Economia Serviciilor PDF

E CONOMI A SE RVI CIIL OR –
COM PONE NTĂ A SI ST EM UL UI

ŞTI I Nł EL OR E CONOMI CE
3
CUPRINS
CUVÂNT ÎNAINTE ............................................................................ 5
CAPITOLUL 1. ECONOMIA SERVICIILOR –
COMPONENTĂ A SISTEMULUI ŞTIINłELOR
ECONOMICE........................................................................ 9
1.1. ConsideraŃii privind teoria şi practica serviciilor ........................ 9
1.2. Categoria economică de "serviciu" ........................................... 13
1.3. Subiectivitatea conceptualizării serviciilor; caracteristicile
serviciilor ................................................................................. 15
Întrebări recapitulative ..................................................................... 29
Teste grilă pentru autoevaluare ........................................................ 30
CAPITOLUL 2. TIPOLOGIA SERVICIILOR............................... 32
2.1. ImportanŃa teoretică şi oportunitatea practică a clasificării
serviciilor ................................................................................. 33
2.2. ModalităŃi de clasificare a serviciilor ........................................ 37
2.3. Progresul tehnic şi serviciile ..................................................... 47
Întrebări recapitulative ..................................................................... 48
Teste grilă pentru autoevaluare ........................................................ 49
CAPITOLUL 3. PIAłA SERVICIILOR.......................................... 51
3.1. PiaŃa serviciilor – formă concretă de existenŃă a relaŃiilor de
schimb: conŃinut şi particularităŃi............................................. 52
3.2. Oferta şi producŃia serviciilor.................................................... 59
3.2.1. SemnificaŃia şi caracteristicile ofertei de servicii............ 59
3.2.2. Perspective ale ofertei de servicii.................................... 67
3.2.3. Valoarea adăugată de servicii şi complexitatea
relaŃiilor juridico-economice generate de existenŃa ei...... 74
3.3. Cererea pentru servicii .............................................................. 85
3.3.1. SemnificaŃia şi caracteristicile cererii pentru servicii ..... 85
3.3.2. Factorii cererii pentru servicii ......................................... 89
3.3.3. Metodologia analizei cererii pentru servicii: posibilităŃi
şi dificultăŃi....................................................................... 95
3.4. Tarifele pentru servicii ............................................................ 102
Întrebări recapitulative ................................................................... 110
Teste grilă pentru autoevaluare ...................................................... 111
4 Economia serviciilor
CAPITOLUL 4. SERVICIILE PENTRU AGENłII

ECONOMICI..................................................................... 113
4.1. SemnificaŃia şi complexitatea structurală a serviciilor pentru
agenŃii economici ................................................................... 114
4.2. Principii şi modele de organizare şi localizare a serviciilor
comerciale pentru agenŃii economici...................................... 123
4.3. RealităŃi şi perspective ale serviciilor comerciale prestate
agenŃilor economici................................................................ 132
CAPITOLUL 5. SERVICIILE PENTRU POPULAłIE............... 144
5.1. ConŃinutul şi diversitatea structurală a serviciilor pentru
populaŃie................................................................................. 145
5.2. RealităŃi şi perspective ale serviciilor pentru populaŃie........... 150
5.2.1. Serviciile fără plată destinate populaŃiei ....................... 160
5.2.2. Serviciile cu plată prestate populaŃiei ........................... 165
BIBLIOGRAFIE............................................................................... 175
REZULTATUL TESTULUI GRILĂ PENTRU
AUTOEVALUARE ........................................................... 178
5
CUVÂNT ÎNAINTE
În perioada postbelică, în Ńările dezvoltate – unde gradul

