃii şi populaŃie, între cetăŃeni,
între firme şi state etc. cu privire la exprimarea în bani a valorii mărfurilor care
fac obiectul schimbului. În economia de piaŃă, preŃul nu se limitează doar la
valoarea bunurilor şi serviciilor care fac obiectul schimbului, ci cuprinde în
sfera sa şi alte acte şi fapte, putându-se astfel vorbi de: preŃul acŃiunilor, al
obligaŃiunilor şi al altor titluri de valoare, preŃul concesiunilor (redevenŃa),
preŃul locaŃiilor de gestiune, preŃul capitalului împrumutat (dobânda) sau a
celui utilizat (amortizarea, chiria) etc.
Mărimea preŃului este dată de valoarea etalonului preŃurilor, adică de
monedă şi de mărimea valorii mărfurilor. Supunând analizei, pentru început,
relaŃiile monedă-preŃ şi preŃ-monedă, se poate sublinia că între cei doi termeni
există o intercondiŃionare reciprocă, un raport invers proporŃional. Prin
urmare, devalorizarea sau deprecierea monedei (prin reducerea cantităŃii ei de
metal preŃios în raport cu vechea paritate sau prin reducerea cursului ei de
schimb în raport cu alte valute) duce la creşterea preŃurilor şi a inflaŃiei şi
9
influenŃează negativ nivelul de trai al populaŃiei. Este evident efectul asupra
creşterii preŃurilor pe care l-a avut, în Ńara noastră, după decembrie 1989,
modificarea cursului de schimb al leului faŃă de dolarul S.U.A. şi, în cele din
urmă, liberalizarea acestui curs. Fiecare scădere mai importantă a cursului de
schimb al leului faŃă de dolar, a condus la creşteri imediate sau cu o anumită
întârziere a preŃurilor.
Revalorizarea sau aprecierea monedei (prin creşterea conŃinutului în
aur al unei unităti monetare sau prin creşterea cursului ei de schimb în raport
cu cursurile altor valute) are influenŃă pozitivă asupra preŃurilor determinând
scăderea sau stabilizarea acestora şi reducerea inflaŃiei. Această politică a
revalorizării o pot adopta numai Ńările cu rezerve de aur în creştere şi cu o
economie dezvoltată, mai puŃin Ńările care trec printr-o criză economică.
Moneda instabilă a unei Ńări are însă şi alte efecte negative: denaturează
preŃurile, periclitează realizarea contractelor şi acordurilor comerciale,
influenŃează importurile şi exporturile, complică efectuarea unor previziuni şi
anihilează economiile fructificate.
Modificarea preŃurilor influenŃează la rândul ei nemijlocit puterea de
cumpărare a monedei şi masa monetară. În acest sens trebuie reŃinut că
scăderea treptată a puterii de cumpărare a monedei noastre naŃionale, pâna la
niveluri alarmante, pe măsura parcurgerii etapelor de liberalizare a preŃurilor,
acŃiune declanşată în noiembrie 1990 şi continuată în anii următori, nu a fost
oprită nici după intrarea în vigoare a Legii concurenŃei la 1 februarie 1997.
Putem concluziona că, schimbarea puterii de cumpărare şi de plată a
monedei prin devalorizare sau revalorizare determină, în sens invers, variaŃii
de preŃuri, iar acestea la rândul lor, modifică puterea de cumpărare şi de plată a
monedei.
În privinŃa relaŃiei preŃ-valoare, se poate menŃiona că între preŃ şi
valoare există, în general un raport de proporŃionalitate, evoluŃia lor având
acelaşi sens.
Făcându-se referire la bază, la factorii de formare a valorii mărfurilor
(şi a preŃurilor), au existat mai multe curente de opinie, mai multe teorii:
– Teoria valorii muncă, elaborată şi susŃinută de reprezentanŃii
economiei politice engleze: William Pety, Adam Smith şi David Ricardo.
Referindu-se la valoarea mărfii, David Ricardo concluziona că, mărfurile,
având utilitate (pe care o considera esenŃială pentru valoarea de schimb), îşi
trag valoarea din două izvoare: din raritatea şi cantitatea de muncă necesară
pentru obŃinerea lor1.
– Teoria valorii muncă susŃinută de Karl Marx. Acesta a preluat de la
clasicii englezi teoria valorii muncă şi a dezvoltat-o până la o formă extremă,
afirmând că, din punct de vedere calitativ, valoarea mărfii nu reprezintă
altceva decât muncă omenească abstractă, omogenă, nediferenŃiată,

1
David Ricardo – “Opere alese”, vol. I, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1959, pg. 61.
10
socialmente recunoscută ca utilă şi că nimic în afară de muncă nu conŃine
valoarea, iar din punct de vedere cantitativ mărimea valorii este determinată de
timpul de muncă socialmente necesar creării bunurilor. Ca urmare, K. Marx
absolutizează rolul muncii, în special al celei fizice, în crearea valorii şi neagă
rolul utilităŃii bunurilor ca factor determinant al valorii, utilitatea fiind redusă
la o simplă premisă. Munca este considerată ca singura măsură reală care
poate servi la aprecierea şi compararea valorii tuturor mărfurilor şi ea
constituie preŃul real (natural) al unei mărfi, iar cantitatea de bani defineşte
preŃul nominal al mărfii.
– Teoria utilităŃii marginale, dominantă în ştiinŃa economică apuseană
contemporană. După această teorie, valoarea (preŃul) unei mărfi este
determinată de utilitatea marginală, mărimea ei fiind o funcŃie de raritatea
mărfii respective iar mecanismul concret de stabilire se bazează pe legea
cererii şi ofertei: cererea este o funcŃie de utilitate şi oferta funcŃie de raritate.
Aceasta din urmă (raritatea) determină mărimea sacrificiului pentru obŃinerea
bunului respectiv. AdepŃii teoriei pun accentul pe utilitatea bunului ca factor
de determinare a valorii, acordând prioritate satisfacerii nevoilor umane, căreia
trebuie să i se subordoneze producŃia. De asemenea, în formarea valorii, ei
acordă muncii un rol asemănător rolului oricărui alt factor de producŃie
(capital, informaŃie sau ştiinŃă, factori naturali etc.) şi nu unul exclusiv.
Valoarea unei mărfi, conform acestei teorii, este cu atât mai mare cu cât ultima
unitate consumată din acea marfă are o utilitate mai mare.
– Există şi opinii potrivit cărora cele două concepŃii privind formarea
valorii (teoria valorii muncă şi teoria utilităŃii marginale) nu se exclud
automat, ci, mai degrabă, luate separat ambele sunt unilaterale şi deci trebuie
considerate complementare. Astfel, economistul francez Charles Gide2
considera că în formularea ofertei (şi a preŃului de ofertă) importanŃă au
costurile, iar în formularea cererii (şi a preŃului de cerere) utilitatea bunurilor.
Reputatul economist englez Alfred Marshall a afirmat că valoarea se
întemeiază pe utilitatea finală şi pe cheltuiala de producŃie şi se menŃine în
echilibru între aceste două forŃe opuse.
După economistul francez G. Abraham Frois3 se poate vorbi de două
teorii în formarea valorii, una obiectivă şi alta subiectivă. Conform teoriei
obiective, valoarea este dată atât de munca încorporată în marfă, cât şi de
utilitatea mărfii. După susŃinătorii teoriei subiective, valoarea (de schimb) se
apreciază prin utilitatea şi raritatea bunului, dar şi prin solvabilitatea cererii, ei
situându-se pe poziŃia cumpărătorului.
În concluzie, putem spune că în formarea valorii şi a preŃurilor au
importanŃă atât utilitatea, care determină, în ultimă instanŃă, cererea şi preŃul

2
Charles Gide – “Curs de economie politică”, vol. I, Bucureşti, Tipografiile Române Unite,
1927, pg. 102.
3
G. Abraham Frois – «Economie Politique», 4, Edition Economica, Paris, pg. 19-49.
11
de cerere, cât şi costul de producŃie prin care se manifestă caracterul limitat,
raritatea factorilor de producŃie şi care determină oferta şi preŃul de ofertă.
În legătură cu raportul dintre cele două concepte: preŃ şi valoare, există
şi aici opinii diferite. Astfel, adepŃii teoriei utilităŃii marginale susŃin că între
preŃ şi valoare, respectiv valoare de schimb, există o identitate deplină.
Singura distincŃie ce se poate face între cele trei noŃiuni se referă la faptul că
preŃul se exprimă întotdeauna în bani. SusŃinătorii teoriei valorii muncă
consideră că între preŃ şi valoare nu poate fi pus semnul egalităŃii, deşi preŃul
reprezintă expresia bănească a valorii. Prin urmare, preŃul reprezentând o
formă de exprimare a valorii, ca orice formă, dobândeşte o anumită autonomie
faŃă de conŃinut, de esenŃă (de valoare) şi ca atare, pot exista preŃuri care să nu
exprime valoarea (preŃul pământului = preŃ iraŃional) sau preŃuri care să nu
coincidă cu valoarea (sub raport cantitativ), abătându-se de la aceasta sub
incidenŃa acŃiunii legii cererii şi a ofertei, ori de câte ori cererea nu este egală
cu oferta (egalitatea este mai mult o excepŃie).
Dacă pornim de la ideea că preŃul este o formă a exprimării valorii
mărfurilor, trebuie să acceptăm că el poate să aibă o anumită autonomie,
independenŃă faŃă de valoare, forma fiind întotdeauna mai bogată, mai variată
decât esenŃa. În cele din urmă am putea fi nevoiŃi să acceptăm şi ideea abaterii
unor preŃuri de la valoare, în situaŃii mai deosebite: preŃuri garantate sau
subvenŃionate de stat, preŃuri de monopol, preŃuri în condiŃii de subproducŃie
etc., în general, preŃuri situate la extreme.
Dincolo de aceste interpretări ale conŃinutului şi relaŃiilor preŃului cu
valoarea, trebuie reŃinut rolul şi importanŃa preŃului în economia de piaŃă şi
faptul că preŃul bunurilor şi serviciilor se stabileşte pe piaŃă sub incidenŃa
cererii şi ofertei, doi factori fără de care nu poate exista schimbul de mărfuri,
valoarea şi preŃul acestora. Au existat deosebiri de vederi şi în privinŃa rolului
preponderent sau influenŃei unuia sau altuia din cei doi factori în formarea
valorii şi a preŃului, concepŃii ce s-au reflectat şi în practică. Astfel, unii au
acordat un rol preponderent ofertei în formarea preŃului, fundamentând preŃul
pe costul de producŃie (practică întâlnită în secolul XVIII şi prima parte a
secolului XIX, dar şi în secolul XX în Ńările fost comuniste cu economie
planificată).
Fondatorii teoriei valorii întemeiate pe utilitatea marginală
(reprezentanŃii şcolii austriece) au deplasat accentul de la ofertă la cerere,
considerând că aceasta are rol preponderent în determinarea valorii de schimb
şi a preŃului (practică întâlnită la sfârşitul secolului XIX şi în secolul XX în
special în Ńările dezvoltate).
Trebuie subliniat totodată că adepŃii teoriei marginaliste a valorii nu
neagă importanŃa şi rolul costului în formarea preŃului. Ei susŃin că utilitatea
subiectivă, atribuită produsului finit, constituie fundamentul valorii, deci şi al
preŃului dar mărimea valorii va fi fixată de cost, prin care se manifestă
caracterul limitat al factorilor de producŃie.
12
 Unii economişti (printre care şi Alfred Mashall) au demonstrat
inoportunitatea disocierii acŃiunii conjugate a cererii şi a ofertei în formarea
preŃului, subliniind că ambele (cererea şi oferta) joacă un rol esenŃial în
formarea preŃului, fără una sau fără alta nu poate exista preŃul, după cum în
absenŃa unuia din braŃele foarfecelor, acesta nu funcŃionează.
În economia de piaŃă preŃurile se formează ca rezultat al
comportamentului specific al firmelor, al modului în care ele reuşesc să
cunoască mai bine piaŃa şi să-şi adapteze activitatea sau consumul la cerinŃele
şi situaŃia pieŃei. În procesul schimbului partenerii au un comportament diferit,
unul dintre ei poate dori mai mult sau mai puŃin actul de vânzare – cumpărare,
constrângându-l pe celălalt să accepte preŃul său.
În funcŃie de condiŃiile economico-sociale prin care trece o Ńară, într-o
anumită perioadă, importanŃă mai mare are unul sau altul din cei doi factori
(oferta sau cererea) în formarea preŃurilor. În România în perioada de tranziŃie
la economia de piaŃă, în condiŃiile scăderii continue a producŃiei de mărfuri, a
lipsei de concurenŃă între firmele producătoare, preŃurile au fost, în general,
dictate, impuse de către ofertanŃi şi s-au bazat pe costuri ridicate, rezultat al
unei productivităŃi scăzute a muncii, a nemuncii, a unor salarii cu rol de
protecŃie socială, a unor dificultăŃi economice şi financiare prin care au trecut
şi mai trec încă, multe societăŃi financiare.

1.1.2. FuncŃiile preŃurilor

În economia bazată pe producŃia şi schimbul de bunuri, necesitatea şi

existenŃa preŃurilor nu se poate pune la îndoială, preŃurile sunt un factor
obiectiv, sunt menite să îndeplinească anumite funcŃii şi să exercite un anumit
rol.
Literatura de specialitate cunoaşte o diversitate de opinii în legătură cu
numărul si conŃinutul funcŃiilor preŃurilor. Astfel, unii economişti susŃin că
preŃurile ar avea două funcŃii, alŃii afirmă că ar avea trei, sau chiar 7 funcŃii. În
opinia celor mai mulŃi specialişti (idee la care subscriem), preŃurile au două
funcŃii: una de instrument sintetic de măsură a valorii mărfurilor (funcŃie care
derivă din esenŃa lor) şi alta de pârghie economică. Economiştii care au
atribuit preŃurilor mai multe funcŃii au luat drept funcŃii separate diferitele
forme concrete prin care se realizează, se manifestă prima funcŃie.
PreŃul ca instrument sintetic de măsură a valorii mărfurilor asigură
schimbul de mărfuri (echivalent sau mai puŃin echivalent), evidenŃa costurilor
de producŃie, a rezultatelor şi a producŃiei materiale şi dă posibilitatea analizei
situaŃiei economico-financiare a firmei. Prin preŃuri, de asemenea, se
realizează exprimarea şi repartiŃia produsului intern brut şi net şi se asigură, în
cele din urmă, echilibrarea ofertei cu cererea şi reglarea producŃiei sociale.

13
 În comparaŃie cu alte unităŃi de măsură (ml, mp, mc, kg, tona, bucata
etc.), preŃul prezintă particularitatea că acŃionează ca instrument de măsură
numai după adoptarea deciziei cu privire la nivelul său sau pentru fiecare bun
în parte. Ca urmare, decizia de preŃ are numai particularitatea că este un mijloc
de evaluare, de estimare, de apreciere a consumurilor de materiale, a costurilor
de producŃie (în general), a utilităŃii şi rarităŃii produselor, a valorii mărfurilor.
În adoptarea deciziei de preŃ firmele Ńin cont de existenŃa unor constrângeri
monetare, fiscale, bugetare, tehnice, economice şi sociale şi a unor libertăŃi de
acŃiune existente în economia de piaŃă. Constrângerile se manifestă sub forma
unor elemente normative şi a unor elemente sau condiŃii obiective.
Elementele normative constau în legi, hotărâri şi ordonanŃe
guvernamentale, ordine ale miniştrilor, hotărâri ale autorităŃilor locale şi alte
acte privind preŃurile, costurile de producŃie cuprinse în preŃ şi celelalte
elemente componente ale preŃurilor (dobânzi, profit, impozite şi taxe, adaos
comercial), precum şi unele restricŃii privind producŃia, desfacerea şi
consumul, importul şi exportul. Într-o economie de piaŃă, măsurile restrictive
în domeniul preŃurilor sunt căt mai scăzute, iar intervenŃia statului în formarea
preŃurilor se realizează indirect prin măsuri fiscale, valutare, vamale etc.
CondiŃiile obiective ale preŃurilor sunt date de existenŃa şi funcŃionarea
pieŃei cu toate componentele sale: raportul cerere-ofertă; nivelul costurilor de
producŃie şi rata profitului (pe plan intern şi internaŃional) care determină
producătorii să-şi extindă sau restrângă producŃia la anumite produse; oferta
scăzută la anumite bunuri care permite ofertanŃilor să practice preŃuri ridicate
şi care pot provoca o creştere a producŃiei la sortimentele respective; existenŃa
unor stocuri de mărfuri greu sau nevandabile, care impune operarea unor
reduceri de preŃuri; schimbarea în permanenŃă a raportului cerere-ofertă care
presupune adaptabilitatea operativă la modificarea condiŃiilor; existenŃa unor
capacităŃi de producŃie neutilizate sau insuficiente care determină firmele
producătoare să adopte anumite decizii privind producŃia şi preŃurile.
După RevoluŃia din Decembrie 1989 în România, datorită unor greşeli
de guvernare, controlul preŃurilor s-a pierdut brusc, nivelul lor rămânând
aproape în totalitate la latitudinea ofertanŃilor, în condiŃiile unui dezechilibru
accentuat între cererea şi oferta fizică de mărfuri şi ale lipsei de concurenŃă
între firme. Datorită unei presiuni puternice din partea cererii, corelată cu o
insuficienŃă de ofertă, preŃurile au jucat mult timp doar un rol simbolic, de
barometru al pieŃei, nivelul lor fiind la discreŃia firmelor producătoare. După
opinia majorităŃii economiştilor s-ar fi considerat necesar, un timp,
optimizarea preŃurilor în condiŃiile unei armonii relative de interese (ale
producătorilor şi consumatorilor) sub supravegherea reală de către guvern a
preŃurilor. Dar, într-o perioadă foarte scurtă (câŃiva ani) s-a trecut rapid de la o
extremă la alta, de la preŃuri controlate aproape în totalitate de organele
statului la preŃuri în general libere, cu efecte dintre cele mai dezastruoase
asupra economiei şi nivelului de trai al populaŃiei.
14
 Ca măsură a valorii, preŃul cuprinde trei componente importante: una
recuperatorie (adică costul exploatării) care permite recuperarea capitalului
consumat; alta remuneratorie a capitalului (adică profitul încorporat în preŃ) şi
după caz, o componentă reparatorie (o anumită despăgubire), pentru
nerespectarea obligaŃiilor contractuale (daune compensatorii) sau efectuarea cu
întârziere a plăŃii de către cumpărători (daune moratorii).
În legătură cu funcŃia preŃurilor, de pârgie economică, se poate afirma
că aceasta reprezintă un mecanism economic de bază şi complex. În
argumentarea acestei afirmaŃii, pentru început, menŃionăm că preŃurile cuprind
în structura lor şi alte elemente valorice, considerate la rândul lor ca pârghii
economice şi anume: salarii, impozite, dobânzi, contribuŃii, taxe, profit,
comisioane, adaos comercial etc. Cuprinzând aceste elemente, preŃul le
conjugă, le amortizează şi condiŃionează acŃiunea. Elementele valorice, deci,
cuprinse în preŃuri au numai un caracter potenŃial, realizarea lor în fapt este
condiŃionată de realizarea mai înâi a preŃului ca întreg. Ca urmare, numai după
ce a fost acceptat şi achitat preŃul de către cumpărători, abia apoi se poate
vorbi de acŃiunea şi rolul celorlalte elemente.
Determinarea preŃurilor, în special la produsele din ramurile finale, are
la bază alte “n” preŃuri ale unor produse din ramurile primare şi intermediare,
având şi ele rol de pârghie economică. Totodată, se cuvine a se sublinia că
preŃul unui produs nu se determină (formează) sau stabileşte în mod izolat, ci
acesta se încadrează într-un sistem de preŃuri al produselor existente cu care se
va afla în anumite raporturi de proporŃionalitate (denumite şi preŃuri relative).
Remarcăm, de asemenea, prezenŃa preŃurilor pretutindeni în toate
domeniile vieŃii economice şi sociale, preŃurile sunt acelea care însoŃesc
mărfurile în tot circuitul lor, indiferent de natura beneficiarilor (firme de orice
natură, instituŃii, organizaŃii obşteşti, persoane fizice) şi a consumului.
Mai trebuie subliniat faptul că preŃurile au implicaŃii complexe în
gestiunea firmelor, condiŃionând situaŃia economico-financiară a acestora şi
acŃionând în două faze importante: în faza aprovizionării, prin preŃurile input-
urilor, a factorilor de producŃie şi în faza desfacerii, prin preŃurilor output-
urilor sau a produselor livrate.
Referitor la funcŃia aceasta a preŃurilor de pârghie economică, se poate
spune că au existat două categorii de opinii, în general extremiste şi anume:
unii dintre economişti au considerat ca preŃurile pot fi o pârghie economică
numai când coincid cu valoarea mărfurilor, când au un nivel rezonabil; alŃii
împărtăşesc ideea potrivit căreia preŃurile îndeplinesc această funcŃie numai
când se abat de la valoare (au un nivel mai ridicat sau mai scăzut).
Putem concluziona că preŃurile sunt o pârghie economică, îndeosebi
când coincid cu valoarea mărfurilor, deoarece în astfel de situaŃii prin nivelul
lor satisfac deopotrivă atât vânzătorii cât şi cumpărătorii. În cazurile când
preŃurile se abat de la valoare (au un nivel extrem) satisfac, stimulează mai
puternic pe producători sau pe consumatori, o activitate sau un proces, iar în
15
asemenea situaŃii acŃiunea preŃurilor poate fi considerată unilaterală şi
contradictorie şi în consecinŃă, trebuie folosite şi alte pârghii în completare,
pârghii de corectare. Astfel, menŃinerea unor preŃuri la un nivel scăzut pentru
unele produse importante în consumul populaŃiei, din considerente de ordin
social, face necesară practicarea temporară a subvenŃiilor de la bugetul
statului, subvenŃia acoperind diferenŃa dintre preŃul real şi cel fixat de organele
statului la produsele respective. La fel, creşterea exagerată a unor preŃuri face
necesară adoptarea unor reglementări speciale de protecŃie socială.
FuncŃia preŃurilor de pârghie economică iese mai pregnant în evidenŃă
prin mişcarea lor în sus sau în jos. De exemplu, dacă la un moment dat cererea
este mai mare decât oferta la anumite produse, preŃurile vor avea o tendinŃă de
creştere, ceea ce va determina firmele producătoare să-şi mărească oferta sau
va atrage şi alŃi producători în branşa respectivă. Invers, dacă oferta este mai
mare decât cererea, preŃurile vor avea o tendinŃă de scădere, ceea ce va stimula
cererea. Această mişcare a preŃurilor în economia de piaŃă, face să se regleze
continuu producŃia şi consumul şi se asigură echilibrul valoric între cerere şi
ofertă, la un nivel al preŃurilor care tinde spre optimalitate.

1.1.3. Sistemul preŃurilor şi tarifelor în România

Diversitatea relaŃiilor de schimb în cadrul economiei naŃionale şi a

utilizărilor pe care le poate căpăta un produs în funcŃie de natura mărfii,
varietatea scopurilor pentru care este pus în circulaŃie şi a categoriilor de
beneficiari, fac necesară existenŃa mai multor categorii de preŃuri şi tarife.
Fiecare categorie constituie, la rândul ei, o verigă a acestui sistem sau un
subsistem al sistemului de preŃuri.
Prin sistemul de preŃuri, într-un sens mai larg – putem înŃelege
categoriile şi formele preŃurilor, structura, nivelul şi relaŃiile dintre ele,
principiile de determinare, stabilire şi aplicare a lor. O parte dintre economişti
atribuie un sens şi mai larg sistemului de preŃuri, incluzând în acest concept şi
instituŃiile şi organele de specialitate din acest domeniu. În cele din urmă
considerăm că toate aceste elemente luate global alcătuiesc, mai degrabă,
politica de preŃuri decât sistemul de preŃuri.
Până la RevoluŃia din Decembrie 1989, în Ńara noastră a funcŃionat un
sistem de preŃuri bazat pe principiile: centralismului democratic; stabilirii
unitare şi coordonate a preŃurilor; unităŃii preŃurilor; stabilităŃii preŃurilor;
corelării şi diferenŃierii preŃurilor în funcŃie de calitatea produselor.
Imediat după RevoluŃie s-a declanşat fenomenul liberalizării preŃurilor
(art. 48 din Legea Nr. 15/1990)4, când s-a hotărât că acestea se stabilesc prin

4
Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităŃilor comerciale de stat, ca regii autonomie şi
societăŃi comerciale. H.G. României nr. 1109/1990 privind liberalizarea preŃurilor.
16
negociere directă între furnizor şi beneficiar. Astfel, art. 48 al legii amintite
mai sus prevedea: “Regiile autonome şi societăŃile comerciale cu capital de
stat vor putea practica între ele şi în raporturile cu terŃii, preŃurile decurgând
din acŃiunea conjugată a cererii şi ofertei, cu excepŃia situaŃiei când pe piaŃa
românească nu există cel puŃin trei agenŃi economici care să comercializeze
acelaşi tip de bun, lucrare sau serviciu, precum şi cu excepŃia cazurilor în care
preŃurile sunt subvenŃionate de stat potrivit hotărârii guvernului. În aceste din
urmă cazuri, preŃurile se vor stabili de către guvern prin negociere cu agenŃii
economici.” În consecinŃă au fost emise o serie întreagă de hotărâri ale
guvernului (începând cu nr. 1109 din 18 oct. 1990), care au condus la
liberalizarea preŃurilor, punându-se bazele unui nou sistem de preŃ în Ńara
noastră, specific economiei de piaŃă.
În prezent, ca în orice Ńară cu economie concurenŃială de piaŃă sau
angajată în tranziŃia la economia de piaŃă, în România principiul fundamental
care stă la baza sistemului de preŃuri îl constituie formarea lor liberă pe piaŃă în
funcŃie de acŃiunea conjugată a cererii şi ofertei (de raportul cerere ↔ ofertă).
De reŃinut că în perioada de tranziŃie o anumită importanŃă mai au şi principiile
stabilităŃii şi unicităŃii preŃurilor, pentru produsele de importanŃă deosebită.
Regula generală de formare a preŃurilor şi tarifelor în România este că
acestea se determină în mod liber, prin concurenŃă, pe baza cererii şi ofertei5.
PreŃurile şi tarifele practicate în cadrul unor activităŃi cu caracter de monopol
natural sau al unor activităŃi economice stabilite prin lege6, se stabilesc şi se
ajustează cu avizul Ministerului FinanŃelor, cu excepŃia celor pentru care, prin
legi speciale, sunt prevăzute alte competenŃe.
Sistemul de preŃuri, cu componentele sale, este dependent de nivelul
productivităŃii muncii, al produsului intern brut şi net etc. Unui anumit nivel al
producŃiei, al costurilor, al productivităŃii muncii îi corespunde un anumit
sistem de preŃuri, anumite categorii, anumite forme ale preŃurilor şi mai ales
un anumit nivel al preŃurilor în continuă adaptare la condiŃiile noi în
permanentă schimbare. Astfel, şi activitatea în domeniul preŃurilor a suferit
modificări esenŃiale. Ca urmare, în prezent activitatea de preŃuri este o
activitate permanentă, o activitate legată de problema globală a produsului, de
ciclul de viaŃă al produsului, de soarta produsului până la scoaterea lui din
circuitul economic.
Sistemul de preŃuri funcŃionează prin intercondiŃionarea cu celelalte
componente ale macrosistemului economiei naŃionale: producŃia, importul,

5
Art. 4, alin. 1 din Legea concurenŃei nr. 21/1996 cu modificările şi completările ulterioare.
6
O.U.G. nr. 36/2001 cu modificările şi completările ulterioare, defineşte sfera produselor şi
serviciilor ale căror preŃuri şi tarife se stabilesc şi ajustează cu avizul Ministerului FinanŃelor,
precum şi modalităŃile de reglementare, mecanismul de ajustare şi control al preŃurilor.
H.G. nr. 669/2001 reglementează formula de calcul pentru ajustarea preŃurilor (tarifelor) în
limita evoluŃiei parametrului de ajustare, precum şi modul de determinare a influenŃelor în
costuri.
17
consumul productiv şi neproductiv, exportul şi investiŃiile, sistemul financiar,
de credit, valutar etc. Ca un organism autonom, preŃurile mijlocesc circuitul
valorilor materiale prin fazele procesului reproducŃiei sociale dar, în acelaşi
timp modul de desfăşurare a acestui proces în fiecare fază determină nivelul,
structura şi evoluŃia lor.

1.1.3.1. Tarifele, parte componentă a sistemului de preŃuri

Ca parte componentă a sistemului de preŃuri, tarifele reprezintă o

categorie distinctă a preŃurilor care se formează şi se stabilesc în domeniul
prestărilor de servicii efectuate de către unităŃi specializate pentru diferiŃi
beneficiari: persoane fizice, juridice, instituŃii. Natura economică a preŃului şi
tarifului este aceeaşi. Deosebirile care apar rezultă din existenŃa tarifului ca
expresie concretă a categoriei de preŃ într-un domeniu specific de activitate.
Prin urmare, dacă preŃul constituie expresia bănească a valorii de schimb a
unei mărfi în calitate de obiect, de bun material cu existenŃă de sine stătătoare,
atunci tariful reprezintă expresia bănească a valorii unei mărfi în calitate de
activitate (nu de obiect). ProducŃia serviciilor nu are un caracter de sine
stătător, nu se poate înmagazina şi nici nu se poate stoca. De asemenea,
consumul de servicii nu este separat de producŃia lor, serviciul ne putând
circula ca atare între producător şi consumator, ci se consumă prin fiecare
prestaŃie. ProducŃia şi consumul de servicii au loc concomitent atât în timp, cât
şi în spaŃiu.
După natura, destinaŃiile şi beneficiarii lor, serviciile pot fi: servicii
productive, mixte (servicii de gospodărire comunală, apă, canal, salubritate
etc.) şi neproductive. Corespunzător acestora şi tarifele pot avea caracterul
unor preŃuri de producŃie (preŃuri cu ridicata, preŃuri de livrare) pentru
serviciile productive, în general sau caracterul unor preŃuri cu amănuntul
pentru serviciile neproductive.
Deseori în limbajul practic sau în vorbirea curentă, se produce o
substituire reciprocă a noŃiunii de tarif şi taxă. Aceasta, datorită unor tradiŃii
sau importuri de termeni satrăini (de ex., cuvântul din limba franceză “tanex”,
prin care se înŃelege taxă datorată primăriei care organizează transportul în
comun sau alimentarea cu apă), dar şi datorită faptului că taxele au la bază
ideea contrapreataŃiei (mai ales taxele de timbru).
Delimitarea tarifului faŃă de taxă se face după:
– destinaŃia lor. Taxele se virează la bugetul statului şi au, în general,
caracter fiscal, pe când tarifele se încasează de unităŃile prestatoare ca
echivalent al prestaŃiilor;
– în cazul tarifelor, se determină, se evidenŃiază şi urmăresc costurile
prestaŃiilor, iar în cazul taxelor nu avem de-a face cu calculul şi evidenŃa
costurilor;
18
 – organele care le stabilesc. Stabilirea tarifelor este de competenŃa
unităŃilor prestatoare, iar satbilirea taxelor intră sub incidenŃa organelor
financiare şi se efectuează pe baza actelor normative adoptate de către
organele puterii sau administraŃei de stat.
Delimitarea sferei de aplicare a preŃurilor faŃă de tarife are în vedere
unele aspecte. Astfel, delimitarea se realizează, în general, după natura
rezultatului unei activităŃi şi anume: în cazul produsului cu existenŃă de sine
stătătoare folosim noŃiunea de preŃ, iar în cazul serviciilor folosim noŃiunea de
tarif. Practica ne-a demonstrat că există şi excepŃii: deşi apa şi energia electrică
sunt încadrate în categoria economică ca produse (de ex., unitatea de măsură
pentru apă este metrul cub iar pentru energia electrică kwh), pentru distribuŃia
şi consumul lor se aplică tarife (incorect după opinia mea); pentru gazele
naturale se aplică în schimb preŃuri (corect, deoarece plata se face pentru
produsul consumat, adică metrul cub de gaz); pentru confecŃiile executate de
unele firme se aplică preŃurile când vorbim de producŃia de serie, iar dacă
confecŃiile se execută la comandă se aplică tarifele etc.
Cu toate că natura economică a preŃului şi tarifului este aceeaşi şi se
aplică aceleaşi metode şi principii de fundamentare şi negociere, întâlnim
unele particularităŃi în privinŃa tarifelor care sunt determinate de specificul
producŃiei serviciilor. Prin urmare, structura tarifelor, asemănătoare cu cea a
preŃurilor, este totuşi mai simplă, deoarece serviciile nu fac obiectul circulaŃiei
mărfurilor, în costurile lor nu se includ cheltuielile de desfacere, iar nivelul
tarifului nu cuprinde adaosul comercial, dar el se încasează pentru piesele de
schimb care se decontează separat de tarif, la preŃurile cu amănuntul.
Se mai cunosc şi alte particularităŃi legate de structura şi nivelul
costurilor serviciilor, generate de factorii:
– variaŃia mare a necesităŃilor pentru unele servicii în timpul anului
(iluminat, încălzit etc.);
– dispersarea teritorială accentuată a unor servicii şi organizarea lor în
unităŃi mici (cu unele excepŃii: unităŃile de transporturi, comunicaŃii,
distribuire a energiei electrice etc.);
– efectuarea unor prestaŃii nu numai la sediul unităŃii, ci şi la domiciliul
consumatorilor;
– ponderea mare a manoperei şi, în unele cazuri, a muncii manuale etc.
Factorii prezentaŃi mai sus condiŃionează nivelul costurilor şi fac ca
posibilităŃile de reducere a lor şi de creştere a productiviăŃii muncii să fie mai
reduse. Prin urmare, în cazul preŃurilor, ponderea (în general) materiilor prime
şi a materialelor în costuri este mult mai ridicată decât în cazul tarifelor, în
tarife cuprinzându-se numai materialele fără de care prestaŃia nu s-ar putea
realiza. Aici, cu unle excepŃii, ponderea mare o au salariile. În cele mai multe
cazuri de prestări servicii, mecanizarea are un conŃinut limitat, iar posibilităŃile
de creştere a productivităŃii muncii şi de reducere a costurilor sunt de
asemenea, mici. Creşterea salariilor este cea care ordonă o creştere a costurilor
19
totale ale serviciilor şi care conduce în final la majorarea tarifelor. Costul
serviciilor este în legătură directă şi cu modul în care se face consumul
servicilor respective, determinând diferenŃierea tarifelor după natura şi felul
consumului (de ex., pentru energia electică şi termică există consum productiv,
consum public şi consum casnic).

* Elementele de fundamentare şi stabilire a tarifelor

Ca şi preŃurile, tarifele joacă un rol important în economie. Ca urmare,

şi în România tarifele trebuie să stimuleze lărgirea reŃelei de unităŃi de servire,
dezvoltarea şi diversificarea gamei de servicii pentru toate gamele de
beneficiari, mai ales pentru populaŃie, precum şi îmbunătăŃirea calităŃii şi
creşterea operativităŃii în efectuarea serviciilor.
Tarifele pentru serviciile prestate se fundamentează pe baza
următoarelor elemente:
– costurile, exclusiv valoarea materialelor care sunt supuse prelucrării
şi pieselor de schimb ce se montează. Dacă beneficiarului serviciului îi este
permis să aducă materialele auxiliare, contravaloarea acestora cuprinsă în tarif
se scade;
– profitul unităŃii prestatoare;
– taxa pe valoarea adăugată.
Formarea şi stabilirea tarifelor este supusă aceloraşi legităŃi ca şi
preŃurile. Pentru marea majoritate a serviciilor, tarifele se stabilesc în mod
liber, prin negociere între parteneri, pe baza raportului cerere şi ofertă în
condiŃiile unei concurenŃe date.
În ce priveşte stabilirea nivelului unui tarif, trebuie să se Ńină seama şi
de unele cerinŃe şi condiŃii specifice de prestare a serviciilor şi anume:
– asigurarea unor corelaŃii corespunzătoare între tarifele serviciilor
asemănătoare, complementare sau care se pot înlocui reciproc;
– nivelul de execuŃie, confort şi complexitatea lucrărilor;
– frecvenŃa prestaŃiilor şi influenŃa acesteia asupra costurilor;
– cheltuieli ocazionate de prestarea serviciilor la sediul (domiciliul)
beneficiarilor, în regim de urgenŃă sau în alte condiŃii speciale. Pentru aceste
situaŃii se pot stabili tarife la un nivel superior sau se pot prevedea adaosuri la
tarifele de bază.
Tarifele pentru serviciile noi se fundamentează, în general, prin
corelare cu tarifele pentru serviciile existente.
La stabilirea tarifelor se au în vedere şi condiŃiile în care se execută
serviciile, operaŃiile şi materialele auxiliare incluse în tarifele respective.

20
 1.1.3.2. Sistemul tarifelor din Ńara noastră

Datorită diversităŃii prestărilor de servicii, corespunzător întâlnim şi o

diversitate de tarife, care se stabilesc şi se aplică în economia românească. Ele
pot fi grupate atât, în funcŃie de particularităŃile activităŃii şi consumului de
muncă, cât şi în funcŃie de natura serviciilor prestate. Prin urmare, avem mai
multe grupe de tarife.

* Tarifele pentru serviciile tradiŃionale şi artizanale

Aceste tarife se referă la serviciile personale, de igienă corporală, de

uşurare a muncii gospodăreşti, de reparaŃii şi confecŃii la comandă şi pe
măsură, de artizanat etc. La stabilirea acestor tarife se au în vedere, în general,
costurile prestaŃiei, unde salariile deŃin o pondere însemnată, iar munca
manuală calificată este esenŃială. Nivelul tarifelor este diferenŃiat după natura
serviciilor, nivelul execuŃiei, frecvenŃa prestaŃiilor şi condiŃiile solicitate de
clienŃi (la domiciliul clientului sau la sediul prestatorului, în regim normal sau
în regim de urgenŃă), modele şi tipodimensiuni pentru confecŃii sau obiecte de
artizanat etc. Nu trebuie neglijat nici faptul că, nivelul tarifelor este dependent
de raportul cerere şi ofertă pentru orice serviciu, de intensitatea şi natura
concurenŃei.

* Tarifele pentru serviciile cu caracter de masă

În această categorie intră tarifele pentru transporturi, poştă şi

telecomunicaŃii, pentru activităŃi de gospodărire comunală şi locativă, activităŃi
hoteliere şi similare etc. Cu toate că aceste servicii sunt de natură diferite, au
un caracter repetativ, de mare productivitate şi se bazează pe o dotare tehnică
corespunzătoare.
Tarifele pentru transporturi şi telecomunicaŃii
Acestea se caracterizează printr-un mare volum de prestaŃii cu caracter
de masă şi se realizează prin transportul de mărfuri şi călători feroviar, fluvial,
maritim, aerian, auto interurban şi urban, cu tracŃiune animală şi prin alte
mijloace (pe conducte, pe cablu teleferic etc.). Pentru toate căile de transport,
distanŃa şi greutatea mărfii sunt elementele de bază care stau la calcularea
tarifelor, datorită influenŃei lor asupra costurilor, kilometrul sau tona-kilometru
constituind unităŃi de măsurare a prestaŃiilor şi de stabilire a tarifului.
În cazul transporturilor feroviare, raportul invers proporŃional dintre
costuri şi distanŃă este o caracteristică importantă. Pentru aceasta,
transporturile feroviare se recomandă pentru distanŃe lungi, fiind stabilită, de
altfel, distanŃa minimă de preluare a expediŃiilor la anumite forme de transport.
Astfel, tarifele pentru transportul feroviar de călători, sunt stabilite pe distanŃe
în funcŃie de felul trenului şi clasa vagonului. Pentru transporturile de mărfuri
21
pe cale ferată, tarifele sunt diferenŃiate după distanŃă şi greutate (tone-
kilometru) şi după felul mărfurilor şi expediŃiilor, în funcŃie de care s-au
stabilit bareme tarifare, pe grupe de mărfuri. La tarifele normale, stabilite pe
baza criteriilor de mai sus, se calculează sporuri pentru condiŃii speciale de
transport, impuse de natura mărfurilor sau cerute de expeditor (pentru mărfuri
voluminoase, cu gabarit depăşit sau foarte lungi; pentru expediŃii de mărfuri cu
trenuri de coletărie sau chiar cu trenuri de persoane). Pe lângă tarifele de bază
pentru mărfuri pot fi stabilite şi tarife pentru activităŃi complementare
(recântăriri, verificarea tarei, magazinaj, însoŃirea expediŃiilor de mărfuri etc.).
În cazul transporturilor auto, care se realizează pe distanŃe mici şi
mijlocii (pe asemenea distanŃe se pot obŃine costuri optime), tarifele pentru
transportul călătorilor (de ex.), sunt stabilite, în general, în funcŃie de felul
mijlocului de transport şi de distanŃă. Pentru transporturile auto de mărfuri, se
practică mai multe forme de tarife: pe cantitate, pe autovehicul şi tarife pentru
transporturi în condiŃii sau cu mijloace speciale de transport.
Tarifele pe cantitate se calculează în funcŃie de: greutatea tarifară a
încărcăturii, baremul tarifar în care se încadrează încărcătura şi distanŃa
tarifară.
Tarifele pe autovehicul se folosesc când mijloacele auto se pun la
dispoziŃia expeditorului pentru: transporturi în raza administrativă a localităŃii;
transporturi în campania agricolă de recoltare; transporturi de achiziŃii de
legume-fructe şi orice alte transporturi pe distanŃe mici. La determinarea
tarifului se Ńine cont de: felul autovehicului, capacitatea nominală a acestuia,
timpul de utilizare tarifabil şi parcursul tarifabil. Nivelul tarifelor se
diferenŃiază dacă la transporturi se folosesc şi remorci.
În cazul transporturilor în condiŃii şi cu mijloace speciale, se calculează
tarife pentru transporturile cu autovehicule taxi, trailere, tractoare rutiere etc.
Nivelul acestor tarife este dat de felul mijloacelor auto, parcursul efectuat şi
timpul de staŃionare. Şi în cazul transporturilor auto se aplică majorări,
reduceri de tarife, precum şi tarife pentru activităŃi complementare.
Tarifele pentru transporturile navale interne se diferenŃiază şi ele după
operaŃiunile ce se efectuează: de transbordare şi manipulare a mărfurilor în
porturile interne, de transport fluvial de mărfuri în trafic intern, de pilotaj,
cheiaj, manevră etc. La fiecare categorie de operaŃii, tarifele se diferenŃiază în
funcŃie de grupele de mărfuri, de distanŃă şi de termenul de încărcare-
descărcare.
Mai trebuie să reŃinem că unele tarife pentru serviciile prestate se
tabilesc cu avizul Ministerului FinanŃelor sau AutorităŃii de Reglementare în
domeniul respectiv (de ex., tariful pentru transportul urban de călători cu
metroul se stabileşte cu avizul Ministerului FinanŃelor).
Tarifele pentru serviciile de poştă şi telecomunicaŃii
Aceste tarife se încadrează în regimul general de stabilire şi aplicare a
tarifelor (cu unele excepŃii). Nivelul lor se bazează, în principiu, pe costurile
22
prestaŃiei, iar diferenŃierea se realizează în funcŃie de anumiŃi factori specifici:
greutatea, natura, felul regimul expediŃiilor poştale, distanŃa şi perioada din zi
în cazul serviciilor telefonice etc.
Prin urmare, tarifele pentru: servicii telefonice de bază, servicii poştale
de bază, servicii de radiocomunicaŃii şi telecomunicaŃii, se stabilesc cu avizul
AutorităŃii NaŃionale de Reglementare în ComunicaŃii (ANRC).
De exemplu, pentru transportul pe calea ferată (deservire generală),
transportul fluvial în Deltă şi pe alte rute, pentru locuitorii zonei (în condiŃiile
subvenŃionării de la bugetul de stat), pentru transportul urban de călători în
comun şi pentru serviciile poştale şi telefonice de bază interne, tarifele se
ajustează periodic (lunar, trimestrial), cu avizul Ministerului FinanŃelor sau
AutorităŃii NaŃionale de Reglementare în ComunicaŃii – în funcŃie de indicele
preŃurilor de consum, iar pentru serviciile telefonice şi poştale de bază
internaŃionale, tarifele se ajustează (cu avizul aceloraşi organisme) în funcŃie
de cursul de schimb valutar.
Tarifele serviciilor de gospodărire comunală şi locativă
Această grupă cuprinde o gamă largă de servicii, datorită diversităŃii
activităŃilor: întreŃinerea şi repararea străzilor; iluminatul public; salubritatea;
întreŃinerea grădinilor publice, parcurilor şi zonelor verzi; întreŃinerea şi
funcŃionarea domeniului public; furnizarea apei potabile şi a energiei termice
pentru populaŃie; administrarea şi întreŃinerea fondului locativ de stat;
întreŃinerea şi funcŃionarea unor staŃii de alimentare cu apă şi epurare pentru
ape menajere; alte acŃiuni de gospodărire comunală. Şi tarifele pentru aceste
servicii se încadrează, de regulă, în regimul general de stabilire a tarifelor.
PreŃurile (tarifele, unde este cazul) pentru apa brută, pentru apă potabilă şi
canalizare se ajustează cu avizul Ministerului Mediului şi respectiv AutorităŃii
NaŃionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire
Comunală.

Tarifele energiei electrice

În România, tarifele privind livrările de energie electrică se stabilesc şi
ajustează trimestrial, cu avizul AutorităŃii NaŃionale de Reglementare a
Energiei, în funcŃie de evoluŃia cursului de schimb valutar.
Pentru livrările de energie electrică populaŃiei, la stabilirea tarifelor în
Ńara noastră s-au urmărit obiective diferite în anumite perioade. Astfel, prin
tarifele practicate se urmărea stimularea consumului în gospodăriile populaŃiei
în afara orelor de vârf. Tarifele pentru iluminat şi utilizări casnice aveau un
caracter regresiv, fiind stabilite două tranşe de consum: prima tranşă cuprindea
un consum normat (cu un tarif mai mare), iar în a doua tranşă intra toată
energia ce depăşa acest consum (cu un tarif mai mic). După aceea, obiectivul
principal în dimensionarea tarifelor l-a constituit economisirea energiei.

23
 Acum, consumatorii casnici pot opta pentru unul din următoarele tipuri
de tarife:
– tariful de tip monom cu abonament care se compune dintr-un
abonament în sumă fixă pe zi, reprezentând cheltuielile fixe legate de
producerea, transportul şi distribuŃia energiei electrice şi dintr-un tarif pentru
energia electrică consumată. Consumatorii care au optat pentru tariful monom
cu abonament şi realizează un consum mai mare de 3000kwh/an, la cerere, pot
solicita aplicarea tarifului monom diferenŃiat cu abonament, care conŃine două
tarife pentru energie, diferenŃiate pe perioade de consum. Acest tarif oferă
avantaje consumatorilor care realizează consumuri de energie electrică în orele
de noapte şi la sfârşitul săptămânii. Pentru această opŃiune este necesară
montarea unui contor cu dublu cadran şi ceas de comunicare;
– tariful de tip social se pretează a fi aplicat consumatorilor cu un
consum lunar de până la 50 kwh, pentru care tariful este fix şi mai mic, iar tot
ce depăşeşte acest consum se aplică un alt tarif fix mult mai mare. Tariful
acesta este avantajos până la un consum de 70 kwh/lună, după care tariful
plătit pentru fiecare kwh consumat depăşeşte tariful mediu calculat după
tariful de tip monom cu abonament.
Tarifele pentru energia electrică folosită în alte scopuri decât iluminat
şi utilizări casnice au caracterul unor preŃuri cu ridicata. Aceste tarife au avut
şi au o diferenŃiere mai accentuată, după natura consumului, ramura în care se
consumă, nivelul de tensiune, perioada din zi când se consumă în orele de vârf
sau restul orelor etc.
Sistemul tarifar pentru consumatorii industriali cuprinde:
– tariful A, este un tarif binom diferenŃiat pe două zone orare: ore de
vârf (numai vârful, de seară) şi restul orelor şi depinde de trei parametri ce
caracterizează comportamentul energetic al consumatorului:
– durata de utilizare a puterii maxime măsurate;
– raportul puterilor maxime măsurate în perioada orelor de vârf şi în
restul orelor;
– ponderea energiei electrice consumate în orele de vârf;
– tariful B, este un tarif monom diferenŃiat pe două zone orare (aceleşi
ca la tariful A), dar tariful depinde de un singur parametru: ponderea energiei
electrice consumată în perioada orelor de vârf;
– tariful C, este un tarif de tip binom nediferenŃiat, la care tariful de
putere se aplică puterii maxime contractate. Acest tip de tarif constrânge prin
mijloace economice consumatorul să nu contracteze o putere foarte mare (pe
care furnizorul să i-o Ńină la dispoziŃie) şi pe care să nu o consume;
– tariful D, este un tarif monom nediferenŃiat, insensibil la
comportamentul energetic al consumatorului;
– tariful E 1 , este un tarif monom diferenŃiat, având două zone orare:
ore de zi şi ore de noaptea, inclusiv zilele de sâmbătă şi duminică;

24
 – tariful E 2 , este un tarif monom diferenŃiat, având două zone orare:
ore de zi şi ore de noapte;
Tarifele binome se caracterizează prin existenŃa a două tarife, cu unităŃi
de măsură diferite şi constau dintr-un tarif fix, pentru puterea instalată sau
contractată (lei Kw anual) şi un tarif pentru energia electrică consumată
(lei/kwh). Tarifele binome sunt menite să stimuleze consumatorii în
organizarea consumului de energie electrică astfel încât să poată folosi la
maximum capacitatea utilajelor, cu un consum de energie electrică cât mai
redus.
Toate tarifele sunt stabilite pentru trei nivele de tensiune:
– înaltă tensiune (110 KV şi peste);
– medie tensiune (1-110 KV exclusiv);
– joasă tensiune (0-1 KV inclusiv).
TendinŃa actuală este de diversificare a sistemului tarifar pentru a pune
în evidenŃă diferite variante de tarifare a energiei, astfel încât consumatorul să
opteze pentru cea mai avantajoasă variantă.
Tarifele energiei termice
Aceste tarife, de asemenea, şi ele prezintă unele particularităŃi. În
costurile energiei termice livrare, pondere însemnată au combustibilii folosiŃi,
cheltuielile de distribuŃie şi cheltuielile cu energia electrică consumată la
pomparea căldurii. Nivelul tarifelor este diferenŃiat în funcŃie de categoriile de
furnizori şi de structura combustibililor folosiŃi pentru producerea energiei
termice. Unitatea fizică supusă tarifării este Gcal (gigacaloria).
Energia termică este livrată sub formă de apă fierbinte şi abur. Pentru
fiecare formă există o tarifare diferită.
Tariful pentru energia termică sub formă de apă fierbinte este un tarif
monom şi este diferenŃiat pentru firme şi pentru populaŃie.
Tariful pentru abur este un tarif binom, compus dintr-un tarif pentru
energie şi un tarif pentru puterea maximă anuală contractată şi este diferenŃiat
pe nivele de presiuni: abur până la 19 ata inclusiv; abur peste 19 ata, care este
diferenŃiat la rândul său în abur din prizele turbinelor şi abur din cazane.
Atât energia termică sub formă de apă fierbinte, cât şi sub formă de
abur au tarife diferite, în funcŃie de locul unde se facturează, respectiv, la
ieşirea din centrala electrică de termoficare sau din centrala termică, ori la
racordul reŃelelor de transport.
Tarifele energiei termice se pot ajusta trimestrial, cu avizul AgenŃiei
NaŃionale de Reglementare a Energiei, în funcŃie de evoluŃia cursului de
schimb valutar.
În afara acestor servicii, în economie se prestează (produc) şi alte
servicii (produse) de către regiile autonome sau de către instituŃiile publice de
învăŃământ, de sănătate, de cultură şi asistenŃă socială etc. Unele dintre acestea
sunt oferite gratuit, altele se obŃin contra plată, dar sunt de inters general.
Aceste servicii se realizează în condiŃii de monopol sau concurenŃiale, dar
25
tarifele (preŃurile) serviciilor (bunurilor) publice sunt neconcurenŃiale, în
general, întrucât se urmăreşte satisfacerea interesului general al
consumatorului, cu un tarif cât mai avantajos. La stabilirea acestor tarife
(preŃuri) se are în vedere acoperirea costului marginal şi nu maximizarea
profitului, îmbinându-se astfel criteriul economic cu cel social.
Aceste servicii (bunuri) publice sunt realizate mai ales de unităŃi de stat
(companii naŃionale, regii autonomie sau instituŃii publice) şi mai puŃin de
firme private care, urmărind ca obiectiv maximizarea profitului, ar fi
preocupate să-şi ofere serviciile într-o cantitate mai redusă dar la un tarif mai
ridicat.
Prin diferenŃierea unor tarife se pot urmări şi alte obiective: aplatizarea
consumului de electricitate şi impulsuri telefonice din orele de vârf;
combaterea aglomerării în cazul transporturilor din unele zile ale săptămânii
(vinerea) sau în timpul unor perioade (vacanŃe şcolare, perioada sărbătorilor
sau perioada estivală); apelarea la unele servicii diferenŃiate calitativ în funcŃie
de posibilităŃile financiare ale individului (în sănătate, cultură, învăŃământ,
transporturi etc.).

* Tarifele pentru serviciile cu caracter de creaŃie, inovaŃie

În această categorie intră tarifele pentru servicii de cercetare,

proiectare, management, programare, informatică, modelare, marketing,
implementare de noi tehnologii, elaborarea şi comercializarea de licenŃe şi
brevete, perfecŃionarea pregătirii cadrelor etc. numite şi servicii de vârf, care
au rol de multiplicatori ai producŃiei şi ai eficienŃei economice. În costurile şi
tarifele acestora o pondere importantă au consumul de muncă intelectuală de
înaltă calificare şi cheltuielile cu mijloacele tehnice şi aparatura de înaltă
tehnicitate. Prestarea acestor servicii face obiectul unor contracte ce se încheie
între unităŃile prestatoare specializate şi beneficiarii acestora. Tarifele se
fundamentează după modelul devizelor, pornind de la elementele de costuri.
La stabilirea tarifelor trebuie să se Ńină seama, pe lângă aceste elemente şi de
faptul că nu toate rezultatele cercetării îşi găsesc aplicabilitate în practică,
pentru a contribui la progresul tehnic şi economic (conform unor aprecieri,
mai puŃin de 5 % din rezultatele cercetării trec pragul laboratoarelor). Efectele
economice ale tehnicii noi acoperă însă cheltuielile mari de cercetare şi asigură
venituri nete substanŃiale.

* Tarifele pentru prestaŃiile de servicii în sectorul agricol

PrestaŃiile de servicii în agricultură sunt asemănătoare cu cele de masă

sau industriae, din punctul de vedere al volumului şi caracterului repetitiv al
operaŃiilor. Aceste prestări cuprind, în general, lucrările executate de unităŃi

26
specializate în mecanizarea agriculturii dar şi serviciile realizate în domeniul
îmbunătăŃirilor funciare.
La dimensionarea tarifelor se are în vedere nivelul costurilor de
prestaŃie, nivelul cheltuielilor materiale şi de producŃie ale producătorilor
agricoli etc.
Tarifele în agricultură se diferenŃiază în funcŃie de mai mulŃi factori.
De exemplu, la lucrările privind aratul terenului, tariful se diferenŃiază după
adâncimea arăturii şi după clasificarea solurilor, în funcŃie de gradul de
rezistenŃă (soluri uşoare, mijlocii şi grele). Tarifele, se mai diferenŃiază, de
asemenea, după modul de efectuare a prestaŃiilor: pe faze simple de lucru sau
pe mai multe faze succesive executate la aceleaşi culturi (discuire, erbicidare,
fertilizare, grăpare, semănare, aplicare îngrăşăminte), situaŃie în care serviciile
se evaluează într-un singur tarif.
Pentru cazuri deosebite, justificate din punctul de vedere al costurilor,
cum ar fi lucrările executate mecanizat în zonele colinare, pe terenuri în pantă
de peste 6˚, parcele mici, terenuri cu exces de umiditate, lucrări executate
încondiŃii de îngheŃ şi alte asemenea condiŃii, unităŃile de mecanizare pot
negocia şi practica tarife majorate. De asemenea, pentru lucrările executate în
alte localităŃi decât cele în care îşi au sediul mecanizatorii se poate percepe un
tarif suplimentar de dislocare.
Tarifele privind plata lucrărilor şi serviciilor agricole executate
mecanizat, în general, se dimensionează şi se stabilesc de unităŃile de
mecanizare (pe propria răspundere), pe baza acŃiunii conjugate a cererii şi
ofertei, prin negociere cu firmele beneficiare.
Şi în acest sector economic, cel al prestărilor de servicii în agricultură,
în general, ajutorul de stat îşi face prezenŃa, prin diferite modalităŃi. De
exemplu, pentru 1 ha de teren arat şi semănat, statul acordă anumite subvenŃii
în vederea reducerii costurilor de producŃie la produsul final. În zootehnie,
statul, de asemenea, acordă anumite subvenŃii (ajutoare) pentru fiecare litru de
lapte predat unităŃilor de prelucrare etc, etc. Acest lucru se întâmplă în toate
statele membre ale Uniunii Europene (a se vedea şi subcapitolul privind
stabilirea preŃurilor în agricultură).

1.1.4. Categoriile de preŃuri şi structura lor în economia

concurenŃială românească

Avându-se în vedere stadiile şi verigile pe care le parcurg mărfurile în

mişcarea lor, de la producător la consumator, de variaŃia mărimii cheltuielilor
în funcŃie de aceste stadii, de particularităŃile circulaŃiei mărfurilor (unele
circulă numai între firme, altele ajung la consumatorul final etc.), de
elementele structurale ale preŃurilor şi de deosebirile dintre sfera producŃiei şi

27
cea a serviciilor, în practica economică se folosesc mai multe categorii de
preŃuri, şi anume:
– preŃuri de producŃie (preŃuri de livrare – negociate), preŃuri ale
producătorilor;
–preŃuri cu ridicata7, preŃurile comercianŃilor cu ridicata;
– preŃuri cu amănuntul, preŃurile de desfacere a mărfurilor la populaŃie;
– preŃuri de alimentaŃie publică, preŃurile de desfacere în alimentŃia
publică (pe categorii de local);
– tarife, pentru serviciile prestate.
Realitatea economică mai cunoaşte şi sistemul comisioanelor şi al
taxelor.
PreŃurile de livrare şi preŃurile cu ridicata reprezintă nivelul preŃurilor
negociate la care circulă produsele, în general, între firme sau între firme şi
instituŃii. Ele cuprind costurile şi profitul, ca regulă generală, iar pentru unele
produse, stabilite prin acte normative, preŃurile cu ridicata cuprind accizele
(după caz) şi T.V.A.-ul datorate bugetului de stat.
PreŃurile cu ridicata sunt legate în special de producătorii de bunuri
materiale. Ei negociază nivelul acestor preŃuri cu beneficiarii, în funcŃie de
cerere şi ofertă. În anumite cazuri, în circuitul unor mărfuri de la producători
până la consumatorii finali, se pot interpune doi sau chiar mai mulŃi
intermediari: o firmă comercială cu ridicata (grosist) şi alta cu amănuntul
(detailist). În aceste situaŃii preŃurile cu ridicata trebuie negociate şi între
unităŃile comerciale respective. În cele din urmă, obiectul negocierii nu-l
constituie preŃul propriu-zis, ci mărimea adaosului comercial ce îi revine
grosistului şi care se cuprinde în preŃul facturat către detailist.
Uneori, firmele producătoare îşi desfac produsele şi prin magazinele
proprii. Livrarea produselor către aceste magazine se face tot la preŃul cu
ridicata, iar magazinele desfac produsele, de regulă, la preŃuri cu amănuntul.
Ca urmare a particularităŃilor circulaŃiei mărfurilor, preŃurile pot fi de
două feluri şi cu două niveluri:
– preŃuri de livrare ce revin firmelor producătoare;
– preŃuri cu ridicata ce revin firmelor comerciale cu ridicata.
Primele marchează sfârşitul proceselor de producŃie. Ele sunt obligate
să asigure acestora acoperirea costurilor de producŃie şi obŃinerea unei rate de
profit, în funcŃie de concurenŃa de pe piaŃă precum şi realizarea accizelor
datorate statului, după caz. PreŃurile acestea funcŃionează în raporturile de
vânzare-cumpărare dintre firmele din ramurile producŃiei materiale, dintre

7
Conceptul de preŃ cu ridicata s-a mai folosit în Ńara noastră şi înainte de adoptarea Legii nr.
19/1971 – privind regimul preŃurilor şi tarifelor (actul normativ care consfinŃea controlul
preŃurilor şi tarifelor în economia românească până la RevoluŃia din decembrie 1989), şi
anume: preŃ cu ridicata al întreprinderii, de regulă fără ICM şi preŃ cu ridicata al industriei cu
ICM.
28
aceste firme şi firmele comerciale cu ridicata, precum şi dintre firmele
producătoare şi magazinele proprii.
PreŃurile cu ridicata ce revin firmelor comerciale cu ridicata, sunt
preŃurile practicate la livrarea produselor de acestea către firmele comerciale
cu amănuntul sau de alimentaŃie publică. Ele cuprind în plus, faŃă de preŃurile
cu ridicata ce revin firmelor producătoare, adaosul comercial aferent
grosistului.
PreŃurile de mai sus constituie baza de impozitare, baza de calcul
pentru taxa pe valoare adăugată8. La preŃurile cu ridicata se aplică cota
procentuală de TVA (19 %) pentru produsele livrate la intern şi cota
procentuală zero pentru livrările produselor la export. Conform unor acte
normative, sunt şi produse pentru care nu se calculează TVA.
În cazurile când grosiştii vând unele mărfuri direct populaŃiei, preŃurile
aplicate vor cuprinde şi taxa pe valoare adăugată, dacă normele legale în
vigoare nu prevăd altfel.
PreŃurile cu amănuntul reprezintă nivelul preŃurilor la care se desfac
sau se revând populaŃiei diferite produse de către firmele comerciale
specializate sau de către magazinele proprii ale firmelor producătoare.
PreŃurile cu amănuntul se aplică şi la vânzările prin reŃeaua comerŃului de stat,
reŃeaua cooperatistă ori reŃeaua organizaŃiilor obşteşti. PreŃurile acestea se
practică mai ales pentru produsele destinate consumului individual.
Din punct de vedere structural, preŃurile cu amănuntul sunt cele mai
complexe, ele cuprind pe lângă costuri, profit, accize (după caz), adaos
comercial aferent grosiştilor (după caz) şi adaos comercial cuvenit detailiştilor,
precum şi taxa pe valoare adăugată, calculată şi colectată din toate stadiile
anterioare.
PreŃurile cu amănuntul marchează sfârşitul circuitelor mărfurilor care
intră în consumul final.
Sub aspectul domeniului de aplicare şi al structurii, similare preŃurilor
cu amănuntul sunt preŃurile de alimentaŃie publică. Acestea se aplică
mărfurilor destinate consumului final, consum ce se realizează însă pe loc, în
cadrul unităŃilor de alimentaŃie publică. UnităŃile acestea se pot aproviziona,
după caz, direct de la producători, din reŃeaua comerŃului cu ridicata sau chiar
din reŃeaua comerŃului cu amănuntul. Adaosul de alimentaŃie publică are un
specific aparte, deosebindu-se de cel cu amănuntul nu numai prin mărimea lui,
ci şi prin diferenŃierea sa de la local la local în funcŃie de categoria de confort
şi în raport cu gradul de preparare a produselor ce se desfac prin unităŃile
respective. Uneori, preŃurile de alimentaŃie publică mai sunt influenŃate şi de
amplasamentul unităŃii (centru, oraş mare, centru turistic etc.). Totodată, mai

8
OrdonanŃa Guvernului României nr. 3/1992, privind taxa pe valoarea adăugată şi normele de
aplicare. Cadrul general de aşezare a taxei pe valoarea adăugată este asigurat de O.U.G. nr.
17/2000, publ. în M.O. nr. 113/2000.
29
trebuie reŃinut că unităŃăle de alimentaŃie publică din categorii superioare,
adaugă la preŃurile aplicate remiza şi, după caz, taxa de serviciu, potrivit
dispoziŃiilor legale.
Tarifele sunt considerate o categorie specială de preŃuri care se aplică
într-un domeniu specific de acivităŃi şi anume cel al prestărilor de servicii. Ele
au caracterul unor preŃuri cu ridicata când serviciile prestate au ca beneficiar
firme sau instituŃii sau preŃuri cu amănuntul când acestea se adresează
populaŃiei.
După declanşarea acŃiunii de liberalizare a preŃurilor, în legislaŃia
adoptată nu s-au mai făcut referiri la preŃurile producătorilor, iar în locul
categoriei de preŃ de livrare s-a introdus categoria de preŃ cu ridicata, care
cuprindea impozitul pe circulaŃia mărfurilor pentru aproape toate produsele. În
aceste condiŃii a apărut posibilitatea ca şi alte firme comerciale (cu amănuntul
sau de alimentaŃie publică) să se aprvizioneze direct de la firmele
producătoare. Ca urmare, elementele componente şi modul de formare al
preŃurilor erau următoarele:
Costul de producŃie + Profitul + Impozitul pe circulaŃia mărfurilor
(şi/sau accize după caz) = PreŃul cu ridicata al producătorului (PRP).
PRP + Adaosul firmei comerciale cu ridicata = PreŃul cu ridicata al
comerciantului cu ridicata (PR, CR).
(PR, CR) + Adaosul firmei comerciale cu amănuntul = PreŃul cu
amănuntul (în unităŃile de desfacere la populaŃie).
(PR, CR) + Adaosul firmei de alimentatie publică = PreŃul de
alimentaŃie publică.
După noiembrie 1990 s-a renunŃat la cotele de rabat comercial,
trecându-se la cote de adaos comercial, schimbându-se totodată baza de calcul
a acestuia. Baza a constituit-o un preŃ rezultat prin formare (preŃul livrare al
produsului sau preŃul cu ridicata al comerciantului cu ridicata) la care
adăugându-se apoi adaosul comercial astfel calculat s-au obŃinut alte preŃuri de
nivel superior (preŃul cu ridicata al comerciantului cu ridicata, după caz, preŃul
cu amănuntul sau al comerciantului cu amănuntul, preŃul de alimentaŃie
publică).
Începând cu 1 iulie 1993 ca urmare a trecerii la sistemul de impunere
bazat pe taxa pe valoare adăugată au apărut unele aspecte noi în formarea
preŃurilor şi în structura acestora. Astfel, impozitul pe circulaŃia mărfurilor,
inclus în preŃurile cu ridicata şi calculat asupra acestor preŃuri (nu şi asupra
adaosurilor comerciale) a fost înlocuit cu taxa pe valoare adăugată, calculată la
preŃurile cu ridicata, dar necuprinsă în aceste preŃuri. Deasemenea, taxa pe
valoare adăugată nu înlocuieşte şi accizele existente la unele produse şi se
calculează şi asupra adaosurilor comerciale, pe stadii economice, incluzându-
se doar în preŃurile finale (preŃul cu amănuntul sau de alimentaŃie publică).
În ce priveşte preŃurile cu ridicata ale produselor provenite din import,
acestea sunt formate din: valoarea în vamă (rezultată prin transformarea în lei,
30
la cursul de schimb în vigoare a preŃului extern, în condiŃiile de livrare franco-
frontiera română), taxa vamală, alte taxe şi accize datorate, după caz. La aceste
preŃuri se calculează, de regulă, un comision cuvenit firmei importatoare.
Formarea (determinarea) celorlalte preŃuri (cu ridicata, cu amănuntul, de
alimentaŃie publică) pentru produsele importatoare este similară formării
preŃurilor produselor interne (în funcŃie de natura bunurilor şi circuitul lor).
Prin urmare, structura preŃurilor produselor interne, în prezent, se
prezintă astfel:

Cost complet de producŃie

+ Profit
+ Accize (după caz)=
= PreŃul de producŃie
P.P.P. }x19%=T.V.A.1
al producătorului +
+Adaosul comercial
P.R.(C.R.). al comerciantului cu } x19%=T.V.A2
ridicata=
= PreŃul cu ridicata al }x19%=T.V.A3
comerciantului cu ridicata+
+Adaosul comercial al
comerciantului cu amănuntul
sau de alimentaŃie publică
(după caz)=
P.A. sau P.Al.P. = PreŃul cu amănuntul sau de
alimentaŃie publică
Valoarea în vamă (PreŃul
extern de import transformat
}x19%=T.V.A.1
în lei + Taxa Vamală +
Accize sau alte taxe=
= PreŃul cu ridicata al al
P.R.I.
importatorului +
P.R.(C.R.). + comisionul = } x19%=T.V.A2
= PreŃul cu ridicata al
comerciantului cu ridicata+
+Adaosul comercial cu
amănuntul sau de alimentaŃie }x19%=T.V.A3
publică =
P.A. sau P.Al.P. = PreŃul cu amănuntul sau
de alimentaŃie publică

Structura preŃurilor produselor provenite din import (vezi şi

subcapitolul 1.5.3.3.) se prezintă astfel:
31
 În schemele prezentate mai sus, structura preŃurilor a fost alcătuită
Ńinând seama de modalităŃile cele mai frecvente în care se derulează circulaŃia
mărfurilor. Realitatea ne poate prezenta şi alte situaŃii. Se impune însă cerinŃa
ca mărfurile să treacă, pe cât posibil, direct de la producător (sau importator) la
firma comercială finală, ocolind pe cât posibil intermediarii. Aceasta ar
contribui la reducerea timpului în care mărfurile ajung la consumator, s-ar
reduce suma adaosului comercial, a taxei pe valoare adăugată şi ca o
rezultantă, s-ar diminua substanŃial preŃul final suportat de consumator.
Modul de determinare (formare) a preŃurilor produselor interne se mai
poate prezenta şi în felul următor:
1. Cheltuieli cu materialele;
2. Cheltuieli cu munca vie;
3. Alte cheltuieli directe;
4. Cheltuieli indirecte
-------------------------------
Total costuri – sau -
Cost complet de producŃie
-------------------------------
5. Profitul
6. Accizele (după caz)
-------------------------------
PreŃul de producŃie al producătorului (P.P.P.)
– sau – PreŃul de livrare, la care
se adaugă T.V.A.
-------------------------------
7. Adaosul comercial (comisionul),
al comerciantului cu amănuntul (după caz), al
comerciantului cu amănuntul sau
de alimentaŃie publică, la care
se adaugă T.V.A.
-------------------------------
PreŃul cu ridicata al comerciantului cu ridicata (P.R. – C.R.)
PreŃul cu amănuntul al comerciantului cu amănuntul (P.A. – C.A.)
PreŃul de alimentaŃie publică al unităŃii de alimmentaŃie publică
(P.Al.P. – U.Al.P.)
-------------------------------
După cum se poate observa, preŃurile de livrare sau preŃurile cu
ridicata, ce revin firmelor producătoare şi firmelor comerciale cu ridicata nu
conŃin T.V.A. Ele constituie doar baza pentru calcul al T.V.A., care se
cuprinde numai în preŃul final. Dar fiecare firmă furnizoare (producătoare sau
comerciantă cu ridicata) trece în factură, separat de preŃul cu ridicata, T.V.A.
aferentă pe care o încasează de la beneficiari şi pe care o datorează bugetului
de stat. Ca urmare, firmele beneficiare achită firmelor furnizoare preŃul cu
32
ridicata plus T.V.A. La fiecare firmă plătitoare de T.V.A., suma de plată se
stabileşte însă ca diferenŃă între T.V.A. aferentă vânzărilor, T.V.A. (colectată)
şi T.V.A. (deductibilă) aferentă cumpărărilor, care s-a achitat pe bază de
factură firmelor furnizoare.

1.1.5. Formele preŃurilor şi tarifelor

Categoriile de preŃuri nu pot acoperi decât parŃial sau în mică măsură

obiectivitatea condiŃiilor în care se determină (formează) şi aplică preŃurile în
unele ramuri şi subramuri ale unei economii (inclusiv în cea românească) şi la
diferite produse: mijloace de producŃie, bunuri de consum, produse agricole, şi
drept urmare, a fost necesară construirea unor forme particulare, specifice
acestor categorii.
În funcŃie de cerinŃele politicii economice şi sociale, de importanŃa
produselor, de locul de realizare a mărfurilor, precum şi în raport cu condiŃiile
de producŃie şi desfacere, diferitele categorii de preŃuri pot îmbrăca
următoarele forme9:
– fixe sau inflexibile;
– limită (plafon);
– libere sau flexibile.
PreŃurile şi tarifele fixe au fost şi sunt preŃurile ce se aplică la un
anumit nivel stabilit, o perioadă în general determinată şi, în special, pentru
produse şi servicii de importanŃă deosebită pentru economia unei Ńări (inclusiv
a României) şi nivelul de trai al populaŃiei sau pentru resursele de bază ale
economiei.
PreŃurile limită (plafon) se pot stabili ca limită maximă care nu poate fi
depăşită. Literatura de specialitate pomeneşte de o anumită limitare a nivelului
preŃurilor de către organele de stat, în special, la produsele importante
(precizate expres prin acte normative). În cazul României, stabilirea ori
modificarea preŃurilor produselor respective de către firme (sau regii) se face
numai cu avizul organelor abilitate (Consiliul ConcurenŃei de ex.).
PreŃurile libere au cea mai largă aplicabilitate, oscilând în funcŃie de
acŃiunea conjugată a cererii şi ofertei.
La rândul lor, preŃurile şi tarifele fixe sau limită, în funcŃie de
importanŃa produselor pentru economia unei Ńări şi populaŃiei pot fi:
– unice;
– diferenŃiate.
PreŃurile unice se aplică la acelaşi nivel de către toate organele, firme
sau populaŃie pe întreg teritoriul unei Ńări, la principalele produse şi servicii de
mare importanŃă pentru economie şi nivelul de trai al populaŃie. În cazul

9
V. Beju – “PreŃuri”, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, pg.33.
33
României, unicitatea preŃurilor mai are încă o importanŃă destul de mare,
deoarece economia se află în perioada de tranziŃie, iar existenŃa unor preŃuri cu
ridicata (de livrare) unice pentru mijloacele de producŃie (materii prime,
materiale, energie, combustibili, maşini, utilaje şi instalaŃii etc.) constituie încă
o condiŃie necesară pentru gestionarea economico-financiară, asigurând un
criteriu unitar pentru evaluarea şi evidenŃa costurilor, a rezultatelor şi pentru
aprecierea eficienŃei activităŃii firmelor, în general. În cazul bunurilor de
consum şi a serviciilor pentru populaŃie, existenŃa unor preŃuri cu amănuntul şi
tarife unice pentru produse şi servicii cu pondere mare în consumul populaŃiei,
mai are o importanŃă deosebită, pentru că asigură o putere de cumpărare egală
la venituri egale.
PreŃurile diferenŃiate au o largă aplicabilitate, diferenŃierea uneori se
realizează pe zone, pe bazine, pe sezoane, pe forme de proprietăŃi etc.
În funcŃie de locul realizării produselor, de condiŃiile de livrare
(condiŃii de franco şi ambalaj), preŃurile pot avea următoarele forme:
– preŃuri franco-depozitul furnizorului, situaŃie în care cheltuielile de
transport cad în sarcina cumpărătorului;
– preŃuri franco-staŃie de expediŃie, formă care presupune că
cheltuielile de transport până la cea mai apropiată staŃie de încărcare să fie
suportate de către producător, iar până la locul de consum, de către firma
cumpărătoare;
– preŃuri franco-destinaŃie, caz în care cheltuielile până la firma
cumpărătoare sunt suportate de firma furnizoare.
În România, cel mai frecvent folosită este prima formă. Aceasta are
scopul de a asigura delimitarea mai exactă a sferei producŃiei de sfera
circulaŃiei mărfurilor şi pentru a determina firmele beneficiare să se
aprovizioneze de la cele mai apropriate firme furnizoare, în vederea reducerii
cheltuielilor de transport-aprovizionare.
Dacă avem în vedere momentul în care se folosesc sau pentru care se
folosesc, preŃurile pot fi:
– preŃuri curente. Acestea sunt preŃurile practicate efectiv pe piaŃă în
activitatea cotidiană de vânzare-cumpărare;
– preŃuri constante. Acestea sunt preŃurile unui anumit an anterior, cu
ajutorul cărora se recalculează indicatorii valorici privind dezvoltarea dintr-o
anumită perioadă (5-10 ani) pentru a se compară în timp;
– preŃuri la termen. Acestea reprezintă preŃurile afişate pentru livrarea
la o dată ulterioară a mărfurilor;
– preŃuri comparative. Acestea sunt folosite la stabilirea dinamicii
indicatorilor valorici pe o perioadă mai mare de timp, în care s-au practicat
mai multe preŃuri constante.
Practica economică cunoaşte şi alte forme ale preŃurilor, în funcŃie de
diferite situaŃii concrete, scopuri sau domenii în care se folosesc şi anume:

34
 – preŃuri de deviz, care sunt folosite în cazul lucrărilor de construcŃii-
montaj şi a celor pentru reparaŃii în contrucŃii;
– preŃuri de contractare şi achiziŃie. Acestea se folosesc la cumpărarea
produselor agricole de la producători.
– preŃuri de licitaŃie. Acestea se aplică în cazul adjudecării sau
închirierii prin licitaŃie publică;
– preŃuri de rezervare. Sub aceste preŃuri nu se vând o parte din
bunurile aflate în stoc pentru că vânzătorii aşteaptă o oarecare creştere a
preŃurilor pieŃei. PreŃurile de rezervare depind de nivelul pieŃei şi al
cheltuielilor de stocare;
– preŃuri de transfer sau de cesiune internă. Ele se aplică în cadrul
aceleaşi firme integrate vertical în cazul schimburilor de bunuri sau servicii
între subdiviziuni (fabrici, secŃii, exploatări, etc.).
– preŃuri sociale. Aceste preŃuri pot fi stabilite la un nivel mai scăzut
din considerente de ordin social, ca de exemplu: preŃuri pentru bunuri
destinate copiilor, elevilor şi studenŃilor, preŃuri pentru echipamente de
protecŃie, preŃuri practicate prin cantinele şi bufetele din incintă etc.
În raporturile de comerŃ exterior, preŃurile pot îmbrăca alte forme, ca
de exemplu:
– preŃuri interne. În cadrul acestor preŃuri distingem: preŃ intern
complet de export, care cuprinde preŃul cu ridicata, plus cheltuielile cu
reclama, ambalajul, transportul, comisioanele etc. şi preŃ intern de vânzare a
produselor importate, care cuprinde valoare în vamă a acestora, plus taxe
vamale, accize şi alte taxe (după caz), T.V.A., comision şi adaos comercial, în
funcŃie de circuitul bunurilor şi natura consumului;
– preŃuri externe în valută, de import şi de export. Aici operează
condiŃiile de livrare, în funcŃie de care preŃurile externe pot fi:
– preŃuri franco-frontieră română. În această situaŃie cheltuielile
de transport până la graniŃa română cad în sarcina producătorului
(importatorului) din Ńară;
– preŃuri C.I.F. (din limba engleză, cost, insonance, freiglat=
cost, asigurare,navlu). Aici preŃul cuprinde cheltuielile de transport, asigurare
şi navlu până la portul de destinaŃie;
– preŃuri F.O.B. (din limba engleză, free on board=liber la
bord). În acest caz preŃurile mărfurilor cuprind cheltuielile ocazionate de
încărcare în vapor, beneficiarul urmând să suporte toate cheltuielile din
momentul în care mărfurile au trecut bordul vasului în portul de încărcare.
Literatura de specialitate mai cunoaşte şi alte forme specifice de
preŃuri şi anume: preŃuri de monopol, preŃuri de tranzacŃie, preŃuri de licitaŃie,
preŃuri de acord, cotaŃii la bursă etc.

35
 1.1.6. RelaŃiile dintre preŃuri

Între diferitele preŃuri care alcătuiesc sistemul de preŃuri dintr-o

economie de piaŃă (inclusiv cea românească) există o diversitate de raporturi,
relaŃii care pot fi grupate în: corelaŃii şi interdependenŃe.
Legăturile dintre preŃuri pot fi considerate relaŃiile dintre diferitele
categorii de preŃuri din punctul de vedere al elementelor de structură. ExistenŃa
unui sistem de preŃuri impune asigurarea unor legături precise între diferitele
categorii de preŃ ale aceluiaşi produs în funcŃie de fazele circuitului economic
pe care-l parcurge un produs. De exemplu, legătura dintre preŃul cu ridicata al
unui produs preluat de la producători şi preŃul cu amănuntul se realizează prin
adaosul comercial cuvenit firmelor comerciale cu ridicata şi cu amănuntul şi
T.V.A. datorată bugetului de stat.
Datorită acestor legături, modificarea preŃurilor dintr-o categorie
antrenează modificări ale elementelor de legătură sau poate determina
modificarea preŃurilor din celelalte categorii. Legătura reciprocă a diferitelor
categorii de preŃuri nu trebuie înŃeleasă ca o dependenŃă automată între ele.
Având în vedere funcŃiile concrete şi rolul relativ diferit al categoriilor de
preŃuri, există posibilitatea modificării nivelului unei categorii de preŃuri fără
ca acesta să antreneze neapărat sau concomitent, şi în aceiaşi măsură,
modificarea nivelului de preŃuri din celelalte categorii. Astfel, modificarea
preŃurilor cu ridicata la unele produse nu implică neapărat şi modificarea
nivelului preŃurilor cu amănuntul sau, dacă o implică, aceasta se poate efectua
mai târziu, corelat cu alte măsuri privind protecŃia socială. Se deosebesc şi
consecinŃele economice ale modificării diferitelor categorii de preŃuri. Aşa de
exemplu, creşterea sau reducerea preŃurilor cu ridicata pentru produse care
circulă între firme economice nu afectează direct nivelul de trai al populaŃiei,
în timp ce modificarea preŃurilor cu amănuntul sau a preŃurilor produselor
agricole cumpărate de la producători, influenŃează în mod direct veniturile rele
ale populaŃiei şi, după caz, şi veniturile sau cheltuielile bugetului de stat.
CorelaŃiile dintre preŃuri reprezintă acele raporturi care există între
preŃurile din aceeaşi categorie (între preŃurile cu ridicata ale diferitelor produse
sau între preŃurile cu amănuntul).
Aceste corelaŃii sunt:
– cu caracter general, de exemplu: între preŃurile (cu ridicata sau cu
amănuntul) mărfurilor alimentare şi preŃurile mărfurilor industriale: între
aceleaşi preŃuri ale diferitelor mărfuri nealimentare (industriale): între preŃurile
produselor agricole şi preŃurile produselor industriale etc.;
– cu caracter special: între preŃurile mărfurilor ce se pot înlocui
reciproc ( cu însuşiri diferite, dar pentru aceleaşi utilizări): între preŃurile
mărfurilor ce nu se pot înlocui reciproc (cu însuşiri diferite), dar care în
anumite condiŃii pot fi folosite unele la fabricarea celorlalte: între preŃurile
mărfurilor ce pot fi folosite ca atare şi cele care necesită o prelucrare
36
suplimentară. Dacă corelaŃiile cu caracter special nu sunt asigurate, poate avea
loc un proces de substituire a bunurilor.
InterdependenŃele dintre preŃuri se referă la raporturile complexe dintre
nivelul diferitelor categorii de preŃuri ale unor produse, pe de o parte, şi nivelul
costurilor sau al preŃurilor produselor care se obŃin din primele produse, pe de
altă parte. Este vorba, în acest caz, de raporturile dintre diferitele categorii de
preŃuri ale diferitelor produse care se folosesc unul la fabricarea celuilalt.
Modificarea preŃului dintr-o categorie la un anumit produs atrage după sine
modificarea nu numai în ceea ce priveşte nivelul şi structura acestui preŃ, ci
propagă influenŃa asupra costurilor şi preŃurilor la alte produse. Astfel, nivelul
preŃului cu ridicata sau cu amănuntul al unui produs este în dependenŃă de
nivelul şi mişcarea preŃurilor la materiile prime şi auxiliare, a combustibililor,
a tarifelor pentru serviciile utilizate la fabricarea acelui produs. Această
interdependenŃă se manifestă sub forma unor influenŃe ce pot fi de două feluri:
– în lanŃ sau într-un singur sens, sau de succesiune, de la preŃul
materiilor prime la costurile produsului finit şi mai departe, asupra preŃului
acestuia. De exemplu: lapte-brânzeturi; carne-preparate din carne; minereu–
fier-oŃel-laminate; lemn-celuloză-hârtie; sfeclă de zahăr-zahăr-produse
zaharoase; lână-fire-Ńesături-confecŃii, etc.
– reciproce (flex-reflex), sunt atât influeŃe ale preŃurilor materiilor
prime asupra preŃurilor produselor unei ramuri, şi mai departe, asupra altor
ramuri, cât şi influenŃe ce se întorc asupra primei ramuri. De exemplu:
creşterea preŃurilor cu ridicata ale combustibililor influenŃează costurile în
transporturi şi mai departe, tarifele în transport. Acestea, la rândul lor,
influenŃează preŃurile combustibililor. Cele mai frecvente influenŃe de
reciprocitate apar la produsele din ramura combustibililor, energiei electrice şi
transporturilor, datorită legăturilor strânse dintre aceste ramuri: producŃia de
combustibil nu poate fi realizată fără energie electrică şi mijloace de transport;
producŃia de energie electrică, prin folosirea resurselor termice, nu poate avea
loc fără combustibili transportaŃi la locul de consum: transportul nu se poate
realiza fără combustibili sau energie electrică.
În România, în condiŃiile instituirii acŃiunii conjugate de negociere a
preŃurilor, influenŃele nu se vor propaga numai într-un singur sens, pe lanŃul
cooperării interuzinale. Aproape în totalitate, influenŃele se pot propaga în
ambele sensuri. Prin urmare, dacă firma vânzătoare a unei mărfi nu va mai
obŃine de la firmele beneficiare un preŃ la fel de convenabil ca înainte, ea va
presa asupra furnizorilor săi pentru a-i reduce preŃurile de aprovizionare.
Fiecare firmă va apare strânsă ca în menghină între proprii clienŃi şi proprii
furnizori şi va câştiga atât cât îi va rămâne ca diferenŃă între ceea ce încasează
în avans, de la clienŃii săi şi ceea ce trebuie să plătească în amonte, pe fluxul
tehnologic, furnizorilor săi.
Nici interdependenŃele dintre preŃuri nu trebuie înŃelese în mod rigid,
ca nişte raporturi care se schimbă în mod automat şi în aceeaşi măsură.
37
Firmele au posibilitatea ca o parte din influenŃele propagate din creşterea
preŃurilor să fie compensate prin măsuri proprii, suplimentare de reducere a
consumurilor materiale. Ele sunt preocupate în primul rând, de găsirea unor
soluŃii pentru compensarea influenŃelor negative din creşterea acestor preŃuri
(prin reducerea consumurilor specifice, a altor costuri sau prin reproiectarea
produselor etc.) şi numai în cele din urmă să se gândească la o eventuală
majorare a preŃurilor produselor finite.
Ceea ce s-a întâmplat cu preŃurile în Ńara noastră după RevoluŃia din
Decembrie 1989, nu putem spune că ar fi rezultatul unei politici economice
fundamentate pe realităŃi şi nici al unui comportament economic chibzuit al
firmelor concurente, ci mai degrabă s-a ajuns la un fenomen de creştere a
acestora fără precedent. Cauzele? Mai multe.
Studierea şi cunoaşterea legăturilor, corelaŃiilor şi interdependeŃelor
dintre preŃuri are o deosebită importanŃă în activitatea şi procesul decizional al
firmei pe linie de preŃuri într-o economie de piaŃă.

* RelaŃia dintre cost şi preŃ

A. Costul, element fundamental al preŃului, în opinia producătorului

Această relaŃie îşi dezvăluie caracteristica dominantă (de legătură
indirectă), deoarece costul influenŃează în mod indirect fixarea preŃului în
economia de piaŃă, prin intermeniul costului de ofertă, în preŃul format
(determinat) de către producător în vederea negocierii lui cu beneficiarii.
Având în vedere raportul cerere-ofertă, cu dimensiunile recunoscute prin
mecanismul economiei de piaŃă (unde se află cererea pe de o parte şi unde se
află oferta pe de altă parte), costul produsului poate fi mai mic, egal sau mai
mare decât preŃul.
Prin urmare:
c<p, preŃul acoperă integral costul, se asigură şi profit;
c=p, preŃul este egal cu costul, nu se asigură profit;
c>p, preŃul este mai mic dacât costul, se generează pierderi.
Ca o rezultantă a echilibrării cererii cu oferta la piaŃă, preŃul nu se
fixează în funcŃie de nivelul costului, ci în funcŃie de posibilităŃile de echilibru,
la un anumit nivel al său, a celor două componente ale pieŃei, costul produsului
nu se integrează întotdeauna global în cheltuielile de producŃie. Un astfel de
aspect deranjază producătorii. Totodată, îi implică în găsirea de soluŃii tehnice
şi economice care să conducă la decucerea costurilor unitare individuale. Jocul
liber al economiei de piaŃă îi incită pe producători spre progres.
În cele din urmă, nivelul costului de producŃie este în exclusivitate
problema producătorului, astfel încât cunoaşterea caracteristicilor de legătură
indirectă între cost şi preŃ îl determină să optimizeze costul, acŃionând asupra
reducerii lui, pentru a obŃine un profit cât mai ridicat. ConcurenŃa directă prin

38
preŃ duce la o concurenŃă indirectă prin cost. La nivele egale de preŃuri, au
câştig de cauză acei producători ale căror costuri sunt mai reduse.
După cum s-a mai arătat şi în capitolele anterioare, fiecare producător
este obligat să-şi fundamenteze costul şi nivelul profitului, pentru a aprecia, ca
legile obiective ale pieŃei (cererea şi oferta) să acŃioneze asupra nivelului
preŃului, dacă se poate opta pentru fabricarea produsului respectiv. În această
situaŃie este necesară o previzionare a elementelor de cost şi de preŃ în mai
multe variante, pentru a se alege varianta cea mai convenabilă. Cu toate că
trăsătura fundamentală a relaŃiei dintre cost şi preŃ este aceea de legătură
indirectă, ea preocupă pe toŃi producătorii în folosirea funcŃiei costului
prospectiv în activitatea decizională privind producŃia şi vânzările.

B. NoŃiunile de “cheltuială” şi de “cost”

a. ConŃinutul şi definirea noŃiunii de “cheltuială”
NoŃiunea de “cheltuială” a fost dezbătută în literatura de specialitate şi
a condus în cele din urmă la definirea ei precisă şi în concordanŃă cu
conŃinutul şi semantica sa. Prin urmare, noŃiunea de “cheltuială” nu este
sinonimă cu cea de “cost”, deoarece sfera noŃiunii de cheltuială este mai largă
decât cea a costului. Dacă cheltuiala este generată de o plată, costul reprezintă
echivalentul unui consum. Pentru exemplificare, considerăm că o firmă se
aprovizionează cu materii prime (pentru activitatea de producŃie) în valoare de
10 milioane lei, din care, eliberează pentru consumul lunii în curs 3,5 milioane
lei. În urma consumului materiilor prime în procesul de fabricaŃie, acestea
devin costuri de producŃie, iar aprovizionarea de 10 milioane lei rămâne o
cheltuială (generată de o plată la furnizor). Cheltuiala poate să fie egală cu
costul numai în situaŃia când firma se aprovizionează cu materii prime şi
materiale şi le introduce în totalitate în procesul de producŃie. Dar acest lucru
se întâmplă foarte rar, deoarece pentru desfăşurarea unei activităŃi economice
normale de producŃie sunt necesare stocuri de materii prime şi materiale.
Deci, din punct de vedere al conŃinutului, “cheltuiala nu este şi nu
poate face obiectul calculaŃiei costurilor”10 pentru că nu ocazionează
fabricarea produsului finit.
Pentru definirea clară a conŃinutului noŃiunii de “cheltuială” se impun
a fi precizate câteva caracteristici şi anume:
– cheltuiala se formează numai în sfera de aprovizionare şi desfacere.
Ea nu apare în procesul de producŃie unde se consumă valori care generează
costuri şi nu are legătură de cauzalitate cu cheltuielile;
– cheltuiala este generată de o plată. Ea se poate face numai cu condiŃia
unei plăŃi, care conduce la reducerea disponibilităŃilor băneşti;
– cheltuiala nu este element de cost. Ea nu face obiectul calculaŃiei
costurilor de producŃie.

10
C. Olariu – „Costul şi calculaŃia costurilor”, Ed.D.P., Bucureşti, 1977, pg. 95.
39
 Dacă se au în vedere cele precizate mai sus, se poate deduce că în
procesul de aprovizionare este corect spus “cheltuială de aprovizionare” şi în
procesul de desfacere “cheltuială de desfacere”, iar în procesul de fabricaŃie să
se folosească formula “costuri de producŃie” şi nu “cheltuieli de producŃie”
cum se spune de obicei.11
b. ConŃinutul şi definirea noŃiunii de “cost”
NoŃiunea de cost este de origine latină şi vine de la verbul “costare”
care înseamnă a fixa, a stabili. Literatura de specialitate din alte Ńări cunoaşte
termenii: cost (engleză), cout (franceză), kosten (germană), costi (italiană)
ş.a.m.d.
Costul nu poate şi nu trebuie să fie rezultatul unei calculaŃii, ci este
determinat de apatiŃia obiectivă generată de consumul de valori ale muncii vii
şi materializate.
Toate consumurile de valori formate din materii prime, materiale de
bază şi auxiliare, mijloace fixe, salarii ş.a.m.d. pentru obŃinerea unor produse
finite poartă denumirea de “consumaŃiuni”. Aşadar, costul de producŃie
reprezintă totalul consumaŃiunilor de valori în procesul fabricaŃiei.
Deoarece la baza formării preŃurilor stau costurile de producŃie, rezultă
foarte clar că mai întâi apar costurile şi apoi preŃurile, iar cele două noŃiuni de
“preŃ” şi de “cost” nu pot fi niciodată combinate, în aceea de “preŃ de cost”,
noŃiune de o semnificaŃie cu totul confuză. În concluzie putem afirma că nu se
poate vorbi concomitent de preŃ şi cost, ci numai de un “cost” şi apoi de un
“preŃ”.
Bazându-ne pe necesitatea şi importanŃa fundamentării ştiinŃifice a
noŃiunii de cost, considerăm că cea mai corespunzătoare noŃiune care să
exprime consumaŃiunile de valori ocazionate în procesul de fabricaŃie a
produselor finite este “cost de producŃie”.

1.2. Determinarea (formarea) preŃului în diferite condiŃii de

concurenŃă

ConcurenŃa perfectă (pură) este o concurenŃă lipsită, eliberată

(purificată) de orice element de monopol şi ea presupune că toate firmele
producătoare sunt în măsură să-şi vândă producŃia obŃinută la preŃul pieŃei,
fără a o influenŃa într-un fel, iar cumpărătorii pot să-şi procure bunurile la
preŃul pieŃei atât cât doresc, fără a influenŃa piaŃa. Prin urmare, în cadrul
concurenŃei perfecte piaŃa este suverană, iar preŃul este exogen firmelor. În
opinia mai multor economişti, concurenŃa perfectă poate fi sinonimă cu piaŃa
liberă şi ar fi cea care ar asigura funcŃionarea cea mai eficientă a unei

11
Ilie Moga – „Cartea milionarului cinstit – costuri, preŃuri în economia de piaŃă”, Ed.
Tribuna, Sibiu, 1994, pg.21.
40
economii. ConcurenŃa perfectă ar asigura suveranitatea consumatorului,
întrucât producătorul urmărind realizarea profitului s-ar supune voineŃei
acestuia.
Trăsăturile caracteristice ale concurenŃei perfecte sunt următoarele:
– autenticitatea participanŃilor. Aceasta este dată de numărul mare de
vânzători şi cumpărători prezenŃi pe piaŃă, de mărime şi putere comparabile,
astfel încât nici unul nu dispune de o poziŃie care să-i permită să influenŃeze
piaŃa. Prin numărul lor şi dimensiunea ofertei sau cererii lor, neglijabilă în
raport cu dimensiunile pieŃei, ei nu pot infleunŃa nivelul preŃului;
– fluiditatea pieŃei. Prin aceasta se presupune că toŃi producătorii au
posibilitatea de a intra în contact direct cu orice cumpărător şi, în acelaşi timp,
posibilitatea fiecărui cumpărător de a-şi alege în mod liber firmele furnizoare.
Caracteristica aceasta a pieŃei limitează vânzarea preferenŃială a bunurilor.
Totodată, fluiditatea pieŃei mai presupune şi posibilitatea firmelor noi
producătoare de a intra în mod liber pe o anumită piaŃă sau de a ieşi de pe piaŃa
respectivă. Datorită numărului mare de firme producătoare şi a omogenităŃii
produselor, în această situaŃie nu există nici o barieră (fie ea juridică sau
instituŃională) pentru noile firme de a intra pe piaŃa unui anumit produs;
– omogenitatea produsului. Acest lucru ne demonstrează că bunurile
vândute pe piaŃă sunt identice, indiferent de firmele producătoare care le-a
realizat, adică prezintă caracteristici identice sau diferenŃe calitative
neglijabile. În cazul acesta, cumpărătorilor le este indiferent de la ce firmă
producătoare îşi procură bunurile. În situaŃia când produsele posedă
diferenŃieiri calitative importante, atunci ia naştere un alt tip de concurenŃă,
concurenŃa imperfectă;
– transparenŃa pieŃei. Ea presupune că toate firmele să fie informate
complet asupra elementelor pieŃei şi schimbului, să cunoască caracteristicile
bunului şi preŃul său, care este unic. De altfel, unicitatea preŃului este o
rezultantă a transparenŃei pieŃei. În cazurile când există două niveluri de preŃuri
pentru acelaşi produs de piaŃă, consumatorii cunoscând acest lucru sunt tentaŃi
să cumpere la preŃul cel mai mic, ceea ce ar face ca preŃurile să aibă o tendinŃă
de egalizare;
– mobilitatea perfectă a factorilor producŃiei. Această trăsătură este
totodată şi o condiŃie care presupune că factorii de producŃie sunt utilizaŃi şi
orientaŃi întotdeauna spre acele domenii care asigură cea mai mare eficienŃă
economică, cel mai mare profit.
O firmă va renunŃa la producerea unui bun care nu-i aduce profitul
dorit, îndreptându-se spre alte produse sau domenii, sau părăseşte piŃele în care
obŃine pierderi şi se va orienta spre altele pe care poate realiza profit.
Orice piaŃă ce îndeplineşte simultan toate aceste caracteristici, poate fi
considerată o piaŃă cu concurenŃă perfectă sau pură. Dacă una din condiŃiile
prezentate mai sus lipseşte, atunci concurenŃa va fi imperfectă.

41
 Oferta şi cererea de bunuri se confruntă pe piaŃă, iar din această
confruntare rezultă preŃul de echilibru, adică preŃul la care firmele
producătoare acceptă să vândă, iar cumpărătorii acceptă să procure produsul.
În condiŃiile concurenŃei perfecte, preŃul de echilibru se formează pe piaŃă în
urma confruntării cererii totale cu oferta totală şi se înregistrează în punctul de
intersecŃie al celor două curbe (cerere şi ofertă). Cererea totală C pe o piaŃă
pentru un produs reprezintă, aşa cum am mai arătat, suma tuturor cererilor
individuale (Ci), adică:
n
C = ∑ Ci ( p )
i =1

Mărimea cererii totale pentru un produs depinde de preŃul (p)

produsului respectiv (considerând preŃurile celorlalte produse şi veniturile
consumatorilor constante), iar curba cererii este funcŃie descrescătoare de preŃ.
Oferta totală (O) pe o piaŃă reprezintă suma ofertelor individuale (Oi)
şi depinde de preŃul (p) produsului respectiv:
n
O = ∑ Oi ( p )
i =1
Oferta totală a unui produs pe o piaŃă este o funcŃie crescătoare de preŃ.
Prin reprezentarea grafică a curbei cererii totale şi a curbei ofertei
totale se observă că ele se intersectează într-un punct numit punct de echilibru.
Aceasta ne va indica nivelul preŃului de echilibru al produsului (pe ordonată)
şi cantitatea din produsul respectiv (pe abcisă), pe care producătorul acceptă să
o ofere spre vânzare, iar cumpărătorul este dispus să o cumpere. Echilibrul se
va produce, când se va respecta relaŃia:
n n

∑ C ( p) = ∑ O ( p)
i =1
i
i =1
i sau Ci Cp = Oi ( p )

rezultând că pentru un singur preŃ (p) şi o singură cantitate există o

compatibilitate între producător (vânzător) şi consumator (cumpărător). Acest
preŃ la care se asigură echilibrul pe piaŃă în concurenŃa perfectă este un preŃ
unic, valabil pentru toate firmele, este un preŃ dat, ce se impune tuturor
participanŃilor pe piaŃă ca ceva din afară, din exterior, independent de ele şi
este un preŃ de echilibru12. Aceasta pentru că, dacă preŃul pieŃei ar fi inferior
sau superior, excesul de cerere sau ofertă, ori insuficienŃa uneia sau alteia, care
ar rezulta din cauza abaterii sale în sus sau în jos, ar duce preŃul la nivelul de
echilibru. Acest preŃ, pentru a nu se obŃine pierderi în economie, presupune
egalitatea valorică dintre cerere şi ofertă.
PreŃul de echilibru (PE) se determină pornind de la condiŃia de echilibru
(formula) şi folosind funcŃiile concrete ale cererii şi ale ofertei în raport cu

12
Raimond Barre – “Economie politique”, vol. I, Presses Universitaries de France, 1972, titlul
II, cap I.
42
preŃul produslui. Apoi, cantitatea pentru care se realizează echilibrul se poate
calcula introducând mărimea preŃului în cele două funcŃii.
În condiŃiile concurenŃei pure (perfecte), preŃurile bunurilor şi a
factorilor de producŃie se fixează pe piaŃă şi are un rol esenŃial de informare şi
reglare a activităŃii firmelor, deciziile acestora modificându-se în funcŃie de
variaŃiile în nivelul preŃurilor pieŃei: Ca urmare, firmele producătoare îşi
sporesc sau diminuează producŃia după cum preŃul pieŃei pentru produsele lor
creşte sau se reduce în raport cu costurile de fabricaŃie ale produselor, iar
consumatorii îşi modifică structura consumului în funcŃie de variaŃiile de
preŃuri, urmărind realizarea celor mai avantajoase consumuri. PreŃul de
echilibru într-o concurenŃă perfectă se doreşte a fi un sistem de semnale prin
care se transmit informaŃii de către firme, iar o modificare a acestuia (a
nivelului preŃului) determină reacŃii din partea tuturor firmelor.

1.2.1. Efectele modificării cererii şi ofertei asupra preŃului de

echilibru

Nivelul şi evoluŃia cererii şi, respectiv, a ofertei pentru un anumit

produs depind de nivelul şi mişcarea preŃului acestuia dar depind şi de alŃi
mulŃi factori. După cum s-a mai spus, cererea este dependentă şi de veniturile
consumatorilor şi modificarea lor, de preŃurile altor bunuri şi evoluŃia lor, de
condiŃiile de vânzare, de natura produselor solicitate etc. Oferta, la rândul ei,
depinde şi de preŃurile factorilor de producŃie utilizaŃi de producători şi
evoluŃia lor, de mărimea resurselor proprii de care dispun, de condiŃiile de
creditare existente etc.
În cele din urmă, cererea şi oferta pentru un anumit produs pot avea şi
o anumită mişcare, evoluŃie relativ independentă faŃă de preŃul produsului
respectiv. Chiar dacă preŃul acelui produs, acŃionând separat dar concomitent
asupra cererii şi ofertei, le imprimă o anumită tendinŃă de mişcare, acestea –
cererea şi oferta –“întâlnite” faŃă-n faŃă pe piaŃă îşi vor corecta tendinŃa
imprimată de preŃul produsului şi din confruntarea lor va rezulta un alt preŃ,
preŃul de echilibru.
SituaŃia de echilibru existentă la un moment dat pe piaŃă, poate să fie
perturbată de împrejurări diverse care Ńin fie de cerere (modificarea gustului
consumatorilor, modificarea veniturilor acestora etc.), fie de ofertă
(modificarea costurilor de producŃie), ceea ce face ca preŃurile pieŃei să nu mai
corespundă preŃului de echilibru. În esenŃă, starea de echilibru nu este
sinonimă cu stabilitatea, echilibrul putând să fie stabil sau instabil. Echilibrul
pieŃei este considerat stabil atunci când o perturbare a raportului de echilibru
este urmată de o revenire la o nouă stare de echilibru. În caz contrar, echilibrul
este considerat instabil.

43
 Revenirea la starea de echilibru se poate realiza în mod diferit, în
funcŃie de natura factorilor perturbatori şi în funcŃie de componenŃa raportului
de echilibru care a suferit modificări. Până la urmă, modificarea echilibrului
este determinată de modificarea cererii, ori de modificarea ofertei sau de
modificarea deopotrivă a cererii şi ofertei. Pentru a putea urmări efectele
moficării lor asupra preŃului de echilibru, vom analiza separat modificarea
fiecăruia, presupund-o pe cealaltă nemodificată.

Modificarea cererii
Cererea pentru un produs pe piaŃă poate să crească sau să scadă în
funcŃie de acŃiunea factorilor ei specifici.
Cererea creşte iar oferta este fixă. În acest caz avem:
C1(p)>O(p) şi C1(p)-O(p)>0, rezultând un exces de cerere.
Unde: C1(p)=creştere majorată (exprimată în preŃul p):
O(p)= oferta fixă (nemodificată):
p=preŃul pieŃei în momentul echilibrului.
Adaptarea pieŃei şi restabilirea echilibrului,în aceste condiŃii, se
realizează cel mai frecvent şi mai rapid, prin creşterea preŃului. Acest lucru se
explică prin faptul că, menŃinându-se oferta constantă, creşterea cererii
intensifică concurenŃa între consumatori, care atrage după sine creşterea
preŃului de echilibru. Crescând preŃul, oferta valorică, exprimată în preŃul
majorat, va spori şi ea echilibrând cererea. Numai că prin creşterea preŃului de
echilibru, excesul fizic de cerere a fost anihilat, cererea cantitativă de bunuri
reducându-se în condiŃiile unui preŃ mai înalt. Cererea exprimată valoric, mai
mare decât înainte de creşterea preŃului, va fi echilibrată de o altă ofertă,
majorată valoric, prin creşterea preŃului de echilibru.
Deci putem concluziona că majorarea preŃurilor anihilează veniturile
suplimentare ale consumatorilor, pe seama cărora şi-au sporit cererea, întrucât
crescând proporŃional şi preŃurile, nu pot achiziŃiona o cantitate suplimentară
de produs. Prin aceasta se restabileşte echilibrul valoric între cerere şi ofertă,
dar la un alt nivel de preŃ.
Vom prezenta mai jos graficul cu determinarea (formarea) preŃului de
echilibru în condiŃiile modificării cererii:

44
 13

În anumite situaŃii, dar mai ales în timp, dezechilibrul dintre cererea

majorată şi oferta constantă se poate corecta şi prin creşterea ofertei. SoluŃia
poate fi posibilă deoarece creşterea cererii este însoŃită de creşterea preŃului
produsului care va stimula producătorul să-şi sporească oferta. De altfel,
aceasta ar fi soluŃia ce mai sănătoasă de corectare a dezechilibrului dintre
cererea (mai mare) şi oferta (mai mică) de mărfuri, şi nu majorarea preŃului.
Cererea scade iar oferta este fixă. Aici avem următorul caz:
C2(p) < O(p) şi C2(p) - O(p) < 0.
Aceasta înseamnă că există un exces de ofertă sau mai degrabă o
scădere a puterii de cumpărare.
Restabilirea echilibrului în această situaŃie se realizează, mai ales, prin
reducerea preŃului de echilibru datorită concurenŃei intense dintre producători.
Reducerea preŃului de echilibru, pe de o parte, va antrena o creştere a
cererii, iar, pe de altă parte, va micşora oferta valorică, facilitănd realizarea
echilibrului între cerere şi ofertă la un alt nivel de preŃ. Odată cu reducerea
preŃului poate să scadă şi oferta fizică de produse , care condiŃionează şi ea
modul de realizare a echilibrului, după cum se poate vedea şi din graficul mai
sus prezentat, unde avem:
O = curba ofertei;

13
Grafic preluat din lucrarea « PreŃuri » de V. Beju (op. cit.,pg.323)
45
 C, C1, C2 = curbele cererii iniŃiale (C), majorate (C1) şi reduse (C2);
PE, PE1, PE2 = preŃurile de echilibru: iniŃial (PE), în condiŃiile creşterii
cererii (PE1) şi în condiŃiile reducerii cererii (PE2);
qE, qE1, qE2 = CantităŃile pentru care se realizează echilibrul iniŃial (qE),
echilibrul în urma creşterii cererii (qE1) şi în urma reducerii cererii (qE2);
Eq, Eq1, Eq2 = punctele de echilibru: iniŃial (Eq), modificat prin creşterea
cererii (Eq1), şi prin reducerea cererii (Eq2).
Reprezentarea grafică ne permite să înŃelegem că, pornind de la un
echilibru dat al cererii şi ofertei (în puncŃul Eq, de intersecŃie a curbei cererii C
cu curba ofertei O), creşterea cererii (reflectată în noua curbă a cererii C1) va
antrena o creştere a preŃului de echilibru (de la PE la PE1), care la rândul ei, va
stimula creşterea cantităŃii de produse oferite pe piaŃă (de la qE la qE1).
Echilibrul se realizează la un nou preŃ (PE1) şi într-un nou punct de echilibru,
dat de intersecŃia curbei cererii C1 cu curba ofertei O (pentru o cantitate qE1).
Evident, restabilirea, ca şi creşterea oferteim nu se poate realiza dintr-o dată, ci
trebuie luat în considerare şi factorul timp. Reducerea cererii, reflectată prin
curba C2 va antrena o scădere a preŃului de echilibru (la PE2) şi aceasta va face
să scadă şi oferta (la qE2), ofertanŃii preferând să stocheze bunurile în speranŃa
unei creşteri viitoare a preŃului. Punctul de echilibru coboară şi el va fi Eq2.