de cultură şi civilizaŃie în masă se situează pe trepte relativ
înalte – s-au obŃinut reale progrese în aprecierea importanŃei
serviciilor, fiind întreprinse şi acŃiuni necesare creării
mecanismului corespunzător pentru a învinge dificultăŃile din
calea dezvoltării acestora.
Una dintre verigile importante ale acestui mecanism este
cercetarea ştiinŃifică şi studiul universitar – preocupări care,
din păcate, în privinŃa serviciilor, încă nu se bucură de un înalt
statut şi de respectul academic meritat. Datorită
subiectivismului lor, asocierile empirice ale serviciilor cu
simplele activităŃi "neproductive" şi restrânse ca dimensiuni
cantitative, fac ca studiile ştiinŃifice analitice să devină, dacă nu
imposibile, oricum destul de rare. Din această cauză, nivelul
actual al cercetării ştiinŃifice şi studiului universitar, ce stă la
baza înŃelegerii fenomenului şi implicaŃiilor serviciilor, este
relativ limitat, deşi situaŃia recentă în această privinŃă este tot
mai mult îmbunătăŃită şi în cazul Ńării noastre.
Nevoia pentru cercetare şi studiu academic, în materie de
servicii, nu se poate nega. TendinŃele în ofertă şi cerere, studiile
de piaŃă, planificarea strategică, problemele şi dificultăŃile,
impacturile sociale, economice şi cele asupra mediului
înconjurător – toate reclamă un serios efort de cercetare, un
responsabil studiu ştiinŃific şi o asimilare prin programe de
pregătire superioară a specialiştilor din domeniul serviciilor. Ele
necesită deci dezvoltarea teoriei şi translaŃia în practică.
Comunitatea oamenilor de ştiinŃă, instituŃiile guvernamentale,

publicul beneficiar al diferitelor servicii şi întreprinzătorii din
această ramură trebuie să devină conştienŃi de importanŃa
acestor studii.
CălăuziŃi de această încredere, autorii acestui manual
universitar, intitulat Economia serviciilor, propun studenŃilor
economişti "înrolaŃi" în procesul de pregătire academică pentru
activităŃi aparŃinătoare sectorului terŃiar, şi nu numai, precum şi
deja întreprinzătorilor de activităŃi prestatoare de servicii, un
ansamblu închegat de subiecte care susŃin împlinirea
obiectivului propus.
În acest sens, pentru a scoate în evidenŃă principiile
fundamentale, tendinŃele principale şi modelele generale de
organizare, localizare şi prestare eficientă a serviciilor pentru
agenŃii economici şi pentru populaŃie, lucrarea – rod al unei
activităŃi de cercetare desfăşurate în ultimii ani – a fost
organizată pe şase capitole: primele două tratând problematica
teoretico-metodologică a serviciilor (conturarea şi dezvoltarea
unei componente distincte a ştiinŃei economice – economia
serviciilor, importanŃa unei standardizări terminologice şi
structurale pentru analizele de specialitate şi facilitarea
comparaŃiilor internaŃionale); al treilea capitol – piaŃa
serviciilor, cel mai extins cantitativ, fiind alocat abordării
complexităŃii raporturilor proprii acestei componente a
economiei de schimb; următoarele două capitole centrându-şi
obiectul analizei pe cele două grupe de existenŃă a serviciilor:
cele pentru agenŃii economici şi cele pentru populaŃie; ultimul
capitol, cum era şi firesc, fiind consacrat importanŃei eficienŃei
economice şi sociale a serviciilor, mai ales astăzi când relaŃiile
economice se desfăşoară într-un cadru concurenŃial fără
menajamente.
7
Suntem perfect conştienŃi că demersul nostru este, prin

forŃa împrejurărilor, incomplet şi perfectibil. Vom fi receptivi la
orice sugestii constructive şi – în măsura posibilităŃilor – vom
încerca să Ńinem seama de ele.
9
CAPITOLUL 1
ECONOMIA SERVICIILOR – COMPONENTĂ A

SISTEMULUI ŞTIINłELOR ECONOMICE
Motto:
"A scrie înseamnă a avea nevoie de alŃii"
Paul Valéry
Obiectivele cursului urmăresc să:

• înŃelegeŃi cauzele ce au determinat omiterea serviciilor din
analiza economică;
• sesizaŃi contribuŃiile şi limitele în abordarea semnificaŃiei
categoriei de "serviciu";
• "inventariaŃi" aporturile individuale ale unor mari
economişti la înŃelegerea serviciilor;
• surprindeŃi primele încercări de structurare a serviciilor;
• explicaŃi sensul actual al noŃiunii de "serviciu";
• definiŃi relaŃia de serviciu şi caracteristicile acesteia;
• comentaŃi înŃelegerea şi structurarea conceptuală în analiza
procesului de prestaŃie a serviciilor;
• sesizaŃi diferenŃele între bunurile obiectuale (fizice) şi
servicii;
• nominalizaŃi caracteristicile serviciilor.
Rezumat: Capitolul sintetizează componentele
principale ale gândirii economice şi practicii serviciilor,
caracteristicile serviciilor şi abordările conceptuale în materie
de „serviciu”.
1.1. ConsideraŃii privind teoria şi practica serviciilor

Teoriile economice tradiŃionale modelează, încă, ideile
privind semnificaŃia şi rolul activităŃilor prestatoare de servicii,
domeniu, din păcate, prea des neglijat de preocupările în
conturarea unui sistem teoretic bine determinat. De aceea,
apreciem noi, ar fi necesar să amintim pe scurt evoluŃia gândirii
economice privind serviciile şi să punem în evidenŃă
contribuŃiile majore în înŃelegerea categoriei de "serviciu", a
complexităŃii relaŃiilor pe care le grupează sectorul terŃiar al
activităŃilor umane.
DiscuŃiile despre servicii ridică întrebarea crucială a
delimitării câmpului ştiinŃei economice, încă puternic
influenŃată de şcoala clasică a secolului al XIX-lea, dominată de
înŃelesul material-palpabil al bogăŃiilor.
Comensurarea bogăŃiilor constituie în mod esenŃial un
motiv important al omiterii activităŃilor prestatoare de servicii
din analizele economice, adesea considerate utile dar
neproductive. Dacă pentru Platon, Aristotel sau sfântul Toma
d'Aquino "serviciile" publice sau cele religioase sunt de esenŃă
superioară, ele nu sunt prin aceasta mai puŃin excluse din sfera
economică, care apare, desigur, necesară dar, de asemenea,
secundară pe scara acŃiunilor umane. De la început serviciilor
le-a fost atribuit un sens negativ, fie ca tot ceea ce nu este
agricultură şi industrie, fie ca activităŃi neproductive şi
imateriale, în acelaşi timp. În orice caz, până la începutul
secolului al XX-lea serviciile n-au constituit decât rareori un
domeniu de studiu specific. Ele au fost, cu toate acestea, adesea
analizate în lipsă şi este deci posibil de a pune în evidenŃă
specificul concepŃiilor marilor economişti în lumina celor spuse
şi a celor nespuse de analizele lor.
11
Una dintre constantele analizei serviciilor a fost