Modificarea ofertei
Oferta de produse poate să crească sau să scadă în funcŃie de un
complex de factori:
Oferta creşte iar cererea este fixă. Prin creşterea ofertei fără să crească
şi cererea se ajunge la un exces de ofertă, adică:
O1(p)>C(p) şi O1(p)-C(p)>0
Excesul de ofertă va intensifica concurenŃa între firmele producătoare
în desfacerea de produse, ceea ce va determina o reducere a preŃului de
echilibru, iar prin aceasta cumpărătorii sunt dispuşi să-şi sporească cererea.
Reducerea preŃului de echilibru poate determina firmele producătoare să
stocheze o parte din produse (dacă nu-i va costa mai mult această soluŃie)
pentru a nu pierde ca urmare a reducerii preŃului.Oricum, preŃul de echilibru va
avea şi alte coordonate date de cererea şi oferta modificată, după cum se poate
vedea şi din graficul de mai jos:

46
 14

Oferta scade iar cererea rămâne fixă. Uneori, din cauze obiective sau
chiar subiective, se poate întâmpla ca oferta să scadă. Apoi, urmează o penurie
de produse. Restabilirea echilibrului se realizează cel mai adesea prin creşterea
preŃurilor ca urmare a intensificării concurenŃei între cumpărători pentru
procurarea bunurilor. Creşterea preŃului va stimula firmele producătoare să
adopte anumite măsuri în vederea sporirii ofertei. Prin noua mişcare a preŃului
şi a ofertei va rezulta un nou preŃ de echilibru, după cum se poate vedea şi din
graficul de mai sus, unde:
C = curba cererii;
O, O1, O2 = curbele ofertei iniŃiale (O), majorate(O1) şi reduse (O2);
PE, PE1, PE2 = preŃurile de echilibru în cele trei situaŃii: iniŃială (PE),
creşterea ofertei (PE1) şi scăderea ofertei (PE2);
QE, QE1, QE2 = cantităŃile pentru care se realizează echilibrul în cele trei
situaŃii;
Eq, Eq1, Eq2 = punctele de echilibru: iniŃial (Eq), modificat prin creşterea
ofertei (Eq1) şi prin scăderea ofertei (Eq2).
Din reprezentarea grafică observăm că pornindu-se de la echilibrul
iniŃial stabilit în punctul Eq, în condiŃiile preŃului PE şi a cantităŃii qE, prin
creşterea ofertei (de la qE la qE1) scade preŃul de echilibru (de la PE la PE1), iar

14
Idem 13.
47
punctul de echilibru coboară în Eq1. Dacă oferta scade, situaŃia se inversează,
adică preŃul de echilibru va urca şi se va stabili în punctul Eq2, corespunzător
unei cantităŃi mai reduse (qE2).
În situaŃiile prezentate mai sus am încercat să scot în relief efectele
modificării separate a cererii şi ofertei (menŃinând când pe una când pe alta
nemodificate) asupra preŃului de echilibru. Practica ne-a demonstrat însă că
modificările ce apar în nivelul şi structura cereri şi a ofertei nu sunt izolate
unele de altele, ci sunt într-o anumită interdependenŃă şi se pot produce relativ
concomitent. Spre exemplu, creşterea ofertei are ca şi consecinŃă reducerea
preŃului şi atrage după sine creşterea cererii; dar creşterea cererii, fiind urmată
de creşterea preŃurilor, va determina creşterea ofertei. În situaŃiile când
modificarea cererii şi a ofertei au loc în acelaşi sens, efectul opus pe care-l
produc fiecare asupra preŃului de echilibru se anihilează cel puŃin partial şi
restabilirea echilibrului se poate realiza ca tendinŃă fără o schimbare
importantă a preŃului de echilibru. Când se modifică cererea şi oferta în
sensuri opuse (cazuri mai rare, dar posibile; de exemplu în România imediat
după revoluŃie, când cererea a crescut, oferta s-a redus simŃitor), efectul
acestora asupra preŃului de echilibru nu se anulează, cine însumează,
determinind o modificare substanŃială a preŃului de echilibru.
Determinarea preŃului de echilibru pe baza acŃiunii,conjugate a cererii
şi ofereti este un proces complex ce se desfaşoară în timp şi este influenŃat de
anumite condiŃii concrete din fiecare Ńară.

1.2.2. Determinarea (formarea) preŃului de echilibru în timp

Restabilirea echilibrului între cerere şi ofertă în urma dereglării sale

reprezintă un proces care reclamă un anumit interval de timp. În opinia Walras
– Hicks, echilibrul este stabil dacă în timp preŃul evoluează spre preŃul de
echilibru, iar după Marshall echilibrul este stabilit în situaŃia în care cantitatea
de bunuri evoluează în direcŃia cantităŃii de echilibru. Pornind de la această
ultimă ipoteză Alfred Marshall apreciază că sunt trei perioade de timp în care
se realizează, după caz, echilibrul instantaneu, echilibru pe termen scurt sau
echilibru pe termen lung.
* Echilibrul instantaneu se poate realiza pe perioade foarte scurte de
timp, de la o zi la alta, brusc , pe neaşteptate sau pe moment. În perioada
aceasta oferta, în general, rămâne constantă, nemodificată dar preŃul urcă brusc
datorită creşterii instantanee a cererii (de exemplu, la trufandale), după cum se
poate observa şi din graficul de mai jos.

48
 15

Din reprezentarea grafică observăm că pornind de la un echilibru al

cererii şi ofertei dat de punctual Eq de condiŃiile preŃului de echilibru Pq si a
cantităŃii qE, creşterea cererii neputând fi urmată de creşterea ofertei a
determinat o creştere bruscă a preŃului de echilibru( de la PE la PE1) pentru
aceeaşi cantitate qE, iar punctual de echilibru s-a mutat de la Eq la Eq1.
* Echilibrul pe termen scurt. Într-o perioadă relativ scurtă de timp,
firmele producătoare îşi majorează oferta folosind mai bine capacităŃile de
producŃie existente şi, în general, factorii de producŃie, datorită creşterii
preŃului de echilibru ca urmare a creşterii cererii. Acestea concretizându-se în
scăderea preŃului de echilibru şi a punctului de echilibru. În reprezentarea
grafică de mai sus observăm că noul preŃ de echilibru este PEq şi se realizează
în punctul Eq2 pentru o cantitate q2.
* Echilibrul pe termen lung. Într-o perioadă mai îndelungată, datorită
preŃurilor avantajoase, firmele producătoare îşi modernizează capacităŃile de
producŃie, fac noi investiŃii sau pot apărea noi firme în branşa respectivă, cu
rezultate notabile în realizarea unei oferte care să acopere cererea pe piaŃă.
Drept urmare, preŃul de echilibru (pe termen scurt) se va reduce realizându-se
un echilibru aşa zis final, care corespunde unui preŃ normal.

15
Idem 13.
49
 PreŃul de echilibru pe termen lung ( PEL) este mai mic decât preŃul de
echilibru pe termen scurt (PES) şi este net inferior faŃă de preŃul de echilibru
instantaneu (PEI).
PEI > PES > PEL

1.3. Strategii de preŃuri din perspectiva economiei de piaŃă

concurenŃiale din Ńara noastră

1.3.1. ConŃinutul şi elementele caracteristice strategiilor de preŃuri

O strategie desemnează liniile definitorii ale atitudinii şi conduitei unei

firme în vederea atingerii anumitor obiective. Strategia de preŃuri reprezintă un
mod concret de abordare a problematicii de preŃuri, o conduită a unei firme
faŃă de produsele sale pe o perioadă mai îndelungată. Când preŃul nu se poate
manevra efectiv de către firmă, el poate face obiectul unei viziuni de
perspectivă, a elaborării unor strategii şi tactici de preŃuri.
Elaborarea strategiilor de preŃuri nu se face fără întâmpinarea unor
dificultăŃi, care Ńin de cadrul limitat al deciziilor de preŃuri pentru o firmă, de
capacitatea acesteia în rezolvarea unor probleme complexe (cu multe
variabile). Totodată trebuie să se mai ştie că strategia de preŃuri este doar o
componentă dintr-un ansamblu care alcătuieşte politica de marketing. Strategia
de preŃ a unei firme va reflecta influenŃa factorilor externi, condiŃiile pieŃei,
factorii interni daŃi, mai ales costurile de producŃie. În cele din urmă, ea va
constitui un compromis între dorinŃe şi posibilităŃi, deoarece oferta firmei la
cerinŃele pieŃei va fi condiŃionată de posibilităŃile sale materiale şi
manageriale.
Coordonatele strategiei de preŃuri sunt obiectivele şi liniile strategice
de piaŃă, elementele cadru ale mixului de marketing şi ale politicii de
marketing. Comparâdu-se cu celelalte componente ale mixului de marketing,
stategia de preŃuri constituie elementul sau factorul determinant. Spre
exemplu, stategia de produs a unei firme reprezintă o coordonată în formularea
strategiilor de preŃ, dar în comparaŃie cu distribuŃia şi promovarea pot să existe
situaŃii diferite. În acest sens, se alege varianta de distribuŃie care poate asigura
obŃinerea preŃurilor prioritate, ori se ajustează preŃurile în funcŃie de opŃiunile
privind distribuŃia; se intensifică activitatea promoŃională pentru susŃinerea
preŃului sau strategia preŃurilor (joase) poate face inutilă desfăşurarea
activităŃii promoŃionale.
Profilul activitaŃii firmei şi specificul pieŃei influenŃează strategiile de
preŃuri. Uneori, în cadrul aceluiaşi domeniu de activitate, strategiile se pot
diferenŃia de la o firmă la alta (şi de la o perioadă la alta, în cadrul aceleiaşi

50
firme), în funcŃie de politica globală de marketing, de strategiile de produs, de
puterea sinergică a firmei etc.
Stategia de preŃuri este caracterizată de următoarele elemente: nivelul
preŃurilor, diversitatea preŃurilor şi mobilitatea lor în timp. Combinând
variantele aferente fiecărui element al strategiei de preŃ, rezultă mai multe
tipuri de strategii, fiecare putând avea mai multe forme concrete.
– Nivelul preŃurilor este elementul cel mai important şi criteriul
dominant al strategiei de preŃ. PreŃul, prin nivelul său, este obstacolul cel mai
greu de trecut, în realizarea actului de vânzare – cumpărare, în general, în
negocierile comerciale. MulŃi clienŃi sau parteneri convinşi de oportunitatea
achiziŃionării unor bunuri, renunŃă să-l mai cumpere sau obiectează şi
reacŃionează în mod diferit la anunŃarea nivelului preŃului. Deci, aderenŃa
produselor şi serviciilor la piaŃă, accesibilitatea lor la consumator, depind de
nivelul preŃurilor. Alegerea strategiei de preŃuri se face pornind de la natura
produsului şi segmentului de piaŃă căruia i se adresează, dar punând un accent
deosebit pe nivelul lor. Dacă avem o piaŃă stratificată după nivelul veniturilor,
strategia preŃurilor se poate orienta după consumatorii cu venituri mari,
mijlocii sau mici.
Având în vedere scopul urmărit, o firmă poate proceda la alegerea
oricăreia din cele trei tipuri de strategii privind produsul său:
– Stategia preŃurilor: – înalte;
– moderate;
– joase.
De exemplu, o firmă producătoare de bunuri de larg consum
(încălŃăminte, tricotaje, confecŃii, porŃelanuri, etc) îşi poate orienta profilul de
activitate spre produse destinate publicului larg, cu preŃuri mijlocii sau joase,
în timp ce altele se pot orienta spre produse de calitate superioară, cu preŃuri
înalte.
Strategia preŃurilor înalte poate avea motivaŃii diferite şi anume:
– Fructificarea avantajului de piaŃă (skimming prices) oferit de
noutatea produselor firmei;
– Cultivarea imaginii unor produse cu performanŃe de excepŃie
(premium prices);
– Folosirea preŃurilor înalte cu rolul de protecŃie (umbrella prices) a
altor produse sau, în unele cazuri speciale, a competitorilor mai slabi.
Strategia preŃurilor joase se aplică în unele situaŃii, chiar sub nivelul
costurilor, la cîteva produse din nomenclator sau pe perioade de timp limitate,
în scopul pătrunderii pe anumite pieŃe (penetration prices), al descurajării sau
Ńinerii la distanŃă a unor eventuali concurenŃi (keep-out prices), al promovării
vânzărilor (promotional prices), etc. În unele cazuri, sunt firme care în profilul
lor de activitate intră ansambluri de produse şi servicii, legate între ele prin
destinaŃia comună, recurg la sistemul gratuităŃilor, în preŃurile şi tarifele

51
aplicate cuprind şi echivalentul produselor şi serviciilor puse la dispoziŃia
cumpărătorilor în mod gratuit.
Datorită unor poziŃii mai modeste pe piaŃă, unele firme pot practica
strategii de aliniere a nivelului preŃurilor concurenŃilor pentru produsele lor.
În practică, unele firme mai apelează şi la alte reguli, în sensul că
preŃurile pot cuprinde cote de profit substanŃial diferite pentru componentele
subansamblurilor de produse oferite (de exemplu, preŃuri cu profituri diferite
pentru elementele de hard şi cele de soft ale computerelor, pentru utilaje
industriale şi pentru piese de schimb etc.)
De asemenea, preŃurile psihologice au o arie largă de răspândire şi Ńin
de sensibilitatea cumpărătorilor faŃă de nivelul acestora, de componentele
raŃionale şi iraŃionale ale comportamentului de cumpărare.
Alteori, diferenŃierea nivelului preŃurilor se mai poate face şi ca urmare
a elementelor diferite pe baza cărora firmele îşi stabilesc preŃurile: costuri,
cerere sau concurenŃă.
– Un alt criteriu de diferenŃiere a strategiilor, care este srâns legat de
primul, îl constituie gradul de diversificare a preŃurilor. În funcŃie de gradul
de diversificare sortimentală a produselor şi de gradul de omogenitate a pieŃei
căreia îi sunt adresate sortimentele, firmele pot să-şi propună folosirea unor
game de preŃuri de întindere diferită. Produsele cu un sortiment larg de calităŃi
poate fi mai restrânsă dacât gama sortimentală, când diferenŃierile dintre
costurile unor sortimente sunt mici, sau mai largă, când unele firme sunt
preocupate de a provoca adâncirea segmentării pieŃei.
În cazul firmelor producătoare, posibilităŃile de diversificare a
preŃurilor sunt mai restrânse decât în cazul firmelor comerciale care sunt mai
largi, aceasta datorită faptului că au posibilitatea desfacerii simultane de
mărfuri aparŃinând mai multor producători. Astfel, firmele comerciale pot
desface sortimente de mărfuri aflate pe toate treptele de preŃ, încredinŃând unor
unităŃi sarcina comercializării sortimentului complet de mărfuri şi profilând
celelalte unităŃi pe produse de anumite preŃuri, în funcŃie de zona în care sunt
amplasate şi de structura cumpărătorilor. De asemenea, firmele pot
comercializa sortimente aflate şi numai pe anumite trepte de preŃ. Structura
mărfurilor comercializate depinde deci, şi de strategia de preŃ care s-a avut în
vedere.
Odată stabilită strategia de preŃ, înseamnă că preŃurile sortimentelor
firmei au fost abordate ca un snsamblu (microsistem), în cadrul căruia fiecărui
preŃ individual îi revine un rol subordonat microsistemului. PreŃurile
sortimentelor unui produs sau grup de produse se pot stabili dacă se porneşte
de la preŃurile fiecăruia în parte, făcându-se abstracŃie de apartenenŃa lor la
grupa sau linia de produse. Abordate într-o viziune de marketing însă, ele ar
trebui stabilite considerându-se ca şi componente ale unei linii de preŃuri (price
lining). În unele cazuri, preŃurile unor sortimente se pot sacrifica în favoarea
altora sau pot servi ca mijloc de acoperire a unor manevre ale firmei. Deci,
52
prin preŃurile oferite se urmăreşte uneori nu profitabilitatea fiecărui produs
(serviciu) al firmei, ci optimizarea globală, pe termen lung a activităŃilor sale,
lărgirea clientelei stabile, consolidarea pieŃei etc.
– Durabilitatea în timp sau gradul de mobilizare a preŃurilor
reprezintă un alt criteriu de diferenŃiere a strategiilor de preŃuri. Evident, este
vorba numai de cazuri şi măsuri în care firmele pot decide sau influeŃa
stabilitatea sau mobilitatea preŃurilor.
Strategiile care se bazează pe mobilitatea preŃurilor pot îmbrăca diferite
forme:
– modificarea preŃurilor întru-n număr mai mic sau mai mare de etape;
– modificarea preŃurilor în proporŃii mai substanŃiale sau modeste;
– folosirea preŃurilor psihologice etc.
PreŃurile psihologice au la bază trăsăturile psihice ale cumpărătorilor,
sensibilatea lor faŃă de nivelul preŃurilor, comportamentul de cumpărare mai
mult sau mai puŃin raŃional. Aici sunt semnificative preŃurile formte din cifre
impare sau preŃuri care sunt fixate sub un număr rotund (de ex. 99 sau 98).
Cifrele rotunde sunt percepute ca un prag psihologic peste care clientul nu este
dispus să plătească. Odată depăşit acest prag, inhibă un procent important de
cumpărători. Se mai cunosc şi alte forme ale preŃurilor psihologice: preŃuri de
prestigiu, preŃuri leader, preŃuri momeală (bait prices), preŃuri magice
(terminate cu cifra 9). În funcŃie de profilurile socio – demografice,
consumatorii nu sunt în totalitatea lor sensibili la preŃuri, iar cei sensibili sunt
fideli anumitor preŃuri: ridicate, medii sau scăzute.
Strategiile acestea de preŃuri, dacă sunt corelate cu politica de produs
pot duce la forŃarea ciclului de viaŃă al produsului, în sensul reducerii sau
prelungirii acestuia. Acestea, asociate cu o politică promoŃională
corespunzătoare, pot conduce la o pătrundere a produsului pe noi segmente de
piaŃă, la sporirea utilizărilor date produsului, la intensificarea consumului etc.
Trebuie reŃinut că nu orice modificare de preŃ se înscrie într-o anumită
strategie. De exemplu, reducerile de preŃ datorate slabei aderenŃe a produselor
la piaŃă dau dovadă mai degrabă, de o lipsă de strategie a firmelor, de
deficienŃe în stabilirea preŃului iniŃial ori în lansarea produsului pe piaŃă. În
unele situaŃii, reducerile de preŃuri pot fi folosite ca mijloace promoŃionale
îmbrăcând formele specifice ale acestora.
Strategia de preŃ, care exprimă conduita (atitudinea) unei firme faŃă de
preŃurile produselor sale, privite prin prisma celor trei criterii (nivel,
diversitate, mobilitate), nu trebuie să se confunde cu tacticile de preŃuri prin
care se materializează strategia respectivă. Măsurile concrete care se adoptă de
firmă pe linie de preŃuri, impuse de anumite situaŃii reprezintă tacticile de
preŃuri. Dacă o firmă, într-un an, spre exemplu, soldarea stocurilor sezoniere
a efectuat-o într-o singură etapă, iar în anul următor, în două sau mai multe
etape, nu îseamnă ca s-a schimbat strategia, ci că situaŃiile specifice din feicare
an au solicitat tactici diferite, în cadrul aceleiaşi strategii.
53
 Datorită dinamismului preŃurilor, o strategie de preŃ trebuie să fie
suficient de elastică, folosind tactici corespunzătoare, iar dacă condiŃiile piaŃei,
în continuă schimbare, fac necesare modificări mai importante, se poate
reevalua periodic strategia. În cazul bunurilor de consum, strategiile de preŃuri
se pot caracteriza prin: preŃuri relativ joase (care pot fi accesibile
consumatorilor cu venituri modeste), diversificate pe mai multe trepte şi cu
niveluri variabile în funcŃie de etapele ciclului de viaŃă al bunurilor.
Strategiile de preŃuri diferenŃiate rezultă şi din operaŃiunea diferită a
firmelor în privinŃa elementului de bază pe care se fundamentează nivelul
preŃurilor. În acest sens, se disting strategii de preŃuri orientate după costuri,
după cerere, după concurenŃă şi calitate. În opinia unor economişti occidentali,
ar mai fi încă o variantă şi anume: orientarea după diferite reglementări
fundamentale şi legislative, având în vedere frecvenŃa acestora în practica
preŃurilor.

1.3.2. Strategiile de preŃuri orientate după costuri

Orientarea preŃului după costuri ( cost-plus pricing ) ar părea cea mai

raŃională strategie, având în vedere ponderea mare a costurilor în preŃ. Această
orientare pleacă de la premisa că preŃurile care se vor obŃine trebuie să asigure
recuperarea costurilor şi realizarea unui profit net corespunzător efortului
depus şi riscului asumat. PreŃurile nu au voie să coboare sub un anumit nivel
de costuri denumit şi punctul mort. Când producŃia unei firme ajunge la
anumiŃi parametri de calitate, iar costurile se înscriu în niveluri raŃionale,
atunci se poate pune problema elaborării şi practicării de strategii de preŃuri
care pornesc de la costuri, la care se mai adaugă anumite rate de profit.
Uneori, o firmă, în elaborarea strategiei sale de preŃ, poate folosi ca
bază de plecare pentru toate pieŃele, anumite costuri totale (fixe), la care
adaugă marje variabile de la o piaŃă la alta, în funcŃie de conjunctura fiecăreia,
de existenŃa unor înŃelegeri sau acorduri încheiate, etc. O asemenea strategie
a fost aplicată în cazul exporturilor româneşti de produse lemnoase,
petroliere, utilaje de foraj, etc.
Firmele mari ce deŃin poziŃii însemnate pe piaŃă, au posibilitatea
practicării şi a altor alternative strategice, care sunt bazate atât pe marje
variabile, cât şi pe costuri variabile după seriile de produse fabricate, care se
extind sau se restrâng, în funcŃie de posibilităŃile de desfacere.
Pentru investiŃiile cu importante activităŃi de export, se pot utiliza aşa-
zisele strategii de preŃuri-obiectiv (target-pricing), adică preŃuri medii
determinate pe perioade mai lungi, care au drept scop asigurarea amortizării
rapide a investiŃiilor pentru producŃia destinată exportului şi atenuarea unor
fluctuaŃii datorate conjunturii. Astfel de strategii au prins contur în

54
economia românească în cazul investiŃiilor privind unităŃile de rafinare a
petrolului, combinate petrochimice, etc.
Strategia de preŃuri orientată după costuri, are în vedere realizarea unui
anumit nivel minim al vânzărilor, sub care preŃul ar fi neacoperitor, aşa cum se
poate observa şi în graficul de mai jos:

Având în vedere schimbările relative ale componentelor preŃului unitar,

precum şi faptul că există diferite moduri de calculare a costului unui produs,
strategiile de preŃuri bazate pe costuri ridică unele probleme. Prin urmare,
apare ca o necesitate calcularea costurilor variabile şi fixe, a costurilor
marginale, a pragului de rentabilitate, şi a volumului minim al vânzărilor etc.
Astfel, împărŃirea costurilor în costuri variabile şi costuri fixe este
determinată de existenŃa „punctului mort”, care ne arată că încasările din
vânzări acoperă costurile totale, iar profitul în acest punct este zero. Deci,
pentru un preŃ de vânzare dat, se poate calcula numărul unităŃilor de produs
destinate vânzării pentru atingerea punctului mort. Cunoaşterea acestui punct,
apropiat potenŃialului pieŃei, permite să se aprecieze viitorul produsului, să se
estimeze momentul din care un produs poate deveni profitabil. De aici
importanŃa metodei pentru lansarea pe piaŃă a unor produse noi.
Firma care determină preŃurile în funcŃie de costurile variabile, (prin
metoda direct costing), poate să adauge o marjă brută la costul variabil,
destinată să acopere o parte a costurilor fixe şi obŃinerea unui profit. În acest

55
sens, determinarea costului complet, a preŃului de vânzare şi structura preŃului
se pot reda sintetic în felul următor16:

Această structură a costurilor, asociată cu elasticitatea cererii, permite

formularea unor concluzii privind atitudinea firmei faŃă de preŃurile produselor
sale, în câteva situaŃii mai importante, după cum se poate vedea din tabelul de
mai jos:

Costuri Costuri variabile ridicate Costuri variabile scăzute

Costuri fixe reduse Costuri fixe ridicate
Cerere
Cerere elastică MenŃinerea preŃurilor Scăderea preŃurilor

Cerere inelastică Creşterea preŃurilor MenŃinerea preŃurilor

Stabilirea costului produsului se poate face şi prin însumarea la

costurile variabile ale produsului a unei cote părŃi din costurile fixe ale firmei,
determinate cu ajutorul unor chei de repartizare (care uneori pot fi arbitrare).
Metoda are un neajuns care provine din repartizarea costurilor fixe pe o
cantitate dată de produse destinată vânzării, care este dificil de a o cunoaşte,
atâta timp cât cantitatea vândută depinde de preŃul de vânzare. Dar preŃul este

16
M. Chevalier – “Fixation des prix et strategie marketing”, Paris, Dalloz, după P.L. Dubois,
A. Jolibert – «Le marketing, fondaments et practique», Economica, Paris, 1989; traducere
D.Dican şi S. Funar – Imprimeria Ardealul Cluj-Napoca, 1994, vol. II, pg. 137-142.
56
el însuşi o funcŃie a costului, (în această strategie) şi deci şi parŃial şi a
repartizării costurilor fixe.
Strategiile de preŃuri orientate după costuri trebuie să aibă în vedere
evoluŃia costurilor în funcŃie de cantităŃile de produse fabricate sau vândute şi
de experienŃa acumulată, care pot conduce la o estimare optimă a formulei
strategice de preŃ.
Costul mediu, în general, are tendinŃă de scădere pe măsura creşterii
volumului producŃiei (deoarece costurile fixe se repartizează pe o cantitate mai
mare de produse) şi experienŃa de producŃie creşte. EvoluŃia descrescătoare a
costului mediu în funcŃie de experienŃa de producŃie acumulată este cunoscută
sub denumirea de curbă de experienŃă (curba de învăŃare).
Firma care stabieşte o strategie de preŃ pe baza curbei de experienŃă îi
necesită mult discernământ şi o implică în anumite riscuri, deoarece reducerea
preŃului pe măsura scăderii costurilor ar putea crea imaginea unui produs de
slabă calitate sau care se învecheşte.
DificultăŃile în calcularea costurilor fixe reale pe produs, a costurilor
marginale, a costurilor complete şi a evoluŃiei lor, a pragului de profitabilitate
şi a anticipării volumului vânzărilor, alături de o serie de restricŃii impuse de
piaŃă, limitează posibilităŃile de aplicare pe scară largă a acestei strategii de
preŃuri.

1.3.3. Strategiile de preŃuri orientate după cerere

În vederea stabilirii preŃurilor, o firmă trebuie să ia în considerare

sensibilitatea pieŃei faŃă de preŃ. Cererea ori clientela firmei poate fi o frână în
calea creşterii sau diminuării preŃurilor. Aceste strategii de preŃuri orientate
după cerere sunt mai rar folosite. Ele apar în situaŃiile când raporturile dintre
cerere şi ofertă prevalează asupra celor dintre ofertanŃi. Când concurenŃa
lipseşte sau este moderată, desfăşurându-se paşnic, preŃurile pot interveni ca
instrument de echilibru a cererii cu oferta, prin forŃarea nivelului lor atât cât
suportă piaŃa apoi, firmele pot folosi acele combinaŃii cantităŃi – preŃuri care la
asigură maximizarea profitului.
Asemenea strategii aplică firmele care mizează pe elasticităŃi diferite
ale cererii în funcŃie de preŃuri şi pe posibilitatea substituirii produselor în
consum. Elasticitatea ridicată conduce la creşterea ofertei, când există
capacităŃi de producŃie folosite incomplet sau care se pot lărgi cu uşurinŃă. Dar
şi cererea inelastică poate fi avută în vedere, mai ales, în conjuncturile
majorării preŃurilor.
Stabilirea de către o firmă a strategiei sale de preŃ orientată pe baza
cererii presupune, pentru început, evaluarea presiunii cereii, în diversele ei
forme. Plecând de aici, firma poate să stabilească preŃuri diferenŃiate în funcŃie

57
de capacitatea diferită de cumpărare a pieŃelor, de versiunile produsului, de
locul şi timpul desfacerii lui.
La stabilirea acestor strategii, un alt element ce trebuie analizat şi luat
în considerare, îl reprezintă elasticitatea cererii în funcŃie de preŃ (directă şi
încrucişată), determinând modificări mai mari, sau mai mici, în nivelul
vânzărilor. În general, raportul dintre evoluŃia cererii şi evoluŃia preŃurilor este
invers proporŃional.
PreŃurile orientate în baza cererii ridică o serie de probleme legate, mai
întâi de faptul că oscilaŃiile de preŃuri apar, atât drept consecinŃe ale
modificării cererii, cât şi cauze ale schimbării acesteia. Spre exemplu, cererea
ridicată şi în creştere poate determina creşterea preŃurilor (stimulând totodată
oferta), iar o cerere în scădere poate avea ca rezultat reducerea preŃurilor, dar
şi a ofertei. Deci, acest raport între cerere şi preŃ este unul complex, de
intercondiŃionare reciprocă atât cererea cât şi preŃul pot fi, ori cauză, ori efect.
Orientarea preŃurilor în funcŃie de cerere, în cazul exportului
produselor, prezintă o altă dificultate care constă în faptul că elasticitatea
cererii prezintă oscilaŃii geografice pentru acelaşi produs. Anumite organisme
internaŃionale au elaborat unele tabele (F.A.O., pentru produsele alimentare
sau Comisia Economică pentru Europa sau O.N.U., pentru maşini şi utilaje)
din care se pot alcătui hărŃi ale elasticităŃii cererii în funcŃie de preŃ, pe grupe
de produse şi pe Ńări.
O altă dificultate în stabilirea unei strategii de preŃ, este determinată de
fptul că raportul cerere – preŃ nu este doar un raport bilateral, ci fiecare din
cele două componente (la rândul lor) pot fi influenŃate de alŃi factori. De
exemplu, cererea poate fi influenŃată şi de presiunea concurenŃei, nivelul de
prmovare al produselor, uşurinŃa satisfacerii unor nevoi, apariŃia unor
substituenŃi, natura produselor (independente, asociate, etc.). Totodată, trebuie
remarcată şi existenŃa unor trăsături de comportament diferite ale
consumatorilor (mai mult sau mai puŃin naŃionale) şi anume: atracŃia anumitor
preŃuri (psihologice), inegalitatea sensibilităŃii consumatorilor la preŃ,
aprecierea preŃului ca un indicator de calitate de către unii consumatori,
existenŃa unei zone de preŃ acceptabile (de referinŃă) mai restrânse sau mai
largi, etc.
După Thomas T. Nagle17 există nouă factori ai sensibilităŃii
cumpărătorilor faŃă de preŃ şi anume:
– valoarea de unicat a produsului;
– existenŃa unui înlocuitor;
– dificultatea comparaŃiei (cu cât un produs este mai rar, nu are
înlocuitori şi este mai greau de comparat, cu atât sensibilitatea este mai
redusă);

17
Thomas T. Nagle “Strategia şi tactica stabilirii preŃurilor”, BRANDBUILDERS, Bucureşti,
2008, pg. 196, trad. Raluca Andrei.
58
 – mărimea cheltuielilor totale;
– avantajele finale (cu cât cheltuielile de achiziŃie sunt mai reduse în
raport cu mărimea veniturilor băneşti ale cumpărătorilor, cu atât sensibilitatea
la preŃ este mai redusă);
– participarea la cheltuielile de promovarea a produsului (de către alte
persoane reduce sensibilitatea la preŃ);
– asocierea în utilizare;
– imaginea produsului (cu cât posibilitatea asocierii este mai mare şi
imaginea produsului mai bună, cu atât se reduce sensibilitatea la preŃ);
– posibilitatea de stocare (cumpărătorii sunt mai puŃin sensibili la preŃ
dacă nu pot stoca produsul cumpărat).
De asemenea, elasticitatea cererii în raport cu preŃul se mai pote
aprecia pe baza unor anchete (sondaje) în rândul unui eşantion reprezentativ de
consumatori potenŃiali ai unui produs, cărora li se solicită să indice preŃul
maxim pe care l-ar accepta pentru cumpărarea produsului şi preŃul minim sub
care nu ar cumpăra niciodată produsul, de teamă să nu fie de slabă calitate.
Pornind de la răspunsurile date, se poate stabili o zonă de acceptabilitate a
preŃurilor de către piaŃă (o zonă a preŃurilor de referinŃă) şi un preŃ psihologic.
Pe pieŃele externe, strategiile de preŃuri sunt influenŃate şi de alŃi
factori: taxele vamale, condiŃiile locale de concurenŃă, preŃul produselor locale,
stabilitatea cererii, barierele tarifare, contingentările de produse, factorii
sezonieri şi caracterul ciclic al pieŃei, cheltuielile de tranzit etc.

1.3.4. Strategiile de preŃuri orientate după concurenŃă

Strategia cea mai frecvent folosită în Ńările cu economie de piaŃă şi mai

ales în cazul exporturilor, o reprezintă orientarea preŃurilor după concurenŃă.
De altfel, într-o economie dominată de concurenŃa pe piaŃă nu se pot ignora,
fără anumite riscuri, preŃurile ce rezultă din competiŃia între ofertanŃii
produselor. Firmele care practică o astfel de strategie, se străduiesc să menŃină
un nivel de preŃuri corelat cu cel practicat de alŃi concurenŃi (ex. exportatori),
în general, fără a se referi la costuri de producŃie sau la cerere, sprijinindu-se
pe prezumŃia că nivelul mediu de preŃuri al pieŃei reprezintă o bază rezonabilă
de acoperire a costurilor. În fiecare strategie de preŃ, modul concret de
orientare şi raportare la concurenŃă este determinat de poziŃia firmei pe piaŃă,
de forŃa de care dispune şi prestigiul de care se bucură, de obiectivele şi
perspectivele cotei de piaŃă etc. Având în vedere aceste elemente, se pot
determina mai multe variante de strategii de preŃuri orientate după concurenŃă.
Ca urmare, prin politica lor de preŃuri, firmele vor urmări să anticipeze şi să
fructifice în avantajul lor reacŃia celorlalte firme competitoare, la acŃiunile
proprii desfăşurate pe piaŃă. Firmele cu o cotă pe piaŃă redusă (mai slabe, mai
mici) sau intrate recent în competiŃie, vor face tot ce le stă în putinŃă în aşa fel
59
încât să-şi analizeze preŃurile pentru a fi competitive, să reziste concurenŃei.
Dacă legislaŃia le permite, uneori există posibilitatea unor înŃelegeri între
firmele competitoare în privinŃa preŃurilor. Dar, preŃurile existente pe piaŃă,
sunt în general, rezultatul desfăşurării spontane a raporturilor de forŃe dintre
concurenŃi.
DeŃinerea unei poziŃii modeste pe piaŃă de către unele firme, face ca
acestea să Ńină seama de concurenŃii mai puternici, de preŃurile impuse de
aceştia, să adopte strategii de preŃuri pur imitative sau strategii diferenŃiate,
după cum au în vedere imitarea fidelă a manevrelor concurenŃilor principali
sau o reacŃie la mişcarea acestora, dar cu o anumită distanŃare. Această
variantă de strategie de preŃ are un rol total defensiv şi multe dezavantaje, mai
ales pentru firmele mici (slabe), care se pot afla uneori în situaŃia de a vinde la
preŃuri sub costurile lor proprii. Varianta respectivă nu poate fi evitată în
comerŃul cu anumite produse omogene, de masă, care nu se pot diferenŃia de la
o firmă la alta.
Strategiile de diferenŃiere a preŃurilor faŃă de cele ale concurenŃei,
sunt superioare, dar necesită multă abilitate. Ele au în vedere supravegherea
atentă şi chiar anticiparea acŃiunilor concurenŃei, precum şi evaluarea efectului
acestor acŃiuni. Folosirea acestor strategii face necesară asigurarea
concordanŃei cu preŃurile concurenŃei, dar nu o copiere a acestora. Dacă
concurenŃa majorează sau reduce preŃurile, de exemplu, face ca firma în cauză
să procedeze la fel, dar modificările de preŃuri pot fi de proporŃii relativ
diferite sau pot fi operate cu un anumit decalaj de timp. Dacă operaŃiile acestea
sunt bine gândite de firmă, ele pot înscrie firma pe traiectoria corespunzătoare
pieŃei, consolidându-şi treptat poziŃia sa şi chiar extinzându-şi activitatea pe
piaŃă.
Demnă de luat în seamă este şi atitudinea ofensivă afirmei, prin luarea
unei anumite distanŃe faŃă de mişcările concurenŃei, în vederea descifrării mai
clare a intenŃiilor ulterioare ale acesteia şi pentru a încerca alte posibilităŃi de
răspuns la acŃiunile concurenŃei, respectiv de compensare a efectului
modificării de preŃ. Reducerea preŃului de către concurenŃă, de exemplu, poate
fi compensată prin îmbunătăŃirea activităŃii de service, prin acordarea unor
facilităŃi de cumpărare, prin acŃiuni publicitare, etc. Deşi această variantă de
strategie de preŃ este superioară cele pur imitative, este mai puŃin folosită,
datorită dificultăŃilor sale de pus în practică.
Aceste strategii de preŃuri orientate după concurenŃă, în diferitele lor
variante (pur imitative, diferenŃiate sau convenŃionale – când mai multe firme
se înŃeleg în privinŃa preŃurilor) au o frecvenŃă largă nu numai pe pieŃele
interne, ci şi pe cele externe.
Strategiile de preŃuri folosite pe pieŃele externe, ridică însă unele
probleme, condiŃionând aplicarea lor eficientă. Una dintre acestea o constituie
comparabilitatea produselor proprii cu cele ale concurenŃei, având în vedere
diferenŃe între caracteristicile produselor. Aceasta este o problemă pentru că
60
este dificil să se găsească produse identice sau apropiate (de ex. la utilaje,
maşini, instalaŃii sau produse chimice etc.) în două Ńări diferite, chiar dacă ele
îndeplinesc aceeaşi funcŃie. Urmează apoi compararea produselor în timp,
deoarece ritmul modificării nivelului tehnic şi calitativ al produselor respective
diferă de la o Ńară la alta. Pentru compararea performanŃelor produselor sunt
necesare analize de regresie, de corelaŃie a parametrilor tehnico – economici,
stabilindu-se totodată coeficienŃii de echivalenŃă ai parametrilor respectivi, iar
în baza lor aproximându-se preŃurile de export (uneori şi preŃurile interne) în
funcŃie de nivelul preŃurilor practicate de concurenŃă.
Evaluarea cheltuielilor de distribuŃie şi desfacere, reprezintă o altă
problemă a strategiei analizate, cheltuieli care se pun peste preŃul de export
propriuzis, rezultând preŃul final. În unele Ńări, de exemplu, firmele includ (de
regulă) cheltuielile acestea în cheltuielile comparabile. Una din bazele de
plecare în determinarea acestor cheltuieli (şi a preŃului de export) poate fi
luarea în calcul a preŃului ce se va plăti de cumpărătorul final din Ńara care
imprtă produsul (în cazul bunurilor de consum – preŃurile cu amănuntul, iar
pentru lijloacele de producŃie – preŃurile de achiziŃie), preŃ din care se se scadă
preŃul intern de export (transformat în valută).
Adoptarea strategiilor de preŃuri la export orientate după concurenŃă,
obligă firmele la o cât mai reală şi atentă evaluare a preŃurilor practicate pe
pieŃele externe, cu care să se compare preŃurile de export estimate, în vederea
aflării gradului de competitivitate al produselor proprii şi a stabili cea mai
eficientă strategie. Cunoaşterea preŃurilor externe este de asemenea o problemă
foarte dificilă, datorită particularităŃilor pieŃelor fiecărei grupe de produse în
parte. Spre exemplu, pentru bunurile de consum de importanŃă deosebită sau
pentru resurse, informaŃiile se pot obŃine mai uşor (prin cotaŃiile la bursă), iar
pentru maşini, utilaje şi instalaŃii, informaŃiile sunt mult mai greu de obŃinut,
datorită atât complexităŃii lor cât şi al secretului tehnologic.
În cadrul fiecărei strategii de preŃ, firmele practică şi tactici de preŃuri
adecvate fiecărui caz în parte de scopul obŃinerii unor poziŃii favorabile pe
piaŃă. Astfel, o firmă care dispune de un oarecare avans în progresul tehnic sau
de o conjunctură favorabilă, ce îi asigură o poziŃie puternică pe piaŃă, va
proceda la aplicarea unor tactici active, de vârf, în vederea valorificării acestor
avantaje. Iar firmele cu posibilităŃi mai reduse (slabe) însă, îşi aliniază
preŃurile lor de export – import la cele practicate de concurenŃi şi Ńin cont de
presiunea pieŃei, adoptând tactici pasive. În practică, firmele mai apelează şi la
tactici de preŃuri de penetrare, mai ales în cazurile când încearcă preluarea
unor cote cât mai mari din capacitatea de absorbŃie a pieŃelor, cu ajutorul unor
preŃuri temporar mai reduse decât cele oferite de concurenŃă.
Fundamentarea strategiilor şi tacticilor de preŃuri, obligă firmele la o
cunoaştere profundă a prognozelor legate atât de preŃurile interne, dar şi de
cele internaŃionale.

61
 1.3.5. Strategiile de preŃuri orientate după calitate

Firmele care produc sau vând un anumit bun sunt confruntate cu o

problemă deosebită si anume cea legată de locul pe care-l ocupă produsul său
pe o piaŃă (pieŃe) din punctul de vedere al calităŃii şi al preŃului. Ele pot să
poziŃioneze produsul pe un nivel mediu (de exemplu) sau pe diferite nivele
dedesubtul sau deasupra acestuia. Produsele de lux şi cu performanŃe deosebite
se situează pe treptele cele mai ridicate, iar produsele care sunt atractive numai
datorită preŃului scăzut se găsesc pe treapta cea mai de jos.

Cel mai puternic se manifestă concurenŃa între produsele aflate pe

acelaşi nivel de calitate. În realitate însă, între firme poate avea loc şi o
concurenŃă încrucişată preŃ – calitate ce priveşte produsele de diferite calităŃi,
aşa după cum se poate observa şi din schema de mai jos:

CALITATEA PREłUL
PRODUSULUI RIDICAT MEDIU SCĂZUT
RIDICATĂ 1.Strategie de 2.Strategia valorii 3.Strategia valorii
exceptie ridicate superioare
MEDIE 4.Strategia 5. Strategia valorii 6.Strategia valorii
pretului ridicat medii acceptabile
SCĂZUTĂ 7.Strategia 8.Strategia falsei 9.Strategia
“jefuirii” economii economisirii

Din combinarea celor trei niveluri de calitate şi pret, rezultă nouă

strategii care pot fi practicate în diferite situaŃii. Astfel, strategiile de pe
diagonală (cu numerele 1, 5, 9) pot fi aplicabile concomitent de firme diferite
pe aceeaşi piaŃă, una din firme oferind un produs de calitate superioară la un
preŃ ridicat, alta un produs de calitate medie la un preŃ mediu, iar a treia firmă
poate oferi un produs de calitate slabă la un preŃ scăzut. Activarea simultană pe
piaŃă a celor trei firme este condiŃionată de existenŃa a trei categorii de
cumpărători: unii interesaŃi de calitate, alŃii de preŃ, iar alŃii interesaŃi atât de
calitate cât şi de preŃ şi care pun în balanŃă aceste două elemente.
Strategiile ce se află deasupra diagonalei (cu numerele 2, 3, 6)
reprezintă o “ameninŃare” pentru strategiile situate pe diagonală, deoarece aici
se oferă produse de aceeaşi calitate ridicată, dar la un preŃ mediu (2) sau chiar
scăzut (3) sau de o calitate medie, dar la un preŃ scăzut (6).
Strategiile situate sub diagonală (cu numerele 4, 7, 8) solicită un preŃ
prea mare în comparaŃie cu calitatea produselor, determinând o reacŃie
necorespunzatoare (negativă) a cumpărătorilor care se vor simŃi lezaŃi
62
(inşelaŃi), mai ales în cazul strategiei cu numarul 7. Pentru aceasta, asemenea
strategii, este bine să fie evitate sau utilizate o perioadă cât mai scurtă de timp.
Între firmele care folosesc una din strategiile de calitate-preŃ 2 şi 4 sau
3, 5 şi 7 ori 6 şi 8, poate avea loc o concurenŃă incrucişată cu şanse mari de
câştig fiind firmele care oferă produse de calitate mai bună la aceleaşi preŃuri
sau la preŃuri mai reduse. Strategiile de calitate-preŃ au un parcurs mai
complicat în cazul în care economia unei Ńări intră (este) într-o perioadă de
recesiune, când numărul cumpărătorilor scade, iar preferinŃele lor se îndreaptă
spre produse mai ieftine. În asemenea situaŃii, firmele sunt obligate să treacă la
indentificarea alternativelor strategice care pot rezulta din combinarea
deciziilor pe linie de calitate şi de preŃ, alegând varianta cea mai bună şi tinând
cont de motivaŃia şi obiectivele urmărite, precum şi de consecinŃele aplicării
fiecarei variante. Aceste variante strategice de calitate-preŃ în perioada de
recesiune, cu motivaŃia şi cerinŃele lor le putem reda în schema de mai jos18:

VARIANTELE MOTIVAłIA CONSECINłELE

SRATEGICE
1. MenŃinerea Firma se bucură de o
preŃului şi a calităŃii mare fidelitate a
percepute. Alegerea clienŃilor săi. Este de
anumitor categorii de preferat să se cedeze
cumpărători. concurenŃei clienŃii cu
venituri mai mici.
2. Creşterea preŃului Acoperirea costurilor în
şi a calităŃii creştere cu ajutorul unor
percepute. preŃuri mai mari.
ÎmbunatăŃirea calităŃii
pentru a justifica
creşterea preŃurilor.
3. MenŃinerea Costă mai puŃin să fie
preŃului şi creşterea menŃinute preŃurile decât
calităşii percepute. să fie îmbunătăŃită
calitatea percepută.
4. Reducerea parŃială Trebuie acordată
a preŃului şi creşterea clienŃilor o reducere a
calităŃii percepute. preŃului, dar accentul
trebuie să cadă pe
sporirea valorii ofertei.
Cota de piaŃă mai mică.
Rentabilitate mai
scazută.
Cota de piaŃă mai mică.
Rentabilitate
neschimbată.
Cota de piaŃă mai mică.
Reducerea rentabilităŃii
pe termen scurt.
Creşterea rentabilităŃii
pe termen lung.
MenŃinerea cotei de
piaŃă. Reducerea
rentabilităŃii pe termen
scurt. MenŃinerea
rentabilităŃii pe termen
lung.

18
Philip Kotler – “Managementul marketingului”, ediŃia a IV-a, trad. S. Nistor, C. Crişan,
A.O. Iacob, Ed. Teora, Bucureşti, 2006, pg. 627.
63
 5. Reducerea drastică Introduce disciplina şi MenŃinerea cotei de
a preŃului şi descurajează concurenŃa piaŃă. Reducerea
menŃinerea calităŃii în sfera preŃului. rentabilităŃii pe termen
percepute. scurt.
6. Reducerea drastică Introduce disciplina şi MenŃinarea cotei de
a preŃului şi scăderea descurajează concurenŃa piaŃă. MenŃinerea
calitaŃii percepute. în sfera preŃului, marjei de profit.
menŃinând neschimbată Reducerea pe termen
marja profitului. lung a rentabilităŃii.
7. MenŃinerea Se reduc cheltuielile de Cota de piaŃă mai mică.
preŃului şi scăderea comercializare pentru a MenŃinerea marjei
calităŃii percepute. contracara creşterea profitului. Reducerea
costurilor. rentabilităŃii pe termen
lung.

Dintre toate combinaŃiile calitate – preŃ, se împărtăşeşte mai mult ideea

potrivit cşreia firmele trebuie să opteze pentru îmbunătăŃirea nivelului calităŃii
produselor şi nu să se preocupe de scăderea preŃului sau să procedeze la
adăugarea unor servicii gratuite la produs etc. Alegerea unei strategii concrete
depinde de o serie de elemente şi anume:
– cota de piaŃă a firmei;
– capacitatea de producŃie (vânzare);
– sensibilitatea cumpărătorilor faŃă de preŃ şi faŃă de valoarea
produselor oferite;
– raportul dintre cota de piaŃă şi rentabilitate;
– acŃiunile şi reacŃiile strategice ale concurenŃei.
Deci, firma trebuie să evalueze impactul fiecărei strategii asupra
vânzărilor, cotei de piaŃă, costurilor, rentabilităŃii şi investiŃiilor pe termen
lung.

1.3.6. Alegerea metodei de stabilire (fixare) a preŃului

Aşa cum rezultă din cele prezentate mai sus, diferenŃierea strategiilor
de preŃuri provine şi din modul concret care stă la baza stabilirii (fixării)
nivelului preŃurilor, determinat de factorul căruia i se acordă prioritate: costuri,
cerere, concurenŃă şi calitate. A se reŃine însă, că nu se pune problema unei
orientări categorice, cu caracter exclusiv, a unei strategii după un factor sau
altul, ci de stabilirea unei priorităŃi care se acordă unuia sau altuia din aceştia.
În general, în elaborarea unei strategii de preŃ, în stabilirea (fixarea) preŃurilor
trebuie să se Ńină seama de toŃi aceşti factori, în pondere diferită.
Formarea preŃului trebuie să fie în concordanŃă cu variabilele mixului
de marketing alese şi de asemenea trebuie să se bazeze pe o analiză simultană
64
 a diverşilor factori, iar din confruntarea lor se va permite obŃinerea unuia sau
mai multor preŃuri posibile, care se vor testa înainte de alegerea soluŃiei finale.
Aceşti factori sunt: constrângerile legale, obiectivele firmei în materie de
preŃuri, cererea, caracteristicile produsului şi concurenŃa. Având în vedere
factorii aceştia, se poate prezenta o schemă a demersului fixării (stabilirii)
preŃurilor19:

Alegerea unei pieŃe Ńintă

ConcurenŃa Cererea

Alegerea unei poziŃionări

Constrângeri
legale
Combinarea
Obiectivele elementelor marketingului-mix Caracteristici
firmei în ale produsului
materie de
preŃ
Alegerea unei strategii de preŃ

Determinarea (formarea) preŃului

Cunoscându-se factorii de mai sus şi, în special, cele trei “C”-uri

(costurile, cererea şi concurenŃa), o firmă îşi poate stabili ( fixa) preŃurile între
intervale determinate de un preŃ prea mic (pentru a se obŃine profit) şi unul
prea mare (pentru a genera o cerere a produsului său). De aceea, în stabilirea
(fixarea) preŃului trebuie să se Ńină seama de trei elemente majore, aşa după
cum se poate observa şi în schema de mai jos:

PreŃ scăzut. PreŃurile Aprecierea de către PreŃ ridicat.

Profit Costurile concuren- clienŃi a Cerere
imposibil la Ńei şi ale caracteristicilor imposibilă
acest preŃ. produselor unice ale la acest pret.
înlocuitoa- produsului.
re.

19
Idem 13.
65
 Costurile, cererea şi concurenŃa au fiecare un rol bine determinat în
stabilirea (fixarea) preŃului şi anume:
– costurile determină nivelul minim al preŃului;
– preŃurile concurenŃei şi ale produselor înlocuitoare reprezintă
punctele de reper în stabilirea preŃului de către o firmă;
– evaluarea produsului (a calităŃii percepute) de către clienŃi determină
nivelul maxim al preŃului.
PreŃurile se pot fixa de către firme după opinia profesorului american
Philip Kotler, folosindu-se de mai multe metode de calcul, prin care se iau în
considerare unul sau mai multe din elementele prezentate mai sus, şi anume:
– metoda adaosului;
– metoda venitului;
– metoda valorii percepute;
– metoda valorii;
– metoda concurenŃială sau competitivă;
– metoda licitaŃiei.

Metoda adaosului este o metodă simplă de calcul, care are la bază

teoria obictivă asupra preŃului şi constă în adăugarea la costul produsului a
unui adaos standard, care să permită obŃinerea unui profit.
Spre exemplu, dacă o firmă are un nivel al costului unitar al produsului
sau (costul variabil + costul fix) de 900 unităŃi monetare şi îşi propune să
obŃină un profit reprezentand 10% din valoarea vânzărilor, preŃul de vânzare se
calculează astfel:
costul unitar 900
Pretul de vânzare = = = 1000 unitati monetare
1 − profitul din vânzăi i 1 − 0.1
Din calcul rezultă un adaos de 100 unităŃi monetare, care este
echivalentul a 10% din preŃul de vânzare (1000 x 10%) sau diferenŃa dintre
preŃul şi costul produsului (1000-900).
Stabilirea unui anumit standard nu prezintă o raŃiune logică, deoarece
ignoră cererea curentă, valoarea percepută de consumatori şi concurenŃa şi ca
urmare nu poate fi recomandată în stabilirea unor preŃuri optime. Uneori, când
se lansează un nou produs pe piaŃă de către o firmă, se procedează la stabilirea
unui preŃ ridicat în scopul acoperirii tututror costurilor de producŃie într-un
timp cât mai scurt, iar o strategie a adaosului ridicat este foate riscantă.
Totuşi, metoda adaosului este utilizată din mai multe puncte de vedere:
– comercianŃii au mai multă siguranŃă asupra costurilor decât asupra
cererii, iar legând elementul preŃ de elementul cost îşi simplifică munca,
nemaifiind nevoiŃi să-şi modifice preŃul ori de câte ori are loc o schimbare a
cererii;
– în ramurile în care firmele folosesc această metodă de calcul,
preŃurile lor tind să fie aceleaşi, reducând concurenŃa;

66
 – deoarece preŃurile nu se schimbă în cazurile în care cererea creşte, se
pretinde că aplicarea metodei respective ar corespunde în mai mare măsură
atât nevoilor cumpărătorilor dar şi ale vânzătorilor. În acest sens, eficienŃa
investiŃiilor efectuate de vânzători este asigurată şi suficient de ridicată.
Stabilirea preŃului prin metoda adaosului asigură rezultatele
preconizate numai în măsura în care preŃul astfel calculat contribuie la
obŃinerea veniturilor aşteptate din vânzări, adică atunci când vânzările efective
sunt cel puŃin egale cu cele estimate în momentul calculării preŃului. Metoda
are aplicabilitate când preŃurile se negociază şi se stabilesc în relaŃiile cu statul,
constituind un mijloc de justificare a preŃului practicat.
Metoda venitului este de asemenea o metodă care are la bază mărimea
costurilor, prin care o firmă urmăreşte în stabilirea unui preŃ să atingă nivelul
prevăzut al eficineŃei investiŃiilor (Ei) pentru o producŃie totală estimată ce se
vinde la acest preŃ.
Deci,
PreŃul de vânzare = costul unitar + (Ei x capitalul investit) /
volumul vânzărilor
De exemplu, dacă o firmă a investit 2.000.000 unităŃi monetare şi
doreşte să practice un preŃ care să-i permită obŃinerea unei eficineŃe a
investiŃiei de 10% (respectiv 200.000 unităŃi monetare profit), în condiŃiile
unui cost unitar de 900 unităŃi monetare, ea trebuie să producă şi să vândă
2.000 bucăŃi la preŃul de 1.000 unităŃi monetare / buc. (din exemplul anterior).
Adică,
PreŃul de vânzare = 900+(0.1x2.000.000)/2.000=900+100 =1.000
unitaŃi monetare.
Firma producătoare va obŃine o eficienŃă a investiŃiilor scontată (10%),
numai dacă se va încadra în nivelul prevăzut al costurilor şi al vânzărilor. În
acest sens putem întocmi o diagramă a echilibrului care să sugereze modul de
variaŃie a veniturilor şi costurilor în funcŃie de volumul vânzărilor.
IntersecŃia veniturilor totale cu cea a costurilor totale s-ar produce la un
volum al vânzărilor de 1800 bucăŃi când firma îşi acoperă costurile totale de
18000000 unităŃi monetare, dar nu se obŃine profit. Pentru vânzările sub acest
volum, firma înregistrează pierderi, iar pentru obŃinerea profitului previzional
de 10%, trebuie să vândă cel puŃin 2.000 bucăŃi.
O astfel de metodă, care pune accent deosebit pe costuri, uită de
elasticitatea cererii în funcŃie de preŃ şi de preŃurile practicate de diferiŃi
concurenŃi. Prin urmare, firmei producătoare i s-ar recomanda să calculeze mai
mule preŃuri şi să evalueze impactul lor potenŃial asupra volumului vânzărilor
şi a profiturilor.
Metoda valorii percepute are la bază concepŃia subiectivă asupra
preŃului. Modul de percepere a valorii de către cumpărătorii produselor unei
firme, ar reprezenta pentru aceştia soluŃia de fixare a preŃului. Astfel, firmele
se folosesc de variabilele mixului de marketing, care nu au legătură cu preŃul,
67
cu scopul de a modela valoarea percepută de fiecare cumpărător. Drept
urmare, fixarea preŃului se face la un nivel care să atragă o percepere
corespunzătoare a valorii produsului.
Fiecare firmă este interesată în crearea unei imagini corespunzătoare pe
o anumită piaŃă, a produsului său, scoŃând în relief caracteristicile calitative şi
preŃul. Urmează să estimeze apoi volumul posibil al vânzărilor cu preŃul deja
stabilit, o capacitate de producŃie necesară, o mărime a investŃiei şi a costului
unitar. Astfel, se apreciază dacă produsul poate să aducă profitul scontat la
preŃul şi costurile deja stabilite.
Succesul folosirii metodei este determinat de exactitatea perceperii de
către piaŃă a valorii oferite. Pentru aceasta este necesară o cercetare a pieŃei, în
aşa fel încât măsura în care piaŃa percepe valoarea ofertei să constituie un
punct de plecare (orientare) eficient în fixarea preŃului. În acest sens, firmele
care supraevaluază oferta vor practica preŃuri prea mari (şi există posibiliatatea
nerealizării vânzărilor şi profiturilor scontate), iar cele care subevaluează
oferta vor fixa preŃuri prea mici (faŃă de cel real posibil) şi vor realiza profituri
sub cele maxim posibile.
Metoda valorii merge pe ideea potrivit căreia firma practica un preŃ
stimulativ pentru cumpărător ca să achiziŃioneze produsul său, la valoarea pe
care consideră acesta că o are. Această metodă nu trebuie confundată cu
metoda valorii percepute. Metoda valorii are scopul ca preŃul să reprezinte
pentru consumatori obiectul unei afaceri extraordinare, unde produsul are o
calitate superiaoră pentru un preŃ mai mic (asemenea practici sunt folosite de
firmele japoneze). Metoda nu presupune numai o simplă stabilire a unor
preŃuri mai mici pentru produsele proprii comparativ cu preŃurile produselor
concurenŃei. Ea are în vedere preocuparea firmei în a produce cu costuri cât
mai mici, fără diminuarea calităŃii şi de a reduce preŃurile pentru atragerea
clienŃilor ( în număr cât mai mare) conştienŃi de valoarea produselor oferite.
Metoda competitivă determină firma să fixeze preŃul, în principal, în
baza unor preŃuri practicate de concurenŃă, acordând o mai mică atenŃie cererii
şi costului propriu de producŃie. Astfel, o firmă poate să practice preŃuri
asemănătoare, mai mici sau mai mari decăt cele ale concurenŃilor importanŃi
(de ex. micile firme de vânzare a produselor petroliere pot practica preŃuri
ceva mai mici decât marile companii petroliere). Acestă metodă are o utilizare
mai largă, considerându-se că preŃul rezultat reflectă înŃelepciunea colectivă a
economiei referioare la preŃurile care vor permite obŃinerea unui profit corect,
fără a pune în pericol echilibrul existent.
Metoda licitaŃiei presupune fixarea preŃurilor de către firme la
produsele sale, în funcŃie de preŃurile concurenŃei, pentru a face diferite oferte
în căutarea unor contracte. Astfel, preŃurile sunt stabilite în baza aşteptărilor
lor cu privire la preŃurile ce vor fi practicate de concurenŃă, neŃinând cont de
cererea sau costurile aferente propriilor produse. În dorinŃa câştigării

68
contractelor, firma avansează preŃuri mai mici decât cele ale concurenŃei, dar
nu sub nivelul costurilor sale de producŃie.
Stabilirea preŃurilor prin metoda licitaŃiei se realizează atât în cazul
licitaŃiilor organizate de vânzător cât şi în cazul licitaŃiilor organizate de
cumpărător. Câştigul va fi de partea celor care vor primi preŃul cel mai mare.
Ambele licitaŃii se organizează atunci când există un număr limitat de
parteneri.
Alegerea preŃului final şi adaptarea lui la cerinŃele pieŃei reprezintă o
altă problemă demnă de luat în seamă de fiecare firmă, fie ea producătoare de
bunuri sau vânzătoare de asemenea bunuri.
Stabilirea (fixarea) preŃurilor prin metodele de calcul prezentate mai
sus, dă posibilitatea firmelor să estimeze nivelul acestora în funcŃie de unul sau
mai mulŃi factori. În vederea fundamentării deciziei cu privire la nivelul
preŃului care se va practica, firma trebuie să ia în considerare o serie de factori
suplimentari:
– psihologia preŃurilor (preŃul magic, preŃul ca indicator al calităŃii,
preŃul de referinŃă);
– influenŃa altor elemente ale mixului de marketing asupra preŃului
(calitatea mărcii şi politica de promovare aplicată de concurenŃă);
– practicile de preŃuri ale firmei;
– impactul preŃurilor asupra altor componente ale mediului comercial
(reacŃia distribuitorilor, concurenŃei, furnizorilor şi organelor statului etc.).
În vederea aplicării în orice împrejurare, preŃurile estimate solicită o
adaptare la condiŃiile specifice ale pieŃei şi o diferenŃiere a lor după mai multe
criterii: cel geografic, mărimea comenzilor, tehnicile de vânzare, perioadele în
care au loc concentrările de achiziŃii, instrumentele şi modalităŃile de plată. Ca
urmare, firmele pot să practice: preŃuri diferenŃiate după criteriul geografic;
preŃuri promoŃionale; preŃuri corelate cu mixul de produse; preŃuri cu
stimulente şi bonificaŃii; preŃuri adaptate la categoria de consumatori, la
produse, la imaginea produsului,la locul vânzării sau la momentul vânzării etc.
sau pot acorda diferite rabaturi: pentru plata pe loc, pentru plata în
numerar,pentu cumpărarea de mărfuri în cantităŃi mari, rabaturi sezoniere sau
de natură funcŃională etc.

1.3.7. Strategiile preŃurilor pentru gamele de produse

În majoritatea cazurilor, firmele produc o gamă largă de produse şi

sunt obligate să fixeze un preŃ pentru fiecare sortiment sau reper în parte. De
aceea, problema nu este deloc simplă, deoarece între firme există diferite
raporturi de interdependenŃă şi relaŃii complexe dintre cererea şi costurile lor.
Strategia de preŃ astfel adoptată trebuie să raspundă nevoii de segmentare a
pieŃei, în scopul diversificarii produselor de aşa natură încât firma să poată
69
beneficia de un avantaj concurenŃial în segmentele de piaŃă alese, urmărind în
final optimizarea rezultatelor pe total gamă de produse.
În stabilirea preŃurilor unei game de produse, trebuie avut în vedere
produsul (ales) cu cel mai scăzut preŃ şi produsul cu cel mai ridicat preŃ şi
stabilirea difernŃelor de preŃ care să existe între produsele gamei. Alegerea
acestora trebuie să se facă atât în funcŃie de interdependenŃa produselor care
alcătiuiesc gama, cât şi de efectele de complementaritate şi substituire a
produselor. Pentru produsele complementare, şi în situaŃia unei cereri
eterogene, de exemplu, firma are interesul de a propune preŃuri pentru un
ansamblu de produse. Propunerea de preŃ pentru ansamblul respectiv este
inferior sumei diferitelor preŃuri ale componentelor (reperele şi subansamblele
care alcătuiesc un automobil sau oricare altă maşină).
Dacă produsele sunt complementare şi au diferenŃe relativ mari între
costurile produsselor care alcăturiesc gama (de ex. un produs de bază şi
accesoriile ce-l compun) se folosesc ca strategii de stabilire a preŃurilor acelea
care constau în vinderea cu un preŃ mic produsul cu costul cel mai mare
(creându-se uşurarea cumpărării lui), iar recuperarea pierderilor să se facă pe
seama altor produse ale gamei. Asemenea practică poartă numele de preŃ activ
şi se întâlneşte în cazul maşinilor şi pieselor de schimb, a aparatelor foto şi
filmelor fotografice, aparatelor de ras şi lamelor etc. Această practică se
realizează şi în sectorul serviciilor cu ajutorul unui preŃ la două componente,
un preŃ de bază şi un preŃ variabil de utilizare (preŃul telefonului). În domeniul
distribuŃiei, el corespunde preŃului de strigare şi scăderii preŃului mărcilor
foarte cunoscute, pentru atragerea clientului spre alte produse la care marjele
distribuitorului sunt mai importante.
Firmele care produc bunuri substituibile între care există diferenŃieri
economice în scară şi faŃă de o cerere eterogenă, va oferi preŃuri ridicate pentru
unele cu o marjă importantă în raport cu costul (primă), iar pentru altele
preŃuri scăzute cu o marjă chiar negativă (pierdere). În acest fel procedează
firmele străine producătoare de game de maşini, unde cele din jurul gamei sunt
neprofitabile, iar cele din partea de sus a gamei înregistraeză profituri
substanŃiale. Tot aşa se procedează şi la fixarea tarifelor pentru locurile dintr-o
sală de spectacole sau tarifele pentru serviciile hoteliere.
Dacă consumatorii au o sensibilitate la preŃ ca o imagine a calităŃii, iar
produsele din gamă au aceleaşi condiŃii economice de realizare, firma poate
folosi versiuni identice ale aceluiaşi produs cu nume şi preŃuri diferite. Atunci
produsul care are preŃul cel mai ridicat serveşte, în genral, şi ca subvenŃionare
a produsului cu preŃul mai scăzut. Aceste strategii de preŃuri se practică şi în
cazul preŃurilor îmbracămintei, încălŃămintei, cosmeticelor.
Fixarea preŃurilor unei game de produse, pe ansamblu, este
restricŃionată de încadrarea preŃurilor acceptabile pentru consumatori.
Totodată, la stabilirea lor trebuie să se ştie că intervalul de preŃ care separă
produsele aceleiaşi game să fie suficient de important, pentru a se face
70
remarcat de către consumatori. Dar, acest interval trebuie, de asemenea, să fie
adaptat şi diferenŃelor de cost de producŃie ca şi acŃiunilor concurenŃilor şi
evoluŃiei pieŃei.
Pentru produsele noi, procesul de stabilire a preŃurilor are ca puncte de
plecare obiectivele firmei. De aici se trece la analizarea, pe de altă parte a
factorilor externi: concurenŃa, cererea şi reglementările de preŃuri şi de
concurenŃă; iar pe de altă parte a factorilor interni: costurile, poziŃia şi aderenŃa
firmei la marketingul mix, gama de produe şi preŃurile produselor
componente. Astfel, se stabileşte preŃul de bază în funcŃie de aceşti factori şi
apoi se fixează baremele de diferenŃiere a preŃurilor produselor componente.
În domeniul industrial, stabilirea preŃurilor pentru mijloacele de
producŃie are unele particularităŃi. Mai întâi, se ştie că rolul jucat de preŃ este
diferit de acela al preŃurilor bunurilor de consum. Aici, preŃul nu este
considerat de firmele cupărătoare, ca fiind un element aşa de decisiv în decizia
de achiziŃionare, aşa cum este în cazul bunurilor de consum. Astfel, calitatea
produselor, garanŃiile de livrare, serviciile postvânzare sunt factori care joacă
un rol cel puŃin echivalent în cumpărarea produselor respective.
În acest domeniu sunt proceduri specifice de determinare a preŃurilor.
Ele se stabilesc prin negociere directă între cumpărători şi vânzători (mai
puŃini la număr) prin punerea de acord asupra unui preŃ. Însă, în majoritatea
cazurilor, preŃurile plătite efectiv vor fi diferite de cele propuse, ca urmare a
influenŃării lor prin modalităŃile de plată, volumul comenzii, rabaturi etc.
Fenomenul cererii derivate, are de asemenea efecte asupra modului cum sunt
stabilite preŃurile. O diminuare a cererii finale a unui produs conduce uneori la
scăderi de preŃ ale componentelor sale.
Uneori, stabilirea preŃurilor în domeniul industrial se va face prin
cerere de ofertă sau procedură de adjudecare. Ea se caracterizează prin
importanŃa jucată de reacŃiile concurenŃilor şi absenŃa negocierii din moment
ce un preŃ odată propus şi adjudecarea efectuată, nu mai este posibilă
rediscutarea condiŃiilor de vânzare. Estimarea şanselor de reuşită în funcŃie de
reacŃiile concurenŃilor necesită utilizarea unor metode bazate pe calculul
probabilităŃilor.

1.3.8. Strategia firmei pentru a fi competitivă

Pentru organizarea şi desfăşurarea unei activităŃi, o firmă trebuie să

răspundă la trei întrebări fundamentale:
– Ce produse trebuie să fabrice şi în ce cantităŃi?
– Cum trebuie obŃinute aceste produse, prin ce procedee, cu ce resurse,
costuri şi preŃuri?
– Pentru cine trebuie fabricate?

71
 În vederea atragerii şanselor în afaceri de partea sa şi pentru a deveni
competitivă, firma trebuie să abordeze pas cu pas mai multe probleme şi să
analizeze acei factori de care trebuie să Ńină seama atunci când îşi estimează
preŃurile pentru produsele destinate pieŃei interne sau externe.
În elaborarea strategiilor de piaŃă şi de preŃ, firma ar trebui să parcurgă,
într-o succesiune logică mai multe etape în care să fie abordate şi rezolvate
mai multe probleme:
– Definirea obiectivelor în determinarea preŃurilor şi, în general, în
desfăşurarea unei activităŃi;
– Analiza situaŃiei pieŃei;
– Calculul costurilor;
– Stabilirea structurii preŃului;
– Prezentarea ofertei de preŃ;
Definirea obiectivelor
Pentru început orice firmă este obligată să definească obiectivele pe
care le urmăreşte, să ştie clar ceea ce doreşte să fabrice şi ce produse să
desfacă pe pieŃele internă şi externă şi să înŃeleagă rolul fundamental al
determinării preŃurilor în această activitate. Dacă scopul unei firme, de
exemplu, este de a produce şi comercializa produse pentru folosirea excesului
de capacităŃi de producŃie, atunci decizia de preŃ se poate limita la costurile
maginale; dacă se are în vedere proiectarea şi lansarea unor produse de înaltă
calitate, atunci decizia de preŃ poate să aibă un scop promoŃional. Obiectivele
cu privire la determinarea preŃurilor au o legătura strânsă cu obiectivele fixate
prin politica de marketing şi ele trebuie stabilite în prealabil şi nu doar când se
primesc cereri de ofertă.
Analiza situaŃiei pieŃei, are rolul de a stabili o limită superioară a
nivelului de preŃ, care să aibă la bază cererea pentru produsul respectiv şi
natura concurenŃei.
În general, acestă analiză are scopul de a cunoaşte trei aspecte privind
piaŃa şi anume:
– Cunoaştgerea dimensiunilor pieŃei (cererii) şi obŃinerea informaŃiilor
asupra pieŃei disponibile sau accesibile, a factorilor (inclusiv preŃul) care ar
putea limita desfacerea, perspectivele de viitor ale pieŃei etc. sunt necesare
detalii în legătură cu oscilaŃia consumului în funcŃie de sezon şi regiune şi
cunoaşterea grupurilor de consumatori şi comportamentul lor. Dacă
informaŃiile prezentate sunt detaliate şi exacte, cu atât ele sunt mai valoroase;
– Cunoaşterea competiŃiei. În majoritatea cazurilor, timpul şi gradul de
concurenŃă constituie problemele cele mai importante în stabilirea preŃului.
ConcurenŃa se poate exprima fie direct, fie indirect. Concurentul direct vinde
un produs similar. Concurentul indirect vinde un produs substanŃial diferit cu
acelaşi destinatar (cumpărător) sau aceleaşi folosinŃe (cafea sau ceai; bere sau
vin etc). În adoptarea deciziei de preŃ trebuie Ńinut cont atât de concurenŃii
direcŃi cât şi de concurenŃii indirecŃi.
72
 PosibilităŃile de fixare a preŃurilor pe care le are un vânzător ( fie la
intern, fie la export) depind în primul rând de natura concurenŃei. Dacă o piaŃă,
de exemplu, este dominată de numai câŃiva mari concurenŃi, el va avea o
mobilitate restrânsă în fixarea preŃurilor şi va fi novoit în cele din urmă să
adopte strategii de preŃuri care să se alinieze celor ale concurenŃei. SituaŃia
acestora îl obligă să găsescă alte variabile ale marketingului, în vederea
diferenŃierii produsului său de cele ale concurenŃei: calitatea, modelul,
designul, publicitatea, canalele de distribuŃie, serviciile postvânzare etc. Dacă
pe piaŃă se află numeroşi vânzători cu produse care au un înalt grad de
substituire, concurenŃa va fi mult mai viguroasă şi drept urmare nici un
vânzător nu poate influenŃa preŃul în mod substanŃial. În acestă situaŃie,
modificările de preŃuri care se vor face (în sus) va determina cumpărătorii să
se îndrepte spre alte produse. De aceea, forŃele concurente ajung la o cotă
determinată de piaŃă şi practică o strategie de preŃuri cunoscută şi sub
denumirea de “stabilitatea preŃului în funcŃie de evoluŃia cotei pieŃei”
– Cunoaşterea preŃurilor pieŃei. Pe lângă informaŃiile legate de natura
concurenŃei şi dimensionarea peiŃei, trebuiesc cunoscute în detaliu preŃurile
dominante pentru categoria de produse care se comercializează de firma în
cauză. De obicei, preŃul produsului este legat de o serie de elemente ce aparŃin
factorilor de marketing: condiŃii de plată, rabaturi, marje de distribuŃie. Când
se face această cercetare de preŃ, sunt necesare a se obŃine informaŃii cât mai
ample privind aceşti factori, iar în cazul exportului sunt necesare obŃinerea
informaŃiilor privind legile şi reglementările care pot influenŃa deiziile de
preŃuri (legislaŃie de control al preŃurilor, sistemul de impozite şi taxe interne,
condiŃii uzuale de vânzare etc.)
Trebuie reŃinut că datele necesare în vederea analizei pieŃei nu sunt
uşor de obŃinut, mai ales preŃurile, constiutind o dificultate în efectuarea
cercetării.
Calculul costurilor
Într-o calculaŃie a costurilor, principalele elemnte componente sunt:
costurile directe de producŃie, regiile de producŃie şi costurile de
comercializare şi distribuŃie. Toate acestea trebuie analizate şi determinate pe
costuri fixe şi costuri variabile. Analiza costurilor are rolul de a ajuta la
stabilirea structurii preŃurilor în funcŃie de condiŃiile de piaŃă şi apoi de a
determina preŃurile interne şi de export.
CondiŃiilor posibile de livrare sau comercializare trebuie să li se acorde
o atenŃie deosebită în cazul încheierii unor tranzacŃii economice. Astfel, în
cazul exportului, multe din condiŃiile de livrare folosite în comerŃul
internaŃional au fost definite de Camera de ComeŃ InternaŃional şi sunt numite
“Incoterms”. Această situaŃie indică divizarea costurilor şi a răspunderii între
exportator şi clientul său. Fiecare condiŃie “Incoterms” are diferite seturi de
avantaje şi dezavantaje pentru importator şi exportator. Când firma vânzătoare
(fie la intern, fie la export) şi-a elaborat o structură a preŃului, ea poate negocia
73
cu cumpărătorii condiŃiile de livrare respective, care vor forma baza cotaŃiei
respective de preŃ.
PiaŃa de desfacere şi interesele (obiectivele) firmei constituie punctul
de plecare în vederea elaborării deciziei privind nivelul de preŃ. InformaŃia
privind costurile se va utiliza numai dacă vânzarea produsului pe o piaŃă se
face fără asigurarea unui profit. Astfel, dubla investigaŃie efectuată, asupra
pieŃei şi asupra costurilor, stă în centrul reuşitei în formarea preŃului.
Stabilirea structurii şi nivelului (limitei) preŃului
În complexul proces de determinare a condiŃiilor de comercializare şi
dirijare a produsului la locul şi timpul potrivit, PREłUL constituie una din
variabilele cheie.
Structura şi niveul preŃului se stabilesc în scopul estimării profitului ce
poate fi obŃinut de firmă pentru exportul sau comercializarea la intern a
produselor sale. În fixarea structurii preŃului la export (uneori şi la preŃurile
interne) sunt necesari a fi luaŃi în considerare şi alŃi factori:
– Comisionul agentului de import-export;
– Restituirea de taxe vamale sau alte taxe (TVA) când mărfurile
provenite din import se utilizează pentru obŃinerea produselor destinate
exportului;
– Costul dobânzilor sau mai precis, pierderea dobânzii asupra
veniturilor obŃinute din vânzarea (exportul) mărfurilor, ca urmarea faptului că
plata contravalorii mărfurilor se face la un timp considerabil după livrarea
produselor.
Calculul preŃurilor se poate face pornind de la costuri, însumând
elementele de preŃ, în funcŃie de condiŃiile de desfacere. O astfel de metodă nu
Ńine seama de condiŃiile principale ale pieŃei pentru produsul respectiv şi poate
duce la cotaŃii de preŃ necompetitiv. Ea se paote înlocui cu metoda regresivă
(retrograde precing), adică cu metoda care stabileşte preŃul produselor la
export. Astfel, pornindu-se de la preŃul extern final de piaŃă, se scad pe rând
diferitele elemente (componente) ale acestuia, inclusiv costurile proprii de
producŃie şi se poate afla apoi mărimea profitului sau a pierderii. Dacă se
foloseşte această metodă, însemnă că se scad din preŃul extern final, mai întâi
componentele preŃului extern (T.V.A., taxa vamală, frahtul extern şi
asigurarea, cheltuielile interne de transport din Ńara exportatoare, costul
ambalajelor, marcării şi expediŃiei, comisionul firmelor de import-export),
apoi urmează costurile variabile şi fixe, iar difereneŃa ar trebui să fie profitul
sau pierderea.
În cazul în care diferenŃa (+) este mare, exportatorul (sau vânzătorul la
intern) dispune de rezerve semnificative în preŃ. Această situaŃie l-ar împinge
pe exportator să stabilească preŃuri la un mivel ceva mai mic decât preŃurile
practicate curent pe piaŃă, dar înainte de a lua o decizie, el trebuie să cunoască
unele probleme şi anume: reacŃia concurenŃei; dacă preŃul pieŃei este artificial
ridicat; reducerea preŃului le-ar sugera oare cumpărătorilor ideea unei mărfi cu
74
calităŃi inferiaore; dacă toate costurile de producŃie au fost luate în considerare;
dacă o majorare ulterioară a preŃului ar fi dificil de realizat; dacă actualul nivel
al preŃului (pe piaŃa curentă) ar putea ajuta la sprijinirea dezvoltării altor pieŃe
de export.
În situaŃiile când diferenŃa dintre preŃul pieŃei şi costuri este foarte mică
sau chiar negativă, exportatorul (sau vânzătorul intern) trebuie să ia în calcul
mai multe aspecte: dacă piaŃa poate suporta un preŃ uşor majorat; important ar
fi ca cheltuielile pe plan local din Ńara de import să fie negociate; dacă ar fi
posibilă o reducere a taxelor vamale; în ce măsură se pot reduce cheltuielile cu
ambalarea; cât de mult se pot reduce costurile de producŃie.
În acest caz, o rezolvare ar fi prin a se respinge piaŃa respectivă şi
examinarea posibilităŃilor de desfacere pe alte pieŃe.
Fixarea (stabilirea) nivelului (limitei) de preŃ constituie un proces de
calculaŃie internă şi se foloseşte de firmă în scopul evaluării efectelor pe care
le-ar avea condiŃiile pieŃei şi costurile de producŃie asupra profitului.
Prezentarea ofertei de preŃ
După elaborarea unei structuri de preŃ, exporatatorul (sau vânzătorul
intern) poate face oferte de preŃ pentru posibili importatori (sau cumpărători
interni) răspunzând astfel la cererile lor exprese. O firmă, printr-o ofertă de
preŃ furnizează unui potenŃial cumpărător un preŃ precis şi condiŃiile exacte în
care se poate face livrarea mărfii.
În general, o ofertă de preŃ ar trebui să cuprindă următoarele elemente:
– exprimarea de mulŃumire pentru cererea de ofertă;
– descrierea clară şi concisă a mărfii;
– prezentarea condiŃiilor de livrare şi a cheltuielilor suplimentare ce se
vor adăuga la preŃul mărfii ( de ex, cheltuielile de ambalare);
– detalii privind preŃurile pe mărimi, sortimente, rabaturile, condiŃiile
de plată;
– data şi condiŃiile de livrare;
– valabilitatea ofertei respective;
– cantităŃi minime şi maxime ce pot fi comandate.
Sigur, natura ofertelor poate diferi mult de la caz la caz. Uneori,
firmele procedează la lansarea ofertelor prin telex sau fax sau prin trimiterea
unui formular şi a unei scrisori însoŃitoare către cumpărătorii potenŃiali. Unele
firme trimit oferte pe formulare speciale care cuprind şi fişe de acceptare pe
care cumpărătorul potenŃial le poate completa şi returna dacă acceptă preŃurile
şi doreşte să lanseze comenzi. Asemenea ofertă poartă numele de oferte ferme
de livrare.
O altă modalitate folosită de firme o reprezintă trimiterea facturii
proforme ca practică de ofertare. Evident, ea nu trece prin sistemul normal de
contabilitate (cum se procedează cu facturile comerciale) până nu este urmată
de o comandă.

75
 În orice situaŃie, exportatorul (sau vânzătorul la intern) care se respectă,
trebuie să prezinte oferta în mod clar şi profesionist.
În acest sens, trebuie reŃinut că la o cerere de ofertă este necesar să se
dea un răspuns prompt, astfel încât să se arate importatorului (sau
cumpărătorului intern) că exportatorul (vânzătorul) are tot interesul să încheie
afacerea şi că sistemul lui operaŃional este eficient. Promptitudinea (de cele
mai multe ori) este esenŃială în obŃinerea unei comenzi, întrucât cumpărătorul
s-ar putea să fi lansat cereri de ofertă şi a altor potenŃiali furnizori. Sunt situaŃii
când exportatorul (vânzătorul la intern) nu poate să trimită imediat o ofertă de
preŃ, atunci se poate expedia o confirmare intermediară, până la elaborarea
ofertei solicitate.
Pe lângă informaŃiile de preŃ, oferta conŃine şi condiŃiile de livrare şi
constituie totodată documentul de vânzare. În situaŃiile posibile, oferta de preŃ
paote fi însoŃită de materiale publicitare corespunzătoare, prezentate într-o
formă cât mai atractivă. Acest material poate cuprinde pagini din catalogul
firmei şi alte informaŃii care se consideră a fi interesante pentru cumpărători.
Scrisoarea de însoŃire a ofertei de preŃ poate cuprinde şi informaŃii ca:
avantajele produsului oferit, comparativ cu cele ale concurenŃei; orice alte
motivări care să scoată în relief avantajele deosebite privind condiŃiile de plată
şi de livrare şi alte avantaje care l-ar interesa pe cumpărătorul potenŃial.

1.3.9. Strategii de preŃuri şi tehnici de vânzare practicate de firmele

mici şi mijlocii din România.

Dacă marile firme şi grupurile de firme îşi permit alocarea de bugete

publicitare impresionante, putând să practice un marketing profesionist, care
să ducă la manipularea clienŃilor şi la influenŃarea pieŃei, firmele mici şi
mijlocii (mai ales) sunt lipsite de bani şi de accesibilitatea la un marketing
laborios şi avansat. În schimb, ele se pot adapta la un alt gen de marketing,
elementar şi operaŃional, care nu costă nimic sau foarte puŃin20. Acest gen de
marketing are la bază instrumente şi proceduri simple, inspiraŃie şi
inventivitate, etică şi bun simŃ, iar uneori se foloseşte şi trucul, pentru a profita
de anumite atitudini comportamentle şi de psihologia cumpărătorilor. Toate
acestea au rolul de a asigura atracŃia şi satisfacŃia clienŃilor. Principiul de bază
este cel exprimat de H. Ford: “ secretul succesului constă în a oferi mult şi a
cere puŃin”. Un efect deosebit poate avea şi butada: “clientul are întotdeauna
dreptate”, pentru că-i oferă acestuia un plus de satisfacŃie şi de atracŃie.
Pentru mulŃi cumpărători, preŃul reprezintă un obstacol greu de trecut.
În momentul cunoaşterii preŃului sunt cumpărători care reacŃionează, alŃii se
inhibă, iar mulŃi renunŃă la procurarea produselor. Pentru acesta, este necesar

20
Ştefan Prutianu – “Afaceri mici, afaceri mijlocii”, Tribuna Economică nr. 13 şi 25/1993.
76
să se facă ceva în permanenŃă, pentru ca preŃul să se poată transforma dintr-un
element respingător într-unul de atracŃie sau cel puŃin pentru a-l face
acceptabil pentru clienŃi. Între modalităŃile prin care se poate realiza acest
obiectiv de către firmele mici şi mijlocii pe piaŃa românească, amintim:
Folosirea trucului cu eticheta. În această situaŃie, firmele afişează
preŃul vechi (mai mare) şi preŃul nou (mai mic). Utilizând acest truc nevinovat
(când este posibil) se exercită un plus de atracŃie asupra clienŃilor.
Folosirea preŃului psihologic. Pentru bunurile de consum individual,
preŃurile, de regulă se stabilesc după client. În acest caz, nivelul preŃului este
perceput ca o ştachetă psihologică, ca un nivel psihologic sau nivel de
acceptare. Astfel, preŃurile prea mari sunt considerate drept un sacrificiu
financiar nemeritat, iar preŃurile prea mici pot fi asociate cu o calitate slabă.
De asemenea, preŃuri psihologice (cu atracŃie pentru consumatori) pot fi şi cele
formate din cifre impare sau fixate exact sub, cu număr rotund.
Respectarea pragului psihologic. În acest caz se pune problema unei
cifre rotunde peste care clientul este tot mai puŃin dispus să plătească.
Depăşirea cu o cifră oricât de mică a pragului, poate duce la pierderea unui
procent important de cumpărători. Astfel, pierderea realizată prin practicarea
preŃurilor sub acest prag, se poate recupera prin sporul de vânzări şi viteza de
rotaŃie a capitalului.
Combinarea psihologică a ofertelor, prin oferirea pe rând a trei produse
de calităŃi diferite şi cu preŃuri diferite. Pentru început se oferă produsul de o
calitate bună la un preŃ cel mai ridicat. Astfel, calitatea produsului îi va
conveni clientului, dar preŃul pare să fie prea ridicat. Atunci, clientului se oferă
al doilea produs, ieftin, dar de calitate scăzută. Deşi preŃul este atractiv,
clientul preferă calitatea primului produs. În cele din urmă, se oferă un produs
apropiat calitativ de primul, dar la un preŃ mai redus, iar clientul poate
reacŃiona astfel: „exact ce-mi trebuia”. El are deci sentimentul că a cumpărat
ce şi-a dorit la un preŃ convenabil.
Transferul unei părŃi din preŃ. În situaŃia cumpărăturilor complexe,
primul preŃ care se sesizează de client este cel al produsuui de bază. Acest preŃ
ca să fie atractiv, trebuie coborât, iar o parte din el se transferă accesoriilor,
pieselor de schimb, rezervelor (lame de ras, filme, casete etc).
Corelarea preŃului cu mărimea cumpărăturii. Pe măsură ce cantităŃile
cumpărate sporesc, preŃul se reduce progresiv, stimulând creşterea vânzărilor.
Reducerile de preŃ se mai acordă şi pentru termenele de livrare mai
îndepărtate.
Oferta specială. Periodic ori la ocazii speciale, se anunŃă de unele firme
reduceri de preŃuri la diverse articole sau game de produse, ori reduceri
generale de preŃuri pe întregul magazin sau pe întreaga reaŃea de magazine. Se
preferă zilele cu vânzări mai slabe ori zilele de sărbătoare.
BonificaŃii şi cupoane de reducere. Cumpărătorii pot beneficia de
bonuri sau cupoane imprimate cu sigla magazinului şi diverse infomaŃii cu
77
caracter promoŃional. Aceste cupoane sau bonuri dau dreptul cumpărătorilor la
reduceri procentuale din preŃ pentru cumpărăturile ulterioare şi astfel clienŃii
sunt tentaŃi să revină în magazin în vederea valorificării drepturilor respective.
Vânzări cu plata în rate lunare. Pentru clienŃi, această modalitate de
vânzare este atractivă şi percepe două facilităŃi: o sumă de plată lunară
acceptabilă şi ideea fragmentării preŃului în plăŃi lunare.
Vânzările grupate. În acestă situaŃie se constituie mărfuri grupate sub
forma unor coşuri sau ansamble de produse care cuprind articole cu vânzare
curentă cât şi articole cu vânzare lentă sau cu adaos comercial ridicat. Apoi
acestea sunt cuprinse în reclama produselor cu reduceri. LegislaŃia unor Ńări
interzice practicarea unor astfel de tehnici de vânzare.
Vânzări cu ramburs. Uneori, firmele pentru a atrage clienŃii de partea
lor, anunŃă reduceri de preŃuri la unele articole pentru care cumpărătorii fac
dovada că anterior au achiziŃionat produse din acelaşi magazin sau reŃea de
magazine.
3x2 şi 4x3. Aici ofertele constau în mărfuri grupate câte trei în preŃul a
numai două sau patru articole în preŃul a numai trei. În aceste cazuri preŃul
unui articol vândut individual este mult supralicitat. Astfel, vânzările se pot
face la un preŃ acceptabil pentru vânzător şi cu un plus de atracŃie pentru
cumpărător, care rămâne cu sentimentul că a făcut o mică afacere.
Prime directe. Acestea pot fi oferite sub forma unui articol suplimentar
cu titlu gratuit care se adaugă unui gen de cumpărătură semnificativă, de
regulă determinată precis.
Primele de încasat. Se oferă sub forma unor fişe, jetoane sau cupoane
cumpărătorilor care dau dreptul la acordarea unor prime viitoare pentru
cumpărături ulterioare dintr-un anumit articol, o anumită gamă, un anumit
magazin sau o anumită reŃea de magazine. Această metodă este folosită de
firme în vederea păstrării clientelei.
Prime diferenŃiate. Sunt oferite similar cu acordarea primeleor directe
sau de încasat, cu deosebirea că se stabilesc în raport cu mărimea cumpărăturii,
termenul de livrare, condiŃiile de plată sau structura unui ansamblu de
cumpărături grupate.
Vânzări diverse la preŃ fix. Sunt oferite spre vânzare unităŃi de
cumpărare distincte din articolele individuale sau grupe de articole diverse,
după o regulă generală, de exemplu: „Totul la 1000 unităŃi monetare” sau
„Totul la 10.000 unităŃi monetare” etc. Aceste unităŃi de cumpărare trebuie să
cuprindă articole cât mai diversificate pentru a favoriza comportamentul de
cumpărare impulsiv.
Prima de conŃinut. Se acordă prin modul de condiŃionare a produsului
şi ambalajului, în special sub forma ambalajului neutilizabil. Această primă
constă în introducerea unor condiŃii ale ofertei (produs+ambalaj+accesorii) de
aşa natură încât cumpărătorul să le poată utiliza sau reutiliza ca un articol
distinct, cumpărat adiŃional la produsul de bază.
78
 Dintre strategiile de preŃuri şi tehnicile de promovare a
vânzărilor prezentate mai sus, fiecare firmă poate alege unele sau altele, în
funcŃie de mărimea şi puterea ei sinergică, de obiectivele urmărite şi produsele
comercializate, de zonă, perioada şi specificul pieŃei.

1.4. PreŃul, instrument al practicilor anticoncurenŃiale în economia

românească

1.4.1. Stabilirea concertată a preŃurilor, formă gravă de încălcare a

principiilor concurenŃei corecte

* Obiectivele stabilirii concertate a preŃurilor

După cum se cunoaşte, preŃul reprezintă principalul instrument al
concurenŃei, iar libertatea de stabilire a acestuia în detrimentul concurenŃei
este cheia concurenŃilor prin preŃuri. Orice practică de restricŃionare a
concurenŃei preŃurilor prin fixarea concertată a lor se sancŃionează de către
autoritatea concurenŃei, fiind considerată o încălcare serioasă a legii.
ExcepŃiile sunt acceptate numai în cazuri deosebite.
Scopul practicilor de stabilire a preŃurilor este, în general, acela de a
mări preŃurile, prin distrugerea concurenŃei. Rezultatul îl reprezintă preŃurile
mai mari decât ar trebui dacă ele ar fi formate în cadrul unei concurenŃe
normale, iar entităŃile care participă la stabilirea preŃurilor sunt ameninŃate să
devină mai puŃin eficiente. În acest sens, contribuŃia preŃului de a intensifica
concurenŃa este departe de a se înfăptui. Cumpărătorii vor suferi, deoarece sunt
restricŃionaŃi la alegerea ofertei, plătind totodată preŃuri mai ridicate.
Abuzurile în materie de preŃ se referă nu numai la cele de stabilire
(fixare) concertată, ci şi la abuzul firmelor aflate în poziŃia dominantă pe piaŃă
sau faŃă de care unele firme se află în stare de dependenŃă cu privire la
aprovizionarea sau furnizarea de produse.

* Forme interzise de stabilire a preŃurilor

Practicile comerciale ocazionează comportamente ilegale, interzise de
normele concurenŃei corecte, iar cele mai grave se pot manifesta sub diferite
forme şi anume:
– înŃelegeri între competitori în scopul introducerii creşterii uniforme a
preŃurilor, de a încărca uniform nivelurile de discount sau de a anunŃa simultan
creşterile de preŃuri;
– fixarea preŃurilor maxime, dacă înŃelegerile nu menŃionează
interdicŃia depăşirii acestor preŃuri: înŃelegerea se interzice şi în cazul stabilirii
comisionului maxim. O înŃelegere cu privire la preŃuri este, de asemenea,

79
interzisă, chiar dacă preŃul actual realizat este mai mic decât limitele fixate, dar
nu este mai mare decât preŃul determinat de competiŃie;
– înŃelegerile care stabilesc preŃurile minime sunt interzise, deoarece
acestea conduc la eliminarea de pe piaŃă a concurenŃilor care nu pot face faŃă
unui astfel de nivel. Acestea, în cazul discounturilor, a rabaturilor mai mici
decât nivelul minim al înŃelegerii, se pot interpreta că determină la
consumatorii plătitori preŃuri mai mari decât cele determinate de concurenŃă;
– înŃelegerile prin liste de preŃuri, care înseamnă respectarea listei de
preŃuri publicate, chiar dacă firmele sunt capabile să acorde disconturi sau
rabaturi;
– înŃelegerile cu privire la marjele profitului sau creşterea procentuală a
preŃurilor se interzice, chiar dacă părŃile participante nu vor vinde la preŃuri
uniforme. Aceasta este o importantă latură a preŃurilor de concurenŃă a
firmelor participante care fixează marjele profitului sau momentul când va
avea loc creşterea preŃului;
– înŃelegerile privind interzicerile referitoare la introducerea preŃurilor.
O înŃelegere de nevânzare la contract sau folosirea introducerii preŃurilor este
interzisă, pentru încercarea de a-şi mări segementul de piaŃă prin preŃuri
temporar mai mici. EntităŃile incapabile să ofere introducerile de preŃuri se pot
opune la lansarea de produse noi, cu efect în raza de acŃiune a alegerii
clientului;
– înŃelegeri privind preŃul impus de firma dominantă, denumit „preŃ
leader”. O înŃelegere în care o firmă devine dominantă, iar preŃurile
concurenŃilor o vor urma, este interzisă, deoarece aceasta va ucide libertatea de
acŃiune a concurenŃilor care pot, de altfel, să practice preŃuri mai mici în
beneficiul consumatorilor. ÎnŃelegerile preŃului dominant poate fi aplicat în
diferite regiuni din România, deci oferta alocată efectiv regiunii respective nu
influenŃează acŃiunile în alte părŃi;
– înŃelegeri privind rabaturi agregate. O înŃelegere în care un grup de
ofertanŃi agreează faptul fără să acorde rabaturi, disconturi sau bonificaŃii
bazate pe totalul cumpărăturilor făcute de consumator, de la toŃi membrii
grupului, este interzisă, în particular pentru că, în ordine, să obŃină maximum
de rabaturi, consumatorul va fi încurajat să respecte toate cerinŃele grupului în
detrimentul unei a treia părŃi, care datorită acestui lucru, va fi incapabilă să
intre pe piaŃa relevantă;
– înŃelegeri privind menŃinerea preŃului de revânzare. O înŃelegere în
care un vânzător şi un client cad de acord asupra preŃului de revânzare a unui
produs relevant sau prin care ofertantul înŃelege să impună preŃuri de
revânzare a produselor sale clientului, sau înŃelegere cu clienŃii săi ca preŃul de
revânzare să fie mai mare, va fi interzisă prin lege. Recomandarea ca preŃul să
fie mai mare, poate fi considerat ca preŃ stabilit, de unde rezultă faptul că
recomandarea influenŃează clienŃii să mărească uniform preŃurile.

80
 – recomandările referitoare la preŃuri. De exemplu, o recomandare de
preŃ făcută de o asociaŃie având ca Ńintă preŃurile s-au creşterile de preŃuri,
poate avea ca efect încălcarea legii, chiar dacă este expres nonintenŃionată.
Recomandările, în general, sunt neavizate şi neacceptate de politica de preŃuri
a competitorilor, dar pot conduce pe concurenŃi la un comportament uniform;
– schimburile de informaŃii referitoare la preŃuri. Schimbul de
informaŃii între concurenŃi poate fi un element adiŃional care să conducă
Consiliul ConcurenŃei (în cazul României) la combaterea fixării preŃului.
Dintre elementele de informaŃii ale preŃurilor care nu pot fi schimbat sunt: liste
de preŃuri, avantaje şi termeni ai pieŃei, rate şi date ale acestor schimburi şi
tratamentul special al anumitor clienŃi. În general, dezvăluirea de informaŃii
oricărui concurent cu privire la preŃuri care sunt considerate ca informaŃii
secrete de risc, vor fi considerate ca preŃuri stabilite.
– forme de contracte standard. Interzicerea de stabilire a preŃului nu va
genera acoperirea folosirii contractului standard fixat de către o asociaŃie
pentru folosul membrilor săi, furnizarea acestora nu înseamnă preŃuri regulate,
rabaturi sau alte condiŃii de vânzări, ori o renegociere a fixării preŃului stabilit
între membri.

* PreŃurile paralele (schimburile de preŃuri)

Comportamentul care ar tinde să fie de stabilire simultană a preŃului şi
de creştere uniformă a acestuia, generat de firmele care apaŃin unui sector de
activitate, este de fapt acel comportament independent rezultat al acŃiunii
libere a pieŃei: Pe piaŃa oligopolistă, de exemplu, unde produsele relevante
sunt substituibile, poate fi un caz când modificările de preŃ create de una dintre
firmele de pe piaŃă să ducă la o luptă între concurenŃii săi, acolo unde oferta
excede cererea, şi în consecinŃă marjele să fie scăzute. Aceste modificări de
preŃuri sunt de fapt o mişcare simultană normală şi nu sunt ele însele suficient
de puternice să determine stabilirea preŃurilor. În acest caz autoritatea
concurenŃei trebuie să verifice atent cazurile în vederea descoperirii
comportamentului care nu corespunde caracteristicilor normale ale unor
anumite tipuri de pieŃe.
În vederea verificării dacă preŃurile sunt sau nu paralele, trebuie avut în
vedere următorii factori:
– existenŃa factorilor care duc la încurajarea firmelor din sectoarele
particulare să opereze în cartel şi anume o recesiune sau un exces în acel
sector. În timpul recesiunii, concurenŃii sunt tentaŃi să intre în aranjamente de
preŃuri paralele (adesea combinată cu piaŃa şi cu alte preŃuri restrictive) în
sensul protejării poziŃiilor tuturor participanŃilor pe piaŃa relevantă. În cazul
industriei cu exces şi stocuri mari, concurenŃii sunt nerăbdători să aibă preŃuri
competitive în aşteptarea de a-şi vedea lichidate stocurile. Dacă nu este vorba
de aşa ceva, autoritatea concurenŃei poate să intervină în investigarea
existenŃei posibilelor înŃelegeri referitoare la preŃuri. Oricum, compararea
81
preŃurilor poate fi atribuită faptului că un eveniment extern influenŃează toate
componentele preŃului în aceeaşi măsură ca şi creşterea taxelor sau creşterea
generală a preŃurilor în esenŃă;
– caracteristici ale particularităŃii pieŃei. Adevărata comparare a
preŃurilor poate fi făcută, de exemplu, mai mult într-o piaŃă matură (unde
concurenŃii nu doresc să distrugă statu-quo-ul prin iniŃiative agresive ale
preŃurilor), în noua expansiune a pieŃei;
– schimbarea simultană a preŃurilor. Aceasta reprezintă o creştere care
are loc în acelaşi timp sau pentru aceeaşi cantitate, ori limitări ale creşterii
preŃurilor sau schimbări care se fac în vederea reducerii nivelurilor sau
structurilor. Totodată, transparenŃa pieŃei, creată prin practicile de cumpărare
(de exemplu), unde toate cumpărăturile rapide devin informaŃii pentru
cumpărătorii particulari şi asigurarea faptului că ei nu plătesc un preŃ mai mare
reprezintă o schimbare simultană.
– schimbarea preŃurilor la sfârşitul perioadei de timp, dezvăluie o
regularitate şi sistematică situaŃie “lider/slugă”, care este de altfel
inexplicabilă;
– folosirea aceloraşi fraze de către concurenŃi în anunŃarea
schimburilor de preŃuri;
– comunicarea elementelor de preŃ comercial între concurenŃi, care le
consideră secrete de afaceri;
– nivelul profiturilor, când sunt considerate foarte mari, avându-se în
vedere producŃia şi costurile de distribuŃie şi alte particularităŃi ale industriei;
– separarea pieŃelor pe regiuni, unde acestea nu pot de altfel să fie
justificate;
– alte tipuri de practici restrictive, ca de exemplu, împărŃirea pieŃelor şi
limitatrea capacităŃilor de producŃie, care reprezintă o formă de coliziune în
stabilirea preŃului;
– anunŃarea schimbării preŃurilor în timp suficient înaintea introducerii
lor, ca firmele să ridice preŃurile cu acceptul concurenŃilor la această reacŃie;
– procentul de piaŃă care este calculat pentru ca firmele să declanşeze
compararea preŃurilor.
Autoritatea concurenŃei nu poate concluziona că există un
comportament conspirativ numai prin prezenŃa unui singur factor. Pentru
aceasta, este necesar a se examina piaŃa relevantă şi contextul real în vederea
determinării locului unde schimbul de preŃuri poate fi exceptat în
circumstanŃele normale ale pieŃei. Schimbul de preŃuri poate fi interceptat ca
un comportament conspirativ numai acolo unde comportamentul respectiv se
găseşte în baza unor evidenŃe economice.

82
 1.4.2. PreŃurile de revânzare în practicile comerciale

Principalele forme în care apar preŃurile ca intrument ale unor practici

comerciale interzise în cadrul înŃelegerilor pe verticală21 sunt:
– preŃuri impuse;
– preŃurile de revânzare recomandate;
– revânzarea în pierdere;
Conform principiului libertăŃii stabilirii preŃurilor, nici un preŃ nominal
nu poate fi impus pentru vânzarea bunurilor sau produselor industriale sau
pentru remunerarea serviciilor prestate.
PreŃul de vânzare impus este preŃul cu ridicata al grosistului sau preŃul
cu amănuntul pe care producătorul îl stabileşte pentru un produs determinat,
oricare ar fi canalele de distribuŃie ale acelui produs, pe oricare din pieŃele
concurenŃiale româneşti.
Faptul de a conferi, de a menŃine sau de a impune un caracter minimal
preŃurilor produselor sau tarifelor serviciilor ori marjelor comerciale, în
virtutea înŃelegerilor, oricare ar fi forma sau natura sa, constituie un delict
asimilat cu cel al preŃurilor ilegale. Astfel, sunt interzise preŃurile care
reprezintă un caracter de minim.
Unele firme eludează reglementările, substituind noŃiunea de preŃ
impus cu cea de preŃ recomandat. Dar, deseori, preŃul recomandat funcŃionează
ca preŃ impus.
PreŃurile recomandate trebuie să aibă un caracter orientativ.
Nerespectarea lor de către distribuitor nu trebuie să atragă, prin contract,
sancŃiuni din partea furnizorului. PreŃurile impuse sunt categoric interzise.
Revânzările în pierdere, însă, sunt definite ca fiind vânzări ale oricăror
produse la preŃuri inferioare preŃurilor sale de cumpărare efective, majorate cu
taxele asupra cifrei de afaceri aferente acestor vânzări. Revânzările în pierdere
sunt asimilate cu practicarea preŃurilor ilicite.
O astfel de interdicŃie poate fi asemănată cu o măsură care să
consolideze situaŃia pe o piaŃă, decât să protejeze consumatorii sau să
restabilească o concurenŃă reală. Totuşi, izolată de contextul său
anticoncurenŃial, dacă practică vânzări în pierdere, favorizează scăderea
preŃurilor, ea poate fi acceptată. În practică, firmele o aplică în scopuri strict
personale care se pot rezuma la celebra expresie “o insulă cu pierderi într-un
ocean cu profit”. Evident, utilizată corect şi bine dozată, vânzarea în pierdere
are scopul atragerii clienŃilor prin preŃuri excepŃional de scăzute la unele
produse, sperând că aceştia din urmă vor cumpăra în acelaşi timp alte produse
vândute la preŃuri mult mai mari. Pierderea înregistrată numai la câteva

21
Al. (1), art. 5 din Legea concurenŃei nr. 21/1996- republicată, cu completările şi modificările
ulterioare.
83
articole nu reprezintă altceva decât un argument publicitar, care se traduce de
fapt printr-o creştere a vânzărilor în plan general.
Pierderea poate fi definită corect prin:
– domeniul de aplicare care este revânzarea, deci distribuŃia (comerŃul);
– identica calitate a bunurilor, în scopul de a nu fi suferit nici o
modificare (vânzarea în aceeaşi stare), faŃă de starea în care au fost cumpărate;
– noŃiunea de preŃ de cumpărare efectiv se referă la preŃul din
documentele legale (ex. factură). PreŃul efectiv este cel obŃinut prin deducerea
remizelor acordate prin factură, după un barem diferenŃiat, în funcŃie de
nivelul total al facturii, ca şi remizele acordate în funcŃie de modul de plată.
Nu se Ńine cont de reducerile în afara facturii.
Trebuie reŃinut faptul că atribuirea gratuită a unuia sau mai multor
articole suplimentare identice cu acela sau cu cele care fac obiectul vânzării se
analizează ca o vânzare cu reducere a preŃului şi nu trebuie să fie mijloc de
deturnare de la interdicŃia vânzării în pierdere. Dacă preŃul mediu pe unitate
scade sub minimul eventual definit de lege, Ńinând cont de unităŃile gratuite,
există vânzare în pierdere.
Vânzarea în pierdere nu se sancŃionează decât atunci când ea procură
sau riscă să procure un câştig suplimentar şi anormal comerciantului. Din
contră, dacă ea nu este inspirată decât printr-un motiv legat de buna
gestionare, permiŃând evitarea unei pierderi şi mai mari (de ex.), o asemenea
vânzare se justifică.
InterdicŃia vânzării în pierdere nu se aplică: produselor perisabile,
începând din momentul în care sunt ameninŃate de o alterare rapidă; vânzările
voluntare sau forŃate, motivate de încetarea sau schimbarea activităŃii
comerciale, produselor la care vânzarea prezintă un caracter sezonier marcat,
în timpul perioadei terminale a sezonului vânzărilor şi în intervalul cuprins
între două sezoane de vânzare; produselor care nu mai corespund, datorită
evoluŃiei modei sau aparŃiei perfecŃionărilor tehnice, fiind uzate moral;
produselor la care reaprovizionarea s-a efectuat sau ar putea să se efectueze în
scădere.
PreŃul de revânzare poate fi calculat, nu pornind de la preŃul de
cumpărare efectiv, ci pornind de la preŃul de aprovizionare, altfel spus, de la
valoarea de reaprovizionare a produselor la care preŃul de revânzare s-a aliniat
la preŃurile legale practicate pentru aceleaşi produse de un alt comerciant, în
acelaşi gen de activitate.
În situaŃia când mai multe firme au convenit la vânzarea în pierdere, ar
pretinde să fie exonerate de la incriminare, fiecare afirmând că ea şi-a aliniat
preŃurile sale la cel ale unei concurente, abaterea ar fi relevată din contră, de
toate, dacă nici una dintre ele nu ar fi în măsură să demonstreze că preŃul său
ar fi un preŃ “legal practicat”.

84
 1.4.3. PreŃurile de ruinare

PreŃul fiind permanent sub incidenŃa concurenŃei, el poate funcŃiona

normal, manifestându-şi rolul de regulator al echilibrului, cu condiŃia ca piaŃa
să funcŃioneze în condiŃiile normale: să existe cele două laturi intersectabile –
cererea şi oferta: operatorii să aibă comportamente loiale respectându-se
reciproc în acŃiunile lor independente, orientate către poziŃiile bune,
avantajoase în raport cu confirmarea pe care le-o dă piaŃa asupra activităŃii lor.
Însă, tocmai preŃul se poate folosi în afara regulilor loialităŃii, în mod abuziv în
vederea întăririi poziŃiilor dominante câştigate sau obŃinerea unor poziŃii dorite
a fi câştigate, în tratamente aplicate direct sau indirect altor operatori, prin
preŃurile de ruinare, preŃurile de discriminare sau alte forme legate de
înŃelegeri ca preŃuri de revânzare sau, în relaŃii comerciale externe, preŃurile
de dumping. În studiul de faŃă ne propunem să elucidăm problematica preŃului
de ruinare.
Abordarea noŃiunii de preŃ de ruinare (preŃ distrugător) intră în cadrul
preocupărilor autorităŃilor concurenŃei. Cu toate că un astfel de preŃ nu este
definit, în primul rând, în raport cu costul, el Ńinând mai ales de folosirea unei
strategii comportamentale de reducere a preŃului, această manifestare poate fi
inspirată de intenŃiile anticoncurenŃiale, fără ca ceilalŃi operatori să cunoască
dacă nivelul preŃului stabilit se află deasupra sau sub nivelul costului său.
Analiza costului operatorului dominant (firma dominantă) poate fi utilă în
aprecierea caracterului normal sau anormal al comportamentului dominant, în
raport cu potenŃialii săi concurenŃi.
Chiar firmele susŃin folosirea costurilor drept criteriu obiectiv în
aprecierea corectitudinii nivelului de preŃ determinat, care totodată, nu poate fi
disociat de situaŃia concretă a pieŃei pe care se fixează preŃul. Ca urmare, în
optica unei firme, nu poate fi vorba de abuz, dacă se preocupă de obŃinerea
unui preŃ de vânzare optim, cu o marjă de acoperire a costurilor pozitivă.
Nivelul optim al preŃurilor de vânzare este stabilit în condiŃiile în care
firma se poate aştepta în mod raŃional că, făcând ofertă la alt preŃ sau în
absenŃa preŃului, poate obŃine, pe termen scurt, un rezultat al exploatării mai
puŃin favorabil. Marja pozitivă este o rezultantă a diferenŃei dintre valoarea
încasărilor unei comenzi şi suma costurilor variabile aferentă acesteia,
conform relaŃiei:
m = p - cv,
unde:
m = marja contribuŃiei la acoperirea costurilor fixe şi a profitului;
p = preŃul de vânzare;
cv = costul variabil mediu.
Interpretarea marjei respective, denumită în literatura de specialitate
“contribuŃie” este diferită, având în vedere subiecŃi diferiŃi: firma în cauză;
organele de justiŃie. Firma, de exemplu, optează pentru preŃul optim, având în
85
vedere efectele pe termen scurt, punându-se astfel la adăpost de apariŃia
pierderilor. Pe termen lung însă, firma ia măsuri pentru suprimarea pierderilor
sau pentru ieşirea din ramură. Dar justiŃia consideră abuzive preŃurile al căror
nivel este situat sub costurile variabile, deoarece, aceste preŃuri sunt folosite,
evident, în scopul eliminării unui concurent. Pierderile rezultate din absenŃa
marjei asupra costurilor variabile sau ineficienŃei ei, urmează a fi acoperite din
profitul de monopol obtenabil în perioada următoare în care firma rămâne
singură în ramură.
Prin urmare, preŃul de ruinare (distrugător) se formează printr-o
reducere masivă şi prelungită a preŃului într-un sector determinant, iar nivelul
său este inferior costului variabil mediu, ceea ce înseamnă stabilirea lui cu
pierdere pentru vânzător.
Evident, poate apare şi posibilitatea ca un astfel de preŃ să fie tolerat,
atunci când reducerea masivă a preŃului constituie un răspuns, o reacŃie la
concurenŃa rivalilor. În această situaŃie, obiectivul urmărit este altul, iar preŃul
redus intensifică concurenŃa.
În practică însă, preŃurile de ruinare (distrugătoare) sunt legate de
strategiile discriminării aplicate de firmele aflate în poziŃia dominantă.
Discriminarea se efectuează practicându-se preŃuri diferite la vânzarea
aceluiaşi produs (omogen) în condiŃii identice de distribuŃie, la diferiŃi
cumpărători situaŃi pe piaŃe diferite, datorită amplasamentului geografic al
acestora. În Ńările Uniunii Europene (după cum s-a mai spus), discriminarea
implică un tratament diferit al preŃurilor la distribuitorii din diferite Ńări.
InterdicŃia practicării preŃurilor de ruinare face parte din dreptul
concurenŃei şi a fost introdusă în acest sens în unele state, cu mult timp în
urmă în legislaŃia concurenŃei. InterdicŃia respectivă a fost introdusă şi în
Legea concurenŃei din România, care a intrat în vigoare la 1 feb. 1997.
O astfel de interdicŃie este deja cunoscută şi reflectă îngrijorarea
potrivit căruia metodele de stabilire a preŃurilor nu ar trebui să fie utilizate pe
termen scurt în scopul reducerii concurenŃei şi al obŃinerii profiturilor pe care
le-ar putea câştiga pe termen lung prin comportamente normale. Impunerea
interdicŃiei la nivelul unei concurenŃe în materie de preŃ (conform legislaŃiei),
vizează pericolul pe care oamenii de afaceri îl evită până la un punct de a se
lansa într-o concurenŃă sănătoasă şi benefică la nivelul preŃurilor. Acest aspect
capătă o importanŃă tot mai mare pentru operatorii economici din România,
dacă se Ńine seama de principiile mondializării comerŃului şi de creşterea
concurenŃei străine.
Cunoaşterea strategiei preŃului de ruinare şi grija autorităŃilor abilitate
legal de a preîntâmpina sau înlătura formele de manifestare a acesteia este cu
atât mai necesară, cu cât există încă puŃină jurisprudenŃă pentru a orienta
oamenii de afaceri şi juriştii de a şti dacă asemenea comportamente ar
contraveni legii.

86
 PreŃul de ruinare (distrugere) se defineşte în cadrul unei perioade de
timp suficient de largă, când o firmă aflată în poziŃie dominantă pe piaŃă
stabileşte nivelul preŃului atât de coborât, încât unul sau mai mulŃi dintre
concurenŃii săi sunt nevoiŃi să părăsească piaŃa iar noii potenŃiali concurenŃi pe
această piaŃă să-şi abandoneze proiectul de intrare.
PreŃul de distrugere este considerat un preŃ nerezonabil de scăzut.
FuncŃionarea acestui preŃ nu vizează numai asemenea aspecte, ci şi reacŃiile
următoare ale firmei ruinătoare după producerea acestor efecte, manifestate
prin ridicarea preŃurilor în mod semnificativ în scopul recuperării profiturilor
care s-ar fi putut realiza sau al recuperării pierderilor rezultate în perioada
practicării nivelului foarte scăzut al preŃului.
Un astfel de comportament se identifică cu ajutorul plângerilor
efectuate de concurenŃi către autorităŃile concurenŃei şi se examinează în
virtutea prevederilor legii şi a regulamentelor de aplicare a acesteia.
Cu toate că strategia de distrugere (ca preŃ de vânzare foarte scăzut)
aduce beneficii importante cumpărătorilor în perioada de practicare, aceste
beneficii tranzitorii sunt compensate prin creşterea cheltuielilor acestora în
cursul perioadei de recuperare.
În sinteză, efectele asupra consumatorilor pot fi atât avantajoase, dar şi
dezavantajoase. Avantajoase, sunt numai în perioada de aplicare a preŃului de
ruinare pe o perioadă relativ scurtă şi dezavantajoasă, în perioada următoare,
relativ lungă, de ridicare a nivelului preŃului pentru recuperarea profiturilor
nerealizate, respectiv a pierderilor repetate şi deci în toată perspectiva
existenŃei poziŃiei dominante a firmei ruinătoare.
Nivelul preŃului de ruinare fiind coborât după practicarea anterioară a
unui nivel de preŃ, mai ridicat, trebuie încadrat în aşa – numitul preŃ
nerezonabil de scăzut. În acest sens, abordarea atât teoretică cât şi practică a
preŃului de ruinare comportă, în mod esenŃial, definirea categoriei de preŃ,
nerezonabil de scăzut. Ca urmare, cheia problemei o constituie faptul că
preŃurile care fac obiectul unei plângeri pot fi calificate sau nu nerentabil de
scăzute. Ele pot să aibă la bază o “politică” a vânzării, dar că pot provoca sau
pot să fie destinate a provoca unul din efectele dăunătoare descrise din
paragraful din lege, caracterul rezonabil al preŃurilor constituie problema
fundamentală. LegislaŃia spune că pentru a determina dacă preŃurile sunt
rezonabile, nu se acŃionează pur şi simplu, la compararea preŃurilor cu
costurile date ale presupusei firme ruinătoare, ci mai degrabă, este necesar a se
cunoaşte mai bine contextul în care firma respectivă şi firmele rivale se
concurează, prin răspunsuri la întrebările:
– presupusa firmă ruinătoare reacŃionează la reducerile de preŃ ale unei
firme concurente sau ea însăşi este autoare?
– perioada când aceste preŃuri au fost în vigoare pe piaŃă?
– există o supracapacitate cronică în industrie aducând firmele în
situaŃii similare ca aceea a presupusei firme ruinătoare să practice preŃuri care
87
vizează onestitatea lor de a minimaliza pierderile printr-un efort financiar
pentru a rămâne rentabile şi de a-şi conserva partea lor de piaŃă?
InvestigaŃia pornită asupra preŃului de ruinare, are ca scop să se ştie
dacă da sau nu, preŃurile sugerate sunt nerezonabil de scăzute, efectuându-se o
analiză în două etape.
Pentru început se definesc caracteristicile pieŃei, gradul de concentrare
a vânzătorului şi condiŃiile de acces pe piaŃă, ca şi indicatorii existenŃei unei
puteri de piaŃă sau posibilitatea de a-şi construi una.
În următorul pas, trebuie să se confirme că preŃurile sunt într-adevăr
“nerezonabil de scăzute”, evaluând legătura între preŃurile şi costurile
presupusei firme ruinătoare.
Deci, prima etapă se rezumă în determinarea dacă este plauzibil ca
aceste preŃuri să poată avea efectele anticoncurenŃiale descrise de legislaŃie.
Dacă se conchide că acest fenomen nu este real, confirmarea examinării nu
mai are sens. Trecerea la a doua etapă (pasul următor), adică la analiza
raportului preŃ/cost este condiŃionată de concluziile etapei întâi.

* Puterea de piaŃă
PreŃul de ruinare, presupune că firma ruinătoare posedă o putere de
piaŃă suficientă pentru a impune unilateral preŃurile sale pe piaŃă pe o perioadă
destul de lungă pentru a perturba concurenŃii săi din punct de vedere financiar
şi pentru a recupera pierderile rezultate odată ce aceştia din urmă vor trebui să
părăsească piaŃa. Pentru cei ce efectuează investigaŃia este foarte important să
înŃeleagă în ce măsură presupusa firmă ruinătoare poate, în mod unilateral, să
influenŃeze preŃurile în ramură. Mai întâi se defineşte piaŃa, luându-se în
considerare produsul sau produsele, ca şi regiunea sau regiunile geografice în
cauză, identificându-se toate sursele concurenŃei reale sau potenŃiale, care pot
împiedica exercitarea puterii de piaŃă a presupusei firme ruinătoare.
În general, elementele de considerat în scopul definirii puterii de piaŃă
cuprind, în primul rând, pe planul cererii, graba cumpărătorilor de a se orienta
către produse substituibile sau chiar acelaşi produs vândut în alte regiuni şi pe
planul ofertei, dacă implantarea unui nou sosit ar necesita cu adevărat
construcŃia instalaŃiilor sau adaptarea instalaŃiilor existente sau vânzarea
produsului provenind din regiunile îndepărtate.
În această etapă preliminară a examinării pieŃei, se utilizează în
continuare, în general, partea de piaŃă a presupusei firme ruinătoare ca
indicator provizoriu al puterii de piaŃă. Este imposibil ca o presupusă firmă
ruinătoare care deŃine o parte de piaŃă nesemnificativă să aibă capacitatea de a
influenŃa în mod unilateral preŃurile în ramură. Partea mai mare a cotei de piaŃă
a presupusei firme ruinătoare sau disparitatea între dimensiunea acestei firme
şi cea a altor concurenŃi fiind mare, sunt elemente cantitative, dar nu suficient
de convingătoare. Realitatea puterii de piaŃă este mai puŃin probabilă dacă
piaŃa este ocupată de un grup relativ mare de firme mici care fac concurenŃă
88
eficace şi în mod viguros presupusei firme ruinătoare sau atunci când există
recente schimbări semnificative în părŃile de piaŃă şi în clasamentul firmelor
celor mai importante pe piaŃă. În plus, dacă piaŃa tinde să fie ocupată de un
vânzător important dominant, adică presupusa firmă ruinătoare şi câŃiva
concurenŃi viguroşi, este necesară efectuarea unei examinări mai profunde.
În cazul analizei mai sus amintite este necesar să se determine dacă
presupusa firmă ruinătoare pare să aibă puterea de a recupera piederile sale
iniŃiale, urcând preŃurile la nivelurile mai mari decât cele normale, odată ce
concurentul său Ńintă va fi părăsit piaŃa. Într-o foarte mare măsură, această
determinare depinde de o evaluare a condiŃiilor implantării reale în industria
considerată, returul probabil al concurenŃilor obligaŃi de a părăsi piaŃa în urma
unui presupus preŃ de ruinare sau expasiunii firmelor deja prezente pe piaŃă.
Deci, în această etapă a examinării, se urmăreşte să se descopere
circumstanŃele şi condiŃiile care pot să împiedice o implantare reală a noilor
concurenŃi.
Astfel, trebuie să se determine dacă tentativa recuperării costurilor de
către presupusa firmă ruinătoare prin intermediul creşterii preŃului, în urma
ieşirii unuia sau a mai multor concurenŃi, ar favoriza, în cadrul unei perioade
relativ mare de timp noi implantări în ramură la o scară suficientă pentru a ne
asigura că asemenea creşteri de preŃuri nu ar putea fi menŃionate. Dacă pe de o
parte, asocierea mai multor factori lasă să se creadă că o implantare pe piaŃă va
fi mai puŃin probabilă sau mai dificilă, există multe alte motive de a se crede
că, comportamentul prin preŃuri ale presupusei firme ruinătoare ar putea fi în
măsură să genereze efecte anticoncurenŃiale foarte dăunătoare pe termen lung
pe piaŃă. Dacă, pe de altă parte, pare că implantarea sau expansiunea s-ar
produce cu adevărat la o scară suficientă pentru a limita capacitatea presupusei
firme ruinătoare de a recupera puŃin mai târziu pierderile sale iniŃiale,
certitudinea atingerii scopului prin coborârea preŃului este discutabilă.
Investigatorul decide continuarea examinării.
În etapa a doua, analiza efectuată va scoate la iveală dacă preŃurile
presupusei firme ruinătoare reflectă avantaje pe planul costurilor sau dacă ele
sunt mai mici decât costurile sale.
Firmele existente pe piaŃă pot beneficia de importante avantaje care
provin din diverse surse pe planul costurilor în raport cu firmele care ar dori să
intre pe piaŃă. O formă de împiedicare poate fi de natură instituŃională,
asemenea barierelor tarifare sau netarifare în comerŃul internaŃional. De
asemenea, barierele interprovinciale (în statele federale) în comerŃ şi
reglementarea acestui acces pot constitui pentru alte firme, care ar dori să intre
pe piaŃă, pierderi considerabile la acces şi, în unele cazuri, chiar
insurmontabile.
Raritatea intrărilor noilor firme sau lipsa accesului la tehnologia
necesară, pot constitui importante dezavantaje la nivelul costurilor pentru
firmele care ar dori să se implanteze. Uneori, firmele deja prezente în ramură,
89
inclusiv presupusa ruinătoare, poate controla foarte bine intraŃii şi tehnologia
necesară. Firmele pot fi la un asemenea punct integrate, încât ele controlează
în manieră semnificativă sursele de aprovizionare ale materiilor prime utilizate
în procesul de producŃie în aval sau posedă drepturi de brevete de invenŃie la
toate produsele şi procedeele necesare producŃiei celui mai eficace din
bunurile în cauză. Astfel de controale, chiar dacă au fost obŃinute în condiŃii
normale (legale), pot totuşi reprezenta obstacole la o implantare reală pe
pieŃele implicate.
Pentru majoritatea ramurilor, implantarea pe piaŃă presupune diverse
costuri de pornire pe care le-ar fi imposibil să le recupereze o firmă, dacă
proiectul ar eşua. Astfel de costuri poartă numele de “costuri irecuperabile” şi
rezultă din nevoia de a investi în elemente de activ particular pe piaŃă, din
nevoia de a surmonta avantajele legate de diferenŃierea produsului de care se
bucură firmele în cauză sau de nevoia de a surmonta inconvenientele pe care le
prezintă comportamentul strategic al acestor firme.
“Costurile irecuperabile” pot să împiedice o implementare pe piaŃă în
două moduri:
– pot fi atât de mari în relaŃia cu totalul costurilor reunite la acces şi la
ratele randamentului prevăzut, încât ele să descurajeze complet orice
implantare sau prelungire a timpului necesar pentru a deveni un concurent
eficace;
– deşi pot avea un uşor efect disuasiv, ele pot incita firmele să decidă
de a se implica la o scară mai puŃin importantă (mai mică), în scopul
minimizării riscurilor financiare. Această posibilitate poate antrena (din
contră) o implantare pe piaŃă care, deoarece se efectuează la un nivel inferior
faŃă de cel opŃional, riscă de a nu crea o concurenŃă serioasă printre firmele
deja prezente pe piaŃă.
O formă comună a costurilor irecuperabile implică nevoia de a investi
în elemente de activ particular pe piaŃă. Astfel, în unele sectoare industriale,
echipamentul sofisticat este foarte specializat, care are ca scop obŃinerea de
produse unicat, poate avea valoare mică sau deloc, în afara aplicării specifice
pentru care a fost conceput. În aceast caz, costurile irecuperabile au o pondere
importantă în investiŃia necesară implantării sau expansiunii pe piaŃă şi sunt
considerate de către firmele susceptibile de a se implanta ca o investiŃie cu risc
ridicat.
Economiile de scară sau gamele de produse într-o economie de piaŃă,
sunt genuri de condiŃii de producŃie care pot genera accesul sporind importanŃa
de a exploata firma la un nivel optimal şi o diversificare opŃională a gamei
produselor fabricate. Astfel, economiile de scară au rolul de a reduce costurile
de producŃie unitară pe măsura sporirii producŃiei obŃinute, iar economiile de
gamă susŃin ideea fabricării produselor în ansamblu, decât a le obŃine separat.
Uneori, accesul pe piaŃă la un nivel care să permită a exploata
economiile de scară sau de gamă disponibile, presupune costuri de capital
90
relativ ridicate, în raport cu resursele financiare ale noului sosit. Asemenea
costuri, în unele cazuri, pot constitui pierderi la implementare, atunci când o
parte a acestor costuri devin irecuperabile. În plus, scara activităŃii avizate
poate fi aşa de mare, chiar dacă pierderile referitoare la costurile de capital nu
sunt de neânlăturat, încât timpul necesar pentru investiŃii şi dezvoltare poate
efectiv genera implantarea.
Un acces pe piaŃă la un nivel inferior celui optimal, chiar dacă permite
firmei sosite o diminuare a costurilor de capital şi o reducere a perioadei de
implementare, poate să se întâmple, date fiind dezavantajele la nivelul
costurilor, are un impact relativ mic. Acest acces permite verificarea
capacităŃii firmei ruinătoare de a impune preŃuri ridicate pe piaŃă.
Apropierea geografică, service-ul şi relaŃiile personale extinse,
constituie alŃi factori care nu sunt determinaŃi prin preŃ, dar pot influenŃa
decizia cumpărătorului. Aceşti factori au o importanŃă deosebită pentru noua
firmă care doreşte să obŃină un volum al vânzărilor corespunzător, pentru a
reuşi implantarea sa pe piaŃă, dar totodată reprezintă şi o barieră majoră.
De asemenea, comportamentul strategic reprezintă un alt factor de
implantare. Acesta se referă la firmele care l-ar adopta în timp normal, în afară
de cazurile când altfel de comportamente ar putea fi considerate a avea efect
disuasiv asupra concurenŃiilor sau noilor sosiŃi.
Această strategie poate permite firmelelor să-şi construiască sau să
implementeze o putere pe piaŃă. Examinând dacă capacitatea presupusei firme
ruinătoarre de a creşte preŃurile după perioada de ruinare, va fi limitată prin
existenŃa unor intrări reale, este necesar să se determine dacă accesul va fi
împiedicat sau întârziat prin acŃiuni ca:
– dacă firmele existente pe piaŃă, care au semnalat , prin reacŃiile lor
asupra tentativelor implantării trecute, au folosit capacitatea lor excedentară
pentru a reduce preŃurile, ca o reacŃie la o tentativă de reglementare;
– dacă se fac investiŃii excesive de către firmele existente pe piaŃa
cercetării şi dezvoltării sau publicităŃii;
– dacă există înŃelegeri de vânzări legate sau de exclusivitate.

* Analiza raportului preŃ/cost

Dacă o firmă are o putere de piaŃă, în acest caz este necesar să se ştie
dacă preŃul său este la un nivel suficient de scăzut pentru a fi denumit
rezonabil. Pentru aceasta, ne folosim de testul de evaluare al raportului
preŃ/cost care presupune că, o firmă va continua să funcŃioneze (în condiŃiile
normale) numai dacă are contribuŃie la costurile fixe ale operaŃiei. În vederea
efectuării evaluării raportului preŃ/cost, trebuie să se Ńină seama de următoarele
considerente22:

22
ExplicaŃia interesului primordial al producătorilor asupra costurilor este uşor de exprimat:
pentru un anumit nivel de preŃ, profitul firmei va fi cu atât mai mare cu cât costul unitar va fi
91
 – indiferent de puterea de piaŃă a firmei ruinătoare, nu se va considera
ca “nerezonabil de scăzut” un preŃ stabil sau superior costului total mediu al
presupusei firme;
– se va considera ca “nerezonabil de scăzut” un preŃ inferior costului
variabil mediu al presupusei firme ruinătoare, mai puŃin cazurile când acest
preŃ este în mod clar justificat, spre exemplu, nevoia de a vinde un inventar de
produse perisabile.
Costul total mediu reprezintă suma costurilor variabile medii şi a
costurilor fixe medii, respectiv costurile asociate investiŃiilor asociate dein
cadrul firmei (maşini, utilaje, alte elemente de active fixe), care nu variază în
fucŃie de nivelul producŃiei, precum şi alte cheltuieli cu caracter general.
Costul variabil mediu este dat de costul cu manopera, cu energia şi
materialele, de cheltuielile pentru acŃiuni promoŃionale, uzura echipamentelor
pentru folosire şi de alte costuri care variază în funcŃie de nivelul producŃiei.
Când situaŃia o permite, analiza este bine să fie fondată pe o precizie
rezonabilă a costurilor variabile medii mai curând, decât asupra valorii
contabile (de achiziŃie) a costurilor medii variabile actuale. Prin aceasta se
recunoaşte că preŃul poate câte odată să fie inferior costurilor variabile medii
pentru cauze imprevizibile (de exemplu, penurie de materii prime). Sunt
sectoare de producŃie care dezvoltă metodologii ale costurilor care pot
identifica costurile legate de previziuni cum ar fi costurile diferenŃiale viitoare.
Pentru acest caz, în analiză se recomandă să se utilizeze valoarea contabilă a
costului variabil mediu.
Pentru preŃurile stabilite, încadrarea lor între mărimea costului mediu
total şi cea a costului variabil mediu (zona gri), analiza care se va face cu
privire la caracterul rezonabil va fi concluzionată de circumstanŃe pertinente.
Pe de o parte, un preŃ în zona gri poate fi cu totul rezonabil dacă cererea este în
declin sau dacă există o capacitate excedentară importantă pe piaŃă, chiar în
condiŃiile că acest preŃ ar avea legătură cu dispariŃia de pe piaŃă a altor firme.
Pe de altă parte însă, preŃul din zona gri poate fi considerat ca nerezonabil dacă
s-a probat că acuzatul a ignorat ocaziile de a ridica preŃurile faŃă de creşterea
cererii sau dacă există previziuni directe ale intenŃiei firmei de a se servi de
preŃuri într-un scop anticoncurenŃial.

mai mic. Gândirea se poate explica şi invers: preŃul dependent de cost. Sunt frecvente situaŃiile
în care presiunea costurilor ridicate, mai ales inflaŃioniste (inclusiv în economia de piaŃă
concurenŃială românească) are corespondent în creşterea explozivă a preŃurilor. Raportul
preŃ/cost depinde însă de nivelul şi structura ofertei.
92
 23

în figura de mai sus avem:

P.A.=preŃul situat deasupra costului total mediu;
C.T. M.=costul total mediu;
P.B.=preŃul sub nivelul costului total mediu, acoperind parŃial costurile
fixe;
C.V.M.=costul variabil mediu;
P.C.=preŃul sub costul variabil mediu, generator de pierderi.
Chiar dacă autorul plângerii poate aduce încă de la început o
previziune valabilă a unui comportament de preŃ de ruinare din partea
presupusei firme ruinătoare (pe baza informaŃiilor din listele de preŃ, buletine,
avize de schimbare a preŃurilor) şi dacă se stabileşte o legătură cu propria sa
structură a costurilor, destul de rar, investigatorul poate cunoaşte exact
legătura care există între preŃurile şi costurile ruinătorului. Pentru această
ipoteză, abordarea celor două etape îşi doreşte eficacitatea pentru a determina
dacă preŃurile sunt “nerezonabil de scăzute”, în virtutea reglementărilor legale.
Totuşi, în situaŃiile când previziunea analizată în prima etapă este insuficientă,
aceasta semnifică faptul că nu se poate deduce cu adevărat preŃul “nerezonabil
de scăzut”, pornind de la un ansamblu de circumstanŃe incluzând previziunea

23
T. Moşteanu şi T. Purcărea – “ConcurenŃa, ghidul afacerilor performante”, Ed. Economică,
Bucureşti, 1999, pg. 209.
93
intenŃiei de ruinare sau maniera şi întinderea practicilor de preŃ în vederea
eliminării sau excluderii concurenŃiilor.
Pentru a concluziona dacă abaterea a fost comisă numai pentru că
preŃurile presupusului ruinător sunt “nerezonabil de scăzute”, analizei
efectuate nu-i sunt suficienŃi factorii menŃionaŃi mai sus. În plus, este necesar
să se descopere că acesta din urmă s-a angajat într-o “politică de vânzare” cu
asemenea preŃuri.
Este important a se stabili previziunea că presupusele preŃuri de ruinare
sunt politici de lungă durată pentru a face faŃă concurenŃei şi că ele nu sunt
simple reacŃii defensive la iniŃiative sau comportamente ale preŃurilor altor
firme sau că nu sunt fapte aplicate la noroc, atribuibile circumstanŃelor precise
ale afacerilor care pot surveni, la un oarecare moment pe piaŃă.
Trebuie să se stabilească previziunea care permite să se determine dacă
aceste preŃuri provin şi fac parte dintr-un program deliberat de stabilire a
preŃurilor pe piaŃă din partea firmei. Peviziunea că aceste preŃuri sunt în
vigoare peste tot pe piaŃa relevantă cu urmări, de asemenea, pe parcursul unei
perioade de timp suficient de lungă.
Investigatorul, în urma analizelor efectuate, constată că presupusa
firmă ruinătoare a aplicat o “politică de vânzare” a preŃurilor nerezonabil de
scăzute, iar rezultatul este evident un act anticoncurenŃial.
Prin legislaŃie sunt interzise politicile de preŃuri nerezonabile de
scăzute, care au ca efect sau tendinŃa de a reduce concurenŃa sau de a elimina
un concurent sau este destinată să aibă un asemenea efect.
Analizele care se fac în această direcŃie, trebuie să găsească
răspunsurile la următoarele întrebări:
– preŃul prin comportarea sa a avut ca efect reducerea sensibilă a
concurenŃei?
– comportamentul respectiv a avut deja ca efect eliminarea unui
concurent?
– autorul are tendinŃa de a reduce sensibil concurenŃa?
– sunt previziuni care să confirme faptul că, comportamentul preŃului
este sau era destinat să reducă sensibil concurenŃa sau de a elimina un
concurent?
Primele două întrebări se pun numai atunci când efectele dăunătoare
ale unui comportament de preŃ asupra economiei, au fost deja demonstrate şi
măsurate. Prin aceasta confirmându-se că efectul politicii de preŃ este de a
spori puterea de piaŃă a firmei ruinătoare şi că firma ruinată va avea puŃine
ocazii de concurenŃă în viitor, iar barierele la intrare sunt menŃinute sau
crescute cert. Determinarea faptului că un concurent a fost eliminat, trebuie
demonstrat că acest concurent a părăsit piaŃa sau că el nu mai este într-o
poziŃie favorabilă pentru a restrânge capacitatea presupusei firme ruinătoare de
a ridica preŃul.

94
 Următoarele două întrebări trebuie să apară în momentul când un
comportament de preŃ nerezonabil nu a fost exercitat în timpul unei perioade
de timp suficiente pentru a provoca din plin aceste efecte. Cel care efectuează
investigaŃia, trebuie să evalueze ceea ce ar putea să se producă pe termen lung.
Ultima întrebare se referă la cazurile când există previziunea dorinŃei
sau intenŃiei reprobabile din partea presupusei firme ruinătoare de a urmări
comportamentul preŃului. Îm această direcŃie se pune la cale examinarea unor
factori referitori la amploarea reducerilor de preŃ şi a pierderilor rezultate în
acest fel, absenŃa oricărui alte raŃiuni pentru a explica reducerile de preŃ şi
prezenŃa previziunilor documentare şi orale care descriu intenŃia presupusei
firme ruinătoare de a executa aceste acŃiuni. O astfel de informaŃie se
valorifică concomitent cu o evaluare a unei firme de a realiza un plan
anticoncurenŃial, pentru că este puŃin probabil să se urmărească o examinare
când previziunea sugerează o intenŃie de reducere a concurenŃei sau de a
elimina un concurent, dar care nu este susŃinută printr-o anumită putere în
vederea atingerii acestor obiective.
În general, metodele legate de competiŃie vizează transmiterea de
beneficii consumatorilor, iar o problemă a politicii practice de identificare
apare dacă un ansamblu al acestei metode poate fi folosit uneori în detrimentul
consumatorilor. Remarcăm în acest sens, metoda preŃurilor prădătoare este cea
mai remarcabilă şi este concepută în scopul monopolizării unei pieŃe, prin
determinarea rivalilor să scadă producŃia, să fuzioneze, ajungând într-o poziŃie
favorabilă prădătorului.
Consumatorii sunt păgubiŃi mai târziu, sub forma preŃurilor mai mari,
neîmpiedicate de acŃiuni din partea rivalilor care au fost disciplinaŃi şi au
colaborat sau au părăsit ramura.
Abilitatea unei firme de a solicita un preŃ mai mic decât alta (datorită
calităŃii cunoscute) sau de a fi menŃinut mai mult decât alta într-un “război” al
preŃurilor, va fi, în general, corelată cu eficienŃa, astfel încât împiedicarea
“războaielor” preŃurilor poate doar să-i împiedice pe clienŃi să se bucure de
profituri de lungă durată care se obŃin în urma unor preŃuri cu adevărat
competitive.
Când sunt folosite acte anticoncurenŃiale, nu este atât de dificil de
separat actele competitive folositoare de cele dăunătoare. În vederea pedepsirii
concurenŃilor, nu este necesar să existe o corelaŃie între eficienŃa cu care o
firmă foloseşte violenŃa şi eficienŃa cu care ea produce bunuri dorite de
consumatori.

95
 1.4.4. PreŃurile de discriminare

În materie de concurenŃă, discriminarea este un termen controversat.

Îndoiala care se pune privind interpretarea noŃiunii, izvorăşte din două
principii diferite:
– Principiul economiei liberale, conform căruia contractul este
predominant faŃă de reglementări;
– Principiile ordinii publice economice, conform căruia
comportamentele corecte într-un mediu concurenŃial normal, nu sunt
nemijlocit rezultatul firesc al contractului (acord între părŃi: furnizor şi
beneficiar) în legătură cu marfa şipreŃul.
De exemplu, discriminările de preŃ nu sunt considerate ilegale, în
legislaŃia americană, numai dacă au efect anticoncurenŃial asupra comerŃului
dintre statele federaŃiei. Astfel, legislaŃia consideră că este îndeplinită această
condiŃie numai în momentul când discriminarea are o importanŃă foarte mare,
care este dată de diferenŃa considerabilă între preŃurile consimŃite, ceea
cepoate avea în mod automat un efect anticoncurenŃial impus.
În practică, pot apărea şi unele confuzii în ceea ce priveşte fenomenul
de discriminare şi unele confuzii în ceea ce priveşte fenomenul de
“discriminare” în general, şi fenomenul de discriminare abuzivă. În vederea
judecării abuzului, se consideră discriminarea ca practică anticoncurenŃială,
atunci când se urmăreşte segmentarea beneficiarilor, dacă aceştia sunt
concurenŃi principali.
Discriminările prin preŃuri constau în efectuarea unor concesii de
preŃuri consimŃite de vânzător în favoarea unui cumpărător (în vânzările de
bunuri omogene), în aceleaşi condiŃii de calitate şi cantitate, cu efect de
excludere a cumpărătorilor concurenŃi.
Dacă o firmă este interesată în creşterea vânzărilor sale, aplicând
tuturor cumpărătorilor anumite concesii: un discount , un rabat, o remiză, un
avantaj de preŃ; la aceeaşi calitate şi în cantităŃi similare cu cele vândute
tuturor concurenŃilor, nu constituie un fapt anticoncurenŃial, numai dacă
concesiile respective sau orice alte avantaje s-au aplicat în cadrul unei practici
discriminatorii.
În vederea încadrării unei fapte în categoria celor incriminabile,
legislaŃia este obligată să cuprindă nişte criterii, pe care aceasta trebuie să le
îndeplinească:
– Vânzarea de produse de către o persoană conscrată ca o firmă;
– Remiza, rabatul, discountul, concesia de preŃ sau un alt avantaj
trebuie să fie acordate de către vânzător unui cumpărător, “în plus” faŃă de
ceea ce este “accesibil tuturor concurenŃilor” cumpărătorului, în aceleaşi
condiŃii de vânzare, de calitate şi cantitate. Într-o astfel de situaŃie, trebuie să
se Ńină cont de preŃurile accesibile concurenŃilor în momentul vânzării
produselor către cumpărătorul considerat;
96
 – Vânzarea poate fi discriminatorie cu cunoştinŃa vânzătorului;
– Vânzarea trebuie să apară în cadrul unei practici de discriminare.
Pentru aplicarea legislaŃiei, în vederea stabilirii corecte a unei
incriminări, se cuvine a se sublinia că discriminarea se apreciază numai între
concurenŃi. Ea nu se poate extinde la toate genurile sau cazurile de vânzare la
preŃuri diferite. Economia de piaŃă permite vânzătorului să aplice liber preŃuri
diferite şi să ofere concesii distincte în negocierile cu clienŃii săi care nu sunt
concurenŃi între ei.
Deci, vânzătorul ar putea încalca prevederile legale (în afacerile cu
clienŃii concurenŃi între ei), numai dacă vinde produsele de aceeaşi calitate şi
aceleaşi cantităŃi şi în aceleaşi condiŃii.
Pentru depistarea cazurilor privind practicile de discriminare prin preŃ,
se începe cu o analiză a retrospectivei condiŃiilor de vânzare antamate de către
cumpărătorii concurenŃi, în negocierea cu acelaşi vânzător, în vederea
achiziŃionării unor produse de la acesta. Se urmăreşte dacă producerea
reducerii concurenŃei a avut loc fără nici o îndoială. În investigarea cazului se
au în vedere nişte elemente, care reunite, pot să ducă la concluzia că s-a produs
încălcarea legii. Analiza are ca punct central situaŃia nivelului preŃului,
incluzând concesiile, accesibil concurentului care se apreciază defavorizat în
momentul vânzării produsului către cumpărătorul favorizat. Dacă aceleaşi
preŃuri au fost oferite la doi cumpărători, iar unul dintre aceştia nu a dat curs
ofertei, faptul că respectivul cumpărător a plătit apoi preŃuri mai mari nu
trebuie antrenat în aplicarea legii, chiar dacă celelalte elemente sunt
îndeplinite.
Totodată, în analiză se face conotarea cu alte prevederi legale cărora le
sunt contrare elemente anticoncurenŃiale prin preŃ. De asemenea, se folosesc
alte dispoziŃii legale atunci când acte săvârşite de un cumpărător dotat cu
putere comercilă vătămează concurenŃa. În astfel de situaŃii, “concesionările”
nu sunt negociate în funcŃie de concurenŃa pe piaŃă. Firmele care participă la
aceste operaŃii, nu-şi pot acorda “concesii” în privinŃa unei vânzări şi cum
prevede legea şi în această formă scapă de procedura investigării.
Sunt situaŃii când vânzătorul este ajutat de cumpărător, prin finanŃarea
nelegală a unei uzine în scopul obŃinerii unor beneficii şi concesii în plus faŃă
de ceea ce este accesibil tuturor concurenŃilor. În mod normal, investigaŃia va
ajunge la concluzia că concesia de preŃ acordată de către furnizor
beneficiarului său, echivalează esenŃialmente cu o formă de randament al
capitalului investit.
PărŃile implicate în astfel de acŃiuni sunt firmele definite ca persoane
juridice, în calitate de vânzător, în afară de excepŃiile posibile prevăzute de
normele legale.
Practica cunoaşte expresii ca “ este parte interesată să contribuie la o
vânzare”, aceasta referindu-se la persoanele pe care vânzătorul le poate angaja
în vederea susŃinerii intereselor sale, în sensul dispoziŃiilor legale. Spre
97
exemplu, un mandatar al vânzătorului de bunuri, care participă la negocierea şi
încheierea operaŃiunilor de vânzare, se poate considera o persoană care
participă la o vânzare discriminatorie.
Conform legii, nu orice cumpărător poate fi acuzat de încalcarea
prevedrilor legale. După cum se cunoaşte, fiecare cumpărător nu trebuie să fie
stânjenit în negocierea şi obŃinerea celor mai bune preŃuri şi de a aduce
avantaje clineŃilor săi. Totuşi, dacă analiza făcută demonstează faptul că un
cumpărător dotat cu o putere de achiziŃie substanŃială a convins un vânzător de
a-i acorda un avantaj ilegal în raport cu un concurent, se determină dacă
comportamentul cumpărătorului respectiv constituie sau nu o incitaŃie de a se
comite o discriminare, iar firma vânzătoare scapă de aplicarea prevederilor
legale.
DispoziŃiile legii, în majoritatea lor, care privesc concurenŃa se aplică
la un produs definit în mod global ca un “articol” sau un “serviciu”. În ceea ce
priveşte discriminarea prin preŃ, dispoziŃiile se aplică numai la articole, dar
nediferenŃiindu-se articolele cumpărate în vederea revânzării de cele care sunt
utilizate de cumpărător. De asemenea, dispoziŃiile nu se aplică serviciilor, cu
excepŃia celor care sunt expres cuprinse în definiŃia de “articol” ca urmare,
prin “articol” înŃelegem: bunuri mobile şi imobile de orice natură, cuprinzând
şi bani; titluri sau acte referitoare sau constatatoare a unui drept de proprietate
sau alt drept relativ la un interes actual, eventual sau altul, la o persoană
juridică sau în elemente de activ al unei persoane juridice; titluri şi alte acte
dând dreptul de a acoperi sau a primi bunuri; bilete sau acte de acelaşi fel
atestând dreptul de a fi prezent într-un loc dat la un anumit moment sau titluri
de transport; energia, indiferent de forma în care este produsă.
Dacă se ia ca exemplu un contract referitor la vânzarea unor servicii de
întreŃinere, care comportă furnitura diferitelor piese de schimb, nu se poate
stabili că există discriminare prin preŃuri când:
– Valoarea pieselor respective este minimă în raport cu cea a servicului
contractat;
– PreŃul pieselor nu este în mod obişnuit perceput separat de preŃul
serviciului;
– Alte elemente fac să se creadă că serviciul este obiectul principal al
operaŃiunii.
Deci, discriminarea de preŃ se petrece atunci când, prin vânzarea
produselor se defavorizează o firmă, în ceea ce priveşte costul achiziŃiei, în
raport cu unul sau mai mulŃi dintre concurenŃii săi. În plus, discriminarea se
presupune în condiŃiile aceleiaşi calităŃi şi cantităŃi similare, fiind vorba de
operaŃii negociate sau încheiate în aceeaşi perioadă.
Problema de fond a discriminării prin preŃ o constituie acordarea unui
discount, unui rabat, unei concesii de preŃ sau alt avantaj în plus unui
cumpărător, faŃă de ceilalŃi concurenŃi.

98
 * Discountul, rabatul, remiza, concesia de preŃ, alte avantaje, sunt
termeni care, în general, se referă la înŃelegeri cu caracter financiar propuse de
către vânzător, pentru ca preŃul real plătit de către cumpărător să fie inferior
preŃului nominal. Aici este vorba de practicile curente în materie comercială.
Alte avantaje sunt considerate înŃelegeri financiare în termenii în care
vânzătorul crează avantaj cumpărătorului printr-un preŃ net inferior pentru
fiecare articol vândut. Utilizarea materialului, furniturii, al unui sprijin tehnic
sau remiterea de bilete de teatru sau la spectacol sportiv, spre exemplu, nu
constituie în general, decât un alt avantaj în sensul dispoziŃiilor legale. Oferta
de facilităŃi de credit reprezintă în mod obişnuit un alt “avantaj” şi, conform
modalităŃilor de plată, poate să fie vorba de un discount. Când vânzătorul
acordă unora dintre cumpărători un termen favorabil pentru a achita o factură,
faŃă de ceilalŃi concurenŃi, sigur, situaŃia care rezultă justifică o analiză
conform dispoziŃiilor legale. De asemenea, când un cumpărător beneficiază de
un discount pentru o plată rapidă, dacă concurenŃii săi sunt lipiŃi de acest
avantaj, se consideră o discriminare.
Vânzătorul care acordă o concesie de preŃ unui cumpărător “faŃă de şi
în plus” de ceea ce este “accesibil” concurenŃilor acestuia din urmă contravine
dispoziŃiilor legale. EsenŃial, în acest sens, este determinarea informaŃiilor care
pot convinge pe cel ce efectuază analiza că o concesie de preŃ este
“accesibilă”. Vânzătorii care se hotărăsc să ofere concesii de preŃuri, ca un
discount de volum, sunt obligaŃi să ofere informaŃiile corespunzătoare
cumpărătorilor concurenŃi, în cazul produselor de calitate şi cantitate similare
despre concesia de preŃ considerate ca “accesibilă” în sensul prevederilor
legale. Oricare ar fi mijloacele alese, informaŃia trebuie să se producă la timp,
adică cumpărătorul să aibă posibilitatea să ia o decizie clară din punct de
vedere comercial în privinŃa măsurilor de aplicat pentru obŃinerea concesiei.

1.4.5. PreŃurile de dumping şi replica antidumpingului

Dumpingul reprezintă actul de a vinde produsul pe o piaŃă străină la un

preŃ scăzut, inferior celui practicat la vânzarea aceluiaşi bun pe piaŃa internă.
El implică în mod tipic discriminarea internaŃională prin preŃ, cu scopul
distrugerii concurenŃilor străini pe piaŃa mondială considerată a bunului în
cauză şi obŃinerea unei puternice poziŃii de către vânzător, ca autor al
comportamentului pe o astfel de piaŃă.
În majoritatea cazurilor, preŃurile de dumping presupun niveluri sub
nivelul costului naŃional al producŃiei şi distribuŃiei produsului, implicând
stabiliri de preŃuri de vânzare ridicate pe piaŃa intenă, în detrimentul
consumatorilor naŃionali. În acest context, pierderile care ar putea rezulta din
tranzacŃiile comerciale externe la preŃuri de dumping se pot acoperi pe seama

99
costurilor consumatorilor interni, care achită preŃuri mult mai mari faŃă de cele
normale.
Conştientizarea practicilor de dumping, care au ca efect distorsionarea
concurenŃei internaŃionale, împiedicând totodată desfăşurarea liberă a
comerŃului, a dat naştere la preocupări majore pe linia remediilor antidumping.
Contrar presupunerilor unor specialişti în domeniu, regulile
antidumping nu sunt intenŃionate ca un remediu pentru preŃurile practicate de
firme sau ca un remediu pentru alte câteva practici particulare
anticoncurenŃiale tipic condamnate de legile concurenŃei. Astfel, regulile
antidumpingului constituie un remediu pe care membrii O.M.C l-au agreat că
este necesar pentru menŃinerea sistemului multilateral al comerŃului. Fără acest
remediu şi alte asemenea remedii comerciale n-ar fi putut exista nici o
înŃelegere agreată de GATT şi mai târziu de OMC, în general, în pachete de
acorduri ale deschideii pieŃei, date fiind în special imperfecŃiunile care rămân
în sistemul multilateral al comerŃului.
Ca un remediu al comerŃului, regula antidumping se declanşează numai
ca răspuns la practica de dumping. Spre exemplu, un producător vinde
produsul său în străinătate la preŃuri mai mici decât cele practicate în Ńară sau
la preŃuri ale căror nivele sunt sub costuri, cauzează pagube materiale
producătorilor bunului în Ńara importatoare. Asemenea fapte dacă sunt
dovedite, autoritatea concuremŃei care investighează cazul poate impune
obligaŃii pentru compensare, în perspectiva dumpingului păgubitor.
Natura relativ simplă a testului pentru dumpingul păgubitor aflându-se
în contrast cu complexităŃile şi imperfecŃiunile în sistemul multilateral al
comerŃului, pune problema regulilor antidumping pe primul plan.
Cu toate că dumpingul este efectul unor afaceri avantajoase şi
segmentării pieŃei care apare ca răspuns la forŃele comerciale, uneori este
determinat de unele politici industraile guvernamentale sau aspecte cheie ale
sistemului economic naŃional creat de guvern care promovează sau tolerează
practici inadecvate, ca dumpingul.
Preocupările principale de analiză sunt unele politici industriale
guvernamentale sau practici, care în majoritatea cazurilor, nu sunt în mod
direct sau complet subiecte pentru reglementările O.M.C. în alte situaŃii,
politicile sau practicile respective nu sunt în totalitate conforme cu disciplina
O.M.C. sau, dacă sunt, nu situează toŃi membrii la acealşi nivel, datorită
diferenŃei existente între aceştia la start, în ceea ce priveşte nivelul deschiderii
şi transparenŃei între ei.
Dumpingul implică în mod tipic discriminarea internaŃională prin preŃ.
Spre exemplu, un producător vinde produsele sale la preŃuri mai mici pe piaŃa
internaŃională decât pe piaŃa internă, iar în acest caz dumpingul înseamnă
vânzarea produselor la preŃuri sub costurile de producŃie naŃionale.

100
 Regulile antidumpingului susŃin dezvoltarea unui comerŃ liber şi cinstit
şi totodată promovează un remediu pentru producătorii interni împotriva
dezavantajelor pe care le-ar crea dumpingul producătorilor străini.
Pe plan internaŃional, acolo unde regulile antidumping sunt aplicate, se
menŃine un nivel de fair play, prin care producătorii vor folosi numai
avantajele comparative naturale: resursele naturale, climatul favorabil,
tehnologia avansată, muncitori calificaŃi şi costuri scăzute ale forŃei de muncă,
eficienŃă sporită ci nu alte avantaje de ordin artificial.
AbsenŃa unor legi naŃionale ale concurenŃei puternice poate determina
apariŃia dumpingului24.
Evident, angajarea firmelor în practici de dumping poate fi determinată
de avantajele rezultate din una (sau ambele) din situaŃiile:
– Politici guvernamentale care distorsionează piaŃa;
– DiferenŃe în sistemul economic naŃional.
După unii economişti acestea ar fi principalele situaŃii în care regulile
antidumpingului îşi justifică necesitatea.

Reguli ale antidumpingului– un remediu al politicilor guvernelor care

distorsionează piaŃa prin dumping

Prin politicile industriale ale guvernelor sau practicile care

distorsionează structura pieŃei interne, se dă posibilitatea firmelor să se implice
în politici de dumping, creîndu-se un avantaj artificial similar pentru
“producătorii beneficiari” ai politicilor respective. În acest context,
producătorii au posibilitatea să ridice preŃul mai sus decât cel concurenŃial pe
piaŃa naŃională, iar rezultatul este cel dorit, adică obŃinerea unor profituri
mărite. Dacă guvernele, prin politicile duse ar avea efectul scăderii costurilor
de producŃie, atunci firmele producătoare vor obŃine profituri în pofida
menŃinerii aceluiaşi nivel de preŃ pe piaŃa internă. Un exemplu în acest sens îl
constituie faptul că firmele producătoare pot scădea costurile de producŃie doar
prin capacitatea lor de a mări vânzările produselor lor pe o piaŃa internă
captivă sau poate rezulta din măsurători mult mai directe. Ca urmare, firmele
producătoare pot să realizeze profituri majorate fără o reducere a costurilor pe
piaŃa consumatorilor interni, ori să obŃină beneficii similare, ca simplu rezultat
al unui suport financiar guvernamental. ObŃinerea unor astfel de beneficii, fac
posibil sau pot încuraja aceste firme producătoare să se implice în practici de
dumping.

24
Legătura dintre comerŃ şi concurenŃă nu se află în corelaŃia dintre legile concurenŃei şi cele
antidumping. Această legătură poate diferi prin faptul că absenŃa unei legi puternice a
concurenŃei este cea care contribuie la apariŃia practicilor de dumping. Aşadar, există
numeroase cauze ale practicilor de dumping, de la politicile guvernamentale care
distorsionează structura pieŃei, până la interacŃiunea dintre diferite sisteme economice private.
101
 Pe asemenea pieŃe, unde intervenŃia statului este absentă, firmele
producătoare care concurează pe pieŃele externe sunt dezavantajate sau adesea
lezate, prin pierderea părŃilor de piaŃă (de exemplu) deoarece nu pot concura
cu preŃurile scăzute ale firmelor producătoare de pe piaŃa internă respectivă.
Astfel de practici de dumping pot să apară într-o manieră mai puŃin
directă, când o firmă producătoare care are mai multe linii de producŃie profită
de o politică a guvernului care duce la distorsionarea pieŃei. Astfel de firme
producătoare se folosesc de avantajul artificial al unui profit ridicat, realizat
din activitatea care este Ńinta unei politici guvernamentale, prin care poate
finanŃa un preŃ scăzut de export pentru un alt produs al său. O asemenea
practică poartă denumirea de “subvenŃionarea încrucişată”.
În contiunuare, vom descrie cele patru tipuri de politici industriale
guvernamentale care duc la distorsionarea pieŃei.

* Politici industriale guvernamentale care combină limitarea

cncurenŃei interne cu bararea accesului pe piaŃă a producătorilor străini.
Angajarea unei firme producătoare în practici de dumping dintr-o Ńară,
poate decurge şi din combinarea a două tipuri de politici industriale. Pe de o
parte, guvernul din Ńara respectivă poate să promoveze măsuri care să fie
destinate limitării (sau nu) concurenŃei interne pentru aceste firme
producătoare. Pe de altă parte însă, prin măsurile adoptate, poate să protejeze
în mod substanŃial aceste firme producătoare de concurenŃii externi, prin
bariere tarifare sau prin oricare dintre posibilele bariere netarifare.
O concurenŃă internă limitată se poate datora mai multor tipuri de
politici adăpostite sub umbrela acŃiunilor guvernului care intenŃionează să
influenŃeze structura pieŃei externe cu scopul de a afecta numărul sau tipul
firmelor producătoare. Astfel de politici cuprind:
– Politici ale guvernului care limitează numărul firmelor producătoare
înt-o anumită ramură, prin acordarea restrictivă de licenŃe;
– Monopolului de stat;
– Politici ale guvernului care favorizează o firmă producătoare “leader
naŃional” în cadrul unei ramuri a economiei naŃionale”;
– Politici ale guvenului care împart şi stabilesc părŃile de piaŃă;
– Orice altă variantă de politică guvernamentală care reglementează
comerŃul cu crearea, promovarea sau tolerarea monopolurilor sau
oligopolurilor, sau prin favorizarea unor firme producătoare interne în
compararea cu alte firme interne sau străine.
– Realizarea unei protectii (a firmelor interne) împotriva concurenŃilor
străini prin instituirea unor taxe ridicate sau printr-un număr mare de bariere
netarifare.
Între aceste bariere amintim:
– RestricŃii cantitative;
– LicenŃe de import;
102
 – Bariere impuse de necesitatea respectării unor tradiŃii de consum,
manifestate prin atitudinile specifice ale clienŃilor;
– Impunerea unor norme restrictive sanitare şi fitosanitare mai puŃin
necesare şi refuzul guvernului de a accepta certificatele de producători ale
străinilor care nefiind în concordanŃă cu standardele pieŃei interne;
– Bariere investiŃionale ca: limitarea participării capitalului străin şi
limitarea accesului la programe de cercetare fundamentate şi dezvoltate de
guvern, cerinŃe ale unor performanŃe de export şi restricŃii privind transferarea
câştigurilor şi capitalului;
– Drepturi comerciale ale statului;
– Bariere ale serviciilor ca: limitarea razei de acŃiune a serviciilor
financiare oferite de instituŃiile pieŃei financiare naŃionale,
– Reglementări privind fluxurile internaŃionale de date şi restricŃii în
folosirea unor date procesate în străinătate;
– Lipsa protecŃiei asupra proprietăŃii intelectuale incluzând regimul
inadecvat al mărcilor de comerŃ,brevetelor, drepturilor de autor;
– Practici ale guvernelor pentru licitaŃiile închise;
– Mita şi corupŃia.
Uneori, firmele producătoare sunt dispuse să se angajeze în practici de
dumping şi datorită lipsei sau al aplicării inadecvate a legilor privind
concurenŃa pe plan naŃional. În acest context, inacŃiunea guvernului sau
toleranŃa lui duc la comportamente anticoncurenŃiale care limitează atât
concurenŃa existenă internă, cât şi pe potenŃialii noi intraŃi. De asemenea,
simultan, pot impiedica accesul competitorilor pe piaŃa statului respectiv,
autorii de dumping. Astfel de comportamete includ: falsificarea licitaŃiilor;
împărŃirea pieŃelor şi alte aranjamente orizontale între comercianŃi; restricŃii
verticale, ca distribuŃii condiŃionate, practici monopolist sau alte practici
ruinătoare, carteluri şi fuziuni anticoncurenŃiale.
Dacă politicile guvernelor prezentate mai sus, conduc la limitarea
concurenŃei pe piaŃa internă şi impunerea unor bariere care să excludă
concurenŃii străini, firmele producătoare care beneficiază de astfel de politici
în momentul exportului, se bucură de un avantaj asupra firmelor producătoare
de pe piaŃa importatoare, avantaj care nu este rezultatul unei eficienŃe sporite
sau de ordin natural.
Mai mult, asemenea firme se bucură de creşterea profitului în operaŃiile
lor pe piaŃa internă, datorită faptului că guvernul a redus substanŃial
concurenŃa din partea producătorilor interni şi internaŃionali. În aceste situaŃii,
este deci posibil dumpingul.

* Controlul intern al preŃurilor, reprezintă o altă categorie de politici

industriale guvernamentale, care conduc la practici de dumping şi pe care
guvernele o pot folosi pentru a susŃine industria internă.

103
 – Un exemplu în acest sens se referă la faptul că un guvern stabileşte
preŃul intern al unui produs la un nivel ridicat în mod artificial, în timp ce
utilizează taxe vamale prohibitive pentru a împiedica producătorii străini să
pătrundă pe piaŃă cu preŃuri scăzute. Ca urmare, firmele interne producătoare,
chiar dacă au un nivel al costurilor de producŃie foarte ridicat, preŃul intern este
adesea stabilit la un nivel suficient de mare pentru ca ele să obŃină profituri
supercompetititve. Astfel de firme îşi pot permite să facă export la preŃuri
joase pentru că beneficiază de avantajul artificial creat.
– În mai multe situaŃii, guvernele impun taxe vamale prefernŃiale astfel
încât preŃurile produselor importate sunt aproximativ egale cu preŃurile
produsleor interne, iar efectul este adesea acelaşi. Când calitatea nu constituie
un criteriu de departajare, este foarte dificil pentru firmele producătoare din
alte Ńări să pătrundă pe piaŃa intenă, date fiind modelele istorice, absenŃa unui
nume recunoscut şi incapacitatea de a concura pentru o parte de piaŃă, în
termeni de preŃ. Consecvent, firmele străine adesea nu sunt la fel de capabile
să obŃină profituri la fel de supercompetitive cum sunt cele obŃinute prin
politica de control a preŃurilor. În concluzie putem afirma că firmele interne
producătoare, de asemenea, se pot folosi de avantajul creat pentru a face
export la preŃuri scăzute.
– Un alt caz îl poate constitui faptul că preŃul intern poate fi stabilit în
mod artificial la un nivel scăzut, pentru produsul care este materie primă
utilizată la fabricarea unuia sau mai multor produse finite. Ca urmare, firmele
interne producătoare ale produselor finite respective beneficiază de un avantaj
artificial creat prin plata unui preŃ situat sub nivelul preŃului de piaŃă la materia
primă. Acest avantaj nu favorizează şi firmele producătoare de aceleaşi
produse finite localizate în alte Ńări, deoarece exportatorii de astfel de materii
prime nu au control asupra preŃurilor şi de aceea pot vinde la preŃuri
competitive. La rândul lor, firmele interne producătoare ale produselor finite
se pot utiliza de avantajul asupra firmelor localizate în alte Ńări, pentru a
exporta la preŃuri scăzute.

* SubvenŃiile guvernamentale, reprezintă uneori o altă sursă pentru

firme de a le da posibilitatea să practice dumpingul, subvenŃii, care acordate în
cazuri cu totul special ar trebui să se transforme în beneficii pentru
consumatori, şi totodată, fără să influenŃeze negativ concurenŃa pe piaŃa
internă. Astfel de subvenŃii crează un avantaj artificial pentru firmele
producătoare de aceleaşi produse finite din alte Ńări, deoarece nu primesc
subvenŃii similare de la guvernele lor. În acest context, subvenŃiile
guvernamentale dau posibilitatea firmelor producătoare care beneficiază de ele
să exporte la preŃuri scăzute, ceea ce constituie dumping.
În unele cazuri însă, cu toată subvenŃia primită de la buget, firmele
producătoare tot nu devin mai eficiente în comparaŃie cu firmele

104
nesubvenŃionate din alte Ńări, dar este creată totuşi o capacitate de producŃie în
exces în industria internă, ceea ce are ca rezultat, deseori, dumpingul.

* Acordurile comerciale între state, privesc bunurile de

consum,precum cele agricole, care, de asemenea, pot conduce în mod indirect
la practicarea dumpingului. Astfel de acorduri se întâlnesc mai des în
economiile planificate, dar pot fi găsite şi în economiile de piaŃă.
Un astfel de caz îl constiuie implicarea firmelor interne producătoare
care nu sunt competitive pe plan internaŃional, deoarece costurile lor de
producŃie sunt mai ridicte decât preŃurile mondiale ale bunurilor produse de
ele. Astfel, firmele interne producătoare vând produsele sale unor companii
comerciale ale statului, la preŃuri egale cu costurile lor şi apoi companiile
respective vând bunurile în afara graniŃelor la preŃurile pe care le obŃin.
Normal, aceste preŃuri vor fi cele mai mici de pe piaŃa internaŃională, şi
totodată pot să scadă dacă acordurile comerciale dintre state conduc la
vânzarea de cantităŃi excesive pe piaŃa internaŃională.
Un alt caz se poate referi la firmele interne producătoare competitive
pe plan internaŃional care produc bunuri ale căror preŃuri mondiale pot fluctua
semnificativ de la un an la altul. Prin urmare, în vederea protejării scăderii
periculoase a preŃurilor, firmelor interne producătoare li se permite să-şi vândă
bunurile unei companii de stat la preŃuri prestabilite, care într-un anumit an pot
fi mai mari sau mai mici decât preŃurile pieŃei. Astfel, dumpingul are loc în
momentul (anul) în care preŃul prestabilit este mai mare decât preŃul pieŃei,
dacă compania de stat vinde, la rândul ei, bunurile la preŃurile de pe piaŃa
intenaŃională.

Reguli ale antidumpingului – un remediu al firmelor producătoare

dezavantajate de diferenŃele cheie în sistemul economic naŃional.

Acest tip de dumping se manifestă prin preŃuri de export scăzute,

adesea sub costurile de producŃie, datorate diferenŃelor de mediu economic din
Ńările exporatoare şi importatoare. În majoritatea, cazurilor, diferenŃele între
două sisteme economice naŃionale rezultă nu doar din climatul de afaceri
existent sau din cultură, ci se datorează în cea mai mare parte rolulului pe care
guvernul consideră să-l joace în conducerea economiei.
Spre exemplu, o practică de dumping poate să apară din înŃelegeri
sociale şi legale privind utilizarea sau subutiliazrea forŃei de mncă, care diferă
între Ńări, costul forŃei de muncă fiind unul fix într-o Ńară şi altul, mai mult
variabil, într-o altă Ńară. În cazul în care bunul comercializat este substituibil şi
există un singur preŃ pe piaŃa internaŃională pentru el, diferenŃa în natura
costului forŃei de muncă poate avea ca rezultat în industria unei Ńări (cu costul
forŃei de muncă fix) o mai mare disponibiliate de a vinde sub costul de
producŃie decât în celaltă Ńară. În Ńara în care industria este mai puŃin abilitată
105
să se dispenseze de lucrători în perioadele de cerere scăzută din cauza
contrângerilor sociale şi legale, va vinde sub costuri şi va exporta forŃa de
muncă nefolosită către alte Ńări.
Un alt exemplu se referă la faptul că relaŃiile de afaceri existente între
Ńara exportatoare şi cea importatoare sunt tolerate la nivel guvernamental.
Acest fenomen se întâmplă când există grupuri de afaceri într-o Ńară cu relaŃii
ramificate în mod substanŃial orizontal şi vertical, care conduc la o competiŃie
lărgită, care inhibă comportamentele individuale.
AcŃiunile acestor grupuri pot fi foarte dăunătoare şi efectele negative se
vor răstrânge atât asupra potenŃialilor noi intraŃi pe piaŃa internă care nu
aparŃin unuia din aceste grupuri, cât şi asupra concurenŃilor srăini cărora li se
refuză accesul pe piaŃă. Rezultatul – aceste grupuri de afaceri pot beneficia de
profituri ridicate legate şi de operaŃiile pe paiaŃa lor internă. De asemenea, ei
beneficiază de un acces facil non comercial la finanŃare, deoarece instituŃiile
de profil se numără printre membrii acestor grupuri. Asemenea beneficii
avantajează grupurile de afaceri în Ńările unde economia este mai deschisă, iar
guvernele nu permit astfel de relaŃii între afacerişti, toate acestea având drept
rezultat faptul că firmele producătoare din Ńările care tolerează asemenea
grupuri se pot afla în situaŃia de a nu se putea efectua exporturi la preŃuri
scăzute.
Un alt caz poate fi întâlnit în Ńările în care guvernele au o practică
standard de adoptare a măsurilor de stabilizare a pieŃelor şi tolerează (permit)
comportamentul potenŃial anticoncurenŃial din partea firmelor interne
producătoare, din moment ce bunurile au ajuns la maturitate, având ca rezultat
faptul că nivelul cotelor de piaŃă ale bunurilor rămâne constantă şi este
eliminată concurenŃa preŃurilor. Prin urmare, rivalitatea între firmele intrerne
producătoare în sensul de concurenŃă a preŃurilor este intensă când un nou
produs este dezvoltat şi lansat, având ca rezultat tipic o activitate de cercetare
şi dezvoltare sponsorizată de guvern. Astfel de firme care participă la efortul
de cercetare – dezvoltare (în mod obişnuit membre ale unor conglomerate
prestabilite), se întrec în a construi capacităŃi masive de producŃie care pot sau
nu să ducă la anumite corelări cu cererea pieŃei. Apoi are loc o perioadă de
concurenŃă aprigă a preŃurilor în care aceste firme se luptă pentru o cotă cât
mai mare pe piaŃa internă, înainte ca guvernul să ia măsuri de stabilizare a
pieŃei. O semnificaŃie pentru produsul acestui tip de activitate este un mare
număr de exporturi, adesea la preŃuri scăzute, de dumping, prin care firmele
producătoare ale noilor linii de produse caută desfacere pentru capacităŃile lor
de producŃie în afara graniŃelor Ńării.

Legile concurenŃei nu înlocuiesc regulile antidumpingului

După cum s-a mai arătat, legile concurenŃei nu se pot substitui regulilor
antidumpingului. Punctul central în cadrul regulilor antidumpingului nu îl
reprezintă concurenŃa în cadrul pieŃei naŃionale şi nici bunăstarea
106
consumatorului sau eficienŃa alocării resurselor, ci mai degrabă, acordul
antidumping (în concordanŃă cu înŃelegerile O.M.C.) recunoaşte implicit că
există nişte norme de comportament pentru guvernul în cadrul comerŃului
multilateral.
Spre exemplu, un guvern nu trebuie să urmărească politici
industriale care să distorsioneze structura pieŃei sau mecanismele sale, dând
naştere astfel unor avantaje artificiale pentru firmele interne producătoare în
detrimentul firmelor producătoare din alte Ńări. De asemenea, Acordul
antidumping – GATT se recunoaşte că trebuie să existe un remediu pentru
situaŃiile conflictuale create de interacŃiunea a două sisteme economice
diferite. Aceste probleme nu sunt luate în seamă de legile concurenŃei. Prin
substituirea legilor concurenŃei de către reglementările antidumping sau cu
reglementări antidumping, pentru a reflecta principiile politicii concurenŃiale,
efectele negative ale numeroaselor situaŃii nedrepte prezentate mai sus, ar
putea rămâne fără rezolvare.
Ca urmare, ConferinŃa de revizuire a „Grupului interguvernamental
de experŃi în dreptul şi politica concurenŃei” (13 – 21 noiembrie 1995) a
adoptat o rezoluŃie, în cadrul căreia a fost stabilit un program de lucru global
pentru UNCTAD în domeniul dreptului şi politicii concurenŃei, afirmând
fundamentul dreptului şi politicii concurenŃei pentru buna dezvoltare
economică şi recomandând urmărirea importanŃei şi utilităŃii programului în
cadrul mecanismului interguvernamental al UNCTAD, asupra problemelor
privind concurenŃa, cu o participare susŃinută a autorităŃilor competente din
Ńările membre.

1.4.6. Practici anticoncurenŃiale ale firmelor româneşti. PoziŃia

dominantă pe piaŃă, identificare şi abuz.

Privită pe ansamblu, la scară mondială, prevederea abuzului de poziŃie

dominantă este comună mai multor legi ale concurenŃei, dar nu tuturor. Astfel,
o firmă poate deŃine o poziŃie dominantă pe piaŃă, dacă pe aceea piaŃă
relevantă acŃionează, într-o mare măsură, independent de concurenŃii ei25.
Pentru aplicarea concretă şi pe piaŃa românească a acestei prevederi, este
necesară o analiză care cuprinde trei etape:
– definirea pieŃei relevante;
– stabilirea, dacă firma investigată are o poziŃie dominantă pe
piaŃa studiată;
– evaluarea activităŃii specifice firmei, pentru a stabili dacă aceasta
a abuzat de poziŃia sa.

25
Conform dreptului U.E., există şi conceptul “dominanŃei comune”, care înseamnă că un
grup de firme, când sunt considerate împreună, deŃin o poziŃie dominantă.
107
 Prin urmare, o poziŃie dominantă pe piaŃă nu există în vid. Simpla
existenŃă a unei firme mari nu spune nimic despre această poziŃie. În schimb,
poziŃia dominantă poate fi deŃinută atunci când se face referire la o anumită
piaŃă relevantă. O dată stabilit acest lucru, o firmă se poate aprecia ca
dominantă după gradul de expunere a acesteia la presiunile concurenŃiale.
Pentru a se afla dacă o firmă este dominantă, trebuie avuŃi în vedere trei
factori importanŃi:
– segmentul de piaŃă, constituind o primă imagine utilă
investigatorului;
– dimensiunea barierelor la intrarea pe piaŃa relevantă;
– probabilele reacŃii concurenŃiale ale rivalilor.
Având în vedere faptul că firmele sunt într-o continuă mişcare,
schimbare a producŃiei şi a vânzării (diversificarea mărfurilor la scurte
perioade de timp), un accent deosebit se pune pe evoluŃiile dominanŃei. Astfel,
pe pieŃele cu schimbări rapide, o firmă care deŃine un mare segment poate să
nu fie dominantă. În aceste condiŃii, pentru firma respectivă segmentul mare
de piaŃă poate fi numai temporar deŃinut, concurenŃi noi putând intra curând pe
piaŃă sau piaŃa însăşi poate fi doar temporară, ulterioare inovaŃii putând duce la
renunŃarea de produse, pe măsură ce consumatorii vor cumpăra mărfuri
îmbunătăŃite.
Pornind de la această idee, se reŃine faptul că este benefic să nu se ia în
considerare doar cadrul concurenŃial prezent la evaluarea unei poziŃii
dominante pe piaŃă ci şi evoluŃia viitoare a pieŃei.
Uneori, în economia noastră, firmele persistent dominante pe termen
lung se pot comporta anticoncurenŃial pentru a-şi menŃine poziŃia, dar trebuie
împiedicate să procedeze astfel, pe de o parte. Pe de altă parte, firmele care
sunt dominante doar pentru o perioadă limitată de timp, pot concura nu în
primul rând prin preŃuri sau cantităŃi, ci prin inovaŃii. În concurenŃa de acest
fel, în orice moment, o firmă poate părea ca fiind dominantă, dar, după un
număr de ani, alte firme pot apare ca fiind dominante, pe măsură ce ele fac
inovaŃii de succes şi câştigă piaŃa deŃinută până atunci de rivali cu succes mai
mic.
În Ńările dezvoltate din punct de vedere economic (de ex.), piaŃa
computerelor este caracterizată de acest tip de concurenŃă. Profitul aparent
realizat pe fiecare unitate vândută este foarte mare. Totuşi, aceste profituri sunt
repartizate (reintroduse în circuit) pentru realizarea de computere noi,
îmbunătăŃite. Cu timpul, producătorii dominanŃi de pe fiecare piaŃă de
computere se schimbă, iar unii dispar. Firmele sunt recompensate pentru
asumarea riscurilor şi costurilor inovaŃiei prin preŃuri şi profituri ridicate pe
perioada dominanŃei lor. Dacă politica statului este de a preveni aceste
perioade de profit ridicat, atunci firmele vor investi mai puŃin în cercetare –
dezvoltare. Astfel, ceea ce pare a fi pe termen scurt o politică în interesul
public, pe termen lung nu este.
108
 O dată ce firma a fost descoperită ca fiind dominantă pe o piaŃă
relevantă, pot fi dificil de evaluat efectele unei anumite activităŃi a firmei
respective asupra concurenŃei. ActivităŃile abuzive pot afecta concurenŃa la
oricare din nivelul producŃiei sau distribuŃiei. Aceasta înseamnă că activităŃile
abuzive pot avea efecte, fie pe “orizontală, fie pe verticală”.
Un efect este “orizontal”, dacă este afectată concurenŃa la nivelul
firmei dominante. Pe de altă parte, dacă efectul anticoncurenŃial este simŃit pe
piaŃă din amonte (la nivelul producŃiei de input-uri pentru firma dominantă)
sau pe o piaŃă din aval (la nivelul cumpărătorilor de la firma dominantă), se
spune că este vorba despre un efect “vertical”. Totuşi, indiferent de piaŃa care
este afectată, efectele anticoncurenŃiale (preŃurile ridicate sau limitarea
livrărilor) sunt aceleaşi, dacă efectul este etichetat “orizontal” sau “vertical”.
DiferenŃierea se face doar pentru a arăta care piaŃă este afectată.

* PiaŃa relevantă

Pentru ca o firmă să abuzeze de poziŃia dominantă, ea trebuie să deŃină

această poziŃie pe o piaŃă relevantă. Astfel, primul pas în evaluarea acŃiunilor
unei firme este definirea pieŃei relevante. Prin urmare, pieŃele relevante sunt
determinate de comportamentul cumpărătorilor, prin felul cum aceştia
consideră bunurile substituibile sau interschimbabile. Bunurile substituibile, cu
foarte mici diferenŃe între ele, fac parte, în general, din aceeaşi piaŃă relevantă,
iar cele ce nu se substituie uşor, se regăsesc, de asemenea, pe pieŃe relevante
diferite.
Totuşi, definirea unei pieŃe relevante, care este dominată de o singură
firmă, este mai complexă decât definirea unei pieŃe relevante concurenŃiale. În
realitate, dacă criteriile de definire a pieŃei relevante sunt strict aplicate, atunci
logic, este imposibil să găseşti un monopolist al unei pieŃe relevante dacă
acesta şi-a maximizat deja profiturile.
O piaŃă relevantă este definită de un produs sau un mic grup de
produse care se vând pe o suprafaŃă geografică determinată, astfel încât o
firmă ipotetică (ce este singurul vânzător din zonă al produselor respective),
având ca scop ,maximizarea profitului, îşi poate majora preŃurile peste
nivelul anterior (cu o sumă mică, dar semnificativă şi constantă pe o perioadă
de timp mai îndelungată).
“PiaŃa relevantă este, deci, piaŃa pe care se desfăşoară concurenŃa”26 şi
are scopul de a identifica produsele şi agenŃii economici care se află în
concurenŃă directă în afaceri.
În Ńara noastră, Legea concurenŃei, cu modificările şi completările
ulterioare este actul normativ care protejează, menŃine şi stimulează
concurenŃa, în scopul intereselor consumatorilor.

26
“ProtecŃia concurenŃei în România”, Ed. Pământul, Bucureşti, 1997, pg.262-263.
109
 Astfel, prin art. 6 din lege, este interzisă folosirea în mod abuziv a unei
poziŃii dominante, în condiŃiile deŃinerii acesteia de către o firmă unde
activează agenŃi economici concurenŃi, deci pe piaŃa relevantă, prin recurgerea
la fapte anticoncurenŃiale.
Ca urmare, piaŃa relevantă are în componenŃa sa un produs sau un grup
de produse şi aria geografică pe care acestea se produc şi/sau se
comercializează. PiaŃa relevantă cuprinde piaŃa produsului şi piaŃa
geografică.
a) PiaŃa relevantă a produsului este alcătuită din toate produsele care
sunt considerate de cumpărători ca interschimbabile sau substituibile, datorită
caracteristicilor, preŃurilor şi utilizării date acestora27. Produsele respective
trebuie să fie suficient de asemănătoare, în aşa fel ca beneficiarii sau
consumatorii să le ia în considerare atunci când iau deciziile de cumpărare.
Identificarea pieŃei relevante a produsului se face prin analize ce stabilesc
produsele componente din piaŃa respectivă, luându-se în considerare anumiŃi
factori determinanŃi: substituibilitatea, concurenŃa, preŃurile, elasticitatea
cererii unui produs în funcŃie de preŃurile altor produse, etc.
După opinia cumpărătorilor, două produse nu trebuie să fie identice din
punct de vedere al caracteristicilor fizice şi funcŃionale, al calităŃii sau al
preŃului, pentru a fi considerate ca substituibile sau interschimbabile.
Important este faptul ca produsele să aibă un grad suficient de substituibilitate,
în vederea satisfacerii necesităŃilor şi dorinŃelor consumatorilor, în aşa fel
încât, fiecare din aceste produse să constituie o alternativă economică reală
pentru celelalte produse, când se ia decizia de cumpărare. Deci, la produsele
respective, considerate substituibile de către cumpărători, formând totodată
piaŃa produsului din punct de vedere al cererii, i se mai pot adăuga şi produsele
care sunt substituibile şi din punctul de vedere al ofertei. Aici intervine
situaŃia unor producători care realizează produse uşor şi acceptabil din punct
de vedere economic, mărind capacităŃile de producŃie sau reconvertind unele
capacităŃi de producŃie, astfel încât produsele respective, într-o perioadă scurtă
de timp, să ia locul produselor incluse pe piaŃa relevantă a produsului.
Asemenea principii se aplică şi în cazul definirii relevante a serviciilor.
b) PiaŃa geografică relevantă se referă la zona unde sunt localizaŃi
operatorii economici implicaŃi în livrarea produselor incluse în piaŃa
produsului. Aici condiŃiile de concurenŃă sunt suficient de omogene, iar
factorii ce trebuie luaŃi în considerare la definirea acestei pieŃe “includ tipul şi
caracteristicile produselor implicate, existenŃa unor bariere la intrare,
preferinŃele consumatorilor, diferenŃele dintre cotele de piaŃă ale agenŃilor
economici în zone geografice învecinate, precum şi diferenŃele substanŃiale
dintre preŃurile produselor la furnizori şi nivelul cheltuielilor de transport”28.

27
Idem 23, pg.264.
28
Idem 23, pg.265.
110
În acest sens este definită suprafaŃa geografică unde sunt localizaŃi
producătorii concurenŃi sau producătorii necunoscuŃi de cumpărători, care uşor
acceptabil din punct de vedere economic pot să vină cu produsele din alte
zone.
De asemenea, produsele respective, pentru a fi considerate pe aceeaşi
piaŃă geografică relevantă, nu trebuie să fie fabricate în aceeaşi localitate sau
localităŃi apropiate, ci să fie accesibile aceloraşi cumpărători, în aşa fel încât
oricare dintre ele să constituie o alternativă economică reală pentru celelalte.
În mod asemănător, noŃiunea de piaŃă geografică relevantă se referă şi la
servicii.
Pentru exemplificare, putem spune că piaŃa geografică relevantă se
referă la o localitate (sau o parte din aceasta), un judeŃ, o regiune, o zonă din
Ńara noastră sau întreaga Românie pentru unele produse sau servicii, iar pentru
altele depăşind graniŃele Ńării.
InvestigaŃiile întreprinse în cazurile de practici anticoncurenŃiale,
respectiv de abuz de poziŃie dominantă, se efectuează de Consiliul ConcurenŃei
– autoritate administrativă autonomă în statul român, pentru determinarea
produselor sau firmelor (concurenŃi, clienŃi şi/sau furnizori), care profită de
această poziŃie.
Pentru produsul supus investigaŃiei, este necesar să se cunoască
substituenŃii sau înlocuitorii, producătorii acestora suficienŃi de apropiaŃi
geografic, ce pot fi luaŃi în considerare de către cumpărători, atunci când
aceştia se hotărăsc să cumpere. Această cunoaştere se face la preŃurile curente,
cât şi la preŃurile mai mici, care se estimează a fi aplicate, dacă practicile
suspectate ca anticoncurenŃiale nu ar exista. Cele două organisme pot investiga
cazurile când substituenŃii disponibili la preŃuri concurente există numai ca
rezultat al creşterilor de preŃ sau al altor practici anticoncurenŃiale suspectate.
Au fost şi situaŃiile în care concentrările economice trebuiau notificate
la Consiliul ConcurenŃei (până la 31 dec. 2003), dar după noua legislaŃie,
practicile concertate care se încadrează în vreuna din categoriile exceptate de
la aplicarea prevederilor art. 5 al.(1) sunt considerate legale, fără obligaŃia
notificării sau obŃinerii unei decizii din parea autorităŃii concurenŃei. În acest
context piaŃa produsului şi piaŃa geografică vor fi evaluate în noile condiŃii ale
entităŃii economice rezultate din concentrare, cât şi impactul acestei operaŃiuni
asupra concurenŃei numai dacă sunt încălcate principiile exceptării. Din aceste
considerente, se foloseşte noŃiunea de piaŃă afectată, care reprezintă piaŃa
relevantă a produsului.
În fine, la definirea pieŃei relevante concură trei elemente importante:
– creşterea preŃului;
– reacŃia consumatorilor;
– principiul celei mai mici pieŃe.

111
 Este evident faptul că definirea unei asemenea pieŃe diferă de la caz la
caz, iar aspectele practice, privite din aceste unghiuri, pot ajunge la niveluri de
o complexitate de neimaginat.

* .Identificarea unei poziŃii dominante

Pe o piaŃă relevantă, o firmă deŃine o poziŃie dominantă dacă se
comportă semnificativ independent de concurenŃii săi. Aceasta înseamnă că, ea
deŃine o poziŃie dominantă dacă are o semnificativă putere de piaŃă. Este dificil
de măsurat această putere. Prin comportamentul lor, firmele (monopoliste) au,
desigur, o importantă putere pe piaŃă.
Pentru alte pieŃe, totuşi, stabilirea dacă o firmă deŃine o poziŃie
dominantă începe cu aflarea segmentelor de piaŃă ale furnizorilor pe piaŃa
relevantă. Dacă firma are un segment de piaŃă suficient de mic, atunci se
presupune că nu este dominantă. Dacă firma are un segment de piaŃă mai
mare, atunci alŃi factori, cum ar fi: existenŃa barierelor la intrare sau extinderea
segmentelor de piaŃă a altor firme rivale, natura produsului, sunt evaluaŃi
pentru a determina dacă firma are cu adevărat poziŃie dominantă.
Dimensiunile barierelor la intrare sunt importante prin aceea că indică
nivelul concurenŃei cu care este confruntată o firmă din partea potenŃialilor
nou intraŃi pe piaŃă. Dacă barierele la intrare sunt joase, iar firmele existente pe
piaŃă se confruntă cu o concurenŃă din partea noilor intraŃi numai dacă aceştia
măresc preŃurile, atunci şi firmele care deŃin un mare sector de piaŃă, nu au
putere pe piaŃă şi nu pot fi dominante. Nici în situaŃiile când actualii
concurenŃi ar putea totuşi să-şi crească brusc şi substanŃial vânzările în
condiŃiile în care firma investigată s-a comportat anticoncurenŃial, firma
respectivă nu poate fi dominantă.
Pe de altă parte, dacă barierele la intrare sunt mai mari, atunci firma
este protejată faŃă de concurenŃa oricărei firme care nu este încă în competiŃie
pe piaŃa relevantă. Dacă acei concurenŃi nu-şi pot lărgi producŃia şi vânzările
rapid şi substanŃial ca răspuns la comportamentul anticoncurenŃial al firmei
investigate, atunci acea firmă este posibil să fie dominantă.
Dacă alte firme au segmente de piaŃă relativ mici, atunci poate exista
ceva ce ar stânjeni acele firme să-şi extindă segmentele pentru a putea concura
cu firmele cu segmente mari. Produsele lor ar putea fi, de exemplu, proiectate
pentru utilizări speciale sau firmele ar putea avea canale de distribuŃie
necorespunzătoare.
În Ńările cu economiile în tranziŃie, în special în Ńara noastră, dominanŃa
a rezultat (din păcate) din simplul fapt al posibilităŃii de a creşte preŃurile. Dar
pentru evaluarea dominanŃei, pot fi folosiŃi indicii pe termen lung ai puterii de
piaŃă, de exemplu existenŃa barierelor în faŃa noilor intraŃi sau lărgirea
segmentelor concurenŃilor existenŃi.

112
 Măsurarea segmentelor de piaŃă
Segmentele de piaŃă se pot măsura pe diferite căi, şi anume:
– cantitatea vânzărilor;
– valoarea vânzărilor;
– capacitatea de producŃie.
În practică, alegerea metodei de măsurare este adesea determinată de
datele disponibile.
Decizia în legătură cu modalitatea de măsurare a segmentelor de piaŃă
este importantă în special în jurisdicŃiile unde dominanŃa este definită prin
lege, adică unde legea concurenŃei stipulează că, o firmă cu un segment de
piaŃă mai mare de un anumit nivel, este prezumtiv dominantă. LegislaŃia
românească în domeniu a evitat fixarea unui astfel de prag, pe considerentul că
definirea unei poziŃii dominante este o activitate mai complexă, care nu se
poate reduce la calcularea mecanică a unei cote de piaŃă. În aceste situaŃii este
foarte importantă măsurarea corectă a segmentelor firmelor ce nu operează
permanent pe piaŃa respectivă, cât şi a firmelor ce nu operează la întreaga
capacitate. În condiŃiile în care o firmă are în mod curent 50% (de exemplu)
din toate vânzările pe piaŃa studiată, dar există şi firme concurente cu mari
capacităŃi de producŃie neutiliazte, care pot fi repede utilizabile, rezultă că
aceea firmă nu poate fi dominantă din punct de vedere economic. Deci firma
respectivă nu se poate comporta anticoncurenŃial, deoarece rivalii săi pot
acŃiona prompt şi i-ar prelua vânzările.
Dacă se utilizează în investigaŃie volumul vânzărilor (cantitate sau
valoare) în măsurarea segmentelor de piaŃă, în exemplul de mai sus, aceea
firmă este dominantă. În schimb, dacă segmentele de piaŃă sunt măsurate prin
capacităŃi de producŃie, firma respectivă poate fi găsită ca nedominantă. Astfel
cadrul legal în care îşi desfăşoară activitatea personalul autorităŃii de control în
domeniul concurenŃei (ex. România: Consiliul ConcurenŃei) influenŃează
alegerea de către ei a metodelor de măsurare a segmentului de piaŃă.
Dacă produsele de pe o piaŃă sunt suficient de omogene, cantitatea
vânzărilor poate fi folosită la măsurarea segmentelor de piaŃă. La produsele
eterogene, segmentele de piaŃă pot fi mai bine măsurate prin valoarea
vânzărilor, conform criteriului că produsele scumpe furnizează un plus de
servicii cumpărătorului şi, prin urmare, ar trebui să aibă o pondere mai mare
decât cele ieftine, prezumtiv de calitate inferioară.
Dar, practica a demonstrat că segmentele de piaŃă măsurate cantitativ
sunt substanŃial diferite de cele măsurate valoric, rezultând că pieŃele au fost
greşit definite. De exemplu, produsele firmelor pot apare ca fiind similare, dar
unele firme pot vinde mult mai scump şi în variante specializate
cumpărătorilor, considerând varianta de calitate inferioară ca inacceptabilă. În
astfel de cazuri există cel puŃin două pieŃe ale produselor: una pentru cel
superior, specializat, şi alta pentru produsele de calitate inferioară.

113
 Măsurarea segmentelor de piaŃă se poate face şi prin mărimea
capacităŃii de producŃie a firmelor, dar poate duce la concluzii greşite dacă
există calităŃi semnificativ diferite ale produselor fabricate. De exemplu, să
presupunem că o firmă deŃine două capacităŃi de producŃie diferite. Prima
capacitate (secŃie – instalaŃie) produce mărfuri care nu corespund condiŃiilor
tehnice foarte pretenŃioase întrunite de mărfurile produse în cealaltă secŃie –
instalaŃie. În acest caz, prima secŃie nu poate fi considerată un potenŃial
furnizor către consumatorii care solicită produse ce corespund specificaŃiilor
stricte. Astfel, la măsurarea capacităŃii firmei de a fi furnizorul unor asemenea
clienŃi, capacitatea primei secŃii – instalaŃii nu poate fi luată în calcul.
O altă problemă de măsurare a segmentelor de piaŃă mai poate apărea
când unele firme sunt integrate vertical, iar altele nu. Aceasta înseamnă că cele
neintegrate îşi pot vinde produsele pe piaŃă, iar cele integrate preferă să le
folosească ca input-uri într-un alt proces de fabricaŃie decât să-şi vândă output-
urile. În asemenea situaŃii este puŃin probabil ca firmele integrate vertical să
considere mai bună soluŃia vânzării pe piaŃă a produselor, ele vor opta
întotdeauna pentru consumul output-urilor în propriile procese de producŃie,
fiind mai profitabil. Prin urmare, capacităŃile sau produsele vandabile pe piaŃă
ale firmelor integrate vertical care nu sunt livrate pe piaŃă, nu ar trebui luate în
calculul segmentului respectiv.
De asemenea, o problemă deosebită în determinarea segmentului de
piaŃă o reprezintă pieŃele pe care vânzările nu sunt stabile în timp. Aceasta se
întâmplă când apar doar câŃiva vânzători, cum sunt piesele de serie mică ale
unor utilaje (exemplu: piesele turbinelor de la hidrocentrale pentru producerea
electricităŃii). În acest caz, segmentul de piaŃă este consecinŃa unei vânzări
ocazionale a produsului şi, ca urmare, se pot aplica metodele statistice.
O altă problemă dificilă în stabilirea segmentului de piaŃă este
instabilitatea vânzărilor datorată schimbărilor neciclice de pe piaŃă, fenomen
specific şi Ńării noastre cu economia în tranziŃie. De exemplu, dacă o firmă a
achiziŃionat recent o nouă tehnologie de fabricaŃie mai performantă, sporindu-
şi rapid vânzările, se pune problema care segment de piaŃă să fie luat în calcul:
cel anterior, el actual sau cel viitor (proiectat). În aceste cazuri, segmentele de
piaŃă anterior şi actual nu pot fi relevante, dar poate fi folositoare metoda
“celei mai bune prognoze” a viitoarelor segmente de vânzări, deoarece
prezintă în primul rând concurenŃa viitoare. După ce a fost aleasă metoda de
măsurare a segmentelor de piaŃă, se evaluează segmentul firmei potenŃial
dominante pentru a determina dacă este suficient de mare pentru a indica o
posibilă poziŃie dominantă.

Segmente de piaŃă care indică poziŃia dominantă

Din punct de vedere teoretic, regula “bunului simŃ” (regula intuiŃiei) nu
poate lega împărŃirea unei pieŃe de gradul de dominare. Pe o piaŃă, dacă fiecare
firmă deŃine un mic segment, este puŃin probabil ca una din ele să aibă o
114
poziŃie dominantă, chiar dacă există mari bariere la intrare. Când există o
singură firmă – furnizor şi este protejată de bariere mari la intrare, atunci în
mod clar ea este dominantă.
Problema care se pune este că nu există un procent al pieŃei deasupra
căruia teoria economică să presupună că o firmă este deja dominantă.
De exemplu:
– Comisia Uniunii Europene şi-a exprimat punctul de vedere în sensul
că o poziŃie dominantă poate exista şi este acceptată (în general) când o firmă
deŃine un segment de piaŃă de 40-45%, dar nu poate fi exclusă nici situaŃia
unor procent de 20-40%, de la caz la caz;
– În SUA, prevederile legale cele mai apropiate de cele ce interzic
abuzul de poziŃie dominantă sunt cele care interzic “monopolizarea” şi
“tendinŃa de a monopoliza”. Aceste două delicte sunt similare deci cu “abuzul
de poziŃie dominantă”, în sensul că activităŃile ce pot fi condamnate dacă o
firmă este “monopolistă” sau “tinde să monopolizeze” în SUA sunt aceleaşi cu
cele ce pot fi incriminate dacă o firmă este “dominantă” în U.E.: preŃurile de
ruinare, discriminare de preŃ, integrarea verticală şi vânzarea legată. Uneori,
tribunalele din SUA constată, de regulă, că segmentele de piaŃă de 80-90% şi
mai mari sunt suficiente să concluzioneze că acuzatul este un monopolist. Ele
constată, de asemenea, că, în acest sens, sunt insuficiente segmentele de sub
50%. Majoritatea tribunalelor au reŃinere să considere un procent mai mic de
70% ca suficient pentru o putere de monopol.
Astfel, începutul unei analize privind poziŃia dominantă a unei firme o
constituie simpla aflare a segmentului de piaŃă. Posibilele reacŃii ale
concurenŃilor şi ale potenŃialilor intraŃi nu pot fi măsurate de un asemenea
segment. Până la urmă, segmentele de piaŃă determinate pot fi folosite ca o
imagine, astfel încât firmele cu segmente mai mici se presupune că nu sunt
dominante, dar firmele cu segmente mari vor fi Ńinta unor investigaŃii viitoare.

Bariere la intrare
Al doilea factor important la constatarea unei poziŃii dominante îl
constituie dimensiunea barierelor la intrarea pe o piaŃă, adică mărimea
costurilor pentru intrare. Dacă pe o piaŃă barierele la intrare nu există sau sunt
joase, chiar şi o firmă cu un segment mare de piaŃă nu au putere de piaŃă. Dacă
alte firme pot intra repede pe piaŃă, cu costuri mici “nerecuperabile” (un cost
de intrare care nu se recuperează la ieşire) şi la o scară suficient de mare,
atunci, firmele de pe piaŃă nu pot acŃiona anticoncurenŃial. De aici rezultă că
nu au o poziŃie dominantă. Să ne explicăm. Presupunem că la intrarea pe piaŃă
există bariere foarte joase şi că o firmă deŃine un segment mare care îşi ridică
preŃurile. Firmele care nu furnizau produse pieŃei respective, vor observa că s-
ar putea obŃine profituri mari pe acea piaŃă. Deoarece costurile fiind mici la
intrare, ele vor pătrunde pe piaŃă, oferind preŃuri mici şi astfel pot prelua
clientela firmei existente pe piaŃă iniŃial. Aceasta, fiind sub ameninŃarea
115
concurenŃei din partea noilor intraŃi, deci firma cu un segment mare de piaŃă
nu poate acŃiona permanent anticoncurenŃial. Ea nu poate să aibă poziŃie
dominantă.
Tipurile de costuri ce trebuie luate în calcul la evaluarea dimensiunilor
barierelor la intrare pe piaŃă constituie o dispută permanentă între specialişti.
Unii susŃin că singurele tipuri de costuri ce trebuie luate în considerare ar fi
cele suportate de noii intraŃi şi care nu au fost suportate de firmele existente pe
piaŃă. După alŃii, orice cost suportat de cei intraŃi dar nu în mod curent şi de cei
prezenŃi, reprezintă costuri de intrare ce trebuie luate în calcul. De aici rezultă
faptul că barierele de intrare sunt cele care afectează probabilitatea ca noii
intraŃi să apară ca răspuns la activitatea anticoncurenŃială a firmelor existente
deja pe piaŃă.
Între elementele de costuri de intrare, amintim:
– reglementări guvernamentale, care pot să limiteze explicit intrarea
sau să facă costisitoare respectarea lor;
– înŃelegeri de exclusivitate pe termen lung cu furnizorii de input-uri
necesare, astfel încât noii intraŃi nu pot cumpăra asemenea input-uri;
– cheltuieli pentru a acoperi “costurile de schimbare” ale
cumpărătorului, adică acele costuri care fac dificilă schimbarea aprovizionării
de la firma existentă la firma nou intrată pentru potenŃialii clienŃi;
– cheltuieli pentru a acoperi importanŃa “reputaŃiei” calităŃii superioare
a produselor.
Prin urmare, este dificil de apreciat dacă un anumit cost de intrare este
mare sau mic. Aprecierea se face prin compararea profiturilor preconizate ale
unei firme ce intră pe o piaŃă. De regulă, astfel de profituri nu pot fi
determinate de cei ce investighează cazul, deci dimensiunea unei bariere la
intrare este dificil de apreciat.
Pe lângă segmentul de piaŃă şi barierele la intrare, pentru evaluarea
unei poziŃii dominante pe piaŃă a unei firme, un alt factor care trebuie luat în
considerare îl constituie posibilele reacŃii ale concurenŃilor existenŃi. Dacă
aceştia pot reacŃiona rapid, semnificativ şi fără costuri mari la comportamentul
anticoncurenŃial al unei firme mari, atunci aceasta nu poate deŃine o poziŃie
dominantă. ConcurenŃii existenŃi sunt consideraŃi capabili de replici puternice
dacă au mari rezerve de capacităŃi de producŃie şi le pot mări rapid sau dacă
capacitatea de a livra pe o piaŃă poate fi repede reorientată pentru
aprovizionarea altei pieŃe.
Practica de specialitate mai citează şi alŃi factori care indică poziŃia
dominantă pe o piaŃă a unei firme:
– integrarea puternic pe verticală;
– sistem de distribuŃie bine dezvoltat;
– tehnologie superioară;
– o marcă renumită;
– o gamă largă de produse (sortimente);
116
 – o piaŃă matură;
– resurse tehnologice şi financiare;
– comportamentul.
Cu excepŃia “comportamentului”, fiecare din aceşti factori poate mări
dimensiunea barierelor la intrarea pe piaŃă. “Comportamentul”, după unii
specialişti, constituie în rare cazuri un indicator al poziŃiei dominante. Totuşi,
dacă un anumit comportament este explicabil numai pentru că firma este
dominantă, un astfel de comportament este un indicator al poziŃiei dominante.
PoziŃia dominantă a unei firme este stabilită şi prin luarea în
considerare a expunerii sale la presiuni concurenŃiale. Presiunea poate veni
din partea concurenŃilor prezenŃi şi a celor potenŃiali. Dacă, în urma
investigaŃiilor efectuate de organul de concurenŃă, se constată că nici un
concurent sau potenŃial nu poate reacŃiona substanŃial la comportamentul
abuziv al unei firme, atunci firma deŃine o poziŃie dominantă pe piaŃă.

* Abuzul de poziŃie dominantă

DeŃinerea unei poziŃii dominante de o firmă pe o piaŃă, nu este prin ea
însăşi anticoncurenŃială, dacă nu abuzează de ea.
Dacă procesul concurenŃial este stânjenit prin împiedicarea sau
descurajarea intrării pe piaŃă a noilor sosiŃi, acesta este un abuz de poziŃie
dominantă. Un exemplu în acest sens îl constituie faptul că o firmă refuză să
vândă produse unui potenŃial concurent, cu intenŃia împiedicării intrării lui pe
piaŃă. Or, practicând preŃuri peste nivelul competitiv (nivel ce se stabileşte
foarte greu), nu este un abuz al unei firme dominante (după unele legislaŃii).
Conform dreptului U.E., practicarea de preŃuri excesiv de mari este un abuz al
unei poziŃii dominante. De asemenea, în România, conform art. 6 din Legea
nr. 21/1996, “practicarea unor preŃuri excesive sau practicarea unor preŃuri de
ruinare, sub costuri, în scopul înlăturării concurenŃilor, sau vânzarea la export
sub costul producŃiei” constituie abuz al unei poziŃii dominante deŃinute de
către o firmă sau mai multe, pe o piaŃă românească.
Ca urmare, un abuz de poziŃie dominantă constă în folosirea puterii de
piaŃă actuale a firmei pentru a stânjeni procesul concurenŃial, prin împiedicarea
noilor intraŃi sau extinderii capacităŃii sau producŃiei firmelor rivale.
AcŃiunile întreprinse de firmele concurente pot avea efecte diverse, în
diferite circumstanŃe. În anumite condiŃii, o acŃiune poate fi proconcurenŃială,
iar în altele anticoncurenŃială. Dacă o firmă nu este dominantă, acŃiunile ei pot
să nu aibă efecte asupra concurenŃei, pe când acŃiunile firmei dominante pot
avea efecte anticoncurenŃiale.
Practicarea unor preŃuri “excesive” sau preŃuri mult deasupra nivelelor
concurenŃiale (dificil de depistat), poate să constituie rezultatul exploatării
puterii de piaŃă şi este, în cele din urmă, un abuz de poziŃie dominantă (după
unele legislaŃii).

117
 Totuşi, practicarea de “preŃuri excesive nu poate fi abuz de poziŃie
dominantă (după unele legislaŃii şi specialişti), motivat de faptul că este dificil
de aplicat şi, în general, contraproductiv. Impunând interziceri împotriva
“preŃurilor excesive” practicate de firmele dominante în economiile în tranziŃie
la economia de piaŃă, ar limita dezvoltarea unei economii libere şi ar necesita
eforturi suplimentare din partea autorităŃilor concurenŃiale, spun specialişti în
domeniu. Pentru argumentarea celor de mai sus, ne vom opri la aspectele:
– preŃurile şi profiturile mari dau semnale firmelor şi stimulente pentru
mărirea producŃiei. Firmele concurente actuale sunt stimulate să-şi extindă
producŃia, iar altele sunt îndemnate să intre pe piaŃă, dacă este posibil şi să
înceapă producŃia;
– “preŃul excesiv” este foarte dificil de determinat. Este, de asemenea,
greoaie identificarea şi măsurarea costurilor care pot fi alocate pentru un
anume produs cât şi profitul “corect” realizat. Dificilă este şi determinarea
exactă a preŃului “corect”, în condiŃiile schimbării cererii şi ofertei. Prin
urmare, autoritatea concurenŃei se transformă într-un organ de control al
preŃurilor, în efectuarea unor astfel de investigaŃii, neglijându-se rolul
supraveghetor al concurenŃei.
“PreŃurile excesive” pot constitui o problemă de durată pentru o
economie în tranziŃie, iar cel mai bun răspuns poate fi dat de autorităŃi prin
stimularea pătrunderii pe piaŃă a noi concurenŃi şi prin extinderea activităŃii
rivalilor.
Un alt motiv, care ne poate determina să considerăm că o firmă are
poziŃie dominantă şi abuzează de ea, îl constituie “preŃurile de ruinare”.
Aceasta reprezintă practicarea, pe termen scurt, de către o firmă, a unor preŃuri
substanŃial scăzute, în vederea eliminării de pe piaŃă a rivalilor săi, pe alte baze
decât eficienŃa, cu scopul de a câştiga sau menŃine puterea pe piaŃă. Firma care
recurge la astfel de preŃuri, suferă pierderi imediate cu scopul de a câştiga
ulterior o putere pe piaŃă, suficientă pentru ca preŃurile de ruinare să fie
profitabile, firma trebuie să aibă o poziŃie dominantă. Pentru aceasta, ea
trebuie să dispună de un segment de piaŃă mare, să fie protejată prin bariere la
intrare, iar firmele rivale să fie virtual scoase de pe piaŃă.
Totuşi, există şi firme care practică preŃuri foarte scăzute pentru
competitivitate, nu din motive anticoncurenŃiale. Deci, preŃurile excesiv de
scăzute pot constitui atât motive proconcurenŃiale, cât şi anticoncurenŃiale, iar
preŃurile considerate de ruinare pot fi analizate caz cu caz pe o piaŃă anume.
Discriminarea prin preŃuri constituie un alt motiv de a afirma că o
firmă este dominantă şi abuzează de acest lucru şi constă în practicarea de
preŃuri diferite clienŃilor pentru aceleaşi bunuri, fără o motivaŃie legată de
costuri.
Firmele cu poziŃie dominantă se pot angaja în discriminări prin preŃuri
dacă întâmpină concurenŃă pe pieŃele locale. Ele pot percepe preŃuri mai mici

118
pe pieŃele cu concurenŃă mai accentuată şi preŃuri mai mari pe pieŃele cu
concurenŃă mai redusă. Astfel, discriminarea prin preŃ poate fi un indicator al
robusteŃei concurenŃei, pe de o parte, iar pe de altă parte, poate avea efecte
anticoncurenŃiale. Ea poate majora costurile de producŃie ale noilor intraŃi,
dacă furnizorul unui input favorizează, prin preŃuri discriminatorii, o firmă
existentă pe piaŃă.

1.4.7. ProtecŃia consumatorilor faŃă de posibilele practici

anticoncurenŃiale pe piaŃa românească

Datorită multiplicării practicilor abuzive în domeniul concurenŃei, a

procedeelor moderne de „marketing” , care se manifestă loial faŃă de
concurenŃi dar au efect negativ asupra consumatorilor, a apărut necesitatea
protecŃiei acestora din urmă.
Acolo unde acŃionează economia de piaŃă, protecŃia consumatorilor
este tot mai mult în vizorul legiuitorului, pentru instituirea unei discipline
concurenŃiale referitoare la efectele ce se răsfrâng asupra consumatorilor.
Asemenea efecte interesează numai în raport cu problemele propriu-zise ale
concurenŃei economice, concrete, normale. Consumatorii pot fi nedreptăŃiŃi ca
urmare a actelor de încălcare a concurenŃei reale, de natură comercială. Aceste
acte pot fi sesizate de către profesionişti lezaŃi, cât şi de către consumatori care
pot cere încetarea acestora, atunci când sunt atinse interesele lor esenŃiale.
Principalele practici care pot fi suspectate că lezează protecŃia
consumatorilor sunt:
– cele referitoare la preŃuri;
– cele referitoare la condiŃiile de vânzare.
Ca urmare, prima practică se opreşte la preŃurile impuse şi preŃurile
discriminatorii.
PreŃurile impuse privesc actele şi faptele cu caracter ilegal prin care se
urmăreşte, într-un anumit stadiu al procesului de distribuŃie, stabilitatea,
limitarea sau controlul preŃurilor. Această practică urmăreşte raporturile pe
verticală între producătorii sau vânzătorii cu ridicata sau cu amănuntul. O altă
variantă a preŃurilor impuse o constituie aceea a preŃurilor recomandate, de
referinŃă, indicative sau de catalog, precizează unii specialişti.
PreŃurile discriminatorii sunt interzise, nefiind justificate de diferenŃe
corespunzătoare ale costului, în aceleaşi condiŃii de vânzare.
Cea de-a doua practică, referitoare la condiŃiile (formele) de vânzare
urmăresc: fie realizarea unor discriminări, fie captarea abuzivă a clientelei, fie
influenŃarea libertăŃii de alegere a consumatorului. Această practică se
manifestă prin procedeele: selective, de captare şi vânzări promoŃionale.
Primul procedeu cuprinde refuzurile abuzive de a vinde produsele sau
de a furniza servicii.
119
 Cel de-al doilea procedeu se referă la atragerea clientului, fie a
vânzătorilor, fie a consumatorilor, care pot crea (uneori) între furnizor şi
revânzător o legătură sistematică ce pot conduce la forme de integrare pe
verticală.
În fine, vânzările promoŃionale sunt vânzări cu primă, însoŃite de
cadouri sau vânzări pe credit. Reglementările ce privesc protecŃia concurenŃei,
cât şi protecŃia consumatorilor, sunt ostile acestei forme de vânzare, deoarece
„prima” măreşte preŃul produsului principal. Cel care oferă „prima” o va
introduce în portofoliul său de cheltuieli, iar gratuitatea este falsă. Totodată
această „primă” falsifică raportul preŃ-calitate, care trebuie să fie motivul
determinant pentru acordarea acesteia. Încadrarea „primei” în categoria
componentelor ilicite presupune deci ca produsul principal şi cel pentru care se
acordă „prima” să fie diferite.
Un rol important în protejarea consumatorilor îl are transparenŃa
pieŃei, prin care se asigură condiŃiile de informare a consumatorilor cu privire
la preŃuri şi condiŃiile de vânzare a produselor.
Fiecare vânzător de produse sau prestator de servicii îşi face propria
informare asupra preŃurilor şi tarifelor, inclusiv plata impozitelor sau a altor
obligaŃii care trebuie plătite. În anumite situaŃii se prezintă şi cheltuielile
suplimentare la prestaŃiile suplimentare solicitate. De asemenea preŃul
informat trebuie să cuprindă marja comerciantului, cheltuielile legate de
ambalare şi transport, cheltuieli privind punerea mărfii la dispoziŃia
consumatorului.
Informarea consumatorului de condiŃiile de vânzare , de condiŃiile
contractuale ce fac obiectul tranzacŃiei, permit angajarea prin contract în
deplină cunoştinŃă de cauză. Aceste condiŃii se referă la:
– modalităŃi de plată;
– modalităŃi şi termene de livrare sau executare a prestaŃiilor;
– cauzele penale (lipsuri, întârzieri, anularea contractului);
– limitele responsabilităŃii vânzătorului (întârzieri ale execuŃiei,
deteriorare sau dispariŃia obiectelor încredinŃate);
– condiŃii privind produsele defectuoase (schimbul sau restituirea,
garanŃia comercială);
– condiŃii de reziliere sau de refacere a contractului;
În dorinŃa satisfacerii nevoilor consumatorilor prin punerea la
dispoziŃia acestora pe calea ofertei a produselor şi serviciilor solicitate, în aşa
fel încât să nu fie lezată bunăstarea lui, a apărut ProtecŃia Consumatorului.

120
 1.5. ParticularităŃi ale determinării (formării) preŃurilor în unele
ramuri ale economiei

1.5.1. ParticularităŃi ale formării preŃurilor produselor agricole

Creşterea producŃiei şi a productivităŃii muncii în agricultură reprezintă

o problemă fundamentală pentru economia românească, fără de care nu putem
vorbi de o satisfacere deplină a cerinŃelor de consum ale populaŃiei, ale
exportului şi de o ridicare a nivelului de trai a celor ce lucrează în acest sector.
Activitatea din agricultură se caracterizează prin anumite particularităŃi
şi se desfăşoară în condiŃii specifice:
– avem de-a face cu o limitare naturală a condiŃiilor de producŃie,
suprafeŃele agricole şi structura naturală a solului sunt date;
– ciclul de producŃie are o durată lungă sau foarte lungă, mai ales, când
vorbim de producŃiile cerealiere, pomicole, viticole sau zootehnice;
– producŃia vegetală are un caracter sezonier;
– acŃionează unii factori naturali climatici aleatori care cuprind
variaŃiile în regimul şi forma precipitaŃiilor atmosferice, variaŃii în regimul
tenmperaturilor etc. şi care au un evantai de manifestare foarte larg, de la
favorizarea abundenŃei de produse agricole până la calamitatea producŃiei etc.
Sectorul producŃiei agricole este dominat pe de o parte, de o serie de
factori extraeconomici (de ex., de natură climatică, sau de structura solului),
iar pe de altă parte, de factori de natură economică, legaŃi de procesul muncii
specifice, de investiŃiile realizate etc. Factorii respectivi determină fluctuaŃii
mari în nivelul producŃiilor, costurilor şi preŃurilor, ceea ce conduce la
intervenŃia statului (sau ar trebui să intervină) pentru organizarea unui sistem
de susŃinere a preŃurilor şi a pieŃelor produselor agricole.
Un exemplu al preŃurilor stabilite şi susŃinute de stat pentru produsele
agricole îl constituie preŃurile de intervenŃie folosite în Uniunea Europeană.
Prin urmare, obiectivele politicii agricole comune, stipulate în art. 39 al
Tratatului de la Roma -1957, prevăd:
– creşterea productivităŃii în agricuoltură prin modernizarea
expoataŃiilor agricole;
– stabilizarea preŃurilor şi, implicit, a preŃurilor;
– garantarea disponibilităŃilor de produse agricole în mod ritmic;
– asigurarea unor preŃuri rezonabile pentru consumatorii din CEE;
– asigurarea unui standard de viaŃă echitabil populaŃiei agricole.
Conform opiniei Comisiei Europene, politica agricolă comună s-a
dezvoltat în timp pe baza a trei principii fundamentale29:

29
Petre Prisecariu (coordonator) – “Politici comune ale Uniunii Europene”, Ed. Economică,
Bucureşti, 2004, pg. 23.
121
 – crearea şi menŃinerea unei singure pieŃe şi a unor preŃuri comune (o
singură piaŃă în care produsele agricole circulă liber);
– respectul noŃiunii de preferinŃă comunitară, în comerŃul intra
comunitar produsele comunitare circulând liber, iar cele extracomunitare fiind
suprataxate;
– solidaritatea financiară, semnificând participarea comună a statelor
membre la constituirea resurselor financiare necesare şi la ansamblul
cheltuielilor din cadrul politicii agricole comune.
Timp de trei decenii, principalul instrument al politicii agricole
comune a fost sistemul de susŃinere a preŃurilor agricole, care a fost consolidat
în timp şi a fost utilizat ca instrument predominant în organizaŃiile pieŃei
comune pentru cea mai mare parte a produselor agricole. Pe baza prevederilor
legislaŃei primare (Tratatul CEE), în principal, şi a acordurilor internaŃionale,
în special, Consiliul de Miniştri a adoptat regulamente şi directive, dar şi alte
acte normative vizând diverse produse şi pieŃe agricole şi alimentare, regulile
specifice de concurenŃă, crearea Fondului European de Orientare şi Garantare
Agricolă (FEOGA) etc.
ProducŃia agricolă şi, în general, producŃia vegetală prezintă fluctuaŃii
mari de la un an la altul, alternând anii cu recolte bune cu alŃii cu recolte slabe
datorită secetei, inundaŃiilor sau altor factori naturali. Cereea de produse
aglicole însă, este în general elastică sau inelastică. În consecinŃă, în anii cu
recolte bune preŃurile tind să scadă, reducându-se veniturile producătorilor, iar
în anii cu recolte slabe, preŃurile tind să crească, crescând şi veniturile
producătorilor agricoli. Acest paradox este cunoscut sub denumirea de
„efectul King”30 după numele celui care l-a definit şi explicat – Gregory King
– încă din secolul al XVII-lea. Pe lângă oscilaŃiile producŃiilor agricole
datorate factorilor naturali, creşterea recoltelor se poate realiza pe seama
folosirii unor metode agrotehnice avansate, pe seama investiŃiilor de capital
realizate. Pentru că preŃurile sunt libere, ele scad pe măsură ce producŃia creşte
şi în cele din urmă nu sunt un stimulent pentru investitorii de capital din
agricultură.
Ca urmare a celor de mai sus, se impune necesitatea intervenŃiei
statului prin asigurarea unui preŃ garantat producătorilor agricoli. PreŃul
garantat este preŃul cu care statul preia produsele agricole vegetale şi animale
de importanŃă naŃională prin agenŃii economici mandataŃi de stat. PreŃul
respectiv are efecte favorabile numai dacă nivelul său este superior preŃului ce
s-ar forma pe piaŃă în condiŃiile unor recolte superioare şi inferior preŃului ce
s-ar forma în cazul unor recolte scăzute. Apelând la une asemenea procedeu,
prin fixarea şi practicarea unui preŃ garantat, veniturile producătorilor ar creşte
proporŃional cu creşterea producŃiei, şi nu invers, ca în cazul neintervenŃiei
statului, ceea ce ar stimula producătorii agricol în sporirea producŃiei.