compararea caracteristicilor lor cu cele ale mărfurilor
substanŃiale. Problema materialităŃii i-a interesat deja pe marii
clasici englezi (Adam Smith şi David Ricardo), dar ea a făcut
obiectul unei analize materialiste specifică şi îndelung
dominantă pentru economiştii socialişti ai secolului XX de după
Karl Marx. Analiza marxistă a mărfii, fondată în acelaşi timp pe
valoare de întrebuinŃare (folosinŃă) şi pe materialitate, se află la
baza conceptului de muncă productivă, fundament al economiei
politice. Marfa întruchipează unitatea a două elemente: o
valoare de întrebuinŃare socială (adică, spre deosebire de
producŃia de bunuri pentru autoconsum, o utilitate pentru alte
persoane decât producătorul) şi o valoare de schimb
comensurată prin munca socială cheltuită pentru producerea sa.
Aceste două înŃelesuri valorice sunt necesare pentru
schimbul prin care vânzătorul înstrăinează valoarea sa de
folosinŃă pentru a realiza o valoare de schimb. Totuşi, valoarea
de întrebuinŃare care poate fi schimbată se caracterizează şi prin
materialitate şi deci nu priveşte serviciile.
Într-adevăr, proprietatea determinantă care deosebeşte un
bun substanŃial de un serviciu este materialitatea produsului, în
contextul unei reuniuni a caracteristicilor de durată şi de
transferabilitate. Bunul material dispare în general în consumul
final şi productiv şi el trebuie reprodus pentru a fi din nou
consumat. Utilitatea sa depinde de însuşirile, proprietăŃile pe
care le are şi care conturează sensul întrebuinŃării sale. Este
ceea ce numim divizibilitatea produsului material. Sensurile
acestei înŃelegeri au influenŃat puternic teoria şi practica
succesorilor lui K. Marx, ea fiind determinată în delimitarea
activităŃilor productive de cele neproductive. Şi astăzi unii
economişti clasifică, de obicei, serviciile după gradul lor de
imaterialitate. De neatins (intangibile) ele nu pot fi nici evaluate

nici stocate, spre deosebire de bunurile material-palpabile.
Problema imaterialităŃii a justificat mult timp omiterea
serviciilor din analiza economică. OpoziŃia serviciu - marfă
(bun economic material destinat schimbului) există încă în
zilele noastre şi reprezintă punctul de referinŃă pentru detractorii
unei analize specifice a serviciilor. Această concepŃie pare
totuşi astăzi depăşită. Pe de o parte suportul material al unor
categorii de servicii conferă acestora un anumit grad de
tangibilitate, ca şi în cazul mărfurilor obiectuale, iar, pe de altă
parte, dezvoltarea producŃiei industriei informaŃionale,
primordialitatea parametrilor calitativi în asigurarea unor
standarde înalte de satisfacŃie prin consum sau folosinŃă, sau
luarea în calcul a exigenŃelor unei dezvoltări durabile ne fac să
ne îndoim de pertinenŃa materialităŃii ca suport absolut al
valorii.
Legătura dintre activitatea productivă şi materialitate
constituie un argument fundamental al gândirii lui Marx, ceea
ce îl conduce la scoaterea serviciilor din sfera productivă. În
epoca sa, producŃia industrială capitalistă cunoştea o arie de
dezvoltare foarte importantă şi serviciile rămâneau limitate doar
la serviciile pentru populaŃie (personale). ProducŃia de mărfuri
era exclusiv o producŃie de obiecte. Structura socială forma şi
definea activitatea productivă. Marx a fost preocupat, ca de
altfel majoritatea economiştilor secolului al XIX-lea, de
producŃia manufacturieră (industria) iar transferul modului său
de gândire în sfera serviciilor nu s-a produs imediat. O lectură
interpretativă a lui Marx conduce la diferenŃierea a două
categorii de servicii:
• servicii în sens restrâns, limitate la serviciile pentru
populaŃie realizate în nume individual sau comun, cum sunt
13
activităŃile medicale, de învăŃământ, artistice, religioase,

casnice şi cele ale administraŃiilor publice;
• serviciile în sens larg pe care el nu le defineşte cu adevărat
ca prestaŃii de servicii (categorie ce îl preocupa mai puŃin),
incluzând printre acestea transportul mărfurilor, întreŃinerea
şi repararea mijloacelor de muncă şi a altor bunuri, dar
totodată şi comerŃul, activităŃile bancare şi de asigurări. De
reŃinut ar fi şi precizarea pe care el o face, după care munca
salariată din transport şi cea pentru întreŃinerea maşinilor şi
altor obiecte este productivă, pe când activitatea comercială
şi bancară nu s-ar înscrie sferei productive, potrivit grilei
sale de încadrare: activitate productivă – activitate
neproductivă. De fapt Marx a fost prioritar interesat de
analiza activităŃilor producătoare de bunuri materiale,
creatoare, în optica sa, de valoare şi de plusvaloare. Acestui
mod de gândire i s-a opus punctul de vedere neoclasic, după
care orice activitate circumscria un serviciu; nu se justifica
deci o analiză doar secundară a serviciilor.
DefiniŃiile privind serviciile au fost adesea concepute
într-o manieră reziduală, iar dezbaterile s-au purtat în principal
pe includerea sau neincluderea acestora în perimetrul analizelor
economice profunde. Oricum, caracterul adesea intangibil şi
eterogen al serviciilor face orice definiŃie dificilă, realitate ce a
justificat întocmirea unei tipologii în materie de servicii.
1.2. Categoria economică de "serviciu"