30
Viorel Beju – “PreŃuri”, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, pg. 436.
122
 Aplicarea preŃului garantat trebuie să fie însoŃită de preluarea şi
păstrarea de către stat a surplusului de produse din anii cu recolte bune şi
exportul lui ori industrializarea lui sau distribuirea pe piaŃa internă, la preŃul
garantat, în anii cu recolte mai mici.
În ultima perioadă, în România, sfera de aplicabilitate a preŃurilor
garantate s-a redus simŃitor. Ele se mai practică doar pentru preluarea unor
produse la rezerva de stat sau mobilizare. De asemenea, statul se mai implică
doar în stabilirea preŃurilor la unele produse cu caracter de monopol de stat
(producŃiile de tutun, alcol şi băuturi spirtoase). În acest sens, statului i-ar
reveni sarcina de a acŃiona şi adopta măsuri prin care să prevină crearea de
excedente mari de ofertă la unlele produse, ceea ce ar conduce la reducerea
preŃurilor şi la risipă de resurse, sau să stimuleze creşterea ofertei la nivelul
cererii, urmărind în toate cazurile asigurarea unui echilibru normal între cerere
şi ofertă. ModalităŃile de intervenŃie a statului în agricultură sunt multiple şi
pot cuprinde un evantai de măsuri, începând cu controlul suprafeŃelor agricole,
controlul direct al culturilor şi până la acordarea unor subvenŃii de la buget, a
unor prime pe produs, a unor împrumuturi bancare cu dobânzi preferenŃiale, a
unor facilităŃi fiscale etc.
În vederea unei depline corelări cu reglementările şi competenŃele
existente la nivel comunitar, ajutoarele de stat acordate pentru agricultură şi
piscicultură au fost supuse unor reglementări specifice încă înainte de
aderarea Ńării noastre la U.E.
O dată cu aderarea României la Uniunea Europeană (1 ian. 2007) şi în
domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale, prin legislaŃiile primară şi
secundară au fost preluate cele mai noi evoluŃii comunitare în domeniu, astfel
încât, actualmente, se poate vorbi de o armonizare completă a acquis-lui
comunitar, ceea ce permite îndeplinirea angajamentelor asumate de Ńara
noastră faŃă de cerinŃele Uniunii31.
În această direcŃie, este important a se prezenta noile măsuri de sprijin,
de finanŃare a agriculturii şi dezvoltării rurale din fonduri europene.
Astfel, pentru implementarea Programului NaŃional de Dezvoltare
Rurală 2007-2013, ca parte integrantă a Planului NaŃional Strategic de
Dezvoltare a României în perioada 2007-2013, Ministerul Agriculturii,
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a înfiinŃat AgenŃia de PlăŃi pentru Dezvoltare
Rurală şi Pescuit şi, respectiv AgenŃia de PlăŃi şi IntervenŃie pentru Agricultură
pentru a implementa măsurile de dezvoltare rurală finanŃate din Fondul

31
Cadrul legislativ pentru implementarea măsurilor de finanŃare din FEADR îl constituie:
- OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 13/2006, privind înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea APDRP,
prin reorganizarea APDRP, prin care sunt delimitate în conformitate cu prevederile
comunitare responsabilităŃile instituŃiilor implicate în administrarea FEADR şi FEP;
- Ordinul ministrului APDR nr. 243/2006, privind stabilirea măsurilor finanŃate din FEADR,
care vor fi implementate de către APDRP şi, respectiv, APIA;
- Legea nr. 198/2006 pentru aprobarea OrdonanŃei de UrgenŃă nr. 13/2006.
123
European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, conform Regulamentului (CE)
nr. 1698/2005.
Pentru susŃinerea financiară a activităŃilor legate de agricultură şi
dezvoltare rurală, România a elaborat o politică naŃională. Prin urmare,
strategia, obiectivele şi activităŃile ce urmează să fie finanŃate se regăsesc în
Planul NaŃional de Dezvoltare Rurală 2007-2013. FinanŃarea naŃională are în
vedere susŃinerea proiectelor pentru agricultură şi dezvoltare rurală.
Cele două agenŃii înfiinŃate în cadrul MAPDR au opt centre regionale
şi 42 de oficii judeŃene, utilizează proceduri de lucru uniforme, într-un format
standardizat al documentelor şi operează cu o singură bază de date pentru
gestionarea informaŃiei. Oficiile judeŃene ale agenŃiilor respective au scopul de
a asigura transparenŃa totală în ceea ce priveşte informaŃiile referitoare la
condiŃiile şi regulile care trebuie respectate de către solicitant (persoană fizică
sau juridică) pentru a depune o cerere de finanŃare în cadrul Fondului
European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (eligibilitatea solicitantului,
tipuri de investiŃii eligibile, cheltuieli eligibile), informaŃii care sunt cuprinse
în AnunŃul cererii de proiecte şi în Ghidul solicitantului. Procedurile de lucru
pentru informarea potenŃialilor beneficiari în ceea ce priveşte măsurile din
cadrul PNDR 2007-2013, precum şi sistemul de procesare al aplicaŃiilor
financiare pentru Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală şi Fondul
European pentru Pescuit revin în întregime Oficiilor judeŃene pentru PlăŃi,
Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
Rolul, atribuŃiile şi responsabilităŃile APDRP sunt stabilite în
conformitate cu Regulamentele CE, care stabilesc cadrul general de organizare
şi implementare a finanŃărilor FEADR pentru realizarea obiectivelor Politici
Agricole Comunitare.
În principal, este aplicabilă legislaŃia comunitară, dar APDRP
funcŃionează şi în contextul legislativ naŃional care reglementează
implementarea PNDR pentru realizarea obiectivelor strategice de dezvoltare
rurală, cu finanŃare FEADR.
Pentru asigurarea transparenŃei instituŃionale şi pentru egalitatea de
şanse în obŃinerea fondurilor europene, dar şi pentru succesul accesării acestor
fonduri este foarte important ca grupurile Ńintă (potenŃialii beneficiari) să fie
informate. Promovarea finanŃărilor prin FEADR şi informarea aplicaŃiilor cu
privire la aceste oportunităŃi este asigurată atât de APDRP cât şi de instituŃiile
implicate în implementarea PNDR.
AgenŃia de PlăŃi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (ca o rezultantă a
reorganizării AgenŃiei SAPARD, care a funcŃionat până la aderarea României
la UE)) ca instituŃie publică cu personalitate juridică are rolul de a:
– implementa tehnic şi financiar (în continuare) Programul SAPARD;
– implementa tehnic şi financiar măsuri de dezvoltare rurală finanŃate
din FEADR;

124
 – implementa financiar activităŃi finanŃate din Fondul European pentru
Pescuit (FEP).
Prin ordinul32 ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale au
fost stabilite măsurile de finanŃare prin FEADR pentru care APDRP are
responsabilitatea implementării financiare şi/sau tehnice astfel:
Axa prioritară I – ÎmbunătăŃirea competitivităŃii sectorului agricol
şi silvic (45 % din totalul fondurilor alocate);
Axa prioritară II – ÎmbunătăŃirea mediului şi a peisajului;
Axa prioritară III – Calitatea vieŃii în spaŃiul rural şi diversificarea
economiei rurale;
Axa prioritară IV – Leader, cuprinde două etape:
– Etapa I, 2007-2009 şi se referă la:
– construcŃia de parteneriate reprezentative de dezvoltare
rurală;
– realizarea studiilor de cercetare;
– întocmirea dosarelor de candidatură în vederea participării la
procedura de selecŃie a „GAL-urilor”.
– Beneficiari: instituŃii publice, „ONG-uri”.
– Etapa a II-a, 2008-2013, se referă la selecŃionarea „GAL-
urilor”, în vederea aprobării de către Comisia Europeană.

PreŃurile producătorilor agricoli din Ńara noastră sunt preŃuri de

contractare şi de achiziŃie. Acestea sunt preŃurile la care se preiau produsele
de la producătorii individuali, asociaŃiile sau firmele particulare de către către
firmele care le supun industrializării sau corecializării. La stabilirea acestor
preŃuri trebuie avute în vedere acoperirea costurilor justificate din punct de
vedere economic şi asigurarea unui profit producătorilor, în condiŃii de
concurenŃă. PreŃurile de achiziŃie pot fi egale cu preŃurile de contractare şi se
aplică în cazul produselor preluate peste contract sau care nu au făcut obiectul
contractului.
PreŃurile produselor agricole, comparativ cu preŃurile produselor
industriale, cunosc o mare variaŃie în timp (datorită sezonalităŃii unor produse)
şi spaŃiu (ca urmare a condiŃiilor de relief şi climă diferite). Pentru unele
produse datorită interşanjabilităŃii lor (porumbul poate înlocui sau poate fi
înlocuit în producerea nutreŃurilor de alte furaje de cultură) sau apropierii
condiŃiilor de producŃie, de cost şi de randament, preŃurile se află într-un
anumit raport de dependenŃă, de intercondiŃionare şi corelare. Pentru alte
produse, mai puŃin apropiate, condiŃiile de climă, de sol (structură şi poziŃie)
sunt diferite, ocazionând atât costuri diferite, cât mai ales randamente diferite,
impunând necesitatea limitării reciproce a culturilor. De exemplu, randamentul

32
- Ordinul ministrului APDR nr. 243/2006, privind stabilirea măsurilor finanŃate din FEADR,
care vor fi implementate de către APDRP şi, respectiv, APIA;
125
descrescând al porumbului sau al grâului se opreşte acolo unde începe
randamentul superior al altei culturi necesare cum ri fi: furajele cultivate, viŃa
de vie, pomii fructiferi sau cartoful.
De reŃinut că în unele sectoare din agricultură (cu activităŃi sezoniere)
se fac cheltuieli tot timpul anului, iar producŃia se realizează o singură dată
(bună sau slabă – în funcŃie de factorii amintiŃi mai sus). În consecinŃă
cheltuielile efective trebuie recuperate prin aplicarea unor preŃuri care să-i
încurajeze pe producătorii agricoli şi nu să-i demoralizeze.
Ca urmare a condiŃiilor noi existente în agricultura românească, se
impune mai mult ca oricând intervenŃia statului astfel încât fermierii să fie
sprijiniŃi în obŃinerea fondurilor europene pentru dezvoltarea investiŃiilor,
alocarea de la bugetul statului a unor subvenŃii care să acopere o parte din
costurile de producŃie în vederea asigurării unei producŃii agricole ridicate pe o
unitate de suprafaŃă, ceea ce ar permite mai buna satisfacere a nevoilor de
consum şi la niveluri de preŃ accesibile consumatorilor.

1.5.2. ParticularităŃi ale formării preŃurilor în construcŃii-montaj

Spre deosebire de produsele ramurilor industriei şi agriculturii, care fac

obiectul circulaŃiei mărfurilor de la producător la consumatorul final,
produsele realizate în ramura consturcŃiilor se concretizează în bunuri
imobile de natura clădirilor de toate felurile şi a construcŃiilor speciale, lipsind
procesul de circulaŃie al produsului final. De asemenea, spre deosebire de
industrie, unde activitatea de producŃie se desfăşoară uniform în timp şi spaŃiu,
iar rezultatele muncii se comercializează direct şi la intervale scurte,
activitatea în construcŃii are unele particularităŃi şi condiŃii specifice de
desfăşurare, care se reflectă în nivelul costurilor, în nivelul şi modul de
formare a preŃurilor.
Principalele particularităŃi ale activităŃii în construcŃii sunt:
– gama largă şi diversificată a lucrărilor ce se execută şi care au ca
rezultat, după caz, realizarea unor noi obiective de investiŃii, a unor dezvoltări
şi modernizări sau a unor refaceri ori reparaŃii la obiectivele existente;
– volumul mare şi foarte mare al lucrărilor, mai ales în cazul unor noi
construcŃii;
– complexitatea şi dificultatea unor lucrări ce se realizează, mai ales
pentru unele ramuri industriale (chimie, petrochimie, metalurgie, construcŃii de
maşini etc.) sau a unor lucrări hidrotehnice şi, de aici, necesitatea efectuării
unor studii tehnice şi acordării unei asistenŃe de specialitate pe parcursul
executării lucrărilor şi după terminarea lor, până la atingerea parametrilor
proiectaŃi;
– caracterul de unicat al unor lucrări şi obiective. Acesta presupune
întocmirea unor documentaŃii tehnice de execuŃie proprii (studii tehnice,
126
proiecte de execuŃie, liste de utilaje etc.) şi a unei evaluări distincte pe fiecare
obiectiv realizabil pe baza cheltuielilor cuprinse în devizele de lucrări. De aici
rezultă şi posibilitatea limitată de refolosire a proiectelor de execuŃie. Totuşi,
se mai pot folosi unele proiecte tip pentru construcŃii de locuinŃe sau pentru
unele construcŃii pentru domeniul social-cultural (şcoli, spitale, dispensare,
policlinici, case de cultură etc.);
– schimbarea locului principal de activitate după terminarea fiecărui
obiectiv de investiŃii. Prin aceasta se înŃelege reorganizarea activităŃii pentru
noul obieciv, organizarea şantierului, efectuarea de lucrări de pregătire a
terenului, inclusiv demolarea şi rezolvarea preoblemei despăgubirilor. Legat
de schimbarea amplasamentului apare şi problema distanŃelor faŃă de sediul
unităŃii de construcŃii, faŃă de resursele necesare, faŃă de căile de comunicaŃie
etc.;
– condiŃiile deosebite de desfăşurare a unor activităŃi de construcŃii
(trafic rutier aglomerat, altitudine, subteran etc.);
– durata lungă a procesului de execuŃie a lucrărilor în construcŃii.
Aceasta are în vedere recuperarea treptată a unei părŃi din cheltuielile efectuate
pe parcursul executării lucrărilor, legate de realizarea obiectivului final;
– influenŃa puternică a factorilor climatici, de sezon. Executarea
lucrărilor în construcŃii este inluenŃată de diferitele condiŃii din anotimpul rece
sau în timpul anului de precipitaŃii puternice, de temperaturi ridicate ori foarte
scăzute;
– nivele diferite de mecanizare sau automatizare a lucrărilor;
– fluctuaŃiile mari ale raportului dintre cererea şi oferta de forŃă de
muncă calificată ori necelificată etc.
ParticularităŃile prezentate, condiŃiile specifice şi factorii de influenŃă
îşi pun amprenta asupra structurii preŃurilor la lucrările de construcŃii realizate
(preŃuri de deviz), asupra modului de formare a lor, cât şi asupra metodelor de
evaluare a cheltuielilor.
Având în vedere complexitatea lucrărilor necesare pentru
realizarea unui obiectiv de investiŃii şi a structurilor componente,
evaluarea cheltuielilor şi stabilirea preŃurilor de deviz se face pe anumite
subdiviziuni, pornind de la componentele fizice cele mai simple şi continuând
cu alte trepte de agregare până la obiectivul de investiŃii luat ca întreg.

* Evaluarea cheltuielilor pe subdiviziuni structurale ale obiectivului

de investiŃii. Obiectivul de investiŃii reprezintă o unitate spaŃială cu
funcŃionalitate complexă, realizată prin lucrări de construcŃii montaj, de utilaje
şi instalaŃii, achiziŃii de utilaje ce necesită montaj, dotări cu reŃele de instalaŃii
de energie electrică, termică, apă şi canalizare etc.
Obiectivele de investiŃii pot fi noi capacităŃi productive sau
neproductive, modernizări sau dezvoltări de platforme industriale, ansambluri

127
de locuinŃe, magazine de prezentare şi desfacere, unităŃi turistice, unităŃi de
interes social sau cultural etc, etc.
Obiectele de construcŃii sunt unităŃi distincte, bine delimitate în spaŃiu,
cu destinaŃii precise şi cu o anumită funcŃionalitate în cadrul obiectivului de
investiŃii (de ex., un bloc de locuinŃe cu toate instalaŃiile aferente pentru
reŃeaua de apă, canalizare, reŃeaua electrică şi termică etc, etc).
PărŃile sau unităŃile fizice şi de folosinŃă sunt delimitări spaŃiale cu
destinaŃii bine determinate în cadrul obiectului de construcŃie ( de ex., săli de
clasă, săli de sport, laboratoare, săli de festivităŃi într-o şcoală etc).
Divizarea structurală a obiectivului de investiŃii şi a obiectelor de
construcŃii se încheie cu elementele de construcŃii. Acestea au delimitare în
spaŃiu, dar funcŃionalitatea lor este legată de realizarea construcŃiei sau de
funcŃionalitatea obiectului sau obiectivului de investiŃii. Printre elementele de
construcŃii amintim: pereŃii, planşeele, instalaŃiile sanitare, instalaŃiile electrice
etc. dintr-o unitate de folosinŃă.
Corespunzător acestor subdiviziuni structurale se evaluează şi grupează
cheltuielile, pornind de la lucrările sau operaŃiunile cele mai simple.

* Evaluarea cheltuielilor pe articole de deviz. Lucrările de construcŃii

pot fi descompuse în cele mai simple operaŃiuni sau lucrări elementare, cu
caracter omogen şi care se regăsesc în toate elementele de construcŃii de
acelaşi fel. Acestea se numesc articole de deviz (lucrări) şi se referă la:
săpături manuale, săpături mecanice, prepararea betonului, confecŃionarea
cofrajelor, turnarea betonului, zidire etc, etc. Evaluarea cheltuielilor pe articole
de deviz este precedată de stabilirea volumului de lucrări, în unităŃi fizice, în
cadrul fiecărui articol şi de normarea componentelor consumurilor fizice de:
materiale, manoperă, cheltuieli cu utilajele, cheltuieli cu transportul, pe baza
normelor de deviz pentru aceste feluri de consumuri.

* Evaluarea cheltuielilor pe categorii de lucrări sau stadii fizice.

Categoria de lucrări implică complexul de operaŃiuni sau articole de
deviz necesare realizării unui anumit stadiu. Categoria de lucrări cuprinde un
grup de lucrări, cu caracteristici comune, delimitate pe baza criteriilor de
funcŃionalitate, sistem constructiv, destinaŃia şi natura lucrărilor. Între aceste
categorii amintim: lucrări de terasamente, lucrări de zidire, lucrări de instalaŃii
(sanitare, electrice, termice, canalizare etc.), lucrări de finisaje, lucrări de
montare utilaje etc.
Pentru evaluarea cheltuielilor pe categorii de lucrări ne folosim de
articolele de deviz şi de normele de deviz, cu ajutorul cărora estimăm volumul
fizic al lucrării, operaŃiune ce se numeşte antemăsurătoare. Normele de deviz
cuprind elementele necesare şi operaŃiunile solicitate de realizarea unui
articol de deviz pe unitate de măsură. Normele de deviz reprezintă de fapt
consumurile specifice. Dar pentru a evalua cheltuielile avem nevoie de preŃuri
128
(tarife) unitare pe articole de deviz, defalcate pe cele patru elemente de
cheltuieli: materiale, manoperă, utilaje şi transport.

1.5.2.1. PreŃurile de deviz

În domeniul construcŃiilor se formează şi se stabilesc următoarele
preŃuri:
a) preŃul pe articolul de deviz;
b) preŃuri de deviz pe categorii de lucrări;
c) preŃuri de deviz pe obiecte de construcŃii;
d) preŃul de deviz general al obiectivului de construcŃii.

a) PreŃul pe articolul de deviz se stabileşte pe unitatea de articol de

deviz, folosindu-se următoarele elemente:
– norma de deviz, privind consumurile de materiale, manoperă, utilaje,
transport;
– preŃurile şi tarifele practicate pe piaŃa materialelor de construcŃii, a
forŃei de muncă disponibilă pentru această ramură, chiriile la utilajele de
construcŃii sau preŃurile acestora, tarifele la transporturile pe calea ferată.
Fiind vorba de economie de piaŃă, formarea preŃurilor de construcŃii se
comportă aproape integral ca mecanism autonom al preŃurilor libere. De aceea,
preŃul articolului de deviz nu mai este unic pentru toată Ńara, după cum nici
normele de deviz nu mai sunt unice. Ele depind de reŃete, de sisteme proprii de
normare şi stimulare a muncii s.a., care diferă de la o unitate de construcŃii la
alta, formând obiectul competiŃiei (concurenŃei) dintre ele.
PreŃul articolului de deviz se prezintă cu o mărime globală şi una
structurală pe elemente primare ale consumatorilor de muncă. De aceea, şi
evaluarea poate fi făcută global şi pe structură pentru fiecare articol de lucrări.
Mărimea preŃului unitar de deviz este:
structurală, cuprinzând dimensiunile valorice determinate pentru cele
patru categorii de consumuri directe:
– materiale, lei/unitatea fizică a articolului de deviz;
– manoperă,lei/unitatea fizică a articolului de deviz;
– utilaje, lei/unitatea fizică a articolului de deviz;
– transport pe calea ferată, lei/ unitatea fizică a articolului de deviz;
globală, reprezentând suma celor patru categorii de consumuri directe.
PreŃul articolului de deviz nu este un preŃ propriu-zis, el cuprinde
numai elemente de cost. Este folosit ca instrument de evaluare a acestor
costuri directe în devizul pe categorii de lucrări, pe baza antemăsurătorii.

b) PreŃurile de deviz pe categorii de lucrări, pe părŃi de obiecte şi

obiecte de construcŃii
La baza elaborării devizului pe categorii de lucrări stau datele din
antemăsurătoare, ca: volumul fizic necesar de lucrări pentru fiecare articol de
129
deviz, lista utilajelor care necesită montaj, extrasul de resurse necesare privind
manopera, materialele, utilajele pentru construcŃii şi transportul auto. Toate
aceste date sunt stabilite de proiectant.
Devizul pe categorii de lucrări cuprinde următoarele capitole:
Capitolul 1: Cheltuieli directe
Subcapitolul A: Cheltuieli directe pe articole de deviz, din care:
materiale, manoperă, utilaje, transporturi C.F.
Subcapitolul B: Alte cheltuieli directe: sporuri de manoperă,
transportul auto al materialelor de la gara de destinaŃie la depozitul şantierului.
Capitolul 2: Cheltuieli indirecte
Acesta se stabileşte prin aplicarea unei cote procentuale la totalul
capitolului 1. Cota este diferenŃiată pe feluri de categorii de lucrări şi pe
modalităŃi de executare a lucrărilor (regie sau antrepriză).
Capitolul 3: Cheltuieli pentru introducerea tehnicii noi şi plata taxei
asupra terenurilor proprietate de stat.
Se calculează prin aplicarea de cote procentuale la totalul capitolelor
1+2.
Capitolul 4: Profitul constructorului
Acesta se calculează prin aplicarea unei rate de rentabilitate
(profitabilitate), apreciată de proiectant şi de constructor, la totalul cumulat al
capitolele 1+2+3.
Valoarea totală a devizului se realizează prin însumarea capitolelor
1+2+3+4.

c) Devizul pe obiecte de construcŃii se stabileşte prin însumarea

devizelor pe categorii de lucrări, iar la valoarea totală se calculează şi taxa pe
valoarea adăugată, determinându-se astfel totalul valorii devizului, inclusiv
TVA.
Parte importantă a documentaŃiei tehnico-economice a investiŃiilor,
devizul general reflectă întregul volum al cheltuielilor ocazionate de obŃinerea
obiectivului de investiŃii, de la faza de proiectare, până la darea în folosinŃă şi
atingerea parametrilor proiectaŃi. El însumează, deci, totalul cheltuielilor
reprezentând investiŃiile care se finanŃează.
d) Devizul general evaluează aceste cheltuieli, ca limită maximă, în
execuŃie ele neputând fi depăşite, ci economisite. Depăşirile de cheltuieli
generează pierderi suportate de constructor.
Prin conŃinutul său, devizul general reflectă relaŃiile dintre beneficiarul
obiectivului de investiŃii şi mai mulŃi parteneri: unităŃi de proiectare, de
construcŃii-montaj, furnizori de utilaje, maşini, instalaŃii tehnologice
funcŃionale etc.
Devizul general se avizează de către cele două părŃi – beneficiarul şi
partenerii săi în realizarea obiectivului.

130
 * Metodologia de elaborare a devizului general pentru obiectivele de
investiŃii

Conform reglementărilor (H.G. Nr. 376/1994), devizul general este

documentaŃia economică prin care se stabileşte valoarea totală a obiectivelor
de investiŃii în faza de proiectare – studiul de fezabilitate şi proiectul tehnic.
Devizul general se structurează pe capitole de cheltuieli, precizându-se
valoarea totală, din care, partea ce se supune licitaŃiei.

ConŃinutul devizului general pe capitole este:

PARTEA I
Capitolul A. Cheltuieli pentru obŃinerea şi amenajarea terenului:
1.1. ObŃinerea terenului – cuprinde cheltuielile pentru: cumpărări de
terenuri, plata concesionării pe durata realizării lucrărilor, cheltuieli cu
exproprieri şi/sau despăgubiri, precum şi cele pentru schimbarea naturii
terenului.
1.2. Amenajarea terenului – cuprinde cheltuieli pentru: demolări,
demontări, evacuări, devieri de reŃele de amplasament, sistematizări pe
verticală, nivelări, drenaje, epuismente (exclusiv cele aferente realizării
obiectivelor de construcŃii), defrişări de cursuri de apă, strămutări de locaŃii
sau monumente istorice.
1.3. Amenajări pentru protecŃia mediului, inclusiv refacerea cadrului
natural după terminarea lucrărilor.

Capitolul B. Cheltuieli pentru realizarea infrastructurii obiectivului,

cuprinde cheltuieli legate de utilizarea terenului de către entitatea
achizitoare şi se referă la lucrări ce se execută în afara incintei obiectivului
(reŃele exterioare de record la apă, canalizări, gaze, termice, energie electrică,
telefoane, radio-TV, drumuri, căi ferate etc. )

Capitolul C. Cheltuieli pentru proiectarea şi asistenŃa tehnică:

3.1. Studii de teren – cuprinde cheltuieli pentru studii geo, topo, hidro.
3.2. Cheltuieli pentru avize, acorduri, autorizaŃii şi anume: certificate
de urbanism (taxă în funcŃie de suprafaŃă); autorizaŃia de construire,
reconstituire, modificare, extindere, reparare, protejare, restructurare şi
conservare; autorizaŃia pentru desfiinŃarea totală sau parŃială; autorizaŃia de
foraje şi excavări (lei/min); prelungirea certificatului de urbanism, precum şi a
autorizaŃiei de construire; avizele şi acordurile pentru lucrări de racorduri şi
branşamente de reŃele publice de apă, canalizare, gaze, energie termică şi
electrică, telefonie etc; avizul Comisiei de urbanism şi amenajare a teritoriului;
certificate nomenclatură stradală şi adresă; acordul de mediu pe baza studiului
de impact, precum şi altele de natura acestora, conform legislaŃiei.
131
 3.3. Proiectare şi engineering (inclusiv know-how),
cuprinde cheltuielile de proiectare de la toate fazele lucrării contractate
cu unităŃi de proiectare (inclusiv pentru detalii de execuŃie).
3.4. Cheltuieli privind organizarea licitaŃiilor pentru execuŃia lucrărilor,
cuprinde cheltuielile pentru: conceperea, documentaŃiilor pentru licitaŃii,
multiplicarea documentaŃiilor (primele exemplare, exclusiv cele cumpărate de
ofertanŃi), corespondenŃa privind organizarea, onorariile participanŃilor la
lucrările comisiilor pentru licitaŃii (membri, invitaŃi etc.), anunŃuri publicitare,
corespondenŃa, telegrafie, telex, telefax, etc., în legătură cu licitaŃiile.
3.5. ConsultanŃă şi asistenŃa tehnică, inclusiv plata personalului de
supraveghere pe parcursul realizării obiectivului,
cuprinde cheltuielile entităŃii achizitoare ocazionate de: unitatea de
consultanŃă angajată şi/sau de persoane fizice atestate, potrivit legii, ca
responsabili tehnici de execuŃie, angajate cu contract; asistenŃă tehnică din
partea proiectantului (în cazul în care acesta nu intră în tarifarea proiectării),
inclusiv cheltuielile ocazionate de persoanele fizice atestate ca verificatori
tehnici ai proiectării; asigurarea supravegherii, prin diriginŃii de specialitate, a
executării corecte, calificative şi cantitative a lucrării contractate.

Capitolul D. Cheltuieli pentru investiŃia de bază:

4.1. Clădiri şi construcŃii speciale, instalaŃii aferente construcŃiilor,
reŃele de unităŃi de incintă, precum şi dotarea acestora,
cuprinde cheltuieli necesare pentru realizarea lucrărilor de construcŃii şi
instalaŃii desfăşurate pe obiecte.
Determinarea obiectelor se face de către proiectant.
Cheltuielile pentru realizarea unui obiect sunt date de devizul pe
proiect.
4.2. Montaj utilaje tehnologice, inclusiv reŃele aferente, necesare
funcŃionării acestora,
cuprinde cheltuielile pe obiecte.
4.3. Utilaje şi echipamente de transport ( ce comportă durate scurte de
amortizare faŃă de cele ale construcŃiilor).
Cheltuielile se defalcă pe obiecte.
4.4. Utilaje, echipamente tehnologice şi funcŃionale cu montaj.
Cheltuielile se defalcă pe obiecte.
4.5. Dotări, inclusiv utilaje şi echipamente independente cu durată
mare de serviciu.
Cheltuielile se suportă direct de către entitatea achizitoare din surse de
finanŃare şi se defalcă pe poziŃii:
– din Ńară;
– din import.

132
 Capitolul E. Alte cheltuieli
5.1. Organizarea de şantier,
cuprinde cheltuielile necesare contractantului în vederea creării
condiŃiilor de desfăşurare a activităŃilor de construcŃii-montaj.
Aceste cheltuieli se vor estima de proiectant procentual faŃă de valoare
lucrărilor de construcŃii-montaj. Procentul se va stabili în vederea
amplasamentului obiectivului, posibilităŃile de racord la utilităŃi (apă, canal,
energie electrică, termică, telefon etc.), traseele acestora, căile de acces (auto,
CF), existenŃa construcŃiilor, spaŃiilor, terenurilor sau amenajărilor ce pot fi
utilizate de contractant etc.
Valoarea stabilită va cuprinde şi taxele pentru obŃinerea autorizaŃiei de
execuŃie provizorie a lucrărilor de organizare de şantier, taxe de amplasament,
avize ale AdministraŃiei domeniului public, întreruperea circulaŃiei, contractele
de salubrizare teritoriale etc.
5.2. Comision, taxe etc,
cuprinde: comisionul băncii finanŃatoare, taxa aferentă inspecŃiei
pentru controlul calităŃii lucrărilor de construcŃii, precum şi alte cheltuieli de
aceeaşi natură ce se suportă de entitatea achizitoare.
5.3. Cheltuieli diverse si neprevăzute.
Estimarea acestora se face cu un procent de 5% din valoarea
cheltuielilor prevăzute la cap. 1, obiectele 1.2. şi 1.3., cap. 2, cap. 3, obiectele
3.3. şi 3.5., cap. 4, obiectele 4.1.– 4.5.

Capitolul F. Cheltuielile pentru darea în exploatare:

6.1. Pregătirea personalului pentru exploatare.
6.2. Probe tehnologice, încercări, rodaje, expertize la recepŃie. Pentru
probele tehnologice, în devizul general se va înscrie numai valoarea rezultată
din diferenŃa dintre cheltuielile realizate pe perioada probelor şi veniturile
rezultate din acestea.

PARTEA a II-a
Valoarea rămasă actualizată a mijloacelor fixe existente incluse în
cadrul obiectivului ce se construieşte

Mijloacele fixe existente pot fi: construcŃii (clădiri, construcŃii speciale,

instalaŃii etc.), utilaje, echipamente.
Actualizarea valorii mijloacelor fixe existente este oi evaluare de
patrimoniu şi se face de către uniatea achizitoare.
Valoarea prevăzută în partea a doua a devizului general nu se
finanŃează dar serveşte la stabilirea indicatorilor de eficienŃă economică şi
financiară din cadrul studiului de fezabilitate.

133
 PARTEA a III-a
Fondul de rulment necesar începerii producŃiei
Această parte cuprinde cheltuielile pentru asigurarea stocului de
materii prime şi materiale, energie, transporturi, salariile personalului direct
productiv, piese de schimb de mare uzură etc, necesare pentru primul ciclu de
producŃie.

1.5.3. ParticularităŃi ale formării preŃurilor şi tarifelor în turism

Turismul constituie una dintre activităŃile civilizaŃiei moderne care se

dezvoltă odată cu evoluŃia economică, socială, ştiinŃifică şi culturală şi se
plasează la intersecŃia dintre câmpul economic şi cel social.
Turismul reprezintă, de asemenea, un domeniu complex de activitate a
cărui dezvoltare este determinată de o multitudine de factori. Într-un studiu
elaborat de OrganizaŃia Mondială a Turismului, intitulat „Previziuni asupra
turismului pentru anul 2000 şi după”, specialiştii au grupat aceşti factori în
două categorii:
– factori exogeni, care nu sunt legaŃi direct de turism, dar care
influenŃează dimensiunea şi structura cererii pentru activitatea de turism;
– forŃele pieŃei, reprezentate prin cererea, oferta şi distrubuŃia
produselor şi serviciilor turistice33.
În cele din urmă, turismul este o activitate economică, o ramură
economică ce contribuie la dezvoltarea economiei unei Ńări.
Această activitate economică este importantă nu numai ca sursă de
venituri sau încasări valutare, ca un factor de stopare sau atenuare a inflaŃiei, ci
şi ca factor de localizare a unor activităŃi industriale, comerciale şi de prestări
servicii, ca mijloc de atragere şi ocupare a disponibilităŃilor de forŃă de muncă
din alte ramuri, de dezvoltare a a zonelor sărace, ca piaŃă de desfacere pentru
multe produse şi servicii, care altfel nu s-ar putea valorifica (exporta).
Turismul este cel care valorifică şi exploatează economic acel tezaur unic
format din bogăŃiile create de natură şi climat sau lăsate de istorie, folclor şi
civilizaŃie.
Turismul este un fenomen economico-social generat, mai ales de
dezvoltarea industriei şi urbanizării şi se manifestă sub forma unei circulaŃii de
masă, cu caracter continuu sau repetat periodic, din zona de provenienŃă în cea
de destinaŃie, unde sejurul are un caracter temporar, datorându-se unor diverse
motive (odihnă, cură balneară, destindere, distracŃie, cultură şi cunoaştere etc.)
legate de timpul liber.
Turismul, prin complexitatea lui, implică trei genuri de activităŃi:
alimentaŃie publică, transport, cazare şi presupune existenŃa unei baze

33
Virgil Nicula – “Tehnica operaŃiunilor de turism”, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2002, pg. 15.
134
materiale, care împreună cu resursele materiale (relief, factori climatici,
resurse balneare) şi cu resursele antropice (culturale şi istorice) crează
premisele punerii în valoare a potenŃialului zonelor turistice.

1.5.3.1. ParticularităŃi ale formării preŃurilor în alimentaŃia publică

Activitatea de alimentaŃie publică reprezintă una dintre formele de

desfacere a mărfurilor cu amănuntul în care se realizează vânzarea produselor
către populaŃie pentru consum personal. Ea este o activitate de sine stătătoare
dar, parŃial şi o componentă esenŃială a produsului turistic.
FaŃă de celelalte forme de comerŃ, alimentaŃia publică se distinge prin
fapul că îmbină activitatea de vânzare a mărfurilor cu activitatea de producŃie a
preparatelor culinare, a produselor de cofetărie-patiserie etc. şi asigură
consumul pe loc al produselor respective. Prin urmare, alimentaŃia publică
poate contribui la îmbunătăŃirea aprovizionării populaŃiei, a condiŃiilor de trai
ale acesteia, creând totodată premisele eliberării femeilor de grija menajului
mărunt.
AlimentaŃia publică se dovedeşte că are succes în momentul când
preŃurile practicate în acest sector sunt corelate cu preŃurile în celelalte forme
de comerŃ şi sunt în concordanŃă cu veniturile realizate de diferitele categorii
de cetăŃeni.
AlimentaŃia publică reprezintă o activitate de bază a turismului şi este
concepută, organizată şi asigurată în mod corelat şi integrat, de regulă, cu
celelalte servicii componente ale turismului, în special, cazarea şi programele
turistice. Ea are sopul de a satisface cât mai complet cerinŃele de alimentaŃie,
diferitelor categorii de cetăŃeni din Ńară sau străinătate, atât în timpul sejurului
cât şi pe parcursul călătoriei.
Această activitate trebuie să Ńină seama de motivaŃiile deplasării, de
particularităŃile cererii turştilor, diferenŃiate în funcŃie de naŃionalitate, vârstă,
starea de sănătate, religie sau scopul sejurului. AlimentaŃia bublică din turism
şi, în general, trebuie să asigure îmbinarea armonioasă a acŃiunilor necesare
pregătirii preparatelor culinare şi băuturilor cu cele privind servirea şi
consumul acestora, asigurând o ambianŃă plăcută, de destindere şi bună
dispoziŃie.
Clasificarea unităŃilor de alimentaŃe publică se face după anumite
criterii: constructive, calitatea dotărilor, instalaŃiilor şi a serviciilor pe care le
oferă. Criteriile de clasificare stabilite de Ministerul Turismului sunt minime şi
obligatorii.

135
 Principalele tipuri de unităŃi de alimentaŃie publică destinate servirii
turiştilor sunt:
1. Restaurant:
– clasic;
– specializat:
– pescăresc, vânătoresc;
– dietetic, lacto-vegetarian;
– patiserie, zahan;
– familial, pensiune;
– cu specific naŃional sau local;
– braserie;
– berărie;
– grădină de vară;
2. Bar:
– bar de noapte;
– bar de zi;
– cafe-bar, cafenea;
– disco-bar (discotecă, videotecă);
– bufet-bar;
3. UnităŃi de tip fast food:
– restaurant autoservire;
– bufet tip expres;
– pizzerie;
– snack-bar;
4. Cofetărie;
5. Patiserie, plăcintărie, simigeri, covrigărie.
Toate aceste unităŃi de alimentaŃie publică pot fi încadrate într-una din
categoriile: lux, I, II, III.
La firmele agroturistice sau pensiuni, unităŃile de alimentaŃie publică se
încadrează într-una din categoriile flori (de la 1 la 5) sau margarete (tot de la 1
la 5)34.
Pentru analiza regimului preŃurilor, ca totalitate a reglementărilor cu
privire la modul de formare, stabilire şi aplicare a lor, trebuie să se Ńină seama
de preŃurile de aprovizionare a mărfurilor, de adaosurile de alimentaŃie publică
şi apoi de preŃurile de desfacere ale produselor adică, preŃurile de alimentaŃie
publică.
În unităŃile de alimentaŃie publică, preŃurile de aprovizionare ale
mărfurilor pot fi: preŃuri de achiziŃie sau preŃuri cu ridicata.
PreŃurile de achiziŃie le întâlnim în cazul aprovizionării mărfurilor
(produselor agricole) direct de pe piaŃa Ńărănească.

34
Ordinul ministrului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, ComerŃului, Turismului şi Profesiilor
Liberale nr. 636/2008.
136
 CantităŃile cele mai mari de mărfuri cu care se aprovizionează unităŃile
de alimentaŃie publică provin de la producătorii de bunuri (direct) şi de la
comercianŃii cu ridicata. PreŃurile parcticate de aceşti furnizori sunt preŃuri de
livrare, respectiv preŃuri cu ridicata negociate, iar preŃul facturat va cuprinde şi
impozitul indirect datorat bugetului statului35 adică TVA-ul (19%) aferent
calculat la aceste preŃuri.
PreŃurile de alimentaŃie publică (preŃuri de desfacere) practicate de
unităŃile respective, se formează prin aplicarea la preŃul negociat (preŃ de
achiziŃie, preŃ de livrare, preŃ cu ridicata – după caz) a unor cote de adaos de
alimentaŃie publică, diferenŃiate pe produse şi pe categorii de unităŃi, rezultând
un preŃ unitar, fără TVA (după cum s-a mai precizat şi la subcapitolul 1.1.4.).
La preŃul astfel obŃinut, se calculează şi se adaugă TVA de 19 %, obŃinându-se
preŃul de alimentaŃie publică final. La preparatele culinare, preparatele simplu
de bufet, semipreparatele tip gospodina, produsele de carmangerie şi produsele
de cofetărie-patiserie, preŃurile de alimentaŃie publică se calculează de fiecare
din aceste unităŃi, pornind de la preŃurile materiilor prime ce intră în
componenŃa preparatelor respective. PreŃurile de desfacere (de alimentaŃie
publică sau cu amănuntul) trebuie să fie astfel dimensionate încât să asigure
unităŃilor respective (de alimentaŃie publică sau cu amănuntul): recuperarea
preŃului de aprovizionare negociat cu furnizorul la materiile prime, acoperirea
costurilor de obŃinere a preparatelor şi realizarea unui profit corespunzător
condiŃiilor de concurenŃă; adaosul comercial sau de alimentaŃie publică pentru
vânzările prin unităŃile respective; TVA-ul calculat cu un procent de 19 %
asupra elementelor de mai sus.
Cotele de adaos de alimentaŃie publică se fixează diferenŃiat pe
categorii de unităŃi de local şi pe grupe de produse, după natura lor (preparate
din carne, lactate, băuturi alcolice, răcoritoare, cafea, Ńigări etc.). Prin nivelul
cotelor fixate, firmele urmăresc să-şi acopere cheltuielile efectuate şi să obŃină
un profit, a cărui mărime este determinată de condiŃiile de concurenŃă dar şi de
nivelul cheltuielilor proprii.
PreŃurile de alimentaŃie publică pot diferi mult de la o zonă la alta,
chiar dacă au aceeaşi categorie de încadrare, având în vedere condiŃiile
specifice de aprovizionare cu materii prime şi produse, mai ales agricole şi de
preparare, Ńinând seama de particularităŃile în gastronomia din diferitele părŃi
ale Ńării, dar şi de amplasamentul unităŃii de alimentaŃie publică.
Alături de buna organizare a muncii, de servirea ireproşabilă, într-un
mediu ambiant plăcut, cu un sortiment diversificat şi de bună calitate, preŃurile
au şi ele un rol important în dinamica desfacerii de mărfuri prin alimentaŃia
publică. Astfel, de nivelul lor depinde creşterea sau descreşterea masei

35
Carmen Comăniciu – “Fiscalitate: valenŃe multidimensionale”, Ed. UniversităŃii “Lucian
Blaga” din Sibiu, 2005, pg. 109.
137
consumatorilor (turiştilor) şi, în consecinŃă valoarea desfacerilor şi profitul
unităŃilor de alimentaŃie publică.
Dacă facem o analiză comparativă asupra nivelului preŃurilor şi
tarifelor din turism, privind aplicarea acestora la principalele activităŃi
(transport, cazare, alimentaŃie publică), vom constata că în majoritatea
cazurilor preŃurile şi tarifele de ofertă în turism nu stimulează cererea, ci mai
degrabă o limitează. De exemplu, tarifele de transport sunt ridicate şi nu au
acoperire în toate cazurile într-un confort corespunzător. La acestea se mai
adaugă, uneori, drumuri de acces necorespunzătoare în multe zone turistice ale
Ńării. Dacă analizăm şi nivelul tarifelor de cazare constatăm că acesta este într-
o mare discordanŃă, cu mărimea veniturilor populaŃiei, astfel încât un salariu
mediu lunar nu ajunge pentru cazarea unei persoane (în timpul concediului) în
perioada de sezon la munte sau la mare. De asemenea, nici preŃurile de
alimentaŃie publică nu sunt rezonabile, în multe cazuri sunt departe de
preŃurile cu amănuntul. Cele mai rezonabile, dacă putem spune aşa sunt
tarifele oferite turiştilor pentru tratamentul balnear.
Prin urmare, pentru relansarea activităŃilor turistice din Ńara noastră
este nevoie de o reconsiderare a nivelului preŃurilor şi tarifelor, o creştere a
calităŃi serviciilor prestate dar şi o majorare a veniturilor populaŃiei, fără de
care realizarea unui turism pentru „tot omul” rămâne un deziderat.
Vom prezenta mai jos un exemplu de calcul (determinare, formare) al
unui preŃ de alimentaŃie publică pentru un „bun” ce se serveşte într-o unitate
de alimentaŃie publică.
Presupunem că ne aflăm într-o unitate de alimentaŃie publică de
categoria I şi practică un adaos de alimentaŃie publică de 150 %.
Unitatea s-a aprovizionat de la un comerciant cu ridicata cu mai multe
sticle de whisky (a 750 ml/sticlă). PreŃul de aprovizionare cu TVA este 668,48
lei/sticlă (exemplul este pur ipotetic).
Trebuie să determinăm preŃul de alimentaŃie publică atât pe sticlă cât şi
pe cea mai mică unitate de măsură care se poate comercializa (servi) într-un
restaurant, adică 50 ml (unitate de măsură valabilă pentru băuturile alcolice
spirtoase).
Pentru început, trebuie să scoatem TVA-ul aferent preŃului de
aprovizionare.
TVApa = (668,48•19):119 = 106,73 lei;
PafTVA = 668,48-106,73 = 561,75 lei;
P.Al.P. = 561,75•2,5 = 1.404,38 lei; unde P.Al.P. reprezintă preŃul de
alimentaŃie publică fără TVA.
Acest preŃ mai rezultă şi din formula →
561.75+(561,75•150:100)=1.404,38 lei
PAlPcuTVA = 1.404,38•1,19 = 1.671,21 lei.

138
 PreŃul astfel obŃinut de 1.671,21 lei se împarte la 15 (pentru că într-o
sticlă de 750 ml încap 15 unităŃi de măsură a 50 ml) şi se obŃine cifra de
111,41 lei.
Urmeză apoi fenomenul de rotunjire, de ajustare a preŃului pentru a
putea fi aplicat în unitatea de alimentaŃie publică. Din mai multe considerente,
preŃul de alimentaŃie publică pentru 50 ml ar trbui să fie 110 lei. Dacă este aşa,
atunci preŃul de alimentaŃie publică pentru o sticlă de whisky va trebui să
rezulte din 15•110 = 1.650 lei.
PreŃul de alimentaŃie publică de 1.650 lei/sticla de whisky de 750 ml
este preŃul cu care se înregistrează în gestiune şi se aplică în unitatea de
alimentaŃie publică.

1.5.3.2. ParticularităŃi ale formării tarifelor în transporturile turistice

Dacă privim transportul ca un serviciu turistic, el are un dublu rol: este

o condiŃie pentru accesul la „consumul turisic” şi totodată este o componentă
a acestuia. Transportul constituie prima manifestare a consumului turistic şi
singura componentă de care nu se poate dispensa în acŃiunea sa de deplasare
spre zona turistică aleasă. Transportul, este în cele din urmă, nu numai o
componentă a turismului, ci şi un un factor de dezvoltare a acestuia. Prin
urmare, se poate afirma că transportul efectuat cu mijloace tehnice la nivelul
cerinŃelor turiştilor şi în condiŃiile unor drumuri corespunzătoare calitativ, prin
atractivitatea sa, poate crea impulsul de călătorie, poate genera turism sau
poate stimula dezvoltarea acestuia.
Pentru deplasarea în zonele turistice, tot mai mult sunt folosite
transporturile rutiere, caracterizate printr-o intensitate variabilă a traficului,
influenŃată de specificul cererilor sezoniere ale turiştilor şi de diversitatea
itinerariilor solicitate şi parcurse.
Transporturile se pot realiza cu mijloace proprii ale unităŃilor de turism
sau cu mijloace de transport închiriate de la firmele specializate în această
activitate. Datorită faptului că activităŃile turistice au un caracter sezonier,
ofertele de închiriere a mijloacelor de transport nu sunt întotdeauna favorabile
unităŃilor de turism, firmele de transport pretinzând asigurarea unui anumit
coeficient de ocupare (20-21 de zile) din luna calendaristică.
Principalele tipuri de tarife pentru transporturile turistice sunt:
– tariful pe km;
– tariful de staŃionare;
– tariful de dislocare.
Tariful pe km se aplică în cazul transporturilor turistice în care se
realizează o viteză medie de minimum 25 km/h sau minim 200 km/zi. Acest
tarif se diferenŃiază în funcŃie de categoria, tipul autovehiculului şi capacitatea
de transport (număr de locuri).
139
 Tariful pe km se înmulŃeşte cu distanŃa în km şi rezultă suma ce se
taxează pentru distanŃă. La aceasta se adaugă asigurarea şi diurna şoferului
rezultând o sumă la care se aplică comisionul unităŃii turistice. Suma astfel
obŃinută constituie baza de calcul pentru aplicarea TVA-ului. Prin urmare,
tariful total cuprinde şi valoarea TVA-ului. La transporturile internaŃionale,
TVA-ul se calculează doar la comisionul firmei româneşti care organizează
turismul.
Să luăm un exemplu:
O firmă specializată de turism efectuează o excursie de 5 zile pe o
distanŃă de 1.000 km, pentru care aplică un comision de 20 %, cu un
autovehicul pentru care se pretinde un tarif de 10 lei/km. Tariful total se
calculează astfel:
– parcursul mediu zilnic – PMZ;
PMZ/nr. zile = 1000/5 = 200 km/zi;
200 km/zi – reprezintă km parcurşi într-o zi;
Tariful pe total km parcurşi = 200•5•10=10.000 lei;
Comisionul firmei de turism = 10.000•20 %=2.000 lei;
TVA=(10.000+2.000)•19%=2.280 lei;
Valoarea totală a tarifului, inclusiv TVA = 10.000+2.000+2.280 =
14.280 lei.
Tariful de staŃionare se aplică numai în situaŃiile când nu se realizează
o viteză comercială de 25 km/h sau 200 km/zi. StaŃionarea este un fenomen
care se negociază, pe parcurs intern de la 8 h la 16 h pe zi, iar pe parcurs
extern se taxează la 14 h pe zi.
În acest sens, pentru o excursie de 5 zile pe distanŃă de 800 km, taxarea
se face în felul următor:
PMZ = 800/5 = 160 km/zi;
Km normaŃi = 5 zile • 200 km/zi = 1.000; km efectivi = 800;
DiferenŃa de 200 km (1.000-800) neparcurşi se transformă în 8 h de
staŃionare.
Tariful de staŃionare se stabileşte pe oră diferenŃiat după categoria,
tipul şi capacitatea autovehiculului.
Dacă folosim acelaşi mijloc de transport din exemplul de mai sus,
tariful orar de staŃionare poate fi 250 lei, iar tariful total de staŃionare va avea
următoarea valoare:
– taxarea pentru km efectivi = 800•10=8.000 lei;
– taxarea pentru orele de staŃionare = 8•250=2.000 lei;
8.000+2.000=10.000 lei – total;
– comisionul unităŃii turistice = 10.000•20%=2.000 lei;
10.000+2.000=12.000 lei → Total tarif fără TVA;
TVA = 12.000•19%=2.280 lei;
Total tarif, cu TVA = 14.280 lei.

140
 Tariful de dislocare se aplică pentru km parcurşi până la (de la) sediul
beneficiarului sau punctul de prezentare indicat de acesta, când se află situat în
altă localitate decât localitatea de reşedinŃă a mijlocului de transport. Şi acest
tarif (stabilit pe km) este diferenŃiat pe categoria, tipul şi capacitatea
autovehicului. Nivelul tarifului de dislocare este ceva mai redus decât tariful
de bază, deoarece acesta se aplică pentru mersul autovehicului în gol.
Tariful total pentru transportul turistic rezultă din însumarea tarifului
pentru km parcurşi, cu tariful de staŃionare şi de dislocare, după caz. La
această sumă se adaugă comisionul firmei turistice şi apoi la suma totală se
aplică cota de TVA.
Tarifele pentru transporturi turistice sunt stabilite separat pentru
excursii în Ńară cu turiştii români şi separat pentru excursii în străinătate.
Mai trebuie reŃinut că firmele de turism care organizează excursii,
stabilesc nu numai tarife de transport, ci iau în calcul şi tarifele de cazare şi
preŃurile unor mese ce se pot servi în mod organizat, după caz, pentru
satisfacerea cât mai deplină a cerinŃelor turiştilor.

1.5.3.3. ParticularităŃi ale formării tarifelor de cazare

Serviciile de cazare au devenit o activitate de sine stătătoare, creatoare

de locuri de muncă şi sursă de venituri, dar şi o componentă de bază a
produsului turistic, fiind un element indispensabil pentru asigurarea unor
condiŃii corespunzătoare de sejur turiştilor. Dezvoltarea turismului este
condiŃionată, în mare măsură, de diversitatea şi tipul unităŃilor de cazare. Prin
urmare, creşterea cererii în domeniul respectiv, impune existenŃa unor variate
tipuri de unităŃi de cazare. Astfel, hotelurile sunt destinate, mai ales, turismului
profesional şi celui de recreere şi vizitare, motelurile sunt destinate turismului
auto, iar vilele şi pensiunile sunt folosite îndeosebi pentru turismul de recreere
şi îngrijirea sănătăŃii.
ReŃeaua de cazare, după structură, este alcătuită din forme principale
de cazare care cuprind hoteluri, moteluri, vile, hanuri, cabane şi forme
complementare incluzând campinguri, bungalouri, pensiuni şi locuinŃe
particulare etc. În funcŃie de condiŃiile de dotare, de calitatea serviciilor,
reputaŃia, ambianŃa, amplasarea etc., unităŃile de cazare se pot încadra pe
diferite categorii de confort exprimate prin număr de stele (de la 1 la 5) sau
margarete (în cazul pensiunilor).
În cadrul tipurilor de structuri, spaŃiile de cazare pot fi formate din:
cameră cu un pat individual, cameră cu un pat matrimonial, cameră cu două
paturi, cameră cu trei sau mai multe paturi individuale, garsonieră, apartament,
după caz.
Normele metodologice şi criteriile privind clasificarea pe stele, flori
sau margarete a structurilor de primire a turiştilor se stabilesc de organele
141
competente36. Clasificarea acestor unităŃi are în vedere caracteristicile
constructive şi calitatea dotărilor, pe baza unei documentaŃii întocmite în acest
scop, după care se procedează la eliberarea unui certificat de clasificare.
Tarifele privind serviciile de cazare se stabilesc de către firmele
turistice, în mod liber, pe baza acŃiunii conjugate a cererii şi ofertei, înn
condiŃii de concurenŃă. La stabilirea lor se au în vedere studiile de marketing şi
analizele economice, nivelul cheltuielilor prognozate, rata programată a
profitului, nivelul tarifelor practicate de unităŃile din zonă sau străinătate,
categoria de clasificare a unităŃii, amplasamentul unităŃii, etc, etc.
După modul cum se desfăşoară serviciile turistice, tarifele pot fi:
– tarife de cazare pentru turiştii pe cont propriu în hoteluri, moteluri,
vile, pensiuni etc. Aceste tarife sunt exprimate în lei/zi, pe loc şi tip de cameră,
afişate la locuri vizibile la recepŃiile uniăŃilor. Tarifele de cazare se stabilesc
de managerii firmelor turistice, pe baza politicii de preŃuri şi tarife aprobate de
Consiliul de AdministraŃie (patronat).
Tarifele pot varia în funcŃie de sezon, perioadă şi li se pot face unele
modificări:
– acordarea de gratuităŃi, pentru copiii până la 7 ani, acŃiuni de protocol
aprobate, pentru personalul din reŃea aflat în delegaŃie în interesul serviciului;
– diminuări la tariful afişat, în diferite situaŃii: sejur de peste 10 zile; un
număr de înnoptări mai mare de 45 zile anual de acelaşi client; cazarea în
zilele de vineri, sâmbătă, duminică; pentru personalităŃi marcante ale lumii
politice, culturale etc; pentru parteneri de afaceri, furnizori, ziarişti şi reporteri
radio-TV etc.;
– majorări la tariful afişat, pentru perioada unor manifestări şi
evenimente speciale (târguri, expoziŃii etc.);
– tarifele contractuale, practicate pentru turiştii sosiŃi organizat, pe bază
de contracte.Aceste tarife se stabilesc, în general, la nivele inferioare celor
practicate pentru turismul pe cont propriu, acordându-se unele facilităŃi
(reduceri la tariful de czare şi la adaosul de alimentaŃie publică pentru servirea
mesei).
Tarifele de cazare mai pot cuprinde şi unele prestaŃii suplimentare
efectuate în mod gratuit: transport bagaje, păstrarea valorilor şi obiectelor
uitate de clienŃi, ziare, reviste, informaŃii utile etc. Alte servicii suplimentare se
tarifează separat: servicii de telefonie, fax, procurări de bilete de călătorie şi de
spectacole, utilizarea unor săli de conferinŃe, piscină, terenuri de sport, intrarea
în discoteci sau baruri de noapte etc.

36
Ordinul ministrului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, ComerŃului, Turismului şi Profesiilor
Liberale nr. 636/2008.
142
 1.5.4. PreŃurile în cadrul schimburilor economice internaŃionale

1.5.4.1. ConŃinutul preŃurilor externe

PreŃul format şi utilizat în cadrul relaŃiilor economice internaŃionale este un

element component al dimensiunii calitative al acestora. El este un rezultat al
unor activităŃi multiple şi complexe ce urmăresc cunoaşterea temeinică a pieŃei
externe, fundamentarea ofertei, desfăşurarea tratativelor şi efectuarea tranzacŃiilor
finale privind bunuri si servicii.
PreŃurile internaŃionale reflectă punctele de echilibru dintre cerere si ofertă
pe ,,pieŃele caracteristice" ale diferitelor bunuri sau servicii.
PiaŃa caracteristică sau reprezentativă este acea piaŃă pe care se
încheie cea mai mare parte din tranzacŃiile privind un bun (sau o categorie
de bunuri), ce concentrează în fapt cererea şi oferta mondială pentru acesta.
Pentru aceeaşi marfă pot exista două sau mai multe pieŃe caracteristice,
unde are loc în mod practic determinarea preŃului mondial.
PreŃul internaŃional are deci atributele unui preŃ liber, de piaŃă, el se
formează în cadrul schimburilor de mărfuri şi servicii între partenerii externi.
Pe piaŃa externă, preŃurile au la baza formării şi evoluŃiei lor valoarea de
schimb medie mondială în jurul căreia acestea vor oscila sub presiunea unei
multitudini de factori economici şi extraeconomici.
Ca expresie bănească a valorii internaŃionale, esenŃa preŃului pe piaŃa
externă este de a eprima cheltuielile sociale validate, recunoscute, de piaŃa mon-
dială pentru diterite bunuri sau servicii şi în mod concret angrenarea
economiilor naŃionale la circuitul mondial de valori.
Valoarea naŃională şi valoarea internaŃională au baze diferite si evoluŃii
distincte. DiferenŃa dintre aceste două mărimi este determinată de raportul dintre
productivitatea muncii naŃionale şi productivitatea muncii internaŃionale, dintre
nivelul tehnic mondial şi nivelul tehnic naŃional, de conŃinutul diferit de
substanŃă utilă al resurselor naturale etc.
Valoarea internaŃională nu este o simplă medie aritmetică a valorilor
tuturor mărfurilor produse în Ńările lumii. La formarea valorii internaŃionale
contribuie numai valorile naŃionale ale mărfurilor produse în Ńările care participă la
schimbul internaŃional cu mărfurile respective.
Deoarece orice tară participă la comerŃul mondial cu mărfurile cele
mai competitive (din punct de vedere tehnic-calitativ dar şi ca nivel de
preŃ), în ansamblu, se poate aprecia că nivelul mediu al valorii internaŃionale la
un anumit produs este mai scăzut decât cel al valorilor naŃionale.
Modificarea valorilor naŃionale ale mărfurilor exportate, mai ales în Ńările
cu pondere hotărâtoare în comerŃul internaŃional al unui anumit produs, are ca
efect modificarea corespunzătoare a valorii internaŃionale.

143
 CorelaŃia dintre valoarea internaŃională şi cea naŃională a mărfurilor
are şi un alt aspect, acela al influenŃei exercitate de valoarea internaŃională
asupra celei naŃionale prin import.
Importul de materii prime, semifabricate, sub-ansamble sau maşini şi
utilaje cu destinaŃie productivă la preŃuri mai mici decât cele ale produselor
similare obŃinute în Ńara poate determina reducerea valorii naŃionale a
produselor obŃinute cu acestea, deoarece intră direct sau indirect (prin
amortizare) în componenŃa valorii lor.
DiferenŃa dintre valoarea internaŃională şi valoarea naŃională a
mărfurilor determină modificări valorice ale produsului naŃional total sub
forma unor economii sau pierderi, ,,scurgeri" valorice din şi spre sistemul
economic exterior.
Deşi la baza formării preŃurilor mondiale stă valoarea internaŃională, în
fapt preŃurile practicate în schimburile economice internaŃionale se abat de la
această valoare sub acŃiunea diferiŃilor factori.
Astfel, abordând piaŃa mondială ca o piaŃă neomogenă, o caracteristică
a ei este neuniformitatea sistemului şi a nivelurilor de preŃ practicate. Astfel,
pe acest segment al sistemului economic internaŃional se întâlnesc producători
şi consumatori ce aparŃin unor sisteme economice, culturale, politice diferite
ce vor avea obiective, interese şi considerente economice diverse reflectate
corespunzător în tipurile şi mărimea preŃurilor pe care le vor practica.
Astfel, preŃurile tranzacŃionate se vor afla la o distantă considerabilă de preŃul
care reflectă condiŃiile de producŃie şi înzestrare tehnică ale produselor cu
ponderea cea mai mare în totalul produselor de acelaşi tip aduse la piaŃă.
De aceea, în formarea preŃului extern alături de considerarea raportului
fundamental dintre cererea şi oferta mondială pentru acel bun, de o mare
atenŃie trebuie să se bucure si alŃi factori cu rol deosebit de important, cum
sunt: concurenŃa pe piaŃa internaŃională, acŃiunea monopolurilor, impactul
inflaŃiei, politica fiscală a diferitelor state partenere, acordurile comerciale
internaŃionale etc.

1.5.4.2. PreŃurile în cadrul schimburilor internaŃionale ale României

Fundamentarea sistemului economic naŃional pe cerinŃele şi legităŃile

economiei de piaŃă a determinat apariŃia unor modificări de esenŃă în
organizarea şi desfăşurarea activităŃii de comerŃ exterior.
Astfel, înlăturarea monopolului de stat asupra activităŃii de comerŃ
exterior şi formarea liberă a preŃurilor a dus la apariŃia unui mare număr de
agenŃi economici ca participanŃi direcŃi la schimburile economice
internaŃionale: întreprinderi direct producătoare; societăŃi comerciale
specializate în activităŃi de import-export, comercianŃi etc.
Astfel, aceştia stabilesc raporturi directe cu partenerii străini,
144
concretizate în contracte economice de comerŃ exterior în cadrul cărora un loc
important revine elementului preŃ.
Procesul complex de formare a preŃului de export şi import al
mărfurilor impune cunoaşterea mecanismului de formare a preŃurilor
internaŃionale, analiza factorilor ce influenŃează nivelul acestora, deoarece
fiecare dintre părŃile participante (cumpărător sau vânzător) trebuie să
cunoască evoluŃia viitoare a preŃurilor produselor pe care le comercializează.
Aceasta înseamnă, de fapt, determinarea pentru fiecare etapă considerată, în mod
atent şi competent, a factorilor care influenŃează şi determină nivelul şi variaŃia
preŃurilor, înseamnă informare şi documentare asupra preŃurilor.
Sursele de informare şi documentare asupra preŃurilor externe sunt:
– cotaŃiile de bursă;
– preŃurile adjudecate în cadrul licitaŃiilor internaŃionale;
– ofertele si contraofertele concurenŃei;
– contractele încheiate între firme;
– facturile privind produsele exportate şi importate;
– documentele şi operaŃiunile bancare;
– preŃurile folosite în cadrul acordurilor internaŃionale de marfă;
– listele şi cataloagele de preŃuri;
– preŃurile de pe piaŃa internă a diferitelor Ńări;
– preŃurile prezentate în diferite publicaŃii, buletine, ziare, periodice.
reviste;
– studiile elaborate de diferite instituŃii sau organizaŃii internaŃionale;
– reglementările din diferite Ńări în legătură cu stabilirea preŃurilor;
– informaŃiile transmise de agenŃii economici, rapoartele delegaŃiilor
aflate în străinătate la târguri, expoziŃii pentru prospectarea şi contractarea
unor mărfuri.
PreŃurile din documentaŃiile studiate se grupează pe produse şi pe intervale
de timp. Dacă unele surse nu sunt la zi, se efectuează actualizarea cu ajutorul
indicilor de preŃ din publicaŃiile de specialitate.
* Factorii care acŃionează şi determină nivelul preŃurilor externe
Organizarea comerŃului internaŃional necesită dezvoltarea sistemelor
corespunzătoare de formare a preŃurilor şi a politicilor de preŃuri ca răspuns la
factorii fundamentali ce acŃionează în fiecare din economiile naŃionale
participante la acest proces de schimb. Aceste sisteme trebuie însă să fie
compatibile cu multitudinea restricŃiilor şi limitărilor ce acŃionează în cadrul
relaŃiilor internaŃionale în procesul complex de stabilire a preŃurilor internaŃionale,
managerii sunt confruntaŃi cu o multitudine de aspecte specifice privind: politicile
diferitelor guverne în domeniul impozitelor, legislaŃia de dumping, preŃurile prag
practicate, realizările guvernamentale ale nivelurilor de preŃ. Alături de aceste
aspecte, costurile mari de transport, comisioanele şi adaosurile verigilor
intermediare reprezintă alŃi factori importanŃi ce influenŃează formarea preŃurilor
internaŃionale.
145
 Dintre principalii factori care determină nivelul preŃurilor externe avem în
vedere:
– factorii de producŃie – de fundamentare a ofertei (ce influenŃează direct
mărimea costului de producŃie, adică limita teoretică minimă a preŃului), cum ar
fi: nivelul rezervelor, al stocurilor producŃiei mondiale;
– factorii de consum – de fundamentare a cererii, cum ar fi: nivelul
consumului mondial, gradul de concentrare a cererii, posibilitatea de
substituibilitate a produselor, elasticitatea cererii pentru un produs în funcŃie
de preŃul sau şi de nivelul veniturilor populaŃiei etc.;
– factorii exogeni raportului cerere-ofertă, în cazul activităŃii
concrete de comercializare externă au o influentă intensă asupra preŃului
extern. Pot fi aici avuŃi în vedere factori de natură financiară (politica
fiscală a statului, clauze privind instrumente şi modalităŃi de plată
specifice), factori monetari (rata dobânzii, politica de curs monetar), precum
şi unii factori sociali (cerinŃe de protecŃie sanitară şi ecologică, particularităŃi
ale politicii veniturilor etc.).
De asemenea, alŃi factori care influenŃează nivelul preŃurilor externe
sunt creşterea costurilor datorate transportului, taxelor şi sistemului
internaŃional de distribuŃie. Costurile de transport, costurile portuare,
costurile de asigurare, contribuie cu sume importante în cazul circulaŃiei
internaŃionale a produselor. Când preŃul final ajunge prea ridicat, producătorul
internaŃional trebuie să determine volumul şi natura costurilor suplimentare
pentru a le introduce în formula de preŃ sau pentru a selecta din alternativele
de transport. Daca se folosesc canale de distribuŃie lungi sau mai costisitoare,
creşterile de preŃ pot depăşi cu uşurinŃă jumătate din preŃul de fabricaŃie.
Un producător internaŃional poate lupta împotriva acestei probleme
identificând sursele de aprovizionare mai ieftine sau considerând acele zone
unde costurile de fabricaŃie, de transport sau impozitele sunt mai scăzute.
Selectarea unor intermediari mai eficienŃi în Ńările vizate sau eliminarea
completă a intermediarilor poate ajuta la păstrarea unui nivel scăzut al
preŃurilor.
Reglementările cu privire la politica de dumping. Dumpingul este
practica comercial neloială a subevaluării preŃurilor pentru a afecta, distruge
sau preveni stabilirea concurenŃilor într-o anumită Ńară. Aceasta poate include,
de exemplu, importarea la preŃuri sub nivelul preŃurilor interne sau sub nivelul
preŃurilor practicate de alte Ńări exportatoare. Acordul General pentru Tarife şi
ComerŃ defineşte dumpingul ca diferenŃa dintre nivelul normal al preŃurilor in-
terne şi preŃul extern pe care produsele îl au atunci când părăsesc Ńara
exportatoare.
LegislaŃia de dumping este folosită uneori pentru a proteja
întreprinderile locale de politicile neloiale de preŃ practicate de străini şi poate
fi folosită pentru a limita competiŃia străină în general. Este de presupus că
dumpingul afectează producătorii şi economia Ńării importatoare dar, pe de altă
146
parte, el stabileşte o sursă de produse cu preŃ scăzut. Dumpingul practicat de
întreprinderile individuale este imprevizibil şi nu poate fi considerat ca o bază
sigură pentru planificarea economică chiar dacă nu duce la afectarea
producătorilor interni.
Pentru ca guvernul să declare stabilirea unei politici de dumping,
trebuie să apară simultan o politică de discriminare în domeniul preŃurilor şi
afectarea producătorilor interni. ExistenŃa unuia din aceşti doi factori separat
este insuficienŃa pentru a putea spune că ne aflăm în faŃa unui caz de dumping.
Una din metodele folosite pentru a evita încadrarea în politica de dumping
este diferenŃierea produselor proprii faŃă de produsele producătorilor interni,
de exemplu, prin oferirea unor opŃiuni diferite sau a unor accesorii. O alta cale
este de a utiliza ajustări competitive care nu afectează preŃul, cum ar fi
extinderea creditului pentru distribuitori.
Modificări ale cursurilor monetare. Dacă valoarea monedei unei
Ńari scade în raport cu moneda unei alte Ńări, moneda primei Ńări a fost
devalorizată. Unele Ńări trecând prin perioade lungi de deficit comercial
încearcă restabilirea echilibrului în balanŃa de plăŃi prin devalorizarea monedei
naŃionale.
Când preŃurile pe piaŃa internă a unei Ńări care şi-a devalorizat moneda
nu sunt afectate ca urmare a devalorizării, preŃurile tuturor produselor
considerate din punctul de vedere al străinilor scad, ca rezultat al devalorizării,
creşterea costurilor datorate produselor importate duce la creşterea unei părŃi a
preŃurilor în Ńara în care a avut loc devalorizarea astfel încât efectul
devalorizării este redus. Orice ajustări de preŃ ce urmează unei devalorizări
trebuie să ia în considerate această creştere de preŃ.Când importurile sunt
implicate într-o proporŃie ridicată în PNB, efectul devalorizării asupra preŃurilor
poate fi imediat.
Orice întreprindere ce are vânzări într-o Ńară în care a avut loc o
devalorizare trebuie să evalueze elasticitatea cererii la preŃ pentru produsele ei,
ca şi poziŃia ei pe piaŃă. Vânzările vor creşte atunci când preŃurile scad dar,
probabil, creşterea de vânzări va fi proporŃional mai mică decât reducerea de
preŃ. Aceasta ar însemna că veniturile din vânzări după reducerea de preŃ, vor
fi mai mici decât anterior şi în acest caz cererea este considerată relativ
inelastică faŃă de preŃ.
Dacă apare o reducere a preŃurilor şi cererea este elastică faŃă de preŃ,
devalorizarea poate ajuta un exportator să-şi crească profiturile imediat,
crescând adaosurile practicate, reducând preŃurile pe pieŃele externe (sperând la
o creştere a profiturilor ca urmare a creşterii vânzărilor),sau prin creşterea
eforturilor în domeniul design-ului, distribuŃiei şi publicităŃii.
Revalorizarea se referă la creşterea valorii unei monede în raport cu alta.
Efectul pe care îl are asupra unui producător din Ńara în care s-a făcut
reevaluarea este de a scădea preŃurile de import şi de a creşte preŃurile de
export. Producătorul trebuie să decidă dacă să treacă creşterile de preŃ pe
147
seama consumatorilor, sau să absoarbă creşterile de preŃ reducând costurile în
Ńara sa sau să menŃină cheltuielile, acceptând un profit mai scăzut.

1.5.4.3. Stabilirea preŃurilor produselor exportate şi importate

* PreŃurile produselor exportate

În cadrul strategic de aplicare a mecanismelor pieŃei în economie,
formarea liberă a preŃurilor se extinde şi asupra preŃurilor la export.
Astfel, preŃul extern la produsele de export este un preŃ negociat cu
partenerii externi, avându-se drept funcŃie obiectiv obŃinerea unei eficienŃe
economice cât mai mari. În practica internaŃională se folosesc mai multe
metode:
a) Metoda adăugării la cost este deseori utilizată de exportator pentru
a stabili preŃurile. Formula acestei metode pentru piaŃa internaŃională include:
– costurile de fabricaŃie;
– costurile administrative;
– costurile de cercetare-dezvoltare;
– costurile suplimentare;
– costurile de expediere;
– taxele vamale;
– adaosurile unităŃilor de producŃie;
– marja de profit.
Când toŃi aceşti factori sunt însumaŃi, se obŃine un preŃ final care este
deseori mult în afara condiŃiilor competitive de export pe pieŃele lumii.
Metoda adăugării la cost prezintă câteva inconveniente, dintre care, în
primul rând, ignora cererea şi concurenŃa din cadrul pieŃelor vizate. De asemenea,
este deseori bazată pe evaluări denaturate ale costurilor. Suplimentar apare cercul
vicios: preŃurile sunt bazate pe costuri, acestea sunt bazate pe volumul vânzărilor,
iar acesta din urmă se bazează pe costuri.
Metoda adăugării la costuri este justificată numai daca costul informaŃiei
asupra cererii şi costurile administrative ale aplicării unei politici de preŃ bazate pe
cerere depăşesc profitul obŃinut prin această abordare. O alternativă este considerată
politica de preŃuri ca un element al strategiei în măsură să contribuie la atingerea
altor obiective majore, cum ar fi obŃinerea unei ponderi sporite pe piaŃă, creşterea
rezultatelor pe termen scurt sau lung ale investiŃiilor sau prevenirea intrării
concurenŃei pe piaŃa respectiva prin fixarea unor preŃuri scăzute, joase.
b) Metoda bazată pe preŃuri competitive. Costurile sunt fără îndoială
importante, dar strategiile eficiente de stabilire a preŃurilor de export trebuie să ia
în considerare competiŃia preŃurilor. PreŃuri competitive pot fi determinate numai
prin examinarea nivelului preŃurilor pentru produse similare pe pieŃele considerate.
Dacă aceste niveluri de preŃ au fost stabilite, preŃul de bază poate fi determinat
considerând următoarele etape:
148
 – estimarea cantităŃilor cumpărate la diferite preŃuri;
– estimarea costurilor marginale şi totale pentru a atinge volumele de
vânzare preconizate;
PreŃul de bază poate fi determinat după evaluarea întregului context al
pieŃei. Lungimea canalelor de distribuŃie şi caracteristicile acestora vor afecta
preŃurile finale şi costurile de producŃie apărute din necesităŃile de adaptare la
piaŃa vizată vor afecta costul de bază.
Găsirea nivelului de preŃ potrivit poate fi extrem, de dificilă în practică. Es-
timarea cererii trebuie sa Ńină cont de atractivitatea produsului, iar măsurarea
acestei atractivităŃi poate necesita teste experimentale de piaŃă. Acestea pot fi
costisitoare, iar rezultatul este supus erorii. Pe unele pieŃe internaŃionale
potenŃialul pieŃei este prea mic pentru a justifica cele mai simple cercetări de mar-
keting, astfel încât, estimarea cererii trebuie bazată pe opiniile organizaŃiilor
internaŃionale şi a specialiştilor în comerŃ.
c) Metoda bazată pe extrapolarea vânzărilor pe pieŃele similare.
Uneori cererea poate fi estimată prin extrapolarea vânzărilor de pe
pieŃele considerate similare pieŃei vizate.
Cele mai multe organizaŃii au estimări asupra costurilor totale de producŃie.
Cu toate acestea, de obicei, costurile marginale nu sunt disponibile. Pentru a le
obŃine este necesară analiza operaŃiilor de producŃie în vederea identificării cos-
turilor fixe şi a celor variabile. Când producŃia poate fi crescută fără creşterea
costurilor fixe, costurile variabile sunt singurele costuri adiŃionale.
Selectarea celui mai profitabil preŃ depinde de perioada de timp pentru
care s-a făcut estimarea. Dincolo de efectele pe termen scurt, deciziile de preŃ,
trebuie să fie bazate pe toate costurile ce pot apărea pe perioada asupra căreia s-a
făcut previziunea. Deciziile de preŃ trebuie să ia în considerare, de asemenea,
reacŃiile potenŃiale ale concurenŃei şi guvernului. Deoarece toate aceste variabile
sunt complexe, multe organizaŃii urmăresc obiective secundare mai degrabă
decât obiectivul ideal al maximizării profitului.
d) Metoda determinării preŃului extern pe baza preŃului pe unitatea
de materie primă realizat de concurentă. RelaŃia de cuantificare este:

cot a
Pex = Pcc ± Pcc ,
100

în care: Pex = preŃul produsului exportat; Pcc = preŃul practicat de

concurenŃă; cota/100 = expresia diferenŃierii complexităŃii produsului exportat
faŃă de produsul concurentei.
Această metodă se foloseşte pentru produse apropiate din punct de
vedere al parametrilor tehnici şi economici, pentru maşini, utilaje,
construcŃii metalice, piese de schimb, roŃi dinŃate etc.

149
 e) Metoda determinării preŃului extern pe baza preŃului de
concurenŃă şi a parametrilor tehnici calitativi. Etapele de aplicare a
metodei sunt:
– se înscriu într-un tabel comparativ parametrii principali şi preŃul practicat
de concurentă actualizat;
– se raportează fiecare parametru al produsului concurenŃei la parametrii
produsului pentru export şi se obŃin coeficienŃii tehnici de corectare a preŃului;
– cu ajutorul coeficienŃilor se determină preŃul produsului destinat
exportului în raport cu preŃurile practicate de concurentă.
Dacă există mai multe firme concurente se calculează un preŃ mediu
de export, prin aducerea preŃurilor concurenŃei la nivelul coeficientului de
corectare.
Coeficientul de corectare (Kj) al preŃurilor firmelor concurente se
calculează cu media aritmetică a raporturilor dintre dimensiunile parametrilor.
Parametrul. produsului. firmelor.concurente. j
∑ Parametrul.i.al. produsului. exp ortat 37
Kj = ,
n
în care:
n – reprezintă numărul de parametri:

Pex =
∑ Pccj * Kj ,
m

în care:
Pex = preŃul mediu de export;
Pccj = preŃul firmei concurente;
Kj = coeficientul de corectare a preŃului de concurenŃă:
m = numărul de firme concurente.
f) Determinarea preŃului pe baza nivelului cererii externe.
Modificarea preŃurilor în funcŃie de cerere nu mai depinde de costuri. În
aplicarea metodei se au în vedere oscilaŃiile cererii, conform cărora preŃul urcă
sau coboară. Se are în vedere totodată, fixarea preŃului şi în funcŃie de
diversitatea clienŃilor, calitatea produsului, locul şi momentul vânzării.
RelaŃia de calcul este:
c*x
r =α ,
v
în care:
r = rata modificării preŃurilor;
c = cererea pe termen scurt;

37
Tatiana Moşteanu (coordonator) – “PreŃuri şi concurenŃă”, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2000, pg. 355.
150
 x = oferta curentă;
v = vânzările;
α = coeficientul de dezechilibru între cerere, ofertă Ńi vânzări.
Concret, se are în vedere ca preŃul sa fie cel mai avantajos în raport de
conjunctura pieŃei mondiale din momentul negocierii şi cu preŃurile produselor
compatibile ale concurenŃei. În acelaşi timp, echivalentul în lei la cursul în
vigoare al preŃului în valută, franco-frontiera română, să asigure acoperirea
preŃului intern complet de export, comisionul societăŃii comerciale de export-
import, după caz, alte cheltuieli de export.
PreŃul intern al produselor de export cuprinde următoarea structură:
a) cheltuieli materiale, defalcate pe principalele subgrupe (CMAT):
materii prime şi materiale, produse din colaborare, materii recuperabile (se
scad), combustibil şi energie, amortizare, reparaŃii şi întreŃinerea utilajelor;
b) (S) cheltuieli cu salariile;
c) CAS plus contribuŃia pentru ajutorul de şomaj (AŞ);
d) impozite, taxe şi alte cheltuieli prevăzute de lege (I);
e) profitul (π);
f) preŃ intern (PI);
g)cheltuieli suplimentare de export (CSE), din care, evidenŃiate separat,
cele de transport şi cele cu ambalajul pentru export (neînglobate în preŃul
intern).

PICE = (CMAT + S + CAS + I + π) + CSE = PI + CSE

Deoarece preŃul intern complet de export se calculează franco-
frontiera română (FOB), cheltuielile de transport privind exportul se includ în
preŃul complet de export numai în limita celor făcute până la frontiera română
sau bordul vasului în portul românesc de încărcare, de la punctul de expediere
(producător, vânzător) ca punct de plecare.
Calculul preŃului intern complet de export dă posibilitatea cuantificării
cheltuielilor efectuate pentru obŃinerea bunului respectiv.
Este de remarcat că, în prezent, costurile de producŃie vor reflecta şi
vor fi influenŃate de evoluŃia preŃurilor interne, formate prin negocierea intre
agenŃii economici, în funcŃie de raportul cerere-ofertă de pe piaŃa naŃională.
PreŃul extern de export este inclus în contractul internaŃional de
vânzare a mărfii şi exprimă preŃul în valută obŃinut pe piaŃa mondială.
Cunoaşterea preŃurilor internaŃionale şi negocierea unor preŃuri temeinic
fundamentate la produsele exportate este de o maximă importanŃă în obŃinerea
unor raporturi avantajoase, echitabile, în cadrul schimburilor de mărfuri şi
servicii cu alte Ńări.
PreŃurile externe de export, efectiv stabilite în cadrul negocierilor, sunt
influenŃate de condiŃiile de livrare adoptate de părŃi:
– franco-frontiera română, vânzătorul suportă transportul intern, pe
teritoriul Ńării, până la frontiera română;
151
 – FOB (pentru livrări mai mari) marfa devine proprietatea
cumpărătorului după încărcarea mărfii la bordul vasului, acesta suportând
cheltuielile de transport pe parcurs extern şi asigurare;
– CIF, vânzătorul suportă cheltuielile de transport şi asigurare;
– CAF, vânzătorul suportă cheltuielile de transport extern, dar nu şi
asigurarea mărfii.
Indiferent de condiŃiile de livrare, calculele de eficientă ale activităŃii de
export se fac având în vedere preŃul extern de export adus în condiŃii FOB
(franco-frontiera română). Din acest punct de vedere, din preŃul de contract
încheiat în condiŃiile CAF sau CIF se scad pe rând elementele adăugate:
cheltuielile de asigurare şi/sau cheltuielile cu transportul pe parcursul extern
astfel:
PEFOB = PECAF − ChT

PEFOB = PECIF − (ChT + A),

unde:
PEFQB = preŃul extern în valută, în condiŃia de livrare FOB;
PECAF = preŃul extern în valută, în condiŃia de livrare CAF;
PEC! = preŃul extern în valută, în condiŃia de livrare CIF;
ChT = cheltuielile de transport pe parcurs extern, efectuate de partea
română;
A = cheltuieli de asigurare pe parcurs extern, evaluate în devize ca şi
preŃul extern, efectuate de partea română.
În consecinŃă, preŃul extern de export efectiv poate fi adus în condiŃia
franco-frontiera română pentru a putea fi comparat cu preŃul complet de
export intern, deci pentru a asigura compatibilitatea în calculele de eficienŃă.
La exporturile pe termen lung, pentru a preîntâmpina pierderile datorate
modificărilor de preŃ (mai ales la materiile prime, energie şi costul forŃei de muncă
încorporată în produs),:practica comerŃului internaŃional a consacrat două
principale metode de combatere a acestui risc.
Prima metodă are în vedere includerea în preŃul de ofertă şi în
contractul extern a unei marje asigurătorii. Această marjă asiguratorie
urmăreşte realizarea în timp a echivalenŃei dintre cheltuielile efectuate la un
moment dat şi cele efectiv încasate după un interval mai mare de timp. Se
utilizează modelul factorului de actualizare în funcŃie de coeficientul anual de
erodare a capitalului, rata inflaŃiei etc.
A doua metodă presupune includerea în contractul extern a unor clauze
de revizuire sau ajustare a preŃurilor.
Formula generală elaborată de comisia economică ONU pentru
Europa pentru contractele ce au ca obiect exportul de instalaŃii complexe este:

152
 P0  M1 S1 
P1 = a + b + c ,
100  M0 S0 
unde:
P1 = preŃul final efectiv ca preŃ revizuit;
P0 = preŃul instalaŃiei complexe la data încheierii contractului;
a, b, c = ponderea parŃii fixe a preŃului produsului, a materiilor şi a
salariilor în preŃul produsului;
M0, M1 = preŃul materialelor în momentul contractării, respectiv al livrării;
S0Sl = preŃul manoperei la data contractării şi respectiv a livrării.
Corectarea preŃului cu un indice de erodare a preŃului se aplică mai
ales la costul materiei prime sau la costul altui element încorporat în produs după
modelul:
P0 p1
P1 = ip; ip = ,
100 p0
unde:
P1 = preŃul corectat după aplicarea clauzei de actualizare;
P0 = preŃul la momentul încheierii contractului;
p1 = costul elementului încorporat in produs, utilizat la actualizare, în
momentul contractării;
p0 = costul elementului încorporat în produs, utilizat la actualizare, în
momentul contractării.
Utilizarea ratei medii de creştere a preŃului produsului:
P 1 = P 0 (1+ K e )
n
38
,

unde:
P0 = preŃul la contractare;
P1 = preŃul ajustat;
Ke = coeficientul de escaladare a preŃului;
n = numărul de ani între contractare şi încasare.
Având în vedere influenŃa acestor clauze asupra nivelului preŃului de contract,
în contextul luptei concurenŃiale, utilizarea lor presupune discernământ şi prudenŃă
în acord direct cu sensul previzibil al mişcării preŃurilor şi ritmul acestei mişcări,
precum şi poziŃia de pe care se judecă riscul.
EficienŃa exportului pentru furnizor se poate aprecia în final prin raportarea
preŃului intern complet de export, în lei, la preŃul extern în valută. Se dă o
apreciere pozitivă când valoarea raportului, este egală sau mai mică decât cursul
în vigoare al leului faŃă de valuta respectivă.

38
Idem 37, pg. 359.
153
 Modernizarea şi flexibilitatea mecanismului preŃurilor în activitatea
economică internaŃională presupun şi unele măsuri financiar-valutare pentru
stimularea suplimentară a exporturilor.
Astfel, unele acumulări băneşti cuprinse în preŃ sunt utilizate cu rol de
pârghie economică pentru stimularea şi eficientizarea activităŃii de export-import a
agenŃilor economici.
În această direcŃie, începând cu 1 ianuarie 1991 agenŃii economici pro-
ducători de mărfuri pentru export pot solicita restituirea de la bugetul administraŃiei
centrale a impozitului indirect cuprins în preŃul plătit pentru aprovizionările cu
materii prime, materiale, semifabricate şi produse ce vor fi cuprinse, sub forma
consumurilor intermediare, în produsele de export.
Această restituire se aprobă în condiŃiile în care echivalentul preŃului extern
obŃinut în lei, la cursul de schimb în vigoare, nu acoperă preŃul intern complet de
export.
Cu acelaşi rol poate fi privită utilizarea restituirii taxelor vamale
importatorilor pentru produsele importate ce vor fi prelucrate şi apoi exportate, sau
vor fi cuprinse ca subcomponente în produsele destinate exportului (draw-back).
Odată cu trecerea la TVA, exportatorii au dreptul la restituirea TVA
achitată pentru furnituri necesare realizării operaŃiunilor de export.

* PreŃurile produselor importate

PreŃurile produselor importate sunt, de asemenea, preŃuri libere
presupunând o amplă activitate de negociere şi de încadrare în restricŃiile de
eficienŃă din partea agenŃilor importatori.
În acest plan, pentru a obŃine cel mai favorabil preŃ extern de import,
comparabil cu cele practicate curent pe piaŃa mondială se are în vedere
fundamentarea acestuia, prin negocieri purtate pe baza a cel puŃin trei oferte
sau organizarea şi participarea la licitaŃii internaŃionale.
PreŃul cu ridicata la intern al mărfurilor din import se formează cu unele
particularităŃi, cum sunt:
– Pentru agenŃii economici importatori de materii prime şi materiale,
combustibili şi energie destinate producŃiei, precum şi de piese de schimb,
ansamble şi subansamble, maşini, utilaje şi instalaŃii complexe, preŃurile se
formează pe baza preŃurilor externe în valută, transformate in lei, la cursul în
vigoare, la care se adaugă, după caz taxele vamale, alte taxe, impozitul indirect şi
comisionul cuvenit societăŃii de import-export:

PR = VtxCS + TV + AT + Co + I

Dacă pe parcurs extern se efectuează şi alte cheltuieli necuprinse în preŃul

extern, acestea se iau în considerare prin transformarea în lei, conform aceleiaşi
reguli.

154
 – Bunurile de consum presupun folosirea la intern a unor preŃuri
cu amănuntul (PA), formate pe baza valorii de tranzacŃie (Vt) în valută,
franco-frontieră română transformată în lei la cursul de schimb în vigoare (CS),
la care se adaugă taxele vamale (TV) şi alte taxe, comisionul societăŃii de
import-export (Co), adaosul societăŃilor comerciale pentru desfacerea cu
amănuntul (adaosul comercial) (AC), impozitul indirect (I):
PA = VtxCS + TV + Co + AC + I
NotaŃiile din formulă simbolizează:
PR – preŃul cu ridicata;
PA – preŃul cu amănuntul;
Vt – valoarea de tranzacŃie;
CS – cursul de schimb valutar;
TV – taxa vamală;
Co – comisionul societăŃii de import-export sau marja importatorului;
AC – adaosul comercial;
I – impozitul indirect.
Mecanismul de funcŃionare al impozitului indirect pentru produsele
importate prezintă unele aspecte deosebite în aplicarea sa. Ca regulă generală,
impozitul indirect pentru produsele de import utilizate în producŃie se calculează
prin aplicarea cotei legale asupra valorii în vamă, iar pentru produsele din
import revândute la intern, asupra preŃului de vânzare.
Pentru produsele importate şi revândute la intern prin mai mulŃi agenŃi
intermediari, se datorează impozitul indirect, atât de importator, cat şi de
fiecare agent economic revânzător.

1.5.5. Sistemul informaŃional al nivelului şi evoluŃiei preŃurilor

1.5.5.1. ConŃinutul sistemului informaŃional modern al preŃurilor

Rezolvarea problemelor privind previzionarea şi urmărirea preŃurilor

impune existenŃa unui sistem informaŃional complet, care să furnizeze datele
necesare cu privire la evoluŃia preŃurilor în cadrul unor intervale de timp.
Sistemul informaŃional al preŃurilor şi tarifelor reprezintă un
ansamblu de date (informaŃii), de indicatori, cu ajutorul cărora se prevede şi se
urmăreşte evoluŃia (mişcarea) preŃurilor nominale, a preŃurilor medii ale
grupelor de produse, a nivelului general al preŃurilor, în cadrul unor intervale
de timp reprezentative.
ConcepŃia care stă la baza actualului sistem informaŃional al preŃurilor
este realizarea unui instrument complex, sensibil şi eficient care să permită
urmărirea nivelului general al preŃurilor şi efectele aplicării măsurilor
guvernului pentru restabilirea echilibrului economic, financiar şi social. În
155
acest sens, prin sistemul informaŃional se urmăreşte asigurarea următoarelor
cerinte principale:
– cunoaşterea nivelului, structurii, evoluŃiei preŃurilor nominale cu
ridicata, de contractare şi de achiziŃie, a preŃurilor u amănuntul şi a tarifelor,
precum şi a influenŃelor provenite din modificarea lor;
– analiza nivelului şi dinamicii preŃurilor medii la principalele grupe de
produse şi subgrupe de produse;
– obtinerea şi asigurarea, la nivelul fiecarei verigi organizatorice
(intreprindere, departament, minister, organ de sinteză), a unui volum de
informaŃii privind nivelul, structura şi evoluŃia preŃurilor, necesare pentru
adoptarea deciziilor corespunzatoare şi pentru informarea sistematică a
conducerii statului asupra mişcării preŃurilor în economie;
– realizarea unei serii de date privind dinamica şi structura preŃurilor în
vederea elaborării previziunilor imediate şi prognozelor de preŃuri, precum şi
pentru recalcularea în preŃuri comparabile a unor indicatori sintetici, exprimaŃi
valoric, care arată nivelul de dezvoltare economico-socială a Ńării;
– corelarea datelor şi indicatorilor privind structura şi evoluŃia
preŃurilor cu datele şi indicatorii existenŃi, referitori la cost, profit, taxa pe
valoarea adaugată, cuprinse în preŃuri;
– asigurarea unor evidente unitare, de urmărire a evoluŃiei preŃurilor,
astfel încat să răspundă obiectivelor stabilite prin sistemul informaŃional şi să
permită prelucrarea automată adatelor.
La baza sistemului informaŃional al preŃurilor stă evidenŃa statistică, cu
instrumentul ei sintetic – dările de seamă – şi cu metodele sale de caracterizare
a dinamicii preŃurilor. Un rol important în cadrul acestui sistem informaŃional
au, de asemenea, cataloagele şi listele de preŃuri, actele normative, în care sunt
publicate preŃurile sau limitele de preŃuri şi pe baza cărora au loc operaŃiunile
de vânzare-cumpărare a mărfurilor, precum şi documentele specifice din
unităti, prin care se stabilec preŃurile produselor şi, respectiv, se urmăresc
costurile produselor în fabricaŃie, documentelor de negociere a.preŃurilor libere
etc.
Elementele cele mai importante ale sistemului informaŃional al
preŃurilor sunt: indicii de preŃuri sau tarife, preŃurile sau tarifele medii,
preŃurile sau tarifele curente, constante sau comparabile şi influenŃele rezultate
din modificările preŃurilor.
a) Indicatorii cu cea mai mare eficienŃă şi cu un rol recunoscut în
cercetarea evoluŃiei preŃurilor sunt indicii de preŃ. În statistica economică
indicii preŃurilor, împreună cu indicii valorii şi ai volumului fizic al producŃiei
alcătuiesc un sistem de indici care permit analiza dinamicii producŃiei şi
circulaŃiei mărfurilor în funcŃie de modificarea preŃurilor. Acest sistem de
indici poate fi analizat în mod independent sau în interdependenŃa cu alte
sisteme de indici ce caracterizează alte laturi ale activităŃii economice la

156
nivelul unei întreprinderi, al unei ramuri sau la nivelul întregii economii
naŃionale.
b) PreŃurile medii privite comparativ pe mai mulŃi ani caracterizează
şi ele dinamica preŃurilor dar, spre deosebire de indici, preŃurile medii exprimă
o evoluŃie dată atât de modificarea unor preŃuri nominale, cât şi de
modificările în structura sortimentală a producŃiei sau desfacerii mărfurilor
determinate.
PreŃurile medii ale principalelor grupe de produse, servesc la analiza
corelării nivelului preŃurilor cu veniturile populaŃiei.
c) Pentru asigurarea comparabilităŃii în timp a indicatorilor privind
producŃia, este necesară exprimarea lor atât în preŃuri curente, cât şi pe baza
unor operaŃiuni de recalculare a elementelor componente din preŃuri curente
în preŃuri constante, utilizandu-se metode sau procedee tehnice specifice. Prin
preŃuri constante se înŃeleg preŃurile unui anumit an, ales ca bază în cadrul
unui interval de timp cu ajutorul cărora se recalculează indicatorii valorici
dintr-o anumită perioadă pentru a se putea compara în timp. Pentru ca preŃurile
constante să aibă putere de caracterizare în perioada în care sunt utilizate, este
necesar ca această perioadă să fie cât mai scurtă (cinci sau maxim zece ani).
Utilizarea unui preŃ constant pe o perioadă mai mare face ca acesta să-şi piardă
puterea de caracterizare reală a fenomenelor şi proceselor economice. PreŃul
constant este deci o unitate convenŃională de măsură, cu ajutorul căreia
exprimăm valoric volumul cantitativ al unei activităŃi ce poate fi astfel
comparat în timp şi spaŃiu.
d) PreŃurile comparabile sunt preŃurile folosite la stabilirea dinamicii
indicatorilor valorici pe o perioadă mai mare şi în care s-au stabilit mai multe
niveluri de preŃuri constante. Exprimarea dinamicii se poate realiza prin
racordarea indicilor, adică prin trecerea dintr-un preŃ constant în altul, creându-
se astfel o legătură de comparabilitate pe o perioadă mai îndelungată,
respectiv, între indicatorii din perioada trecută, când s-au calculat cu vechiul
preŃ constant şi din perioada curentă, în care s-a folosit noul preŃ constant. În
aceste condiŃii nu mai există un anumit preŃ constant pentru întreaga perioadă,
ci se poate spune că dinamica este calculată în preŃuri comparabile.

1.5.5.2. Calculul indicatorilor sistemului informaŃional al

preŃurilor

* Metode de calcul al indicilor de preŃ

Una din problemele cheie ale metodologiei de construire a indicilor
preŃurilor o constituie tehnica de ponderare.
În funcŃie de ponderile folosite (cantităŃile de produse din perioada de
bază sau curentă), precum şi în funcŃie de expresia matematică a calculului

157
indicilor de grup sau sintetici, până în prezent, sunt cunoscute şi aplicate trei
tipuri fundamentale de indici:
a) Indicele Laspeyrse39, care utilizează ca ponderi ale preŃurilor
cantităŃile de produse vândute sau consumate în perioada de bază (q0).
EsenŃial în această concepŃie este păstrarea bazei de comparaŃie
(cantitate) neschimbată. Laspeyres a construit astfel un indice agregat sau
mediu aritrmetic, cu formula:

p1
∑(p q ⋅ p
0 0 ) ∑pq
1 0
= 0
⋅ 100 sau I p1/ 0 = ⋅ 100
I p1 / 0
∑p q 0 0
∑p q
0 0

în care:
Ip1/0 = indicele preŃurilor în perioada curentă (1) faŃă de perioada de
bază (0);
Σp1.q0 = valoarea cantităŃilor de produse vândute în anul de bază, în
preŃurile anului curent;
Σp0.q0 = valoarea cantităŃilor de produse vândute în anul de bază, în
preŃurile anului de bază;
p1/p0= indicii individuali ai preŃurilor nominale ale produselor cuprinse
în calcul.
Fiind uşor de calculat, prin simplitatea şi constanta bazei, acest tip de
indice poate avea o aplicabilitate largă. În realitate, procedeul de ponderare
utilizat nu corespunde ritmului actual al modificării rapide a structurii
producŃiei şi consumului. Aplicarea aeestui tip de indice ar presupune ca o
parte din ce în ce mai mare de produse să rămână în afara calculelor, iar
rezultatele obŃinute prin evoluŃia preŃurilor nu ar fi reale, nu ar putea servi
scopului pentru care s-au efectuat, determinarea nivelului generalal preŃurilor.
Pe de altă parte, tocmai menŃinerea neschimbată a ponderilor face ca acest
indice să poată reflecta real nivelul general al preŃurilor, creşterea acestora,
pentru produsele cu consumuri relativ constante, adică pentru acelea cu cerere
neelastică, fară de care oamenii nu pot trăi. Pentru determinarea evoluŃiei
preŃurilor la asemenea bunuri de consum şi servicii trebuie să se folosească
acest tip de indice. Cu ajutorul lui se poate realiza indexarea veniturilor
populaŃiei.
În Ńara noastră, începând din anul 1990, acest tip de indice este aplicat
la determinarea evoluŃiei preŃurilor şi tarifelor de consum al populaŃiei.
b) Indicele Paasche40 care utilizează ca ponderi cantităŃile de produse
din anul curent (q1).

39
E. Laspeyres, statistician german de origine franceză, care în 1864 propune această tehnică
de ponderare în calculul indicilor de preŃ.
158
 Fiind conceput a se determina cu ajutorul structurii noi a producŃiei şi a
consumului, el are o aplicabilitate mai mare, fiind utilizat pe larg în Ńara
noastră.
Formula de calcul este:

∑q p
I p1 / 0 =
1

1
1
sau
I p1 / 0 =
∑q p
1 1

∑q p ⋅ i
1 1 ∑q p
1 0
p

în care:

Σq1.p1 = valoarea cantităŃilor de produse din anul curent, exprimată

în preŃurile anului curent;
Σq1.p0 = valoarea cantităŃilor de produse din anul curent, exprimată
în preŃurile anului de bază;
ip= modificarea preŃurilor nominale, ale produselor în perioada
curentă (1) fată de cea de bază (0).
Principalul avantaj rezultă din folosirea ponderilor din perioada
curentă, care-i asigură o structura, de consum la zi şi dă posibilitatea calculării
economiilor totale efective sau a plăŃilor totale suplimentare pe care le
realizează populaŃia ca urmare a reducerii sau majorării preŃurilor.
Atât indicele Laspeyres cât şi indicele Paasche au ca dezavantaj faptul
că nu îndeplinesc condiŃiile de reversibilitate şi transferabilitate.
Cu ajutorul indicilor de preŃ tip Laspeyres şi Paasche se procedează la
transformarea dinamicii veniturilor nominale ale populaŃiei în dinamica
veniturilor reale ale acestuia, adică a puterii de cumpărare, exprimată în
indicele volumului fizic al consumului de bunuri şi servicii.
Astfel,, dacă se raportează indicele, veniturilor nominale la
indicele de preŃ Laspeyres se obŃine indicele veniturilor reale de tip Paasche.
Acest raport reflectă modificarea relativă (creşterea sau descreşterea) a puterii
de cumpărare exprimată în cantităŃile de produse şi servicii din perioada
curentă la preŃurile curente (ale anului în care se efectuează calculul):

IVR1/0 = VN1/VN0: Σq0p1/ Σq0p0 = Σq1p1/ Σq0p0: Σq0p1/ Σq0p0 =

=(Q1p1/ Q0p0)*( Q0p0/ Q0p1) = Q1p1/ Q0p1 = Iqp

în care:
IVR1/0 = indicele veniturilor reale în perioada 1 faŃă de perioada 0;
40
Herman Paasche, economist german, care în 1874 propune ca ponderi producŃiile din anul
curent.
159
 VN1= veniturile nominale ale perioadei 1 care se cheltuiesc integral
pentru bunuri şi servicii, exprimând cumpărăturile Q 1 la preŃurile p1;
VN0 = acelaşi indicator, pentru .anul 0;
Q1p1/ Q0p1 = indicele volumului fizic de bunuri şi servicii, notat IQP
existent în formula Paasche;
Σq0p1/ Σq0p0 = Q0p1/ Q0p0 = indicele de preŃ Laspeyres, notat IpL

Prescurtat se poate scrie: IVN/ IpL = IOp,, ceea ce se interpretează astfel:

dacă preŃurile cantităŃilor bunurilor şi serviciilor consumate în perioada de
bază cresc mai repede în perioada curentă decât cresc veniturile nominale, în
acelaşi interval de timp şi puterea de cumpărare scade şi invers.
Raportul dintre indicele veniturilor nominale şi indicele preŃurilor de
tip Paasche reprezintă indicele volumului fizic al consumurilor de tip
Laspeyres:

IVR1/0 = Σp1q1/ Σq0p0: Σq1p1/ Σq1p0 = Q1p1/ Q0p0: Q1p1/ Q1p0 =

= Q1p0/ Q0p0 = IQL

Prescurtat se poate scrie: IVN/Ipp = IQL, ceea ce se interpretează astfel:

dacă preŃurile bunurilor şi serviciilor consumatorilor în perioada curentă cresc
mai repede decât cresc veniturile nominale, în acelaşi interval de timp, puterea
de cumpărare scade şi invers.
c) Indicele Fischer reprezintă media geometrică a indicelui Laspeyres şi
Paasche41:

I p1 / 0 =
∑q p ⋅ ∑ p q
1 1 1 0

∑p q ∑p q
0 1 0 0

Acesta a fost denumit indicele ideal al preŃurilor, având largă utilizare

pe plan mondial. Datorită procesului de determinare, el este cel mai elastic
instrument de comparare, deoarece media geometrică prezintă mai multă
stabilitate reflectând fidel evoluŃia reală a fenomenului economic pe intervale
mai mari. Totodată, acest indice asigură condiŃiile reversibilităŃii şi ale
transferabilităŃii.
În Ńara noastră acest tip de indice are o aplicabilitate restrânsă.

41
Idem 31, pg. 372.
160
 * Calculul indicatorilor subsistemului informaŃional al preŃurilor cu
ridicata

1) Indicii preŃurilor cu ridicata reflectă evoluŃia acestor preŃuri, ca

urmare a influenŃei următorilor factori: comportarnentul liber al agenŃilor eco-
nomici; aplicarea prevederilor unor acte normative; modificarea baremelor,
normativelor, costogramelor etc., în situaŃia în care preŃurile nominale rezultă din
suma elementelor de formare; modificarea structurii de productie (qt).
Indicii preŃurilor din perioada curentă (1), fată de perioada precedentă
(0) se stabilesc ca raport între valoarea producŃiei marfă vândută şi încasată din
perioada curentă, în preŃurile acestei perioade şi valoarea aceleiaşi producŃii
corectată cu influenŃele valorice rezultate din modificarea preŃurilor (q1p1╪∆p1/0):

I p1 / 0 =
∑q p1 1
⋅ 100 =
∑q p 1 1
⋅ 100 sau I p1 / 0 =
∑q p 1 1
⋅ 100
∑q p1 0 ∑ (q p
1 ± ∆p1 / 0)
∑ (q1 p1 ⋅
1
)
ip

în care:
Ip1/0 = indicele efectiv (calculat statistic) al preŃurilor in perioada curentă
faŃă de perioada de bază;
Σp1q1 = valoarea produselor vândute în perioada curentă, exprimată în
preŃuri ale perioadei curente;
Σq1p0 = valoarea produselor vândute în perioada curentă, exprimată în
preŃuri ale perioadei de bază;
± ∆p1/0= influenŃe valorice rezultate din modificările de preŃuri: (+∆) se
scade şi ( – ∆) se adună;
p1, p0 = preŃurile unitare ale produselor în cele două perioade.

Utilizarea indicilor de preŃ previzibili privind creşterea preŃurilor în

aplicarea măsurilor de liberalizare a preŃurilor în Ńara noastră.
2) Volumul influenŃelor valorice ale modificărilor preŃurilor cu ridicata
se stabileşte ca diferentă între valoarea produselor cu modificări de preŃ exprimată
în preŃuri modificate (noi) şi valoarea aceloraşi produse exprimată în preŃuri
iniŃiale (vechi). InfluenŃele provin atât din modificările de preŃuri din anul
curent, cât şi din modificările de preŃuri care au avut loc în cursul anului
precedent.
Vp = Vp 1/1 + Vp 1/0
în care:
Vp 1/1 = Σp1q1m – Σp1q1I şi Vp 1/0 = Σq1p0m – Σq1p0I
în care:
Σp1q1m = se obŃine ca produs între cantităŃile de produse cu preŃurile
unitare modificate, livrate şi încasate după data mbdificării preŃurilor;
161
 Σp1q1I = se obŃine ca produs între aceeaşi cantitate de mărfuri şi
preŃurile unitare iniŃiale (înainte de modificare);
Σq1p0m = exprimă valoarea cantităŃilor de produse livrate în anul
curent în preŃurile modificate în anul precedent;
Σq1p0i = exprimă valoarea cantităŃilor de produse livrate din anul
curent, în preŃurile iniŃiale în anul precedent
3) PreŃurile medii şi indicii preŃurilor medii. PreŃurile medii se
calculează pentru produsele nominalizate, pentru care se urmăreşte statistic
producŃia fabricată atât în expresie naturală, cât şi în expresie valorică, prin
preŃurile medii.
Formulele de calcul sunt:

p0 =
∑q p0 0
p1 =
∑q p
1 1

∑q 0 ∑q 1

Calculul se efectuează pentru fiecare grupă în parte şi se raportează con-

form periodicităŃii indicilor.
* Calculul indicelui general al preŃurilor cu amănuntul şi al tarifelor
serviciilor pentru populaŃie

Necesitatea calculului indicelui preŃurilor şi tarifelor

consumului populaŃiei
În cadrul setului de indicatori generali de apreciere şi caracterizare a
sistemelor economice naŃionale, indicele preŃurilor si tarifelor consumului populatiei
are un loc bine precizat. Astfel, el este un indice utilizat atât in aprecierea nivelului
general de viaŃă al indivizilor, integraŃi in cadrul respectivelor economii, în diferite
momente de timp (aspect static), cât şi în unele calcule previzionale (aspect dinamic).
În acest context, este deosebit de important să se aprecieze că nivelul
acestui indice şi previziunile asupra evoluŃiei sale se constituie ca principale
argumente în negocierea salariilor, indexarea salariilor, indexarea pensiilor,
fixarea unor bareme de impozitare etc. Având în vedere impactul direct al
aeestui indicator asupra unor elemente vitale ale indivizilor dintr-o economie,
respectiv veniturile şi nivelurile lor de trai, factorul de conducere şi decizie în
materie de supraveghere, dirijare şi coordonare a preŃurilor este direct interesat
în corecta determinare, interpretare şi utilizare a acestui instrument.
În cadrul unor economii naŃionale caracterizate prin puternica şi
accentuata diviziune socială a muncii, pe fundalul dinamismului şi mobilităŃii
în toate domeniile de activitate, angrenarea în spaŃiul productiv-social al
indivizilor presupune, pe de o parte, prestarea unei activităŃi strict
specializate, iar pe de altă parte, şi ca o consecinŃă a celei dintâi, cumpărarea
cvasi-totalităŃii bunurilor şi serviciilor de care au nevoie, prin intermediul
pieŃei, la diferite niveluri de preŃ.
162
 Astfel, indivizii în cadrul unei economii moderne nu se pot sustrage
impactului direct al preŃurilor bunurilor şi serviciilor de care au nevoie în
existenŃa de zi cu zi, nivelul şi mişcarea acestor preŃuri determinând mărimea
şi structura consumului individual, nivelul de trai.
Indicele preŃurilor şi tarifelor consumului populaŃiei, pentru a se
constitui cu adevărat într-un ,,instrument" operaŃional, trebuie să îndeplinească
cumulativ câteva condiŃii: să fie, prin modalitatea de calcul, imparŃial faŃă de
cumpărător şi de vânzător; să reflecte cu fidelitate realitatea; să nu influenŃeze
fenomenul cuantificat; corect calculat, să fie utilizabil în orice segment al
domeniului cercetat şi în orice etapă; să nu trezească suspiciuni privind
rezultatele obŃinute (cu atât mai mult cu cât este utilizat în procesul de
indexare).
Deosebit de importantă este şi inŃelegerea a ceea ce măsoară acest
instrument. Trebuie arătat că acest indice nu măsoară nici costul vieŃii, nici
variaŃiile acestuia, nici mărimea bugetului pentru consumul populaŃiei, ci
variaŃia medie a preŃurilor. Ca interpretare a rezultatelor, indicele nu măsoară
un nivel al preŃurilor din perioadele considerate, ci variaŃia acestui nivel între
două perioade. Această variaŃie nu este măsurată în valoare absolută, ci în
valoarea relativă. În general, compararea valorii absolute a preŃurilor a două
bunuri nu are sens. Astfel, preŃul nominal al unui bun, este un determinant
individual al acestuia, legat direct de valoarea sa recunoscută pe piată în
stransă corelare cu: unitatea fizică a bunului, valoarea sa de întrebuinŃare,
destinaŃia bunului, importanŃa şi locul în consumul populaŃiei.

Domeniul de definiŃie al indicelui preŃurilor şi tarifelor consumului

populaŃiei
ÎnŃelegerea definiŃiei indicelui preŃurilor şi tarifelor consumului
populaŃiei presupune luarea în considerare a domeniului de definiŃie şi a
spaŃiului de lucru pentru calculul acestui indicator.
Cunoasterea consumului populaŃiei presupune considerarea simultană a
unor aspecte deosebit de complexe: infinitatea bunurilor şi serviciilor din
consumul populaŃiei (cu mari diferenŃieri sortimentale); multitudinea locurilor
şi modurilor de vânzare (cu diferenŃiere pe categorii şi dispunere în spaŃiu);
variaŃia în timp a preŃurilor bunurilor şi serviciilor, precum şi în cadrul
punctelor de vânzare considerate etc.
În încercarea de a găsi calea cea mai corectă de evaluare a variaŃiei
relative a preŃurilor şi tarifelor consumului populaŃiei, într-un spaŃiu de calcul
atât de larg şi complex, o primă soluŃie a părut a fi determinarea indicelui
cheltuielilor globale pentru consum ale populaŃiei.
Analiza profundă a indicatorului a relevat însă că alături de variaŃia
preŃului apar şi alŃi factori ce determină nemijlocit modificarea indicelui
cheltuielilor globale. Astfel, valoarea sa, pe lăngă variaŃia preŃurilor, va
reflecta simultan şi unele modificări cu notă cantitativă, cum ar fi: creşterea
163
numerică a populaŃiei, creşterea cantităŃii globale a consumului, modificarea
consumului mediu pe consumator, modificarea structurală a consumului în
diferite perioade ca urmare a consumului tradiŃional pe de o parte, sau a
modificării veniturilor, pe de altă parte (se are în vedere modificarea ponderii
celor trei grupe de bunuri sensitive la venituri: bunuri superioare, bunuri
inferioare şi bunuri normale).
În acelaşi timp, indicele cheltuielilor globale, în contextul unui consum
total neschimbat, nu poate scoate în evidenŃă unele aspecte deosebit de
importante cum ar fi: schimbarea repartiŃiei cantitative a consumului intre
diferite categorii sociale sau deplasarea consumului de la un produs la altul.
În concluzie, indicele cheltuielilor globale pentru consum ale
populatiei (ICHG) este o combinaŃie între indicele de volum al consumului
populatiei (Iv) şi indicele preŃurilor bunurilor consumate (Ip)42:

ICHG = I v • I p

Deci, variaŃia relativă a mişcării preŃurilor nu poate fi sintetic

exprimată cu ajutorul indicelui cheltuielilor globale ale consumului populaŃiei
decât în situaŃia restrictivă şi ideală în care indicele volumului consumului
populaŃiei este egal cu 1.