NoŃiunea de serviciu este adesea utilizată fără a fi cu
adevărat foarte precisă. Caracteristicile distinctive şi
clasificările încercate deschid câmpul unor semnificaŃii
conceptuale variate privind serviciile. SemnificaŃia categoriei
economice "serviciu" derivă din înŃelesul cuvântului latin
servitum care înseamnă "sclav". Discutăm frecvent de "obligaŃii
şi acŃiuni de a servi" care se declină prin "a fi în serviciul

cuiva", "a fi în serviciu", "a fi de serviciu", "a face un serviciu";
semnifică, de asemenea, "acŃiunea de a servi ceva" şi de " a
pune în serviciu"; este în sfârşit, o funcŃie de utilitate publică
sau comună, ca "serviciul public", "serviciul medical" etc.
Sensul cuvântului "serviciu" este sinonim cu cel al cuvântului
"folosinŃă", ceea ce înseamnă că un obiect fără folosinŃă nu are
sens, sau că folosinŃa nu este imediată şi presupune un însoŃitor.
În acest caz, trebuie să admitem că preŃul bunului depinde de
utilitatea pe care o are pentru consumatorul său şi, în acest
cadru conceptual, serviciul devine baza întregii analize concrete
a vieŃii economice. F.Bastiat (1851) şi C.Colson (1924) au
definit relaŃiile economice capitaliste ca relaŃii de schimb de
servicii, obiectele producând ele însele servicii.
Ansamblul de expresii menŃionate demonstrează cu
prisosinŃă ambiguitatea termenului de "serviciu", un cuvânt mai
mult polisemantic decât un concept economic riguros. Chiar
analiştii contemporani ai domeniului remarcă acest fapt.
J.Nusbaumer (1984), de exemplu, într-una din lucrările sale de
referinŃă intitulează primul capitol "Ce este un serviciu?"
Răspunsul său este în mod evident enigmatic. "Cercetătorii
recunosc – spune Nusbaumer – că la ora actuală nu există
practic o definiŃie unanim acceptată a naturii activităŃilor
prestatoare de servicii, nici a indicatorilor adoptaŃi la evaluarea
diferitelor servicii. Estimarea producŃiei de servicii este deci
mai mult decât aproximativă şi concluziile pe care le
desprindem din datele statistice sunt relative".
Istoria gândirii economice ne poate fi deosebit de utilă în
încercarea de a preciza mai bine obiectul studiului nostru.
Termenul de "serviciu" pare a fi apărut pentru prima dată în
scrierile lui P.Lepesant de Boisguilbert, pentru a denumi
activităŃi care intervin în producerea avuŃiilor şi care sunt la
15
origine cheltuieli în circuitul de consum. Inventarierea lor nu