I CHG
Ip= , I p = I CHG când I v = 1
Iv

O altă cale a determinării variaŃiei relative a preŃurilor, larg

recunoscuta şi acceptată, o reprezintă urmărirea concretă a variaŃiei preŃurilor
şi tarifelor bunurilor şi serviciilor şi calculul indicelui preŃului şi tarifelor
consumului populaŃiei.
Determinarea indicelui presupune însă, în prealabil, formularea unor
răspunsuri adecvate la un set de întrebări complexe cum sunt:
– cum să se cunoască nivelul preŃurilor şi tarifelor unei infinităŃi de
bunuri şi servicii aflate la un moment dat pe piaŃă?
– la ce categorie de consumatori se referă calcul indicelui?
– ce bunuri şi servicii sunt avute în vedere în calcul?
– pe ce segment al pieŃei şi în ce moment se fac observaŃiile pentru
culegerea datelor?
Claritatea, rigoarea, obiectivitatea răspunsului la aceste întrebări
reprezintă de fapt, condiŃii hotărâtoare în calculul unui indicator corect,
stiinŃific, care să exprime realitatea şi să poată fi un instrument necontestat în

42
Tatiana Moşteanu (coordonator) – “PreŃuri şi concurenŃă”, Ed. Didactică şi Pedagogică,
R.A., Bucureşti, 1997, pg.376.
164
calculele de previziune. În mod concret, practica a formulat următoarele soluŃii
pentru întrebările de mai sus.
Imposibilitatea de a avea în observaŃie directă totalitatea bunurilor şi
serviciilor (precum şi a formelor lor alternative) ce fac obiectul consumului
populaŃiei a determinat opŃiunea pentru folosirea tehnicii sondajului. Această
tehnică presupune: selectarea pentru bservaŃie a unui eşantion reprezentativ de
bunuri şi servicii privind consumul populaŃiei, mărimea eşantionului să asigure
corectitudinea rezultatelor, determinarea unui număr finit de observaăii care să
exprime însă fidel tendinŃa de mişcare reală a preŃurilor.
Metode de determinare a coşului de bunuri pentru calculul indicelui
preŃurilor şi tarifelor consumului populaŃiei
Eşantionul delimitat pentru calculul indicelui se constituie ca o listă a
bunurilor şi serviciilor ce ocupă în consumul normal al indivizilor o pondere
importantă şi care se remarcă, printr-o cvasi-constanŃă de-a lungul perioadei
considerate. El este deseori denumit ,,coşul consumului" pentru calculul
indicelui preŃurilor şi tarifelor. În practică se procedează la o structurare a
,,coşului" pe trei mari grupe ce sintetizează eşantionul de bunuri şi servicii
avute în vedere: grupa I – bunuri alimentare; grupa II – produse industriale;
grupa III – servicii şi grupa IV – pe total iar dimensionarea sa poate avea loc
prin mai multe metode.
a) Metoda observaŃiilor directe presupune ca într-o perioadă dată să se
efectueze observaŃii directe şi riguroase privind natura şi cantitatea bunurilor şi
serviciilor efectiv cumpărate, ca primă grupă de informaŃii şi preŃurile
corespunzătoare ca a doua grupa de informatii. Ceea ce este caracteristic este
faptul că prima grupă de informaŃii se constituie ca un vector constant de
volum, folosit în etapa următoare la observarea preŃurilor.
Este o metodă empirică, greoaie, ce presupune un volum mare de
muncă şi costuri mari. Are avantajul obiectivităŃii ce decurge dintr-un larg
contact cu realitatea.
b) Metoda normativă porneşte de la definirea de către un grup de experŃi
sau reprezentanŃi ai diferitelor categorii sociale a unui consum considerat
minim sau decent. În cadrul acestei metode sectorul constant de volum este di-
mensionat subiectiv, normativ, spre deosebire de metoda observărilor directe
în care dimensiunea este dată obiectiv.
Metoda are unele dezavantaje evidente ce implică utilizarea sa cu
prudenŃă. Printre acestea cele mai semnificative sunt următoarele: este dificil
de determinat ce este acela ,,un consum decent", chiar dacă se acceptă o listă
de bunuri ce cuprinde ,,consumul minim", apar aproximări cu mari efecte
asupra acurateŃei rezultatului, nu se detaliază sortimentul, consumul, nu se au
în vedere unele bunuri nealimentare, nu se asigură reflectarea în timp a
dinamicii sortimentale, se fac calculele pentru o anumită categorie de
populaŃie (de exemplu, o familie de muncitori de două persoane având în
îngrijire doi copii etc.).
165
 c) Metoda ,,extrapolărilor obiective" îmbină elementele pozitive ale
metodelor anterioare. Fundamentarea selecŃiei elementelor din coş se face pe
baza observaŃiei empirice extinse. Elementele cantitative cu caracter constant
se extrapolează in etapele urmatoare. În aceste etape ulterioare, observaŃiile
empirice restrânse verifică menŃinerea nemodificată a elementelor extrapolate
sau aparifia unor eventuale variaŃii ce vor fi luate ca bază ale unor corecŃii şi
actualizări.
În acelaşi timp se au în vedere liste mai detaliate ale bunurilor din coş,
iar calculele se efectuează la nivelul bugetelor de familie pentru mai multe
categorii sociale reprezentative. Aceasta este o metodă larg utilizată în
fundamentarea calculelor privind protecŃia socială şi trebuie să răspundă cu
adevărat unor probleme sociale printre care şi cea privind volumul veniturilor
ce trebuie alocate suplimentar pentru a se asigura acelaşi volum minim al
consumului în condiŃiile creşterii preŃurilor.
Deosebit de important, în cadrul precizării metodei de calcul al
indicelui preŃurilor şi tarifelor, consumului populatiei, este conŃinutul noŃiunii
de consumator, utilizată în definirea indicatorului.
Astfel, indicele general (total) se calculează pentru unitatea de măsură
– familie, în accepŃiunea largă. În acest fel, este surprinsă dimensiunea socială
a consumului individual (consumul unei familii determinat ca o sumă a
consumului calculat pe persoană este diferit de cel calculat pe familie luat ca
un ăntreg). În unele Ńări există, de asemenea, precizări referitoare la categoria
socială medie luată ca bază de referinŃă în calculul indicelui general mediu. De
exemplu, familiie urbane al cărui cap de familie (susŃinătorul de bază) este
funcŃionar sau muncitor.
Definirea a ceea ce cuprinde în mod concret consumul familial
presupune, în cadrul sistemului de evidenŃă a Conturilor Nationale, multă
rigurozitate, unele precizări fiind însă valabile şi pentru celelalte sisteme de
evidentă.
Există cheltuieli efectuate de familie în practica curentă care nu sunt
luate în calculul indicelui general, nefiind considerate cheltuieli propriu-zise
sau cheltuieli ce privesc consumul.
Astfel de cheltuieli sunt: cheltuielile de funcŃionare a micilor
intreprinderi familiale (care sunt făcute ca agent economic şi nu în poziŃie de
consumator); investiŃii ale familiilor, concretizate în achizitionări de imobile
sau valori mobiliare de tipul acŃiunilor sau obligaŃiunilor; economiile
familiilor; autoconsumul (produse animale, vegetale, produse consumate în
cadrul gospodăriilor proprii, mici reparaŃii efectuate de înşişi membrii
familiei); impozitele directe, contribuŃiile sociale, dobânzile la creditele
pentru consum.
De asemenea, exclusă din calculul indicelui este gruparea de cheltuieli
considerată a avea un grad de incertitudine în evaluarea nivelului ei. Ea se
referă la: cheltuieli cu sănătatea facute de familie (nu pot fi cunoscute ca nivel
166
real în contextul vizitelor particulare la domiciliu sau al cabinetelor
particulare); serviciile de îngrijire şi supraveghere a copiilor mici la domiciliu
(se evaluează pe baza de declaraŃii ale persoanelor şi au deci un grad mare de
aproximare); cheltuielile notariale, pentru consultanŃă financiară, juridică etc.
(sunt aleatorii de la caz la caz, atât ca mărime absolută, cât şi ca nivel de
evaluare); alte cheltuieli aleatorii din viaŃa familiei (transportul cu trenul,
avionul, maritim, servicii veterinare, servicii funerare etc.).
În calculul indicelui sunt cuprinse doar bunurile în stare nouă; bunurile
de ocazie (automobile, aparate elecrocasnice, bunuri de folosinŃă îndelungată)
se consideră că antrenează o mişcare valorică intermenaje în sens opus, ce, în
ansamblu, nu va influenŃa valoarea indicelui (cheltuielile unei familii
cumpărătoare sunt egale cu veniturile familiei vânzătoare).
Se apreciază că în calculul corect al indicelui preŃurilor şi tarifelor con-
sumului populaŃiei este important de precizat modul de selecŃie al punctelor de
vânzare şi momentul de culegere a datelor privind preŃurile.
Criteriul reprezentativităŃii şi obiectivităŃii datelor a impus orientarea
spre locuri de vânzare aparŃinând aglomerărilor urbane cele mai reprezentative
(mărimea acestora diferă de la Ńară la Ńară), iar în cadrul acestora cuprinderea
tuturor formelor de comerŃ practicat (mari magazine, magazine specializate,
magazin tip ,,boutique" etc.).
Indicele preŃurilor şi tarifelor consumului populaŃiei fiind un indicator
ce se calculează lunar se bazează pe o periodicitate şi regularitate în culegerea
datelor privind nivelul preŃului. Astfel, pentru cele mai multe bunuri datele
sunt culese uniform, de-a lungul lunii; pentru produsele sezoniere culegerea
datelor se face la 15 zile, iar pentru cele cu preŃuri uşor variabile în timp
(îmbracaminte, mobilier etc.) observaŃiile se fac trimestrial.
Pentru unele tarife cu reprezentare uniformă în teritoriu şi timp (tarif
electricitate, tarif transport urban etc.), culegerea datelor se face în momentul
adoptării nivelului acestor tarife de către autorităŃile publice.

MenŃinerea reprezentativităŃii indicatorului

Pentru a se asigura utilizarea indicelui preŃurilor şi tarifelor consumului
populaŃiei ca un instrument real operaŃional, de necontestat, specialiştii ce au
în sarcină calculul acestui indice trebuie să fie în permanenŃă preocupaŃi de
menŃinerea reprezentativităŃii lui. Aceasta are în vedere nu numai stabilirea
judicioasă a limitelor de selecŃie precizate anterior, dar şi o permanentă grijă
pentru actualizarea; conform modificărilor din realitatea economică, a
elementelor eşantionate.
,,Duşmanii" reprezentativităŃii pot fi nu numai factorii neprevăzuti sau
obiectivi (dinamica economiei, progresul ştiintific, modificări ale practicilor
comercianŃilor) care erodează progresiv reprezentativitatea eşantionului
presupunând actualizarea sa periodică ci, uneori, şi cei subiectivi care intervin
deliberat asupra nivelului preŃurilor sau în selecŃia bunurilor din coş.
167
 De aceea în multe Ńări, pentru menŃinerea acurateŃei şi realităŃii
rezultatului unele elemente ale calculului indicelui sunt menŃinute secrete.
Astfel,lista elementelor din coşul de consum, a aglomerării şi punctelor de
culegere a datelor nu sunt date publicităŃii.
Este de reŃinut că secretul asupra elementelor de mai sus este strict
respectat şi nu este impus numai în raport cu publicul, ci şi în raport cu
patronatul şi sindicatele, precum şi cu guvernul şi organele administrative cu
sarcini în aplicarea politicii de preŃ.

1.5.5.2.1. Calculul indicelui general al preŃurilor şi tarifelor de consum în

Ńara noastră
A. Indicele general al preŃurilor şi tarifelor de consum în formula
Paasche
Se calculează pe ansamblul mărfurilor şi pe componente, prin
raportarea valorii volumului desfacerilor de mărfuri şi al prestărilor de servicii
în perioada curentă, la valoarea aceluiaşi volum de mărfuri exprimat în
preŃurile perioadei de bază faŃă de care se urmăreşte evoluŃia preŃurilor:

I p1 / 0 =
∑q p 1 1
× 100 =
∑q p 1 1
× 100
∑q p 1 0 ∑q p 1 1 − (± ∆p )

sau

I p1 / 0 =
∑q p 1 1
× 100
i
∑q p 1 1 ×
i p1 / 0

i p1 / 0 =
∑q p 1 1
× 100 pentru o grupa de produse
∑ q1 p1 − (± ∆p)
sau

p1
i p1 / 0 = × 100, pentru un produs,
p0

în care:
Ip1/0= indicele general (total) al preŃurilor tuturor mărfurilor vândute
populaŃiei;

168
 Σp1q1 = volumul valoric al desfacerilor de mărfuri sau al prestărilor de
servicii din perioada curentă, în preŃurile perioadei curente;
Σq1p0 = volumul valoric al desfacerilor de mărfuri şi al prestărilor de
servicii din perioada curentă în preŃurile perioadei de bază;
Indicii preŃurilor şi tarifelor practicate la vânzarea mărfurilor către
populaŃie de către unităŃi de stat, cooperatiste şi private, se calculează pe baza
purtătorilor de informaŃii, la perioadele stabilite.
Indicii preŃurilor produselor agroalimentare vândute pe piaŃa
Ńărănească, cuprinşi în calculul indicelui general se determină pe baza
informaŃiilor obŃinute din cercetarea selectivă a pieŃei Ńărăneşti şi din
cercetarea selectivă a bugetelor de familie. În acest scop se înregistrează de 4
ori pe lună preŃurile practicate la principalele produse alimentare de către
producătorii particulari sau asociaŃiile particulare şi, zilnic, cantităŃile vândute
în incinta pieŃelor.
Pe baza acestor informaŃii, se calculează, săptămânal, lunar, trimestrial,
anual, preŃurile medii şi indicii individuali de preŃ (ip) care se folosesc la
calculul indicelui general (total) al preŃurilor pe piaŃa Ńărănească, conform
formulei indicelui Paasche armonic.
Indicii tarifelor serviciilor prestate de meseriaşi particulari se calculează
tot pe baza cercetării selective într-un număr important de oraşe. InformaŃiile
se culeg de două ori pe an şi reprezintă tarifele serviciilor practicate la un
număr de servicii frecvente, precum şi valoarea veniturilor impozabile ale
meseriaşilor din oraşele respective. Pe baza informaŃiilor din cercetarea selec-
tivă, se determină tarifele medii pentru fiecare înregistrare la nivel de Ńară, iar
anual şi pe oraşe şi judeŃe, folosindu-se formula:

t=
∑t v i i

∑v i

în care:
t = tariful mediu al unui serviciu;
t = tariful practicat într-o localitate, la o înregistrare;
v = venitul impozabil.
Indicele individual de tarif se calculează ca raport între tariful mediu al
serviciului din perioada curentă (t,) şi tariful mediu al aceluiaşi serviciu din pe-
rioada de bază (t0):

t1
it 1 / 0 = × 100
t0

169
iar pentru calculul indicelui total al tarifelor medii se stabilesc, în prealabil,
indici pe grupe sau subgrupe de servicii, astfel:

I t1 / 0 =
∑V t
1 1
× 100
∑V t
1 0

Volumul valoric al influenŃelor la populaŃie, rezultate din modificările

de preŃuri şi tarife, se determină ca diferenŃă între cheltuielile populaŃiei
efectuate cu cumpărarea de mărfuri şi servicii în preŃurile perioadei curente
(sau modificate) şi aceleaşi cheltuieli exprimate în preŃurile perioadei de bază
(sau iniŃiale).
Se calculează:

± ∆C p = ∑ q1 p1 − ∑ q1 p 0

în care:
± ∆C p =volumul valoric al influenŃelor asupra cheltuielilor băneşti

rezultate din aplicairea modificărilor de preŃuri şi tarife;

Σp1q1 = cheltuielile efectuate de populaŃie, în preŃurile perioadei
curente;
Σp0q1 = cheltuielile efectuate de populaŃie, în perioada curentă,
exprimate în preŃurile perioadei de bază.
Aceste influenŃe se calculează pentru toate structurile pentru care se
stabilesc indicii de preŃ.
În economia de piaŃă, urmărirea evoluŃiei(mişcării) preŃurilor libere se
realizează tot pe seama raportărilor statistice privind cantităŃile livrate şi
preŃurile fixate pentru fiecare tranzacŃie, valabile pe anumite intervale de timp,
în anul curent.
Aplicarea formulei lui Paasche, în care ponderile folosite sunt
cantităŃile din perioada curentă (q1), indicele agregat se va calcula astfel:

q1i p1i + q1 j p1 j + ... + q1z p1z

I p1 / 0 = × 100
(q1i + q1 j + ... + q1z )
în care:
q1i, q1f,q1z =cantităŃi vândute, pe intervale de timp în perioada curentă
(1);

170
 p1i, p1f,p1z = preŃurile corespunzătoare acestor cantităŃi în perioada
curentă;
p0 = preŃul mediu al (grupei) produsului în perioada de bază, care se
calculează pe baza formulei:

q 01 p 0i + q 0 j p 0 j + ... + q 0 z p 0 z
p0 =
(q 0i + q 0 j + ... + q 0 z

în care:
q0i, q0j, q0z = cantităŃile vândute, pe intervalul de timp (i-z), perioada de
bază (o);
poi, p0f, p0z = preŃurile corespunzătoare acestor cantităŃi pe intervale, în
perioada de bază.
B. Indicele general al preŃurilor şi tarifelor de consum ale populaŃiei în
formula Laspeyres
În cadrul acestui indice, se calculează indicele general prin agregarea
următorilor indici componenŃi: indicele preturilor marfurilor alimentare, indicele
preturilor marfurilor nealimentare si indicele tarifelor serviciilor.
1) Indicele preŃurilor de consum pe grupe de produse alimentare:
cereale şi produse de morărit şi panificaŃie; cartofi; legume şi conserve de legume;
fructe, struguri, citrice; ulei şi grasimi; carne, preparate din carne; peşte şi con-
serve din peşte; lapte, preparate din lapte; ouă; miere de albine; zahăr şi produse
zaharoase; cacao şi cafea; băuturi nealcoolice; bere, vin, băuturi alcoolice; alte
produse alimentare.
2) Indicele preŃurilor de consum al populaŃiei pe grupe de produse
nealimentare: îmbrăcăminte; încălŃăminte (separat din piele naturală şi separat
din înlocuitori, pe feluri ale acestora); produse de uz casnic (din care, mobilă);
articole chimice; produse culturale, sportive; articole de igienă, cosmetice,.
medicale; combustibili, lubrifianŃi; tutun, Ńigări, chibrituri, accesorii; materiale
de construcŃii şi instalaŃii.
3) Indicele tarifelor de consum la servicii, care se calculează pe
următoarele grupe: confecŃionat, reparat, curăŃat îmbrăcăminte, încălŃăminte, mo-
bilă; alte servicii cu caracter industrial; manoperă pentru construcŃii noi şi
reparaŃii; chirii pentru spaŃiul locuibil şi spaŃiu excedentar; energie electrică;
gaze, încălzire centrală; apă, canal, salubritate; cinema, teatre, muzee, meditaŃii;
reparaŃii auto, electronice, lucrări foto; îngrijire medicală, igienă şi cosmetică;
transport urban, din care abonamente; alte feluri de transport (calea ferată,
rutier, aerian, fluvial); locuinŃe şi alte construcŃii; alimentaŃie publică şi alte servi-
cii (cazări hoteliere).
Formula de calcul aplicată este:

171
 n
p1 p1
∑C
i =1
p
p0
∑q p ⋅ p
0 0
∑q 0 p1
0
I pi / 0 = × 100 = × 100 = × 100
∑C
n

p
∑q p 0 0 ∑q
0 p0
i =1
în care:
Cp = cheltuieli ale populaŃiei efectuate în perioada de bază pentru
procurarea bunurilor şi serviciilor;
p1/p0 = indicii individuali ai preŃurilor;
Ip1/0 = indicele preŃurilor şi tarifelor de consum în formula Laspeyres.
În calculul indicelui general al preŃurilor se folosesc următoarele
nomenclatoare: 2.400 sortimente care acoperă toate grupele de produse şi servicii;
nomenclatorul localităŃilor în care se efectuează înregistrarea (marile municipii
şi oraşe) în toate judeŃele Ńării; nomenclatorul punctelor de vânzare a mărfurilor
şi al unităŃilor prestatoare de servicii în care s-a efectuat inregistrarea preŃurilor
şi tarifelor. Se înregistrează numai preŃurile mărfurilor efectiv vândute şi nu
preŃurile mărfurilor expuse.
Indicii preŃurilor de consum astfel calculaŃi de către Institutul NaŃional
de Statistică pe cele trei grupe principale dar şi pe total, se folosesc la
actualizarea diferitelor sume (lei) pe anumite perioade (în funcŃie de nevoi).
Prin urmare, vom lua un exemplu în care actualizarea sumelor (lei) se
face în raport cu creşterea gradului de inflaŃie (pentru două persoane aflate în
litigiu, în legătură cu plata unui apartament).
a) 1.333.583 lei vechi – avans apartament la data de 6.01.2000;
b) 1.257.198 lei vechi – suma achitată (rate la apartament) în perioada
feb. 2000– 26 aug. 2000;
c) 4.190.660 lei vechi – suma achitată în perioada sept.2000 – feb.2003
(data achitării integrale a apartamentului cu titlu de rate, achitate în timpul
căsătoriei părŃilor).
a) Actualizarea sumei de 1.333.583 lei vechi, începând cu l u n a :
f ebruarie 2000:
1.333.583 lei vechi x 1,022 (indicele preŃurilor de consum pe luna
februarie 200043)=1.362.921,8
,018 = 1.387.454,4
1,048 = 1.454.052,2
1,018 = 1.480.225,1
1,028 = 1.521.671,4
1,043 = 1.587.103,3
1,018 = 1.615.671,2
1,028 = 1.660.910
1,028 = 1.707.415,5

43
Site-ul, www.inee.ro
172
 1,028 = 1.755.223,1
1,025 = 1.799.103,7
1,303 (indicele preŃurilor de consum pe dec.
2001)=2.344.232,1
1,178=2.761.505,4 1,141=3.150.877,7
1,093=3.443.909,3
1,086=3.740.085,5
1,0487 (indicele preŃurilor de consum pe dec. 2006)=3.922.227,7
1,0020 (indicele preŃurilor de consum pe ian. 2007)=3.930.072,2
1,0024=3.939.504,4
1,0031 (indicele preŃurilor de consum pe luna martie 2007)=3.95 1.716,9
lei vechi.
Suma de 1.333.583 lei vechi actualizată cu indicii coeficienŃilor de
inflaŃie este de 395,17 lei noi.
b) Actualizarea sumei de 1.257.198 lei vechi, începând cu luna,
septembrie 2000:
1,028=1.292.399,5
1,028=1.328.586,7
1,025=1.361.801,4
1,303 (indicele preŃurilor de consum pe dec. 2001)=1.774.427,2
1,178=2.090.275,2
1,141=2.385.004
1,093=2.606.809,4
1,086=2.830.995
1,0487 (indicele preŃurilor de consum pe dec.
2006)=2.968.864,5
1,0020 (indicele preŃurilor de consum pe ian
2007)=2.974.802,2
1,0024=2981941,7
1,0031 (indicele preŃurilor de consum pe l u n a martie 2007)=2.99 1.1
85,7
Suma de 1.257.198 lei vechi actualizată cu indicii coeficieŃilor de,
inflaŃie este de 299,11 lei noi.
c) Actualizarea sumei de 4.190.660 lei vechi, începand cu luna martie
2003:
1,011=4.236.757,3 1,011=4.283.361,6 1,005=4.304.778,4
1,009=4.343.521,4 1,012=4.395.643,7
1,003=4.408.830,6
1,021=4.501.416
1,015=4.568.937,2
1,014=4.632.902,3
1,012=4.688.497,1
1,093=5.124.527,3
173
 1,086=5.565.236,6
1,0487 (indicele preŃurilor de consum pe dec.
2006)=5.836.263,6
1,0020 (indicele preŃurilor de consum pe ian.
2007)=5.847.936,1
1,0024=5.861.971,1
1,0031 (indicele preŃurilor de consum pe luna m a r t i e 2007)=5.880.143,2
lei vechi.
Suma de 4.190.660 lei vechi actualizată cu indicii coeficienŃilor de ,
injlaŃie este de 588,01 lei noi.
In concluzie, cele trei sume actualizate la data de 31 martie 2007 sunt:
395,17 lei noi; 299,11 lei noi; 588,01 lei noi.

1.6. Rolul preŃului în evaluarea economică şi financiară a firmei

1.6.1. Conceptul, necesitatea şi esenŃa evaluării

Evaluarea prezintă un interes deosebit pentru activitatea economică şi

funcŃionarea pieŃelor financiare. Totodată, numeroase operaŃiuni economice au
la bază evaluarea şi chiar este de neconceput să se realizeze fără evaluare şi
anume: transmiterea sub diferite forme a firmelor, oferta publică de
cumpărare, de vânzare sau de schimb, privatizarea, plasarea titlurilor pe piaŃa
financiară, estimarea patrimoniului în vederea determinării anumitor tipuri de
impozite etc., etc.
De asemenea, evaluarea constituie un instrument de gestiune pentru
orice manager de firmă, deoarece el trebuie să descopere sursele potenŃiale de
valoare şi să le exploateze în scopul în scopul creşterii valorii acŃiunilor şi în
cele din urmă, a bogăŃiei acŃionarilor.
OperaŃiunile de rating şi evaluarea firmelor (de ex.) sunt strâns legate
între ele. Astfel, în rating, cu cât prima de risc al firmei e mai mare, cu atât se
reduce nota favorabilă atribuită acesteia, ori o creştere a riscului se traduce în
evaluare printr-o creştere a ratei de actualizare şi în mod corespunzător printr-
o reducere a valorii.
Prin urmare, evaluarea reprezintă un element important al gestiunii şi
strategiei firmei, atât pentru managerul acesteia cât şi pentru toŃi care au
raporturi cu firma şi demonstrează oportunitatea unei lucrări care să permită
metrizarea noŃiunilor esenŃiale în acest domeniu.
Cu toate că evaluarea are la bază în mod cert principii logice, ea
trebuie să rămână foarte aproape de realitatea economică, care nu se reduce
la un simplu calcul matematic, ci recunoaşterea faptului că fiecare firmă
reprezintă un caz particular într-un mediu economic şi social dat. Toate acestea
174
conduc la ideea că efectuarea unei analize, prelucrarea şi în final, pregătirea
cifrelor sau informaŃiilor introduse într-un model matematic propus pentru
evaluare, să fie mult mai importante decât modelul matematic însuşi.
Într-o lume supusă legilor pieŃei unde totul se cumpără şi se vinde într-
un ritm rapid, evaluarea firmei este la loc central în activitatea economică
contemporană.
Dimensiunea internaŃională a evaluării este pusă în evidenŃă de
numeroasele tranzcŃii între vânzători şi cumpărători din diferite Ńări. łinând
seama de influenŃa normelor financiare anglo-saxone, practicile de avaluare s-
au inspirat adesea din metodele de evaluare nord-americane sau britanice. În
acelaşi timp, aceste metode necesită folosirea de date omogene, mai ales în ce
priveşte bazele contabile ale evaluării. Deoarece, între diferitele sisteme
contabile bazate pe standardele internaŃionale de raportare financiară (IFRS),
standardele americane (emise de FASB), standardele britanice (emise de ASB)
sau standardele naŃionale ale altor Ńări, există diferenŃe şi chiar conflicte,
trebuie să se Ńină seama de acestea în aplicarea diferitelor metode de
evaluare44.
De ce este necesară evaluarea unei firme?
Evaluarea unei firme este necesară, deoarece există trei grupe de
factori care-i influenŃează permanent valoarea:
– influenŃe legate de mişcarea permanentă a preŃurilor libere;
– influenŃe legate de modificările permanente ale raportului de schimb
al monedei naŃionale;
– gestiunea internă a fiecărei firme, mai ales în ce priveşte politicile de
contabilitate sau amortizare;
În fine, pentru orice modificare a preŃurilor în piaŃă, trebuie
identificate diferenŃele faŃă de cele pe care managementul unei firme le are la
dispoziŃie prin informaŃiile interne, contabile sau de altă natură. Toate acestea
se realizează prin tehnicile de evaluare.
Orice modificare a raportului de schimb al monedei naŃionale faŃă de
oricare valută, are o influenă mai mare sau mai mică, mai devreme sau mai
târziu asupra tuturor bunurilor şi bineânŃeles a firmelor din economie. Prin
urmare, este necesară găsirea şi măsurarea impactului acestor modificări
asupra valorii bunurilor din firme şi a fiecărei firme în ansamblul său. Acestea
se rezolvă prin recurgerea la tehnicile de evaluare.
Politicile de amortizare sunt proprii fiecărei firme şi pentru aceasta
trebuie identificate diferenŃele dintre acestea şi cele practicate în piaŃa din care
face parte firma. Acestea se realizează prin tehnicile de evaluare.
Politicile de contabilitate (mai ales de contabilizare a costurilor de
producŃie) au o influenŃă directă asupra modului de determinare a

44
Marin Toma – “IniŃiere în evaluarea întreprinderilor”, ediŃia a II-a, Ed. CECCAR, Bucurşti,
2007, pg.16.
175
performanŃelor financiare ale firmei şi constituie totodată baza evaluării în
multe din metodele de evaluare existente. Trebuie recunoscut faptul că aceste
politici sunt ale firmei, costurile constituie suportul material al secretului
comercial, iar acesta la rândul său stă la baza competiŃiei şi concurenŃei într-o
economie de piaŃă. În consecinŃă, este necesară identificarea eventualelor
abateri ale politicilor interne de la standardele de contabilitate recunoscute,
general aplicabile şi acestea se realizează cu ocazia evaluării.
Dacă realitatea ne-a demonstrat că politicile de amortizare şi de
contabilizare au o anumită stabilitate, ele neputându-se modifica decât între
exerciŃii, mobilitatea preŃurilor şi a raportului de schimb al monedei naŃionale
conduc la recurgerea de tehnici specifice de evaluare a firmei.
Cazurile în care se procedează la elaborarea unei evaluări a firmei
sunt numeroase:
– ca instrument de măsurare a calităŃii gestiunii firmei;
– în tranzacŃiile comerciale;
– ori de câte ori au loc schimbări în mărimea şi structura capitalului
social al firmei;
– ori de câte ori au loc schimbări în numărul şi componenŃa
acŃionarilor sau asociaŃilor;
– determinarea cursului de introducere la bursă;
– calculul parităŃii de schimb în cazul fuziunilor şi divizărilor;
– în acŃiuni juridice cu scop patrimonial;
– în scopuri fiscale;
– în alte scopuri, precum: evaluarea pentru creditare, evaluarea pentru
asigurare etc.
În concluzie, având în vedere cele prezentate mai sus, se poate spune
că evaluarea este un complex de tehnici, procedee şi metode prin care un bun,
o grupă de bunuri, un activ economic, un activ sau element intangibil, o firmă
în ansamblul său sunt aduse din punct de vedere valoric la nivelul pieŃei şi
prin care li se asigură comparabilitatea cu aceasta.
În sens restrâns, prin evaluarea integrală a unei firme sau o parte a
acesteia, se înŃelege determinarea zonei celei mai probabile în care s-ar putea
situa preŃul la care o tranzacŃie se poate încheia în condiŃii normale de piaŃă.
Datorită diferitelor solicitări din viaŃa unei firme, evaluarea este şi un
barometru de orientare al operatorilor economici din piaŃă, în spaŃiul economic
al Ńării şi nu numai.
Ca urmare, evaluarea economică şi financiară este singurul tip de
evaluare bazat pe expertiză şi diagnostic şi care are drept obiectiv
determinarea valorii de piaŃă (valorii de circulaŃie) a bunurilor, a firmelor
sau a unor valori derivate din valoarea de piaŃă.
Numeroasele metode de evaluare cunoscute, se pot grupa în funcŃie de
anumite criterii, pentru a identifica modul de abordare a evaluării dar şi a
furnizorului de servicii de evaluare.
176
 Astfel:
* în funcŃie de obiect, evaluările pot fi:
– evaluări de bunuri mobile şi imobile independente;
– evaluări de grupe de bunuri şi unităŃi generatoare de numerar;
– evaluări de active economice (secŃii, fabrici, magazine, părŃi ale
firmei etc.);
– evaluări de active şi elemente intangibile;
– evaluări de firme în ansamblul lor;
– şi altele;
* în funcŃie de metodă, evaluările se pot grupa în:
– evaluări patrimoniale;
– evaluări bazate pe performanŃă;
– evaluări combinate, care abordează atât latura cantitativă cât şi cea
calitativă;
– alte metode de evaluare, care au în vedere volumul de activitate, cifra
de afaceri, etc., etc.;
* în funcŃie de scop, evaluările se pot grupa în trei categorii:
– evaluări contabile, conform standardelor şi normelor contabile;
– evaluări administrative;
– evaluări economice şi financiare, singurele tipuri de evaluări bazate
pe expertiză şi diagnostic şi care au ca Ńintă finală determinarea valorii de
piaŃă;
* în funcŃie de beneficiar, evaluările pot fi: evaluări pentru asigurare,
evaluări pentru creditare, evaluări pentru impozitare etc.;
* în funcŃie de valorile obŃinute, evaluările se pot grupa în:
– evaluări care au la bază valoarea de piaŃă;
– evaluări care au la bază valori diferite de valoarea de piaŃă;
* dintr-un alt unghi, metodele de evaluare pot fi grupate în:
– metode aşa zise clasice, care se aplică la firmele necotate;
– metode bursiere, se aplică, de regulă, la firmele ale căror
titluri sunt tranzacŃionate pe o piaŃă reglementată.
Având în vedere clasificările prezentate mai sus, se desprinde uşor
faptul că, indiferent de metoda folosită, orice evaluare de activ sau de firmă
abordează fie latura cantitativă – patrimoniul, fie latura calitativă –
performanŃele financiare, fie pe ambele deodată – atât petrimoniul cât şi
performanŃele.
Instrumentul universal de lucru, potrivit standardelor internaŃionale şi
naŃionale de contabilitate, în care se găsesc informaŃiile cu privire la
patrimoniu şi la performanŃe, îl constituie bilanŃul contabil, componentă de
bază a situaŃiilor financiare pe care orice firmă trebuie să le elaboreze cel puŃin
anual.
BilanŃul contabil constituie, punctul de pornire în orice evaluare de
activ sau de firmă, dar numai punctul de pornire.
177
 Evaluarea unui activ sau firme se face pe baza bilanŃului economic al
activului sau firmei, un bilanŃ teoretic, de calcul, un bilanŃ abstract, elaborat de
experŃi exclusiv în scopul evaluării. Acest bilanŃ cuprinde un patrimoniu
exprimat în valori economice şi nu contabile, precum şi un rezultat finenciar,
profitul net, dar un profit determinat Ńinând seama de condiŃiile normale ale
pieŃei din care face parte firma sau activul.
Părăsirea bilanŃului contabil şi elaborarea bilanŃului economic se
realizează cu ocazia elaborării a două lucrări, indispensabile oricărei evaluări,
determinarea activului net corijat (ANC) al activului sau firmei şi
determinarea capacităŃii beneficiare (CB) a activului sau firmei.

1.6.2. Valoarea şi preŃul. Diferite tipuri de valori folosite în evaluare

Valoarea şi preŃul sunt două categorii economice distincte, uşor

confundabile. Valoarea este un concept ce nu poate fi disociat de calităŃile
fizice, intelectuale, morale ale cuiva (în cazul fiinŃelor) sau însuşiri fizice,
materiale ale unui bun, iar preŃul reprezintă expresia bănească a valorii mărfii.
Cele două categorii economice sunt diferenŃiate prin patru criterii:
– ca fel al mărimilor, preŃul este o mărime concretă, tangibilă, pe când
valoarea este o mărime convenŃională;
– ca număr, preŃul în orice tranzacŃie este unic, pe când valorile sunt
multiple;
– după locul de formare, preŃul se formeză pe piaŃă ca punct de
întâlnire între doi actori, un vânzător şi un cumpărător şi este rezultatul artei de
a negocia, diferită de arta de a evalua. Valoarea este rezultatul artei de a
evalua, ea se stabileşte folosind mintea şi imaginaŃia evaluatorului şi se găseşte
pe hârtie. Este firesc ca o valoare preluată de actorii negocierii să devină sau
nu preŃ;
– caracter obiectiv: preŃul este o mărime obiectivă în raport cu
evaluatorul şi subiectivă în raport cu părŃile negociatoare reflectând actul lor
de voinŃă; valoarea este o mărime obiectivă în raport cu actorii negocierii şi
subiectivă în raport cu evaluatorul, fiind creaŃia sa.

În evaluarea unui activ sau a unei firme, în funcŃie de scop şi de o serie

de alŃi factori, se pot folosi, în general, tipuri de valori, după cum urmeză:
– valoarea de piaŃă;
– valori diferite de valoarea de piaŃă (recunoscute de Standardele de
Evaluare).
* Valoarea de piaŃă este suma estimată pentru care o proprietate va fi
schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât,
într-o tranzacŃie cu preŃ determinat obiectiv, după o activitate de marketing

178
corespunzătoare, în care părŃile implicate au acŃionat în cunoştinŃă de cauză,
prudent şi fără constrângere45.
* Valori diferite de valoarea de piaŃă, numite şi baze de evaluare:
– valoarea de utilizare este valoarea pe care o anumită proprietate o are
pentru o utilizare specifică şi pentru un anumit utilizator şi de aceea nu este în
relaŃie cu piaŃa. Acest tip de valoare se referă strict la valoarea cu care o
anumită proprietate contribuie în firma din care face parte, fără a avea în
vedere cea mai bună utilizare a proprietăŃii sau suma de bani ce poate fi
obŃinută în urma vânzării sale;
– valoarea de investiŃie sau subiectivă este valoarea proprietăŃii pentru
un anumit investitor, pentru o categorie de investitori sau pentru obiective
(scopuri) de investiŃii identificate;
– valoarea de exploatare continuă este valoarea unei firme în ansamblul
ei. Conceptul de valoare de exploatare continuă poate fi aplicat numai pentru
proprietatea care reprezintă o parte a unei firme sau entităŃi;
– valoarea de asigurare este valoarea proprietăŃii dată de unele definiŃii
conŃinute într-o poliŃă sau contract de asigurare;
– valoarea de impozitare, de impunere sau valoarea impozabilă este o
valoare care se bazează pe definiŃiile conŃinute în legile ce se referă la
evaluarea, aprecierea şi/sau impozitarea proprietăŃii;
– valoarea de recuperare reprezintă valoarea unei proprietăŃi, cu
excepŃia terenului, dată mai degrabă de valorile materialelor pe care le conŃine
decât de continuarea utilizării, fără a necesita reparaŃii sau adaptări speciale;
– valoarea de lichidare sau valoarea de vânzare forŃată reprezintă suma
care ar putea fi primită, în mod rezonabil, din vânzarea unei proprietăŃi, într-o
perioadă de timp foarte scurtă pentru a fi conformă cu perioada de
comercializare necesară, specificată în definiŃia valorii de piaŃă;
– valoarea specială este un termen legat de un element extraordinar al
valorii, mai mare decât valoarea de piaŃă;
– valoarea de garantare a creditului ipotecar este valoarea proprietăŃii,
determinată de un evaluator, printr-o estimare prudentă a vandabilităŃii viitoare
a proprietăŃii, prin luarea în considere a aspectelor mentenabile pe termen lung
ale proprietăŃii, condiŃiilor normale şi locale de piaŃă, utilizării curente şi
utilizărilor alternative adecvate ale proprietăŃii. La estimarea valorii de
garantare a creditului ipotecar nu pot fi luate în considerare elementele
speculative;
– costul de înlocuire net este o metodă utilizată în raportarea
financiară, pentru a determina un surogat al valorii de piaŃă a proprietăŃilor
specializate şi cu piaŃă limitată, pentru care nu sunt disponibile informaŃii de
piaŃă. Acest tip de valoare poate fi descris atât ca o metodologie de evaluare,
cât şi ca o bază pentru valoare/tip de valoare definită.

45
Sorin Stan – “Bazele evaluării”, Modulul I, M 100, ColecŃia ANEVAR, 2006, pg.14.
179
 Se mai cunosc şi alte tipuri de valoare diferite de valoarea de piaŃă,
care sunt folosite în evaluarea instalaŃiilor, maşinilor şi echipamentelor:
– valoarea de licitaŃie realizabilă;
– valoarea de reconstituire;
– valoarea de despăgubire.
În cele ce urmeză ne vom referi la alte tipuri de valoare care nu sunt
conŃinute de Standardele de Evalure:
– valoarea intrinsecă;
– tipuri de valoare din Standardele InternaŃionale de Contabilitate.
* Valoarea intrinsecă a acŃiunii este o sumă care este justificată pentru
o acŃiune atunci când sunt luaŃi în considerare factorii primari de influenŃă.
Altfel spus, este o valoare a acŃiunii, care poate fi diferită de cursul curent de
piaŃă al acesteia. Este o valoare subiectivă în sensul că analistul trebuie să
utilizeze propriile sale judecăŃi pentru a odetermina şi deoarece estimările
valorii intrinseci vor fi diferite de la un analist la altul. Atributul intrinsec nu
trebuie interpretat că ar fi o valoare obiectivă, reală, un atribut propriu bunului.
* Tipuri de valoare din Standardele InternaŃionale de Contabilitate
(IAS):
– valoarea justă reprezintă suma la care poate fi tranzacŃionat un activ
sau decontată o datorie, de bună voie, între părŃi aflate în cunoştinŃă de cauză,
în cadrul unei tranzacŃii în care preŃul este determinat obiectiv (IAS 16-22). În
IAS 16 se precizează „valoarea justă a terenului şi clădirilor este determinată
de obicei de baza informaŃiilor de piaŃă printr-o evaluare care este făcută în
mod uzual de evaluatori profesionişti calificaŃi”;
– valoarea contabilă este valoarea la care un activ este inclus în bilanŃ,
după deducerea oricăror amortizări cumulate şi a oricăror pierderi cumulate
din depreciere (se mai numeşte şi valoarea netă contabilă – IAS 6, 36, 38);
– valoarea amortizabilă reprezintă costul unui activ sau o altă sumă ce
substituie costul în situaŃiile financiare, mai puŃin valoarea reziduală a
acestuia;
– valoarea realizabilă este valoarea în numerar sau echivalente de
numerar care poate fi obŃinută, în prezent, prin valoarea normală a activelor;
– valoarea realizabilă netă reprezintă preŃul de vânzare estimat ce ar
putea fi obŃinut pe parcursul desfăşurării a activităŃii, minus costurile estimate
pentru finalizarea bunului şi minus costurile necesare vânzării (IAS 2);
– valoarea recuperabilă reprezintă maximul dintre preŃul net de vânzare
şi valoarea de utilizare (IAS 36);
– valoarea recuperabilă reprezintă valoarea netă pe care o firmă se
aşteaptă să o obŃină pentru un activ, la sfârşitul duratei de viaŃă utilă a acestuia,
după scăderea costurilor aşteptate de cedare (IAS 16, 38);
– valoarea de utilizare reprezintă valoarea actualizată a fluxurilor
viitoare de numerar estimate, ce se aşteaptă să fie generate din utilizarea
continuă a unui activ şi din cedarea lui la sfârşitul duratei de viaŃă utilă.
180
 * Întrebări recapitulative:

– Care sunt elementele caracteristice noŃiunii de „preŃ”?

– De ce preŃul este elementul fundamental în economia de piaŃă?
– Statul trebuie să intervină în reglarea mecanismului economiei de
piaŃă prin preŃ?
– Care sunt strategiile firmelor în fixarea preŃurilor produselor sale?
ArgumentaŃi strategiile folosite la firma la care lucraŃi sau la o firmă oarecare.
– Cum se stabilesc preŃurile în cadrul monopolurilor naturale? DaŃi
exemple.
– Cum se procedează, la firma unde vă desfăşuraŃi activitatea, la
formarea preŃurilor şi apoi negocierea acestora?
– Dacă lucraŃi într-o firmă de construcŃii, cum se procedează la
întocmirea devizelor de lucrări, la formarea preŃului pe întreaga lucrare şi apoi
la negocierea acestora?
– dar dacă lucraŃi la o firmă de producerea oŃelurilor?
– dar dacă lucraŃi la o firmă de producerea pieselor pentru construcŃii
de maşini?
– dar dacă lucraŃi la firmă în srctorul agricol: producŃia de cereale,
producŃia de legume sau fructe, sectorul zootehnic sau în industria de
prelucrarea cărnii, de prelucrare a laptelui ş.a.m.d.?
– Când consideraŃi că se realizează cartelurile pe o piaŃă de tip oligopol
sau de tip monopol? ExplicaŃi.
– Care sunt comportamentele firmelor ce intră sub incidenŃa legislaŃiei
în domeniul concurenŃial?
– Care vunt operaŃiunile de concentrare economică pe piaŃa
românească?
– CunoaşteŃi cazuri de practicare a preŃurilor de ruinare sau a preŃurilor
de dumping a firmelor româneşti? DaŃi exemple.
– PreŃurile produselor şi tarifele serviciilor şi lucrărilor se determină în
mod liber prin concurenŃă, pe baza cererii şi ofertei? ArgumentaŃi.
– În economia de piaŃă concurenŃială românească există preŃuri şi tarife
controlate de stat? Dacă da, argumentaŃi. Dacă nu, argumentaŃi. Dacă da şi nu,
argumentaŃi.
– Care este rolul produsului etalon în determinarea preŃului produsului
nou? DaŃi exemple.
– Valoarea şi preŃul, două categorii economice. FaceŃi distincŃie între
ele.

* Propuneri de referate şi studii de caz:

– ÎnŃelegeri încheiate între subiecŃii economici urmărind restrângerea

libertăŃii concurenŃilor;
181
 – Necesitatea corelării preŃurilor pe piaŃa concurenŃială;
– ParticularităŃi ale formării preŃurilor în construcŃii-montaj. Metode.
Strategii;
– ParticularităŃi ale formării preŃurilor la carburanŃi. Metode. Strategii;
– Metode şi tehnici de calcul ale indicatorilor sistemului informaŃional
al preŃurilor;
– Adaptarea preŃurilor la cerinŃele pieŃei concurenŃiale;
– Fundamentarea şi actualizarea preŃurilor de ofertă la firma ...;
– InflaŃia, factor de influenŃă în fundamentarea nivelului preŃurilor pe
piaŃa concurenŃială;
– Politica preŃurilor şi strategia globală a firmelor;
– InfluenŃa preŃurilor asupra eficienŃei producătorilor şi
consumatorilor;
– PoziŃia dominantă pe piaŃă. Identificare şi abuz;
– Ajutorul de stat. Rol şi scop;
– PreŃurile de discriminare. PreŃurile de ruinare;
– PreŃurile de revânzare în practicile comerciale.

* Teste de evaluare sau autoevaluare

– Probleme rezolvate –

=Problema nr. 1=
Pentru produsele noi executate de către o firmă este necesar să se
determine (formeze) preŃurile la care îşi va vinde mărfurile, în condiŃii de
concurenŃă, cu mijloacele tehnice de care dispune, comparabile cu produsele
existente pe piaŃă (considerate etalon), în aşa fel încât să-şi recupereze
costurile de producŃie şi să obŃină şi un profit (de preferinŃă, cel prognozat).
Prin urmare, firma trece la întocmirea unei documentaŃii de preŃ, care
cuprinde, printre altele, o antecalculaŃie de preŃ, fişele tehnice privind
consumul de materii prime, materiale, materiale auxiliare, fişele tehnice
privind norma de muncă pentru operaŃiile executate de către muncitorii direct
productivi etc. A nu se uita că pentru fabricarea unor produse trebuie
respectate cu stricteŃe anumite STAS-uri, NID-uri etc.
AntecalculaŃia de preŃ pentru un anumit produs, poate cuprinde
următoarele articole (elemente) de calculaŃie, de exemplu:
1. Materii prime, materiale, materiale auxiliare (conform fişei de
consum46) = 151,00 lei;

46
Fişele privind consumurile de materiale şi fişele privind normele de muncă se elaborează de
către compartimentele de specialitate (tehnice şi economice) ale firmelor implicate în
fabricarea produselor, cu respectarea strictă a STAS-urilor, NID-urilor, etc. acolo unde este
cazul.
182
 2. Cheltuieli de transport – aprovizionare (2,5 %) = 3,78 lei;
Total = 154,78 lei;
3. Salarii directe (conform fişei privind norma de muncă) = 80,00 lei;
– obligaŃii la buget ≈ 35 % (impozit, CAS, şomaj, CASS, ş.a.) = 28,00
lei;
4. Dobânda (pentru creditele primite) = 3,00 lei;
5. Cheltuieli generale ale secŃiei (180 %), care se aplică la sal.dir. =
144,00 lei;
Cost de secŃie = 409,78 lei;
6. Cheltuieli generale ale firmei (15 %), care se aplică la cost. secŃie =
61,47 lei;
Cost de producŃie = 471,25 lei (TOTAL COSTURI);
7. Rata profitului (16 %), din BVC prognozat, se aplică la cost. prod. =
75,40 lei;
PREłUL DE PRODUCłIE = 546,65 LEI.

Se trece la negocierea preŃului şi constatăm că acesta s-a stabilit la

nivelul sumei de 525 lei. În acest moment firma trebuie să-şi reanalizeze
antecalculaŃia de preŃ, procedând la o nouă reîncadrare a tuturor elementelor de
calculaŃie, astfel încât produsul să fie realizat şi vândut cu profitul prognozat.
În aceste condiŃii, preŃul de producŃie (preŃul de livrare) al produsului
va fi de 525 lei, fără TVA.
La ieşire produsului pe poarta fabricii, preŃul de livrare cuprinde şi
TVA (19 %, după caz) = 525,00•1,19 = 624,75 lei.
sau:
525,00+(525,00•19:100) = 624,75 lei.

=Problema nr.2=
Presupunem că produsul respectiv se trimite la magazinul propriu al
firmei pentru comercializare direct către populaŃie.
În aceste condiŃii cunoaştem preŃul de aprovizionare (P.aprov.) cu TVA
în sumă de 624,75 lei. Mai ştim că magazinul respectiv aplică un adaos
comercial de 5 %. Trebuie să determinăm preŃul cu amănuntul (.P.A.) cu TVA,
adică preŃul cu care se vinde bunul respectiv la populaŃie.
Prima operaŃiune:
– se determină TVA-ul aferent preŃului de aprovozionare,
TVA p.aprov. = 624,75 • 19: 119 = 99,75 lei;
P.aprov. fără TVA = 624,75 – 99,75 = 525,00 lei;
apoi,
P.A. f .TVA = 525,00 • 1,05 = 551,25 lei;
sau,
P.A. f .TVA = 525,00 + 525,00 • 5: 100 = 551,25 lei;
183
 iar,
P.A. cuTVA = 551,25 • 1,19 = 655,99 lei;
Adaosul comercial în sumă absolută, ∑Ad.c. = 525,00 • 5 % = 26,25
lei;
TVA aferent Ad.c. = 26,25 • 19 % = 4,99 lei.
Pentru a vedea dacă calculele efectuate sunt corecte se face proba:
525,00+26,25+99,75+4,99=655,99 lei, este tocmai preŃul de vânzare cu
amănuntul, adică preŃul corect determinat.

= Problema nr.3=
Presupunem că marfa respectivă are ca destinaŃie un comerciant cu
ridicata (C.R., se ştie că aceştia cumpără mărfuri în partizi mari şi le revinde în
partizi mai mici). Pentru revânzarea mărfii respective se aplică un adaos
comercial de 7 %, iar preŃul de aprovizionare cu TVA se cunoaşte (624,75 lei).
Prima operaŃiune:
– se determină TVA-ul aferent preŃului de aprovozionare,
TVA p.aprov. = 624,75 • 19: 119 = 99,75 lei;
P.aprov. fără TVA = 624,75 – 99,75 = 525,00 lei;
Apoi determinăm preŃul cu ridicata al C.R. (P.R.), adică preŃul de
revânzare către alŃi beneficiari:
P.R. f .TVA = 525,00 • 1,07 = 561,75 lei;
sau,
P.R. f .TVA = 525,00 + 525,00•7:100 = 561,75 lei;
P.R. cuTVA = 561,75 • 1,19 = 668,48 lei;
Adaosul comercial în sumă absolută, ∑Ad.c. = 525,00 • 7 % = 36,75
lei;
TVA aferent Ad.c. = 36,75 • 19 % = 6,98 lei.
Pentru a vedea dacă calculele efectuate sunt corecte se face proba:
525,00+36,75+99,75+6,98=668,48 lei, este tocmai preŃul de revânzare
cu ridicata al comerciantului cu ridicata către alŃi beneficiari , adică preŃul
corect determinat.

=Problema nr.4=
Presupunem că acest produs se vinde de către comerciantul cu ridicata
la un comerciant cu amănuntul (cel din urmă are rolul de a desface marfa
direct la populaŃie, pentru consum).
Prin urmare, avem:
PreŃul de aprovizionare cu TVA = 668,48 lei;
Adaosul comercial practicat de către comerciantul cu amănuntul = 15
%;

184
 Trebuie să determinăm preŃul cu amănuntul (P.A.) cu TVA, adică
preŃul la care se vinde marfa respectivă direct la populaŃie, pentru consum.
Prima operaŃiune:
– se determină TVA-ul aferent preŃului de aprovozionare,
TVA p.aprov. = 668,48 • 19: 119 = 106,73 lei;
P.aprov. fără TVA = 668,48-106,73 = 561,75 lei;
P.A. fTVA = 561,75 • 1,15 = 646,01 lei;
sau,
P.A. fTVA = 561,75+561,75•15:100 = 646,01 lei;
P.A. cuTVA = 646,01•1,19 = 768,75 lei;
Adaosul comercial în sumă absolută, ∑Ad.c. = 646,01 • 15 % = 84,27
lei;
TVA aferent Ad.c. = 84,26 • 19 % = 16,01 lei.
Pentru a vedea dacă calculele efectuate sunt corecte se face proba:
561,75+106,73+84,26+16,01= 768,75 lei, este tocmai preŃul cu
amănuntul la care se desface marfa direct la populaŃie, pentru consum, adică
preŃul corect determinat.

*
Pentru a trece la următorul exemplu, sunt necesare câteva precizări
în legătură cu noŃiunile de adaos comercial şi rabat comercial:
– adaosul comercial se adaugă;
– rabatul comercial se scade (din preŃul cu amănuntul şi reprezintă
tocmai partea ce se cuvine comerciantului cu amănuntul pentru mărfurile
vândute direct la populaŃie);
– adaosul comercial exprimat în procente este mai mare decât
procentul rabatului comercial, deoarece au baze de raportare diferite. Baza
de raportare a adaosului comercial este mai mică decât baza de raportare a
rabatului comercial;
– în sumă absolută, atât adaosul comercial cât şi rabatul comercial
sunt egale;
– atât adaosul comercial cât şi rabatul comercial (în sumă absolută)
reprezintă tocmai diferenŃa dintre preŃul cu amănuntul (P.A.) şi preŃul cu
ridicata (P.R.), adică diferenŃa dintre preŃul de vânzare şi cel de
aprovizionare.

=Problema nr.5=
Presupunem preŃul cu ridicata cu TVA al unui produs (P.R.) vândut de
un comerciant cu ridicata în sumă de 126,00 lei. Ni se spune că avem un rabat
comercial (R.c.) de 17 %. Acesta se cedează comerciantului cu amănuntul
pentru vânzarea bunului.

185
 Trebuie să determinăm preŃul cu amănuntul cu TVA (P.A. cuTVA ) şi să
facem proba la calculele efectuate.
Prima operaŃiune:
– se determină TVA-ul aferent P.R.,
126 • 19
TVA PR = = 20,12 lei;
119
P.R. fTVA = 126,00 – 20,12 = 105,88 lei;
Se ştie că:
P.A. – R.c. = P.R.;
17
P.A. – P.A.• = 105,88;
100
P.R. • 100
P.A. fTVA = → Formula sutei micşorate.
100 − % R.c.
105,88 • 100
P.A. fTVA = = 127,57 lei;
100 − 17
P.A. cuTVA = 127,57•1,19 = 151,81 lei;
sau,
P.A. cuTVA = 127,57 + 127,57•19:100 = 151,81 lei;
∑R.c.= 127,57•17 % = 21,69 lei;
sau,
P.R. • % R.c. 105,88 • 17
∑R.c. = = = 21,69 lei; Conform formulei
100 − % R.c. 100 − 17
sutei micşorate;
∑R.c. cuTVA = 21,69•1,19 = 25,81 lei;
TVA R.c. = 21,69•19:100 = 4,12 lei;

Proba:
P.A. – R.c. = P.R.
151,81 – 25,81 = 126, 00 lei;
127,57 – 21,69 = 105,88 lei.

=Problema nr.6=
Presupunem că un comerciant cu amănuntul vinde un produs la preŃul
cu amănuntul cu TVA (P.A. cuTVA ) în sumă de 185,00 lei. Se mai cunoaşte, de
data aceasta, adaosul comercial (Ad.c.) de 12 %.
Trebuie să determinăm preŃul cu ridicata cu TVA (P.R. cuTVA ) practicat
de comerciantul cu ridicata.
Prima operaŃiune:
– se determină TVA-ul aferent preŃului cu amănuntul,
186
 TVA PA = P.A.•19:119 = 185•19:119 = 29,54 lei;
P.A. fTVA = 185,00 – 29,54 = 155,46 lei;
Se ştie că:
P.R. + Ad.c. = P.A.
P. A. • 100
P.R. = → Formula sutei majorate;
100 + % Ad .c.

12
P.R. + P.R.• = 155,46 ;
100
155,46 • 100
P.R. = = 138,80 lei;
100 + 12
P.R. fTVA = 138,80 lei;
P.R. cuTVA = 138,80•1,19 = 165,17 lei;
P. A. • % Ad .c. 155,46 • 12
∑Ad.c. = = = 16,66 lei; Conform formulei
100 + % Ad .c. 100 + 12
sutei majorate;
sau,
∑Ad.c. = 138,80•12 % = 16,66 lei.
TVA Ad .c. = 16,66•19 % = 3,17 lei;
∑Ad.c. cuTVA = 16,66•1,19 = 19,83 lei;

Proba:
P.R. + Ad.c. = P.A.
165,17+19,83 = 185,00 lei;
138,80+16,66 = 155,46 lei.

=Problema nr.7=
(modificarea preŃurilor şi reacŃiile propagate)
Deoarece piaŃa este supusă unor schimbări permanente, iar firmele
(inclusiv cele de pe piaŃa românească) trebuie să se adapteze noilor condiŃii
economice, sunt necesare modificările de preŃuri după o anumită perioadă.
Aceasta atrage după sine reacŃii ale cumpărătorilor, ale concurenŃilor şi ale
liderului pieŃei. Totodată, firma este obligată să reacŃioneze şi la modificările
de preŃuri efectuate de concurenŃi. În acest sens, în funcŃie de obiectivele
urmărite şi de situaŃiile care apar, o firmă este nevoită să-şi micşoreze sau şă-şi
majoreze preŃurile. Spre deosebire de firmele din Ńările cu economie de piaŃă
dezvoltată, firmele româneşti se află într-o permanentă mişcare din punct
de vedre al preŃurilor, datorată în primul rând dificilei perioade de tranziŃie
prin care a trecut şi mai trece Ńara.
Astfel:
187
 * Reducerea preŃurilor (cazuri rare întâlnite în România) poate fi
determinată de mai mulŃi factori, între care amintim:
– excesul de capacitate. Acest factor este specific firmelor care nu au
suficiente comenzi şi sunt contrânse să-şi reducă preŃurile pentru creşterea
vânzărilor;
– reducerea cotei de piaŃă. Fenomenul acesta se poate opri şi apoi mări
prin practicarea unor preŃuri mai reduse, de penetrare;
– decizia firmei de a obŃine o cotă importantă de piaŃă sau chiar poziŃia
de lider. Aici se porneşte de la prezumŃia că preŃurile mai mici asigură o
creştere a volumului vânzărilor, stimulează cererea fără să scadă rentabilitatea
produsului, deoarece scad în mod corespunzător costurile pe produs;
– apariŃia unor perioade de criză (recesiune) economică. În acest timp
consumatorii îşi îndreaptă atenŃia spre produse mai ieftine.
Reducerile de preŃuri sunt însoŃite de anumite riscuri, capcane:
– capcana calităŃii scăzute, în percepŃia consumatorilor, datorită
preŃului mai mic;
– capcana cotei de piaŃă fragile, adică prin practicarea unor preŃuri mai
mici poate creşte cota de piaŃă, dar nu şi fidelitatea consumatorilor. Aceştia se
pot orienta apoi spre alte firme care vor practica preŃuri şi mai mici;
– capcana buzunarelor subŃiri. Există şi riscul ca reducerea preŃului să
nu fie urmată automat de creşterea vânzărilor, care să determine reducerea
costului produsului şi să menŃină rentabilitatea.
* Creşterea preŃurilor (operaŃiune specifică firmelor din România după
1989, datorită unei creşteri exagerate a cererii şi a unei oferte neputincioase şi
slabă calitativ) este o operaŃiune ce tentează multe firme, datorită faptului că o
uşoară majorare poate conduce la o creştere considerabilă a profitului, în
aceleaşi condiŃii ale costurilor şi volumului vânzărilor. În acest sens se cuvine
a fi prezentat exemplul de mai jos:

Înainte de majorare: După majorarea preŃului:

PreŃul produsului (unităŃi 1.100 (creşterea preŃului cu 10%)
monetare) 1.000
Costul produsului 800 800
BucăŃi vândute 4.000 4.000
Încasări (venituri) totale 4 mil. 4.4 mil.
Costuri totale 3.2 mil. 3.2 mil.
Profitul total 800 mii 1.2 mil. (creşterea profitului la 50%)

Creşterea profitului poate fi determinată de factori ca: cererea

execedentară comparativ cu oferta, concurenŃa slabă, inflaŃie, creşterea
unor elemente de costuri fără să fie compensată de o creştere a
productivităŃii muncii, alte situaŃii conjunctuale favorabile etc., situaŃie în
care s-au regăsit majoritatea firmelor româneşti după 1990. În general,
188
pentru a nu reduce credibilitatea firmei, majorările de preŃuri trebuie să fie
însoŃite de comunicări şi explicaŃii.
Creşterea preŃului “real” se poate face atât pe căi directe, cât şi pe căi
indirecte, cu impact diferit asupra cumpărătorilor. Deci, pe lângă creşterile de
preŃuri directe bruşte sau repetate, măsurabile şi observabile, o firmă mai poate
folosi şi alte variante de mişcare indirectă, deghizată, invizibilă a preŃurilor şi
anume:
– adoptarea cu întârziere a preŃului. Firmele cu ciclu lung de fabricaŃie
a produselor practică asemenea metode în momentul livrării;
– utilizarea clauzei de indexare a preŃului în raport cu rata inflaŃiei sau
cursul de schimb al monedei;
– separarea şi tarifarea distinctă a elementelor unei oferte-pachet
(servicii, accesorii care însoŃesc produsul) faŃă de situaŃia anterioară, păstrând
neschimbat preŃul produsului;
– reducerea cotelor de rabat şi a situaŃiilor în care se află;
– reducerea gamei sau numărului serviciilor asociate produsului
(montarea, livrarea gratuită sau garantarea pe termen lung);
– reducerea dimensiunilor şi a unor caracteristici ale produsului, cu
menŃinerea neschimbată a preŃului;
– înlocuirea materialelor, ingredientelor sau ambalajelor mai scumpe
cu altele mai ieftine în vederea reducerii costurilor, dar fără reducerea preŃului.
* ReacŃii la modificările de preŃuri
Modificarea preŃurilor este un fenomen ce poate afecta deodată pe
clienŃi, concurenŃi, distribuitori şi furnizori, uneori poate provoca chiar reacŃii
din partea organelor statului.
* ReacŃii ale clienŃilor
Modul de a reacŃiona al clienŃilor la modificările de preŃuri este
dependent de mai mulŃi factori: percepŃia cumpărătorului asupra produsului,
puterea lui financiară, statutul social şi cultural, trăsături psihologice şi de
comportament, natura produsului şi condiŃiile de vânzare etc. Modificările de
preŃuri sunt interpretate în mai multe cazuri în mod eronat. De exemplu, firma
care reduce preŃurile poate fi cauzată de scăderea calităŃii produsului, de
învechirea sa , urmând să fie înlocuit, sau de dificultăŃi economice şi
financiare. În această situaŃie clientul poate să-şi amâne decizia de cumpărare
sperând într-o reducere în continuare a preŃului sau în apariŃia unui nou
produs.
Uneori, majorările de preŃuri conduc la descurajarea vânzărilor, dar pot
lăsa unele amprente asupra cumpărătorului, creându-i imaginea unui produs cu
o valoare deosebită, foarte căutat şi care trebuie cumpărat. Alteori, majorările
de preŃuri, îi pot inocula cumpărătorului imaginea unui vânzător cu pretenŃii de
preŃuri exagerate, speculant.
ClienŃii sunt sensibili, în general, la preŃul produselor care sunt mai
scumpe (de valoare mare) sau sunt achiziŃionate în mod frecvent şi observă
189
mai greu creşterea de preŃuri la articolele mai ieftine sau la care le
achiziŃionează mai rar. Deşi cumpărătorii sunt interesaŃi de preŃ, dau o
importanŃă mult mai mare costurilor totale ale obŃinerii, utilizării şi întreŃinerii
produsului.
* ReacŃii ale concurenŃei la modificările de preŃuri
La modificările de preŃuri de către o firmă, concurenŃa va reacŃiona cu
atât mai puternic, cu cât numărul firmelor este mai mic, produsele sunt mai
omogene şi cumpărătorii sunt bine informaŃi. Ca urmare, pentru firma în cauză
se pune problema anticipării şi evaluării reacŃiilor concurenŃei în baza unor
informaŃii referitoare la:
– reacŃiile concurenŃiilor la modificările anterioare de preŃuri;
– politicile de preŃuri ale concurenŃilor şi interesele urmărite;
– situaŃia financiară actuală a concurenŃilor, vânzările realizate,
capacităŃile de producŃie, fidelitatea clienŃilor lor;
– obiective fixate. Dacă o firmă concurentă îşi propune să câştige un
anumit segment de piaŃă, se poate aştepta ca ea să reacŃioneze tot cu o
modificare a preŃului, iar dacă va urmări maximizarea profitului poate
răspunde prin creşterea preŃului, intensificarea publicităŃii sau îmbunătăŃirea
calităŃii produsului. Dacă pe piaŃă se află mai mulŃi concurenŃi, atunci firma
respectivă trebuie să aprecieze cât mai exact reacŃia probabilă a fiecăruia. Este
posibil ca reacŃia lor să fie aceeaşi, iar dacă sunt difeenŃe importante (de
mărime, de cotă de piaŃă etc.), între ele, nu vor reacŃiona în acelaşi mod şi
trebuie analizaŃi separat.
* ReacŃii ale liderului pieŃei
La o reducere agresivă a preŃului de către firmele mai mici, care
încearcă să-şi câştige o poziŃie pe piaŃă, reacŃia liderului pieŃei constituie o
particularitate în acest sens. Dacă produsul unei firme este asemănător celui al
liderului, prin preŃul mai mic firma încearcă să “fure” din cota de piaŃă a celui
care domină piaŃa. PosibilităŃile de reacŃie ale liderului pieŃei, după opinia lui
Ph. Kotler în acest caz, constituie în următoarele variante:
– menŃinerea neschimbată a preŃului. Liderul se bazează pe o clientelă
fidelă, considerând că nu va pierde prea mult din cota de piaŃă, dar ar putea
câştiga uşor în viitor, în schimb ar putea să piardă prea mult dacă ar reduce
preŃul. Sunt şi argumente împotriva menŃinerii preŃurilor: concurenŃii se vor
bucura de o încredere tot mai mare, în lipsa reacŃiei liderului, cota de piaŃă
(segmentul de piaŃă) a acestuia se reduce semnificativ şi va fi greu de
recuperat în viitor, scade încrederea şi fidelitatea clienŃiilor săi etc.;
– menŃinerea preŃului combinată cu îmbunătăŃierea nivelului calitativ
perceput al produselor sale faŃă de cel al produselor concurenŃei. Ar părea o
lipsă mascată de reacŃie, dar liderul are puterea de a contracara prin
îmbunătăŃirea valorii produslui, serviciilor şi comunicaŃiilor. MenŃienrea
preŃului şi efectuarea unor investiŃii pentru a îmbunătăŃi calitativ produsul este
o variantă mai puŃin costisitoare decât reducerea preŃului şi a ratei profitului;
190
 – reducerea preŃului său până la cel practicat de concurenŃă. Liderul ar
putea face acest lucru bazându-se pe argumentele: crescând volumul
vânzărilor, va scădea nivelul costurilor, iar preŃurile se pot reduce: pentru că
cererea este sensibilă la preŃ, fără o reducere a acestuia s-ar putea pierde
poziŃia ocupată pe piaŃă care va fi greu de recâştigat. Nu este recomandată
scăderea calităŃii produselor odată cu reducerea preŃului, a serviciilor şi a
comunicaŃiilor referitoare la produs, în scopul menŃinerii constante a nivelului
profitului, deoarece pe termen lung şi-ar reduce poziŃia ocupată pe piaŃă;
– creşterea preŃului şi a calităŃii produsului. Odată preŃul crescut,
liderul este obligat să îmbunătăŃească concomitent şi calitatea produslui sau să
lanseze noi mărci de produse pe piaŃă prin care să anihileze atacurile
concurenŃilor;
– lansarea unor noi produse sau a unei linii de produse mai ieftine, ori
crearea unei mărci noi de produs cu un preŃ mai mic. Varianta poate fi
recomandată numai când segementul de cumpărători care se pierde este mai
sensibil la preŃ decât la calitatea produsului.
* ReacŃii ale firmei la modificările de preŃuri ale concurenŃilor
În această situaŃie trebuie clarificată reacŃia firmei la modificările de
preŃuri iniŃiate de concurenŃă. Dacă piaŃa se caracterizează printr-o mare
omogenitate a produselor, variante prea multe de ales nu sunt pentru firmă.
Poate să majoreze preŃul concomitent cu o creştere a calităŃii sau să procedeze
la o reducere a preŃului.
Când piaŃa se caracterizează printr-o neomogenitate a produselor, firma
are posibilitatea de a reacŃiona în mai multe feluri, deoarece sunt mai mulŃi
factori care atenuează sensibilitatea cumpărătorilor faŃă de diferenŃele mici
dintre preŃuri.
ReacŃia firmei trebuie să se bazeze pe răspunsurile la mai multe
întrebări care s-ar putea pune:
– care este motivaŃia modificării preŃurilor de către concurenŃi:
acapararea pieŃei, utilizarea excedentului de capacitate, modificarea costurilor
de producŃie, modificarea preŃurilor la nivelul întregii ramuri?
– modificarea preŃurilor este continuă sau temporară?
– care vor fi efectele asupra vânzărilor, cotei de piaŃă şi asupra
profitului firmei dacă nu reacŃionează?
– cum reacŃionează celelalte firme concurente?
– care sunt reacŃiile probabile ale concurenŃilor la reacŃia firmei în
cauză?
ReacŃia cea mai potrivită a firmei diferă de la o situaŃie la alta şi ea
trebuie să Ńină seama şi de alŃi factori: faza în care se află produsul în cadrul
ciclului său de viaŃă, ponderea produsului în gama sentimentală a firmei,
evoluŃia costurilor în raport cu volumul vânzărilor, calitatea şi imaginea
produsului propriu, fidelitatea clientului, planurile şi resursele concurenŃei,
sensibilitatea cererii faŃă de preŃ şi calitate etc.
191
 Nu întotdeauna este posibil de realizat o fundamentare a reacŃiei,
deoarece concurenŃa are grijă să pregătească atacul cu mult timp înainte, iar
firma trebuie să reacŃioneze hotărât şi în scurt timp. În vederea reducerii
timpului de reacŃie la o modificare a preŃului iniŃiată de un concurent, este
necesar ca firma să anticipeze aceste modificări şi să pregătească un plan
dinainte cu modalităŃile în care ea va reacŃiona.

=Problema nr.8=
(preŃuri stabilite după cerere)
În acest sens am efectuat un studiu (sondaj) în anul 2004 (unde sunt
exprimate preŃurile în lei vechi, înainte de denominarea „leului”47) privind
produsul „făină albă”, tip 000 (fabricat de o firmă cu capital privat
S.C.”MODAN” S.A.), unde au fost chestionate 10000 persoane (la 40 de
magazine din Ńară) ce au indicat preŃuri cuprinse între: 5000 lei/kg şi 6200
lei/kg (respectiv: 5000, 5200, 5400, 5600, 5800, 6000 şi 6200) după cum se
vede din tabelul de mai jos:

Persoane ce Ponderi Persoane ce Ponderi Procentul

au indicat cumulate (A) au indicat cumulate (B) clienŃilor
preŃul ca preŃul ca potenŃiali (B-
limită limită A-1)
maximă (% minimă (%
în total) în total)
1 2 3 4 5
0 0 5 5 5
1 1 25 30 30
5 6* 42 72 71
15 21 18 90* 84
46 67 8 98 77
30 97 2 100 33
3 100 0 100 3

Pe baza datelor din tabel, se poate observa, de exemplu, că în cazul

preŃului de 5600 lei/kg, procentajul consumatorilor pentru care acest preŃ nu
este prea mic este egal cu 90%, în timp ce procentajul consumatorilor pentru
care preŃul este prea ridicat (peste limita maximă) este de 6%. În vederea
aprecierii fiecărui preŃ, procentajul potenŃialilor cumpărători, în ultima coloană
s-a făcut diferenŃa dintre aceste procente. Deci: pentru preŃul de 5400 lei/kg →
procentajul potenŃialilor cumpărători este de 72 % – 1 % = 71 %; pentru

47
- Legea nr. 348 din 14 iulie 2004 privind denominarea « leului ».
192
preŃul de 5600 lei/kg → procentajul potenŃialilor cumpărători este de 90%-6%
= 84%; pentru preŃul de 5800 lei/kg → procentajul potenŃialilor cumpărători
este de 98 % – 21 % = 77 %.
Pe baza datelor culese am putut determina zona preŃurilor de referinŃă
şi zona de preŃ optim care permite maximizarea vânzărilor, a cifrei de afaceri
sau/şi a profitului. Folosindu-ne de datele din coloana cinci a tabelului putem
face o reprezentare grafică (curba – clopot a lui Gauss – Laplace) care
sugerează zona preŃului favorabil pentru firma luată în studiu.

Din graficul de mai sus, putem desprinde uşor faptul că zona preŃului
favorabil este cuprinsă între 5400 lei/kg şi 5800 lei/kg, deoarece preŃurile de
5400, 5600 şi 5800 lei/kg sunt acceptate de cel puŃin 71% din persoanele
chestionate.
Aşa după cum s-a spus, la sondajul efectuat au participat 10.000 de
persoane şi presupunem că fiecare cumpără, până la urmă câte 1kg, la unul din
preŃurile de referinŃă. Prin urmare, putem estima cifra de afaceri potenŃială în
cazul fiecărui nivel de preŃ care s-ar putea fixa.
Deci:

193
PreŃul -lei- Nr. cumpărători (nr. Cifra de afaceri(preŃ • nr.kg.făină)
kg făină vândute)
5400 10.000 x 71% = 7.100 kg 5.400 x 7.100 = 38.340.000.000
lei vechi, adică 3.834.000 lei noi
5600 10.000 x 84% = 8.400 kg 5.600 x 8.400 = 47.040.000.000
lei vechi, adică 4.704.000 lei noi
5800 10.000 x 77% = 7.700 kg 5.800 x 7.700 = 44.660.000.000
lei vechi, adică 4.466.000 lei noi
Din calculul de mai sus, se poate concluziona că firma analizată poate
să opteze pentru preŃul de 5800 lei/kg (0,58 lei noi/kg), dacă doreşte să
maximizeze profitul pe termen scurt (încasările sunt destul de mari pentru cele
7700 kg vândute) sau de 5600 lei/kg (0,56 lei noi/kg) dacă doreşte să
maximizeze cifra de afaceri, ori preŃul de 5400 lei/kg (0,54 lei noi/kg) dacă
intenŃionează să-şi extindă piaŃa de desfacere.
Zona preŃurilor acceptate de piaŃă se poate reda şi grafic, rezultatele din
datele coloanelor 2 şi 4 ale tabelului mai sus prezentat:

194
 Zona cuprinsă între cele două curbe (a preŃurilor prea mici şi a
preŃurilor excesive, maxime) este zona de acceptabilitate a preŃurilor de către
piaŃă. PreŃul psihologic este preŃul care corespunde celui mai mare ecart între
cele două curbe, adică a celei mai largi zone de acceptabilitate de către piaŃă.
În cadrul acestui ecart al zonei, firma îşi poate alege o anumită strategie de
preŃ, în concordanŃă cu obiectivele stabilite prin politica de marketing.
Elasticitatea cererii în raport cu preŃul oscilează în funcŃie de etapele
ciclului de viaŃă al produsului, în sensul că (în general) ea descreşte după
lansarea produsului pe piaŃă, trece printr-un minim în perioada de maturitate şi
creşte în continuare. Astfel, preŃul optim pentru o firmă este o funcŃie a
elasticităŃii:

e
P= ⋅ f (cm ) 48
1+ e

în care:
e – elasticitatea cererii în raport cu preŃul ( e ≤ −1 );
cm – costul marginal;
e
= profitul marginal al firmei.
1+ e

În funcŃie de elasticitatea cererii, strategiile de preŃuri pot să difere de

la o piaŃă la alta şi de la o perioadă la alta, chiar în cadrul aceleiaşi pieŃe.
Datorită elasticităŃii diferite a cererii pe pieŃele respective (în diferite etape a
vieŃii produsului) se creează posibilitatea practicării unor preŃuri ridicate la
unele pieŃe şi mai scăzute pe altele. Prin urmare, pot apărea strategii de preŃuri
înalte (skimming prices) sau preŃuri joase (penetration prices).
PreŃurile: 5000; 5200; 5400; 5600 şi 5800 6000 lei vechi, corespund
preŃurilor în lei noi astfel: 0,50; 0,52, 0,54; 0,56; 0,58 şi 0,60.

* Bibliografie selectivă:

– Beju, V., „PreŃuri”, Ed. Economică, Bucureşti,2000;

– Carmen Comăniciu – “Fiscalitate: valenŃe multidimensionale”, Ed.
UniversităŃii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2005;
– Işfănescu, A., Şerban, C., Stănoiu, A. C., „Evaluarea întreprinderii”, Ed.
Universitară, Bucureşti, 2003;

48
H. Simon – “Dinamics of Price Elasticity and Branad Life Cyles: An Empirical Study”,
Journal of Marketing Research, 1979, pg. 439-452, citat după P.L. Dubois, A. Lolibert,
“Marketing. Teorie şi practică”, trad. D. Dican şi Sabina Funar, Univ. Şt. Agr. Cluj-Napoca,
1994, pg. 152.
195
– Kotler, Ph., „Managementul marketingului”, ediŃia a IV-a, Ed. Teora,
Bucureşti, 2006;
– Toma, M., „IniŃiere în evaluarea întreprinderilor”, ediŃia a II-a, Ed.
CECCAR, Bucureşi, 2007;
– Moga, I., „PreŃuri prin concurenŃă. ConcurenŃa prin preŃuri”, Ed. Continent,
Sibiu, 2004;
– Moşteanu, T. (coordonator), „PreŃuri şi concurenŃă” , Ed. Universitară,
Bucureşti, 2006;
– „PreŃuri şi concurenŃă”, Ed. Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1997;
– Virgil Nicula – “Tehnica operaŃiunilor de turism”, Ed. Alma Mater, Sibiu,
2002, pg. 15;
– Platis, M., „PreŃul şi formarea lui”, Ed. Economică, Bucureşti, 2000;
– Stancu, S., „CompetiŃia pe piaŃă şi echilibrul economic”, Ed. Economică,
Bucureşti, 2002;
– Marin Toma – “IniŃiere în evaluarea întreprinderilor”, ediŃia a II-a, Ed.
CECCAR, Bucurşti, 2007, pg.16.
– *** Legea concurenŃei nr. 21/1996, modificată şi completată prin O.U.G. nr.
121/2003, aprobată prin Legea nr. 184/17.05.2004, publicată în
.M.O. nr. 461/24.05.2004;
– *** Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003 privind implementarea
regulilor de concurenŃă prevăzute în articolele 81 şi 82 ale
Tratatului de la Roma (CE), regulament intrat în vigoare la 1
mai 2004;
– *** Legea ajutorului de stat, O.U.G. nr. 117/21.12.2006 privind procedurile
naŃionale în domeniul ajutorului de stat, publicată în M.O. nr.
1042/28.12.2006, aprobată prin Legea nr. 137/2007;
– Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităŃilor comerciale de stat, ca
regii autonomie şi societăŃi comerciale. H.G. României nr.
1109/1990 privind liberalizarea preŃurilor;
– OrdonanŃa Guvernului României nr. 3/1992, privind taxa pe valoarea
adăugată şi normele de aplicare. Cadrul general de aşezare a
taxei pe valoarea adăugată este asigurat de O.U.G. nr. 17/2000,
publ. în M.O. nr. 113/2000.
– Alte surse de inspiraŃie: site – ul www.competition.ro Consiliul ConcurenŃei
– România, Rapoartele de activitate ale Consiliului ConcurenŃei
pe perioada 1997 – 2008, Buletine informative.
– Autoritatea pentru concurenŃă, în cazul României, însemnă Consiliul
ConcurenŃei – la nivel central şi Inspectoratele judeŃene pentru
concurenŃă – la nivel teritorial.

196
 Capitolul II

2. CONCURENłA

* Obiectivele capitolului:

– însuşirea noŃiunilor şi regulilor de bază privind concurenŃa;

– însuşirea procedurilor prin care se asigură transpunerea în practică a
reglementărilor în materie de concurenŃă;
– prezentarea aspectelor care necesită intervenŃia statului în realizarea
protecŃiei concurenŃei economice;
– rolul ajutorului de stat în menŃinerea echilibrului economic.

* Rezumatul pe scurt al capitolului

O economie de piaŃă este de neconceput fără concurenŃă. Iată de ce, în

ConstituŃie, în completarea caracterizării conform căreia „Economia României
este economie de piaŃă, bazată pe libera iniŃiativă şi concurenŃă” (alin.1, art.
135), se apreciază că „Statul trebuie să asigure, …, libertatea comerŃului,
protecŃia concurenŃei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de producŃie” (lit.a, alin.2. art 135).
În cadrul unui sistem bazat pe economia de piaŃă, concurenŃa este
benefică în primul rând, pentru consumatori, dar şi pentru producători. Primii
au posibilitatea de a-şi satisface necesităŃile de consum potrivit, gusturilor şi
posibilităŃilor lor financiare, în vreme ce producătorii sunt stimulŃi să producă
mai bine şi mai eficient.
ExistenŃa unui mediu concurenŃial normal determină o alocare optimă a
resurselor către firmele cele mai eficiente. De acest fapt poate profita
societatea în ansamblul său. Prin urmare, datorită concurenŃei, se realizează o
selecŃie naturală a firmelor. În cele din urmă, această selecŃie nu se poate lăsa
la voia întâmplării. De-a lungul timpului, s-a simŃit nevoia ca statul să
intervină, prin impunerea unor reguli de desfăşurare a concurenŃei economice,
reguli de pe urma cărora să beneficieze atât consumatorii cât şi competitorii.
Acesta a fost şi motivul pentru care, chiar într-o economie eminamente
liberală (SUA) afost adoptată legea antitrust încă de la sfârşitul secolului XIX,
apoi Uniunea Europeană prin Tratatul de la Roma elaborează legislaŃia privind
protecŃia concurenŃei bazată pe articolele 85 şi 86, iar România, pentru
armonizarea legislaŃiei cu cea europeană în domeniu, adoptă Legea
concurenŃei în anul 1996. În acest context, putem spune că politicul joacă un
rol important în economia de piaŃă concurenŃială. Astfel, în sensul cel mai larg,
197
prin politica în domeniul concurenŃei, se înŃelege acel set de instrumente care
stau la baza creării, protejării dezvoltării mecanismelor pieŃei libere, factor
esenŃial pentru buna funcŃionale a unor firme eficiente atât pe plan naŃional,
cât şi internaŃional. Politicile concurenŃei încearcă să prevină practicile
anticoncurenŃiale, dar şi modificările în structura industrială care facilitează
aceste practici. Impactul substanŃial al politicilor în domeniul concurenŃei
asupra proceselor de ajustare structurală şi, implicit, asupra eficienŃei
economice este recunoscut din ce în ce mai mult de către specialişti. Aceste
politici se bazează pe recunoaşterea faptului că funcŃionarea unor pieŃe
concurenŃiale este mecanismul cel mai potrivit pentru punerea la dispoziŃia
firmelor unor informaŃii esenŃiale necesare în luarea deciziilor economice cele
mai corecte.
Politica de protecŃie a concurenŃei, de regulă, îşi propune să realizeze
unele obiective foarte clare. Astfel, principalul obiectiv l-ar constitui
promovarea concurenŃei, în scopul creşterii eficienŃei economice şi a bunăstării
consumatorilor. Nu sunt puŃine Ńările care promovează, în acest domeniu, o
politică cu obiective multiple, sub denumirea generică de „promovare a
interesului public” (dezvoltare regională, ocuparea mâinii de lucru, echitatea,
pluralismul, difuzarea puterii economice prin promovarea firmelor mici şi
mijlocii ş. a.)
Dezvoltarea economică are nevoie de o politică eficientă în domeniul
protecŃiei concurenŃei. Distorsiunile din sistemul de preŃuri, acŃiunile de
împărŃire a pieŃelor, existenŃa unor bariere la intrare, precum şi alte rigidităŃi
reprezintă obstacole majore în calea unor obiective legate de eficienŃa şi de
dezvoltarea economică. De cele mai multe ori, astfel de obstacole apar în urma
unor acŃiuni menite a susŃine sau a exercita puterea pe piaŃă. O firmă poate să
obŃină puterea pe piaŃă fie datorită unei eficienŃe mai mari a activităŃii sale, fie
ca efect al unor politici ale statului în vederea susŃinerii unui anumit tip de
dezvoltare industrială, fie – în fine – în urma abordării unor pracici restrictive.
Capitolul întâi îşi propune să elucideze problemele legate de:
– noŃiunea de concurenŃă;
– concurenŃa economică în viziunea abordării strategiilor şi
comportamentelor operatorilor pieŃei;
– mediul concurenŃial şi aplicarea legislaŃiei corespunzătoare.

* Cuvinte cheie:
– ConcurenŃa
– ConcurenŃa economică comercială
– ConcurenŃa neloială
– ConcurenŃa de suprimare
– Definirea pieŃei:
– piaŃa produsului
– piaŃa geografică
198
 – PiaŃa relevantă
– Mediul concurenŃial normal
– Notificarea
– Decizia Consiliului ConcurenŃei
– Segmentul de piaŃă
– Puterea pieŃei
– PoziŃia dominantă pe piaŃă a unei firme
– Abuzul de poziŃie dominantă
– ÎnŃelegerea
– Practicile anticoncurenŃiale
– Politica de clemenŃă
– CoaliŃia
– Dumping-ul
– Concesionarea
– Compania de holding
– Fuziunea. Concentrarea economică
– Monopolul natural
– Ajutorul de stat
– ConcurenŃă şi strategie

* Prezentarea pe scurt a cuvintelor cheie:

ConcurenŃa este o situaŃie pe o piaŃă, în care firmele sau vânzătorii

îşi dispută patronajul cumpărătorilor pentru a-şi atinge un anumit obiectiv
de afaceri (de ex. profituri, vânzări şi/sau segment de piaŃă). În acest context,
concurenŃa este deseori echivalată cu „rivalitatea”. Rivalitatea concurenŃială
dintre firme poate apare când există două sau mai multe firme. Această
rivalitate poate avea loc în domeniul preŃului, calităŃii, serviciului sau o
combinaŃie a acestora cu factorii pe care clienŃii pot să le evalueze. ConcurenŃa
este considerată ca un proces important prin care firmele sunt silite să devină
eficiente şi să ofere o gamă mai largă de produse şi servicii, la preŃuri mai
mici. Aceasta include conceptul de „eficienŃă dinamică” prin care firmele se
angajează în inovare şi sprijină schimbările şi progresul tehnic.
ConcurenŃa economică comercială este dată de competiŃia dintre firme
care desfăşoară activităŃi economice identice, similare sau asemănătoare.
ConcurenŃa neloială reprezintă orice act/fapt contrar uzanŃelor cinstite
în activitatea comercială/industrială.
ConcurenŃa de suprimare. Termenul este cunoscut sub denumirea de
concurenŃă destructivă sau de ruinare şi se referă la situaŃiile în care
concurenŃa se reflectă asupra preŃurilor care nu acoperă pe o perioadă
îndelungată costurile de producŃie, în special cele fixe. Această situaŃie se
poate ivi în industriile în declin, învechite sau „bolnave”, cu un nivel ridicat de
capacităŃi excedentare sau când are loc o cerere ciclică sau întâmplătoare.
199
ConcurenŃa destructivă este deseori invocată ca argument pentru susŃinerea
intervenŃiei statului sub forma regularizării preŃurilor sau a stabilizării şi
regularizării structurale.
ConcurenŃa de marcă (inter şi intra). Firmele care comercializează
produse diferenŃiate (ale căror diferenŃe fizice sau atribute pot fi reale sau
percepute de cumpărători, un produs este preferat altui produs al altei firme
rivale) produc şi concurează pe baza mărcilor şi etichetelor. Astfel, firmele
producătoare de băuturi răcoritoare, firmele producătoare de bere, firmele
producătoare de autoturisme, firmele producătoare de avioane ş.a.m.d. sunt
numai câteva exemple de concurenŃă între mărci. ConcurenŃa intra-marcă are
loc între detailişti sau distribuitorii aceleiaşi mărci. De exemplu, o pereche de
Levi Jeans poate fi vândută la un preŃ mai mic într-un magazin cu amănuntul
sau într-un magazin de specialitate în comparaŃie cu un magazin general, dar
fără facilităŃile în servicii pe care le promovează un magazin general.
FacilităŃile în servicii constituie concurenŃă intra-marcă ce nu se bazează pe
preŃ. Unii producători caută să menŃină uniforme preŃurile cu amănuntul pentru
produsele lor şi să prevină concurenŃa de preŃ intra-marcă prin practici de
afaceri cum ar fi: menŃinerea preŃului de revânzare (furnizorul specifică preŃul
minim sau maxim la care produsul să fie revândut clienŃilor) în scopul de a
stimula concurenŃa intra-marcă nebazată pe preŃ, dacă aceasta va mării
vânzarea produsului.
Definirea pieŃei reprezintă tocmai punctul de pornire în orice tip de
analiză a concurenŃei „caracteristice” („relevant” în original). Există două
dimensiuni fundamentale a definirii pieŃei:
– piaŃa produsului, adică ce produse să grupezi la un loc şi
– piaŃa geografică, adică ce zone geografice să grupezi la un loc.
DefiniŃia pieŃei Ńine cont de consideraŃiile de cerere şi ofertă. Din
punctul de vedere al cererii, produsele trebuie să fie substituibile în ce-l
priveşte pe cumpărător. Din punctul de vedere al ofertei, vânzătorii trebuie să
includă pe cei care produc sau pot să-şi adapteze producŃia uşor pentru a
executa produse caracteristice sau înlocuitori apropiaŃi ai acestora. Localizarea
cumpărătorilor şi vânzătorilor determină dacă piaŃa geografică este locală,
regională, naŃională sau internaŃională.
O piaŃă este definită ca un produs sau grupă de produse şi o arie
geografică pe care acesta se vinde.
PiaŃa relevantă reprezintă spaŃiul de întâlnire a vânzătorilor şi
cumpărătorilor unui produs şi a substitutelor acestuia, în cadrul căreia se
analizează practicile anticoncurenŃiale.
Mediul concurenŃial normal reprezintă un ansamblu de condiŃii şi de
factori în care se desfăşoară concurenŃa pentru a avea efecte pozitive asupra
funcŃionării mecanismului pieŃei, protecŃiei consumatorilor, în scopul
asigurării bunăstării generale.

200
 Notificarea este procedura prin care se aduce la cunoştinŃa autorităŃii
concurenŃei (Consiliul ConcurenŃei) un comportament pe piaŃă pentru care
acesta trebuie să acorde aviz sau să certifice nonintervenŃia.
Decizia Consiliului ConcurenŃei este actul emis de această autoritate ca
hotărâre luată în plenul Consiliului în legătură cu un anumit act sau o faptă
privind concurenŃa.
Segmentul de piaŃă reprezintă măsura mărimii relative a unei firme
într-o industrie sau piaŃă în funcŃie de dimensiunea totală a producŃiei, vânzării
sau capacităŃii pe care contează. În afară de profit, unul din cele mai frecvente
obiective de afaceri ale firmelor este de a-şi mări segmentul de piaŃă.
Segmentul de piaŃă, profiturile şi dimensiunile economice sunt deseori direct
proporŃionale în economiile de piaŃă. Nivelul ridicat al segmentului de piaŃă
poate conferi firmelor putere pe piaŃă.
Puterea pieŃei reprezintă abilitatea unei firme sau grup de firme de a
ridica şi menŃine preŃurile deasupra nivelului care ar rezulta în condiŃiile
concurenŃei.
PoziŃia dominantă pe piaŃă a unei firme. În această situaŃie se regăseşte
o firmă care deŃine un segment important dintr-o piaŃă dată şi acesta este cu
mult mai mare decât al rivalei imediat următoare. Firme dominante sunt
considerate cele care deŃin un segment de cel puŃin 40 % dintr-o piaŃă (după
unele legislaŃii), iar la noi (în România) procentul poate fi şi mai mic. Firmele
dominante pot provoca preocupări concurenŃiale când au puterea de a fixa
preŃuri în mod independent.
O economie cu o firmă dominantă este, de aceea, deseori un oligopol
în care există un număr mic de firme producătoare. Totuşi, acesta este un
oligopol asimetric deoarece firmele nu sunt de mărime egală. În mod normal,
o firmă dominantă are de înfruntat un număr de mici concurenŃi numiŃi
„ciorchine concurenŃial”. Acest ciorchine ar putea include uneori şi firmele
care eventual ar putea intra pe piaŃă. Astfel, firma dominantă poate fi
monopolistă care înfruntă eventualele firme care pot intra pe piaŃă.
Ca şi un monopolist, firma dominantă înfruntă o curbă descendentă a
cererii. Totuşi, spre deosebire de monopolist, firma dominantă trebuie să ia în
calcul firmele din ciorchinele concurenŃial la stabilirea deciziilor sale de preŃ şi
producŃie. În mod normal se presupune că firma dominantă are câteva avantaje
concurenŃiale (de ex. costuri mai scăzute) comparativ cu ciorchinele. Termenul
de ciorchine concurenŃial rezultă din teoria de bază a stabilirii preŃurilor de
către firmele dominante. În general se consideră că o firmă dominantă
stabileşte preŃul său după atribuirea unei părŃi a pieŃii ciorchinelui concurenŃial
care apoi acceptă preŃul său ca fiind dat. Firmele dominante pot fi Ńinta
politicii concurenŃiale când acestea ating sau îşi menŃin poziŃia ca rezultat al
unor practici anticoncurenŃiale.
PoziŃia dominantă pe piaŃă nu este interzisă de lege, ci doar folosirea
abuzivă a unei poziŃii de către o firmă sau grup de firme.
201
 Abuzul de poziŃie dominantă este dat de practicile de afaceri
anticoncurenŃiale prin care o firmă dominantă poate să se angajeze pentru a-şi
menŃine sau consolida poziŃia de pe piaŃă. Aceste practici, deseori
controversate, pot fi considerate ca „exploatare abuzivă sau
necorespunzătoare” a controlului monopolist al unei pieŃe, menită să restrângă
concurenŃa. Termenul a fost inclus în mod explicit în legislaŃia concurenŃei din
Ńările Uniunii Europene şi Canada. În SUA, este definită ca o acŃiune care se
întreprinde pentru monopolizarea unei pieŃe.
În diferite Ńări, de la caz la caz, diferă foarte mult tipurile de practici de
afaceri care sunt considerate abuzive. Unele practici pot fi tratate diferit în
diferite jurisdicŃii. Totuşi, practicile de afaceri contestate în cazuri reale în
diverse Ńări, nu întotdeauna cu succes juridic, includ: solicitarea de preŃuri
excesive sau nerezonabile, discriminarea în domeniul preŃurilor, stabilirea de
preŃuri sub propriile costuri pentru eliminarea concurenŃei, limitarea preŃurilor
de către firmele integrate, refuzul de a trata (a vinde sau a cumpăra), vânzări
condiŃionate.
ÎnŃelegerea (de reducere sau limitare a concurenŃei) se referă la un
aranjament explicit sau implicit între firme aflate în mod normal în
concurenŃă, spre beneficiul lor reciproc. ÎnŃelegerile de limitare a concurenŃei
pot acoperi probleme ca: preŃuri, producŃie, pieŃe şi clienŃi. Aceste tipuri de
înŃelegeri sunt deseori echivalate cu „formarea de carteluri” sau cu „înŃelegeri
secrete” şi sunt tratate, în majoritatea jurisdicŃiilor, ca violări ale legislaŃiei
concurenŃiale din cauza efectelor lor de majorare a preŃurilor, a restrângerii
producŃiei şi a altor consecinŃe economice nefavorabile.
ÎnŃelegerile care se pot realiza pot fi într-o manieră formală având
termenii şi condiŃiile scrise de părŃile implicate sau pot fi implicite, având
totuşi limitele înŃelese şi respectate prin convenŃii dintre diferiŃi membrii. O
înŃelegere explicită poate să nu fie neapărat o înŃelegere deschisă, evidentă şi
poate fi respectată deschis de părŃile care nu sunt implicate în înŃelegere. Într-
adevăr majoritatea înŃelegerilor care generează practici neconcurenŃiale tind să
fie aranjamente „acoperite” care nu sunt detectate uşor de autoritatea
concurenŃei.
Nu toate înŃelegerile dintre firme sunt neapărat dăunătoare concurenŃei
sau interzise de legile concurenŃei. În câteva Ńări, legislaŃia concurenŃei
prevede excepŃii pentru unele înŃelegeri de cooperare între firme şi care pot
facilita eficienŃa şi schimbările dinamice de pe piaŃă. De exemplu, înŃelegerile
dintre firme pot fi permise pentru a dezvolta standarde de produse uniforme
pentru a promova „economia de scară”, utilizarea mai intensă a produsului şi
difuzarea tehnologiei. În mod similar, se permite firmelor să se angajeze în
cooperări de cercetări şi dezvoltare, schimburi de date statistice sau forme de
„joint venture” (asociaŃii în vederea realizării unui scop, afaceri care presupun
un risc mai mare), pentru a-şi împărŃi riscurile şi a-şi uni capitalurile pentru
realizarea de proiecte industriale majore. Totuşi, aceste excepŃii se fac sub
202
rezerva că înŃelegerea sau aranjamentul să nu formeze bazele „fixării
preŃurilor” sau a altor practici restrictive ale concurenŃei.
Cele mai grave înŃelegeri anticoncurenŃiale sunt cartelurile – acorduri
secrete încheiate între firme concurente care au ca obiect fixarea de preŃuri,
limitarea producŃiei, împărŃirea pieŃelor, alocarea clienŃilor şi teritoriilor etc.
Practicile anticoncurenŃiale se referă la o gamă largă de practici în
afaceri în care o firmă sau grup de firme se pot angaja pentru a restrânge
concurenŃa inter-firme în vederea menŃinerii sau întăririi poziŃiei lor relative pe
piaŃă şi a profiturilor, fără a furniza neapărat mărfuri şi servicii cu costuri mai
mici sau de calitate superioară.
EsenŃa concurenŃei duce la încercări din partea firmelor de a câştiga un
avantaj asupra rivalilor. Totuşi, limitele acceptabile ale practicilor de afaceri
pot fi depăşite dacă firmele pun la cale limitarea artificială a concurenŃei nu
bazat pe avantaje ci pe exploatarea poziŃiei lor pe piaŃă, în dezavantajul sau în
detrimentul concurenŃilor, clienŃilor şi furnizorilor, ceea ce poate duce la
practicarea unor preŃuri înalte, reducerea producŃiei, micşorarea sortimentului,
pierderea eficienŃei economice şi alocarea greşită a resurselor (sau combinaŃii
de astfel de procedee).
Tipurile de practici de afaceri care sunt calificabile ca anticoncurenŃiale
şi violează astfel legea concurenŃei, diferă după jurisdicŃie şi de la caz la caz.
Anumite practici pot fi examinate ca ilegale „per se” (totdeauna) în timp ce
altele pot fi supuse regulii argumentării (rule of reason). MenŃinerea preŃului
de revânzare, de exemplu, este considerată în majoritatea jurisdicŃiilor ca fiind
„per se” (totdeauna) ilegale în timp ce tranzacŃiile exclusive pot fi supuse
regulii argumentării. Diferă, de asemenea, criteriile de determinarea faptului că
o practică de afaceri este sau nu ilegală. În SUA, înŃelegerile de fixare a
preŃului sunt ilegale întotdeauna în timp ce în Canada aceste înŃelegeri trebuie
să acopere o parte substanŃială a pieŃei. Cu aceste avertizări în minte, legile
concurenŃei dintr-un număr mare de Ńări examinează şi, în general, caută să
prevină o gamă largă de practici de afaceri care restrâng concurenŃa. Aceste
practici sunt clasificate, în mare, în două grupuri: restrângeri ale concurenŃei
pe orizontală şi pe verticală. Primul grup include practici specifice ca:
înŃelegeri secrete (collusion), carteluri, fuzionări, discriminări de preŃuri şi
înŃelegeri de fixare a preŃurilor. Al doilea include practici ca: tranzacŃii
exclusive, restricŃii geografice ale pieŃei, refuzul de a trata/vinde, menŃinerea
preŃului de revânzare şi vânzări condiŃionate. În general, restricŃiile orizontale
ale concurenŃei cauzează altor concurenŃi de pe piaŃă, în timp ce restrângerile
verticale cauzează relaŃiilor furnizor-distribuitor. Totuşi, trebuie remarcat
faptul că nu totdeauna distincŃia dintre restricŃiile orizontale şi verticale este
netă şi practicile de un anumit tip pot avea impact asupra altora. De exemplu,
firmele pot adopta o poziŃie strategică de a împiedica concurenŃa. Ei pot
încerca să procedeze astfel prin „facilităŃi de preemŃiune” prin achiziŃionarea
unor surse importante de materii prime sau a unor canale de distribuŃie,
203
încercând să intre în contracte pe termen lung pentru a achiziŃiona input-urile
sau capacitatea disponibilă prin tranzacŃii exclusive sau alte practici. Aceste
practici pot ridica bariere la intrare şi consolida poziŃia pe piaŃă a firmelor
existente şi/sau facilita aranjamente anticoncurenŃiale.
Legea concurenŃei interzice:
= Practicile anticoncurenŃiale:
– înŃelegerile anticoncurenŃiale;
– abuzul de poziŃie dominantă;
= Concentrările economice prin care se creează sau se consolidează o
poziŃie dominantă;
= Orice acŃiuni ale organelor administraŃiei publice centrale sau locale,
care au ca obiect sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau
denaturarea concurenŃei, în special prin:
– luarea de decizii prin care se limitează libertatea comerŃului
sau autonomia firmelor;
– stabilirea de condiŃii discriminatorii pentru activitatea
firmelor.
Politica de clemenŃă este un ansamblu de reguli (condiŃii şi criterii)
adoptate de autoritatea concurenŃei pentru a încuraja firmele implicate în
înŃelegeri anticoncurenŃiale de tip cartel să coopereze cu autoritatea pentru
descoperirea cartelurilor. Firma care informează autoritatea concurenŃei cu
privire la existenŃa unui cartel beneficiază de imunitate la amendă sau la
reducerea cuantumului amenzii.
CoaliŃia. În limbajul legii şi politicii concurenŃei, termenul de coaliŃie
se referă la firmele organizate împreună pentru a forma un monopol, cartel sau
înŃelegere pentru a majora sau stabili preŃurile şi pentru a restrânge producŃia
în scopul obŃinerii unui profit mai mare. Această noŃiune s-a folosit
interşanjabil cu „conspiraŃie” sau „înŃelegere secretă”.
Dumping. Această noŃiune se referă la practica firmelor de a-şi vinde
peste graniŃe produsele sub costuri sau cu mult sub preŃurile de pe piaŃa
internă. Vânzarea sub costuri implică stabilirea temporară a unor preŃuri foarte
scăzute (până la eliminarea concurenŃilor) după care îşi majorează preŃurile
obŃinând profituri înalte (predatory pricing). Vânzarea la export sub preŃurile
de pe piaŃa internă implică o discriminare de preŃ. Ambele tipuri de dumping
sunt considerate de multe guverne ca „jaf” internaŃional („predation”), al căror
efect poate fi de a rupe piaŃa internă de concurenŃii străini. Economiştii susŃin,
totuşi, că dumping-ul de preŃ discriminator, în care produsele nu se vând sub
costurile de producŃie care asigură totuşi un profit, favorizează consumatorii
din Ńările importatoare şi afectează numai producătorii mai puŃin eficienŃi.
Concesionarea este un tip de relaŃie pe verticală între două firme,
relaŃii despre care se discută în termeni de „concesionar” şi „concesionant”.
Cele două firme stabilesc o relaŃie contractuală în cadrul căreia concesionarul
vinde un produs cunoscut, o marcă comercială şi serviciile auxiliare
204
concesionantului în schimbul redevenŃelor şi altor plăŃi. Această relaŃie
contractuală poate acoperi domeniile ca: preŃurile produselor, reclamă, locaŃie,
tipuri de distribuŃie, zone geografice. Acordurile de concesionare cad sub
incidenŃa legilor concurenŃiale, în mod special, a acelor prevederi care se
referă la restricŃiile pe verticală. Aceste acorduri pot înlesni pătrunderea noilor
firme sau produse şi duc la sporirea beneficiilor. În anumite situaŃii acordurile
de concesionare pot duce şi la restrângerea concurenŃei.
Compania de holding este un concern financiar pur care îşi foloseşte
capitalul numai pentru a obŃine participarea (de regulă, de control) într-un
număr de companii active. Deşi scopul unei companii de holding este în
primul rând de a obŃine controlul şi nu de a activa efectiv, aceasta va avea
reprezentanŃi în consiliul de administraŃie al firmelor. Companiile de holding
asigură mijlocul prin care controlul corporativ poate fi puternic concentrat prin
piramidare. O companie de holding poate asigura controlul asupra unei
companii active care are ea însăşi mai multe filiale.
Fuziunea este o amalgamare sau asociere a două sau mai multe firme
într-o firmă deja existentă sau pentru a forma o nouă firmă. O fuziune este o
metodă prin care firmele îşi pot mări dimensiunile şi să se extindă spre
activităŃi economice şi pieŃe existente sau noi. Pentru fuziuni pot exista diferite
motive: creşterea eficienŃei economice, dobândirea puterii de piaŃă,
diversificarea, extinderea pe diferite pieŃe geografice, promovarea
mecanismelor financiare şi de cercetare-dezvoltare. Fuziunile sunt clasificate
în trei tipuri: fuziunea orizontală, fuziunea verticală şi fuziunea conglomerată.
Sunt interzise conform legii, concentrările economice care, având ca
efect crearea sau consolidarea unei poziŃii dominante, conduc sau ar putea
conduce la restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a
concurenŃei pe piaŃă sau pe o parte a acesteia.
Monopolul natural. Un monopol natural există într-o piaŃă specifică
dacă o singură firmă poate deservi acea piaŃă la costuri mai scăzute decât orice
combinaŃie între două sau mai multe firme. Monopolul natural apare din
posesia de tehnologie productivă, deseori asociată cu cererea pieŃei şi nu din
activităŃile guvernamentale sau concurente (monopsonul). În general,
monopsonurile naturale sunt caracterizate prin curbe ale costurilor medii şi
marginale în declin abrupt pe perioade îndelungate, astfel încât nu există loc
decât pentru o singură firmă să exploateze deplin dimensiunile economice
disponibile şi să aprovizioneze piaŃa.
În esenŃă, monopolurile naturale există datorită dimensiunilor
economice şi eficienŃei domeniului de activitate care sunt semnificative în
relaŃie cu cererea pieŃei. Monopolurile naturale sunt gândite să existe în unele
sectoare industriale cum ar fi: electricitatea, căile ferate, gazele naturale ş.a.
Deoarece eficienŃa în producŃie necesită existenŃa unei singure firme,
monopolurile naturale sunt un subiect tipic al reglementărilor guvernamentale.
Reglementările pot include preŃuri, calitate şi condiŃii de intrare.
205
 Ajutorul de stat reprezintă orice măsură de sprijin acordată de către stat
sau de către unităŃile administrativ-teritoriale, din surse de stat sau resurse ale
unităŃilor administrativ-teritoriale, ori de alte organisme care administrează
surse ale statului sau ale colectivităŃilor locale, indiferent de formă, care
distorsionează sau ameninŃă să distorsioneze concurenŃa prin favorizarea
anumitor întreprinderi, a producŃiei anumitor bunuri, a prestării anumitor
servicii sau care afectează comerŃul dintre România şi statele membre ale
Uniunii Europene, fiind considerat incompatibil cu mediul concurenŃial
normal. Ajutoarele de stat direcŃionate eficient pot acoperi anumite
disfuncŃionalităŃi ale pieŃei şi pot susŃine obiective de interes general, precum
protecŃia mediului, încurajarea întreprinderilor mici şi mijlocii sau inovaŃia.
Dimpotrivă, ajutoarele de stat prost direcŃionate reprezintă o frână în calea
dezvoltării pieŃei.
Ajutoare de stat considerate compatibile cu mediul concurenŃial
normal:
– ajutoarele de stat având caracter social;
– ajutoarele de stat pentru înlăturarea efectelor cauzate de dezastre
naturale sau de evenimente excepŃionale.
Ajutoare de stat ce pot fi autorizate de Comisia Europeană (notificate
la Consiliul ConcurenŃei), în anumite condiŃii:
– ajutorul pentru cercetare şi dezvoltate;
– ajutorul pentru întreprinderi mici şi mijlocii;
– ajutor pentru protecŃia mediului înconjurător;
– ajutor pentru instruirea angajaŃilor şi pentru crearea de noi locuri de
muncă;
– ajutor pentru salvarea şi restructurarea firmelor în dificultate.
Ajutorul pentru menŃinerea locurilor de muncă poate fi considerat ajutor de
restructurare;
– ajutor pentru dezvoltare regională;
– ajutor general pentru promovarea exporturilor, prin acŃiuni ca:
săptămâni naŃionale, târguri internaŃionale, magazine de prezentare şi alte
asemenea, cu condiŃia ca de acestea să poată beneficia toate întreprinderile
interesate;
– ajutor pentru promovarea culturii şi conservarea patrimoniului
cultural;
– ajutor pentru proiecte mari de investiŃii;
– orice alt ajutor în condiŃiile regulamentelor şi instrucŃiunilor privind
ajutorul de stat ce vor fi emise, cu respectarea legislaŃiei în vigoare, de către
autoritatea competentă.
ConcurenŃă şi strategie sunt două concepte fundamentale în economia
de piaŃă.
În concluzie, putem spune că fenomenul concurenŃă reprezintă o
formă specifică de a se manifesta pe o piaŃă a firmelor producătoare si
206
distribuitoare a bunurilor, care fac obiectul pieŃei definite din punctul de
vedere al consumatorilor pe o zonă geografică dată.

* ConŃinutul capitolului:

2.1. ConcurenŃa, un concept dinamic;

2.2. ConcurenŃa economică în viziunea abordării strategiilor şi
comportamentelor operatorilor pieŃei;
2.3. Mediul concurenŃial românesc;
2.4. ConcurenŃa în perimetrul politicii economice.

2.1. ConcurenŃa, un concept dinamic

2.1.1. Conceptul de concurenŃă, subiect de analiză în teoria

economică

Din perspectiva originii sale, conceptul de concurenŃă s-a format şi

folosit încă din vremuri străvechi. Reglementările juridice moderne l-au
preluat din limbajul uzual, completându-l cu noi caracteristici în scopul
adoptării la cerinŃele vieŃii economice contemporane. În general, prin
concurenŃă se înŃelege o confruntare, o luptă între tendinŃe adverse care
converg spre acelaşi scop. În plan social, există uneori opoziŃie între
interesele individuale şi cele sociale generale, între drepturi şi obligaŃii, între
manifestări altruiste sau egoiste. În plan economic, comercial, concurenŃa a
fost de la început înŃeleasă ca un factor decisiv în activitatea productivă şi de
comerŃ. Unii autori moderni49 reduc o parte din rolul şi eficienŃa concurenŃei,
considerând-o ca un tip de comportament al firmelor şi un mod specific al
activităŃii de piaŃă.
Din teoria economică se desprinde aproape unanim faptul că forŃa
regulatoare cea mai importantă într-o economie de piaŃă o reprezintă
concurenŃa. Ca o tresătură esenŃială a economiei de piaŃă, concurenŃa
reprezintă o situaŃie pe o piaŃă, în care firmele producătoare sau vânzătorii
îşi dispută supremaŃia cumpărătorilor pentru a-şi atinge un anumit
obiectiv de afaceri (ex: profituri, vânzări şi/sau un segment de piaŃă). În acest
context, concurenŃa este echivalată cu “rivalitatea”. Prin urmare, rivalitatea
dintre firme poate să apară când există doi sau mai mulŃi producători de acelaşi
produs, aceeaşi lucrare sau seviciu. Ea se poate constitui în domeniile:
preŃului, calităŃii, serviciului sau o combinaŃie a acestora cu factorii pe care
clienŃii pot să o evalueze.