era însă destul de precisă. Pentru A. Smith serviciile îi cuprind
pe slujitorii statului (magistraŃi civili şi militari), pe clerici, pe
oamenii legii, pe medici, pe alŃi prestatori de servicii pentru
populaŃie, mai puŃin comerŃul şi transporturile. Această grupare
a serviciilor va fi practic reluată şi de alŃi economişti clasici, în
principal cei care au prefigurat analiza marginalistă a valorii
rezultatelor activităŃii umane (J.S.Mill şi J.B.Say, de exemplu).
Prin ei se realizează o evoluŃie în conceperea serviciilor, de la
caracterul absolut neproductiv la caracterul parŃial productiv al
unora dintre ele.
► Abordarea serviciilor de către economişti nu este în
acelaşi timp şi omogenă. De pildă, P.Lepesant de
Boisguilbert, în mod opus fiziocraŃilor, includea serviciile
în sfera activităŃilor producătoare de avuŃie. Ulterior, ca
reacŃie la analizele clasicilor, H. de Saint-Simon, H.Storch,
F.Bastiat şi C.Colson, între alŃii, au luat în considerare
aportul serviciilor în funcŃionarea mecanismului economic,
fără a le conferi pentru aceasta un caracter specific. În
particular, F.Bastiat, ca şi C.Colson, au contestat
exclusivismul legăturii valorii cu materialitatea, făcând din
toate activităŃile de producŃie, o producŃie de servicii. Mai
precis, autorii menŃionaŃi interpretează activităŃile ca
servicii-funcŃii (caracterizate prin importanŃa funcŃiilor
serviciilor pentru ansamblul economiei) în detrimentul
serviciilor-produse (care nu iau în considerare decât
materialitatea rezultatului).
1.3. Subiectivitatea conceptualizării serviciilor;

caracteristicile serviciilor
Din aproape în aproape, pe măsură ce s-a impus ideia
după care rolul utilizatorului este preponderent, serviciul a
ajuns să semnifice "un proces, un act care se resfrânge asupra

unei persoane, un bun sau o informaŃie a cărei punere în operă
necesită ca relaŃia de schimb să fie stabilită cu utilizatorul"1
sau ca fiind "o operaŃiune vizând o transformare a stării unei
realităŃi C posedată sau utilizată de un consumator (sau client,
sau utilizator) B, realizată printr-un prestator A la cererea lui
B, şi adesea în relaŃie cu el, dar neajungând la producerea unui
bun susceptibil de a circula în mod economic şi independent de
suportul C"2. Cele două definiŃii pun baza pe trei caracteristici:
InteracŃiuni directe între A şi B
(relaŃii de serviciu)
A B - indivizi;
(client,
(prestator) - menaje (gospodării);
utilizator,
- întreprinderi;
destinatar)
- administraŃii.
IntervenŃia lui IntervenŃia lui B asupra lui C
A asupra lui C Forme de proprietate sau aproprierea lui C
de către B
- bunuri şi sisteme tehnice (transport,
C =realitatea reparaŃii, întreŃinere);
transformată - informaŃii;
C
prin prestaŃia lui - indivizi, indiferent de dimensiunile lor
A la cererea lui B (fizice, intelectuale);
- organizaŃii.
Fig.1.1. RelaŃia de serviciu
1
Mayère A. Pour une économie de l'information. Ed.du CNRS, 1990, p.31.
2
Hill P. On Goods and Services, The Review of Income and Wealth, 4
dec.1977, p.321; vezi şi Gadrey J., L'économie des services, Édition La
Découverte, Paris, 1996, p.19 sau Bensahel L., lucr.cit., p.31.
17
• actul de serviciu se realizează prin relaŃia directă dintre