49
D. Flouzal, J. Houssiaux – « Concurrence – Encyclopédie Universalis », vol.4, Paris, 1968.
207
 Orice afacere în societatea capitalistă se conduce în cadrul unei Ńesături
complexe de constrângeri legale, instituŃionale şi financiare, iar motivaŃia
firmelor mai derivă şi din alŃi factori: interes personal, obiceiuri, pasiune
pentru o anumită performanŃă; factori care nu sunt în toate cazurile congruenŃi
cu noŃiunea tradiŃională de concurenŃă. Acestea din urmă vin să explice faptul
că în economia capitalistă se produc evenimente dintre cele mai diversificate.
TradiŃia concurenŃială în teoria economică, începând cu Adam Smith,
adună o multitudine de doctrine rivale, dar totodată şovăitoare, curente care se
regăsesc într-o măsură corespunzătoare în strânsoarea “mâinii invizibile”. În
dorinŃa de prezentare a doctrinei concurenŃei, considerăm că este necesar să
apelăm la teme care se opun doctrinei tradiŃionale. Astfel, la doctrina
tradiŃională, opoziŃia este grupată în două direcŃii şi anume:
*“Noul stat industrial” care uneşte trei şcoli de nonconformişti; şi
*“InstituŃionaliştii” care se grupează în respingerea radicală a tradiŃiei şi
prezintă o gamă mai eterogenă de idei şi concepte.
Nici unul din cazurile de mai sus nu trasează tradiŃia competitivă ca un
tot unitar. Acestea abordează în mod distinct problema concurenŃei: prima îi
dă o viziune dinamică, clasică, iar a doua o viziune statică, neoclasică. Se
poate reproşa însă că relaŃia confuză dintre abordarea clasică şi neoclasică se
datorează influenŃei dominante a sintezei marshalliene asupra celor două şcoli,
influenŃă care a avut un impact puternic asupra dezvoltării industriei. Sinteza
lui Alfred Marshall încorporează o abordare predominant statică a concurenŃei
şi adaugă elemente suficiente de la abordarea dinamică pentru a o face
plauzibilă ca model practic. După opinia unor specialişti, această încercare de
sinteză a fost un eşec cu efecte dăunătoare asupra dezvoltării economiei
industriale.
*Astfel, “Noul stat industrial” reprezintă prima variantă a interpretarii
clasice a concurenŃei, iar toate aspectele acestei variante îşi găsesc confirmarea
în lucrarea lui J.K. Galbraith50.
Perspectiva general istorică dezvăluie o evoluŃie a dezvoltării
industriale în care concurenŃa, echilibrul realizat pe piaŃă a fost înlocuit în
secolul XX de “ceva diferit”. Ca urmare, sunt luate în considerare cele trei
şcoli de nonconformişti:
– şcoala capitalismului monopolist;
– şcoala managerială;
– şcoala planificării.
Aceşti înlocuitori pentru analiza bazată pe echilibrul concurenŃial se
întrepătrund în mod inevital. Totuşi, după unele afirmaŃii, se consideră necesar
a fi separate aceste doctrine, după cum urmează:

50
John Kenneth Galbraith – “ŞtiinŃa economică şi interesul public”, trad., Ed. Politică,
Bucureşti, 1982.
208
 – Şcoala capitalismului monopolist. ApariŃia pe pieŃele lumii în secolul
XX a numeroase firme gigant a fost interpretată ca o mişcare de la o piaŃă
concurenŃială, la o piaŃă cu structură monopolistă. Doctrinele care pun un
accent deosebit pe dezvoltarea monopolurilor se pot grupa sub egida unei şcoli
capitalist-monopoliste stilizate. O versiune radicală a abordării capitalismului
monopolist a fost combătută de A. Marshall în abordarea sa asupra
concurenŃei. O analiză similară a principalelor tendinŃe în interpretările asupra
concurenŃei a generat dezvoltarea doctrinei concurenŃei monopoliste şi a
doctrinelor asociate.
– Şcoala managerială a dezvoltat o “literatură managerială” elaborată.
“Managerialismul” s-a născut după ce a fost acceptat, în principiu, de literatura
de specialitate, asupra structurilor monopoliste ale pieŃei, vizând potenŃial o
activitate mai subversivă din partea firmelor decât cea dinainte:
comportamentul firmelor era presupus ca fiind afectat de deciziile interne şi
determinat strict de mediul extern. Ulterior, literatura în domeniu a recunoscut
faptul că cele mai multe dintre efectele potenŃial nonconformiste ale acestei
doctrine s-au pierdut, iar şcoala managerială a fost integrată în teoria
neoclasică a posibilităŃilor de alegere51, concentrându-şi atenŃia asupra
conflictelor dintre proprietarii şi administratorii resurselor. În acest sens,
tendinŃa dominantă a fost de a trata şcoala managerială ca pe un “lucru rău”,
dar cu un aspect excepŃional şi curios, care constă într-o idee care se abate de
la observaŃia lui Adam Smith, în sensul că nu de la bunăvoiŃa măcelarului sau
brutarului aşteaptăm „cina”, ci de la felul în care îşi concep propriul interes.
După unii managerialişti, nu este necesară a se invoca intervenŃia statului sau a
se postula intervenŃia unei “mâini invizibile” asupra concurenŃei ca protecŃie
împotriva manifestării interesulul personal, când se poate conta pe
disponibilitatea managerului modern de a stinge orice conflict între puterea
privată şi interesul public.
– Şcoala planificării a prins contur în cadrul abordării “Noului stat
industrial” şi pune un accent deosebit pe alegerea problemelor interne ale
firmei, între planificare şi piaŃă. ForŃa acestei şcoli se deduce din studiile
efectuate de Alfred Marshall, care au adus o provocare doctrinelor standard,
impunând ideea relevanŃei concurenŃei ca element justificabil central în
dezvoltarea structurii industriale a Americii la sfârşitul secolului XX. Scopul
principal a constat în faptul că decizia luată de firmă este de a înlocui piaŃa
anonimă cu o “mână văzută” a managementului producŃiei şi desfacerii
bunurilor sale. În acest context, concluzionăm că evenimentele hotărâtoare
pentru dezvoltarea societăŃii industriale moderne s-au propulsat din interiorul
firmelor, ci nu impuse de un mediu concurenŃial.

51
T. Moşteanu şi T. Purcărea – “ ConcurenŃa, ghidul afacerilor performante”, Ed. Economică,
Bucureşti, 1999, pg. 54, după A. Auerbach – Competition, The Economics of Industrial
Change, Basie Balchwell Ltd. Oxford, UK, 1998.
209
 * Una dintre cele mai vechi şi mai radicale variante a concurenŃei a fost
reprezentată de instituŃionalişti. ConcepŃia acestora a avut mulŃi adepŃi:
instituŃionaliştii americani, şcoala germană, behaviorişti, istorici ai economiei
şi multe opinii disidente subterane şi nonacademice afirmate de economişti şi
analişti economiei. IniŃiativa concepŃiei s-a făcut din punct de vedere
metodologic, prin opoziŃie în termeni naivi la doctrina standard, cu sprijinul
metodelor inductive în locul celor deductive, acceptându-se în acest fel din
perspectiva exterioară, reparaŃia tradiŃională a teoriei şi faptelor.
Primul aspect al criticii instituŃionaliste este o înclinaŃie
antiutilitaristă52 o negare a suficienŃei interesului personal, ca justificare la
comportamentul economic: “Omul ca fiinŃă socială este un copil al civilizaŃiei
şi un produs al istoriei. DorinŃele, concepŃiile intelectuale, relaŃiile cu bunurile
materiale şi relaŃia cu alte fiinŃe umane nu au fost întotdeuna aceleaşi.
Geografia l-a influenŃat, în timp ce progresul educaŃiei l-a transformat
complet”.
În forma sa pură, teoria clasică nu elimină influenŃa factorilor sociali
asupra preferinŃelor, dar consideră că aceştia pot prezenta stabilitate peste
timp; implică faptul că influenŃa factorilor respectivi poate fi centralizată în
termenii unui efect unidirecŃional asupra preferinŃelor şi înzestrării iniŃiale a
indivizilor cuprinsă în modelul general de echilibru.
Al doilea element al criticii doctrinei clasice, izvorât din înclinaŃia
antiutilitaristă a instituŃionalismului, îl reprezintă instituŃiile legale, financiare
şi de altă natură. ExistenŃa instituŃiilor, a sistemelor legale şi tradiŃiilor
corespunzătoare nu determină cu anticipaŃie efectele asupra felului cum este
condusă o afacere. Ca urmare, doctrina economică clasică a pus bazele unei
analize a mulŃimilor de instituŃii şi structuri legale, evaluându-le după efectele
lor asupra procesului de liber schimb al bunurilor.
Comportarea individului care se aprovizionează de pe piaŃă este foarte
simplă: alege. Nu-l afectează existenŃa structurilor instituŃionale ale statului
sau convenŃiile sociale; asemenea structuri au apărut ca o necesitate de a
sprijini tocmai satisfacerea preferinŃelor şi nevoilor. Conform acestei variante,
instituŃiile statului sunt privite ca nişte canale prin care individul poate să-şi
exprime preferinŃele, dar totodată aceste instituŃii, nu sunt fundamentale în
formarea rezultatului final.
În contradicŃie cu doctrina clasică, majoritatea istoricilor gândirii
economice au susŃinut faptul că influenŃa continuă şi controlul permanent al
unor familii asupra firmelor a împiedicat dezvoltarea acestora şi
comportamentul raŃional. Printre acei istorici şi analişti economici a existat şi
o “teorie subterană”, neexprimată asupra comportamentului economic şi a
concurenŃei, considerând firească afirmaŃia: “recenta consolidare şi

52
Idem 48, pg. 55.
210
raŃionalizare a industriei a sporit concurenŃa”, o afirmaŃie care ar impulsiona
mulŃi economişti.
Între opiniile istoricilor gândirii economice şi ale analiştilor economici
sunt preferate cele ale susŃinătorilor doctrinei clasice în dauna doctrinei
instituŃionale. Uneori neînŃelegerile dintre susŃinătorii celor două doctrine, ne
conduc la concluzia eronată că exponenŃii doctrinei clasice au greşit. În ciuda
contribuŃiei importante a susŃinătorilor doctrinei instituŃionaliste privind
analiza economiei în general şi a concurenŃei în special, succesul acestei şcoli
se află acum pe o poziŃie inferioară celei dorite.

2.1.2. Viziunea clasică şi neoclasică asupra concurenŃei

TradiŃia concurenŃială are urmatoarele caracteristici:

– interesul personal este prima forŃă motrice în acŃiunile actorilor
economici, acŃiuni care decurg din relaŃiile preferenŃiale stabile şi bine
definite;
– ca efect al conceptualizării acŃiunii umane, evoluŃia istorică a
comportamentului economic se explică prin schimbările exogene, prin
constrângerile mediului cu care au avut de-aface participanŃii şi nu prin
schimbări în funcŃia de utilitate fundamentală;
– rezultatele economice sunt analizate facând abstracŃie de
consideraŃiile instituŃionale. InstituŃiile se află, de asemenea, în afara
domeniului teoriei economice. Dar, instituŃiile financiare în evoluŃia lor
reprezintă o problemă deosebită a doctrinei clasice, făcând din finanŃe o
disciplină importantă, ca urmare a insuccesului teoriei economice în problema
timpului şi a incertitudinii;
– un accent deosebit s-a pus in cadul doctrinei clasice pe teoria valorii.
Caracteristicile prezentate mai sus sunt comune tuturor şcolilor din
cadrul doctrinei concurenŃei, dar diferenŃele care există sunt determinate de
tradiŃia însăşi.
În cadrul doctrinei economice clasice sunt dezvoltate două abordări
distincte ale concurenŃei: o abordare dinamică, clasică şi o abordare statică,
neoclasică.
Abordarea dinamică, clasică pune accentul pe tendinŃa de egalizare a
ratei profitului între diferite activităŃi economice, ca rezultat al
comportamentului unor indivizi în obŃinerea de profit.
Abordarea statică, neoclasică analizează, într-un mediu concurenŃial
determinat, bine definit, setul de caracteristici structurale prezente pe piaŃă (în
contextul unui număr mare de participanŃi).
Literatura recentă care accentuează această deosebire a comparat
aproape invariabil abordarea statică neoclasică cu teoria clasică timpurie. Dar
absenŃa unei abordări dinamice puternice a concurenŃei este datorată, în parte,
211
slăbiciunilor pe care le au în comun abordările tradiŃionale clasice şi
neoclasice.
În reconstrucŃia problematicilor privind concurenŃa, prima discutată
este abordarea statică, neoclasică pură.
După cum se poate vedea din figura de mai jos, rata profitului coboară
mai jos decât cea normală, când piaŃa are un număr mare de participanŃi (pct.
A), iar în situaŃia de monopol cu un singur vânzător (pct. B, unde indicele
concentrării este egal cu 1), rata profitului va fi mare.
Datorită cadrului pur static, în care este abordat acest model (timpul
nefiind luat în calcul), ceea ce rezultă este prezumŃia unei mişcări
unidirecŃionale a evenimentelor: structura pieŃei (concentrarea vânzătorilor)
dictează rezultatele pieŃei (preŃuri şi profituri) pe un comportament strict
determinat. Determinarea strictă a acestui rezultat îi face pe mulŃi economişti
foarte nehotărâŃi în abandonarea lui în ciuda problemelor şi a lipsei de realism:
teoriile economice contemporane au fost preocupate de a-i surprinde calitatea
dominantă în parametrii mult mai acceptabili.

Rata profitului în preŃuri în funcŃie de structurile şi concentrarea

pieŃei53

πm
Profituri
de monopol

πn
Profituri
de monopol

– unde, Π – marja profitului pentru piaŃă;

– deci relaŃia Π = p ⋅ qi − ci ( qi ) – reprezintă funcŃia profitului pentru
firma i, în care:
P= preŃul de piaŃă;
q= producŃia firmei;

53
Idem 48, pg. 59
212
 ci*(qi)= costurile medii ale firmei.
Deoarece scopul fiecărei firme îl reprezintă maximizarea profitului,
atunci ecuaŃia de echilibru pe piaŃă ca întreg va fi:
H
Π =γ ⋅
E
Unde:

Π = rata profitului pe piaŃa analizată;

E = elasticitatea cererii pe piaŃă (definită ca fiind un număr mai mare
decât zero);
H = indicele HERFINDHAL al concentrării producătorilor. El se
calculează ca sumă a pătratelor coeficineŃilor de piaŃă ale fiecărui participant.
De exemplu:
– pe o piaŃă sunt 3 participanŃi; primul cu ½ din piaŃă, al doilea cu 1/3
din piaŃă şi al treilea cu 1/6 din piaŃă; rezultă că indicele

2 2 2
1 1 1
H =   +   +   ≈ 0.39
 2  3  6 

– pe o piaŃă unde sunt doi participanŃi; primul cu 2/3 din piaŃă, iar al
doilea cu 1/3 din piaŃă; rezultă că indicele

2 2
 2 1
H =   +   ≈ 0.56
 3 3

Din cele de mai sus se poate concluziona că indicele H tinde către zero
când numărul firmelor producătoare pe piaŃă este mare şi de mărimi egale şi
este egal cu 1 pentru monopol.
Parametrul fundamental este γ, indicele variaŃiei conjuncturale. În
cazul firmei reprezentative “I”, acest indice se calculează astfel:

γ = dQ / dq
unde:
q = producŃia firmei “I”;
Q = cantitatea produsă pe întreaga piaŃă a unui produs.
Să presupunem că firma “I” are indicele varaŃiei conjuncturale γ =1,
atunci ea crede că schimbările în producŃia sa nu vor corespunde cu
schimbările în producŃia altei firme, deci dq =dQ. Faptul că firmele pot
reacŃiona în acest fel o demonstrează faimosul postulat a lui Cournot, dar sunt
posibile şi alte situaŃii, mai ales dacă se analizează sectorul oligopolului (cu H
213
ridicat). Într-adevăr, întreaga literatură despre oligopol se bazează pe
argumentaŃii în jurul parametrului, iar în vederea simplificării problemei s-a
folosit γ =1, conform situaŃiei descrise de Cournot.
Comportamentul prezentat mai sus este unul “naiv”, deoarece s-a
considerat că rata profitului pe o piaŃă este continuu şi strict determinată de
gradul concentrării pieŃei (H) şi de inversul elasticităŃii cererii. Dar practica a
demonstrat că asemenea rezultate nu au revelanŃă.
Dat fiind comportamentul firmelor orientate spre maximizarea
profitului (în general), funcŃia costurilor firmei şi parametrul comportamental,
cota de piaŃă la echilibru a fiecărei firme (deci indicele “H” al concentrării
producătorilor) fiind determinate, nu se poate modifica nivelul lui “H” pentru
o funcŃie dată a costurilor c ( q ) şi un parametru al variaŃiei conjuncturale “ γ
“ dat, pentru că nivelul lui “H” este mic, determinat de aceşti parametri. Nu
sunt motive ca “H” să fie considerat un determinant al cotelor de piaŃă al
firmelor.
Eşecul soluŃiei lui Cournot, considerat un episod minor în istoria
gândirii economice, privind stabirea unei relaŃii precise între concentrarea
pieŃei şi profitabilitate, a clarificat totuşi câteva tendinŃe fundamentale în teoria
economică. Pentru început, intenŃia în formularea modelului a avut în vedere
folosirea indicelui “H” ca un determinant independent şi structural al
comportamentului pe piaŃă. Ulterior forma răspunsului comportamental a fost
pasiv, mecanic şi previzibil. Modelul acesta, de forma:

( piaŃă) structura (afacere) comportament

a fost şi a rămas Ńinta celor mai multe teoretizări academice în doctrina

economică. AtracŃia pentru acest model este vizibilă, clară, dar scopul este
lunecos. Din moment ce comportamentul participanŃilor este în centrul
atenŃiei, nu se poate stabili o legătură simplă cauză-efect, în sensul că firmele
ar prefera să reducă producŃia pentru susŃinerea preŃului, deci înŃelegerile între
firme pot avea succes şi nu invers. Cineva trebuie să aibă iniŃiativa acŃiunii
chiar şi în modelele pur statice: evitarea totală a întrebărilor privind
comportamentul participanŃilor este imposibilă.
În pofida acestor obiecŃii, modelele asociate abordării statice a
concurenŃei sunt foarte puternice şi au un nivel de precizie analitică şi coerenŃă
rar întâlnite. În cele din urmă, puŃini vor contrazice afirmaŃia potrivit căreia o
creştere a concentrării economice va conduce la scăderea concurenŃei, dar
problema care trebuie rezolvată este aceea a aplicării în practică a modelelor.
De aici, problema gândirii clasice, timpurii, se va rezuma la o stilizare a logicii
şi tendinŃei înglobate în aceasta. Perspectiva clasică asupra concurenŃei
accentuează o tendinŃă pentru profituri de a deveni egale între diverse activităŃi
214
economice. În contrast cu modelele de tip Cournot-Edgeworth, se pune
problema măsurării profiturilor şi a profitabilităŃii în general. În acest context,
al abordării clasice a concurenŃei, unde în mod evident „trecerea timpului” este
prezentă, trebuie să se Ńină seama de valoarea capitalului investit, investitorul
făcând comparaŃie între posibile profituri viitoare şi o angajare prezentă a
capitalului.
În nevoia unei delimitări precise a domeniului relevant al activităŃii
concurenŃiale, abordarea clasică pare mai puŃin pretenŃioasă decât cadrul
neoclasic static care identifică nivelul concurenŃei cu un anumit grad de
concentrare pe o piaŃă determinată, dar, o măsurare exactă a limitelor sale este
o necesitate. ConcepŃia lui Alfred Marshall conŃine dificultăŃile ambelor
abordări, moştenind problemele legate de timp pe care abordarea statică le
ignoră, dar totodată se impune rezolvarea cerinŃelor de exactitate inerente
cadrului static în vederea delimitării pieŃelor şi a bunurilor.
Între alte caracteristici ale abordării clasice a concurenŃei mai amintim:
– tendinŃa de egalizare a ratei profitului nu pune un accent deosebit pe
competiŃia preŃurilor. Aceasta poate fi totodată o mare slăbiciune dar şi un
mare avantaj. Astfel, modelul dinamic clasic în libertatea lui consideră
investiŃiile şi inovaŃiile ca modele de concurenŃă foarte atrăgătoare, dar
structurile care rezultă sunt lipsite de simplitatea modelului static al
concurenŃei preŃurilor:
– indicele convergenŃei profitabilităŃii ar fi putut constitui omologul în
abordarea dinamică clasică a concentrării pieŃei, ca măsură a concurenŃei.
Moştenirea din abordarea lui Marshall a accentului pus pe concurenŃa
preŃurilor din concepŃia statică a lui Cournot şi pe procesul egalizării profitului
din şcoala clasică au fost obstacolele în calea analizei procesului concurenŃial.
Eşecul abordării clasice de a dezvolta o analiză completă a procesului
concurenŃial este legat de adoptarea psihologiei utilitariste: un sistem care
presupune că egalizarea perfectă este în mod diferit asociată cu
întreprinzătorul perfect raŃional. De aici, problema care se naşte legată de
comportamentul firmelor şi de procesul de egalizare (sau limitare a
consumului) poate fi în totalitate ignorată. Sistemul clasic eşuează în a
dezvolta o teorie a evoluŃiei concurenŃei care să fie legată de schimbările în
comportament, în ciuda potenŃialităŃii inerente în structura sa.
În concepŃia economistului britanic Alfred Marshall54 (reprezentant al
curentului neoclasic, exponent al şcolii de la Cambridge), privind abordarea
procesului concurenŃial se desprind trei elemente:

54
Alfred Marshall, a încercat să îmbine teoria obiectivă a determinării preŃurilor cu teoria
subiectivă, prin introducerea orizontului de timp (termen scurt şi termen lung), în care este
analizat factorul determinant al formării preŃurilor. Lucrări importante: “Principiile economiei
politice”, “Banii, creditul şi comerŃul”.
215
 – înlocuirea echilibrului parŃial prin echilibrul general, elementul cel
mai discutat la începutul secolului XX;
– introducerea problemelor legate explicit de trecerea timpului, într-un
cadru static;
– presupunerea că acest model este potrivit să reprezinte în mod corect
chestiunile legate de lumea “practică”, reală. Acest ultim element poate fi
considerat cel mai important aspect legat de abordarea lui A. Marshall, fiind
mai putin concret, dar în strânsă legătură cu primul.
Timpul este introdus în analiza lui A. Marshall prin construirea a două
modele distincte, şi anume:
– un model pe termen scurt, cu un capitol determinat şi
– un model pe termen lung.
La primul, consideraŃiile neoclasice sunt dominante, mai ales cele care
privesc concentrarea economică (numărul participanŃilor) într-o piaŃă anume şi
modurile de concurenŃă adoptate. La cel de-al doilea model, clasic s-a avut în
vedere şi fluxul de capital ce intră sau iese din piaŃă. În cele din urmă,
teoreticienii au decis când piaŃa poate fi concurenŃială, folosindu-se de nişte
scheme mult prea fixe. Astfel, o soluŃie care s-a dorit a fost de a defini o
situaŃie a concurenŃei pe o piaŃă ca “pură” unde se află un număr mare de
competitori (producători), deoarece calificativul “perfectă” avea de îndeplinit
condiŃia suplimentară a unei intrări libere pe piaŃă.
În ultima parte a secolului al XX-lea s-au înregistrat abateri de la
caracteristicile pur neoclasice ale concentrării economice ca indicator cheie al
situaŃiei concurenŃei. Acum, se pune un accent deosebit pe suficienŃa, cel puŃin
într-un sens aproximativ, a intrării libere chiar şi în situaŃii relativ
monopoliste. Mai delicat pentru abordarea statică o constituie contextul în care
criteriul numărului participanŃilor nu reprezintă o condiŃie necesară pentru
monopol. În această situaŃie, trebuie subliniat rolul ignorant al consumatorilor,
care pot determina intrarea unor noi producători pe piaŃă, ca fiind o condiŃie
suficientă pentru dobândirea unei poziŃii substanŃiale pe piaŃă, chiar în absenŃa
unei concentrări evidente.
Din perspectiva statică, se pune problema capacităŃii modelului de a
oferi o viziune realistă, descriptivă a lumii privind includerea în model a
factorilor ca: structura social-industrială şi concurenŃa, prin alte forme decât
preŃul. Tensiunea între logică şi pragmatism se manifestă chiar în răsturnarea
care a avut loc în teoria lui Marshall. Ulterior, dezvoltarea teoriilor privind
concurenŃa monopolistă şi concurenŃa imperfectă, nu au luat amploare, datorită
discuŃiilor puternice legate de irelevanŃa practică a modelului.

A nu se confunda cu George Catlett Marshall, Şeful Statului Major al armatei americane

(1939-1945), autorul Planului de sprijinire a refacerii şi dezvoltării economiei Ńărilor europene
după cel de-al doilea război mondial, aşa-zisul “Plan Marshall”.
216
 Teoria lui Alfred Marshall (cu accent pus pe pragmatism), s-ar fi părut
că nu rămâne pe linia sa directoare în confruntarea cu schimbările care au loc
în structura industrială: apariŃia monopolurilor gigant, publicitatea şi
diferenŃierea produselor. Subsecvent, toŃi atacatorii dinăuntru sau din afară, au
fost respinşi, păstrându-se abordarea tradiŃională a monopolului şi a
concurenŃei, aşa cum au fost prezentate de A. Marshall însuşi.

2.1.3. ConcurenŃa, componentă intrinsecă esenŃială a economiei

ConcurenŃa ca o componentă intrinsecă a pieŃei libere, reprezintă un

mod de manifestare, în care pentru un bun omogen şi substitutele sale,
existenŃa unui singur producător, practic devine irealizabilă. Ea devine
realizabilă prin comportamentul individualizat al firmelor din aceeaşi ramură,
sector sau domeniu de activitate, supus obŃinerii unui profit maxim pe seama
capitalului investit.
Având în vedere condiŃiile in care poate funcŃiona o piaŃă, asigurate de
transparenŃa acesteia, fiecare firmă este preocupată în conducerea activităŃii
sale încât să devină cea mai competitivă, iar venitul net să fie cel mai bun.
ConcurenŃa, ca problemă economică, prezintă interes atât pentru
producători, dar ea se manifestă şi între consumatori. FuncŃie de un nivel al
concurenŃei, fiecare firmă producătoare îşi organizează producŃia prin costurile
de exploatare, cu un permanent simŃ al echilibrului dintre resurse şi cheltuieli
pe variante, pe baza costurilor unitare ( care se mai numesc şi preŃuri de
revenire) şi a ratei profiturilor unitare. Astfel, studiul cererii se efectuează
numai în condiŃiile concurenŃei. Aceste condiŃii se referă la:
– existenŃa pe piaŃă a mai multor firme producătoare specializate în
producerea şi livrarea unui anumit bun;
– produsul respectiv să aibă capacitatea de a fi competitiv, performant
pe aceiaşi piaŃă;
– fiecare firmă este interesată în exploatarea eficientă a capacităŃii de
producŃie şi de utilizare raŃională a resurselor de care dispune (materiale,
financiare, umane);
– preŃul liber, condiŃie de bază a conducerii şi gestiunii fiscale;
– devansarea sau, cel puŃin echilibrarea cererii cu oferta.
În absenŃa concurenŃei, orice firmă care ar fi singură pe piaŃă ar
proceda la stabilirea în mod liber a preŃurilor produselor sale, fără să se
confrunte cu alŃi producători şi fără să Ńină seama de opŃiunile clienŃilor.
În economia de piaŃă unde un bun este fabricat de mai mulŃi
producători, nici unul dintre ei nu poate să influenŃeze în mod izolat piaŃa, toŃi
o influenŃează aflându-se în competiŃie. În aceste situaŃii ei sunt obligaŃi să-şi
adapteze preŃurile la nivelul preŃurilor pieŃei. Dacă au în vedere să-şi atragă
mai mulŃi clienŃi, producătorii pot coborî nivelul preŃului. Acest fenomen este
217
transmisibil şi celorlalŃi concurenŃi, iar scăderea preŃului, ca efect al
concurenŃei poate să ducă până la cel mai mic nivel, până la cel de
supravieŃuire, în care rata profitului este foarte, foarte mică. În aceste condiŃii,
firmele producătoare care vor proceda la majorarea preŃului peste nivelul
concurenŃei, pot risca să piardă în totalitate clienŃii lor şi să dea faliment.
Dacă preŃurile se coboară sub incidenŃa concurenŃei între firmele
producătoare, aceasta ar avea la bază numai posibilităŃile fiecăruia dintre rivali
de a reduce corespunzător costul unitar. Astfel nivelul costului de concurenŃă
trebuie să fie preŃul cu cel mai mic nivel nominal şi să fie deasupra costului
propriu-zis, ca urmare, acŃiunea firmelor către o poziŃie de lider în competiŃie,
trebuie să se sprijine pe baze economice reale.
Aşadar, permanenta presiune asupra scăderii preŃurilor de vânzare,
exercitată de concurenŃa dintre firme, contribuie la lărgirea pieŃei cu noi bunuri
cerute de consumatori, iar acestea pot fi solicitate în cantităŃi tot mai mari,
dacă au preturi de vânzare mici.
După cum se cunoaşte, preŃul de vânzare depinde de punctul de
intersecŃie al curbei ofertei cu cea a cererii. În decizia cumpărătorului, preŃul
joacă un rol foarte important folosindu-se ca mijloc de orientare a tranzacŃiilor,
se consideră că piaŃa se echilibrează pentru preŃul care permite egalitatea
dintre bunurile cerute de consumator şi bunurile oferite de producător.
După cum remarca Michel Didier PreŃul constituie un pol de atracŃie
către care converg toate forŃele pieŃei, el este „un mic nord al busolei
economice”55.
Cunoaşterea concurenŃei de către firmele producătoare poate conduce
la identificarea unor tipuri de strategii de atragere a interesului pieŃei. Între
acestea putem aminti:
– strategia efortului concentrat care constă în atragerea clientelei
particulare pentru un bun particular, pentru care se pot oferi cele mai bune
servicii;
– strategia diferenŃierii bunurilor într-o gamă superioară în vederea
trezirii interesului clienŃilor pentru un produs particular care va căpăta trăsături
de unicate prin corelaŃia de ansamblu produs – marcă – înfăŃişare – servire;
– strategia dominaŃiei globale prin costuri , prin care se asigură
concurenŃa preŃurilor imbatabile, dar nefiind exclusă calitatea produsului şi a
serviciului oferit clientului.
În ce priveşte stabilirea preŃurilor şi dinamica acestora, trebuie
cunoscut că legislaŃiile pieŃei concurenŃiale impun respectarea anumitor reguli.
Uneori, producătorii concurenŃi practică preŃuri de ofertă foarte
apropiate, poate chiar identice, pentru bunurile obişnuite din aceeaşi grupă,
nediferenŃiate în aparenŃa lor. ConcurenŃa face ca atunci când preŃul de ofertă

55
Michel Didier – “Economia, regulile jocului”, trad. E. Dinga şi alŃii, Ed. Humanitas,
Bucureşti, 1994, pg. 70.
218
al unui producător să crească peste preŃul pieŃei, vânzările să scadă foarte mult.
În situaŃia când preŃul producătorului se află sub preŃul pieŃei, se aşteaptă ca
cei cu care se află în concurenŃă să procedeze la fel, dacă nu vor urma această
mişcare de preŃ, s-ar putea să piardă din segmentul de piaŃă deŃinut în favoarea
celui care a iniŃiat mişcarea.
Intensitatea presiunii concurenŃiale asupra preŃurilor, bunurilor unei
firme, depinde în cea mai mare măsură de gradul de diferenŃiere al acestui bun.
Când bunul comercializat se individualizează prin elemente ce reprezintă un
plus de valoare pentru consumator (design, prestigiul de marcă, reputaŃia
serviciilor asociate), el se „remarcă” şi se desprinde de grupa bunurilor
nediferenŃiate, presiunea concurenŃială scade şi se recunoaşte pe piaŃă chiar la
un preŃ mai mare.
Dând la o parte situaŃiile excepŃionale (costuri prea mari, deficit
temporar şi conjunctural, decizie de ieşire din ramură s.a.), strategia de preŃ a
firmelor producătoare este necesar a se fundamenta pe caracteristicile prezente
şi viitoare ale concurenŃei. Pentru firmele producătoare dintr-o ramură
interdependentă, în materie de decizie de preŃ face ca politica uneia sa fie
influenŃată de strategia şi tactica celorlalte. Privite lucrurile din acest unghi
firmele producătoare pe piaŃa concurenŃială, pot adopta două strategii:
– în deciziile de preŃ pe care le iau se propune să se urmeze tendinŃele
previzibile ale preŃului de piaŃă concurenŃială;
– firmele cu o poziŃie dominantă pe piaŃă sau cu o pondere însemnată
în ramură, îşi propun să iniŃieze şi să dirijeze următoarele mişcări ale preŃului
pe piaŃă.
În acest sens putem sublinia că primele firme sunt preocupate de modul
de anticipare cât mai exact a ceea ce se întâmplă cu preŃurile pe piaŃă, iar cel
de al doilea grup de firme vor să cunoască reacŃia concurenŃilor lor la mişcările
de preŃ pe care le vor iniŃia.
Firmele producătoare care inŃiază mişcări de preŃuri pe o piaŃă
concurenŃială, sunt recunoscute ca atare datorită influenŃei lor asupra dinamicii
preŃurilor pieŃei. Puterea de a mişca în sus sau în jos nivelul preŃurilor pe piaŃă,
face ca firmele cu astfel de iniŃiative să contribuie la definitivarea caracterului
pieŃei pentru bunul comercializat: stabilă, volatilă, nervoasă, calmă etc.
În acest sens, a nu se confunda rolul lor în stabilirea preŃului pieŃei, cu
cel al monopolului; de multe ori, al concurenŃilor, cu ponderea individuală mai
mică dar numeroşi, „fac preŃul pieŃei”. Astfel nivelul general al preŃurilor
exprimă raportul dintre ofertă şi cerere pe piaŃă, dar iniŃiatorul mişcarii
preŃurilor are capacitate de a oferi noi repere pentru lupta concurenŃială dintre
firmele producătoare. Sunt situaŃii când rolul acesta de iniŃiator al mişcării
preŃurilor pe piaŃă este tacit atribuit şi recunoscut unuia dintre concurenŃi în
virtutea unor merite de necontestat ale acestuia: costuri foarte mici, proces
tehnologic foarte modern, potenŃial de concentrare şi înoire a producŃiei foarte

219
mare, reŃea puternică de distribuŃie, deŃinerea unui segment de piaŃă important,
programe extensive de publicitate şi promovare a bunurilor comercializate.
Pentru ca o firma să aibă rolul efectiv de inŃiator al mişcării preŃurilor
pe piaŃă, trebuie să îndeplinească anumite cerinŃe:
– informaŃiile pe care le deŃine privind fenomenele economice de pe
piaŃă, trebuie să aibă o bază foarte puternică, care să-i dea posibilitatea să le
înŃeleagă şi să le interpreteze corect şi să reacŃioneze cât mai rapid;
– în timp, trebuie să demonstreze un susŃinut sens al strategiei de preŃ;
– asumarea riscului afirmării performanŃelor manageriale pe orizonturi
lungi de timp (această politică de preŃ îşi poate arăta modele sub forma unor
profituri mai consistente abia dupa 2-3 ani);
– asemenea rolului şi responsabilităŃii de lider (leader) prin decizii în
favoarea şi în interesul întregii ramuri din care face parte.
Tot firmei producătoare inŃiatoare de mişcare de preŃ îi sunt
caracteristice şi unele elemente ale strategiei de preŃ, care sunt uşor de detectat
şi exemplificat pe o ramură cu piaŃă de tip oligopol, unde rolul conducător al
unui producător este evident.
În acest sens putem afirma că păstrarea pe orizont scurt de timp a
ponderii de piaŃă, reprezintă funcŃia obiectiv a firmei respective. O creştere a
segmentului de piaŃă deŃinut, susŃinută printr-o politică agresivă, va avea
efecte contrare. Scăderea preŃurilor inŃiată în acest scop, va antrena mişcarea
de acelaşi sens pentru toŃi producătorii din ramură, care vor conduce inevitabil
la scăderea profiturilor totale, la scăderea potenŃialului de dezvoltare a ramurii.
În majoritatea situaŃiilor, iniŃiatorii mişcării de preŃuri prin păstrarea
segmentului de piaŃă deŃinut, iniŃiază preŃuri mai mari decât cele care ar rezulta
din evidenŃa proprie. Ca o consecinŃă, apare un nou preŃ „umbrela” sub care se
„adăpostesc” concurenŃii cu costuri comparative mai mari.
În general se constată tendinŃa asigurării echilibrului ramurii, pentru
preŃurile pieŃei, unde ponderea de piaŃă deŃinută de firma producătoare este
aceeaşi cu ponderea sa în capacitatea totală de producŃie a ramurii. Ca o
consecinŃă a acestui fapt, preŃul pe piaŃă este determinat de firma care are cel
mai puŃin favorabil raport dintre ponderea deŃinută pe piaŃă şi ponderea
capacitaŃii sale de producŃie în capacitatea totală a ramurii. Firma respectivă va
încerca redresarea prin creşterea volumului vânzărilor ca urmare al reducerilor
de preŃuri. Mişcarea făcută îi va obliga pe clienŃii concurenŃi să-l urmeze,
efect ce va fi transmis nivelului general al preŃurilor, dar şi asupra profiturilor
totale din ramură. În vederea prevenirii unor astfel de efecte, în situaŃiile de
criză, liderul respectiv poate oferi o parte din piaŃa sa concurenŃilor cu raport
defavorabil, pondere de piaŃă – ponderea capacităŃii în raport cu capacitatea
totală. În această situaŃie, liderul îşi recuperează partea pierdută printr-o
politică de preŃ permanent uşor sub preŃul predominant pe piaŃă.
În majoritatea situaŃiilor, iniŃiatorul mişcării de preŃ, se află în poziŃia
de lider, datorită eforturilor proprii de a avea supremaŃia în ramură din punct
220
de vedere tehnic şi tehnologic. Ca urmare, strategia sa de preŃ va avea în
vedere şi plusul de preŃ recunoscut de piaŃa nevoilor produse în raport cu cele
deja existente. PreŃul mai mare pentru recompensarea noutăŃii menŃine ridicat
nivelul general al preŃurilor pentru o gamă de produse importantă, protejează
profiturile celor vechi şi forŃează mai puŃin firmele concurente de a reduce
preŃurile în scopul creşterii volumului vânzărilor. Totodată, firma lider în
ramură ce întăreşte profitul în plus obŃinut din preŃul mai mare al bunurilor
noi, o va stimula mai departe în vederea dezvoltării şi înnoirii producŃiei şi
pentru reducerea costurilor.

2.2. ConcurenŃa economică în viziunea abordării strategiilor şi

comportamentelor operatorilor pieŃei

2.2.1. Obiectivele concurenŃei economice

ConcurenŃa nu are o definiŃie unanim acceptată; ea capătă semnificaŃie

în funcŃie de context. Una dintre caracteristicile generale ale concurenŃei este
aceea când una sau mai multe persoane se străduiesc să realizeze un anumit
obiectiv şi că realizarea acestuia de către una dintre persoane determină un
grad mai scăzut de realizare a aceluiaşi obiectiv de către cealaltă persoană, dar
nu o exclude din sfera de activitate. Această definiŃie este valabilă în multe
domenii ale vieŃii economice.
Din punct de vedere economic, concurenŃa este în permanenŃă legată
de tranzacŃii pe piaŃă, de cerere şi ofertă şi de procesul schimbului. Concret,
putem efirma că există concurenŃă economică, dacă consumatorul poate alege
între mai multe altermnative şi poate astfel să aleagă alternativa cea mai
convenabilă preferinŃelor sale. Prin urmare, concurenŃa este strâns legată de
libertatea de a alege. Dar, această libertate de a alege este diferenŃiată, în
funcŃie de existenŃa unor grade ale concurenŃei efective.
ConcurenŃa este de asemenea, forma activă a liberei iniŃiative, generată
de proprietatea privată, iar aceasta la rândul ei constiutind trăsătura esenŃială a
economiei de piaŃă, al cărei mecanism este concurenŃial. Ea se caracterizează
printr-o confruntare deschisă, rivalitate între firme vânzătoare ofertante, în
vederea atragerii de partea lor a clientelei. Totodată, concurenŃa exprimă
comportamentul specific interesat al tuturor subiecŃilor de proprietate,
comportament care se realizează în mod diferit, în funcŃie de cadrul (mediul)
concurenŃial şi particularităŃile diverselor pieŃe.
Firmele autonome şi specializate vizează profitul, în timp ce
consumatorii îşi manifestă opŃiunile lor pentru bunurile şi serviciile oferite de
firmele producătoare, vizând utilitatea lor. Datorită faptului că orientează
firmele spre producerea bunurilor dorite şi cerute de consumatori la costuri cât
221
mai reduse în condiŃiile date, concurenŃa asigură producătorilor preŃurile şi
profiturile aşteptate, iar consumatorilor satisfacerea nevoilor.
ConcurenŃa este cea care împinge producătorii spre perfecŃionarea şi
eficientizarea producŃiei. Ea obligă producătorul să oprească risipa şi să reducă
costurile de producŃie, astfel încât să poată vinde la preŃuri cât mai mici faŃă de
alŃii. ConcurenŃa, deci, elimină producătorii care rămân cu costurile ridicate şi
face în aşa fel încât să concentreze producŃia în mâinile acelora ale căror
costuri sunt mai mici.
ConcurenŃa are loc în situaŃiile când există libertatea de a pătrunde pe o
piaŃă şi când, în acelaşi timp, pe aceeiaşi piaŃă există mai mulŃi producători
alternativi. ConcurenŃa poate să aibă loc între firme mari şi firme mici, firmele
rivale putând intra în competiŃie pe pieŃele locale, regionale, naŃionale sau
chiar pe pieŃe internaŃionale.
Scopurile cele mai importante ale concurenŃei sunt:
– satisfacerea cererii consumatorilor;
– promovarea inovaŃiei;
– alocarea eficientă a resurselor;
– limitarea puterii economice şi astfel a celei politice;
– justa distribuŃie a veniturilor;
PiaŃa reprezintă cea mai bună inovaŃie în organizarea cererii şi ofertei
şi în întărirea şi stabilirea diferitelor preferinŃe ale firmelor – fără folosirea
concurenŃei. ConcurenŃa constituie mijlocul necesar prevenirii şi diminuării
puterii economice concentrate în mâinile statului şi ale persoanelor şi firmelor
private. De aceea, concurenŃa reprezintă un mijloc important pentru
organizarea societăŃii.
Alocarea este principala cerinŃă a oricărei economii care trebuie să-i
facă faŃă, într-un mod în care să satisfacă cel mai bine membrii societăŃii
respective, atât pe producători cât şi pe consumatori. Ca urmare, trebuie să se
stabilească:
– bunurile şi cantităŃile care trebuie produse;
– modul de distribuire a bunurilor produse între membrii societăŃii;
– cum trebuie direcŃionate resursele în producerea bunurilor şi ce
metode de producŃie se vor folosi.
Economia de piaŃă consideră întotdeauna acŃiunea liberă a mai multor
firme, atât producătoare, dar şi consumatoare (cumpărătoare). Ca urmare,
concurenŃa reprezintă unul din factorii importanŃi ce acŃionează asupra
firmelor, astfel încât aceştia să-şi adapteze oferta la cerere. Pe piaŃa liberă,
concurenŃa acŃionează în strânsă legătură cu preŃul. Firmele producătoare pe
piaŃa liberă urmăresc prin intermediul concurenŃei cu celalŃi producători
maximizarea profitului, prin reducerea preŃului şi creşterea calităŃii producŃiei
obŃinute.
Economia de piaŃă liberă se identifică cu economia de piaŃă modernă şi
se bazează pe conservarea principiului libertăŃii de concurenŃă. Aceasta este
222
reglementată printr-o serie de acte normative care au ca efect reprimarea
abuzurilor de la regulile normale ale concurenŃei.
ConcurenŃa capătă putere, când preŃurile sunt mai mici, iar cererea de
bunuri creşte. Ea se materializează prin comportamentul firmelor din aceeaşi
ramură, care au ca scop maximizarea profitului pe seama capitalului investit.
Fiecare firmă care acŃionează pe piaŃa liberă este preocupată de propria-i
activitate, astfel încât aceasta să fie cea mai competitivă dintre toate, iar
câştigul net să fie cel mai bun.
ConcurenŃa este cea care orientează producŃia firmelor prin costurile de
exploatare, urmărindu-se în permanenŃă raportul existent între resurse şi
cheltuieli. Nici un producător de acelaşi bun de pe o piaŃă nu poate influenŃa în
mod izolat piaŃa acelui bun. ToŃi producătorii influenŃează piaŃa, aflându-se în
concurenŃă. Ei o influenŃează prin practicarea de preŃuri cât mai scăzute,
putând ajunge până la nivelul de supravieŃuire. Deci, concurenŃa între firmele
producătoare exercită o presiune asupra scăderii preŃurilor de vânzare şi
totodată contribuie la lărgirea pieŃei în ceea ce priveşte cantitatea cerută de
consumatori, care este cu atât mai mare, cu cât preŃul este mai scăzut.
Într-o economie de piaŃă, concurenŃa nu poate fi decât liberă, aceasta
însemnând că firmele acŃionează în vederea realizării propriilor interese, iar
economia în ansamblul său este rezultatul acestei acŃiuni. Originea intereselor
firmelor se află în mediul economico-concurenŃial, unde locul central îl deŃine
proprietatea şi piaŃa. Ca urmare, libertatea concurenŃei exprimă libertatea de
acŃiune în economia a cărei funcŃionare ia forma pieŃei. Putem vorbi de o astfel
de libertate şi în cazurile în care firmele pot decide independent, cu condiŃia ca
acastă posibilitate să fie prezervată pentru toate, fără nici o atingere. Orice
soluŃie întreprinsă de o firmă în intenŃia de a-şi realiza interesele trebuie să
aibă loc în aşa fel, încât, prin ceea ce face ea, să nu afecteze cu nimic libertatea
de acŃiune a celorlalte. În consecinŃă, libertatea concurenŃei este o
caracteristică general aplicabilă tuturor firmelor şi că orice iniŃiativă este
considerată normală numai cu respectarea acestei condiŃii.
Analiza făcută mai sus vine să demonstreze că deciziile participanŃilor
la activitatea economică au caracter interactiv, sunt luate în mod individual,
dar depind de cele pe care le iau celelalte firme. Aceasta face ca să fie
acceptată libertatea concurenŃei, într-o manieră globală, ca o formă pe care o
îmbracă relaŃiile dintre toate firmele care acŃionează pe aceeiaşi piaŃă,
indiferent de obiectul de activitate sau de alte scopuri sau criterii.
În condiŃiile economiei de piaŃă, toate firmele au scopul maximizării
satisfacŃiilor, presupunând o concurenŃă generală, deoarece resursele la care
apelează sunt limitate şi au întrebuinŃări alternative. ConcurenŃa are un impact
aparte atât asupre pieŃei, cât şi asupra entităŃilor care acŃionează pe piaŃă.
ConcurenŃa este cea care produce schimbări profunde în dinamica sistemului
de valori ale consumatorilor, unde sunt aşteptate modificări în comportamentul
tuturor purtătorilor cererii: producători, prestatori, instituŃii, consumatorii
223
individuali în special, aceasta ca rezultat al schimbărilor de valori, al opŃiunilor
pentru noi stiluri de viaŃă, în final al conturării tot mai clar a unei personalităŃi
proprii, care se răsfrânge asupra conduitei sale. În acest context, se simte o
creştere a exigenŃei consumatorului faŃă de consum, datorată în principal
preocupării pentru menŃinerea formei fizice şi intelectuale, pentru sănătate, dar
şi informării mult mai operative şi cuprinzătoare asupra alternativelor de
consum. În sistemul de valori ale consumatorilor se vor produce mutaŃii şi ca
urmare a schimbărilor sociogeografice, a modului de gestionare a timpului
liber, a schimbărilor care se pot avea în vedere pe planul resurselor financiare
(aici putem vorbi probabil şi de apariŃia unor tehnici şi acŃiuni ale marketing-
ului de lux).
În general, societatea umană se teme de consecinŃele concurenŃei,
deoarece o parte din oameni îşi pot pierde locurile de muncă, iar creşterea
numărului şomerilor este considerată ca o consecinŃă a concurenŃei. Într-
adevăr, este o consecinŃă directă a teoriilor economice faptul că o concurenŃă
de lungă durată este benefică pentru toată societatea şi, mai ales, pentru cei
care par a fi pierdut în prima fază.

2.2.2. FuncŃiile concurenŃei economice

Dintre funcŃiile concurenŃei economice amintim:

– În toate domeniile activităŃii economice, facilitează ajustarea
autonomă a cererii şi ofertei. ConcurenŃa stimulează preocupările pentru
creşterea, diversificarea, îmbunătăŃirea calităŃii ofertei de mărfuri, pentru
adaptarea ei la dinamica cerinŃelor cererii. Pe pieŃele dominate de cumpărători
(piaŃa ofertanŃilor), strategia competiŃională determină firmele să se
particularizeze faŃă de rivali. Pe pieŃele dominate de vânzători (piaŃa cererii),
în relaŃiile cu potenŃialii clienŃi, se urmăreşte specializarea într-un sector
individualizat al cererii.
– În accepŃiunea sa generală, dar mai ales a progresului tehnico-
economic, stimulează realizarea progresului ca atare.
În economia de piaŃă, concurenŃa motivează firmele de a obŃine
produse performante şi de a descoperi metode pentru realizarea produselor cu
costuri cât mai reduse. Nimeni nu poate şti cu precizie care vor fi noile dorinŃe
ale consumatorilor sau care tehnologie de fabricaŃie va conduce la
minimalizarea costurilor pentru unitatea de produs. Întreprinzătorii au
libertatea introducerii în fabricaŃie a unor produse mai promiŃătoare decât cele
utilizate până în prezent, dar au nevoie de sprijinul investitorilor care doresc să
le pună la dispoziŃie fondurile necesare. Deci, în economia de piaŃă
funcŃionează principiul conform căruia atât intreprinzătorul cât şi investitorul
au posibilitatea de a alege. Prin urmare, întreprinzătorii şi investitorii sunt
conştientizaŃi de concurenŃă că trebuie să-şi asume responsabilitatea aducerii
224
pe piaŃă a produselor respective şi de a le oferi la preŃul fundamentat de ofertă,
în raport cu cerinŃele reale ale pieŃei.
Noile idei puse în practică trebuie să înfrunte realitatea, impusă de
consumatori. Atunci când consumatorii preŃuiesc destul de mult noutatea pe
care o va aduce respectiva idee, atât cât să acopere costul bunului sau
serviciului propus de firmă, noua afacere va prospera şi va avea succes. În caz
contrar va fi sortită eşecului.
Firmele producătoare care doresc să supravieŃuiască într-un mediu
concurenŃial nu se pot mulŃumi cu succesul prezent. Este posibil ca bunul sau
serviciul care se bucură de o apreciere favorabilă în prezent să nu treacă testul
competitivităŃii pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp.
Pentru o firmă producătoare, condiŃia de a reuşi pe o piaŃă
concurenŃială o cnstituie anticiparea, identificarea şi rapida adaptare la ideile
novatoare.
ConcurenŃa este fenomenul economic ce participă la primenirea
continuă a firmelor ce acŃionează pe piaŃă. Prin această competiŃie
permanentă între firme, concurenŃa deschide perspective în realizarea de
profituri pentru toŃi participanŃii la jocul pieŃei, favorizându-i pe cei buni şi
foarte abili şi ignorându-i pe cei slabi, pe cei neadaptabili la cerinŃele pieŃei.
Împiedicarea obŃinerii unor profituri de monopol de către unele firme,
asigurând o alocare raŃională a resurselor între variantele utilizării lor solicitate
de piaŃă şi statornicind o repartizare a profiturilor proporŃional cu contribuŃia
efectivă a firmelor în procesul de producŃie şi distribuŃie a mărfurilor.
Prin concurenŃa între firme se descoperă totodată mărimea şi structura
optimă a activităŃii desfăşurate, elemente care contribuie la menŃinerea costului
unitar pe produs sau serviciile la un nivel cât mai mic. În comparaŃie cu alte
sisteme economice, economia de piaŃă nu mandatează şi nu limitează tipurile
de firme cărora li se permite să intre în competiŃie. Este permis a se efectua
orice formă legală de organizare a activităŃii economice, condiŃia reuşitei
pentru orice firmă fiind eficienŃa în raport cu costurile de producŃie.
– Fenomenul concurenŃial contribuie din plin la reducerea preŃurilor
de vânzare, asigurând plasarea lor la niveluri reale, favorizând raŃionalizarea
costurilor ca mijloc de sporire a profiturilor. Astfel, raporturile ce se stabilesc
între cantităŃile de bunuri vândute şi preŃurile de vânzare aplicate relevă faptul
că profitul mai mare rezultă din creşterea volumului desfacerilor şi mai puŃin
din preŃurile mari stabilite. PreŃurile rezonabile atrag marea masă a clienŃilor,
ajungându-se la un volum mare al desfacerii, aceasta conducând la obŃinerea
de profituri egale cu cele obŃinute în eventualitatea creşterii preŃurilor, în
condŃiile îndepărtării foarte mult de costuri. PreŃurile mici, accesibile tuturor,
sporesc cererea şi creează condiŃiile producŃiei de serie mare.
– ConcurenŃa are un rol direct asupra psihologiei firmelor, alimentând
totodată optimismul acestora, stimulându-le creativitatea, obligându-le să se

225
preocupe în permanenŃă de eficienŃă, de maximizarea profitului şi implicit de
satisfacerea în condiŃii cât mai bune a nevoilor consumatorilor.

2.2.3. Tipuri ale concurenŃei economice

În vederea prezentării complete a tipurilor (formelor) de concurenŃă

care sunt variate şi diversificate, este bine pentru început să ne oprim asupra
factorilor şi condiŃiilor ce determină existenŃa acestora.
Astfel, unul din factorii care contribuie la diferenŃierea concurenŃei este
numărul şi puterea economică a participanŃilor la tranzacŃii. Dacă numărul
participanŃilor la tranzacŃii este mare şi de putere aproximativ egală, atunci pe
piaŃă se conturează tipul de concurenŃă perfectă. Dacă numărul lor este mic sau
numai unul, fie pe latura ofertei, fie pe latura cererii, apar situaŃii de monopol
sau monopson, când sunt avantajaŃi fie numai producătorii, fie numai
cumpărătorii.
Gradul de diferenŃiere a bunurilor care satisfac o anumită nevoie
umană, reprezintă un alt factor de departajare a concurenŃei. Dacă marfa
oferită pieŃei este omogenă, consumatorilor le este aproape indiferent de unde
se aprovizionează. DiferenŃierea bunurilor are ca efect însă creşterea
concurenŃei între producători, fiecare dintre aceştia dorind să atragă un număr
cât mai mare de clienŃi.
FacilităŃile acordate sau restricŃiile în calea celor care intenŃionează să
intre într-o ramură, pe o anumită piaŃă, influenŃează de asemenea modul de
realizare a concurenŃei. Dacă accesul într-o anumită ramură a economiei
naŃionale sau pe o anumită piaŃă a unei firme se realizează mai uşor, creşte
gradul de competitivitate în acea ramură sau pe acea piaŃă, creându-se
condiŃiile satisfacerii nevoilor consumatorilor la un nivel cât mai ridicat.
Gradul de transparenŃă a pieŃei, este alt factor important care
determină diferenŃierea concurenŃei. Acesta se referă la posibilităŃile de acces
la informaŃiile care rezultă din funcŃionarea pieŃei:
– bunurile oferite sau cerute de piaŃă;
– preŃurile aplicate;
– cantităŃile vândute (sau oferite desfacerii);
– condiŃiile de tranzacŃionare,
acces care poate fi liber pentru toŃi participanŃii de pe piaŃă sau poate fi
îngrădit de unii dintre aceştia în scopul sporirii propriilor avantaje.
Trebuie subliniat că economia de piaŃă mai cunoaşte şi alŃi factori şi
condiŃii, în funcŃie de care se conturează mai multe tipuri sau forme ale
concurenŃei şi anume:
– raportul dintre cererea şi oferta de bunuri, care se manifestă logic,
fundamental;

226
 – complexitatea şi funcŃionarea reŃelei de pieŃe dintr-o Ńară sau alta sau
pe o piaŃă unică;
– conjunctura politică internă şi internaŃională.
Avându-se în vedere factorii prezentaŃi mai sus şi Ńinând cont de
variantele de combinare a lor, teoria economică a concurenŃei a stabilit că
există următoarele tipuri de concurenŃă 56 între firmele producătoare
(vânzătoare):
– concurenŃa perfectă;
– concurenŃa imperfectă, cu formele:
– concurenŃa monopolistică;
– monopolul;
– oligopolul.
Vom prezenta în continuare, sub forma unui tabel, aceste tipuri de
concurenŃă cu principalele lor caracteristici:

Caracteristici ConcurenŃa imperfectă

ale ConcurenŃa
perfectă ConcurenŃa
firmelor Oligopolul Monopolul
monopolistică
concurente
Număr firme Mare Mare Mic Una singură
Posibilitatea
Considerabi
stabilirii Inexistentă Limitată Redusă
lă
preŃurilor
Barierele Există Sisteme
la intrarea Inexistente Inexistente anumite complete
pe piaŃă bariere de bariere

Literatura de specialitate mai pomeneşte şi de concurenŃa directă şi de

cea indirectă.
În situaŃiile când firmele aflate în competiŃie se adresează aceleiaşi
nevoi, cu bunuri identice sau similare, ne aflăm în faza unei concurenŃe
directe. Iar concurenŃa indirectă apare când firmele se adresează clienŃilor prin
oferirea de bunuri diferite aceloraşi nevoi sau unor nevoi diferite.
Din punctul de vedere al dreptului comercial, concurenŃa economică
poate avea următoarele forme:
– concurenŃa loială, considerată licită, deoarece este admisă prin
reglementări;
– concurenŃa neloială, considerată ilicită, deoarece este reprimată prin
reglementări.
ConcurenŃa loială (corectă) constă în folosirea nediscriminatorie a
instrumentelor luptei de concurenŃă, în condiŃiile accesului liber pe piaŃă şi a
56
Philip Kotler – “Managementul marketingului”, Ed. Teora, Bucureşti, 1997, pg. 298.
227
deplinei posibilităŃi de cunoaştere a mijloacelor de reglementare a relaŃiilor de
vânzare-cumpărare.
ConcurenŃa neloială (incorectă) se caracterizează prin folosirea unor
mijloace incorecte: acordarea unor stimulente deosebite firmelor, utilizarea
unor mijloace extraeconomice de pătrundere şi menŃinere pe piaŃă, în scopul
acoperirii pieŃei şi consolidarea unei poziŃii net avantajoase pe piaŃă.
Într-o economie de piaŃă, firmele concurente procedează la adoptarea
unor strategii de adaptare a preŃurilor la cerinŃele pieŃei în funcŃie de tipul (sau
forma) de concurenŃă. Vom prezenta mai jos, sub forma unui tabel,
diversitatea strategiilor de adaptare a preŃurilor în cadrul concurenŃei:

Tipuri de
Perfectă Monopolistică Monopol Oligopol
concurenŃă
Strategii de MulŃi Un singur CâŃiva
adoptare a vânzători de MulŃi vânzători producător vânzători
preŃurilor produse de care sensibili
identice produse stabileşte fiecare la
(nediferen- diferenŃiabile preŃul unui preŃul
Ńiabile) produs unic celorlalŃi
ConcurenŃa Aproape că O oarecare Nu există O oarecare
prin preŃ nu există concurenŃă concurenŃă. concurenŃă.
PiaŃa prin gama de Sigurul PreŃ al
stabileşte preŃuri vânzător liderului sau
preŃul stabileşte preŃuri
preŃul apropiate ale
concurenŃilor
DiferenŃiere Inexistentă. Anumită Nu există. Variabilă. În
între Produsele diferenŃiere Nu se poate funcŃie de
produse sunt identice faŃă de face pentru ramură.
produsele că nu sunt
concurenŃei alte produse
Extinderea Redusă. Mare. Obiectul Redusă. Se Într-o
reclamei Obiectul îl îl reprezintă face cu oarecare
constituie diferenŃierea scopul măsură.
informarea produselor faŃă creşterii Scopul este
clienŃilor că de cele ale pentru clasa informarea şi
produsele concurenŃei de produs eliminarea
sunt concurenŃei
disponibile. preŃurilor.

Comportamentul firmelor implicate de procedeul formării preŃurilor

diferă în ceea ce priveşte strategia de adaptare la cerinŃele concrete ale pieŃei,

228
în principal, cu cantitatea, cu un cuplu preŃ-calitate sau cu produse diferenŃiate,
de marcă, cu folosirea reclamei.

2.2.4. Strategii concurenŃiale

ConcurenŃa este bună pentru populaŃie (consumator) deoarece ea

stimulează şi constrânge producătorii, aduce bunăstarea. Încă în urmă cu două
secole, Adam Smith a sesizat această contradicŃie de interese şi
comportamentul obişnuit al vânzătorilor. „Interesul particular al celor care
prestează o activitate de comerŃ sau manufactură este întotdeauna diferit sau
chiar contrar celui al publicului. Interesul negustorului este întotdeauna de a-şi
mări piaŃa şi de a restrânge concurenŃa vânzătorilor. Lărgirea pieŃei poate fi
benefică pentru interesul general, dar restrângerea concurenŃei vânzătorilor îi
este potrivnică şi nu poate servi la nimic decât de a-i face pe negustori să-şi
urce profitul deasupra a ceea ce ar fi fost natural şi a obŃine, în folosul lor, un
tribut incorect de la cetăŃeni”57.
Obiectivul oricărei firme îl constituie realizarea profitului prognozat.
Ori, concurenŃa erodează permanent profitul. Iată de ce firma trebuie să se
adapteze pieŃei pentru a exploata toate căile posibile ale profitului58.
Michael Porter a studiat sistematic strategiile firmei în raport cu
concurenŃa. Punerea la punct a unei strategii faŃă de concurenŃă constă în
esenŃă în dezvoltarea unei linii de ansamblu, care va indica modul în care o
firmă va lupta împotriva concurenŃilor, care vor fi obiectele sale şi ce măsuri
vor trebui luate pentru a-şi atinge obiectivele.
„ConcurenŃă şi strategie” sunt concepte fundamentale în opinia lui
M. Porter59. Randamentul unei firme care operează într-un domeniu de
activitate poate fi împărŃit în două: o parte care poate fi atribuită
randamentului mediu al tuturor concurenŃilor şi alta care poate fi atribuită
răspunsului la întrebarea „este firma la nivelul mediu al randamentului din
domeniul respectiv sau sub acesta?”. Conform principiului „teoriei celor cinci
factori”: puterea de negociere a cumpărătorilor, puterea de negociere a
furnizorilor, ameninŃarea reprezentată de un nou-venit, ameninŃarea
reprezentată de substituenŃi şi intensitatea concurenŃei, profitabilitatea
firmelor pe termen lung este influenŃată de aceşti factori. Apoi, strategia – a
doua componentă a ecuaŃiei profitabilităŃii, conduce la determinarea
diferenŃelor de profitabilitate dintre concurenŃi.
O firmă realizează o profitabilitate superioară în domeniul său de
activitate dacă reuşeşte să aibă preŃuri mai mari sau costuri mai mici decât ale

57
Adam Smith – “AvuŃia naŃiunilor”, vol.2, Ed. Academiei, Bucureşti, 1962.
58
Idem 55, pg.74.
59
Michael Porter – “Despre concurenŃă”, Ed. Meteor Business, Bucureşti, 2008, pg.39.
229
rivalilor. DiferenŃele de preŃ sau de cost între concurenŃi pot fi la rândul lor
împărŃite în două categorii:
– unele datorate diferenŃelor de eficacitate operaŃională sau de utilizare
a celei mai bune practici;
– altele datorate diferenŃelor de poziŃionare strategică.
Astfel, pe măsură ce teoria şi practica planificării strategice s-au
dezvoltat, majoritatea firmelor au ajuns să recunoască două tipuri de strategie:
strategia unităŃii de activitate şi strategia corporaŃiei60.
Strategia de activitate reprezintă cursul activităŃilor firmei în anumite
ramuri, în timp ce strategia corporaŃiei abordează compoziŃia portofoliului de
unităŃi de activitate ale unei firme. Totodată, strategia corporaŃiei a început să
fie din ce în ce mai mult considerată ca fiind un management de portofoliu,
folosind tipic o variaŃie a tehnicilor de planificare de portofoliu care au fost
adoptate pe scară largă încă din ultima parte a secolului XX.
Deoarece profitul reprezintă Ńinta finală a oricărei firme, el este
ameninŃat de mai mulŃi factori:
– clienŃi, când reuşesc să obŃină o scădere a preŃurilor;
– furnizori, când aceştia reuşesc o creştere a preŃurilor la produsele
vândute;
– proprii salariaŃi, când aceştia reuşesc să obŃină majorări salariale;
– concurenŃi, când aceştia „pun mâna” pe o parte a pieŃei;
– noii întraprinzători, dacă aceştia se impun pe piaŃă;
– inventatori, dacă reuşesc să obŃină alte produse similare cu cele
existente şi la preŃuri mai mici faŃă de concurenŃă.
Prin urmare, profitul este ameninŃat din toate direcŃiile şi în acest
context, firma procedează la elaborarea unei strategii care să formeze un
blindaj astfel încât pătrunderea oricărei ameninŃări să fie împiedicată.
În acest sens, Michael Porter identifică trei strategii coerente ce dau
posibilitatea unei firme de a-şi învinge concurenŃii cel puŃin într-un domeniu.
* Strategia efortului concentrat. Prin această strategie se încearcă
concentrarea eforturilor unor firme asupra unei clientele, a unui produs şi a
unei regiuni, toate particulare.Ideea este că focalizarea pe un scop unic va oferi
clientelei cel mai bun serviciu şi va îndepărta concurenŃii. Firma „Michelin”
prin comportamentul său, dă un exemplu de „concentrare strategică”.
* Strategia diferenŃierii (distincŃiei). Într-o lume concurenŃială, a
globalizării, nu poŃi să fi singurul producător de automobile (de ex.), dar poŃi fi
singurul producător „cap de serie”, ca Mercedes şi să cucereşti astfel amatorii
de automobile de acest tip. DiferenŃierea este dată de crearea unui ansamblu
produs-marcă-imagine-service, astfel încât clienŃii să-l perceapă ca „unic”
pentru respectiva categorie de bunuri.

60
Michael Porter – “Avantajul concurenŃial”, Ed. Teora, Bucureşti, 2001, pg.300.
230
 * Strategia dominaŃiei globale prin costuri. Această strategie constă în
a produce acelaşi bun ca şi concurenŃii, dar la preŃuri „fără concurenŃă”
(imbatabile), putând în acest fel să-i elimini de pe piaŃă. Japonezii şi nemŃii
sunt cei mai recunoscuŃi (mai ales în domeniul construcŃiilor de maşini), ca
maeştri ai acestei strategii pe care o combină abil cu exigenŃa strictă asupra
calităŃii produsului şi a service-lui prestat. Strategia dominaŃiei globale prin
costuri se pretează unei pieŃe vaste, fiind necesară o putere comercială adaptată
acesteia.
Cele trei strategii sunt distincte şi alternative. Fiecare strategie necesită
moduri diferite de organizare, de control şi stimulare. Alegerea uneia sau alteia
trebuie să se facă cu multă claritate, pentru că alegerea incorectă a strategiei
conduce firma spre o profitabilitate cât mai scăzută.
Conceptul concurenŃei de piaŃă creează un ansamblu vast şi divers de
concurenŃi efectivi şi potenŃiali. După identificarea principalilor concurenŃi,
firma trebuie să le determine caracteristicile (strategiile) şi modul în care
obişnuiesc să reacŃioneze.
Un grup de firme care aplică aceeaşi strategie pe o anumită piaŃă-Ńintă
poartă denumirea de grup strategic61. P. Kotler presupune că o firmă vrea să
intre în industria aparatelor electrocasnice mari. Apoi se pune întrebarea: care
este grupul ei strategic? Firma trasează diagrama (prezentată mai jos) şi
descoperă patru grupuri strategice definite după nivelul calităŃii şi gradul de
integrare verticală:

Grupul A
– Linie îngustă
– Cost de producŃie scăzut
– Serviciu foarte bun
– PreŃ ridicat
– Calitate ridicată
– Integrare verticală mare

Grupul C
– Linie de amploare moderată
– Cost de producŃie mediu
– Serviciu mediu
– PreŃ mediu
– Integrare verticală mică

Grupul B
– Linie completă

61
Philip Kotler – “Managementul marketingului”, ediŃia a IV-a, Ed. Teora, Bucureşti, 2006,
pg.315, după M. Porter, “Competitive Strategy”, capitolul 7.
231
 – Cost de producŃie scăzut
– Serviciu bun
– PreŃ mediu
– Integrare verticală mare

Grupul D
– Linie amplă
– Costuri de producŃie medii
– Serviciu slab
– PreŃ scăzut
– Calitate scăzută
– Integrare verticală mică

În grupul A există numai un singur concurent, grupul B are trei

concurenŃi, grupul C are patru, iar grupul D are doi concurenŃi. După
identificarea concurenŃilor, se pot trage câteva concluzii importante. În primul
rând, faptul că înălŃimea barierelor de intrare este alta pentru fiecare grup, iar
în al doilea rând, dacă firma analizată reuşeşte să pătrundă în oricare din
grupuri, membrii grupului respectiv pot deveni principalii săi concurenŃi. Prin
urmare, orice firmă este obligată să supravegheze în continuare (în
permanenŃă) strategiile concurenŃilor săi. Dacă o firmă consideră că a atins
performanŃa economică la un moment dat, la o studiere atentă a concurenŃilor
săi constată că unii au trecut deja la implementarea unor programe mult mai
perfecŃionate care să ducă la îmbunătăŃirea calităŃii produselor sale.
În consecinŃă, după ce firma şi-a identificat principalii săi concurenŃi şi
le cunoaşte strategiile, este interesată să vadă ce caută să obŃină fiecare
concurent de pe piaŃă şi care este forŃa motrice a comportamentului
concurenŃial. Acestea ar fi principalele obiective de urmărit de către o firmă
faŃă de concurenŃii săi. De asemenea, mai sunt şi alte obiective care trebuie
urmărite: mărimea firmei, experienŃa trecută, managementul curent şi situaŃia
finenciară, dacă firma concurentă este o filială sau sucursală a unei companii
mai mari şi ce scopuri are firma mamă (de creştere a producŃiei, a profitului
sau de exploatare).
O ipoteză iniŃială pertinentă este că toŃi concurenŃii au ca scop
maximizarea profiturilor, cu deosebirea că unii îşi concentrează eforturile
pentru obŃinerea de profituri pe termen scurt iar alŃii pe termen lung.
De exemplu, majoritatea firmelor din SUA62 urmeză un model de
maximizare a profitului pe termen scurt, în mare parte fiindcă performanŃa lor
curentă face obiectul atenŃiei acŃionarilor, iar la o pierdere a încrederii,
acŃionarii vor proceda la vânzarea acŃiunilor, care la rândul său va provoca o
creştere a costului capitalului pentru companie. Firmele japoneze acŃionează în

62
Idem 60, pg.316.
232
cea mai mare parte, pe baza unui model de maximizare a cotei de piaŃă. O
porŃiune importantă din fondurile pe care le utilizează este asigurată, la
dobânzi scăzute, de băncile japoneze, care în trecut au acceptat fără probleme
şi profituri mai mici.
O ipoteză alternativă ar putea fi aceea că fiecare concurent urmăreşte o
combinaŃie de obiective: profitabilitate curentă, creşterea cotei de piaŃă, flux de
numerar pozitiv, supremaŃie tehnologică, supremaŃie în materie de serviciu.
În concluzie, putem afirma că firmele sunt obligate (pentru a se
menŃine în nota „echilibrului concurenŃial”) să Ńină sub observaŃie planurile de
expansiune ale concurenŃilor lor.
De asemenea, pentru menŃinerea în „echilibrul concurenŃial”, firmele
trebuie să culeagă informaŃii despre atuurile şi slăbiciunile concurenŃilor lor.
Pentru aceasta, o firmă poate să ocupe una din cele şase poziŃii concurenŃiale
pe piaŃa-Ńintă63:
1. PoziŃie dominantă. Firma controlează comportamentul celorlalŃi
concurenŃi şi dispune de o gamă largă de opŃiuni strategice;
2. PoziŃie puternică (de forŃă). Firma poate să acŃioneze independent,
fără a-şi pune în pericol poziŃia pe termen lung, menŃinându-şi această poziŃie,
indiferent de acŃiunile concurenŃilor;
3. PoziŃie favorabilă. Firma deŃine un atu exploatabil şi posibilităŃi
peste medie de a-şi îmbunătăŃi poziŃia;
4. PoziŃie „tenabilă”. Firma are o performanŃă suficient de bună pentru
a putea să-şi continue existenŃa pe piaŃă, dar faptul că îşi continuă existenŃa
este în dauna firmei dominante, iar posibilităŃile de a-şi îmbunătăŃi poziŃia sunt
sub medie;
5. PoziŃie slabă. Firma are o performanŃă nesatisfăcătoare, dar există
posibilităŃi de îmbunătăŃire;
6. PoziŃie neviabilă. Firma are o performanŃă nesatisfăcătoare şi nu
există nici o posibilitate de îmbunătăŃire.
O firmă, în general, când îşi analizează concurenŃii, trebuie să
monitorizeze trei variabile:
1. Cota de piaŃă este cota deŃinută de concurent din totalul pieŃei-Ńintă;
2. Cota raŃională reprezintă procentajul de clienŃi care l-au desemnat
pe concurent atunci când au răspuns la întrebarea: „Care este prima firmă care
vă vine în minte, atunci când se menŃionează „un” sector de activitate?”;
3. Cota afectivă este dată de procentajul de clienŃi care l-au desemnat
pe concurent atunci când au răspuns la întrebarea: „De la ce firmă a-Ńi prefera
să cumpăraŃi „acel” produs?”.

63
Idem 60, pg.317, după Robert V.L. Wright, “System managing Diversity” (Cambridge, MA:
Arthur D. Little, 1974).
233
 În final putem spune că firmele care realizează creşteri constante ale
cotei raŃionale şi cotei afective vor ajunge inevitabil la creşteri ale cotei de
piaŃă şi ale profitabilităŃii.
În vederea îmbunătăŃirii cotei de piaŃă, multe firme procedează la
evaluarea comparativă (arta de a învăŃa de la firmele care execută unele
activităŃi mai bine decât altele) a celor mai buni concurenŃi, precum şi a
performerilor de clasă mondială.
Dacă managerii dispun de informaŃii bune de supraveghere a
concurenŃei, atunci le este mai uşor să-şi formuleze strategiile concurenŃiale.
Primul pas care trebuie făcut este de a adopta o tehnică de lucru denumită
analiza valorii pentru client.
Valoarea pentru client este dată de formula:
Valoarea pentru client = Avantajele pentru client – Costurile pentru
client
Avantajele pentru client sunt: avantajele produsului, avantajele
serviciului, avantajele de personal şi avantajele de imagine.
În majoritatea cazurilor, managerii efectuează o analiză a valorii
pentru client pentru a revela (descoperi) atuurile şi slăbiciunile firmei în
comparaŃie cu diverşi concurenŃi.
După efectuarea analizei valorii pentru client, firma îşi poate concentra
atacul asupra unui concurent care aparŃine oricăreia dintre următoarele perechi
de clase antonimice: concurenŃi puternici faŃă de concurenŃi slabi; concurenŃi
apropiaŃi faŃă de concurenŃi depărtaŃi şi concurenŃi „buni” faŃă de concurenŃi
„răi”.
Pentru a ne face o idee mai clară în ce priveşte conceperea strategiilor
concurenŃiale, trebuie să trecem la împărŃirea firmelor pe categorii în funcŃie
de rolul pe care îl joacă pe piaŃa-Ńintă:
– rol de lider;
– rol de şalanger;
– rol de imitator;
– rol de specialist de nişă.
Firma cu rol de lider are cea mai mare cotă de pe piaŃa produsului
(unui produs) în cauză şi, de regulă, ia iniŃiativa înaintea celorlalte firme, din
punctul de vedere al schimbărilor aduse produsului, al introducerii de produse
noi, al amplorii distribuŃiei şi al intensităŃii promoŃionale. Firma dominantă nu
are deloc o viaŃă uşoară, ea trebuie să fie într-o permanentă vigilenŃă.
Pentru a rămâne pe primul loc, firma „lider” trebuie să acŃioneze pe trei
fronturi:
– trebuie să găsească modalităŃi de extindere a cererii totale de pe piaŃă;
– trebuie să-şi protejeze cota curentă de piaŃă prin acŃiuni judicioase,
atât defensive, cât şi ofensive;
– firma poate încerca să-şi majoreze cota, chiar dacă mărimea pieŃei
rămâne constantă.
234
 Firma cu rol de şalanger ocupă locul al doilea, al treilea şi cele imediat
următoare în ierarhia unui sector de activitate, sunt denumitea adesea „firme
urmăritoare” sau „firme de pluton”. În definirea obiectivului strategic, un
şalanger Ńinteşte către majorarea cotei de piaŃă şi apoi decide pe cine să atace.
Dacă decide să atace liderul de piaŃă, aplică o strategie foarte riscantă,
dar care poate aduce mari câştiguri şi are sens atunci când liderul nu
deserveşte bine piaŃa. Şalangerul poate să atace firme de aceeaşi mărime cu el,
dar care nu-şi fac bine treaba şi sunt insuficient finanŃate. Aceste firme, ori au
produse îmbătrânite, ori practică preŃuri mai mari, ori nu reuşesc să-i
mulŃumească în alte moduri pe clienŃi. De asemenea, şalangerul poate ataca
micile firme locale sau regionale, precum proverbul „peştele cel mare înghite
pe cel mic”.
După stabilirea clară a adversarilor şi a obiectivelor, şalangerul poate
să apeleze al una din cele cinci strategii de atac: atac frontal, atac lateral (pe
flanc), atac prin încercuire, atac prin ocolire şi atac de gherilă. Practica ne-a
demonstrat că mai există şi alte modalităŃi (strategii) de atac: rabaturi de preŃ;
bunuri mai ieftine; bunuri de prestigiu, proliferarea produsului; inovare în
materie de produse; servicii îmbunătăŃite; inovare în materie de distribuŃie;
reducerea costurilor de producŃie; promovare publicitară intensivă.

Firma cu rol de imitator

Cu câŃiva ani în urmă, Theodore Levitt, în lucrarea „Imitarea
inovatoare”64, susŃinea că o strategie de imitare a produsului se poate dovedi
tot atât de profitabilă ca o strategie de inovare a produsului. Inovatorul suportă
cheltuielile de dezvoltare a produsului, de punere în funcŃiune a canalelor de
distribuŃie, de informare şi educare a pieŃei. Recompensa pentru toată această
muncă şi toate aceste riscuri este, de regulă, poziŃia de lider pe piaŃă. Dar se
poate întâmpla să apară o firmă concurentă care să copieze sau să
îmbunătăŃească produsul. Chiar dacă nu-l va depăşi, probabil, pe lider,
imitatorul poate să realizeze profituri mari, fiindcă nu a suportat nici una dintre
cheltuielile de inovare. Multe firme preferă să-l imite pe liderul de piaŃă, decât
să-l atace. Atitudinile de „paralelism conştient” sunt ceva obişnuit în cadrul
ramurilor de produse omogene şi consum mare de capital, cum ar fi siderurgie,
producŃia de îngrăşăminte, producŃia de chimicale.
Imitatorul ştie cum să-şi păstreze clienŃii curenŃi şi să câştige o
proporŃie acceptabilă de clienŃi noi. De asemenea, îşi face loc pe diverse pieŃe
accesibile. Firma „imitator” îşi defineşte calea sa de dezvoltare, fără
dclanşarea represaliilor concurenŃiale. În acest sens, ptem deosebi patru
strategii generale: imitatorul prin contrafacere („falsificatorul”); imitatorul prin
clonare; imitatorul propriu-zis; imitatorul prin adaptare.

64
Idem 60, pg.344, după Theodore Levitt, “Innovative Imitasion”, Hrvard Business Review,
septembrie-octombrie 1966, pg. 63.
235
 Strategia specialistului de nişă
O alternativă la poziŃia de imitator pe o piaŃă mare este calitatea de
lider pe o piaŃă mică sau pe o nişă de piaŃă. În mod normal, firmele mai mici
evită să concureze cu firmele mari, abordând pieŃe mici sau care prezintă prea
puŃin interes, dacă nu deloc, pentru firmele mai mari.
Uneori şi firmele mari îşi înfiinŃează unităŃi de activitate pentru
servirea nişelor de piaŃă. Astfel, prin specializare inteligentă de nişă, firmele cu
cote mici din piaŃa totală pot să devină extrem de profitabile.
Specialiştii de nişă au în faŃă trei sarcini: să-şi creeze nişe de piaŃă, să
le extindă şi să le protejeze. Specializarea de nişă este o strategie extrem de
riscantă, fiindcă nişa se poate epuiza destul de repede sau poate fi atacată, iar
firma care o serveşte se va trezi împovărată cu resurse extrem de specializate,
pe care nu e sigur că le poate folosi la altceva.

2.2.5. Necesitatea intervenŃiei statului în realizarea protecŃiei

concurenŃei economice

În economia de piaŃă, intervenŃia statului este, după cum s-a mai spus,
ilustrată şi de politica sa în domeniul protecŃiei concurenŃei, în vederea
atenuării carenŃelor pieŃei într-un mediu economic caracterizat a fi imperfect.
Numai din punct de vedere teoretic – în condiŃii de concurenŃă perfectă
– echilibrul concurenŃial garantează că fiecare producător de bunuri îşi
dezvoltă producŃia până în punctul unde preŃul este egal cu costul marginal,
rezultând un avantaj marginal social ce va fi egal cu costul marginal social, iar
orice altă alocare a resurselor nu poate îmbunătăŃi situaŃia consumatorilor.
Dacă o ramură se caracterizează prin concurenŃă imperfectă, fiecare
firmă poate dispune în acest caz de o anumită putere de monopol.
Cele mai importante forme ale concurenŃei imperfecte sunt: concurenŃa
monopolistă, oligopolul şi monopolul pur.
În continuare vom face câteva referiri asupra monopolului natural sau
monopolului pur, când într-o ramură există un singur producător:

236
unde: P = preŃ,
Cm = cost marginal,
CM = cost mediu,
TL = termen lung,
Rm = curba cererii.

În condiŃiile concurenŃei perfecte, o firmă poate să producă o cantitate

egală cu QC la preŃul PC, corespunzând punctului B, unde se realizează
egalitatea preŃ = cost marginal.
În condiŃiile monopolului, maximizarea profitului este legată de
încasarea marginală care trebuie sa fie egală cu costul marginal (Rm=Cm),
producându-se numai o cantitate egală cu QM la preŃul PM, corespunzând cu
punctul C. Monopolul obŃine un supraprofit care este egal cu suprafaŃa
cuprinsă în patrulaterul PMACPC, determinând un cost social cuprins în
triunghiul ABC. Între QM şi QC avantajul marginal social depăşeşte costul
marginal social, iar societatea poate câştiga când producŃia creşte şi se apropie
de QC. Pe ansamblu, la nivelul întregii economii, costul social al puterii de
monopol se ralizează din suma triunghiurilor de tipul ABC.
Politica statului în domeniul concurenŃei este strâns legată de nivelul
de dezvoltare al economiei şi acŃionează în concordanŃă cu politica
industrială promovată de Ńara respectivă.
În vederea menŃinerii unui mediu concurenŃial adecvat, implicarea
statului constituie un domeniu marcat de controverse economice şi politice.
Opiniile specialiştilor sunt diverse:

237
 – unii susŃin că nu este oportun ca statul să se implice în lupta
împotriva monopolurilor pentru că aceste eforturi sunt zadarnice;
– alŃii merg pe ideea că implicarea statului ar fi necesară din cel puŃin
două puncte de vedere şi anume:
– costul social al puterii de monopol;
– necesitatea arbitrării conflictului între morala managerială(care are ca
scop final profitul) şi morala publică (care urmăreşte minimizarea costului
social şi maximizarea avantajelor pentru societate în ansamblul său).
În vederea justificării necesităŃii intervenŃiei statului de contracarare a
activităŃii structurilor economice de tip monopolist, economiştii motivează
ineficienŃa monopolurilor în repartizarea resurselor în economie. Pentru
obŃinerea şi menŃinerea poziŃiei, monopolul consumă foarte multe resurse.
Oligopolurile, de exemplu, sunt tentate să efectueze cheltuieli excesive de
publicitate nu pentru a oferi consumatorilor o cât mai bună informare ci, mai
ales, pentru a atinge un dublu obiectiv:
– a face dificilă intrarea noilor firme în ramura respectivă;
– sporirea costului menŃinerii în ramură pentru un alt concurent.
Astfel de structuri economice generează risipă de resurse pentru
societate şi datorită faptului că se orientează către anumite practici cum sunt:
– folosirea unor resurse în scopul influenŃării guvernelor pentru
obŃinerea deciziilor favorabile care să le întărească poziŃia lor economică.
Firmele mari sunt capabile să exercite o puternică presiune politică pentru
obŃinerea unor profituri considerabile;
– întreŃinerea în mod deliberat a unor capacităŃi de producŃie
excedentare pentru a putea fi folosite în scopul contracarării intenŃiei unor noi
firme de a intra în ramură.
O abordare pragmatică exclude conferirea unei valori de postulat
enunŃului că însăşi existenŃa monopolului este dăunătoare interesului general şi
Ńine cont de faptul că un monopol are posibilitatea de a reduce costurile de
producŃie datorită economiilor de scară, ajungându-se la o compensare a
costului social al existenŃei monopolului cu economiile de costuri înregistrate
de acesta.
În aceste condiŃii trebuie reŃinut că problema morală continuă să existe
şi cere intervenŃia statului pentru a asigura şi societăŃii o parte din avantajele
obŃinute de monopol. În acest sens, intervenŃia statului poate fi folosită prin
intermediul politicii fiscale. Deciziile monopolului legate de producŃie vor fi
influenŃate însă de introducerea de către stat a unui impozit asupra profitului
acestuia. Oricât ar fi cota de impozitare (sub 100%), cea mai bună metodă
pentru monopol de maximizare a profiturilor după impozitare constă în
maximizarea profiturilor înainte de impunere. Astfel, monopolul confruntat cu
aceeaşi curbă a cererii, va produce aceeaşi cantitate ca în absenŃa impozitului
suplimentar.

238
 În vederea justificării necesităŃii intervenŃiei statului de a contracara
activităŃile structurilor economice de tip monopolist, economiştii pornesc de la
ideea ineficienŃei monopolurilor în repartizarea resurselor în economie. Prin
urmare, monopolul consumă multe resurse pentru a obŃine şi a-şi menŃine
poziŃia. Oligopolurile sunt tentate să efectueze cheltuieli excesive de
publicitate (de ex.), nu pentru a oferi consumatorilor o cât mai bună informare
ci, mai ales, pentru a atrage un dublu obiectiv:
– a face mai dificilă intrarea noilor firme, deci un alt concurent;
– a spori costurile menŃinerii în ramură pentru un alt concurent.
Astfel de structuri economice apelează şi la alte practici care, în ultimă
instanŃă, înseamnă risipă de resurse pentru societate şi anume:
– folosirea unor resurse în vederea influenŃării guvernelor în scopul
obŃinerii deciziilor favorabile intăririi poziŃiei lor economice;
– întreŃinerea în mod deliberat a unei capacităŃi de producŃie
excedentare pentru a putea fi folosite în scopul contracarări intenŃiei unui
anume nou venit de a intra în ramură.
Totodată, trebuie reŃinute argumentele care Ńin de dimensiunea
presiunii politice pe care marile firme sunt capabile să o exercite şi importanŃa
supraprofiturilor pe care le obŃin.
Din cele prezentate mai sus se poate uşor desprinde ideea că politicile
concurenŃiale joacă un rol foarte important, ori datorită faptului că previn
apariŃia puterii economice prin controlarea fuzionărilor şi interzicerea
cartelurilor, ori datorită faptului că supraveghează şi controlează formele
inevitabile ale puterii de piaŃă, ca oligopolurile specifice şi monopolurile
naturale.
În cele din urmă, scopul tuturor activităŃilor economice îl reprezintă
creşterea bunăstării, iar măsurile cu caracter politic care se iau trebuie
evaluate, avându-se în vedere acest obiectiv major.
Dacă abordăm concurenŃa, putem spune că scopul ei este de a realiza o
alocare eficientă a factorilor de producŃie. Împotriva acestei idei se poate
obiecta perspectiva limitată care rezultă din faptul că se realizează implicit o
economie închisă în cadrul static şi câteva supoziŃii de tip neoclasic. Ca
urmare a unor dezvoltări recente în teoria economică, argumentele legate de o
politică industrială activă, construiesc teoria noii dezvoltări, teoria comerŃului
strategic şi noua geografie economică. Modelele acestea au în comun faptul
că un anumit tip de indivizibilităŃi dau naştere la unele câştiguri din
concentrări. În vederea Ńinerii pasului cu concurenŃa internaŃională este astfel
necesară o politică industrială activă.
Totuşi, aceste modele neglijează efectele dinamice ale concurenŃei, în
special procesul de inovaŃie. Dacă politica economică sprijină anumite ramuri
ale industriei, fie direct prin intermediul subvenŃiilor, fie indirect prin
obŃinerea de profituri mai mari cu ajutorul puterii de piaŃă, ea împinge
întotdeauna resursele în afara altor ramuri ale industriei. Luând în considerare
239
procesul de lobby, e foarte posibil ca ramurile industriei noi şi avansate din
punct de vedere tehnologic să fie prejudiciate.
În plus, statul trebuie să fie capabil să anticipeze evoluŃia dezvoltării
tehnologice internaŃionale, în vederea protejării ramurilor industriei
profitabile. Cu toate acestea, este foarte puŃin probabil ca informaŃiile deŃinute
de stat să fie mai corecte decât cele deŃinute de firmele economice private.

* Impactul ajutoarelor de stat asupra concurenŃei

Un impact deosebit asupra concurenŃei îl reprezintă ajutoarele de stat.

Având în vedere principiul concurenŃei potrivit căruia toŃi competitorii au
şanse egale, acestea sunt interzise. Prin urmare, legea acŃionează numai asupra
ajutoarelor directe, cele indirecte sau deghizate nu sunt luate în calcul decât
atunci când se poate demonstra că sub aspect juridic, este vorba, de fapt despre
un ajutor de stat.
Prin natura sa, ajutorul de stat distorsionează sensul major al
concurenŃei pentru că:
– nu exercită un efect pozitiv asupra mediului economic şi în special
asupra beneficiarilor, nici prin stimulare, nici prin coerciŃie;
– are efect inhibitor asupra firmelor nesubvenŃionate, întrucât
contribuŃia acestora la progresul economico-social nu mai poate fi
recompensată proporŃional;
– susŃine uneori activităŃi şi firme care lucrează cu pierderi, ceea ce în
cele din urmă dezavantajează consumatorii;
– generează sau accelerează inegalităŃile dintre firme pe criterii
concurenŃiale, administrative;
– realizează redistribuirea veniturilor şi a proprietăŃii, prin faptul că
ajutoarele de stat îşi au sursa în veniturile preluate de stat de la alte firme;
– încalcă principiul concurenŃei economice pentru că , astfel,
activităŃile firmelor nu mai au loc în condiŃii de egalitate între aceştia.

2.3. Mediul concurenŃial românesc

2.3.1. Autoritatea concurenŃei, element determinant al creării

structurii economice de piaŃă din Ńara noastră

În ConstituŃia României se prevede că „nimeni nu este mai presus de

lege” şi se stabilesc nişte necesităŃi şi corelaŃii: libertatea comerŃului, protecŃia
concurenŃei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea factorilor de
producŃie, protejarea intereselor naŃionale. Este evident imperativul punerii în
practică al necesităŃilor şi corelaŃiilor amintite.
240
 Principiul libertăŃii de concurenŃă, consacrat cu peste 200 ani în urmă
în FranŃa, a beneficiat constant de noi impulsuri; evoluŃia economico-socială
generând o diversificare a conŃinutului noŃiunii de concurenŃă. Astfel, în U.E.
politica activă a ConcurenŃei a fost considerată de la bun început un element
determinant al progresului Ńărilor membre. Chiar in Preambulul Tratatului de
la Roma au fost consacrate principiile comerŃului echilibrat şi concurenŃa
cinstită.
După cum se cunoaşte România a devenit la 1 feb. 1995 Ńară deplin
asociată la Uniunea Europeana, iar la data de 22 iunie a aceluiaşi an şi-a depus
oficial cererea de aderare la această uniune. Ca urmare, integrarea în Uniunea
Europeană înseamnă integrarea într-o piaŃă cu dimensiune socială în care este
încurajată concurenŃa activă, iar regulile concurenŃei reglementează totodată
comportamentul firmelor, dar şi al statelor. O politică activă a concurenŃei
duce la formarea unei structuri sănătoase a economiei şi la evitarea unor
profituri exagerate. Este evident că pentru aplicarea acestei politici se solicită
un efort continuu pentru a fi cunoscută şi acceptată.
La data de 1 feb. 1997 a intrat în vigoare Legea concurenŃei nr.
21/1996, care are scopul de a proteja , menŃine si stimula concurenŃa si de a
crea un mediu concurenŃial normal pentru promovarea intereselor
consumatorilor. Acesta a constituit principalul act normativ care a contribiut
la îmbunătăŃirea legislaŃiei României în domeniu, armonizându-se cu cea a
Uniunii Europene, cu legislaŃia Ńărilor cu economie de piaŃă dezvoltată.
Conform legii au fost înfiinŃate cele două organisme (autorităŃi):
Consiliul ConcurenŃei şi Oficiul ConcurenŃei (care mai târziu avea să dispară
conform O.U.G. nr.121/2003). Ambele, de la înfiinŃare au avut în vedere ideea
fundamentală în teoria concurenŃei potrivit căruia aplicarea efectiva ă legii este
substanŃial facilitată atunci când publicul şi subiecŃii economici sprijină efectiv
atât ideea cât şi autorităŃile concurenŃei.

2.3.2. Caracterizare generală a mediului concurenŃial

O economie de piaŃă este de neconceput fără concurenŃă. Prin urmare,

în ConstituŃia Ńării se prevede că „economia României este economie de piaŃă”
iar articolul 134, aliniatul 2 precizează că „Statul trebuie să asigure... libertatea
comerŃului, protecŃia concurenŃei loiale, crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de producŃie”.
În sistemul social bazat pe economia de piaŃă , concurenŃa este
profitabilă mai întâi pentru consumatori, dar si pentru producători. Primilor li
se dă posibilitatea să-şi satisfacă necesităŃile de consum potrivit gusturilor şi
posibilităŃilor lor financiare, iar ceilalŃi sunt stimulaŃi în a produce mai bine şi
mai eficient. Totodată, alocarea resurselor într-un cadru concurenŃial se face

241
către operatorii economici cu activitatea cea mai eficientă, fapt de care
beneficiază societatea în întregul ei.
Istoria ne-a demonstrat că s-a simŃit nevoia intervenŃiei statului prin
stabilirea unor reguli de desfăşurare a concurenŃei economice, reguli care să
protejeze atât consumatorii cât şi producătorii, aflaŃi în competiŃie.
Hotărâtă să se alinieze standardelor impuse de dorinŃa sa de a accede la
Uniunea Europeană, România a adoptat Legea concurenŃei nr. 21/1996, pe
care o modifică şi o completează mai târziu..
ExperienŃa acumulată până în anul 2003 în România şi, mai ales,
necesitatea preluării integrale a acquis-ului comunitar în domeniul concurenŃei
au condus la reformarea legislativă şi a sistemului administrativ – instituŃional.
Amendarea Legii concurenŃei nr. 21/1996 prin O.U.G. nr. 121/dec.
2003 a generat efecte majore pe parcursul anului 2004.
Prin urmare, aplicarea legislaŃiei în domeniul concurenŃei a fost
încredinŃată unei singure autorităŃi, Consiliul ConcurenŃei, care a rezultat din
fuziunea celor două instituŃii care administrau domeniul (Consiliul
ConcurenŃei, ca autoritate autonomă şi Oficiul ConcurenŃei, ca autoritate
subordonată Guvernului României).
În scopul eficientizării activităŃii Consiliului ConcurenŃei, ca autoritate
autonomă şi cu rol jurisdicŃional, a fost reorganizat prin reducerea numărului
de membrii de la zece la şapte şi schimbarea criteriilor de numire în funcŃie.
ExperienŃa acumulată din 1996 de personalul de specialitate a fost conservată
şi perfecŃionată.
Reforma instituŃională a avut în vedere asigurarea unei reale
independenŃe în activitatea de decizie, analiză şi investigare, precum şi
reducerea posibilităŃilor de apariŃie a faptelor de corupŃie şi de conflict de
interese. Astfel, activităŃile jurisdicŃionale au fost separate de cele de
conducere şi execuŃie, respectiv de investigare şi de supraveghere a pieŃelor,
precum şi cele de analiză a notificărilor, monitorizare şi inventariere a
ajutoarelor de stat.
Plenul Consiliului ConcurenŃei, organism colegial în care fiecare
membru dispune de un vot, ia decizii privind cazurile de încălcare a legii.
Membrii Consilului sunt independenŃi în luarea deciziilor şi nu reprezintă
autoritatea care i-a numit, iar deciziile adoptate sunt supuse controlului
instanŃelor de judecată.
Consiliul ConcurenŃei îşi are asigurată prezenŃa în teritoriu prin
Inspectoratele JudeŃene de ConcurenŃă.
Cu ajutorul aparatului de la nivelul judeŃelor se are în vedere
monitorizarea şi respectarea prevederilor legale şi a deciziilor Consiliului
ConcurenŃei în teritoriu. Totodată Inspectoratele JudeŃene de ConcurenŃă
înregistrează permanent starea de fapt a pieŃei şi tendinŃele regionale, oferind
suportul informaŃional necesar perceperii unei imagini concrete şi pertinente a
mediului de afaceri concurenŃial.
242
 Deci, Consiliul ConcurenŃei este o instituŃie autonomă modernă care
răspunde în totalitate exigenŃelor Uniunii Europene.
LegislaŃiile primară şi secundară au preluat cele mai noi evoluŃii
comunitare în domeniu, încă înainte de semnarea Tratatului de Aderare la
Uniunea Europeană (25 apr. 2005).
Actualmente, se poate vorbi de o armonizare completă cu acquis-
ului comunitar, ceea ce permite îndeplinirea angajamentelor asumate de
România faŃă de cerinŃele Uniunii Europene.
România a aplicat noile reguli comunitare din decembrie 2003,
chiar înaintea Ńărilor membre ale Uniunii Europene.
Amendamentele aplicate, într-o primă etapă, începând cu anul
2004, se referă la:
– eliminarea obligaŃiei de notificare a înŃelegerilor şi practicilor
concertate care se pot încadra în exceptările pe categorii şi a obligaŃiei
obŃinerii exceptării prin decizie a Consiliului ConcurenŃei, pentru a da
posibilitate AutorităŃii pentru concurenŃă să-şi direcŃioneze resursele către
cazurile grave de distorsionare a concurenŃei pe piaŃă;
– întărirea politicii de sancŃionare prin majorarea substanŃială a
amenzilor prevăzute pentru încălcarea prevederilor legislaŃiei în domeniul
concurenŃei, acestea fiind calculate ca procent din cifra de afaceri a
contravenienŃilor (se poate ajunge până la 10 % din cifra de afaceri);
– stabilirea unor termene clare de prescriere a dreptului la acŃiune
(prescripŃia extinctivă), în conformitate cu cele prevăzute în legislaŃia
comunitară, astfel: de 3 ani, în cazul încălcărilor privind furnizarea
informaŃiilor, documentelor, înregistrărilor, evidenŃelor şi refuzul de a se
supune inspecŃiei prevăzută de lege, şi de 5 ani, în cazul încălcării celorlalte
prevederi ale legii.

Cea de-a doua etapă65, începând cu anul 2005 a avut ca scop

modificarea legislativă care prelua recomandările formulate de Comisia
Europenă, pentru armonizarea deplină cu legislaŃia europeană. Astfel, prin
abrogarea art. 6 lit. e) şi art. 7 alin. (4) şi (6), din lege, s-a eliminat tratamentul
diferenŃiat pentru regiile autonome şi societăŃile comerciale cu capital
majoritar de stat, faŃă de ceilalŃi agenŃi economici.
Prin adoptarea actul normativ respectiv, legislaŃia de bază a fost
considerată armonizată cu legislaŃia comunitară în domeniu.
În ce priveşte legislaŃia secundară, în vederea armonizării depline cu
legislaŃia comunitară, Consiliul ConcurenŃei a adoptat un set important de
regulamente şi instrucŃiuni noi şi a amendat sau, după caz, a abrogat unele

65
Legea nr. 538/25.11.2004 privind modificarea şi completarea Legii concurenŃei, publicată
în M.O. nr. 1130 din 30.11.2004.
243
dintre regulamentele şi instrucŃiunile existente (18 regulamente şi 10
instrucŃiuni).