producător şi consumator;
• vizează o transformare a stării iniŃiale;
• serviciul nu există decât prin efectul său asupra unei
realităŃi (persoană, bun, informaŃie), adică se poate spune că
el poate fi cu greu reprodus (Fig.1.1).
Pentru a fi operaŃionale, aceste semnificaŃii ale
serviciului trebuie să-şi păstreze rigurozitatea pornind de la
elementele specifice procesului de prestaŃie (producŃie) până la
cunoaşterea principiului de coprestaŃie (coproducŃie) şi de
estimare a rezultatelor serviciului.
1. Procesul de prestaŃie/coprestaŃie. Analiza procesului
de prestaŃie se poate realiza cronologic prin diferite metode de
abordare. Fiecare din unghiurile (punctele) de vedere
caracterizează o fază particulară în derularea prestaŃiei.
Specialiştii domeniului1 propun următoarea înŃelegere şi
structurare conceptuală în analiza procesului de prestaŃie
(producŃie) a serviciilor:
Tipul analizei Faze (unghiuri) de abordare
1. Cronologică - etapa de pregătire sau de codeterminare,
care se face cu ajutorul utilizatorului
(clientului);
- prestaŃia efectivă;
- efectul indirect.
2. Utilitară - activitatea prestatorului;
1
Vezi Wackerman G., La civilisation des services, Ellipses, Paris, 1997,
p.51-54; Bensahel L., Introduction à l'économie du service, Presses
Universitaires de Grenoble, 1997, p.32-36; Oprescu E., Asigurarea
calităŃii în prestarea serviciilor, Oscar Print, Bucureşti, 1997, p.11-13;
Ioncică M., Minciu R., Stănciulescu G., Economia serviciilor, Editura
Uranus, Bucureşti, 1997, p.7-16.
Tipul analizei Faze (unghiuri) de abordare

- utilizatorul;
- zona de aplicare a serviciului;
- rezultatul sau efectul serviciului.
3. - codeterminarea şi coprestaŃia serviciului,
Sintetizatoare adică rolul de a-l implica pe utilizator
(client) şi consecinŃele participării sale;
- determinările şi evaluarea rezultatelor
serviciilor.
În sistemul economiei de piaŃă, nu de puŃine ori,
producŃia multor mărfuri s-a îndepărtat de diversitatea
structurală a cereri pentru a se axa pe producŃia de bunuri
standardizate, faŃă de care progresul tehnic a permis puternice
creşteri de productivitate. Această tendinŃă este şi astăzi însoŃită
de o demarcaŃie netă între sfera producŃiei şi sfera consumului,
între producător şi utilizatori. ProducŃia (prestaŃia) de servicii
repune în discuŃie această separaŃie, pe de o parte prin
posibilitatea de a diversifica întrebuinŃarea (folosinŃa) bunurilor
şi serviciilor, iar pe de altă parte prin stabilirea unei legături
directe între prestator şi beneficiarul serviciului. CoprestaŃia
serviciului reflectă faptul că rolul celor doi "actori" se află în
interacŃiune şi complementaritate (nu în substituŃie). Ea
presupune în acelaşi timp, din partea ofertantului şi a
beneficiarului, difuzarea informaŃiei necesare producŃiei
serviciului şi o asistenŃă în utilizarea informaŃiei. Participarea
poate fi fizică (colectarea de date, autocontrol) sau afectivă
(manifestarea unor acŃiuni spontane, aplicarea de proceduri cu
scopul acceptării lor ca fiind bine fondate, autocontrolul
permanent bazat pe un sentiment de apartenenŃă).
Demersul integrării clientului în procesul prestaŃiei
propriu-zise a fost prezentat de sociologul Parsons (1970) prin
19
intermediul conceptului de "angajament reciproc", care

semnifică faptul că clientul aderă la modul de funcŃionare a unei
anume firme prestatoare de servicii după informarea
corespunzătoare şi angajamentul firmei de respectare a
programului anunŃat. În fapt, acest demers este baza fidelităŃii
consumatorului.
CoprestaŃia în domeniul serviciilor creează cadrul
obiectiv pentru un control reciproc în procesele de performanŃă.
ProducŃia şi prestaŃia de bunuri şi servicii necesită o relaŃie de
cooperare mai mult sau mai puŃin pronunŃată. Mai mult,
calitatea şi impactul prestaŃiei de serviciu în funcŃie de nevoile
satisfăcute şi de problemele realizate dependent, într-o mare
măsură, sunt într-o legătură directă cu capacitatea şi motivaŃia
de cooperare a prestatorilor de servicii şi a beneficiarilor.
Opinia consumatorilor este din ce în ce mai luată în
considerare. Nu întâmplător A.Toffler (1990) vorbeşte de
"prosumator" (prosumer), neologism ce semnifică noi
interacŃiuni între producător şi consumator.
Exemplele în sensul acestei interacŃiuni (coprestaŃii) sunt
multiple. Câteva din ele ar putea sprijini înŃelegerea noastră:
1. În domeniul serviciilor turistice, reuşita unei călătorii sau
a unei vacanŃe depinde nu doar de oferta turistică
propusă, ci şi de starea de spirit în care clientul-turist
efectuează această călătorie sau îşi va petrece vacanŃele,
graŃie în special informaŃiilor pe care le va fi dat cu
privire la proiectul său. Există deci necesitatea unui
angajament al consumatorului pentru a defini un proces
de prestaŃie susceptibil de a da rezultatele aşteptate.
2. În domeniul educaŃiei (învăŃământului), putem ilustra
coprestaŃia prin serviciul de îndrumare în care producerea
rezultatului este legată de calitatea instituŃiei şi a
dascălilor ei, dar, de asemenea, este legată şi de calitatea
studenŃilor şi a activităŃii pe care ei o desfăşoară. Un