* În oricare economie de piaŃă funcŃională, Autoritatea pentru

concurenŃă are menirea de a fi „gardianul” funcŃionării normale a
mecanismelor de piaŃă.
În consecinŃă, Consiliul ConcurenŃei este obligat să-şi afirme
credibilitatea şi vizibilitatea, mai ales în mediul de afaceri şi pentru
consumatori, şi să-şi întărească poziŃia de autoritate independentă, care
acŃionează strict în limitele stabilite de lege. Deciziile sale trebuie să fie
rezultatul analizei şi cercetărilor proprii, fără nici un fel de imixtiuni politice
asupra funcŃionării şi hotărârilor sale.
* Pornind de la analiza situaŃiei actuale şi a tendinŃelor comunitare în
domeniu, cărora trebuie să ne aliniem continuu, operatorii economici
naŃionali vor fi supuşi unor presiuni concurenŃiale sensibil mai mari în
anii care urmează.
În domeniul ajutorului de stat însă, Consiliul ConcurenŃei a trebuit şi
trebuie să facă faŃă în continuare unor provocări reale de ordin cantitativ şi
calitativ: activitatea de analiză a notificărilor prin prisma noilor regulamente
adoptate în domeniul ajutorului de stat; monitorizarea ajutoarelor de stat
existente şi compatibilizarea acestora cu noile reguli instituite; realizarea
inventarului ajutoarelor de stat pe anii 2004, 2005, 2006, înainte de aderarea
Ńării la U.E.
De la data aderării, competenŃa Consiliului ConcurenŃei privind
autorizarea ajutoarelor de stat a fost preluată de Comisia Europeană, iar
legislaŃia comunitară în domeniul ajutorului de stat a devenit direct aplicabilă
în România.
În acest context, România a adoptat o legislaŃie corespunzătoare66
potrivit căreia, începând cu 1 ianuarie 2007, Consiuliul ConcurenŃei reprezintă
România în faŃa Comisiei Europene în procedurile comunitare privind ajutorul
de stat, îndeplinind rolul de autoritate de contact în raporturile dintre Comisia
Europeană, pe de o parte şi autorităŃile, instituŃiile publice, furnizorii şi
beneficiarii de ajutor de stat din România, pe de altă parte. Totodată, în
concordanŃă cu reglementările comunitare în domeniu şi noul cadru legal

66
O dată cu aderarea României la Uniunea Europeană - 1 ian. 2007 - competenŃele Consiliului
ConcurenŃei în domeniul ajutorului de stat s-au schimbat, iar Legea nr. 143/1999 privind
ajutorul de stat (valabilă până la 31 dec. 2006) a fost abrogată, intrând în vigoare O.U.G.
nr.117/2006 privind procedurile naŃionale în domeniul ajutorului de stat (aprobată prin Legea
nr. 137/2007).
Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei din 15 dec. 2006 privind aplicarea articolelor
87 şi 88 din Tratatul de la Roma-1957, pentru ajutoarele de minimis.
244
instituit, Consiliul ConcurenŃei a adoptat două noi regulamente67 privind
procedurile de monitorizare a ajutoarelor de stat şi transparenŃa relaŃiilor
financiare dintre autorităŃile publice şi întreprinderile publice.
Prin urmare, în anul 2007, Consiliului ConcurenŃei revenindu-i, în
principal, sarcina îndeplinirii angajamentelor în domeniul ajutorului de stat,
asumate de România prin semnarea Tratatului de aderare. Astfel, în prima
parte a anului 2007, conform prevederilor din tratat, Consiliul ConcurenŃei a
elaborat două rapoarte de monitorizare, respectiv „Raportul privind ajutoarele
de stat acordate în zonele defavorizate” şi „Raportul privind ajutoarele de stat
acordate în zonele libere”.
De asemenea, Consiliul ConcurenŃei a oferit asistenŃă tehnică
autorităŃilor responsabile pentru întocmirea listei ajutoarelor de stat acordate în
sectorul transporturilor înainte de data aderării şi aplicabile după această dată,
conform angajamentelor asumate de România. Ulterior, această listă a fost
transmisă Comisiei Europene. Tot în cursul anului 2007, Consiliul
ConcurenŃei, conform angajamentelor asumate, a mai elaborat încă două
rapoarte care se referă la monitorizarea ajutoarelor de stat acordate firmelor
din sectorul autovehiculelor, care îşi desfăşoară activitatea în zonele libere şi
defavorizate. Toate aceste lucrări au putut fi realizate prin centralizarea a peste
1000 fişe de rapoarte transmise de aproximativ 170 furnizori, din care 110
autorităŃi ale administraŃiei publice locale, respectiv primării, consilii locale şi
judeŃene68. Prin analizele efectuate s-a verificat veridicitatea datelor transmise,
exactitatea cuantumului ajutoarelor de stat acordate, natura şi modalitatea de
acordare precum şi baza legală a acordării acestora. AcŃiunea respectivă s-a
încheiat printr-o analiză riguroasă a unui număr de peste 140 de acte normative
prin care s-au instituit măsuri de ajutor de stat.
Un loc aparte în cadrul domeniului analizat îl constituie notificările
ajutoarelor de stat ce se intenŃionează a fi implementate de către autorităŃile
române, cât şi informările privind măsurile de ajutor de stat care sunt exceptate
de la obligaŃia de notificare, transmise Consiliului ConcurenŃei. Acesta, ca
autoritate competentă în statul român, efectuează o analiză preliminară şi
formulează propuneri de completare şi (sau) modificare a notificării
(informării), astfel încât aceasta să conŃină toate informaŃiile şi documentele pe
baza cărora Comisia Europeană să poată analiza compatibilitatea ajutorului cu
prevederile legislaŃiei comunitare relevante. Ulterior desfăşurării acestei
activităŃi, Consiliul ConcurenŃei transmite notificarea şi (sau) informarea la
Comisia Europeană prin intermediul ReprezentanŃei permanente a României

67
Regulamentul privind procedurile de monitorizare a ajutoarelor de stat; Regulamentul
pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind transparenŃa relaŃiilor financiare
dintre autorităŃile publice şi întreprinderile publice, precum şi transparenŃa financiară în cadrul
anumitor întreprinderi.
68
Site-ul, www.consiliulconcurentei.ro
245
şi, dacă este cazul, susŃine notificarea în faŃa forului comunitar, fiind asistat de
către autoritatea care a elaborat-o.
În acest sens, spre exemplu,Consiliul ConcurenŃei a avizat favorabil (în
anul 2007), cu propuneri de modificări şi completări privind notificarea
ajutorului de stat în favoarea Companiei NaŃionale a Huilei S.A. Petroşani,
înaintată de către Ministerul Economiei şi FinanŃelor69.De asemenea, s-au
avizat favorabil, cu observaŃiile şi propunerile de rigoare, 15 informări privind
scheme de ajutor de stat, exceptate de la obligaŃia de a fi notificate către
Comisia Europeană. Acestea au fost transmise apoi către Comisia Europeană
prin intermediul ReprezentanŃei Permanente a României la Bruxelles.
Tot în această perioadă, Consiliul ConcurenŃei a primit spre informare
un număr de 23 de scheme de ajutoare de minimis din partea iniŃiatorilor
(furnizorilor) de ajutor de stat, a căror durată este eşalonată, diferenŃiat, pe
perioada 2007-2013.
Sunt situaŃii când furnizorii se confruntă cu o problemă atipică în
legătură cu acordarea ajutoarelor de stat, adică nu se poate realiza o încadrare
perfectă în regulile comunitare în domeniu. Prin urmare, există posibilitatea
stabilirii unor discuŃii informale (pre-notification meetings) cu structurile
specializate din cadrul Comisiei Europene, pe baza unor documente transmise
în prealabil, în care sunt prezentate informaŃiile relevante cu privire la cazurile
respective, inclusiv o evaluare preliminară a părŃii române.
Mai trebuie precizat că autorităŃile concurenŃei din România, potrivit
legislaŃiei în vigoare70, acordă asistenŃă de specialitate autorităŃilor, altor
furnizori şi beneficiarilor de ajutor de stat, inclusiv în cadrul procesului de
elaborare a actelor normative sau administrative prin care se instituie măsuri
de natura ajutorului. O astfel de activitate are un caracter permanent. În acest
sens, spre exemplu, în anul 2007 au avut loc şase reuniuni ale Grupului
Interministerial şi aproximativ 161 de întâlniri în cadrul cărora inspectorii de
concurenŃă au acordat consultanŃă de specialitate în domeniul ajutorului de
stat.
Un alt aspect care trebuie reŃinut este acela al elaborării, de către
Consiliul ConcurenŃei, a programelor operaŃionale pentru accesarea fondurilor
structurale, fapt ce a determinat întâlnirea în repetate rânduri ale experŃilor
consiliului cu reprezentanŃi ai autorităŃii de management şi (sau) ai
organismelor intermediare responsabile cu implementarea acestor programe.
Obiectivul urmărit l-a constituit realizarea schemelor de ajutor de stat cuprinse
în programele operaŃionale.
Astfel, întâlnirea experŃilor de o parte şi de alta a avut ca scop
identificarea măsurilor incluse în programul operaŃional menŃionat care pot

69
Site-ul, www.consiliulconcurentei.ro – Raportul Consiliului ConcurenŃei pe anul 2007.
70
Art. 7, alin. (2) din O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naŃionale în domeniul
ajutorului de stat.
246
constitui ajutor de stat şi bineînŃeles găsirea celor mai bune soluŃii de elaborare
a măsurilor respective. În acest context, acolo unde a fost posibil, s-au furnizat
soluŃii alternative de încadrare a măsurilor din punct de vedere al
reglementărilor comunitare în domeniul ajutorului de stat, precum şi condiŃiile
implicite respectivelor tipuri de ajutor de stat.
Un rol important în domeniul concurenŃei îl joacă politicul, cel care
elaborează setul de instrumente ce stă la baza creării, protejării şi dezvoltării
mecanismelor pieŃei libere. Acesta reprezintă factorul primordial al bunei
funcŃionări a unor firme atât pe plan naŃional cât şi pe plan internaŃional.
Politicile în domeniul concurenŃei se străduiesc să prevină practicile
anticoncurenŃiale şi totodată modificările în structura producŃiei şi schimbului
care ar facilita asemenea practică. Cei mai mulŃi specialişti recunosc faptul că
impactul politicilor în domeniul concurenŃei asupra procesului de ajustare
structurală , cât şi asupra eficienŃei economice este determinant. Deci,
politicile concurenŃiale se bazează pe recunoaşterea faptului că funcŃionarea
unor pieŃe concurenŃiale este mecanismul cel mai potrivit pentru punerea la
dispoziŃia firmelor a unor informaŃii esenŃiale necesare în luarea unor decizii
economice corecte.
Politicile de protecŃie a concurenŃei au în vedere în primul rând
realizarea unor obiective foarte clare. Prin urmare, principalul obiectiv îl
reprezintă promovarea concurenŃei, în scopul creşterii eficienŃei economice şi
a bunăstării consumatorilor. Majoritatea Ńărilor cu economie de piaŃă,
promovează în domeniul concurenŃei o politică cu obiective multiple, sub
denumirea generică de „promovare a interesului public” (dezvoltarea
regională, ocuparea forŃei de muncă, echitatea, pluralismul, difuzarea puterii
economice prin promovarea firmelor mici şi mijlocii etc.) ExistenŃa
obiectivelor multiple provoacă practicarea unui lobby susŃinut în economie şi
conduce la o aplicare lipsită de consistenŃă şi inconsecvenŃă a reglementărilor
în domeniul concurenŃei, cum ar fi normal .Pentru un singur obiectiv şi anume
cel al eficienŃei economice, optează numai Ńările cu o administraŃie puŃin
flexibilă , anchilozată.
Dezvoltarea unei economii este strâns legată de o politică eficientă în
domeniul protecŃiei concurenŃei. Distorsiunile din sistemul de preŃuri, acŃiunile
de împărŃire a pieŃelor, existenŃa unor bariere la intrare, precum şi orice alte
rigidităŃi reprezintă obstacole majore în calea unor obiective legate de eficienŃa
şi de dezvoltarea economică. În majoritatea cazurilor, asemenea obstacole apar
în urma unor acŃiuni care au rolul de a susŃine sau a exercita putere pe piaŃă.
Ca urmare, o firmă poate obŃine o putere pe piaŃă fie datorită unei eficienŃe
mai mari a activităŃii sale, fie ca efect al unor politici ale statului în vederea
susŃinerii unui anumit tip de dezvoltare industrială, fie în cele din urmă,
abordarea unor practici restrictive.
În dorinŃa de a stimula dezvoltarea economică, uneori, autorităŃile pot
să adopte o atitudine binevoitoare sau chiar favorabilă firmelor ce îşi
247
construiesc o anumită putere pe piaŃă. Privind astfel lucrurile, statul, în diverse
situaŃii, poate fi tentat să încurajeze formarea şi consolidarea unor firme de
mari dimensiuni, să protejeze acele activităŃi aflate în expansiune sau să
permită firmelor să-şi coordoneze acŃiunile pe care le întreprind.
În aceste condiŃii, puterea de piaŃă astfel construită conduce la
săvârşirea unor abuzuri care intră în limitele de competenŃă ale autorităŃilor de
concurenŃă. Pentru aceasta, în domeniul concurenŃei trebuie aplicată o politică
eficientă, unde se presupune o analiză atentă a criteriilor ce sunt avute în
vedere atunci când se recurge la diverse forme de protecŃie, a justificării şi
efectelor acestora, precum şi stabilirea unei durate optime de aplicare.
Aplicabilitatea reglementărilor în domeniul concurenŃei se poate
realiza în două moduri .
O primă modalitate o constituie cea structurală, caracterizată prin
focalizarea pe cota de piaŃă şi pe concentrarea industrială.
A doua modalitate este una comportamentală, concentrându-se, în
principal, pe combaterea practicilor anticoncurenŃiale şi pe politica de preŃuri.
Pe de o parte trebuie subliniat faptul că teoria economică, dar şi
evidenŃa empirică, sugerează că structura dată a industriei are o importanŃă
majoră în determinarea comportamentului şi performanŃelor firmelor.
Operatorii economici de dimensiuni mari ce acŃionează în ramuri cu numai
câŃiva competitori, vor ajunge mult mai uşor să se angajeze în practici
concurenŃiale. Există şi contraargumente la această opinie: deşi are dimensiuni
mari, dar nu înseamnă, în mod automat, că acea firmă deŃine şi puterea pe
piaŃă. Dacă nu există bariere la intrare, piaŃa va fi „ contestată „ de apariŃia
unor noi concurenŃe , ori de câte ori firmele existente vor încerca să crească
preŃurile sau să reducă producŃia , în scopul de a-şi mări profiturile. La limită,
mulŃi specialişti consideră că liberalizarea comerŃului şi procesul de
reglementare ar fi suficiente pentru promovarea concurenŃei, lucru nu tocmai
adevărat. Aceasta deoarece un procent din ce în ce mai mare al activităŃii
economice se realizează în sectorul de bunuri şi servicii „necomercializabile”
(unde concurenŃa unor intrări potenŃiale nu se face simŃită ).
Pe de altă parte, abordarea comportamentală se concentrează pe modul
cum funcŃionează concret mediul de afaceri. Din această perspectivă, unele
practici: înŃelegerile de preŃ, de limitare a producŃiei sau de împărŃire a pieŃei
între concurenŃi, sunt în mod clar anticoncurenŃiale şi de aceea, sunt ilegale „în
sine“. Altele, cum ar fi: distribuŃia exclusivă, cooperarea între firme în
domeniul cercetării-dezvoltării, al stabilirii unor standarde etc., sunt examinate
de la caz la caz. Aranjamentele structurale: concentrări, fuziuni, achiziŃii de
firme, societăŃi de tip joint-venture sunt, de asemenea analizate de la caz la
caz.
În aplicarea concretă a legislaŃiei de protecŃie a concurenŃei, după unii
specialişti, trebuie realizat un echilibru între cele două tipuri de abordări. Ca
urmare, abordarea structurală trebuie aplicată cu foarte multă atenŃie, în special
248
în Ńările cu o piaŃă internă de dimensiuni reduse. În asemenea Ńări, este foarte
posibil să existe grade înalte de concentrare industrială; aplicarea mecanică a
legii concurenŃei ar putea împiedica firmele din Ńările respective să atingă o
dimensiune care să le permită să concureze pe piaŃa internaŃională sau chiar pe
cea naŃională, dar cu firme străine.
După alŃi specialişti în domeniu, în teoria şi practica privind protecŃia
concurenŃei se consideră că cel mai bun instrument de aplicare a legislaŃiei îl
constituie o agenŃie independentă, care să adopte o abordare echilibrată a
politicilor structurale şi comportamentale. Astfel privite lucrurile, această
agenŃie ar trebui să clarifice câteva aspecte foarte importante:
– adoptarea unor criterii clare de pornire sau de respingere a unei
investigaŃii, dacă aceste criterii sunt prea lungi, există pericolul apariŃiei unor
monopoluri, iar dacă sunt prea riguroase, acest fapt poate provoca creşterea
economică;
– indicarea clară a pragului deasupra căruia va fi aplicată legea;
– definirea a ceea ce se înŃelege prin monopol sau poziŃie dominantă;
– identificarea practicilor interzise „în sine” şi a celor analizate „de la
caz la caz”;
– separarea funcŃiilor de investigaŃie de cele de decizie;
– posibilitatea de intervenŃie în cazul unor politici sau practici
guvernamentale ce afectează concurenŃa.
În această perioadă, pe plan mondial, se remarcă o convergenŃă tot mai
accentuată a părerilor referitoare la rolul şi efectele intervenŃiei statului în viaŃa
economică. Cauzele acestui proces se rezumă la două. Prima se referă la
transformările economice suferite după 1989 de fostele Ńări comuniste din
centrul şi estul Europei; deşi procesul de reformă diferă semnificativ şi se
găseşte în faze diferite de la Ńară la Ńară, totuşi unul dintre elementele comune
îl constituie trecerea de la planificarea centralizată la utilizarea mecanismelor
pieŃei în alocarea resurselor. A doua cauză se referă la nevoia urgentă de
armonizare a politicilor economice, determinată de accelerarea procesului de
globalizare a pieŃelor. Liberalizarea progresivă a comerŃului la scară mondială
este greu de alăturat oricărei forme de intervenŃie guvernamentală. În plus,
fenomenul de globalizare face ca eficienŃa unor politici industriale destinate
pieŃei interne să îşi piardă mare parte din eficienŃa pe care a avut-o până nu de
mult. În cele din urmă, importanŃa actuală acordată constrângerilor bugetare,
determină cântărirea foarte atentă a câştigurilor şi costurilor asociate oricărei
intervenŃii a statului în economie.
Totodată, nu sunt puŃine vocile care susŃin că politica în domeniul
concurenŃei suferă de un exces de reglementare. În realitate, în esenŃa lor,
regulile aplicate de autorităŃile concurenŃei nu sunt reglementări prin care
statul intervine în economie, ci, dimpotrivă, ele ajută tocmai la minimizarea
implicării acestuia în viaŃa economică. Aceasta deoarece, în prezenŃa unor

249
diferite grupuri de presiune ( în sensul creşterii intervenŃiei statului ) devine
ineficientă.
Aşa după cum am mai precizat, S.U.A. a fost prima Ńară care la
sfârşitul secolului trecut, a adoptat reglementări în domeniul protecŃiei
concurenŃei. În acest moment, legislaŃia americană în domeniu se bazează pe
trei acte normative:
– Legea Sherman – 1890;
– Legea Klayton –1914;
– Legea Comisiei Federale de ComerŃ –1914. De-a lungul anilor,
aceste legi au fost supuse multor îmbunătăŃiri şi amendamente.
În Uniunea Europeană, legislaŃia privind protecŃia concurenŃei se
bazează pe articolele 81 şi 82 ale Tratatului de la Roma (1957) , iar practica în
domeniu a fost dezvoltată prin deciziile Comisiei Europene şi prin hotărârile
CurŃii Europene de JustiŃie. Văzute din acest unghi, atât S.U.A. cât şi Uniunea
Europeană au o aplicare paralelă a legislaŃiei în domeniul concurenŃei, atât la
nivel naŃional (statal), cât şi la nivel internaŃional (federal).
În România , politica în domeniul protecŃiei concurenŃei a avut rolul,
pentru început, de a ajuta soluŃionarea câtorva probleme majore moştenite de
pe urma fostului sistem de conducere a economiei: înalta concentrare existentă
în diverse ramuri industriale, predominanŃa sectorului de stat şi funcŃionarea
ineficientă a multor întreprinderi, mare parte dintre ele acŃionând pe pieŃe
restrânse, de mici dimensiuni, izolate fiind de exterior prin diverse bariere
comerciale.
După cum s-a mai amintit, legislaŃia românească în acest domeniu este
armonizată cu cea a Uniunii Europene: astfel, articolul 5 din legea noastră este
similar articolului 81 din Tratatul de la Roma, articolul 6 corespunde
articolului 82, iar capitolul III (concentrarea economică) este armonizat cu
prevederile reglementării Consiliului Uniunii Europene nr.4064/1994 şi cu
cele ale Reglementării Comisiei nr. 3384/1994.
LegislaŃia concurenŃei în România cuprinde, pe lângă Legea
nr.21/1996 republicată cu modificările şi completările ulterioare71 şi aşa-
numita legislaŃie secundară, compusă din regulamentele şi instrucŃiunile
elaborate de Consiliul ConcurenŃei:
– Regulamentul privind aplicarea art. 5, alin. (2) din Legea concurenŃei
nr.21/1996, în cazul înŃelegerilor verticale;

71
- Legea concurenŃei nr. 21/1996, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 121/2003,
aprobată prin Legea nr. 184/17.05.2004, publicată în .M.O. nr. 461/24.05.2004 şi prin Legea
nr. 538/25.11.2004, publicată în M.O. nr. 1130 din 30.11.2004.
- Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003 privind implementarea regulilor de concurenŃă
prevăzute în articolele 81 şi 82 ale Tratatului de la Roma (CE), regulament intrat în vigoare la
1 mai 2004;
250
 – Regulamentul privind acordarea exceptărilor acordurilor de
cercetare-dezvoltare de la interdicŃia prevăzută de art. 5, alin. (1) din Legea
concurenŃei nr. 21/1996;
– Regulamentul privind acordarea exceptării acordurilor de
specializare de la interdicŃia prevăzută la art. 5. alin. (1) din Legea concurenŃei
nr. 21/1996;
– Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice;
– InstrucŃiuni privind aplicarea art. 5. din Legea concurenŃei nr.
21/1996, în cazul acordurilor de cooperare pe orizontală;
– InstrucŃiuni privind aplicarea art. 5. din Legea concurenŃei nr.
21/1996 în cazul înŃelegerilor verticale;
– InstrucŃiuni cu privire la calculul cifrei de afaceri, în cazurile de
comportament anticoncurenŃial prevăzute la art.5 şi 6 şi în cazurile de
concentrare economică ;
– OrdonanŃa de UrgenŃă nr.3/1997 privind produsele şi serviciile
regiilor autonome, ale activităŃilor cu caracter de monopol natural, precum şi
ale activităŃilor economice supuse unui regim special pentru care preŃurile şi
tarifele se vor stabili cu avizul diferitelor ministere;
– Regulament privind personalul de control şi investigaŃie, precum şi
constatarea şi aplicarea sancŃiunilor prevăzute de legea concurenŃei;
– Regulament privind stabilirea şi perceperea tarifelor ( care se
actualizează în funcŃie de coeficientul de inflaŃie ) pentru procedurile şi
serviciile prevăzute de Legea concurenŃei şi de regulamentele emise pentru
aplicarea acesteia;
– Ordinul ( anual ) al Preşedintelui Consiliului ConcurenŃei prin care se
stabileşte plafonul ( cifra de afaceri ) prevăzut la art.8, aliniat 1 din Legea
ConcurenŃei;
– Ordinul nr. 103/2002 privind punerea în aplicare a regulamentelor şi
instrucŃiunilor Consiliului ConcurenŃei.
Având în vedere cele subliniate mai sus, se poate concluziona că prin
politica în domeniul concurenŃei se înŃelege acel set de instrumente care stau
la baza creării, a protejării şi a dezvoltării mecanismelor pieŃei libere, factor
esenŃial pentru buna funcŃionare a unor firme eficiente atât pe plan
naŃional, cât şi internaŃional. Prin urmare, politicile concurenŃiale încearcă să
prevină practicile anticoncurenŃiale, dar şi modificările în structura industrială,
care facilitează asemenea practici. Totodată, cei mai mulŃi specialişti recunosc
impactul pe care-l produce politicul în domeniul concurenŃei asupra proceselor
de ajustare structurală şi implicit, asupra eficienŃei economice.

* RestricŃiile prevăzute de Legea concurenŃei:

Capitolul II al legii intitulat "Practici anticoncurenŃiale", interzice orice
"înŃelegeri exprese sau tacite între agenŃii economici", decizii de asociere,
care au ca obiect sau pot avea ca efect restrângerea , împiedicarea, sau
251
denaturarea concurenŃei pe piaŃa (pieŃele) Ńării noastre, sau pe o parte a
acesteia, cu excepŃia acelora care contribuie în mod semnificativ la:
ameliorarea producŃiei ori distribuŃiei de produse; promovarea progresului
tehnic sau economic, îmbunătăŃirea calităŃii produselor şi serviciilor, a
gradului de competitivitate a acestora (piaŃa internă şi externă); întărirea
poziŃiilor concurenŃiale ale firmelor mici si mijlocii. Dacă se are în vedere
deŃinerea unei poziŃii dominante pe piaŃa românească, trebuie subliniat că
numai dacă se abuzează de poziŃia sa dominantă recurgând la anumite fapte
anticoncurenŃiale prin afectarea comerŃului ori prejudicierea consumatorilor,
intră sub incidenŃa legii.
O concentrare economică, posibilă a se realiza prin respectarea
normelor judiciare operând pe terenul transferului proprietăŃii sau al folosinŃei
asupra bunurilor drepturilor si obligaŃiilor unui operator economic pe calea
furnizării ori a dobândirii direct sau indirect a controlului asupra uneia sau mai
multor firme, este interzisă de lege numai dacă are ca efect crearea sau
consolidarea unei poziŃii dominante şi ar afecta concurenŃa pe piaŃa
românească sau pe o parte a acesteia. O astfel de concentrare poate fi admisă,
dacă în urma unor analize efectuate pe baza unor criterii stabilite de lege, se
apreciază că nu este afectat climatul concurenŃial normal, iar firmele implicate
dovedesc ca sunt îndeplinite cumulativ condiŃiile: creşterea eficientei
economice şi a competitivităŃii produselor la export, de o asemenea
concentrare să beneficieze si consumatorii prin preŃuri reale mai reduse iar
efectele favorabile ale concentrării compensează efectele nefavorabile ale
restrângerii concurenŃei.
Autoritatea concurenŃei nu se implică în fenomene care sunt legate de
litigiile dintre firme, când acestea nu produc un impact asupra funcŃionării
pieŃei. Ea intervine numai în situaŃiile când piaŃa este perturbată sau riscă să fie
perturbată prin comportamente, practici, acte, fapte ale firmelor (de natura
înŃelegerilor anticoncurenŃiale, abuzului de poziŃie dominantă sau a
concentrărilor neadmise) sau ale organelor administraŃiei publice centrale sau
locale (prin deciziile si reglementările adoptate).
Aşadar Consiliul ConcurenŃei (conform Legii nr. 21/1996, republicată
cu modificările şi completările ulterioare) previne sau sancŃionează practicile
anticoncurenŃiale, în urma efectuării unui studiu corespunzător al pieŃei
relevante, cu identificarea produselor firmelor care se află în concurenŃă
directă.
Mai trebuie subliniat ca prevederile Legii concurenŃei nu reprezintă un
obstacol în menŃinerea si adoptarea de măsuri de reglementare în domeniul
serviciilor de interes naŃional, unde se manifestă tendinŃe de deschidere spre
concurenŃă (poşta, telecomunicaŃiile, transporturile, producŃia si distribuŃia
energiei electrice ş.a.).
Având în vedere fazele premergătoare procesului de negociere a
aderării Ńării noastre la Uniunea Europeană, în cadrul delegaŃiei sectoriale a
252
fost elaborat documentul de poziŃie complementar II pentru capitolul 6
“Politica în domeniul concurenŃei”, aprobat de Guvern în octombrie 2002,
Consiliul ConcurenŃei revenindu-i calitatea de integrator al acestui capitol,
beneficiind de sprijin permanent şi competent din partea Ministerului
Integrării Europene.
In “Raportul de Ńară 2002” al Comisiei Europene s-a subliniat
necesitatea întăririi legislaŃiei atât în domeniul concurenŃei cât şi al ajutorului
de stat, lucru care s-a efectuat, după cum s-a arătat în paragrafele de mai sus.

2.3.3. Mediul concurenŃial normal şi rolul acestuia în echilibrarea

pieŃei prin intermediul preŃurilor

Determinarea preŃurilor este legată de procesul schimbului, iar piaŃa

este condiŃie sine quo non a formarii acestora. PreŃul este rezultanta acŃiunii
conjugate a cererii şi ofertei pe piaŃă, în condiŃiile concurenŃei. Ca urmare,
preŃul se stabileşte prin negociere şi consens, tinzând către un preŃ de echilibru
al celor două mărimi complexe care se confruntă permanent pe piaŃă: cererea
şi oferta.

Determinarea liberă a preŃurilor:

253
 Urmare studiului preventiv al pieŃei, actul stabilirii preŃului vine să
confirme utilitatea produselor folosite sau a celor care se vor produce. Studiul
pieŃei este recunoscut în momentul consimŃirii coordonatelor tranzacŃiei:
cantitate, preŃ unitar, condiŃii de vânzare. AcŃiunile întreprinse care preced
stabilirea cererii propriu-zisă a preŃului, privesc transparenŃa pieŃei (studierea
cererii şi ofertei), a informaŃiilor emise de piaŃă cât şi a tendinŃelor şi evoluŃiei
preŃului însuşi . Cu asemenea elemente cunoscute, contractantul îşi poate
fundamenta decizia proprie privind strategia şi nivelul preŃului care să fie
acceptat la următoarele tranzacŃii.
FuncŃionarea normală a mecanismului pieŃei este legată de două
componente importante:
– Operatori economici producători (vânzători), prestatori, distribuitori,
cumpărători, ca entităŃi care participă nemijlocit la acest mecanism;
– Politica statului, reflectată în conŃinutul reglementărilor legale
privind preŃurile şi concurenŃa, politica bugetară şi fiscală, politica vamală,
protecŃia socială.
După opinia majorităŃii specialiştilor, stabilirea liberă a preŃurilor este
unul din privilegiile fundamentale ale economiei de piaŃă, însă pot apărea
multe întrebări de genul:
– toate preŃurile pot fi libere?
– mai este necesară intervenŃia statului în stabilirea nivelului şi
evoluŃiei preŃurilor?
– mai supraveghează statul nivelul preŃurilor şi când?etc.
Urmare principiului fundamental mai sus prezentat, întrebările îşi
găsesc răspunsul în sensul că preŃurile sunt libere, iar libertatea poate fi
deplină într-o economie al cărui mecanism funcŃionează normal, cu
autoreglare şi echilibru dinamic permanent, adaptat la noile cerinŃe şi influenŃe
în dezvoltarea umanităŃii. Datorită faptului că o economie de piaŃă reală nu
poate fi perfectă, confruntându-se deseori cu diferite stări de dezechilibru,
crize, etc., preŃurile nu mai reuşesc în totalitate realizarea echilibrului. În acest
caz efectele negative se propagă şi în alte domenii de activitate, iar cel mai
afectat priveşte protecŃia consumatorilor, protecŃie ce poate fi degradată de
nivelul general al preŃurilor în creştere excesivă, depăşind cu mult nivelul
veniturilor.
IntervenŃia statului este justificată numai în situaŃiile:
– penuria accentuată de surse de materii prime, energie;
– ofertă scăzută repetată la unele produse prelucrate;
– creşterea excesivă a preŃurilor (nivel greu de determinat) la unele
bunuri de consum şi influenŃa negativă a lor asupra satisfacerii cererii şi asupra
nivelului de viaŃă al consumatorilor finali;
– ruinarea unor producători interni datorită concurenŃei străine;

254
 – apariŃia unor situaŃii de monopol sau oligopol sau diferite forme de
organizare a preŃurilor sau de concentrare care exprimă poziŃii dominante,
folosind în mod abuziv preŃurile.
Deci, statul intervine asupra preŃurilor nu ca o regulă, ci numai în
situaŃii de criză, de dezechilibru economic, influenŃându-le indirect şi
acŃionând numai asupra cauzelor. În loc de concluzie, se poate spune că
preŃurile se stabilesc în mod liber prin acŃiunea conjugată a cererii şi ofertei de
produse pe piaŃă.
După cum se ştie, autonomia firmelor conferă acestora posibilitatea
liberă în plasarea capitalului într-un anume domeniu economic, strategia de
dezvoltare privind producŃia şi desfacerea produselor sau serviciilor,
managementul financiar, etc. Totodată, mai trebuie subliniat că proprietatea
privată consolidează poziŃia pe piaŃă a firmelor şi mobilizează toate resursele
pentru eficientizarea întregii activităŃi, în vederea atingerii obiectivului final
(fundamental): maximizarea profitului şi apoi a valorii firmei.
Într-o economie de piaŃă modernă, firmele care produc acelaşi bun sau
execută aceeaşi lucrare, se află permanent într-o liberă concurenŃă. În măsura
în care practicile utilizate de competitori sunt cinstite şi respectă un minim de
moralitate, putem afirma că concurenŃa se manifestă în mod liber. Încălcarea
acestor reguli ( limite ) atrage după sine răspunderea pentru imprimarea
caracterului neloial al activităŃii desfăşurate.
Datorită apariŃiei tot mai accentuate a formelor de manifestare
anticoncurenŃiale a unor firme, s-a impus necesitatea instituirii unor
reglementări legale care să sancŃioneze şi să stopeze abuzurile de la normele
legale.
Mecanismul economiei de piaŃă funcŃionează pe baza cererii şi ofertei,
rolul central avându-l preŃul, cel care asigură autoreglarea echilibrului
pieŃei. Pentru îndeplinirea acestui rol, determinarea şi stabilirea lui, trebuie să
se facă într-un mediu concurenŃial normal.
Prin urmare, mediul concurenŃial normal, după unii specialişti, poate fi
definit de mai multe coordonate:
– obligatoriu, existenŃa pe piaŃă a mai multor producători (vânzători) şi
totodată a mai multor cumpărători (consumatori), eliminând posibilitatea
existenŃei unor forme de poziŃie dominantă, a unui monopol, pe piaŃa bunurilor
sau serviciilor;
– existenŃa pe piaŃă a unor sortimente diversificate, care să ofere
posibilitatea intrării în contact a tuturor agenŃilor economici participanŃi la
competiŃie, fie în amonte, fie în aval;
– agenŃii economici competitori sunt consideraŃi a fi raŃionali, în aşa fel
încât fiecare să fie preocupat de managementul său de producŃie sau desfacere
în scopul maximizării profitului şi apoi a valorii firmei;
– decizia pentru stabilirea preŃului aparŃine în exclusivitate firmelor
competitoare, fără intervenŃia statului;
255
 – decizia de preŃ trebuie să se fundamenteze pe cerinŃele dezvoltării
durabile a firmei, prin implicarea în obiectivele prezente şi viitoare în mediul
concurenŃial;
– statul trebuie să aibă numai rolul de supraveghere a
comportamentelor competitorilor, prin adoptarea de legi privind disciplina
agenŃilor economici, în vederea eliminării manifestărilor anticoncurenŃiale;
– statul să intervină în economie prin alte instrumente decât preŃul şi
dacă totuşi o face, să opereze prin pârghiile de elasticitate a preŃurilor
controlate. În acest caz firmele au posibilitatea aplicării unor preŃuri mai mici
în limita maximă admisă, dacă piaŃa o permite;
– pieŃele de desfacere a bunurilor sau serviciilor să aibă ca obiectiv
principal o îmbunătăŃire a organizării prestărilor către consumatori, bazată pe
criterii de eficienŃă şi pe o comportare loială faŃă de concurenŃi;
– stabilirea preŃurilor să fie o rezultantă a acŃiunii conjugate a celor
două laturi ale pieŃei: cererea şi oferta în condiŃii de concurenŃă, permiŃând
echilibrarea lor prin intermediul preŃului, care este în acest caz preŃul de
echilibru;
– existenŃa pe piaŃă a bunurilor la cantitatea şi calitatea solicitată,
constituie asigurarea bunăstării consumatorilor finali, în condiŃiile când
acestea au preŃuri ce pot fi absorbite de veniturile realizate.
Toate aceste coordonate, care definesc mediul concurenŃial normal, se
regăsesc în cele din urmă, în bunăstarea consumatorilor, care reprezintă
obiectivul final al funcŃionării pieŃei libere şi al implicării statului ca
supraveghetor al comportamentelor participanŃilor la tranzacŃii în cadrul
pieŃei.
Prin urmare, economia de piaŃă ( liberă ) ne dă posibilitatea să abordăm
conceptul de preŃ de concurenŃă, care reprezintă preŃul minim de vânzare al
bunurilor pe o piaŃă. Cum firmele sunt preocupate permanent de reducerea
preŃurilor, concurenŃa contribuie la lărgirea pieŃei prin creşterea cantităŃii de
bunuri cerute, căpătând o putere mai mare când preŃurile sunt mai mici: Nu
întotdeauna concurenŃa finalizează cu efecte pozitive pentru competitori,
uneori dusă la absurd, ea poate deveni periculoasă atât pentru vânzători cât şi
pentru cumpărători, degenerând în încălcarea regulilor: alegerea preferenŃială a
clienŃilor, atragerea unor intermediari pentru vânzare, reclamă falsă ş.a.
PreŃul de concurenŃă nu trebuie să fie un preŃ de ruinare şi să nu
acŃioneze în aşa fel încât să constituie o barieră la intrarea în ramură a altor
producători. El trebuie să fie un acoperitor al costului şi a marjei de profit
rezonabile.
Efectele concurenŃei asupra nivelului preŃurilor, consumului şi
câştigurilor se pot observa din schema de mai jos:
• Un singur producător => preŃuri de vânzare foarte mari
=> consum mic ( limitat )
=> câştiguri foarte mari
256
 • Mai mulŃi producători => preŃuri de vânzare mici
=> consum mare
=> câştiguri decente
• Un singur consumator => preŃuri de cumpărare mici
=> consum ridicat
=> cheltuieli mici
• Mai mulŃi consumatori => preŃuri de cumpărare mari
=> consum mic
=> cheltuieli mari
Aşadar, preŃurile joacă un rol foarte important în deciziile
cumpărătorilor. De altfel cum se foloseşte preŃul, putem afirma că piaŃa se
echilibrează pentru acea mărime a preŃului care îi permite egalitatea cantităŃii
cerute de către consumatori şi cantitatea oferită de către producători. PreŃul
care defineşte în permanenŃă această stare poartă numele de preŃ de
echilibru. Acesta nu este un preŃ fix. El se află într-o continuă mişcare, în sus
sau în jos, în funcŃie de factorii de influenŃă (oferta şi cererea).
Uneori, intervenŃia autorităŃii statului se adaugă jocului liber al
concurenŃei în vederea dirijării nivelului producŃiei, al preŃului şi cu scopul
bine definit de a contribui la restabilirea echilibrului pieŃei cu ajutorul preŃului,
al impozitului ori al subvenŃiei.
Autoritatea statală este interesată în a interveni asupra preŃurilor în
dublă calitate:
– ca reprezentant al tuturor membrilor societăŃii, statul, fiind investit ca
autoritate publică, poate lua măsuri de orientare a activităŃilor destinate
schimbului la piaŃă, în scopul asigurării necesităŃilor tuturor consumatorilor, în
funcŃie de câştigurile fiecăruia;
– în vederea finanŃării diferitelor obiective cu caracter economic sau
social, statul are nevoie de resurse. Ca urmare, atât resursele cât şi cheltuielile
publice sunt influenŃate de preŃuri sub incidenŃa impozitelor şi subvenŃiilor.
Deci, preŃurile reprezintă atât polul de atracŃie spre care converg forŃele
specifice ale pieŃei, cât şi pârghii economice şi financiare supuse în
permanenŃă observării şi dirijării lor de către stat.
Într-o economie de piaŃă, unde proprietatea şi iniŃiativa particulară
predomină, autorităŃile statului trebuie să se folosească de metode economice
simple şi elastice, care să contribuie la dezvoltarea liberă a activităŃilor, la
diversificarea lor, ci nu la frânarea şi reducerea acestora.
IntervenŃia autorităŃii statale asupra mecanismului de determinare a
preŃurilor ar trebui să fie aproape inexistentă şi să nu se manifeste direct prin
stabilirea preŃului. Statul poate interveni asupra preŃului numai în anumite
limite şi situaŃii (crize, dezechilibre), considerate trecătoare, corectabile pe
intervale de timp foarte scurte ( 3-6 luni).
Statul, prin organele abilitate, supraveghează preŃurile, practicând
formele:
257
 – limitarea nivelului preŃurilor, în scopul stopării creşterii excesive a
acestora;
– avizarea nivelului preŃurilor, ajustat pe perioade scurte de timp, la
diferite categorii de bunuri, în vederea controlării şi stăpânirii procesului
inflaŃionist propagat prin preŃuri.
Măsurile întreprinse de stat în acest domeniu au eficienŃa scontată când
acŃionează pe intervale scurte de timp (3-6 luni), iar prelungirea acestora
conform reglementărilor legale au drept scop restabilirea echilibrului şi
stoparea creşterii preŃurilor.
Principiile pe baza cărora funcŃionează mecanismul pieŃei privind
formarea preŃurilor şi intervenŃia Guvernului român în cadrul acestui proces
sunt precizate în art. 4 din Legea concurenŃei. Conform acestui articol, se
desprind principiile:
– Respectarea criteriului fundamental al economiei de piaŃă: „PreŃurile
produselor şi tarifele serviciilor şi lucrărilor se determină în mod liber prin
concurenŃă, pe baza cererii şi ofertei”;
Următoarele trei principii se referă la aspecte excepŃionale care pot
apare temporar în cadrul pieŃei:
– „PreŃurile şi tarifele practicate de regiile autonome, precum şi cele
practicate în cadrul activităŃilor cu caracter de monopol natural sau al unor
activităŃi economice supuse prin lege unui regim special se stabilesc cu avizul
organelor competente”. Ca urmare, preŃurile determinate de producători
trebuie să fie avizate de un organism specializat din cadrul Guvernului, în
scopul evitării abuzurilor şi al stabilirii unor preŃuri exagerat de mari. Avizarea
va Ńine cont de faptul că firmele respective trebuie să realizeze un profit
rezonabil, iar preŃurile acestea să Ńină pasul cu ritmul inflaŃiei;
– „În sectoarele economice sau pe pieŃele unde concurenŃa este exclusă
sau substanŃial restrânsă prin efectul unei legi sau datorită unei poziŃii de
monopol, Guvernul poate, prin hotărâre, să instituie forme corespunzătoare de
control al preŃurilor pentru o perioadă de cel mult 3 ani, care poate fi
prelungită succesiv pe durate de câte cel mult un an, dacă împrejurările care au
justificat adoptarea respectivei hotărâri continuă să existe”.
– Limitarea preŃurilor. „Pentru sectoare economice determinate şi în
împrejurări excepŃionale, precum situaŃii de criză, dezechilibru major între
cerere şi ofertă şi disfuncŃionalitate evidentă a pieŃei, Guvernul poate dispune
măsuri cu caracter temporar pentru combaterea creşterii excesive a preŃurilor
sau chiar blocarea acestora. Asemenea măsuri pot fi luate prin hotărâre pe o
perioadă de 6 luni, care poate fi prelungită succesiv pentru durate de câte cel
mult 3 luni, cât timp persistă împrejurările care au determinat adoptarea
respectivei hotărâri.”
IntervenŃia autorităŃilor statului (Guvernului) în ultimele 3 cazuri este
posibilă numai cu avizul Consiliului ConcurenŃei, autoritatea autorizată în
domeniul concurenŃei.
258
 Potrivit precizărilor din legea concurenŃei, Consiliului ConcurenŃei îi
revine sarcina fundamentală de supraveghere a funcŃionării normale a
concurenŃei şi de avizare a formelor de intervenŃie a Guvernului în economia
românească în materie de preŃuri. Astfel, Consiliul ConcurenŃei îşi exercită
atribuŃiile privind aplicarea legislaŃiei în domeniu respectând în totalitate litera
şi spiritul ei.

2.4. ConcurenŃa în perimetrul politicii economice

2.4.1. Principii şi norme ale politicii concurenŃei

Regulile exigente ale abordǎrii proceselor supuse clarificǎrii

comportamentelor identificate pe piaŃǎ, sugerate de teoria economicǎ a
concurenŃei, se fundamenteaza pe structurile pieŃei şi strategiile manageriale
de adaptare corectǎ sau incorectǎ la condiŃiile acesteia.
Aplicarea regulilor respective trebuie sǎ se facǎ pentru fiecare caz în
parte. Practica ne-a demonstrat cǎ existǎ adesea o legaturǎ între presiunea
concurenŃei, pe de o parte şi economiile de scarǎ, pe de altǎ parte. In condiŃii
diferite, aceleaşi afaceri pot fi vǎzute ca pro sau anticoncurenŃiale. De
asemenea, implicaŃiile structurii pieŃei asupra inovaŃiei sunt ambigue, iar lista
cu astfel de probleme poate continua.
Cei care propagǎ teoria concurenŃei, dar şi cei care se regǎsesc în
aplicarea practicǎ a acesteia îşi pun fireasca intrebare: – existǎ concluzii
generale care sǎ fie recunoscute şi care sǎ se regǎseascǎ corect în
reglementǎri?
Inaintea tratării în detaliu a fiecǎrui caz în parte, trebuie să se Ńină
seama de aceastǎ întrebare. De aceea, ne vom opri în continuare asupra unei
probleme de strictǎ actualitate:
ÎnŃelegerile între firme pentru restricŃionarea concurenŃei
Pentru început este important a se face distincŃia între înŃelegerile
orizontale şi cele verticale.
InŃelegerile orizontale se încheie între douǎ sau mai multe firme din
acelaşi stadiu al producŃiei sau al circuitului valorii adǎugate. Firmele
respective pot sǎ se inŃeleagă în fixarea aceloraşi preŃuri pentru produsele lor,
pentru limitarea vieŃii prea lungi a produsului, fǎrǎ a oferi servicii similare,
deci sǎ nu încerce sǎ concureze pentru vânzări, la fiecare alte cheltuieli.
Reglementǎrile împotriva înŃelegerilor acestui tip sunt mai frecvent tacite
decât explicite. Alte aparent necunoscute înŃelegeri, cum este cea referitoare la
schimbul de informaŃii, pot ridica opoziŃia din partea autoritǎŃilor concurenŃei,
deoarece ele faciliteazǎ aplicarea şi consolidarea înŃelegerii clandestine, tacite
sau pasive.
259
 Teoria economicǎ sprijinǎ condamnarea generalǎ a înŃelegerilor
orizontale. Când douǎ sau mai multe firme fuzioneazǎ într-una pentru a
permite o decizie unitǎ, aceasta poate crea sau întǎri dominaŃia pe piaŃǎ.
Totodată, ea poate fi beneficǎ pentru consumatori şi bunăstare generalǎ,
datoritǎ economiilor de scarǎ, eficienŃei mai mari sau a utilizarii mai mari a
inovaŃiei la nivelul acesta. O înŃelegere între firme pentru a exploata o
colectivitate prizonierǎ a pieŃei, cu neraŃionalitatea activitǎŃilor şi oferǎ mai
puŃine posibilitǎŃi de compensare a avantajelor bunǎstǎrii, este interzisǎ.
Sigur cǎ existǎ şi excepŃii. Se pot obŃine avantaje potenŃiale ale
înŃelegerilor pentru activitǎŃi de cercetare-dezvoltare, şi anume când părŃile în
cauzǎ reprezintǎ numai o parte a pieŃei sau când activitatea comunǎ este
restricŃionatǎ pentru cercetarea pe baza, mai de grabǎ, a mai multor stadii,
decât la produsul desemnat. Asemenea înŃelegeri de cercetare pot evita
utilizarea duplicatului necesar şi diluarea resurselor de cercetare rare.
Economiile de scară pot urmǎri, prin înŃelegerile între firme, specializarea în
diferite sectoare ale producŃiei. Aceasta ar fi un avantaj prin care înŃelegerile în
cauzǎ sǎ nu fie considerate ca diminuatoare ale concurenŃei. Politicile
concurenŃei admit asemenea exceptii, sub anumite restricŃii, dar, ca principiu
general, înŃelegerile orizontale sunt presupuse a fi incorecte, fiind actualmente
prohibite.
InŃelegerile verticale se încheie între firmele aflate în diferte stadii ale
procesului creǎrii valorii adǎugate. Exemplul cel mai elocvent şi des întâlnit îl
constituie înŃelegerile de distribuŃie exclusivǎ, prin care firma producătoare
vinde alteia distribuitoare, numai dacǎ aceasta din urmă agreazǎ să nu
distribuie produse concurente şi/sau firma distribuitoare solicitǎ celei
producătoare sǎ nu vândă deloc concurentei sale. Pentru început suntem tentaŃi
sǎ credem cǎ aceasta pare a fi o simplă înŃelegere anticoncurenŃialǎ cu rol de a
pune bariera la intrarea pe piaŃǎ, fiind astfel incriminată de lege ca prohibitǎ.
Deşi aceasta poate fi realmente cauza, se poate ca asemenea înŃelegeri sǎ fie
vǎzute ca proconcurenŃiale. Unii producǎtori mici specializaŃi în echipamente
video, de exemplu, contestǎ supremaŃia rivalilor lor mai mari pentru obiectivul
calitaŃii extra şi al încrederii, susŃinutǎ prin nivelul înalt al standardului
service-lui ante şi dupâ vânzǎri, pentru distribuitori. Cu o strategie
competitivǎ, ei vor vinde numai acelor distribuitori cu un nivel necesar al
competenŃei tehnice, încredinŃându-le astfel produsul. In acest caz,
distribuitorul interesat investeşte expertiza referitoare la aranjarea produsului
desemnat şi poate primi o garanŃie cǎ asemenea investiŃie va fi recunoscutǎ
prin valabilitatea ei, în fixarea preŃurilor.
ConsecinŃele referitoare la prosperitatea netǎ a înŃelegerilor verticale
între firme prin restricŃionarea concurenŃei, depind de importanŃa relativǎ a
efectelor intra şi inter-marcă. ConcurenŃa intra-marcă este aceea între
producǎtori sau distribuitori din aval în procesarea sau revânzarea viitoare a
mǎrcii date „A” spre exemplu. Normal, înŃelegerile de distribuŃie exclusivǎ sau
260
impunerea unui preŃ minim de revânzare distorsioneazǎ şi reduce concurenŃa
intra-marcă. Dacǎ un asemenea aranjament dǎ posibilitatea marcii „A” sǎ
concureze efectiv mai mult cu alte mǎrci, el sporeşte, evident, concurenŃa
inter-marcă.
Astfel, tratamentul aplicat restrictiilor verticale în ultimii ani, a fost
unul din cele mai controversate divergenŃe (probleme) afectând politica
concurenŃei.
Teoria economicǎ nu sprijinǎ câtuşi de puŃin o condamnare generalǎ a
unor astfel de înŃelegeri verticale, cerând evaluarea caz cu caz. Limitând
concurenŃa intra-marcǎ, restricŃiile verticale pot reprezenta partea unei largi
înŃelegeri de restrângere a concurenŃei între mǎrci. MenŃinerea preŃului de
vânzare, spre exemplu, sporeşte transparenŃa şi poate ajuta „politic” la
înŃelegerea tacitǎ în preŃuri. Ca urmare, vânzarea exclusivǎ ar putea forma o
parte a strategiei comune în vederea limitǎrii intrǎrii pe piaŃǎ, atunci când
exclusivitatea este reciprocǎ: firma producatoare „A” va vinde numai firmei
distribuitoare „B”, iar „B” va cumpǎra exclusiv de la „A”.
Dacǎ o restricŃie pe verticalǎ este impusǎ în mod colectiv de cǎtre un
grup de firme producǎtoare, este puŃin probabil ca acest procedeu sǎ încurajeze
concurenŃa între firmele acestea. Ea poate fi, într-adevǎr, mai mult probabil
parte a unei strategii anticoncurenŃiale.
Sǎ presupunem cǎ un grup de firme furnizoare de produse substituibile
impune o înŃelegere colectivǎ a vânzǎrii exclusive prin distribuitori, astfel
încât oricare distribuitor care procurǎ produse de la furnizori din afara grupului
ar putea fi subiectul blocajului colectiv. Apriori se aşteaptǎ ca aceastǎ îŃelegere
să fie un proiect de excludere a concurenŃei existente sau potenŃiale din afara
grupului şi probabil sǎ fie partea unei înŃelegeri de exploatare colectivǎ a
puterii de piaŃǎ, ca de exemplu: fixarea preŃului, limitarea calitǎŃii sau
deprimarea distribuitorilor marginali. Dar înŃelegerea poate avea un motiv mai
favorabil: de exemplu, achiziŃionarea de cǎtre grup a suportului tehnic colectiv
al distribuitorului, ceea ce reprezintǎ un avantaj net tehnic şi economic al
distribuŃiei.
In mod obişnuit, legile concurenŃei admit considerarea unor astfel de
motive favorabile privind restricŃionǎrile verticale impuse colectiv, dar ele ar
trebui luate ca excepŃie faŃǎ de presupunerea generalǎ cǎ asemenea restricŃii
sunt anticoncurenŃiale.
Atât politicile naŃionale, cât şi cele ale Uniunii Europene, ca principiu
general, presupun restricŃionǎrile verticale impuse colectiv a fi dǎunǎtoare, în
afara situaŃiilor când se dovedesc avantajoase. Altminteri, restricŃiile verticale
impuse de firme producǎtoare individuale (fǎcând excepŃie numai cele
referitoare la preŃurile de vânzare) primesc o consideraŃie mai favorabilǎ72.

72
European Commision – MERGER CONTROL LAW IN THE EUROPEAN UNION
Bruxelles, Luxembourg, 1996. Material M.F.
261
 Incepând cu mijlocul anilor `70, când restricŃiile verticale de orice
natură au devenit efectiv ilegale, a avut loc o mişcare progresivǎ în aplicarea
legii bazatǎ pe presupunerea cǎ toate asemenea restrângeri sunt dǎunoare.
Numai restricŃionările preŃurilor pe verticală (preŃurile de revânzare) rǎmân
„per se” ilegale şi chiar aceastǎ excepŃie a fost pe larg dezbǎtutǎ.

2.4.2.Rolul “ motor” al concurenŃei în economia de piaŃă

Ecoul cel mai important al câştigurilor teoriei economice a concurenŃei

a fost cel al recunoaşterii influenŃei pe care concurenŃa reală o are asupra
eficienŃei şi echilibrului pieŃei.
Folosirea paradigmelor teoretice de către entităŃile care pot fi
identificate ca agenŃi sau operatori economici pe piaŃă sau ca supervizori ai
mecanismului acesteia, bazată pe principii şi metode strategice, considerarea şi
reconsiderarea efectelor obŃinute sau obtenabile reprezintă, în ansamblu,
politica concurenŃei.
Principalul scop al politicii concurenŃei este (conform punctului de
vedere al adepŃilor acesteia) promovarea şi menŃinerea unui proces al
concurenŃei efectiv, astfel încât să se obŃină o mai mare eficienŃă a alocării
resurselor. Acest lucru implică necesitatea concurenŃei ca o condiŃie a alocării
eficiente a resurselor atrase în mecanismul pieŃei. Accentul tot mai mare care
s-a pus pe politica concurenŃei de către marea majoritate a statelor lumii,
rezultă cel puŃin parŃial, orientarea tot mai mult înspre încrederea în
mecanismul preŃurilor libere, prin renunŃarea la planificarea şi intervenŃia
guvernului în economie.
Deşi poate părea a fi aproape un truism, concurenŃa este esenŃială
funcŃionării normale a pieŃelor, considerarea acestei afirmaŃii introduce un
număr de factori conflictuali pe care trebuie să-i balanseze cei care fac
politica.
Pentru început, în vederea tratării cu atenŃie şi în mod global a acestor
factori, trebuie făcută abstracŃie de existenŃa externalităŃilor (beneficiile şi
costurile care afectează indivizii şi unităŃile economice sau neeconomice din
afara tranzacŃiilor), precum şi de oricare dintre efectele bunăstării provocate de
distribuirea veniturilor. Se presupune de asemenea ca fiind posibilă folosirea
completă a forŃei de muncă prin ajustarea ratei reale a salariului la evoluŃia
raportului dintre oferta şi cererea pentru muncă în diferitele sectoare de
activitate. Chiar dacă lista presupunerilor este lungă şi pare a fi uneori absurdă,
scopul urmărit în demonstraŃie este de fapt o afirmaŃie care, din punctul de
vedere al unor economişti, tinde să fie acceptată cu satisfacŃie.
Asemenea presupuneri fiind date, preŃul aduce testul obiectiv al valorii
băneşti în utilizarea resurselor. În general, o unitate a produsului este oferită

262
 (furnizată), numai dacă preŃul ei este cel puŃin egal cu creşterea costului
variabil sau cu costul marginal al producerii acesteia.
Pe termen scurt, firmele pot să vândă produse la preŃuri sub costul
marginal din raŃiunii multiple: fie pentru a alege clienŃii să le cumpere pentru
primul moment sau pur şi simplu să le cumpere împreună cu alte produse
oferite simultan; fie pentru a câştiga sau a-şi menŃine o poziŃie concurenŃială.
Pe termen lung însă, preŃul este destul de ridicat în raport cu costul
pentru a-i aduce profit. În acelaşi timp, clienŃii vor cumpăra un produs numai
dacă preŃul este mai mic sau egal cu valoarea atribuită de ei acesteia.
Rezumarea simbolizată a acestor cheltuieli principale de orientare a
comportamentelor pe piaŃă se prezintă astfel:

Costul Valoarea
marginal al atribuită
produsului produsului de
≤
PreŃul
≤ client

Furnizorul PiaŃa Clientul

CorelaŃia afirmată mai sus suscită întrebări, probleme pentru cei care ar
trebui să o respecte, conştienŃi fiind de tendinŃa continuă necesară a
echilibrului şi eficienŃei:
1) Cât de mult poate depăşi preŃul costul marginal?
Dacă nu există concurenŃă, cererea pentru un produs nu poate fi
elastică la un preŃ, dacă acesta este stabilit fix la nivelul costului marginal.
Atunci firma producătoare poate să ridice preŃul până când descreşterea
vânzărilor rezultată din mărimea preŃului, egal cu nivelul costului producŃiei
vândute. Deci firma furnizoare va fi profitabilă la mărimea preŃului, până când
concurenŃa ar face-o mai departe neprofitabilă. Prin urmare, dacă preŃul excede
semnificativ costul marginal, aceasta înseamnă că beneficiarii care sunt
pregătiŃi să plătească costul aprovizionării produsului furnizat, refuză
oportunitatea datorită existenŃei sau apariŃiei unei oportunităŃi mai bune.
Aceasta implică manifestarea reală a concurenŃei.

263
 2) Ce se poate întâmpla dacă nu există concurenŃă între consumatori,
deoarece există doar un singur cumpărător sau un cumpărător dominant?
Cumpărătorul dominant îşi poate folosi puterea câştigată pentru
împingerea apreciabilă a preŃului sub cel pe care ar fi fost pregătit să-l
plătească pentru un produs, dacă nu ar fi avut această putere. În această
situaŃie, bunurile nu pot fi produse deoarece nivelul costului ridicat îl
depăşeşte cu mult pe cel al preŃului dacă el ar fi mai mic decât valoarea de
piaŃă (competitivă) a produsului. Aceasta conduce la o pierdere absolută
pentru producători în condiŃiile monopolului (cumpărător dominant) ca
imaginea – oglindă a cumpărătorilor afectaŃi, în condiŃiile monopolului.
3) Puterea de a influenŃa preŃul, de a-l urca în cazul producătorilor
dominanŃi şi de a-l coborî în cazul cumpărătorilor dominanŃi, reprezintă polul
de atracŃie al preocupărilor economiştilor structurii pieŃei. Efectul net al
pierderii absolute este descris ca efectul static al puterii pieŃei, deoarece el este
bazat pe cererea dată şi condiŃiile costului pe termen scurt. În acest sens, el
este frecvent prezentat comportând o comparaŃie cu o situaŃie naŃională a
”concurenŃei perfecte” unde numărul mare de firme producătoare în condiŃiile
permanentei intrări libere în ramură a altora, obŃine suficient profit pentru a
supravieŃui rivalităŃii.
Concluziile care s-au tras pornind de la modelul concurenŃei perfecte s-
au răspândit cu repeziciune, generând totodată multiple analize în domeniul
politicii concurenŃei.
Efectul static al puterii de piaŃă, este cât se poate de clar. El implică
totdeauna clar că, cu orice cerere dată şi în condiŃiile costului, concurenŃa este
bună. Dar de fapt, acest argument nu a putut fi folosit suficient pentru a
justifica corect condamnarea monopolului sau absenŃa concurenŃei, deoarece
presupusele condiŃii ale cererii date şi ale costului sunt evident nerealiste.
În vederea susŃinerii acestei afirmaŃii putem considera mai întâi
costurile în funcŃie de care se urmăreşte mai întâi eficienŃa internă a unei
firme. ExistenŃa concurenŃei măreşte eficienŃa prin forŃarea managerilor de a
acorda atenŃie sporită reducerii costurilor şi eliminării cheltuielilor inutile.
Efectul de ”viaŃă liniştită a monopolului” dat adesea de descrierea
curioasă a „x ineficienŃei” este mult mai semnificativă decât exploatarea
puterii de piaŃă, mai ales că aceasta este foarte susceptibil să atragă atenŃia cu
adversitate. Într-o situaŃie de monopol, managerii pot fi satisfăcuŃi de a obŃine
exact atât profit cât să-i mulŃumească pe proprietari încât să-i facă să transfere
unele dintre procedeele puterii de piaŃă către angajaŃi, prin veniturile mai mari
plătite acestora pentru muncă mai puŃină, făcându-le propria viaŃă mai
confortabilă. Critica acestui model al monopolului subliniază fără echivoc,
sprijinul acordat în ultimii ani, privatizării utilităŃilor publice (monopolul de
stat al producerii şi distribuirii de bunuri publice) şi eforturile depuse în statele
dezvoltate din Europa, între care Marea Britanie are deja suficientă experienŃă

264
în acest sens, pentru o reglementare specifică riguroasă a dezmembrării
regiilor publice (autonome) prin divizarea în multiple societăŃi.
După cum se ştie în funcŃie de felul şi de nivelul activităŃii, dacă
intrările de factori de producŃie sunt mari şi indivizibile pe produse pot implica
nereperabilitatea costurilor. Recuperarea completă a costurilor de producŃie
este asigurată însă, de economiile de scară care permit repartizarea acestor
costuri pe seama unui volum foarte mare al rezultatelor activităŃii, în timp ce
în cazul activităŃilor de dimensiuni reduse, acest lucru este nerealizabil. De
aceea, trebuie reŃinut că în situaŃiile acestea din urmă, pe piaŃă nu poate
supravieŃui decât o singură firmă şi anume acea cu o economie de scară.
Alternativa practică a monopolului poate fi un număr mic de firme
oligopol. Concurenta prin oligopol tinde către concentrarea acestuia asupra
altor instrumente decât preŃul: reclama şi alte forme de promovare. Pe termen
lung, astfel de cheltuieli de promovare a produselor pot avea efect scăzut, pe
diferite părŃi de piaŃă, însă îi determină pe clienŃi să plătească preŃuri mai
ridicate decât în situaŃia în care pe piaŃă ar fi un singur vânzător.
Prin urmare, teoria economică bazată pe perspectiva implicaŃiilor
concurenŃei prin costurile firmei (eficienŃa internă) nu este concludentă. Acest
impediment a fost recunoscut în politica concurenŃei din Ńările Uniunii
Europene, de care s-a Ńinut cont în formularea articolelor 85 şi 86 ale
Tratatului de la Roma.
4) Efectele dinamice ale concurentei nu se limitează la eficienŃa internă
a firmelor. Politica concurenŃei, oricare ar fi ea trebuie să prevină dezvoltarea
puterii de monopol sau să controleze abuzul acesteia, trebuie de asemenea să
ia în calcul nevoia de a produce un stimulent pentru firmele rivale, în sensul
încurajării lor.
Puterea de piaŃă dobândită prin înŃelegerea explicită sau tacită dintre
firme se poate prezenta ca având efect negativ pentru întreaga economie în
general, în cele mai multe din cazuri şi este, ca atare un principiu uzual
reflectat în politicile concurenŃei. Dobândirea puterii de piaŃă prin fuziuni este,
în general, judecată prin compararea efectelor dăunătoare asupra concurenŃei,
cu avantajele în eficienŃa internă. Dilema principală pentru o politică a
concurenŃei, este cum ar trebui să se procedeze împotriva practicilor orientate
pentru eliminarea competitorilor actuali sau potenŃiali. SoluŃionarea acestei
probleme nu este foarte mult ajutată de teoria economica neoclasică (prin
modelul propus al concurenŃei perfecte) în care există mai multe firme care
produc şi vând un produs omogen (identic) şi o perfectă informare a clienŃilor;
nu există scopul diferenŃierii sau al adversităŃii persuasive.
Intr-o economie reală de piaŃă, o formă majoră a concurenŃei constă în
dezvoltarea diferitelor produse şi înŃelegerea de către clienŃi a acestor
diferenŃieri sortimentale. Neexistând bariere de intrare pentru noul intrat pe
piaŃă, în competiŃia perfectă, poate concura în termeni legali cu celelalte firme,
vânzând la acelaşi preŃ.
265
 De asemenea, în economia reală, concurenŃa implică acŃiunea de către
firmele existente pentru crearea barierelor la intrare şi pentru a avea şi utiliza
strategii în vederea respingerii unor potenŃiali noi intraŃi în ramură. PreŃurile
de ruinare, preŃurile de discriminare, proliferarea mărcilor, contractele de
distribuŃie exclusivă dintre vânzători sau distribuitori şi alte procedee, toate
tind să fie văzute în principiu ca procedee anticoncurenŃiale, deşi punctul de
vedere al firmelor este acela că sunt arme concurenŃiale.
Având în vedere complexitatea economiei reale, dinamismul structurii
pieŃei, confuziile care pot apărea în tratarea legitimităŃii economice a
comportamentului firmelor şi încadrarea din punct de vedere juridic a acestora
s-au stabilit unele reguli generale şi precizări ale abordării acestor procese
definitorii ale concurentei reale.

2.4.3. Reglarea forŃelor pieŃei cu ajutorul concurenŃei

Instrumentul cheie prin care se previne naşterea puterii de piaŃă îl

reprezintă concurenŃa. Astfel, o concurenŃă echilibrată între anumiŃi
participanŃi pe piaŃă le dă acestora posibilitatea de a-şi exercita puterea
economică asupra altora. În schimb acest lucru nu-i obligă pe participanŃi să-
şi amelioreze în mod constant eficienŃa. Ca urmare, întreaga economie se
prezintă mai rău decât atunci când nu exista putere economică. În afară de
aceasta, puterea economică duce şi la obŃinerea puterii politice prin faptul că
pune la dispoziŃie resurse disproporŃionat de vaste, urmărind activitatea de
lobby. În consecinŃă, absenŃa concurenŃei va submina nu numai ordinea
economică liberală ci în perspectivă şi sistemul politic.
Argumentând rolul concurenŃei, se desprinde ideea potrivit căreia o
societate liberală, care doreşte să realizeze cele mai înalte niveluri de venituri
pentru membri săi, trebuie să pună un accent deosebit pe măsurile ce conferă
un grad de concurenŃă suficient pentru asigurarea dezvoltării prospere şi
susŃinute a unei economii de piaŃă.
ConcurenŃa ori competiŃia, prin însăşi natura sa constituie o formă
extraordinară, de fapt cea mai puternică forŃă de pe piaŃă a progresului
economic şi tehnic. Capacitatea sa de a antrena dezvoltarea, sesizată cu secole
în urmă, s-a amplificat în timp, devenind de necontestat şi dovedindu-se
sensibil superioară, prin rezultatele obŃinute.
În procesul dezvoltării pieŃei, concurenŃa se impune pe două căi: una
stimulativă şi cealaltă coercitivă. Satisfacerea intereselor firmelor ori reuşita
lor în activitatea economică îi stimulează, iar reuşita îi constrânge sub
ameninŃarea eliminării sau a pierderii poziŃiilor pe care le-au avut. ConcurenŃa
este resimŃită de fiecare firmă în parte, concomitent sub cele două aspecte, în
anumite momente poate predomina una sau alta dintre ele.

266
 AcŃiunile concurenŃei sunt atotcuprinzătoare. Ca urmare, înseamnă ca
nu există domeniu sau fapt din viaŃa firmelor şi nici mijloace la care acestea ar
putea recurge la demersurile lor ce s-ar putea situa în afara concurenŃei.
InfluenŃa concurenŃei asupra activităŃii economice este aşadar globală. Acest
lucru rezultă din presiunea dezvoltată în mod reciproc între firme în procesul
realizării intereselor lor, când resursele sunt limitate şi au întrebuinŃări
alternative, iar ele acŃionează pe aceeaşi piaŃă. De aici desprinzându-se ideea
potrivit căreia concurenŃa are capacitatea excepŃională de a promova progresul
şi a concluziona că dacă n-ar fi existat ar fi trebuit creată, inventată.
Ca urmare, consumatorul este principalul beneficiar al liberei
concurenŃe (atât al bunurilor finale cât şi al bunurilor economice productive).
El recepŃionează funcŃionarea normală a concurenŃei prin preŃuri, cantitate,
calitate, diversitate şi promptitudinea cu care îi sunt puse la dispoziŃie bunurile
economice, uşurinŃa şi facilităŃile de care beneficiază, în condiŃii de
raŃionalitate a acŃiunii, pentru a-şi maximiza satisfacŃia. InstituŃia concurentei,
tocmai prin asemenea elemente devine fundamentală într-o economie de
piaŃă. Pentru aceasta, concurenŃa legiferată constituie un drept câştigat, care
trebuie totodată impus şi respectat.
ForŃa economică prezintă capacitatea firmelor de a accede la resurse,
însemnând pe de o parte puterea lor în realizarea segmentului de activitate
economică în care este implicat în cadrul diviziunii muncii, ori capacitatea sau
posibilitatea pe de altă parte de a consuma bunuri în vederea satisfacerii
trebuinŃelor. Astfel, forŃa economică este dată de dimensiunea acŃiunii care
realizează activitatea firmelor, cea care le poate modifica starea şi situaŃia
actuală la un moment dat.

2.4.4. Factori cu efect negativ asupra concurenŃei

O dată ce a fost implementat un sistem economic de piaŃă, ne putem

aştepta de la concurenŃă ca aceasta să se perpetueze la nesfârşit. În realitate,
lucrurile se pot întâmpla şi altfel în sensul reducerii sau eliminării concurenŃei
care au la bază mai mulŃi factori sau cauze economice:
– existenŃa pe piaŃă a unor comportamente ce limitează concurenŃa;
– existenŃa unor structuri ce limitează concurenŃa;
– posibilitatea apariŃiei unui monopol natural.
Comportamente pe piaŃă care limitează concurenŃa
Aceste comportamente pot fi rezultatul unor forme diferite de
cooperare şi anume:
– un comportament colectiv pe piaŃa firmelor care coordonează modul
de folosire al instrumentelor lor concurenŃiale, în scopul limitării întinderii sau
intensităŃii concurenŃei. Coordonarea activităŃilor economice are în vedere
reglarea nivelului şi calitatea preŃurilor, amploarea măsurilor de marketing şi
267
utilizarea tehnicilor de producŃie. Asemenea măsuri au efect asupra firmelor
concurenŃiale care fabrică acelaşi produs sau un produs similar, (nivel
orizontal) dar şi asupra firmelor furnizoare (nivel vertical). Un comportament
de piaŃă colectiv orizontal este evidenŃiat în mod obişnuit drept cartel;
– o firmă poate lansa activităŃi care exercită un impact asupra politicii
de afaceri asupra altor firme, mai ales a furnizorului sau al clientului care se
numesc lianŃi ;
– o firmă poate să acŃioneze într-un mod care prejudiciază alte firme,
limitându-le activitatea sau obligându-le să acŃioneze în conformitate cu
propriile ei obiective.
Sigur, toate aceste efecte sunt inerente sistemului economic de piaŃă.
Dacă unele firme dispun de o tehnologie superioară şi ca urmare a folosirii
acestor dotări, produsele sale devin mai atrăgătoare pentru consumator, pe
când celelalte firme vor suporta diminuarea profiturilor, dacă produsele lor
rămân calitativ în urmă. Totuşi, se vorbeşte de restrângerea concurenŃei dacă
aceste măsuri vin în contradicŃie cu ceea ce este considerat în mod normal ca
fiind conform cu regulile comportamentului economic loial şi cu libertatea de
a alege a consumatorului.

Structuri de piaŃă care limitează concurenŃa

Acest fenomen apare când pe piaŃa respectivă prevalează un grad înalt
de concentrare economică. În această situaŃie, pomenim de un număr mic de
firme, chiar dacă ele sunt concurente. Faptul că fiecare firmă deŃine o cotă de
piaŃă ridicată, dă acestora puterea de a-şi realiza scopurile în detrimentul
altora. Pentru aceasta se simte nevoia intervenŃiei politicii concurenŃiale
instituŃionale. În asemenea cazuri, ea acŃionează în două moduri diferite:
– prin controlarea puterii de piaŃă existente;
– prin intervenŃia în structura de piaŃă existentă în scopul instalării
concurenŃei.
Prima opŃiune de a monitoriza şi a controla structurile de piaŃă
existente, este utilă dacă noii veniŃi sau divizarea în cantităŃi mai mici
independente ar lăsa structura de piaŃă practic neafectată. Dacă, însă,
intervenŃia politicii concurenŃiale poate modifica fundamental structura de
piaŃă pe termen lung, înseamnă că ea joacă un rol activ. Decartelizarea
firmelor existente şi controlul furnizorilor sunt astfel de măsuri.
ApariŃia posibilă a monopolului natural
Monopolul natural apare în anumite condiŃii ca efect al procesului
pieŃei. Dacă, producŃia unui anumit bun este supusă unor diminuări progresive
(de exemplu) , poate rămâne pe piaŃă numai concurentul cel mai semnificativ
din punct de vedere al producŃiei. În acest caz special, o creştere a gradului de
concurenŃă prin intrarea pe piaŃă a altei firme ar obliga ambele firme să-şi
realizeze protecŃia cu costuri marginale mai ridicate decât în cazul unui
monopol. Rezultatul s-ar reflecta în preŃuri mai mari pentru consumatori şi în
268
distorsionarea, pe această cale, a întregii economii. Datorită acestui fapt,
politicile concurenŃiale admit, cu excepŃii, pieŃe în care apare un monopol
natural.
Monopolistul este tentat totuşi să stabilească preŃuri mai ridicate decât
nivelul costurilor marginale. Ca urmare, în scopul redistribuirii câştigurilor
economice provenite din diminuările progresive de către consumatori, mâna
invizibilă a pieŃei trebuie înlocuită cu mâna invizibilă a statului. Mai exact,
devine necesară implementarea unei instituŃii care să supravegheze modul în
care este folosită puterea economică. Mai mult, monopolurile naturale nu au
durată nedeterminată. Bunurile şi tehnologiile noi pot schimba condiŃiile dând
politicii economice o nouă sarcină: repunerea în concurenŃă a fostelor
monopoluri naturale.

2.4.5. InfluenŃa concurenŃei asupra preŃurilor

După cum se cunoaşte, legităŃile economiei concurenŃiale naŃionale

impun respectarea unor reguli în demersul stabilirii şi aplicării preŃurilor, al
dinamicii acestora.
Bunurilor obişnuite (de regulă) din aceeaşi grupă, nediferenŃiate în
aparenŃa lor, firmele producătoare concurente le aplică preŃuri de ofertă foarte
apropiate, uneori chiar identice. În cazurile în care preŃul de ofertă al unui
producător este mai mare decât preŃul pieŃei, concurenŃa între firmele
producătoare face ca vânzările să scadă accentuat. În situaŃiile când preŃul unui
producător este sub preŃul pieŃei, se poate aştepta ca cei cu care se află în
concurenŃă să-i urmeze mişcarea pentru preŃurile lor, dacă nu, se poate
întâmpla să piardă o parte (sau în totalitate) din segmentul de piaŃă deŃinut în
favoarea celei care a iniŃiat mişcarea. Intensitatea presiunii concurenŃiale
asupra preŃului unui producător depinde în mare măsură de gradul de
diferenŃiere a acestui produs. Dacă produsul se individualizează prin elemente
ce-l caracterizează ca un produs de valoare pentru consumator (design,
prestigiu de marcă, reputaŃia serviciilor asociate), el „se remarcă” şi se
desprinde din grupa produselor nediferenŃiate, presiunea concurenŃială se
diminuează şi poate fi recunoscut pe piaŃă printr-un preŃ mai mare.
Cu excepŃia unor situaŃii speciale (costuri prea mari, deficit temporal şi
conjunctural, decizie de ieşire din ramură, etc.), este necesar ca firmele
producătoare să-şi fundamenteze strategia de piaŃă pe caracteristicile prezente
şi viitoare ale concurenŃei. Pentru producătorii dintr-o ramură interdependentă,
în materie de decizie de preŃ, politica unuia este influenŃată de strategia şi
tactica celorlalŃi. Privite lucrurile din acest unghi, pe piaŃa concurenŃială
distingem două strategii de adaptare a firmelor producătoare: prin deciziile lor
de preŃ unii îşi propun să urmeze tendinŃele previzibile ale preŃului de piaŃă
concurenŃial, iar alŃii îşi propun să iniŃieze şi să dirijeze următoarele mişcări
269
ale preŃului de piaŃă datorită poziŃiei dominante pe care o au sau deŃinerii unei
ponderi însemnate în ramură. Apoi se caută sa se anticipeze care va fi reacŃia
de răspuns a concurenŃilor lor la mişcările de preŃ pe care le vor iniŃia.

2.4.6. Locul iniŃiatorului de preŃ pe piaŃa concurenŃială

Firmele producătoare iniŃiatoare a mişcării preŃurilor pe o piaŃă

concurenŃială (price leader) sunt recunoscute ca atare, datorită influenŃei pe
care o imprimă asupra dinamicii preŃurilor pieŃei. Ele iau iniŃiativa pentru
mărirea sau micşorarea preŃurilor pe o piaŃă şi contribuie la definirea
caracterului pieŃei pentru bunul considerat: stabilă, volatilă, nervoasă, calmă,
etc. În stabilirea preŃurilor pieŃei nu trebuie confundat rolul lor cu cel al
monopolului: de multe ori concurenŃii cu pondere individuală mai mică, dar
numeroşi „fac preŃul pieŃei”. Ca urmare, nivelul general al preŃurilor reflectă
raportul cerere-ofertă de pe piaŃă, iar iniŃiatorul mişcării preŃurilor oferă un
reper pentru lupta concurenŃială dintre firmele producătoare. În unele cazuri,
rolul de iniŃiator al mişcării preŃurilor pe piaŃă este tacit atribuit şi recunoscut
unuia dintre concurenŃi în virtutea unor merite de necontestat ale acestuia:
costuri foarte reduse, proces tehnologic modernizat, potenŃial de cercetare şi
înnoire a producŃiei, reŃea mare de distribuŃie, reŃinerea unui segment de piaŃă
important, programe extensive de publicitate şi promovare a produselor, etc.
O firmă producătoare poate juca rolul de iniŃiator al mişcării preŃurilor
numai dacă îndeplineşte câteva cerinŃe:
– să beneficieze de o bază largă şi cuprinzătoare de informaŃii privind
fenomenele de pe piaŃă, pe care să le înŃeleagă şi să le interpreteze corect şi la
care să reacŃioneze rapid;
– să dovedească în timp un susŃinut sens al strategiei de preŃ;
– să-şi asume riscul afirmării performanŃelor manageriale pe orizonturi
lungi de timp (pentru rezultate pozitive pe orizont lung de timp să accepte
rezultate mai mici, chiar pierderi imediate; practica a demonstrat că deciziile
strategice bazate pe politica de preŃ îşi arată roadele sub forma unor profituri
consistente după 2-3 ani);
– să-şi asume consistent rolul şi responsabilitatea de lider prin decizii
în favoarea şi interesul întregii ramuri din care face parte (aparent incredibil
dar adevărat pentru o piaŃă concurenŃială, că acŃionând numai în sens propriu
va prinde poziŃia şi recunoaşterea de iniŃiator al mişcării preŃurilor).
Totodată, este bine a se preciza şi elementele strategice de preŃ
caracteristice iniŃiatorului mişcării preŃurilor. Acestea se calculează şi
ilustrează uşor pe exemplul ramurilor cu piaŃă de tip oligopol, unde rolul
conducător al firmelor producătoare este evident.
În cele din urmă, funcŃia obiectiv a initiatorului mişcării preŃurilor o
reprezintă păstrarea pe un orizont scurt de timp a ponderii pe piaŃă. Dacă se
270
agreează o politică agresivă de creştere a segmentului de piaŃă deŃinut, atunci
efectele vor fi contrare. Scăderea preŃurilor iniŃiată în acest scop va antrena
mişcarea din acelaşi sens pentru firmele producătoare din aceeaşi ramură,
scăderea profiturilor totale, scăderea potenŃialului de dezvoltare a ramurii. În
majoritatea cazurilor, iniŃiatorul mişcării preŃurilor îşi păstrează segmentul de
piaŃă deŃinut, iniŃiind preŃuri mai mari decât cele pe care structura costurilor i-
ar permite să le practice. În acest sens, apare preŃul „umbrelă”, iar concurenŃii
cu costuri comparative mai mari prezintă pe piaŃa bunurilor considerate, pe
fundalul unor profituri totale ale ramurii, preŃuri mai mari.

2.4.7. Politicile internaŃionale anticoncurenŃiale

Aici dorim să ne oprim la politicile anticoncurenŃiale internaŃionale, în

condiŃiile singurului său practicant– Uniunea Europeană, comparând politica
acesteia şi separarea federal statală de politica antitrust, aşa cum e practicată
în SUA. U.E. defineşte şi aplică politica anticoncurenŃială paralel cu politicile
anticoncurenŃiale interne ale unora din membrii săi: Anglia, Germania, FranŃa,
Spania şi Italia. Similar, aplicarea paralelă caracterizează politica antitrust în
SUA unde statutele federale antitrust pot fi aplicate, nu numai la nivel federal
de către Comisia Federală de ComerŃ (C.F.C.) şi Departamentul JustiŃiei , dar
şi la nivelul statelor prin procurorii generali ai celor 50 de state.
Politicile anticoncurenŃiale internaŃionale şi interne acŃionează pe o
bază economică comună. Practica politicii anticoncurenŃiale internaŃionale este
puternic influenŃată de contextul politic. O politică anticoncurenŃială practicată
de o federaŃie sau societate internaŃională de a solicita cooperarea unor state
(probabil parŃial) independente, trebuie să reconcilieze scopurile economice şi
sociale, aflate deseori în conflict, ale Ńărilor participante.
La nivel internaŃional, conflictele apar din cauza transferurilor
economice care rezultă din tendinŃa politicilor industriale de a promova
creşterea economică şi eficienŃa unei Ńări, pe cheltuielile consumatorilor din
alte Ńări. Mai mult, din cauză că exercitarea puterii de piaŃă, duce la transferuri
economice, se deduce că aplicarea politicii concurenŃiale, care inhibă această
putere, duce la frânarea transferurilor economice. Aceste transferuri sunt
deseori impărŃite in mod disproportionat de diferitele jurisdicŃii politice,
creând conflicte între jurisdicŃii privind aplicarea legii concurenŃei. Un
exemplu clar este furnizat de o fuziune, permiŃând raŃionalizarea capacităŃilor
de productie şi ca urmare se crează somaj în anumite zone. JurisdicŃiile de
consum pot câstiga din această afacere, în timp ce jurisdicŃiile conŃinând
capacităŃi de producŃie apropiate, este posibil să piardă, rezultând o situaŃie
care crează stimulente diferite pentru aplicare. Ca urmare a motivelor de mai
sus, o politică anticoncurenŃială internaŃională trebuie să-şi concilieze
practicile şi regulile cu cele ale politicilor industriale si anticoncurenŃiale
271
locale ale statului semnatar. Mai mult, trebuie să concilieze conflictele dintre
state privind aplicarea politicii anticoncurenŃiale. De remarcat că o trăsătură de
bază a acestei reconcilieri o constituie separarea jurisdictiei dintre federaŃie si
statele sale componente.
În principiu, interesul pentru o politică anticoncurenŃială internaŃională,
derivă din contribuŃia sa la integrarea economică şi la promovarea comerŃului
între membrii unui bloc comercial. Datorită limitărilor jurisdicŃionale, politica
anticoncurenŃială internaŃională protejează comerŃul liber şi deschide
concurenŃa mai bine decât ar putea s-o facă politicile anticoncurenŃiale locale,
diferenŃiate individual.
Politicile anticoncurenŃiale locale sunt menite, în general, să apere
concurenŃa într-o anumită Ńară si să extindă protecŃia (sau jurisdictia) – într-o
măsură mai mică – asupra consumatorilor şi producătorilor din alte Ńări.
JurisdicŃiile care sancŃionează cartelurile de export de exemplu, U.E., S.U.A,
Germania, Coreea de Sud şi Japonia aplică rareori legile concurenŃei împotriva
cartelurilor de export “pur” (deoarece produsele cartelizate ale acestora se
vând numai la cumpărătorii străini) şi numai dacă cartelurile respective
afecteză piaŃa internă.
Astfel, S.U.A exceptează cartelurile de export sau înŃelegerile
restrictive, limitate la exporturi care nu pot fi reimportate. Articolele 85 şi 86
ale Tratatului de la Roma nu au clauze privind comerŃul exterior, prin urmare
jurisdictia U.E. incetează la graniŃele Ńărilor membre. În cazul conductelor
pentru Câmpurile Petroliere, Curtea Federală Supremă a Germaniei în materie
civilă a decis că legea germană a concurenŃei se aplică numai comerŃului
interior, astfel încât chiar o cerere de înregistrare (notificare) a cartelurilor de
export este în afara jurisdicŃiei Oficiului Cartelurilor. Legea japoneză a
exportului şi importului permite exportatorilor să participe la orice înŃelegere
restrictivă (cerând numai să notifice M.I.T.I.), cu condiŃia ca piaŃa internă să
nu fie afectată73.
Anumite Ńări, cum ar fi Anglia, unde legea concurenŃei condamnă
înŃelegerile restrictive, în baza standardului interesului public general,
interpretează înŃelegerile restrictive, care afectează volumul exportului, ca o
violare a legii concurenŃei. Totuşi, judecând în timp, măsurile de aplicare par
să măsoare exporturile după valoare şi nu după volumul fizic, iar înŃelegerile
care restrâng volumul fizic şi măresc valoarea, sunt în general, trecute cu
vederea.

73
Ministerul FinanŃelor. DirecŃie Generală de Politică a ConcurenŃei. Buletine informative
1995.
272
 2.4.8. RelaŃia dintre concurenŃă şi politica comercială

Practica a demonstrat că încurajarea structurilor concurenŃiale ale pieŃei

prin intermediul legislaŃiei, are efecte economice similare cu cele ale
deschiderii unei economii către comerŃul internaŃional. În consecinŃă, aceste
două politici au in vedere mai mulŃi parteneri comerciali, atât pentru vânzători
cât şi pentru cumpărători. În asemenea situaŃii, politicile comerciale liberale se
orientează către vânzătorii şi cumpărătorii autohtoni în sensul împiedicării
tentativelor unor firme naŃionale de a exercita putere pe o piaŃă sau de a abuza
de poziŃiile lor dominante. De aici se desprinde faptul că politica
concurenŃială şi liberalizarea comerŃului pot fi politici substituibile74, iar
anumite legislaŃii le pot alege atat ca mijloc de obŃinere a eficienŃei economice
cât şi o incurajare a structurilor concurenŃiale.
Dacă privim formal concurenŃa în special construirea pieŃelor
geografice, putem afirma că substituibilitatea dintre concurenŃă şi politicile
concurenŃiale este destul de limitată.
Luându-se în analiză numai structura unei pieŃe, unde industria
autohtonă şi cea străină sunt în concurenŃă, iar piaŃa de referinŃă este deci una
internaŃională, o politică comercială liberală poate fi un perfect substitut pentru
o politică concurenŃială efectivă. În aceste condiŃii, cumpărătorii autohtoni se
confruntă cu o piaŃă cu structură competitivă, chiar dacă comerŃul poate fi
îngrădit în întregime atâta timp cât politica concurenŃială asigură conduita,
comportarea competitivă a industriei naŃionale. În situaŃia inversă, absenŃa
politicii concurenŃiale poate fi înlocuită de o politică comercială liberală.
Restrângerea comerŃului de către sectorul autohton este interpretată ca
nerealizabilă atâta timp cât furnizorii străini s-au comportat concurenŃial. Prin
urmare, se concluzionează că pentru produsele comercializate activ pe piaŃa
mondială concurernŃială, consecinŃa structurală a deschiderii unei economii
naŃionale, par să demonstreze faptul că concurenŃa si politicile comerciale
liberale sunt substituibile.
Dacă politica concurenŃială sau liberalizarea comerŃului, preferă
promovarea eficienŃei economice a sectorului naŃional, aceasta depinde în
parte de compararea avantajelor. În cazul unei economii naŃionale care nu
beneficiază de avantajele comparabile în furnizarea unui produs, atunci
liberalizarea comerŃului poate promova mai bine eficienŃa economică la nivel
naŃional. Astfel, o politică concurenŃială naŃională efectivă (asociată cu politica
pieŃei autohtone a acelui produs) ar trebui în cel mai bun caz, să asigure o
conduită concurenŃială a furnizorilor naŃionali ineficienŃi prin comparaŃie.

74
O.E.C.D., Politica concureŃei în Ńările O.E.C.D. 1987-1988, Paris – 1989, pg. 123, preluat de
Ministerul FinanŃelor, DirecŃia Generală de Politică ConcurenŃei, Buletine de informare -
1995.
273
 Totuşi, trebuie subliniat că avantajele comparative ale furnizorilor
naŃionali depind fundamental de conduita furnizorilor străini pe piaŃa naŃională
respectivă. Printr-o conduită neconcurenŃială, furnizorii străini pot atenua şi
chiar ridica avantajele comparative (bazate pe costuri), permiŃându-le să
stabilească preŃuri necompetitive, bazate mai degrabă pe puterea pieŃei decât
pe costuri. În această situaŃie , promovarea conduitei concurenŃiale a
furnizorilor naŃionali ineficienŃi, comparativ poate fi vorba de un “optimism de
mâna a doua” pentru o naŃiune importatoare, datorită faptului că furnizorii
străini se comportă neconcurenŃial.
Argumentul structural prezentat mai sus, are însă limite stricte. Ca
urmare, politicile comerciale liberale nu pot să aibă în vedere pentru
cumpărători, accesul la numeroşi furnizori de pe pieŃele care sunt concentrate
la nivel internaŃional. De exemplu, piaŃa pentru marile tranzacŃii ale industriei
aviatice cuprinde trei firme importante: “Mc Donnell-Douglas”, “Boeing”
(ambele din SUA) şi “Airbus Industries” (din Europa Occidentală). Acestea
acopereau până în anii ’90, aproape toate vânzările din Ńările necomuniste.
În general, sunt puŃine produsele comercializate pentru care structura
pieŃei este competitivă atât la nivel naŃional cât şi internaŃional, excluzând
bineânŃeles multe din cele mai importante bunuri şi servicii comercializate în
Ńările dezvoltate şi în curs de dezvoltare. Un exemplu în acest sens îl constituie
automobilele, avioanele, navele, televizoarele, calculatoarele mari,
echipamentul agricol, produsele farmaceutice şi produsele petroliere care sunt
toate excluse. Ca o regulă, cazuistica politicilor de control evidenŃează o lungă
listă de produse industriale care nu sunt furnizate în condiŃii de concurenŃă,
aceasta datorită faptului că controlul nu se manifestă aproape niciodată
împotriva furnizorilor pe pieŃele competiŃionale.
Din motive similare, politicile comerciale liberale nu pot stimula
concurenŃa (prin promovarea unei structuri concurenŃiale a pieŃei), pentru
produsele sau serviciile la care piaŃa de referinŃă este locală sau regională (de
exemplu: taximetrele, îngrijirea sănătaŃii, comerŃul cu amănuntul, produsele de
băcănie, betoanele ş.a.).
Aşadar, politicile comerciale ale multor naŃiuni, permit firmelor
naŃionale să realizeze inŃelegeri de import-export, care sprijină exercitarea
puterii pieŃei împotriva vânzătorilor şi cumpărătorilor străini. Aceste politici
de subminare a independenŃei firmelor active în comerŃul internaŃional,
atenuează forŃa politicii comerciale liberalizate pentru realizarea de avantaje
competitive.
Din punctul de vedere al bazelor structurale, politica concurenŃială
poate fi mai eficientă dacât liberalizarea comerŃului pe pieŃele naŃionale, acolo
unde comerŃul internaŃional nu-şi exercită puterea pe piaŃă datorită, fie
caracteristicilor structurale ale pieŃei (de exemplu: economii de anvergură,
costuri ridicate ale transportului), fie politicilor restrictive ale comerŃului
naŃional. Dimpotrivă, politica comerŃului liber pare a fi mai eficientă decât
274
politica concurenŃială pe pieŃele naŃionale, acolo unde legile concurenŃei nu
impiedică exercitarea puterii pe piaŃă.
Un exemplu bun de o astfel de piaŃă este dat de piaŃa americană (SUA)
de automobile care era caracterizată de asocierea oligarhică între furnizorii
naŃionali prin anii ’50, când furnizorii „auto” europeni şi asiatici erau departe
de a fi un factor de concurenŃă până in anii’70-’8075. Astfel Bresnahan
concluziona prin 1987 că o revenire de un singur an la conduita (comportarea)
concurenŃială, pare să explice o reducere a preŃurilor automobilelor
corespunzator calităŃii.
În sfârşit, având în vedere cele precizate mai sus, se desprinde faptul că
performanŃa economică eficientă nu depinde numai de structura pieŃei, ci şi de
natura conduitei (comportamentului) firmelor.
Dacă parcurgem legile anticoncurenŃiale din lumea întreagă, se
constată uşor, ca o regulă, că aceste legi se referă în primul rând la conduită
(comportament) nu la structura pieŃei. Astfel, accentele puse pe regulile de
conduită (comportament) continuă să fie o prioritate importantă a autorităŃilor
statelor în aplicarea legilor anticoncurenŃiale. Numai dacă presupunem că
numeroşii furnizori, evident competitivi, au un comportament în general
concurenŃial sau cel putin independent – şi sunt multe exemple contradictorii
în istoria anticoncurenŃială – putem afirma că politicile comerciale liberale
generează structuri concurenŃiale ale pieŃei şi prin aceasta o conduită
(comportare) competitivă, care poate fi luată in seamă. Pentru că liberalizarea
comerŃului prevede structuri concurenŃiale ale pieŃei în circumstanŃe limitate şi
exercită virtual efecte directe asupra comportamentului furnizorilor,este mai
adecvat să privim concurenŃa şi politicile de liberalizare ca stimulându-se
reciproc sau ca fiind complementare mai degrabă decât substituibile.

2.4.9. Politicile de performanŃă economică

Politicile de performanŃă economică pot fi utilizate pe două căi:

– prima, ca mijloc de a dirija acŃiunile comerciale împotriva
monopolizării;
– a doua, ca remediu care înlocuieşte stabilirea preŃurilor în mod
anticoncurenŃial sau abuziv cu stabilirea pe cale administrtivă a acestora.
Urmărirea aplicării legilor concurenŃei prin observarea directă a
preŃurilor şi producŃiei şi apoi remedierea stabilirii preŃurilor prin metode
administrative, este incompatibil cu politica economiei de piaŃă. În Ńările unde
s-a pus un accent deosebit pe stabilirea şi determinarea descentralizată a

75
T.F. Bresnahan, „ConcurenŃa şi asocierea în industria americană de automobile; războiul
preŃurilor din 1955-1987” Buletinele informative. Preluat de Ministerul FinanŃelor, DirecŃia
Generală de Politică a concurenŃei.
275
preŃurilor şi producŃiei, politicile de performanŃă economică sunt de obicei
ezitate.
În condiŃiile actuale, nu mai miră pe nimeni faptul că jurisdicŃiile cu
cele mai lungi istorii de administrare centralizată a preŃurilor şi producŃiei sunt
cel mai adesea supuse greşelii în impunerea preŃurilor şi direcŃionarea
producŃiei ca măsuri de remediere.
În particular, o anumită utilizare a performanŃei economice, ca mijloc
(metodă) de dirijare a aplicării şi remedierilor de divizie, este permisă în
cadrul statutelor anticoncurenŃiale ale ComunitaŃii Economice Europene ( şi
în legislaŃia internă din Germania, Marea Britanie, FranŃa), Japonia si Coreea
de Sud. De exemplu, Legea stabilirii preŃurilor şi a comerŃului loial din 1975
în Coreea de Sud a fost aplicată în primul rând în scopul de a limita preŃurile
exagerate. Astfel, articolele 2 şi 6 din Regulamentul monopolului şi Legea
comerŃului loial împuternicesc ministerele să stabilească preŃuri de remediere
şi o suprataxă asupra firmei care domină piaŃa şi care nu se supune unui ordin
de reducere a preŃurilor.
În Marea Britanie, recomandările către monopoluri se fac prin
negocierea preŃurilor între Guvern si monopolurile respective. Astfel,
Guvernul la propunerea Comisiei Monopolurilor şi Fuziunilor au emis un
ordin în care au clarificat stabilirea preŃurilor de bază. Un exemplu în acest
sens îl constituie materialele de finisare în construcŃii. O asemenea practică
simplifică eforturile furnizorilor de a urmări preŃurile, dar poate (totodată)
facilita înŃelegerile secrete. Prin urmare, în sistemul de stabilire a preŃurilor de
bază, toŃi furnizorii facturează clienŃilor un preŃ de livrare (calculat ca un preŃ
de bază) plus cheltuielile de transport de la punctul de livrare la beneficiar. În
contrast cu acesta, în activitatea de preŃuri “non– cooperantă”, va rezulta că un
client va plăti unui furnizor preŃul franco-producător (distribuitor) plus
cheltuielile de transport. Acolo unde există o multitudine de producători,
dispersaŃi în spaŃiu, stabilirea preŃurilor “ non– cooperantă” este mai dificil de
urmărit de către concurenŃi, decât în cazul preŃurilor de bază. În consecinŃă,
unele reduceri de preŃuri pot fi posibile, iar inŃelegerile secrete efective sunt
foarte putin posibile în cazurile în care preŃurile se stabilesc “non-cooperant”
decât în cazul preŃurilor de bază. Prin negocieri ulterioare, Comisia
Monopolurilor şi Fuziunilor a recomandat şi Secretariatul guvernului a aprobat
o schemă de determinare a preŃului care a permis reducerea cheltuielilor cu
transportul.
Pusă în faŃa unor cazuri similare în industria cimentului, Curtea
Supremă a SUA în loc să negocieze asupra modului de stabilire a preŃurilor, a
interzis producătorilor să cumuleze activitatea de vânzare cu cea de transport a
cimentului. Astfel, prin cumulare, dacă furnizorul efectuează şi transportul, în
consecinŃă controlează cheltuielile cu acesta şi pot fi o componentă de bază a
preŃului de livrare. Prin urmare, în industria americană a cimentului,
cumularea a presupus preŃuri diferenŃiate întărind exercitarea puterii pieŃei.
276
Pentru a se preveni aceasta, InstanŃa a ordonat clienŃilor să-şi plăteasca
transportul, împiedicându-se în acest sens diferenŃierea preŃurilor prin
impunerea disciplinei în stabilirea lor (ca efort al companiilor de transport
independente), cheltuieli care erau manipulate anterior de furnizorii de ciment.
Deşi actele normative antitrust din SUA nu scot din uz remediile
performanŃei economice, autoritaŃile corespunzătoare şi instanŃele au fost
suspicioase la contractele administrative privind nivelul “adevărat’ al preŃului
şi producŃiei. Deci politicile de performanŃă sunt rareori invocate în actele
normative (statute) ale SUA. Impunerea ca nivele specifice preŃului şi
producŃiei, nu este aproape niciodată folosită ca remediu. Mai mult, datorită
faptului că unii administratori sunt situaŃi departe de o piaŃă, au surse de
informare sarăce în ce priveşte nivelul “adecvat” al preŃului şi producŃiei,
aplicarea legilor antitrust în SUA foloseşte foarte rar motivaŃia preŃurilor cu
ridicata. De exemplu, preŃurile la gaze naturale erau controlate de SUA pe cale
administrativă pană în 1978, când legea politicii gazului natural a introdus
liberalizarea ca replică la lipsa acută de gaze, datorită fixării administrative a
preŃurilor la nivele nerealist de mici. Liberalizarea a fost privită ca un factor
care a contribuit considerabil la reducerea preŃului real al energiei.
Remediile performanŃei economice sunt aplicabile în situaŃiile în care
implică abuzul de poziŃie dominantă după legislaŃiile anticoncurenŃiale ale
Germaniei, U.E.
Oficiul Federal al Cartelurilor (german) şi Comisia Europeană au
încercat să remedieze abuzul din partea firmelor dominante prin impunerea
preŃului administrat (de exemplu, scăderi de preŃuri cu titlu de remedieri ale
firmelor dominante în sectoarele cărbunelui şi oŃelului, care sunt sub incidenŃa
Tratatului de la Paris). Când un furnizor a avut o poziŃie dominantă pe piaŃă,
autoritaŃile anticoncurenŃiale au încercat să-l forŃeze solicitând preŃul
administrat, care să fie bazat pe nivelele preŃurilor sau profiturilor de pe pieŃele
similare, unde are loc concurenŃa semnificativă. Aplicarea unui remediu în
acest fel, trebuie să îndrepte dificultăŃile de obŃinere a observaŃiilor
comparabile veritabile, pe care să se bazeze preŃurile administrate. Pentru baza
de comparaŃii luându-se în calcul diferite pieŃe, atunci trebuie să se aibă în
vedere toŃi factorii care influenŃează nivelele preŃurilor sau profiturilor, lucru
foarte dificil sau imposibil de realizat. Astfel, remedierile performanŃei
economice bazate pe cooperarea preŃurilor şi profiturilor între două pieŃe au
fost în general răsturnate sau slăbite de revizuirea juridică. În acest sens se
demonstrează încă o dată dificultatea efectuării unei comparaŃii între preŃurile
de pe pieŃe cu sau fără concurenŃă semnificativă.
Biroul Federal al Cartelurilor din Germania a ridicat problema
cazurilor de dominare şi impunere abuzivă a politicii de preŃuri, contra
majorităŃii furnizorilor de ŃiŃei, ca răspuns la creşterea bruscă a preŃului
ŃiŃeiului şi lipsei livrărilor în 1967 şi 1973. În prima instanŃă, companiile
petroliere au redus preŃurile pentru a evita o acuzaŃie de abuz a Oficiului
277
Federal al Cartelurilor. Ulterior ei însă nu au mai procedat astfel. Răspunzând
la faptul că majorările preŃurilor au depăşit pe cele justificate de creşterile
preŃului ŃiŃeiului brut, Biroul Federal al Cartelurilor a instituit o procedură
împotriva a şase companii petroloiere importante din Germania. La o
prezentare publică în martie 1974, companiile au arătat ca insuficientă
creştetrea preŃurilor pentru a acoperi creşterea costurilor ŃiŃeiului. Această
procedură a fost sistată din cauza lipsei accesului la date referitoare la costul
ŃiŃeiului, a reluării ulterioare a livrărilor de ŃiŃei şi a limitării scăderii preŃului
ŃiŃeiului. Deşi Biroul a acceptat că facturarea unor preŃuri ridicate poate fi un
abuz, nu a putut stabili că preŃurile erau suficient de mari, pentru a lua măsuri.
Un alt exemplu se referă la faptul că Biroul Federal al Cartelurilor tot
din Germania a acuzat compania farmaceutică “ Hoffman-La Roche” că a
practicat preŃuri abuzive, deoarece s-a constatat că preŃurile produselor
“Valium” erau cu 50% mai mari în Germania decât în FranŃa şi Italia şi triple
în Anglia. Cartelul a ordonat scăderea preŃului la “Valium” şi “Librium” la 60
si 50% respectiv la nivelul curent. La apelul ulterior, decisiv, de scădere a
preŃurilor, s-a folosit o formulă complexă Ńinându-se cont de: preŃurile
competitive pe pieŃele similare, avantajele vânzătorului, numele firmei şi
activitaŃile de cercetare. Apoi Tribunalul din Berlin (vest) a acuzat din nou
firma ‘Hoffman-La Rouche” pentru preŃuri abuzive, de data aceasta prin
dominaŃia pieŃei împreună cu alŃi patru fabricanŃi importanŃi, dominând două
treimi din piaŃa germană de tranchilizante. Făcându-se apel către Curtea
Supremă de Justitie, în luarea hotărârii finale nu au fost aduse suficiente
dovezi privind infracŃiunea de preŃuri abuzive şi astfel Hotărârea CurŃii din
Berlin a fost anulată.
Un comportament paralel referitor la stabilirea preŃurilor şi la
diferenŃierea produsalor a fost prezentat de Comisia Federală de ComerŃ
(SUA)76 împreună cu alŃi factori ca dovadă de monopolizare de către
companiile de petrol mari, companiile de prelucrare a cerealelor şi companiile
chimice. În cazul produselor din cereale a firmei “Kellogg” (de exemplu),
preŃurile practicate de trei mari companii furnizoare care controlează 81% din
piaŃa SUA au fost destul de înalte, pentru a permite rate de revenire de două
ori media fabricanŃilor din SUA, deşi aceste rate nu au atras noi intrări. Prin
urmare, în cazul cerealelor Comisia Federală pentru ComerŃ a SUA a aplicat
remediul structural al divizării, spărgând cele trei mari firme “Kellogg”,
“General Mils”, “General Foods” în opt furnizori independenŃi.
Dificultatea prezentată de acest caz a fost că paralelismul nu poate fi
argumentat ca un rezultat al unei inŃelegeri neloiale, ci mai mult poate
constitui răspunsul concurenŃial al furnizorilor independenŃi la circumstanŃe
concurenŃiale similare. Pe acest argument Comisia a clasat cazuri din anii
‘80.În mod similar, sub efectul legii antitrust canadian, conduita (comportarea)

76
Idem 65.
278
paralelă în fixarea preŃurilor şi alte mijloace prin care firmele concurează, nu
violează legea.
Dacă în unele jurisdicŃii antitrust se face referire directă la uzul
reglementării performanŃei economice, atât pentru activitatea de aplicare
directă cât şi reparaŃiile ulterioare violărilor anticoncurenŃiale, legislaŃiile care
se bazează pe aplicarea juridică (Canada, U.E., Japonia) face rareori uz de
reglementările bazate pe performanŃă77.
Regulile antitrust şi remediile bazate pe măsuri directe de evoluŃie a
pieŃei pot fi probabil utile numai în anumite situaŃii, în special în reglarea
pieŃelor de produse omogene pe pieŃele cu produse eterogene, preŃul este unul
din mijloacele de concurenŃă ale furnizorilor. Din această cauză, preŃurile
ordonate sunt o bază inadecvată pentru dirijarea efortului de aplicare şi
corectează rareori exercitarea puterii pieŃei sau abuzul unei poziŃii dominante.
O problemă centrală în unele cazuri anticoncurenŃiale este dacă puterea
de piaŃă poate conduce la o restrângere a invenŃiei sau inovaŃiei în producŃie.
Dacă nu, practica preŃurilor de monopol conjugată cu inovaŃia competitivă în
producŃie, poate duce la obŃinerea de produse cu înaltă performanŃă. Un
exemplu în acest sens îl constituie cazul produselor farmaceutice cu preŃuri
ridicate care sunt înlocuite de pe piaŃă de către produse cu preŃuri mai mici
(dar calitate ajustată). Pe această cale comportamentul concurenŃial în
inovaŃiile de producŃie poate asigura ca veniturile supraconcurenŃiale se
erodează repede în viaŃa scurtă a preŃurilor înalte, iar fiecare produs va aduce
un profit competitiv pe riscul si cheltuielile cercetării şi dezvoltării. Împunerea
unui remediu în preŃuri va atenua probabil stimularea introducerii de produse
noi fără influenŃarea preŃului plătit de consumatori. De aceea, acolo unde
concurenŃa nu este facută prin preŃ ci prin alte mijloace, preŃurile înalte nu
implică performanŃe inferioare competitivităŃii şi remedierea preŃurilor va
avea un mic efect asupra dimensiunii pieŃei.

2.4.10. Politica concurenŃei în Uniunea Europeană

A. Politica Comunitară în domeniul concurenŃei

Unul din principalele obiective ale Grupării Comunitare din Occidentul
European consfinŃită prin Tratatul de la Roma, din 1957, a fost de la bun
început politica concurenŃială comună. Întreaga construcŃie integrativă s-a
fondat pe încrederea în forŃele regulatorii ale pieŃei, postulat pus parŃial în
aplicare în majoritatea segmentelor integrării. Orientarea spre piaŃă a
ComunităŃilor Europene este cel mai bine reflectată de analiza politicii
concurenŃiale comunitare. Dezvoltarea şi adâncirea procesului de integrare a

77
AsociaŃia Baroului American. Programul pentru Initiativă Juridică în Europa – SEMINAR
DE DREPTUL CONCURENłEI Oradea şi Bucureşti. Manual de seminar, 1996.
279
căpătat noi dimensiuni şi a dat roade numai în măsura în care economiile se
dezvoltau şi erau eficiente. Politica în domeniul concurenŃei şi-a sporit
importanŃa pe măsură ce climatul de afaceri depăşea cadrul îngust naŃional şi
opera pe baze ample europene. AcŃiunile de colaborare între companii,
achiziŃiile şi fuziunile de firme au regresat sau au sporit în importanŃă, paralel
cu evoluŃiile ciclului economic, tendinŃa pe termen lung fiind cea de
concentrare a capitalurilor la un nivel care să maximizeze avantajele, derivând
din piaŃa comună şi apoi din piaŃa unică. Pe măsură ce se proceda la fuziuni
între companii apăreau tot mai evident avantajele economiei de scară, paralel
cu câştigurile derivate din utilizarea în comun a reŃelelor de distribuŃie şi a
canalelor de comercializare a produselor. Chiar dacă aceste acŃiuni sunt
benefice pentru firmă (în general), în anumite circumstanŃe ele pot deveni
nefavorabile pentru comunitate în ansamblul său.
Astfel, art. 3, lit.f din Tratatul mai sus amintit, prevede crearea unui
sistem care să ofere garanŃia că procesele concurenŃei loiale pe piaŃă nu vor fi
distorsionate. Regulile actuale în domeniul concurenŃei fac obiectul articolelor
81 – 89 şi privesc în egală măsură activitatea companiilor, dar şi a autorităŃilor
guvernamentale naŃionale.
EvoluŃia în timp a procesului de integrare a creat premise pentru un tot
mai pronunŃat mediu concurenŃial în spaŃiul european. Odată cu lansarea PieŃei
Unice Interne, multe din avantajele dinamice pot fi pierdute prin menŃinerea
artificială a unor obstacole legislative şi instituŃionale în calea activităŃii
companiilor sau în cazul în care se permite abuzul de poziŃiile dominante pe
un segment de piaŃă care afectează mecanismul liber al pieŃei. Prin urmare,
identificarea regulilor jocului pentru Ńările membre ale Uniunii Europene şi
Monetare se află în răspunsul dat de conŃinutul tratatelor: de la Roma – 1957 şi
de la Maastricht – 1991, şi a practicilor comune.

B. RaŃiunile unei politici în domeniul concurenŃei

Majoritatea economiştilor asociază piaŃa cu mecanismul cel mai
eficace pentru alocarea eficientă a resurselor . Într-o piaŃă teoretic perfectă,
firmele vor concura între ele pentru satisfacerea în cele mai bune condiŃii a
cererii. O astfel de piaŃă concurenŃială va fi caracterizată prin presiuni ”a la
baisse” asupra preŃurilor până la un nivel care să acopere costurile şi ratele de
profit rezonabile pentru producător şi ofertant. Firmele vor falimenta sau vor fi
eliminate de pe piaŃă de alŃi concurenŃi mai adaptaŃi la realităŃile economice;
unele vor încerca să practice preŃuri foarte ridicate dar vor fi nevoite să revină
la preŃuri rezonabile dacă există concurenŃă. Conform acestui raŃionament
piaŃa este un sistem care se autoechilibrează favorabil, atât pentru cumpărător
cât şi pentru ofertant, accelerând diversificarea obiceiurilor de consum şi a
înclinaŃiei spre inovare şi menŃinând economia la un nivel rezonabil de
eficienŃă. Un asemenea punct de vedere este, evident, unul ideal, realităŃile
economice fiind mult diferite.
280
 Independent de imperfecŃiunile pieŃei şi în pofida semnalelor acesteia,
există totuşi motive pentru ca firmele din anumite sectoare să coopereze sau să
se asocieze sau ca o firmă să aibă o poziŃie dominantă pe un segment de piaŃă.
Stabilirea preŃurilor, partajarea pieŃelor sau alte forme de comportament
anticoncurenŃial pot apărea din dorinŃa conservării unor profituri ridicate sau a
unei stabilităŃi productive liniştitoare. Pentru marea majoritate a economiştilor,
metoda de cuantificare a cestui pericol, în termeni atât de prevenire cât şi de
sancŃionare a acestui comportament, a fost practicarea unor controale
administrative care să implice o Ńinere sub control a abaterilor concurenŃiale cu
alte cuvinte se credea că pot fi corectate imperfecŃiunile pieŃei prin
reglementări legale. AlŃi economişti au preferat modalităŃi alternative de
control prin menŃinerea unui anumit nivel al proprietăŃii publice îndeosebi în
sectoarele în care factorii tehnici păreau să necesite o structură relativ
monopolistă iar controlul autorităŃilor publice era privit ca un rău necesar,
alternativă mai bună decât o pozitie de monopol necontrolabilă.
Prin urmare, politica în domeniul concurenŃei este importantă ca
mecanism de corectare a imperfecŃiunilor pieŃei . Procedând prin punerea în
practică a unei astfel de politici se spera în plus că se va menŃine un nivel
general rezonabil de eficienŃă economică. Prin prelungirea raŃionamentului, se
poate afirma că lipsa unei astfel de politici articulate, sau mai rău, existenŃa
uneia nefuncŃionale va crea premise ca firmele să opereze neconcurenŃial sau
să concureze neloial, generând efecte de ineficienŃă în producŃie şi în alocarea
factorilor de productie.
Problema cu privire la ce se înŃelege prin, şi cum operează în practică
mecanismele anticoncurenŃiale, precum şi cea referitoare la ce fel de control se
poate exercita asupra acestora este foarte complexă în plan internaŃional şi
chiar regional. Multe fenomene pe care legislaŃiile dar şi practicile naŃionale
nu le-au surprins operează numai transfrontalier, cum ar fi foarte frecventa
practică a cartelurilor internationale în multe sectoare industriale. În plus, o
sursă suplimentară de practici neconcurenŃiale o reprezintă guvernele însele,
care prin ajutoare financiare directe, alte forme de sprijin intern sau reguli şi
proceduri restricitve, pot favoriza agenŃi economici sau discrimina firmele din
Ńările partenere.
Aceste din urmă practici sunt frecvent considerate a fi şi bariere la
intrare netarifare, analizate pe larg de specialişti în domeniul politicilor
comerciale. În acest mod, separaŃia între politica în domeniul concurenŃei şi
politicile comerciale devine greu de făcut . În contextul unei grupări
integraŃioniste regionale de tipul ComunităŃii Europene aceste măsuri se
înscriu mai clar în cadrul politicii concurenŃiale. Acolo unde un guvern încerca
să sprijine propriile firme în interiorul unei uniuni vamale, el va proceda fie la
subvenŃionare directă sau indirectă, fie la relaxarea procedurilor de achizitii şi
fuziuni. Ca atare, o politică în domeniul concurenŃei la nivelul unei regiuni
cuprinzand mai multe state va fi o ecuaŃie cu mai multe necunoscute şi se va
281
referi în egală masură la firme dar şi la guverne.
Devenind posibile surse de concurenŃă neloială, statele componente ale
unei grupări regionale, pe lângă analiza modului cum elaborează reguli de
control al practicilor neloiale, devine esenŃială analiza manierei în care le pun
în practică pentru toŃi agenŃii economici care operează pe teritoriul lor. În
literatura de profil, autorităŃilor publice li se acordă un rol aparte şi s-au
elaborat modele complexe de cuantificare a capacităŃilor şi resurselor de care
dispun statele pentru a pune în aplicare strategii sănătoase şi a transmite către
firme semnale ferme în acest sens.
Eficacitatea controlului este o dimensiune importantă a oricarui gen de
politică în domeniul concurenŃei atât la nivel naŃional cât şi comunitar78.
Pentru a da substanŃă unei politici în domeniul concurenŃei sunt
esenŃiale în mecanismul legislativ şi instituŃional în vigoare, factorii definitorii
cum ar fi resursele, responsabilităŃile şi forŃa de a transpune în practică precum
şi credibilitatea mesajului transmis, informarea agenŃilor economici despre
conŃinutul politicii. Trebuie subliniat că în timp ce aceşti factori pot acŃiona
foarte eficient la nivel naŃional, ei devin foarte complecşi ca reacŃie în context
regional, integraŃionist. Trebuie distins între ceea ce poate fi plauzibil într-o
lume ideală, care stă de regulă la baza modelelor teoretice şi ceea ce este
posibil în lumea economică reală. ResponsabilităŃile în domeniul politicii
concurenŃiale la nivelul Uniunii Europene sunt partajate între organele
comunitare şi autorităŃile din Ńările membre dar această diviziune nu este clar
conturată. Politica în domeniul concurenŃei la nivelul UE implică o
monitorizare a măsurilor şi a intervenŃiei în ecuaŃia pieŃei pentru asigurarea
unui nive1 adecvat de competiŃie. În termeni economici, Ńelul acestei
intervenŃii este asigurarea unei eficiente alocări a resurselor.
După cum subliniam, ideea că mecanismul pieŃei este foarte bun în
rolul de alocare a resurselor, trebuie însoŃită de condiŃia existenŃei unui număr
mare de ofertanŃi utilizatori, pe fondul unei prompte şi corecte receptări de
către aceştia a mesajelor pieŃei.
În economia modernă există numeroase situaŃii când firme de
dimensiuni foarte mari domină piaŃa sau o anumită piaŃă. Acest lucru nu este
disfuncŃional dacă poziŃia dominantă se bazează pe posibilitatea şi
competitivitatea superioară în raport cu concurenŃii săi. Pornind de la această
situaŃie, celelalte firme prin intensificare tehnologică, minimizarea costurilor
de producŃie, strategii ofensive de internaŃionalizare, reŃele moderne de
distribuŃie şi management performant, pot câştiga poziŃii dominante. Asistăm
în acest caz, la o funcŃionare corectă a regulilor pieŃei. ConcurenŃa nu este
întotdeuna de origine internă. În sectoare cum ar fi industria aviatică, producŃia
de computere, concurenŃa este prioritar internatională. În acest caz, penetrarea

78
European Commision – MERGER CONTROL LAW IN THE EUROPEAN UNION
Bruxelles, Luxembourg, 1996. Material M.F.
282
pe piaŃă impune cooperarea, asocierea sau alte forme conlucrative. Spre
exemplu, ”Airbus” a fost creat prin acŃiunea comună a mai multor companii
europene, cu un substantial sprijin guvernamental, pentru a rezista sfidarii
lansate de ”Boeing” (SUA).
În eleborarea şi punerea în practică a unei politici comunitare în
domeniul concurenŃei Uniunea Europeană s-a dovedit a fi ”un actor politic”
extrem de calificat. În timp ce acest domeniu este articulat de reguli destul de
bine închegate si detaliate, pare că sarcina organelor comunitare si în special a
Comisiei este să le interpreteze într-un asemenea sens încât să creeze
premizele ca lumea afacerilor să capete o dimensiune europeană. Prin urmare,
politica în domeniul concurenŃei nu trebuie să împiedice sau să regularizeze o
acŃiune în domeniul economic decât în cazul când este percepută ca fiind
prejudiciată.

C. Reguli şi proceduri comunitare privind concurenŃa

Cu privire la problematica în domeniul concurentei, pricipalele
dimensiuni explorate de reglementările comunitare se referă la: stabilirea
cadrului juridic normativ acoperitor pentru intervenŃia organelor comunitare;
criteriile convenite pentru realizarea practică a intervenŃiei comune; elaborarea
unor calendare în interiorul cărora se vor adopta deciziile. După cum precizam
prevederile din tratatul cu privire la această sensibilă politică comunitară sunt
concentrate la începutul lor în art. 81-89 ale Tratatului de la Roma. O
caracteristică distinctivă a sistemului comunitar este corelaŃia puternică între
legislaŃia privitoare la concurenŃă şi politica în cadrul concurenŃei. EsenŃa
acestei politici este cantonată în art. 81 care se referă la aranjamentele între
firme si alte practici consorŃiale care pot afecta comerŃul sau distorsiona
concurenŃa, art.82 referitor la abuzuri derivate din poziŃia dominantă şi art. 89,
cu privire la ajutorul guvernamental acordat firmelor. Art.81 interzice acele
activităŃi care sunt incompatibile cu funcŃionarea corectă a pieŃei, au ca efect
îngrădirea, eliminarea sau distorsionarea concurenŃei. Prevederile acestei părŃi
nu se aplică decât dacă o anumită acŃiune are sau ar putea avea un impact
nefavorabil asupra fundamentelor reale ale comerŃului dintre statele membre.
Se interzic aranjamentele care:
– au ca obiect stabilirea de preŃuri sau condiŃii de comercializare;
– îşi propun limitarea producŃiei, a pieŃelor dezvoltării tehnologice sau
a plasamentelor de capital;
– au ca obiect partajarea pieŃelor de desfacere sau a surselor de
aprovizionare;
– îşi propun condiŃionarea unor clauze contractuale de acceptarea de
către parteneri a unor obligaŃii complementare care, conform uzanŃelor şi
practicilor comerciale nu au legatură cu obiectul acelui contract.
În art. 82, sunt cuprinse prevederi referitoare la activitatea firmelor
care abuzează de poziŃia lor dominantă pe o anumită piaŃă .Ceea ce este însă
283
dificil, este dovedirea şi exprimarea poziŃiei şi, mai ales semnalarea abuzării
de această poziŃie. Ceea ce s-a reuşit în realitate a fost stabilirea acelor practici
anticoncurenŃiale la care o firmă cu poziŃie importantă pe piaŃă nu trebuie să
apeleze. Aceste practici se referă la impunerea unor preŃuri nerezonabile sau a
unor condiŃii comerciale nejustificate în raport cu partenerii lor. Dacă ele vor
folosi poziŃia dominantă pe piaŃă pentru a valorifica neloial această stare de
fapt, sau pentru a o menŃine şi accentua, se vor întreprinde împotriva lor
măsuri corective din partea Comisiei, care se poate autosesiza, sau din cauza
unor plângeri formulate de firmele sau grupurile de interese afectate .
Există la nivel european o impresionantă cazuistică în ceea ce priveşte
atât practicile neloiale ale companiilor cât şi răspunsurile comunitare.
Un astfel de caz îl reprezintă fabrica de bere din Belgia –
„INTERBREW”. Comisia Europeană a fost anunŃată în aprilie 1994 că
producătorul respectiv de bere trebuie să renunŃe la dreptul exclusiv de a
distribui berea daneză de tip ”Calsberg” şi ”Tuborg” pe piaŃa belgiană.
Comisia a apreciat că aranjamentul era unul de partajare a pieŃei care
împiedica mutaŃii în structura pieŃii. S-a sperat că va fi conferit un real impuls
concurenŃei în diversificata piaŃă a berii. AnunŃul permitea firmei ”Interbrew”
să-şi menŃină poziŃia dominantă pe piaŃa natională concomitent cu creşterea
importanŃei producătorilor mici şi autonomi. Ca urmare a intervenŃiei Comisiei
Executive producătorii danezi de bere au procedat la crearea unei noi companii
de distribuŃie sub forma unei societăŃi mixte cu o altă companie belgiană
”N.V. Haclterman SA” ceea ce a polarizat competiŃia pe piaŃa belgiană.
De asemenea, cele mai spectaculoase cazuri de cartelizare a producŃiei
şi distribuŃiei, descoperite de Comisie în urma unor acŃiuni de profunzime au
fost aranjamentele din anumite sectoare ale industriei chimice europene.
Totuşi, atribuŃiile Comisiei de a descoperi cazuri şi a le lua în analiză şi
eficacitatea măsurilor întreprinse de aceasta, au dus de cele mai multe ori la
efecte favorabile pentru companii care şi-au definit mai bine strategiile şi au
înregistrat profituri însemnate în plan financiar. Totuşi, Comisia nu a avut
acelaşi succes şi în combaterea abuzurilor derivate din poziŃia dominantă pe
piaŃă, în principal datorită sensibilităŃii problemei şi a dificultăŃii dovedirii
prejudiciilor.
Un caz care a deŃinut multă vreme capul de afiş la finele anilor ’70 a
fost acŃiunea declanşată împotriva firmei multinaŃionale elveŃiene ”Hoffman-
La Roche” . Compania era un producător major de vitamine. În cazul
vitaminelor B2 şi H deŃinea chiar 80% din piaŃă. Firma utiliza plăŃile de
fidelitate ca măsură de a menŃine loialitatea consumatorilor. Aceasta, înseamna
că dacă utilizatorii cumpărau exclusiv de la companie, ei se puteau aştepta la
preŃuri mult mai avantajoase. Aceste preŃuri de fidelitate nu erau proporŃionale
cu cantităŃile achiziŃionate, ci cu ataşamentul faŃă de ofertant. Această practică
avea ca efect înlăturarea unor concurenŃi care ar fi fost capabili să ofere
aceleaşi produse mult mai ieftine. Era o practică menită să permită companiei
284
conservarea poziŃiei dominante pe piaŃă.
Prin urmare, Comisia Executivă acŃionează mai ales în urma
plângerilor înaintate de diverse firme sau grupuri de interese. Deşi regulile
comune privind concurenŃa prevalează asupra celor naŃionale, apar diferenŃe
inevitabile de interpretare întrucât multe Ńări membre au legislaŃii elaborate în
acest segment al politicii comunitare. Sunt numeroase cazuri în care Comisia a
acordat dreptul la derogări pentru o serie de acŃiuni cum ar fi: aranjamente
privind distribuŃia produselor, brevetele de invenŃie, acŃiunile de cercetare –
dezvoltare, acordurile în domeniu1 transporturilor maritime sau al industriei
aeronautice.
Domeniul cercetării-dezvoltării este unul important în care Comisia a
acordat derogări de la regulile privind concurenŃa. Problematica inovativă este
extrem de dificil de încadrat în regulile concurenŃei reale; în pofida părerii lui
Schumpeter că monopolurile sunt leagănul inventicii. Preocupările mai recente
ne demonstrează faptul că concurenŃa uneori cultivă un comportament îngust
al firmelor şi investitorilor sau că, cooperarea este necesară pentru
impulsionarea progresului tehnic, concurenŃa şi competitivitatea pot apărea ca
obiective opuse.
De curând, au fost dezbateri ample asupra manierei în care cooperarea
în domeniul cercetării poate fi mult mai avantajoasă decât strădania firmelor
de a-şi atinge singure obiectivele ştiinŃifice şi creative.
În contrast cu alte tipuri de aranjamente, cele în domeniul cercetării
sunt percepute de Comisie ca promovând şi nu afectând concurenŃa,
contribuind la lansarea unor produse noi pe piaŃă şi sporind bunăstarea
consumatorilor. Totodată Comisia ia măsuri împotriva riscurilor ce pot apărea
din aceste tipuri de colaborări, păstrându-se un echilibru între avantajele
aranjamentelor si potenŃialele lor prejudicii în plan concurenŃial.
Astfel, prin decizii ale Comisiei, s-a hotărât care forme de aranjamente
intră şi care nu sub incidenŃa art. 81 şi dacă unele dintre ele sunt calificate a fi
derogări.
Când s-a pus problema unor firme cu poziŃie dominantă pe piaŃă, s-a
dovedit dificilă definirea conceptului de piaŃă, întrucât o firmă poate avea o
cotă de piaŃă importantă în interiorul ComunităŃii pentru a beneficia de
avantajele economiei de scară ca o precondiŃie a competitivităŃii internaŃionale.
De asemenea, a suscitat largi discuŃii la nive1 comunitar, îndeosebi în cadrul
Comisiei, problema dimensiunilor firmelor comunitare, a optimului care să
permită să nu fie distorsionate la scara Uniunii, dar competitive la scară
globală.
Determinarea poziŃiei dominante a unei companii nu trebuie facută
doar după ponderea de piaŃă a acesteia ci şi după gradul de integrare pe
verticală sau structura pieŃei. În plus, deŃinerea unei poziŃii dominante pe piaŃă
nu este imputabilă în orice circumstanŃe trebuind să se facă dovada că se
abuzează de aceasta şi apar efecte prejudiciante.
285
 Art. 87-89 din Tratatul de la Roma se referă la tratamentul acordat
proprietăŃii publice şi industriilor esenŃiale. Un domeniu în care Comisia a
fost foarte activă este cel al ajutorului de stat acordat firmelor aflate în
proprietatea publică. Tratatul nu abordează expres problema proprietăŃii
publice, aceasta fiind atinsă doar tangenŃial în sensul că ”nu se vor prejudicia
în nici un fe1 reglementările din Ńările membre care guvernează sistemul
proprietăŃii”. În principiu, aşa cum s-a remarcat şi în diferite decizii ale CurŃii
de JustiŃie, Comisia Europeană nu urmăreşte dacă o firmă este cu capital privat
sau de stat. Cu toate acestea, anumite prevederi din tratat se referă totuşi la
firmele proprietate de stat, îndeosebi la monopolul statului punând firmele şi
autorităŃile publice sub incidenŃa regulilor comunitare privind concurenŃa.
Totodată în acest domeniu, Comisia este împuternicită să emită directive fără a
solicita aprobarea Consiliului.
Deşi cu privire la sprijinul acordat firmelor de stat s-au adoptat nişte
reglementări, în plan practic s-a făcut foarte puŃin, ca urmare a poziŃiei ferme a
autorităŃilor din Ńările membre.
În 1990, Comisia a adoptat o directivă prin care se cerea transparenŃă
cu privire la raporturile financiare între firmele publice şi autorităŃile
guvernamentale, utilizând abilitatea sa de a impune legislaŃia comunitară chiar
dacă un stat membru se opune. Aceasta obligă Ńările membre să furnizeze
informaŃii Comisiei la cererea acesteia, cu privire la natura, mărimea şi
efectele raporturilor financiare, îndeosebi în sectorul industrial. O serie de
guverne au adus problema în faŃa Curtii Europene de JustiŃie care a confirmat
dreptul Comisiei de a interveni. AutorităŃile guvernamentale au continuat să
fie reticente în poziŃia lor, furnizând doar informatii parŃiale sau răspunzând
doar la anumite solicitări. Sfera de cuprindere a acestei directive a fost lărgită
în 1985 pentru a cuprinde şi industriile esenŃiale, iar în 1991 Comisia a propus
înăsprirea reglementărilor.
Activitatea Comisiei în acest sector s-a intesificat în ultimii ani pe
masură ce informaŃiile cu privire la sprijinul acordat de guvern unor sectoare
economice s-a amplificat, paralel cu acutizarea tensiunilor între firmele private
si cele publice. În principiu, Comisia şi-a propus să definească mai strict
modul în care autorităŃile pot sprijini diverse sectoare economice. Un element
cheie al acestei atitudini a fost principiul investitorului raŃional, potrivit căruia
orice fel de sprijin va trebui acordat pe criterii comparabile cu cele aplicate de
un investitor privat când plasează capital.
Comisia şi-a intensificat preocupările în domeniul sectorului public,
îndeosebi în ce priveste activitatea firmelor de utilitate publică. Acestea sunt
sectoare în mod natura1 nemonopolizate, întrucât constituie infrastructura
economiilor naŃionale acoperind activităŃi cum ar fi furnizarea de gaze şi
electricitate, servicii poştale şi de telecomunicaŃii şi anumite categorii de
transporturi de călători. Aceste sectoare au evoluat de la reŃele locale la cele
naŃionale îndeosebi în proprietate exclusiv publică, având o pronunŃată
286
dimensiune monopolistică. O astfel de structură a fost justificată cu multe
argumente şi, până de curând acceptată indiscutabil ca normală.
Ca monopoluri ”legitime” (naturale), operând prioritar sau exclusiv
între graniŃele naŃionale, aceste sectoare nu au fost o Ńintă preferată a politicii
comunitare. Totuşi în ultimii ani s-au pus bazele unei politici comunitare şi cu
privire la aceste sectoare. Prin interferenŃa cu alte activităŃi, prin inexistenŃa
concurenŃei reale, aceste sectore pot să ducă la cultivarea non-loialităŃii în
concurenŃă şi la distorsionarea pieŃei. De aceea, Comisia şi-a întărit
reglementările pentru a urmări dacă activitatea din aceste sectoare este
compatibilă cu noile evoluŃii ale procesului integraŃionist şi cu noua etapă în
care a intrat acesta.
Preocupările autorităŃilor comunitare sunt îndreptate în direcŃia
stimulării unui mai mare grad de liberalizare în aceste sectoare şi îndeosebi în
cel al telecomunicaŃiilor. La nivel comunitar sunt tot mai numeroase vocile
care cer integrarea completă a acestor servicii şi utilităŃi publice în conduita
prevăzută de politica comunitară în domeniul concurenŃei.
Art. 89 statutează modalităŃile de control a ajutoarelor de orice fel care
perturbă sau ameninŃă să afecteze concurenŃa. Totuşi, această categorică
prohibire prin textul din tratat a fost nuanŃată printr-o serie de prevedri care
permit acordarea ajutoarelor publice dar forŃa derogatorie aparŃine Comisiei şi
nu statelor membre.
Realizarea practică trece prin următoarea procedură: o solicitare din
partea statului membru adresată Comisiei, anterior notificării intenŃiei de a
oferi o formă de sprijin unui anumit sector economic considerat eligibil;
Comisia are un sistem funcŃional de revizuire şi procedură prin care poate
modifica mărimea şi forma ajutorului sau îl suspendă. În practică, Comisia nu
examinează cazuri individuale ci cadrul general pentru diferite scheme de
sprijin, lăsând la latitudinea Ńărilor membre, subvenŃionarea conform cu aceste
scheme cadru.
În afară de cazurile când este altfel prevăzut în tratat, orice ajutor oferit
de un stat membru sau din resurse de stat în orice formă, care distorsionează
sau tinde să ameninŃe competiŃia prin favorizarea unor firme sau producŃia
unor bunuri şi care afectează comerŃul între statele membre, sunt incompatibile
cu reglementările comunitare.
Următoarele forme de ajutor sunt compatibile (acceptate) cu prevedrile
tratatului:
– ajutorul care are un caracter social şi se acordă consumatorilor
individuali, atâta timp cât acesta se dă fără discriminare privitoare la originea
produselor respective;
– ajutorul pentru repararea distrugerilor cauzate de dezastre sau
fenomene naturale deosebite;
– ajutorul acordat economiei din anumite zone ale RFG afectate de
divizarea Ńării, care se dă pentru compensarea dezavantajelor economice
287
cauzate de aceasta.
Următoarele forme de ajutor pot fi considerate ca fiind compatibile cu
prevederile tratatului:
– ajutorul pentru promovarea dezvoltării economice a regiunilor unde
nivelul de viaŃă este anormal de scăzut sau există o creştere serioasă a
şomajului;
– ajutorul pentru promovarea execuŃiei unor proiecte în interesul
comun european sau pentru remedierea unor serioase perturbări în economia
statelor membre;
– ajutorul pentru facilitarea dezvoltării anumitor activităŃi economice
sau a anumitor zone economice, unde nu sunt afectate condiŃiile de comerŃ şi
să contravină interesului comunitar;
– alte categorii de ajutor care pot fi specificate prin decizii ale
Consiliului acŃionând în majoritate la propunerea Comisiei.
Conform art.89 din tratat, Comisia, în cooperare cu statele membre va
revizui în mod permanent toate sistemele privitoare la ajutorul de stat existente
în Ńările comunitare. Aceasta include orice măsuri adecvate de dezvoltarea
progresivă sau de funcŃionarea pieŃei unice europene.
Dacă ajutorul de stat nu este compatibil cu reglementările comunitare
sau este greşit întrebuinŃat, Comisia poate decide ca statul respectiv să renunŃe
sau să modifice acest ajutor într-o perioadă de timp determinată. Dacă statul
respectiv nu se aliniază la prevederile deciziei Comisiei în acea perioadă de
timp stabilită, ea (Comisia) sau oricare alt stat interesat se pot adresa direct
CurŃii de JustiŃie prin derogare de la prevederile art. 165 şi 166 din tratat.
La cererea statelor membre, Consiliul poate să decidă că ajutorul pe
care-1 oferă un stat sau intentionează sa-l ofere, fiind considerat compatibil cu
reglementările comunitare (ca urmare a derogărilor prevăzute de art.88 sau a
reglementărilor prevăzute de art.90) este justificat de circumstanŃe
excepŃionale.
Fără a intra în prea multe detalii, dorim să mai spunem că în decursul
timpului, Comisia a aprobat cu uşurinŃă scheme de sprijin naŃionale, reflectând
utilizarea relativ limitativă a acestor mecanisme de către Ńările membre.
Cadrul lejer cu privire la aceste probleme, pe fondul maturizării PieŃei
Unice Interne Europene şi mai ales al îndeplinirii criteriilor de convergenŃă, se
va transforma iniŃial în potenŃiale războaie ale subvenŃiilor şi se va stinge de la
sine ulterior sub lovituri1e austerităŃii bugetare.
Comisia are un rol important în implementarea politicii comunitare în
domeniul concurenŃei.
Astfel, ea va putea solicita toate informaŃiile necesare din partea Ńărilor
membre sau a companiilor şi poate proceda la derularea unor investigaŃii. Se
pot studia documente, formulare sau se pot cere explicaŃii directe din partea
managerilor firmelor.
Oficiali ai Comisiei, paralel cu cei din Ńările membre, investighează
288
activitatea oricărei companii presupusă a viola regulile privind concurenŃa.
Dacă se dovedeşte că practica neloială a avut loc, Comisia poate: aplica o
amendă de până la 10% din cifra de afaceri din anul anterior realizată de firmă;
adopta măsuri interioare pentru a stopa comportamentul prejudiciat.
Un exemplu de companie care a refuzat să se supună cerinŃelor
Comisiei este cel al Concernului german producător de îngheŃată Schoeller. În
mai 1994 compania a fost ameninŃată cu o amendă de 1.000 ECU pe zi dacă
va continua să aplice acordul de exclusivitate încheiat cu magazinele germane.
Acest acord îngreuna accesul altor producători în aceleaşi magazine, fiind o
barieră atât pentru producătorii germani cât şi pentru cei din celelalte Ńări
membre. Practica companiei a început în 1982 şi i s-a cerut să renunŃe la ea
abia în 1992. În pofida recomandării Comisiei, ”Schoeller” a semnat peste
14.000 de aranjamente de exclusivitate şi în 1993 Compania argumenta că a
ignorat recomandarea Comisiei bazându-se pe faptul că aranjamentele erau pe
o perioadă limitată de nu mai mult de 5 ani.
În primii ani de funcŃionare, eşecurile Comisiei au fost foarte
numeroase indicând lipsa mijloacelor de aplicare a legislaŃiei. Panoplia de
instrumente punitive s-a diversificat, numărul cazurilor nesoluŃionate scăzând
simŃitor. Spre exemplu în 1993, din 723 de cazuri examinate de Comisie, 60%
au fost notificate de părŃile implicate, 25% au reprezentat plângeri ale unor
grupuri de interese, iar 15% cazuri iniŃiate direct de catre Comisie.
Comisia Europeană a fost frecvent criticată pentru faptul că
îndeplineşte concomitent rolurile de investigator, judecător şi juriu în cazurile
referitoare la concurenŃă. Acest lucru este doar parŃial just deoarece există şi
Curtea Europeană de Justitie care poate revizui deciziile adoptate de Comisie,
putând confirma, reduce sau anula penalităŃile aplicate sau modifica orice
decizie formală. Apelul se va face numai cu privire la decizia adoptată de
Comisie şi nu cu privire la investigaŃiile declanşate în urma unor sesizări.
Procesul de revizuire a deciziilor a fost mult perfecŃionat prin constituirea în
1988 a CurŃii de Primă InstanŃă. PoziŃia a fost mult formalizată conform art.
168 (a) din Tratatul de la Maastricht care o pune alături de Curtea de JustiŃie,
însărcinând-o, în principal cu cazurile derivate din aplicarea politicii în
domeniul concurenŃei. Rolul său a sporit, întrucât se supun unei amănunŃite
analize deciziile Comisiei şi permite menŃinerea corectitudinii în procesul de
reglementare a concurenŃei. În pofida îmbunătăŃirilor în maniera de aplicare a
rigurozităŃii în funcŃionarea pieŃei integrate, sunt totuşi (după opinia noastră) o
serie de aspecte ce ar putea fi revizuite. Prin urmare, s-ar recomanda o
explicare mai amănunŃită a acŃiunilor Comisiei şi totodată simplificarea
procedurii de apel la deciziile luate.

289
 D. Mecanismul achiziŃiilor şi fuziunilor în Uniunea Europeană
Înfăptuirea PieŃei Unice Europene a modificat substanŃial natura
concurenŃei intracomunitare. Firmele se confruntă cu tot mai multe provocări
pe pieŃele care le erau rezervate pănă acum, întrucât graniŃele devin tot mai
deschise, aproape imperceptibile economic şi comercial, iar barierele
netarifare au fost, în majoritatea lor înlăturate.
O reacŃie naturală de ajustare la o piaŃă incomparabil mai amplă a fost
creşterea dimensiunii medii a companiilor în vederea maximizării avantajelor
economiei de scară în materie de producŃie şi cercetare-dezvoltare. Această
tendinŃă a fost amplificată de dorinŃa de a proteja totuşi piaŃa internă de
presiunile concurenŃiale provenind din celelalte Ńări ale Uniunii Europene. În
alte cazuri sporirea dimensiunilor firmelor a fost o strategie ofensivă pentru a
obŃine avantajele oferite de o piaŃă mult mai mare. În timp ce unele firme au
putut să-şi sporească dimensiunile prin propriile resurse, altele au ales calea
achiziŃiei altor companii cu activităŃi coplementare sau chiar concurente.
Consolidându-şi poziŃiile pe pieŃele interne, o serie de mari companii
şi-au lansat procesul de achiziŃii transfrontaliere. Pentru a-şi crea resursele
necesare achiziŃionării altor firme, multe companii s-au dispensat de o serie de
activităŃi periferice, concentrându-se pe activităŃile principale, ceea ce le-a
permis să se extindă în plan geografic.
O altă metodă de a deveni companii cu adevarat comunitare, a fost
fuziunea cu alte firme din state membre.
Valoarea acŃiunilor de fuziuni şi achiziŃii a sporit substanŃial după
lansarea procesului de fundamentare a pieŃei unice. Astfel, în 1989, valoarea a
atins un nivel record de 44 miliarde ECU, adică de 3.5 ori mai mult decât în
1986. După această dată cifra acestor activităŃi a regresat puŃin şi ca urmare a
proceselor de recesiune cu care s-a confruntat gruparea regională. Valul de
fuziuni s-a extins continuu şi a cuprins treptat noi Ńări membre. Dacă în 1986,
jumătate din fuziuni erau esenŃialmente defensive, fiind considerate sinergice
sau de raŃionalitate economică şi tehnologică, în 1991, numai 16% au avut
aceste motivaŃii, raŃiunea principală devenind întărirea poziŃiilor de piaŃă şi
expansiunea viitoare.
CondiŃiile oferite de climatul macro-european au fost stimulative
pentru achiziŃii şi fuziuni de firme. Cei mai importanŃi factori au fost:
îmbunătăŃirea profitabilităŃii afacerilor; stabilitatea cursurilor de schimb şi
oportunităŃile oferite de această unică piaŃă.
Datorită înregistrării acestor tendinŃe şi în cazu1 SUA, se remarcă
faptul că o parte din dinamica achiziŃiilor şi fuziunilor din Ńările comunitare se
înscrie ca o tendinŃă globală de impulsionare a activitatii transfrontaliere.
Implicarea diferitelor Ńări în activităŃi de fuziuni şi achiziŃii nu a fost
omogenă. Unele Ńări s-au înscris mai dinamic în tendinŃele din domeniul
achiziŃiilor, chiar mai mult decât le permitea mărimea economiilor lor.
Aceasta a reflectat experienŃa propriilor companii în asemenea acŃiuni
290
şi deschiderea pieŃei de capitaluri prin cotarea titlurilor financiare emise de
companii. Este relevant în acest sens exemplul Marii Britanii. Pe de altă parte
implicarea germană în acŃiunile de achiziŃii şi fuziuni de firme a fost relativ
mai modestă. S-a înregistrat o creştere a volumului achizitiilor germane în
prima parte a aniilor ’90, dar îndeosebi pe seama proceselor de privatizare din
landurile estice. TradiŃiile naŃionale în ce priveşte înclinaŃiile spre investiŃii
arată că alte Ńări membre ale U.E. sunt puŃin antrenate în acest proces.
Toate aceste realităŃi şi evoluŃii au impus uniformizarea procedurilor la
nivel comunitar, prin introducerea în 1989 a unei legislaŃii specifice cu privire
la fuziuni, ca o recunoaştere a faptului că un control al fuziunilor a devenit
esenŃial. Această nouă direcŃie a fost necesitată şi de evoluŃiile pe PiaŃa Unică
Internă şi liberalizarea pieŃe1or financiare şi de capitaluri. S-a acceptat că
procesul de reorganizare a companiilor va continua, dar s-a transmis mesajul
că acesta nu va trebui să se deruleze prin încălcarea regulilor unei concurenŃe
loiale.
S-a constatat că, pe de o parte, legislaŃiile naŃionale nu puteau
reglementa activitatea unor firme şi monopoluri pan-europene iar art. 85 şi 86
din Tratatul de la Roma nu erau adecvate pentru a reglementa acest proces.
Au fost necesari peste 17 ani de negocieri pentru a se elabora un
Regulament comunitar cu privire la fuziuni şi a se decide ce abilităŃi în
domeniu vor fi acordate Comisiei Executive. O problemă delicată s-a dovedit
cea cu privire la tipul de fuziuni ce puteau fi plasate sub controlul comunitar
paralel cu partajarea responsabilităŃilor între autorităŃile naŃionale şi cele
comunitare.
Unele reglementări trebuiau să arbitreze între tranzacŃiile care, după
unele reglementări naŃionale erau permise, dar după cele comunitare nu, sau
invers. Problema se rezolvă în sensul că legislaŃia comunitară se adresa
prioritar la noile operaŃiuni de fuziune. Această soluŃie a fost o victorie a
Germaniei şi a Marii Britanii, două Ńări cu legislaŃii naŃionale în domeniu
foarte elaborate.
Noul Regulament comunitar cu privire la fuziuni a intrat în vigoare în
septembrie 1990 şi se aplică tranzacŃiilor care ar putea afecta competiŃia loială.
Prin Regulament s-a stabilit că o fuziune va trebui notificată Comisiei
Europene în urmatoarele situaŃii:
– cifra de afaceri rezultată din combinarea firmelor depăşeşte 5
miliarde EURO (cifrele sunt actualizate);
– cifra de afaceri realizată pe piaŃa europeană de fiecare din parteneri a
fost de peste 250 milioane EURO. Această cifră pentru fiecare din semnatarii
unui aranjament de fuziune are menirea de a exclude de la analiză tranzacŃiile
mărunte în care o mare companie se asociază cu unele foarte mici.
Dacă două treimi sau mai mult din cifra de afaceri realizată la nivel
comunitar este localizată într-o singură Ńară membră, fuziunea este exclusă de
la aplicarea reglementărilor comunitare, fiind plasată sub incidenŃa celor
291
naŃionale.
LegislaŃia şi structurile instituŃionale din Ńările membre îşi păstrează
valabilitatea iar acŃiunile care nu cad sub incidenŃa intervenŃiei U.E., vor fi de
competenŃa autorităŃilor naŃionale de resort.
Fuziunile care se încadrează în criteriile comunitare vor trebui
notificate Comisiei şi vor fi examinate exclusiv de aceasta. Fiecare caz în parte
este examinat individual din punctul de vedere al probabilităŃii distorsionării
concurenŃei. Procedura are o dimensiune temporală destul de riguroasă. Astfel,
după notificare, Comisia trebuie să adopte o decizie în maximum o lună.
Înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului, Comisia avea de examinat
aproximativ 50-60 de fuziuni pe an. În 1993, din 58 de cazuri aflate pe rol, 50
au fost considerate fară probleme, 4 s-au aflat în afara criteriilor prevăzute de
Regulament, iar 4 au fost permise să se desfaşoare, doar la 3 dintre ele s-au
operat o serie de modificări. RaŃiunile unor praguri foarte înalte de la care
fuziunile fac obiectul validării de către organele comunitare s-au cantonat în
ideea că nu ar fi rezonabil ca Uniunea Europeană să se implice în
monitorizarea unui număr mare de operaŃiuni de fuziuni de dimensiuni reduse.
Şi în aceste cazuri, când apar probleme ce împietează asupra concurenŃei
loiale, ele vor putea face obiectul examinării de către Comisie în conformitate
cu articolele 85 şi 86 din Tratat. EsenŃa concentrării a fost să se ia în
considerare:
– nevoia de a menŃine şi dezvolta o concurenŃă reală, cu luarea în
considerare a structurilor pieŃelor implicate şi existenŃa concurenŃei prezente si
viitoare;
– condiŃiile de piaŃă ale celor investigati, paralel cu forŃa lor economică
şi financiară, perspectivele de evoluŃie ca mari ofertanŃi şi cele de acces la
pieŃe.
CerinŃa este ca organele comunitare să fie informate nu mai tarziu de o
saptamână de la înaintarea intenŃiei de încheiere a unui acord de la anunŃarea
unei oferte sau de la achiziŃionarea pachetului de control la o companie. Odată
ce decizia de fuziune este luată, afacerea este suspendată temporar şi se
urmează procedura:
Procedura comunitară cu privire la fuziuni:
Comisia trebuie să decidă în decurs de o lună dacă are sau nu
obiecŃiuni cu privire la fuziune. Dacă NU, se poate finaliza oferta, dar se pot
aplica prevederile art.81 şi 82. Daca DA, Comisia deschide o investigaŃie cu
consultarea statelor membre; Dacă fuziunea este compatibilă cu regulile
comunitare, ea va fi finalizată; Dacă nu este compatibilă, se va decide oprirea
acesteia. O fuziune poate fi interzisă, dacă ea creează sau acutizează o pozitie
dominantă pe piaŃă, lucru care va împieta asupra concurenŃei la nivel
comunitar sau într-o zonă importantă a acesteia. În cazul „Nestle”-„Perrier”,
analizat în iulie 1992 şi finalizat cu decizia de neaprobare a fuziunii,
interpretarea poziŃiei dominante conform prevederilor Regulamentului a fost
292
extinsă pentru a cuprinde structuri în care nu numai o singură firmă domină
piaŃa, ci un grup de firme care împreună au o poziŃie dominantă şi acel
oligopo1 care probabil să acŃioneze într-o manieră concertată.
Un alt caz analizat a fost cel al preconizatei fuziuni în Marea Britanie –
”Turmac”-”Steetley”. În acest caz s-a apreciat că fuziunea produce efecte
numai în această Ńară, deoarece costul transporturilor cu materialele de
construcŃii face ca aceasta sa fie o piaŃă distinctă.
Doar aproximativ 10% din cazuri ajung în poziŃia în care sunt
investigate de Comisie în detaliu. Orice decizie adoptată în conformitate cu
criteriile comunitare are o mare doză de subiectivism, iar punerea ei în aplicare
depinde de ceea ce a avut în vedere Comisia în acel moment.
Un caz notabil prin amploarea şi implicaŃiile sale a fost cel a1 ofertei
făcute de ”Aerospatiale” din FranŃa şi ”Alenia” din Italia, producatorului
canadian de aeronave ”De Havilland”. Decizia Comisiei a fost negativă, dar a
cauzat numeroase controverse chiar în interiorul Comisiei, întrucât s-a
considerat că doctrina pieŃei libere, a repurtat o victorie nefirească împotriva
relaŃiilor comerciale. Numărul mic de cazuri face relativ uşor de gestionat
procesul.
Regulamentul comunitar cu privire la fuziuni este destul de bine primit
de lumea de afaceri europeană.
Centrul pentru Cercetări de Politică Economică, examinând impactul
acestuia pe coordonatele firmelor implicate în acŃiuni de fuziune şi a legislaŃiei
la îndemâna companiilor în astfel de cazuri a stabilit că:
– firmele erau impresionate de rapiditatea, flexibilitatea cu care s-a
aplicat Regulamentul;
– nu s-au semnalat cazuri în care fuziunile au fost stopate doar din
acŃiuni procedurale;
– au existat unele semnale că firmele au luat în considerare a priori
criteriile legislative pentru a se adapta la cerinŃele comunitare;
– Comisia Europeană a acŃionat doar în direcŃia îmbunătăŃirii
climatului de afaceri.
Tot mai mulŃi specialişti pedalează pe coborârea pragului exigenŃelor
criteriilor comunitare pentru a intra sub incidenŃa lor cele mai multe cazuri,
criteriile fiind revizuite periodic. După unele calcule s-a tras concluzia că,
scăderea limitei valorice a cifrei de afaceri realizate în Comunitate de la 250
milioane EURO la 100 milioane EURO, va duce la dublarea cazurilor
analizate de Comisie şi va transfera spre analiza comunitară multe fuziuni care
au încă doar un interes naŃional.
Sunt multe situaŃiile când la nivelul Comisiei apar divergenŃe de păreri
şi se ajunge greu la un compromis, întrucat optica cu privire la fuziuni este
foarte diferită de la o Ńară la alta, reflectând filozofii diferite cu privire la rolul
concurenŃei şi la politicile industriale. Spre exemplu, politica franceză în
domeniul concurenŃei permite fuziunile, dacă unele efecte anticoncurenŃiale
293
generale sunt compensate de efecte favorabile, cum ar fi: economiile din
costuri, amplificarea dezvoltării tehnologice.
Pe de altă parte, guvernele britanic şi german apreciază că, Comisia
poate să fie tentată să utilizeze o strategie eficace de apărare ca modalitate de a
crea „campioni europeni”, apŃi să concureze cu marile companii americane şi
japoneze.
Cursa spre punerea în aplicare a unei funcŃionale politici comunitare în
domeniul concurenŃei, a avut mai multe etape, dar şi tot atâtea obstacole. Pe
masură ce a fost mai bine structurată legislativ şi instituŃional, a fost
intensificată în aplicare şi mai clară în deziderate, politica aceasta creând tot
mai multe controverse .
FuncŃionarea politicii concurenŃiale comunitare este legată de două
aspecte. Primul priveşte obiectivele acestei politici îndeosebi rolul pe care
promovarea concurenŃei îl poate juca în asigurarea unei competitivităŃi
externe. Al doilea aspect priveşte optima partajare a responsabilităŃilor în
domeniul politicii concurenŃiale între Ńările membre, Uniunea Europeană şi
mai departe, etapa post – Maastricht.
Este în general acceptat că politica concurenŃială comunitară este
necesară pentru asigurarea maximizării caştigurilor rezultate din integrarea
europeană, dar este destul de neclar încă, dacă stimularea concurenŃei
intracomunitare este cel mai bun mijloc de a promova sporirea forŃei
competitive a Europei la scara economiei globale.
Pe masură ce politica în domeniul concurenŃei a devenit tot mai
pronunŃat declarativă, relaŃiile între organele comunitare şi Ńările membre au
devenit tot mai tensionate. Politicile ferme din ultima vreme de combatere a
ajutorului public şi a antreprizelor publice au întâmpinat o serioasă opoziŃie
din partea statelor membre. Sunt tot mai numeroase luările de poziŃie cu
privire la cea mai adecvată diviziune a jurisdicŃiei în materie de politică
concurenŃială.
În timp ce lumea afacerilor se globalizează şi pieŃele devin reŃele ce se
extind dincolo de granitele Uniunii Europene, comportamentul firmelor şi al
autorităŃilor terŃe poate afecta direcŃiile de evoluŃie a afacerilor la nivel
comunitar, devenind o problemă de luat în considerare.

2.4.11. Politica ConcurenŃei în S.U.A.

Printre Ńările capitaliste dezvoltate sau în curs de dezvoltare nici una nu

are un trecut mai îndelungat în materie de intervenŃie activă în concurenŃa pe
piaŃă, prin politica antitrust, decât SUA. Baza statutară pentru politica antitrust
în S.U.A. o constituie 3 legi federale:
– Legea Sherman – 1890;
– Legea Clayton – 1914;
294
 – Legea Federală a Comisiei de ComerŃ – 1914.
Amendamente importante au intervenit prin Legea Robinson – Patman
– 1936 şi Legea îmbunătăŃirilor antitrust (Hart – Scott – Robino) – 1976, care
prevede notificarea fuzionărilor. Aceste acte normative antitrust se aplică în
comerŃul dintre state şi sunt puse în practică la nivel federal de două agenŃii:
– Departamentul de JustiŃie (agenŃie executivă);
– Comisia Federală de ComerŃ.
În plus, acŃiuni de aplicare pot fi întreprinse de procurorii generali ai
celor 50 de state şi de părŃi private care au suferit vătămări datorită violării
legilor antitrust.
Actele normative antitrust ale S.U.A. (statute, cum le zic americanii),
reprezentând un model adesea repetat în alte Ńări, au fost instituŃionalizate în
forma scrisă a legii după o lungă perioadă de dezvoltare economică a Ńării, cu
numeroase fuzionări şi asocieri.
O varietate de restricŃii asupra concurenŃei, utilizate pe scară largă în
marile afaceri, au cauzat un mare resentiment populaŃiei. Ca răspuns, Legea
Sherman a stabilit reglementări de natură să inhibe o varietate de practici
considerate ca restrângeri vătămatoare ale concurenŃei. Astfel, Sectiunea 1 a
legii, interzice: contracte, combinaŃii şi conspirări pentru restrângerea
comerŃului; Sectiunea 2, interzice: monopolizarea, încercările, combinările şi
aranjamentele în vederea monopolizării; iar Sectiunea 7 (mai tarziu preluată de
Legea Clayton) permite partenerilor privaŃi, vătămaŃi prin violarea Legii
Sherman, să intenteze acŃiune pentru recuperarea a de trei ori prejudiciul.
Legea Scherman, fondată din 1890, cu valoare cvasi-constiŃutională în
S.U.A. defineşte după cum am vazut, obiectivele politicii concurenŃiale,
constituind actul de inspiraŃie în domeniu, în lumea dezvoltată de-a lungul
secolului XX. Ea este cunoscută ca o cartă detaliată a libertăŃii economice,
Ńintind a proteja o concurenŃă liberă şi fără obstacole ca regulă de comerŃ. De
asemenea, legea se sprijină pe un principiu fundamental şi anume acela că
interacŃiunea permanentă a forŃelor concurenŃiale permite atingerea celei mai
bune distribuiri a resurselor economice, a preŃurilor cele mai joase, a celui mai
înalt grad al progresului tehnic. Toate acestea conduc la crearea unui mediu
care să asigure protejarea instituŃiilor democratice politice şi sociale
americane.
Această lege care a inspirat articolele 81 şi 82 ale Tratatului de la
Roma, interzice pe de o parte înŃelegerile (după cum s-a mai spus) şi pe de altă
parte monopolurile sau tentativele de monopolizare, constituind de altfel
originea unei uşoare nuanŃări în raport cu definiŃia europeană a abuzului de
poziŃie dominantă. Dar, conceptul este astazi aproape în totalitate sinonim.
Legea Clayton din 1914 este importantă, mai cu seamă având în vedere
controlul asupra concentrărilor pe care le instituie.
Aş dori să reamintesc că în Europa comunitară acest control a fost
introdus abia în 1989, cu toate că acesta există în dreptul german încă din 1957
295
iar în cel francez din 1977.
Prin urmare, Legea Clayton interzice deopotrivă trei tipuri de
comportamente restrictive:
– practicarea de preŃuri discriminatorii, cu excepŃia celor care se
justifică din nevoia de a face faŃă concurenŃei sau dacă reflectă costurile de
revenire;
– contractele legate şi clauzele de aprovizionare exclusivă (excepŃie,
când pot fi pro–concurenŃiale);
– participarea încrucişată în consiliile de administraŃie având un posibil
efect anticoncurenŃial.
Legea Federală a Comisiei de ComerŃ tot din 1914 interzice practicile
de ”concurenŃă neloială” aceasta încredinŃează Comisiei Federale de ComerŃ
sarcina de a urmări pe cale administrativă cu caracter penal toate practicile
(cuprinse sau nu în alte acte normative antitrust) care vizează să aducă atingere
directă unui concurent sau care sunt caracterizate de ”rea credinŃă, înşelăciune
sau opresiune”.
Trebuie deopotrivă subliniat că, Comisia Federală de ComerŃ nu poate
cuprinde mai mult de trei consilieri din acelaşi partid politic (din cinci în
total), reflectând astfel preocuparea de a lua în considerare diferitele tendinŃe
dominante ale dreptului şi analizei economice antitrust.
Legea Robinson-Patman din 1936 este de fapt un text în completarea
Legii Clayton, pe care adesea anumiŃi comentatori, în mod ciudat, au crezut-o
abrogată, ceea ce în realitate nu a fost aşa.
Această lege interzice, în special în domeniul comerŃului,
discriminările între concurenŃi referitoare la preŃuri şi servicii sau accesul la
comerŃ. Chiar dacă acest text de lege este câteodată controversat şi foarte
criticat de unii economişti teoreticieni, aceasta se justifică deoarece permite
părŃilor, victime ale practicilor discriminatorii, să intenteze acŃiune în justiŃie
pentru a obŃine daune – interese. Micii detailişti pot astfel intenta o acŃiune
colectivă împotriva producătorilor acuzaŃi de practici discriminatorii în
favoarea marilor magazine.
Această recurgere la principalele legi exclude bineînŃeles prevederile
specifice care stabilesc regimuri speciale cum ar fi în domeniul
telecomunicaŃiilor transporturilor şi altele.
În comparaŃie cu alte economii dezvoltate în S.U.A. se disting câteva
particularităŃi ale legilor antitrust:
– funcŃionează în paralel două agenŃii fundamentale separate,
Departamentul de JustiŃie şi Comisia Federală de ComerŃ şi participă prin
activitatea lor la aplicarea legilor antitrust;
– cele două agenŃii operează în timpul aplicării legislaŃiei prin
procurorii generali ai celor cincizeci de state;
– problema despăgubirilor cuvenite părŃilor particulare în litigiu,
constituie un foarte puternic mijloc de intimidare financiară împotriva legilor
296
antitrust, precum şi un stimulent puternic pentru contestaŃiile private;
– în sfârşit, deşi o seamă de activităŃi nu intră sub incidenŃa legilor
antitrust acordarea selectivă a exceptărilor este foarte rar întâlnită şi nefiind o
trăsatură definitorie de aplicare a acestor legi din S.U.A79.

* Întrebări recapitulative:

– Care este cadrul legal în domeniul concurenŃei (România, Uniunea

Europeană)?
– Ce acte şi fapte intră sub incidenŃa legislaŃei în domeniul
concurenŃei?
– Care sunt înŃelegerile anticoncurenŃiale interzise de actele normative
în domeniul concurenŃei?
– Ce reprezintă politica de clemenŃă?
– Ce este abuzul de poziŃie dominantă?
– Ce este concentrarea economică?
– Care sunt categoriile de ajutoare de stat considerate compatibile cu
mediul concurenŃial normal?
– Care sunt categoriile de ajutoare de stat ce pot fi autorizate de
autoritatea competentă?
– De ce este utilă firmelor cunoaşterea regulilor în materia ajutoarelor
de stat?

* Propuneri de referate şi studii de caz:

– Rolul statului în realizarea protecŃiei concurenŃei economice;

– Concentrările economice. Rol şi scop;
– Strategii de fundamentare a preŃului noilor produse pe piaŃa
concurenŃială;
– ConcurenŃa normală – premisă a echilibrului pieŃei prin preŃurile
practicate;
– Avantajul concurenŃial şi comunicarea între firme;
– Necesitatea protecŃiei consumatorilor faŃă de practicile abuzive,
anticoncurenŃiale;
– Politica româno-europeană în domeniul concurenŃei;
– ConcurenŃa – factor de creştere a competitivităŃii în economie.
– Rolul statului în cadrul concurenŃei internaŃionale;
– InfluenŃa pieŃei financiar-bancare şi a fiscalităŃii asupra concurenŃei
economice;

79
Departamentul de JustiŃie. Divizia Antitrust şi Comisia Federală de ComerŃ din SUA.
TEHNICI DE INVESTIGARE. REGULI ALE CONCURENłEI. PREłURI. Materiale pentru
seminar. Consiliul CocurenŃei – România, 1998.
297
 – ParticularităŃi ale aplicării preŃurilor concertate, forme ale încălcării
principiilor concurenŃei corecte;
– ConcurenŃa şi progresul tehnic;
– ParticularităŃi ale concurenŃei economice pe piaŃa produselor agro-
alimentare;
– Politica concurenŃială a firmei …;
– Politica de clemenŃă în activitatea concurenŃială.
– ÎnŃelegeri încheiate între subiecŃii economici urmărind restrângerea
libertăŃii concurenŃilor;
– ConcurenŃa neloială în relaŃiile de comerŃ exterior;
– ConcurenŃă şi strategie, concepte fundamentale.

* Teste de evaluare şi de autoevaluare:

– Probleme rezolvate -

=Problema nr.1=
* Puncte de plecare
Într-o mare localitate din Ńară, există două firme private de prelucrare şi
ambalare a cărnii (A1 şi A2) aflate în apropiere una faŃă de cealaltă. Cu şase
ani în urmă, înainte de a se privatiza, A1 şi A2 erau o singură întreprindere
aflată în proprietatea statului. Pentru privatizare, s-a decis ca toate bunurile,
personalul de conducere şi forŃa de muncă să fie împărŃite în două părŃi
distincte, în vederea încurajării concurenŃei.
A1 şi A2 cumpără animale pentru sacrificare de la furnizori aflaŃi la nu
mai mult de 100 km de localitate. După prelucrare, ei vând la 10 distribuitori
(comercianŃi cu ridicata) din localitate, iar aceştia vând la mai mult de 100 de
unităŃi de vânzare cu amănuntul din aceeaşi localitate. A1 şi A2 furnizează
aproximativ 95 % din produsele din carne cumpărate de distribuitorii din
localitate.
* AfirmaŃie
Autoritatea locală de concurenŃă primeşte o scrisoare anonimă în care
se declară că A1 şi A2 s-au înŃeles să crească preŃurile produselor (de livrare)
către distribuitori (comercianŃi cu ridicata).
* Autoritatea pentru concurenŃă
După o investigaŃie făcută de Autoritatea pentru concurenŃă, se
constată că persoanele din conducerea celor două firme se întâlnesc în mod
regulat la un restaurant din localitate şi că în repetate rânduri au fost auzite
discuŃii de afaceri între conducerile celor două firme. Un număr de martori au
declarat chiar că au auzit cum unul dintre managerii uneia din firme l-a
întrebat pe colegul de la cealaltă firmă de ce foloseşte preŃuri aşa de mici
pentru un anumit distribuitor (comerciant cu ridicata).
În acest stadiu, Autoritatea pentru concurenŃă cere informaŃii celor
două firme despre preŃurile de livrare practicate. Firmele au înaintat listele cu
298
preŃurile ofertate pe care le folosesc cei care lucrează la compartimentul
desfacere. Autoritatea pentru concurenŃă a observat că preŃurile difereau
sensibil în primul an, dar că apoi se apropiau foarte mult unele de altele pentru
ultimii doi ani.
După discuŃii purtate cu un număr de comercianŃi cu ridicata,
Autoritatea pentru concurenŃă descoperă că aceşti distribuitori pot cere
firmelor să ambaleze carnea cu mai multă sau mai puŃină grăsime, sau cu mai
multe sau mai puŃine oase. De asemenea, Autoritatea pentru concurenŃă
descoperă că aceşti comercianŃi cu ridicata cumpără de mai multe ori de la
ambele firme.
* PoziŃia firmelor
Ambele firme neagă o posibilă conspiraŃie pentru creşterea preŃurilor.
ExplicaŃia pentru întâlnirile membrii conducerii este că sunt prieteni încă
înainte de privatizare şi că este un obicei vechi să se întîlnească după program
la restaurant, pentru o bere. Ei admit, totuşi, că discută despre afaceri
câteodată.
* Întrebările care se pun:
– E important că preŃurile diferă aşa de mult pentru cele două firme în
primii ani, pentru ca apoi să se apropie în următorii ani?
– Sunt informaŃiile primite despre preŃuri adecvate pentru această
analiză?
– Faptul că comercianŃii cu ridicata pot comanda diverse tipuri şi
calităŃi de carne afectează decizia dvs.? Dacă da, cum?
– DescoperiŃi că A1 lucrează la 70 % din capacitate şi A2 la 60 % din
capacitate. Mai mult decât atât, A2 a pierdut o parte din piaŃă în timp. Cum
afectează aceşti factori decizia dvs.?
– Dacă descoperiŃi că producŃia a crescut în mod constant în ultimii 3
ani, afectează asta decizia şi modul dvs. de analiză?
* Detalii asupra cazului
Aşa cum se află apoi, scrisoarea anonimă fusese trimisă de către o altă
firmă de prelucrare a cărnii (A3) aflată la 15o km de primele. În ultimul an şi
jumătate A3 a trimis produsele sale de carne în localitatea respectivă cu
vagoane şi camioane frigorifice. A3 furnizează restul de 5 % din produsele de
carne comercializate în localitatea respectivă.
În timpul investigaŃiilor, Autoritatea pentru competenŃă descoperă o
corespondenŃă între A1 şi A2, în care cele două firme schimbă informaŃii
despre preŃurile practicate. ÎntrebaŃi despre aceste schimburi de informaŃii,
firmele admit că se discută preŃurile, dar se apără spunând că, de fapt, preŃurile
practicate de ei sunt rezonabile şi şi că sunt mai mici decât preŃurile practicate
imediat după privatizare. Mai mult decât atât, ele explică faptul că fără o
asemenea înŃelegere, fiecare firmă poate vinde produse de calitate inferioară şi
asta ar afecta consumatorul.

299
 * Următoarele întrebări care se pun:
– Dacă se determină, după investigaŃii mai atente, că preŃurile la care se
fac tranzacŃiile sunt de cele mai multe ori diferite de preŃurile ofertate, cum ar
afecta asta analiza dvs.?
– Înainte de a fi aflat despre corespondenŃa dintre cele două firme, cum
ar fi fost tratat în analiza dvs. faptul că afirmaŃia din anonimă era făcută de un
concurent?
– Sunt argumentele celor două firme A1 şi A2, relevante pentru analiza
dvs.? În ce circumstanŃe ar trebui ca Autoritatea pentru concurenŃă să
considere fixarea preŃului ca fiind o practică de afaceri practicabilă?
– Cum s-ar schimba analiza dvs. dacă A1 şi A2 se unesc pentru a
cumpăra animalele sub preŃul normal? (DescoperiŃi că preŃurile plătite pentru
animalele vii au fost aceleaşi pentru ultimele şase luni).
* DiscuŃii asupra cazului
Faptul că preŃurile se apropie aşa de mult poate indica o înŃelegere dar
poate de asemenea indica faptul că preŃurile se stabilesc în urma concurenŃei.
Faptul că preŃurile au diferit în primii ani post-privatizare poate indica un
proces de educare prin care au trecut managerii celor două firme (a se Ńine cont
de faptul că preŃurile au fost libere).
În orice analiză, pentru a determina condiŃiile de piaŃă reale, este
necesar să fie analizate preŃurile la tranzacŃii (negociere); adică preŃurile care
au fost cerute în mod real. PreŃurile transmise nu erau cele după care s-au făcut
tranzacŃiile (negocierile) ci doar preŃurile ofertate.
Pentru a avea o înŃelegere viabilă, partenerii nu trebuie doar să fie de
acord în privinŃa preŃurilor, ci şi a calităŃii produselor.
Când calitatea este omogenă, înŃelegerea se încheie mai uşor şi poate fi
urmărită mai uşor. Având în vedere neomogenitatea calităŃii la cei doi
producători se deduce că nu există o piaŃă potrivită pentru fixarea preŃurilor.
Chiar dacă A1 şi A2 încearcă, nu a mari şanse de reuşită.
Ori de câte ori există capacitate în exces într-o firmă, probabilitatea ca
o înŃelegere de fixare a preŃului să fie încălcată este mai mare decât dacă firma
îşi foloseşte întreaga capacitate.
Este imposibil să creşti preŃurile fără a reduce producŃia, cu excepŃia
faptului când sunt influenŃate de factori externi. Observând faptul că producŃia
a crescut este o indicaŃie clară că nu există o înŃelegere de fixare a preŃului sau,
cel puŃin, nu una care să funcŃioneze.
Fixarea preŃului cere o înŃelegere iniŃială, iar posibilitatea de a detecta
orice încălcare a acestei înŃelegeri şi posibilitatea de a îl pedepsi pe cel care a
încălcat-o este imposibilă. Faptul că preŃurile ofertate diferă de cele la care se
fac tranzacŃiile (negocierile) indică o concurenŃă. Dacă ar fi existat o înŃelegere
între A1 şi A2, această diferenŃă ar indica faptul că amândoi încalcă
înŃelegerea. De câte ori negocierile nu pot fi monitorizate de către parteneri,
probabilitatea de încălcare creşte. (Pentru a vedea aceasta, dacă A1 respectă
300
preŃurile din înŃelegere, A2 poate cere preŃuri mai mici şi poate acapara mai
mult din piaŃă. Dacă A1 află aceasta, poate încălca şi el înŃelegerea).
Faptul că A3 a adus această acuzaŃie la Autoritatea pentru concurenŃă
este foarte interesant. Dacă într-adevăr A1 şi A2 au o înŃelegere secretă de a
creşte preŃurile, atunci ar fi în interesul lui A3 să păstreze secretul şi să vândă
sub preŃ pe piaŃa respectivă.
Fixarea preŃurilor nu poate fi justificată prin faptul că preŃul cerut este
rezonabil sau corect. Orice preŃ care este mai mare decât cel stabilit prin
concurenŃă nu poate fi rezonabil, deoarece firma pierde prin preŃul mărit şi
prin producŃia scăzută pentru a creşte preŃurile.
Argumentul că fixarea preŃurilor menŃine calitatea este inacceptabil,
pentru că nimeni nu îi opreşte pe A1 şi A2 să vândă orice calitate consideră ei
că piaŃa va accepta. Asta ar avea sens în următorul scenariu. Dacă preŃurile
sunt într-adevăr fixate peste nivelul real dat de concurenŃă şi dacă nu ar exista
nici un mod prin care cei doi să încalce înŃelegerea, atunci ei ar putea concura
între ei, oferind pentru acelaşi preŃ o calitate mai bună, dacă este cazul, pentru
produsul respectiv. Chiar şi asta ar dăuna firmei, pentru că ar forŃa
consumatorii să aleagă o combinaŃie preŃ – calitate pe care nu ar alege-o altfel.
În final, date fiind faptele cazului, este foarte puŃin probabil să existe o
înŃelegere de fixare a preŃului care să fie viabilă în condiŃiile de piaŃă existente.
AfirmaŃia este că cele două firme acŃionează ca un singur
cumpărător atunci când îşi cumpără efectivul de animale pentru sacrificiu.
Pentru ca asta să meargă, ar însemna ca cei care vând animale să nu mai aibă
nici un alt client. Trebuie să se determine de către Autoritatea pentru
concurenŃă dacă mai există alte firme de prelucrare a cărnii care cumpără de la
aceşti producători sau care doresc să o facă. Autoritatea pentru concurenŃă ar
trebui, de asemenea, să găsească dovezi pentru afirmaŃia că cele două firme nu
concură la cumpărarea animalelor.

=Problema nr.2=
* Puncte de plecare
O societate comercială de fabricat uscătoare de păr electrice (B1) a fost
privatizată la jumătatea anilor 90. De la data privatizării, nici un alt producător
de uscătoare de păr nu şi-a început activitatea în România. De pe vremea când
B1 era întreprindere de stat, ea vindea produsele sale unei societăŃi comerciale
cu ridicata (B2), aceasta distribuindu-le, apoi, la mai multe unităŃi de vânzare
cu amănuntul din întreaga Românie. Singurele produse pe care B2 le distribuie
sunt uscătoarele de păr electrice ale firmei B1. A se reŃine faptul că B2 s-a
privatizat cam în acelaşi timp cu B1. În ultimul timp, B1 şi-a creat propriul
compartiment de distribuŃie (desfacere) care vinde produsele sale direct la
unităŃile de vânzare cu amănuntul, concurând astfel firma B2.

301
 B1 a investit recent într-o nouă uzină şi echipament care trebuie să
intre în folosinŃă anul următor.
* AfirmaŃie
B2 s-a plâns AutorităŃii pentru concurenŃă că noul compartiment de
desfacere a lui B1 vinde sub preŃurile lui B2 şi doreşte să-l scoată de pe piaŃă.
Argumentul este că B1 poate vinde propriului compartiment de desfacere la
preŃuri mai mici decât îi vinde lui B2.
* Prima investigaŃie
După o investigaŃie făcută de Autoritatea pentru concurenŃă, se
descoperă că într-adevăr compartimentul de desfacere al lui B1 practică preŃuri
mai mici pentru unităŃile de desfacere cu amănuntul. În plus, investigaŃiile
arată că B2 nu va mai putea supravieŃui foarte mult, pentru că nimeni nu mai
cumpără aproape deloc de la el.
* ArgumentaŃia firmei
Când i s-a cerut să-şi explice acŃiunea, B1 a argumentat că s-a hotărât
să-şi creeze propriul compartiment de desfacere pentru că B2 îşi punea un
adaos comercial prea mare. În acest fel, B1 susŃine că acŃiunea sa va ajuta mai
mulŃi oameni să-şi cumpere uscătoare de păr electrice.
* Întrebările care se pun:
– Dat fiind faptul că B1 este singurul producător de uscătoare de păr
electrice din Ńară, nu este rezonabil să fie tratat ca un monopol?
– Ar fi suficient pentru a lua o decizie împotriva lui B1 dacă B2
dovedeşte că, date fiind toate costurile lor, ei nu pot concura preŃurile lui B1 şi
de aceea vor fi înlăturaŃi de pe piaŃă ca urmare a acŃiunii lui B1.
– Care este semnificaŃia noilor investiŃii pe care le face B1 într-o uzină
şi echipament?
– există vreo semnificaŃie în argumentul lui B1? Are vreun avantaj B1
din reducerea preŃului de desfacere la consumatori?
– Cum aŃi determina piaŃa relevantă în acest caz?
* Detalii asupra cazului
Se descoperă că în urmă cu un an, statul a micşorat taxele vamale
pentru toate bunurile de larg consum. Ca rezultat, un număr important de
importatori de aparate electro–casnice au început să folosească o nou înfiinŃată
reŃea de distribuŃie (desfacere).
O investigaŃie mai amănunŃită dă la iveală un document intern indicând
faptul că B1 estima că datorită înfiinŃării propriului compartiment de
distribuŃie (desfacere) distribuitorul independent nu va supravieŃui.
* Următoarea întrebare care se pune
Dată fiind dovada documentată a aşteptărilor lui B1, ce acŃiune ar
trebui să întreprindă Autoritatea pentru concurenŃă ca să remedieze situaŃia
sau să îl pedepsească pe B1?

302
 * DiscuŃii asupra cazului
Date fiind faptele, nu există suficiente dovezi pentru a dovedi că firma
B1 este un monopol. Prin definiŃie, un monopol este singurul vânzător al unui
bun sau serviciu care este accesibil cumpărătorului. Fără a determina piaŃa
relevantă, este imposibil să se determine dacă o firmă este un monopol în
această piaŃă.
Scopul unei strategii de încurajare a concurenŃei nu este niciodată de a
îi proteja pe concurenŃi „per se”; scopul este să protejeze concurenŃa. Doar
prin dovedirea faptului că B2 este împiedicat de costurile sale să scadă
preŃurile până la nivelul celor practicate de B1 este insuficient pentru a dovedi
o dăunare a concurenŃei. Natura concurenŃei este aceea că o firmă încearcă să
scadă preŃurile sub cele ale concurenŃilor săi. (Folosirea incorectă a preŃului
este atunci când se scade acesta sub nivelul costului şi se recuperează
pierderile după înlăturarea concurenŃei prin preŃuri de monopol).
Se poate argumenta că este posibil ca B1 să vândă lui B2 la aşa un preŃ
mare încât efectiv să-l scoată de pe piaŃă. Argumentul ar merge mai departe
spunând că după ce şi-a eliminat competitorii, B1 ar practica un preŃ de
monopol pentru unităŃile de desfacere cu amănuntul. Asta ar avea sens numai
dacă B1 ar spera să câştige mai mult din această acŃiune decât câştigă în mod
curent. Dar dacă B1 este deja monopol în producŃia de uscătoare de păr
electrice, ceea ce nu a fost dovedit în cazul nostru, atunci B1 poate practica
preŃuri de monopol direct comerciantului cu ridicata independent, care la
rândul lui va folosi preŃuri mai mari pentru unităŃile de desfacere cu
amănuntul. (Profitul mai mare pe care îl obŃine un monopol vine din faptul că
consumatorii plătesc un preŃ mai mare pentru o producŃie mai mică. Acest
profit poate fi obŃinut o singură dată la nivelul producătorului şi nu poate fi
obŃinut şi la nivelul comerciantului cu ridicata prin monopolizarea
distribuŃiei).
Dacă B1 are de fapt planuri să crească preŃurile în viitor, ar trebui să
scadă producŃia în acelaşi timp. Noile investiŃii în sedii şi echipament sunt o
bună indicaŃie că B1 nu se aşteaptă să reducă producŃia.
După cum s-a arătat mai sus, chiar dacă B1 este un monopol, el şi-ar fi
putut exercita puterea chiar şi prin comerciantul cu ridicata independent.
Comportamentul firmei se explică mai bine prin faptul că fiind în contact
direct cu unităŃile de desfacere cu amănuntul este forŃat să folosească cea mai
eficientă metodă de distribuŃie.
Pe lângă alŃi factori, o piaŃă pentru un produs este determinată prin
posibilitatea substituirii sau interschimbării produsului în chestiune cu alte
produse din punctul de vedere al consumatorului. Cu alte cuvinte, identificarea
acelor produse care îndeplinesc aceleaşi funcŃii. BineînŃeles, aceste produse nu
trebuie să fie similare din punct de vedere fizic. Două produse sunt în aceeaşi
piaŃă dacă un număr semnificativ de consumatori ar schimba între aceste
produse în cazul în care preŃurile de desfacere se inversează. Dintr-un anumit
303
punct de vedere, uscătoarele de păr pot sau nu pot fi un produs relevant. Dacă
există uscătoare de păr care nu sunt electrice şi dacă acestea sunt considerate
ca fiind bune înlocuitoare ale celor electrice de către un număr semnificativ de
consumatori, atunci ele ar trebui considerate pentru studierea pieŃei respective.
Există de asemenea, problema unei pieŃe geografice relevante. Aceasta
poate fi: locală, regională, naŃională sau internaŃională. Nu este suficient să
priveşti doar producŃia naŃională de uscătoare de păr. Dacă în Ńară există
uscătoare de păr importate şi ele sunt considerate de un număr semnificativ de
consumatori ca fiind un bun înlocuitor al celor fabricate local în ceea ce
priveşte preŃul şi calitatea, atunci şi acestea trebuie luate în studiu.
În acest timp de analiză este important să se ia în considerare răspunsul
la cerere. Dacă producătorii de alte aparate electro–casnice, cum sunt fiarele
de călcat sau cuptoarele electrice, au tehnologia necesară pentru a începe
producerea de uscătoare de păr fără mare dificultate şi este posibil să o facă
dacă profiturile sunt mari în vânzarea de uscătoare de păr, atunci aceasta ar
trebui luată în considerare la analiza globală a cazului. De asemenea, dacă nu
există importuri din produsul respectiv şi dacă nu există restricŃii pentru
importul acestuia şi dacă transportul costă rezonabil relativ la preŃul
produsului, atunci şi acest fapt ar trebui luat în considerare, în analiză.
Nu există nici un avantaj pentru societatea umană când o firmă îşi
elimină concurenŃa cu singurul scop de a creşte preŃurile după aceea. Cu toate
acestea, intenŃiile anticoncurenŃiale nu se transformă în mod necesar într-o
politică de preŃuri incorectă încununată de succes. Dacă se dovedeşte că
motivele unei firme sunt clar anticoncurenŃiale (anticompetitive), societatea
umană ar vrea şi poate să pedepsească asemenea intenŃii. Dar aici nu este
cazul. În analiza de faŃă, B1 realizează că distribuitorul independent
(comerciantul cu ridicata) are nişte costuri mari şi nu va supravieŃui procesului
de concurenŃă.
Fără o probabilitate mare de preŃuri crescute şi producŃie scăzută,
Autoritatea pentru concurenŃă nu trebuie să înăbuşe încercările de mărire a
eficienŃei făcute de către producători. Fiecare indicaŃie în acest caz sugerează
că a existat o creştere în concurenŃă de-a lungul timpului.

=Problema nr.3=
* Puncte de plecare
Presupunem că în România sunt trei firme care importă zahăr nerafinat,
fie ele C1, C2 şi C3. C1 prelucrează aproximativ 50 % din zahărul importat în
Ńară. C2 şi C3 prelucrează cantităŃi egale de zahăr. C1 operează la aproape 60
% din capacitate; C2 şi C3 lucrează aproape la capacitatea maximă. Din
păcate, nu există producŃie indigenă de zahăr (vă rog să consideraŃi problema
ca un studiu de caz şi nu ca o realitate).

304
 Aceste firme care prelucrează zahărul livrează la două secŃiuni
distincte de consumatori. Una este reprezentată de mari producători de de
produse alimentare care includ zahărul în producŃia lor. Cealaltă este
reprezentată de mici unităŃi de desfacere din Ńară, cărora li se livrează prin
reŃelele de distribuŃie ale celor trei firme.
* AfirmaŃie
Autoritatea pentru concurenŃă este sesizată că cele trei firme au o
înŃelegere prin care îşi împart piaŃa şi ele nu concurează unele cu altele.
* Autoritatea pentru concurenŃă
După o anchetă iniŃială, Autoritatea descoperă un consum de zahăr pe
cap de locuitor mult mai scăzut în ultima perioadă.
* Întrebările care se pun:
– Dacă dvs. eraŃi specialistul (economistul, consilierul) de la
Autoritatea pentru concurenŃă care se ocupă de acest caz, ce alte indicii aŃi
aştepta să găsiŃi dacă există într-adevăr o conspiraŃie pentru alocarea pieŃei?
– Ce importanŃă aŃi da informaŃiei despre capacităŃile celor trei?
– Ce semnificaŃie aŃi da faptului că consumul de zahăr pe cap de
locuitor a scăzut?
* Detalii asupra cazului
Următoarele fapte ies la iveală:
– Fabricile prelucrătoare de zahăr ale celor trei firme se află la o
distanŃă mai mică de 50 km una de alta;
– Guvernul a stabilit taxe vamale mult mai mari pentru importurile de
zahăr prelucrat decât pentru cel brut;
– Consumul pe cap de locuitor de înlocuitori ai zahărului, cum este
zaharina, a crescut puŃin.
* Următoarele întrebări care se pun:
– AŃi indica AutorităŃii pentru concurenŃă să iniŃieze o acŃiune
împotriva acestor firme?
– Autoritatea pentru concurenŃă află că micii cumpărători de zahăr
rafinat au încercat să cumpere de la acelaşi producător. În acelaşi timp însă,
cumpărătorii industriali au schimbat frecvent furnizorii. Răspunsul firmelor
este că ei au dezvoltat relaŃii foarte bune cu clienŃii şi de aceea consumatorii
cumpără de la diverşi producători. ConsideraŃi acest argument satisfăcător?
DescrieŃi tipul investigaŃiei pe care aŃi face-o pentru a vedea cât este de
adevărat acest argument?
* DiscuŃii asupra cazului
Dacă există într-adevăr o înŃelegere între cei trei producători, atunci ar
trebui ca procentul de piaŃă deŃinut de fiecare să fie constant în timp. Nu există
dovezi despre concurenŃă la preŃuri. De asemenea, ar fi de aşteptat ca fiecare
producător să furnizeze la anumite zone geografice şi clienŃi care nu pot fi
explicaŃi prin costul transportului. Întrevederile cu clienŃii ar trebui să indice

305
că ei găsesc foarte greu să obŃină listele de preŃuri de la alŃi producători decât
furnizorii curenŃi.
Faptul că producătorul dominant are capacitate în exces indică faptul
că el are un avantaj în câştigarea de noi clienŃi în cazul în care costurile de
transport pentru aprovizionarea acestor clienŃi nu ar fi prea mari. (Dacă aceste
firme cer deja preŃuri de monopol pentru că şi-au împărŃit cu succes piaŃa între
ele, atunci adăugarea costului transportului peste preŃul de monopol pentru a
determina dacă ar putea vinde acestor clienŃi poate crea o imagine falsă).
Scăderea consumului de zahăr pe cap de locuitor poate fi rezultatul
unei schimbări în gustul cumpărătorilor în timp sau poate fi explicată prin
creşterea preŃului zahărului.
Faptul că fabricile se află situate în aceeaşi zonă indică faptul că
costurile de transport nu pot justifica diferenŃele geografice. Politica de tarife a
Guvernului arată că producătorii se bucură de protecŃie faŃă de concurenŃii din
afară. Aceasta creşte posibilitatea unei înŃelegeri pentru a limita concurenŃa.
Consumul crescut de înlocuitori se poate datora creşterii preŃului zahărului sau
poate indica o schimbare în gusturile consumatorilor.
Date fiind aceste fapte, Autoritatea pentru concurenŃă trebuie să
analizeze cu foarte multă atenŃie această industrie.
ExplicaŃia firmelor nu este satisfăcătoare date fiind celelalte informaŃii.
Interviurile cu clienŃii se dovedesc foarte folositoare în această situaŃie.
Deoarece factorul cost nu poate explica această stabilitate, comportamentul
acestor firme este suspect.
Pentru că cumpărătorii industriali îşi schimbă furnizorii frecvent indică
faptul că aceşti producători nu au fost în stare să îşi împartă în mod
satisfăcător consumatorii industriali între ei. Pe de altă parte, micile unităŃi de
desfacere cu amănuntul au avut poate posibilitatea de a alege, limitate însă de
o înŃelegere între producătorii de zahăr.

=Problema nr.4=
* Puncte de plecare
Presupunem că cel mai mare producător de vodcă este V1. Firmele:
V2, V3, V4, V5, V5, V7, V8 şi V9 sunt ceilalŃi producători de vodcă din
România.
Cu ani în urmă, V1 a fost cel mai mare exportator de vodcă. Pentru a
promova exporturile, Guvernul a permis firmei V1 să îşi procure o parte din
necesarul de secară din stocul statului, sub preŃul pieŃei. Guvernul a stipulat că
această cantitate de secară trebuie să fie proporŃională cu partea din producŃia
firmei V1 exportată. Un număr de alte firme au început să exporte vodcă, iar
volumul exporturilor lor a crescut neîncetat. În aceeaşi perioadă de timp, V1 a
reuşit să îşi crească exporturile cu o rată mult mai mare.
Toate acestea se petrec pe fondul preŃurilor libere.
306
 * AfirmaŃie
CâŃiva dintre concurenŃii lui V1 au sesizat Autoritatea pentru
concurenŃă că V1 scade preŃul în mod incorect şi doreşte să-i înlăture de pe
piaŃă.
* Răspunsul firmei V1
Argumentul firmei V1 este că ceea ce se întâmplă este funcŃionarea
normală a sistemului pieŃei libere. Firma V1 poate fabrica vodcă la o calitate şi
la un preŃ bun pentru clienŃi, iar din aceasta câştigă noii cumpărători. V1
argumentează în continuare că ceilalŃi concurenŃi nu sunt în stare să producă
într-un mediu competitiv şi de aceea doresc ajutorul Guvernului. Ca probă,
firma V1 arată câŃiva producători de vodcă a căror producŃie a crescut
întrucâtva în ultimul timp.
* Întrebările care se pun:
– Există vreun motiv pentru care o parte din concurenŃii lui V1 se
plâng că pierd clienŃi şi alŃii nu?
– CredeŃi afirmaŃia firmei V1 că aceasta este concurenŃă adevărată?
– CredeŃi că afirmaŃia făcută împotriva firmei V1 este reală?
– Ce măsuri ar trebui să ia Autoritatea pentru concurenŃă (în cazul în
care ar trebui să ia vreo măsură)?
* DiscuŃii asupra cazului
Ştim că Guvernul oferă secară subvenŃionată firmei V1 pentru a
încuraja exportul făcut de aceasta. Chiar dacă poate cumpăra secară
subvenŃionată doar proporŃional cu partea de producŃie destinată exportului,
acest fapt are ca urmare reducerea preŃului pe unitate la o mare parte din
producŃia de vodcă. Acest cost de producŃie redus afectează toată producŃia de
vodcă a firmei V1, ceea ce înseamnă că el are un avantaj faŃă de concurenŃii pe
piaŃa pentru export.
Avantajul firmei V1 este artificial şi de aceea impactul asupra
competitorilor nu se datorează unui proces normal de concurenŃă. Faptul că
există producători ale căror producŃii au crescut poate fi explicat prin aceea că
aceşti producători sunt, probabil, cei implicaŃi în activităŃi de export,
câştigurile din aceste activităŃi mascând pierderile din piaŃa internă.
Acesta este un exemplu de avantaj incorect căpătat de unul din
concurenŃi prin intervenŃia statului (a Guvernului), ceea ce contravine regulilor
concurenŃei. Efectul nedorit pe care îl are această intervenŃie este impactul
asupra concurenŃei, pentru că producŃia cea mai mare nu o are producătorul cel
mai eficient. Din păcate, Autoritatea pentru concurenŃă poate face foarte puŃin
pentru a remedia această stare de lucruri. Singura sa acŃiune poate fi să aducă
această problemă în atenŃia organelor guvernamentale implicate în vedere
intrării în legalitate.

307
 =Problema nr.5=
* Puncte de plecare
Se presupune că în România există două firme producătoare de
motoare pentru gatere (respectiv D1 şi D2). Firma D1 este situată în partea de
est a Ńării şi produce numai motoare cu putere mică şi mijlocie. Firma D2 este
situată în partea de vest a Ńării şi produce motoare de putere mijlocie şi mare.
Firma D2 a cumpărat în ultimii doi ani unele din motoarele sale de
putere medie de la firma D1, după care le-a revândut sub numele său. Această
tranzacŃie între firme preia cam 20 % din producŃia firmei D1.
Cu o jumătate de an în urmă, firma D1 a fost contactată de o reŃea de
desfacere cu amănuntul (R) situată mai aproape de firma D2 (zonă cu
exploataŃii forestiere mai mari), pentru a vedea dacă s-ar putea face o
tranzacŃie direct de la D1 la R. Firma D1 admite să furnizeze firmei R
produsele sale şi trimite câteva motoare pentru probă, urmând să trimită mai
multe în viitor. Curând după această înŃelegere, firma D1 anunŃă firma R că şi-
a reconsiderat decizia şi nu va putea să livreze motoarele negociate.
* AfirmaŃie
Firma R a contactat Autoritatea pentru concurenŃă pentru a denunŃa o
conspiraŃie între D1 şi D2.
* Răspunsul firmelor D1 şi D2
Când au fost contactate de Autoritatea pentru concurenŃă, ambele firme
au negat orice înŃelegere. Totodată firma D1 a mai adăugat că motivul deciziei
luate a fost că reevaluând costurile de transport până la firma R, a ajuns la
concluzia că nu va fi profitabil pentru ei o asemenea operaŃiune.
* Întrebările care se pun:
– Ce credeŃi despre argumentul firmei D1 privind costul de transport?
– SunteŃi de acord cu argumentul că dacă ar fi fost profitabil pentru
firma D1 să livreze firmei R, ar fi făcut-o, pentru că nu avea nici un motiv să
renunŃe la profit?
– Dacă aŃi fi fost desemnat să vă ocupaŃi de acest caz din partea
AutorităŃii pentru concurenŃă, aŃi fi interesat să continuaŃi ancheta în acest caz?
* Detalii asupra cazului
Autoritatea pentru concurenŃă descoperă probe în care firma D2 a
ameninŃat firma D1 că dacă va continua să furnizeze motoare firmei R, ei vor
înceta să mai cumpere produse de la D1.
Firma D1 argumentează că oricum ar fi încetat să îi mai vândă firmei
R, indiferent de presiunea exercitată asupra lor de firma D2, pentru că ei
produc la întreaga capacitate şi nu este posibil să se extidă curând.
* Următoarele întrebări care se pun:
– SunteŃi convins de argumentul firmei D1 că este constrânsă de
capacitate? De ce?
– AŃi aduce vreo acuzaŃie acestor firme?
* DiscuŃii asupra cazului
308
 Cum firma D1 furnizează motoare de putere medie firmei D2, iar
aceasta mai departe le distribuie la unităŃi de desfacere cu amănuntul,
argumentul firmei D1 referitor la costurile de transport mari pentru livrările
către firma R nu este real.
În cele mai multe cazuri, această afirmaŃie ar fi adevărată. O afirmaŃie
mai generală este aceea că orice firmă evaluează mai întâi toate costurile şi
beneficiile unei decizii de afaceri şi decide să meargă mai departe doar dacă se
obŃine profit. Costurile şi profiturile firmei D1 sunt complicate datorită relaŃiei
acesteia cu firma D2.
În acest caz, există motive pentru o investigaŃie mai atentă, pentru că se
poate ca decizia firmei D1 să fie dictată de relaŃia sa cu firma D2. Firma D1
este şi furnizorul firmei D2 şi un posibil concurent al acesteia.
SituaŃia se complică, firma D1 este în pericol de a pierde o parte
importantă a venitului său, cel din vânzările către D2, dacă continuă să
vândă firmei R. Dată fiind această alternativă, firma D1 a decis că nu merită să
invadeze teritoriul firmei D2.
Dacă firma D1 era într-adevăr constrânsă de capacitatea sa, atunci
acesta ar fi motivul bun pentru refuzul de a-i furniza motoare firmei R. Dar
alte informaŃii ale cazului indică o altă situaŃie. Firma D1 ştia cu siguranŃă care
este capacitatea sa de producŃie înainte de a se înŃelege cu firma R. Dacă
atunci credea că poate să furnizeze aceste motoare, ne face să înŃelegem că
scuza sa nu este adevărată. Mai mult decât atât, este important de studiat
momentul deciziei de a nu livra firmei R, care a fost luată după reacŃia adversă
a firmei D2.
În cele din urmă, constatăm că ambele firme D1 şi D2, au conspirat cu
siguranŃă pentru a înlătura concurenŃa de pe piaŃă în domeniul motoarelor
pentru gatere.
Firma D2 a încercat, de asemenea, să împiedice pătrunderea pe piaŃa sa
a firmei D1 prin metode anticoncurenŃiale.

=Problema nr.6=
* Puncte de plecare
Presupunem că pe teritoriul Ńării noastre se află cinci distribuitori
(comercianŃi cu ridicata) de echipament chirurgical şi medical, respectiv E1,
E2, E3, E4 şi E5. Aceste firme vând (distribuie) o mare varietate de produse,
de la produse simple, precum soluŃii saline şi ser fiziologic, până la produse
mai sofisticate ca echipament stomatologic şi chirurgical. În cele mai multe
cazuri, aceste firme nu distribuie produse farmaceutice. Unele din aceste
produse medicale şi chirurgicale sunt produse în Ńară iar altele sunt produse în
străinătate şi importate de aceste firme.
Cei mai mari vânzători (distribuitori), E1 şi E2, anunŃă planul lor de a
fuziona într-o singură reŃea de distribuŃie. Astfel, E1 deŃine 40 % din vânzările
309
de produse medicale şi dentare din Ńară iar E2 deŃine 30 % din total. Celelalte
firme au fiecare o parte de 10 % din total.
La început, E1 vindea în regiunea estică a Ńării, E2 în cea vestică, iar
amândouă distribuie acum şi în regiunea centrală a Ńării.
* AfirmaŃie
CâŃiva dintre clienŃii firmelor E1 şi E2 din centru Ńării au indicat
AutorităŃii pentru concurenŃă că nu sunt foarte fericiŃi de această fuziune
propusă. Ei cred că dacă fuziunea este permisă, atunci opŃiunile lor vor fi
limitate drastic. În acelaşi timp, nici unul din clienŃii firmelor E1 şi E2 din
celelalte regiuni ale Ńării nu s-a plâns.
Când Autoritatea pentru concurenŃă i-a contactat pe concurenŃii
firmelor E1 şi E2, au arătat că fuziunea nu era dăunătoare pentru ei. Totodată ,
ei au asigurat Autoritatea pentru concurenŃă că dacă firma rezultată din fuziune
va încerca să crească preŃurile, ei vor fi foarte bucuroşi să vândă acelor clienŃi
cu un preŃ mai mic.
* Întrebările care se pun:
– DescrieŃi cum aŃi proceda pentru a determina produsul relevant şi
piaŃa geografică?
– Faptul că fuziunea se face între doi distribuitori (vânzători) şi nu între
doi producători v-ar influenŃa în analiza dvs.?
– Ar conta pentru analiza dvs. faptul că unul din cei doi distribuitori,
E1 şi E2, ar argumenta că fuziunea i-ar face mai eficienŃi?
* Detalii asupra cazului
După mai multe investigaŃii făcute de către Autoritatea pentru
concurenŃă, se descoperă că numai E1 şi E2, dintre toate cinci firmele care
distribuie aparatură medicală, au expertiza necesară instalării şi întreŃinerii
unor aparate chirurgicale şi de diagnosticare sofisticate. De fapt, celelalte trei
firme nu distribuie deloc unele dintre aceste aparate.
De asemenea, se descoperă că firmele E3, E4 şi E5 distribuie în
regiunile: estică, centrală şi respectiv vestică. Aceste firme funcŃionează la
capacitatea maximă şi le-ar fi imposibil să-şi crească capacitatea folosind
infrastructura prezentă.
* Următoarele întrebări care se pun:
– Cum afectează informaŃia despre expertiza tehnică, analiza dvs.?
– Cum afectează informaŃia despre incapacitatea concurenŃei de a
creşte volumul de afaceri, analiza dvs.?
– Ce alte informaŃii aŃi dori să primiŃi?
* DiscuŃii asupra cazului
PiaŃa relevantă a produsului poate fi distribuŃia de produse medicale şi
chirurgicale. Ea poate fi de asemenea, definită ca fiind distribuŃia unei
categorii mai largi de produse, incluzând şi produsele farmaceutice. Asta
depinde foarte mult de expertiza care este necesară pentru distribuŃia acestui
tip de produse şi de nevoia de a investi un capital specific produselor
310
respective. O analiză detaliată este necesară şi ea trebuie să includă şi
perspectiva clienŃilor (spitale şi clinici) asupra unei eventuale reŃele de
distribuŃie alternative.
Din punct de vedere geografic, piaŃa este de asemenea, incertă,
conform informaŃiilor de până acum. Ea poate fi România în întregime sau
poate fi numai o anumită regiune. Dacă o firmă care operează în regiunea
estică a Ńării, are greutăŃi în extinderea reŃelei sale de distribuŃie în partea
centrală a Ńării, atunci acesta este un indiciu foarte clar despre existenŃa unei
pieŃe regionale.
Acesta ar fi cazul dacă fiecare regiune ar avea regulamente proprii
privind distribuŃia acestui tip de produse. Dacă în fiecare regiune, conducerea
locală cere permise şi autorizaŃii speciale, acesta ar fi, de asemenea, un indiciu
pentru existenŃa unei pieŃe regionale (conform legislaŃiei româneşti, nu este
cazul). În această situaŃie se impune respectarea prevederilor art. 6 din Legea
nr. 21/1996 modificată, privind concentrările.
Totuşi, dacă piaŃa este într-adevăr regională, atunci firmele E1 şi E2 nu
concurează una cu cealaltă în regiunile estică şi vestică. Asta înseamnă că
fuziunea nu ar implica o schimbare în pieŃele din aceste regiuni. Dar dacă se
constată că este probabil ca firmele E1 şi E2 să înceapă să distribuie, în viitor,
în regiuni în care nu distribuie acum, acesta este într-adevăr un motiv de
îngrijorare.
În general, o firmă de distribuŃie este mult mai uşor de pornit decât o
firmă de producŃie de o mărime comparabilă. Capitalul şi echipamentul
necesar sunt de cele mai multe ori, mici. Mai mult decât atât, producătorii
mărfii distribuite au interes să se asigure că produsele lor sunt vândute în mod
eficient şi, deci, facilitează demararea unei firme de comercializare. Dar ca în
toate cazurile, specificul respectiv este foarte important. În anumite situaŃii,
este posibil ca demararea unei activităŃi de comercializare (distribuŃie) să fie
dificilă.
Firmele cred că este benefic să fuzioneze între ele pentru a creşte
eficienŃa sau pentru a câştiga o anumită formă de putere pe piaŃă. Fuziunile
duc deseori la câştiguri în eficienŃă. Spre exemplu, două firme care au două
trăsături diferite, găsesc mai uşor să fuzioneze şi astfel să unească aceste
trăsături, decât să încerce fiecare să câştige cealaltă trăsătură pe care nu o are.
Cu certitudine că oricărei probe care ar arăta că fuziunea duce la creşterea
eficienŃei trebuie să îi fie acordată toată atenŃia. (Creşterea eficienŃei, rezultată
din fuziuni – fără notificare – în condiŃiile respectării unor plafoane valorice,
este permisă de legislaŃia concurenŃei din România).
Peste un anumit plafon valoric, datorită faptului că eficienŃa este greu
de cuantificat, cea mai potrivită arie de investigaŃii pentru Autoritatea pentru
concurenŃă este să încerce să determine dacă fuziunea va duce la exercitarea
unei puteri de monopol sau dacă există probabilitatea unei înŃelegeri între

311
parteneri. Dacă nu se poate dovedi nici unul din aceste fapte, atunci se poate
concluziona că fuziunea se datorează unei dorinŃe de creştere a eficienŃei.
Faptul că doar firmele E1 şi E2 au expertiza necesară în distribuirea
echipamentelor sofisticate de chirurgie este o dovadă puternică că piaŃa pentru
un produs nu este echipamentul medical/chirurgical ca un întreg.
Echipamentul de înaltă tehnologie trebuie să fie considerat ca o altă piaŃă în
analiză. Asta implică faptul că, fără deosebire de regiune, consumatorii acestor
produse vor avea de-a face cu un monopol după fuziune.
Chiar dacă firma rezultată din fuziune va deveni un monopol pe piaŃa
echipamentelor de înaltă tehnologie, ele vor avea concurenŃi pe piaŃa altor
produse medicale/chirurgicale.
Faptul că celelalte firme comerciale (distribuitoare) nu sunt capabile să
se extindă uşor, înseamnă că firmele fuzionate vor putea să crească preŃurile
scăzând oferta, fără a se teme că ceilalŃi distribuitori vor interveni, furându-le
piaŃa.
Un factor care trebuie luat în seamă în această analiză este uşurinŃa cu
care alte firme (posibile distribuitoare de alte produse) ar putea începe
vânzarea echipamentelor medicale/chirurgicale fără ca acest lucru să necesite
o investiŃie mare în echipament. Cu alte cuvinte, dacă este posibil pentru alte
firme să intre pe această piaŃă şi apoi, dacă se dovedeşte neprofitabil pentru
ele, să se poată retrage cu aceeaşi uşurinŃă, atunci asta duce la creşterea
probabilităŃii ca aceste firme să facă acest pas.
Scopul acestui tip de analiză nu este numai de a arunca o privire asupra
structurii trecute şi actuale a pieŃei, ci şi o încercare de a defini mediul
concurenŃial în viitor. Spre exemplu, dacă E4 şi E5 sunt nişte distribuitori nou
intraŃi în piaŃa aceasta şi care au avut succes, atunci acest amănunt este
important. Dacă se dovedeşte că producătorii străini de echipament de înaltă
tehnologie au deschis propriile lor compartimente de vânzări pe plan local,
atunci deducem că piaŃa se schimbă, iar acesta este un amănunt important.
Cu toate acestea, toate informaŃiile disponibile indică faptul că această
fuziune se va înfăptui, dar, din păcate va dăuna concurenŃei, iar analiza poate
continua.

=Problema nr.7=
* Puncte de plecare
Se consideră că în România există patru firme producătoare de
chibrituri, respectiv: H1, H2, H3 şi H4. Primele două firme (H1 şi H2) sunt
cele mai mari şi produc aproximativ 68 % din chibriturile vândute în Ńară.
Vânzările firmelor H1 şi H2 sunt aproximativ egale, iar H3 şi H4 deŃin restul
de 32 % din piaŃă.
Chibriturile sunt fabricate în diverse locuri din Ńară şi apoi sunt
transportate în toate zonele din Ńară cu camioanele. Costul cu transportul este
312
mic în comparaŃie cu costul total de producŃie. Toate firmele, în mod
tradiŃional distribuie la miile de unităŃi de desfacere cu amănuntul din toată
Ńara. Multe din acestea sunt băcănii situate în fiecare comunitate.
Firmele H3 şi H4 anunŃă planurile lor de a fuziona în viitorul apropiat.
*Autoritatea pentru concurenŃă
Fuziunea firmelor H3 şi H4 poate să aibă loc, fără o notificare în
prealabil la Autoritatea pentru concurenŃă (conform legislaŃiei), cu respectarea
unor criterii şi a unui plafon valoric. În cazul în care Autoritatea pentru
concurenŃă începe o investigaŃie în acest sens, cere comentarii din partea
celorlalŃi producători precum şi din partea câtorva dintre unităŃile de desfacere
care vând produsele firmelor H3 şi H4. Din fericire, concurenŃii asigură
Autoritatea pentru concurenŃă că fuziunea nu este un motiv de îngrijorare. În
acelaşi timp, nici unităŃile de desfacere nu au nimic împotriva acestei fuziuni,
pentru că chibriturile sunt doar o mică parte din vânzările lor.
* Întrebările care se pun:
– Care sunt produsul relevant şi piaŃa geografică? Brichetele costând
mai mult decât chibriturile, nu ar trebui scoase din analiza pieŃei produsului
relevant?
– Dacă nu există nici o plângere din partea concurenŃilor (H1 şi H2) şi
a consumatorilor, trebuie oare ca Autoritatea pentru concurenŃă să cheltuiască
importante resurse investigând această fuziune care pare să fie legală?
– Dacă în loc de un bun de larg consum era vorba de un produs
industrial, cum v-aŃi modifica răspunsul la întrebarea precedentă?
* Detalii asupra cazului
Date fiind informaŃiile iniŃiale ale cazului, Autoritatea pentru
concurenŃă decide să investigheze mai în amănunŃime. TradiŃional, aceste
firme îşi anunŃau schimbările de preŃ cu o săptămână înainte. Orice schimbare
de preŃ anunŃată de o firmă era imediat urmată de celelalte.
Privind aceste schimbări de preŃ pentru ultimii patru ani, Autoritatea
pentru concurenŃă descoperă că preŃurile au fost relativ stabile pentru o
perioadă lungă de timp. Au existat unele creşteri de preŃuri în această perioadă,
dar ele au fost mici în valoare absolută. PreŃurile arată, de asemenea, că în
câteva ocazii, preŃurile anunŃate au scăzut substanŃial pentru perioade de două,
trei săptămâni, înainte de a reveni la valoarea de dinainte de reducere.
Brichetele nu sunt produse în Ńară. Ele sunt importate şi constituie
subiectul unor taxe vamale mari. Nu există nici un alt substituent apropiat
pentru chibrituri.
* Următoarele întrebări care se pun:
– Date fiind aceste fapte, aŃi recomanda ca Autoritatea pentru
concurenŃă să oprească această fuziune? Cum aŃi explica politica de preŃuri a
acestor firme?
– Există vreun factor în domeniul acesta, aşa cum a fost descris, care ar
facilita un comportament al acestor firme?
313
 – Dacă se descoperă mai târziu că H4 a vândut în mai multe ocazii sub
preŃul anunŃat unui număr de clienŃi, cum aŃi comenta acest lucru în teoria
dvs.?
* DiscuŃii asupra cazului
Produsul relevant poate fi reprezentat de chibrituri sau poate fi
reprezentat de toate micile ustensile de aprins focul, ceea ce ar include şi
brichetele. Chiar dacă o cutie de chibrituri costă mai puŃin decât o brichetă,
faptul că bricheta se poate refolosi o poate face un bun substituent, în ciuda
diferenŃei de preŃ. Nu este necesar ca produsele să arate la fel. Simplul fapt că
există clienŃi care ar înceta să cumpere unul din produse şi ar începe să-l
cumpere pe celălalt în cazul unei schimbări de preŃ, le face pe amândouă să fie
în aceeaşi piaŃă.
Faptul că, competitorii nu se plâng, înseamnă că nu trebuie făcut un
caz din acest lucru, dar faptul că nici clienŃii nu se plâng, acest lucru trebuie
luat în seamă. Este important să se ştie ce gândesc clienŃii. Ei nu spun că
preŃurile nu vor creşte. Ei spun doar că o creştere a preŃului nu îi va afecta
pentru că vânzarea chibriturilor este doar o mică parte din vânzările pe care le
fac.
Există mulŃi clienŃi, fiecare foarte mic. Chiar dacă firmele producătoare
de chibrituri se hotărăsc să crească preŃurile peste nivelul stabilit de
concurenŃă, impactul asupra fiecărui client nu poate fi decât foarte mic, cu
toate că impactul asupra societăŃii în general poate fi foarte mare.
Consumatorii industriali sunt de obicei mai mari şi mai sofisticaŃi în
practicile de cumpărare. De aceea, dacă aceşti consumatori ar fi indicat o lipsă
de îngrijorare faŃă de fuziune, atunci Autoritatea pentru concurenŃă ar fi trebuit
să dea acestei informaŃii mai multă importanŃă în analiză decât în prezentul
caz.
Conform informaŃiilor culese, Autoritatea pentru concurenŃă ar putea
să decidă o împotrivire a fuzionării celor două firme H3 şi H4.
Politica de preŃuri indică faptul că aceste firme s-au înŃeles să
stabilească preŃuri comune. AnunŃând preŃurile în avans, asta dădea timp
pentru schimbul de informaŃii cu privire la preŃuri.
Chiar dacă firmele măresc preŃurile cu foarte puŃin în termeni absoluŃi,
creşterea poate fi de fapt considerabilă în procente, pentru că preŃul produsului
este foarte mic. Mai mult decât atât, perioadele de scădere a preŃului par foarte
mult a fi un război împotriva unui concurent care nu respectă preŃul stabilit.
Sunt trei componente importante ale unei înŃelegeri între concurenŃi
pentru a ridica preŃurile sau a limita oferta:
– ei trebuie să fie de acord în detaliile importante ... cum ar fi: preŃul,
oferta, împărŃirea geografică;
– ei trebuie să poată detecta orice încălcare a înŃelegerii;
şi în fine,

314
 – ei trebuie să poată să îl pedepsească pe cel care a încălcat înŃelegerea,
aceasta se poate face sub forma unui război al preŃurilor.
ToŃi factorii de mai jos facilitează comportamentul coordonat al
firmelor în acest domeniu:
– există un număr mic de concurenŃi;
– produsul este omogen. Produsele tuturor firmelor sunt identice sau
foarte similare;
– rata inovaŃiilor tehnologice este foarte mică în acest domeniu;
– mulŃi consumatori mici;
– există o probabilitate mare de vânzări repetate;
– cererile individuale sunt frecvente şi mici în raport cu cererea totală;
– informaŃiile despre preŃuri sunt foarte accesibile.
Faptul că H4 era firma care devia cel mai des de la preŃul
comun, înseamnă că prin fuzionare, H3 încearcă să elimine sursa de
instabilitate în acest fel.

=Problema nr.8=
(concentrarea economică)
Prin Decizia (nr. 45/08.10.2007) Consiliului ConcurenŃei privind
notificarea concentrării economice, s-a realizat dobândirea controlului
indirect asupra Băncii CR Firenze SA de către Intensa Sanpaolo SpA, ca
urmare a achiziŃionării controlului direct asupra Cassa Risparimo Di Firenze
SpA.
Consiliul ConcurenŃei, în baza actelor normative în vigoare şi a Notei
Comisiei (din cadrul Consiliului ConcurenŃei) pentru domeniul fuziuni şi
antitrust s-a declanşat investigaŃia privind opereŃiunea de concentrare
economică care a avut loc prin dobândirea controlului indirect asupra Băncii
CR Firenze România SA de către Intensa Saopaolo SpA, datorită preluării
controlului direct asupra Cassa Di Risparimo Di Firenze SpA – acŃionar
majoritar al Băncii CR Firenze România SA, Intensa Sanpaolo SpA, prin
intermediul Sanpaolo IMI Internazionale SpA, care deŃine pachetul de control
la Sanpaolo IMI Bank România SA.
Controlul asupra Băncii CR Firenze SpA este dobândit prin
intermediul Contractului de schimb de acŃiuni şi acord intersocietar din data de
26 iulie 2007, în baza căruia Intesa Sanpaolo dobândeşte (…) acŃiuni ale
acestei bănci, reprezentând 40,324 % din capitalul social. Aceste acŃiuni se
adaugă celor deŃinute deja de Intesa Sanpaolo SpA, astfel încât ulterior acestei
operaŃiuni, procentul deŃinut va fi de 58,889 % din capitalul social al Băncii
CR Firenze SpA. Anterior încheierii contractului de schimb de acŃiuni,
controlu asupra Băncii CR Firenze SpA era deŃinut de acŃionarul majoritar al
acesteia – Ente Cassa Di Risparimo Di Firenze. După ce acest contract îşi va fi
produs efectele, Intesa Sanpaolo SpA va deŃine controlul direct asupra Băncii
315
CR Firenze SpA şi implicit controlul indirect asupra Băncii CR Firenze
România SA.
* AgenŃii economici implicaŃi în operaŃiunea de concentrare economică
furnizează produse şi servicii bancare. În particular, agenŃii economici
implicaŃi realizează următoarele activităŃi: acceptarea de depozite,
contractarea de credite, operaŃiuni de factoring şi scontarea efectelor de
comerŃ, emiterea şi gestionarea instrumentelor de plată şi credit, plăŃi şi
decontări, transferuri de fonduri, emiterea de garanŃii şi asumarea de
angajamente, tranzacŃii în cont propriu sau în contul clienŃilor cu instrumente
monetare negociabile (valută, instrumente financiare derivate, metale
preŃioase, obiecte confecŃionate din acestea, pietre preŃioase), administrarea de
portofolii ale clienŃilor în numele şi pe riscul acestora, închirierea de casete de
siguranŃă, cosultanŃă financiar-bancară;
* OperaŃiunea prin care Intesa Sanpaolo SpA dobândeşte controlul
indirect asupra Băncii CR Firenze România SA, ca urmare a achiziŃionării
controlului direct asupra Cassa Di Risparimo Di Firenze Spa, constituie o
concentrare economică în sensul prevederilor Legii concurenŃei nr. 21/1996,
republicată;
* Din informaŃiile privind operaŃiunea în discuŃie, furnizate în
Formularul de notificare, rezultă că cifrele de afaceri realizate de agenŃii
economici implicaŃi în operaŃiunea de concentrare economică, în anul 2006,
îndeplinesc condiŃiile de minimus prevăzute de art. 14 din lege. Concentrarea
economică în cauză nu este o operaŃiune de dimensiune comunitară în sensul
Regulamentului (CE) nr.139/2004 privind controlul concentrărilor economice;
* Pentru operaŃiunea de concentrare economică notificată, piaŃa
relevantă este piaŃa pe care activează societatea achiziŃionată – Banca CR
Firenze România SA, respectiv piaŃa românească a produselor şi serviciilor
bancare. Pe această piaŃă, Banca CR Firenze România deŃine o cotă de piaŃă
mai mică de 1 %. Grupul din care face parte societatea achizitoare Intesa
Sanpaolo SpA este prezent pe piaŃa românească a produselor şi servicilor
bancare prin Sanpaolo IMI Bank România care, la rândul său, deŃine o cotă de
piaŃă mai mică de 1 %;
* Prin operaŃiunea de concentrare economică în discuŃie nu se crează
sau consolidează o poziŃie dominantă pe piaŃa relevantă, deci nu se pune
problema unei afectări semnificative a concurenŃei prin operaŃiunea de
concentrare economică notificată;
* În temeiul art. 21 (2) din Legea concurenŃei nr. 21/1996, republicată
şi al art. 8 (10) lit. b) din Regulamentul de organizare, funcŃionare şi
procedură al Consiliului ConcurenŃei, s-a autorizat concentrarea
economică (prin Decizia nr. 45) realizată prin dobândirea controlului indirect
asupra Băncii CR Firenze România SA de către Intesa Sanpaolo SpA, ca
urmare a achiziŃionării controlului direct asupra Cassa Di Risparimo Di
Firenze SpA constatându-se că, deşi operaŃiunea cade sub incidenŃa legii, nu
316
există îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurenŃial
normal.
* Intesa Sanpaolo SpA este obligată, coform prevederilor art. 32 (2)
din Legea concurenŃei nr. 21/1996, republicată, să plătească taxa de autorizare
a concentrării economice notificate.
* Taxa de autorizare se calculează pe baza cifrei de afaceri stabilită
conform prevederilor art. 65 din Legea concurenŃei nr. 21/1996, republicată,
precum şi InstrucŃiunilor cu privire la calculul taxei de autorizarea
concentrărilor economice.
* Decizia Consiliului ConcurenŃei poate fi atacată la Curtea de Apel
Bucureşti, SecŃia Contencios Administrativ şi fiscal, în termen de 30 de zile de
la comunicare.

* Bibliografie selectivă:

– Beju, V., „PreŃuri”, Ed. Economică, Bucureşti,2000;

– Flaukner, D. şi Bowman, C., „Elemente de strategie concurenŃială”, trad. R.
Aron şi I. Aron, Ed. Teora, Bucureşti, 2000;
– Gavrilă, I. şi Gavrilă, T., „Competitivitate şi mediu concurenŃial”, Ed.
Economică, Bucureşti, 2008;
– Grigoriu, Beatrice A. şi Ştefan Tudorel, Tratatele Uniunii Europene, Editura
Hamangiu, Bucureşti, 2007;
– Khemani, R.S, şi Shapiro, D.M., „Glosar de termeni economici ai organizării
industriale, politicii şi legii concurenŃei”, M.E.F. (– traducere,
Departamentul pentru PreŃuri şi ProtecŃia ConcurenŃei),
Bucureşti, 1995;
– Kotler, Ph., „Managementul marketingului”, ediŃia a IV-a, Ed. Teora,
Bucureşti, 2006;
– Moga, I., „PreŃuri prin concurenŃă. ConcurenŃa prin preŃuri”, Ed. Continent,
Sibiu, 2004;
– Moşteanu, T. (coordonator), „PreŃuri şi concurenŃă”, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1997; „PreŃuri şi concurenŃă” , Ed.
Universitară, Bucureşti, 2006;
– Moşteanu, T., Alexandru, F., Cataramă, D., „ConcurenŃa economică şi
integrarea europeană”, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti,
2006;
– Moşteanu, T., Purcărea, T., „ConcurenŃa – ghidul afacerilor performante”,
Ed. Economică, Bucureşti, 1999;
– Nagle, Thomas T. şi Hogan, John E. „Strategia şi tactica stabilirii preŃurilor”,
trad. Raluca Andrei, Ed. Brandbuilders Grup, Bucureşti, 2008;

317
– Popescu, C., Ciucur, D., Morega, D. I., „Microeconomia concurenŃială”, Ed.
Economică, Bucureşti, 1999;
– Porter, M., „Avantajul concurenŃial”, Ed. Teora, Bucureşti, 2001; „Despre
concurenŃă”, trad. Dan Criste, Ed. Meteor Press Business,
Bucureşti 2008;
– Prisecariu, P. (coordonator), „Politici comune ale Uniunii Europene”,
Editura Economică, Bucureşti, 2004;
– *** Legea concurenŃei nr. 21/1996, modificată şi completată prin O.U.G. nr.
121/2003, aprobată prin Legea nr. 184/17.05.2004, publicată în
.M.O. nr. 461/24.05.2004 şi prin Legea nr. 538/25.11.2004,
publicată în M.O. nr. 1130 din 30.11.2004.
– *** Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003 privind implementarea
regulilor de concurenŃă prevăzute în articolele 81 şi 82 ale
Tratatului de la Roma (CE), regulament intrat în vigoare la 1
mai 2004;
– *** Legea ajutorului de stat, O.U.G. nr. 117/21.12.2006 privind procedurile
naŃionale în domeniul ajutorului de stat, publicată în M.O. nr.
1042/28.12.2006, aprobată prin Legea nr. 137/2007;
– Alte surse de inspiraŃie: site – ul www.competition.ro Consiliul
ConcurenŃei – România, Rapoartele de activitate ale Consiliului
ConcurenŃei pe perioada 1997 – 2008, Buletine informative.
– Autoritatea pentru concurenŃă, în cazul României, ar însemna Consiliul
ConcurenŃei – la nivel central şi Inspectoratele judeŃene pentru
concurenŃă – la nivel teritorial.

318
 CUPRINS

PrefaŃă ......................................................................................................3

Capitolul I
1. PREłUL..............................................................................................5
* Obiectivele capitolului ......................................................................5
* Rezumatul pe scurt al capitolului.......................................................5
* Cuvinte cheie ....................................................................................5
* ConŃinutul capitolului........................................................................8
1.1. PreŃul, pârghie importantă a actului decizional al firmei în
condiŃii de concurenŃă.................................................................9
1.1.1. Conceptul de preŃ în economia de piaŃă contemporană.........9
1.1.2. FuncŃiile preŃurilor ..............................................................13
1.1.3. Sistemul preŃurilor şi tarifelor în România...........................16
1.1.3.1.Tarifele, parte componentă a sistemului de preŃuri...18
* Elementele de fundamentare şi stabilire a tarifelor..20
1.1.3.2. Sistemul tarifelor din Ńara noastră ...........................21
1.1.4. Categoriile de preŃuri şi structura lor în economia
concurenŃială românească ....................................................27
1.1.5. Formele preŃurilor şi tarifelor ..............................................33
1.1.6. RelaŃiile dintre preŃuri .........................................................36
* RelaŃia dintre cost şi preŃ .....................................................38
1.2. Determinarea (formarea) preŃului în diferite condiŃii de
concurenŃă...................................................................................40
1.2.1. Efectele modificării cererii şi ofertei asupra preŃului de
echilibru ..............................................................................43
1.2.2. Determinarea (formarea) preŃului de echilibru în timp .........48
1.3. Strategii de preŃuri din perspectiva economiei de piaŃă
concurenŃiale din Ńara noastră....................................................50
1.3.1. ConŃinutul şi elementele caracteristice strategiilor de
preŃuri..................................................................................50
1.3.2. Strategiile de preŃuri orientate după costuri..........................54
1.3.3. Strategiile de preŃuri orientate după cerere...........................57
1.3.4. Strategiile de preŃuri orientate după concurenŃă ...................59
1.3.5. Strategiile de preŃuri orientate după calitate .........................62
1.3.6. Alegerea metodei de stabilire (fixare) a preŃului ..................64
1.3.7. Strategiile preŃurilor pentru gamele de produse....................69
1.3.8. Strategia firmei pentru a fi competitivă................................71

319
 1.3.9. Strategii de preŃuri şi tehnici de vânzare practicate de
firmele mici şi mijlocii din România ....................................76
1.4. PreŃul, instrument al practicilor anticoncurenŃiale în economia
românească..................................................................................79
1.4.1. Stabilirea concertată a preŃurilor, formă gravă de încălcare a
principiilor concurenŃei corecte............................................79
1.4.2. PreŃurile de revânzare în practicile comerciale.....................83
1.4.3. PreŃurile de ruinare..............................................................85
* Puterea de piaŃă ...................................................................88
* Analiza raportului preŃ/cost .................................................91
1.4.4. PreŃurile de discriminare......................................................96
1.4.5. PreŃurile de dumping şi replica antidumpingului..................99
– Reguli ale antidumpingului – un remediu al politicilor
guvernelor care distorsionează piaŃa prin dumping...............101
– Reguli ale antidumpingului – un remediu al firmelor
producătoare dezavantajate de diferenŃele cheie în sistemul
economic naŃional................................................................105
1.4.6. Practici anticoncurenŃiale ale firmelor româneşti. PoziŃia
dominantă pe piaŃă, identificare şi abuz................................107
* PiaŃa relevantă......................................................................109
* Abuzul de poziŃie dominantă ................................................117
1.4.7. ProtecŃia consumatorilor faŃă de posibilele practici
anticoncurenŃiale pe piaŃa românească .................................119
1.5. ParticularităŃi ale determinării (formării) preŃurilor în unele
ramuri ale economiei ..................................................................121
1.5.1. ParticularităŃi ale formării preŃurilor produselor agricole .....121
1.5.2. ParticularităŃi ale formării preŃurilor în construcŃii – montaj 126
1.5.2.1. PreŃurile de deviz....................................................129
* Metodologia de elaborare a devizului general pentru
obiectivele de investiŃii...........................................131
1.5.3. ParticularităŃi ale formării preŃurilor şi tarifelor în turism.....134
1.5.3.1. ParticularităŃi ale formării preŃurilor în alimentaŃia
publică ...................................................................135
1.5.3.2. ParticularităŃi ale formării tarifelor în transporturile
turistice ..................................................................139
1.5.3.3. ParticularităŃi ale formării tarifelor de cazare ..........141
1.5.4.PreŃurile în cadrul schimburilor economice internaŃionale ....143
1.5.4.1. ConŃinutul preŃurilor externe ..................................143
1.5.4.2. PreŃurile în cadrul schimburilor internaŃionale ale
României................................................................144
1.5.4.3. Stabilirea preŃurilor produselor exportate şi
importate ................................................................148
* PreŃurile produselor exportate.................................148
320
 * PreŃurile produselor importate ................................154
1.5.5. Sistemul informaŃional al nivelului şi evoluŃiei preŃurilor .......155
1.5.5.1. ConŃinutul sistemului informaŃional modern al
preŃurilor ................................................................155
1.5.5.2. Calculul indicatorilor sistemului informaŃional al
preŃurilor ................................................................157
* Metode de calcul al indicilor de preŃ.......................157
* Calculul indicatorilor subsistemului informaŃional al
preŃurilor cu ridicata ...............................................161
* Calculul indicelui general al preŃurilor cu amănuntul
şi al tarifelor serviciilor pentru populaŃie ................162
1.5.5.2.1. Calculul indicelui general al preŃurilor şi
tarifelor de consum în Ńara noastră..................168
1.6. Rolul preŃului în evaluarea economică şi financiară a firmei....174
1.6.1. Conceptul, necesitatea şi esenŃa evaluării ............................174
1.6.2. Valoarea şi preŃul. Diferite tipuri de valori folosite în
evaluare ...............................................................................178
* Întrebări recapitulative ......................................................................181
* Propuneri de referate şi studii de caz .................................................181
* Teste de evaluare sau autoevaluare. Probleme rezolvate ..................182
* Bibliografie selectivă.........................................................................195

Capitolul II

2. CONCURENłA..................................................................................197
* Obiectivele capitolului ......................................................................197
* Rezumatul pe scurt al capitolului.......................................................197
* Cuvinte cheie ....................................................................................198
* Prezentarea pe scurt a cuvintelor cheie ..............................................199
* ConŃinutul capitolului........................................................................207
2.1. ConcurenŃa, un concept dinamic ................................................207
2.1.1. Concepul de concurenŃă, subiect de analiză în teoria
economică ...........................................................................207
2.1.2. Viziunea clasică şi neoclasică asupra concurenŃei................211
2.1.3. ConcurenŃa, componentă intrinsecă esenŃială a economiei ...217
2.2. ConcurenŃa economică în viziunea abordării strategiilor şi
comportamentelor operatorilor pieŃei........................................221
2.2.1. Obiectivele concurenŃei economice .....................................221
2.2.2. FuncŃiile concurenŃei economice .........................................224
2.2.3. Tipuri ale concurenŃei economice ........................................226
2.2.4. Strategii concurenŃiale.........................................................229

321
 2.2.5. Necesitatea intervenŃiei statului în realizarea protecŃiei
concurenŃei economice.........................................................236
* Impactul ajutoarelor de stat asupra concurenŃei ...................240
2.3. Mediul concurenŃial românesc....................................................240
2.3.1. Autoritatea concurenŃei, element determinant al creării
structurii economice de piaŃă din Ńara noastră.......................240
2.3.2. Caracterizare generală a mediului concurenŃial....................241
* RestricŃiile prevăzute de Legea concurenŃei .........................251
2.3.3. Mediul concurenŃial normal şi rolul acestuia în echilibrarea
pieŃei prin intermediul preŃurilor ..........................................253
2.4. ConcurenŃa în perimetrul politicii economice ............................259
2.4.1. Principii şi norme ale politicii concurenŃei...........................259
2.4.2. Rolul „motor” al concurenŃei în economia de piaŃă..............262
2.4.3. Reglarea forŃelor pieŃei cu ajutorul concurenŃei ...................266
2.4.4. Factori cu efect negativ asupra concurenŃei .........................267
2.4.5. InfluenŃa concurenŃei asupra preŃurilor ................................269
2.4.6. Locul iniŃiatorului de preŃ pe piaŃa concurenŃială .................270
2.4.7. Politicile internaŃionale anticoncurenŃiale ............................271
2.4.8. RelaŃia dintre concurenŃă şi politica comercială ...................273
2.4.9. Politicile de performanŃă economică....................................275
2.4.10. Politica concurenŃei în Uniunea Europeană........................279
* Procedura comunitară cu privire la fuziuni ......................292
2.4.11. Politica concurenŃei în S.U.A. ...........................................294
* Întrebări recapitulative ......................................................................297
* Propuneri de referate şi studii de caz .................................................297
* Teste de evaluare şi de autoevaluare. Probleme rezolvate ................298
* Bibliografie selectivă.........................................................................317

322