învăŃământ superior de calitate nu e generator de
rezultate corespunzătoare dacă studenŃii nu cooperează,
prin eforturile lor, adecvat. Există deci necesitatea unei
coprestaŃii pentru ca acest serviciu să dea rezultate de
calitate.
3. O altă ilustrare poate fi aceea a actului medical. Se
consideră din ce în ce mai important demersul bolnavului
spre vindecare. Autoîngrijirile nu sunt suficiente,
trebuind ca în aceeaşi măsură pacientul să aibă voinŃa de
a se vindeca şi să furnizeze medicilor informaŃiile
necesare pentru stabilirea diagnosticului.
CoprestaŃia în domeniul serviciilor se traduce la nivelul
marketingului firmelor ce operează pe o anume piaŃă prin
sintagma "o cultură a serviciului pentru client", element vital al
competitivităŃii întreprinderilor. Ea se manifestă în general
printr-o analiză a nevoilor exprimate sau nu, un ajutor în
formularea aşteptărilor clientului, o verificare "a posteriori" a
nivelului de satisfacŃie. ConsecinŃele unui astfel de demers se
situează pe nivele diferite, aşa cum tabloul următor ne
facilitează înŃelegerea diferenŃelor dintre bunuri (fizice) şi
servicii:
Bunuri Servicii
Produsul este fabricat Serviciul nu există înainte, el e
înainte de a fi adus pe creat pe măsură ce se derulează
piaŃă. producŃia.
PerformanŃa şi calitatea PerformanŃa şi calitatea sunt în
sunt atribuite de responsabilitatea atât a
producător producătorului cât şi a
consumatorului
21
Bunuri Servicii
Producătorul stăpâneşte Producătorul nu dispune de o
rezultatul şi e adevărată stăpânire a rezultatului
responsabil de acesta lui. Producătorul nu se poate
angaja asupra rezultatului.
Bunurile se schimbă pe PiaŃa nu mai este locul de
piaŃă, aceasta determinare a preŃurilor şi
exercitând un rol de cantităŃilor; negocierea şi
regulator informaŃia devin determinante.
Serviciile se deosebesc de bunuri din numeroase

unghiuri de abordare, analizate în mod curent în cadrul
economiei industriale.
Serviciul se creează pe măsura prestaŃiei, neexistând
decalaj în timp între prestaŃia ca atare şi consumul rezultatului
său. Din cauza acestui fapt, serviciul nu e nici stocabil, nici
exportabil, el nu poate fi arătat; singure informaŃiile referitoare
la efecte pot fi o mărturie a serviciului. El este din această cauză
imaterial, chiar dacă suportul său poate avea un conŃinut
material foarte precis (se vorbeşte astăzi, la nivelul
întreprinderilor, de active nemateriale). Informatica este, spre
exemplu, suport serviciilor "foarte" imateriale. Nu putem arăta
o călătorie înainte ca ea să fi avut loc, putând totuşi să dăm
informaŃii cu privire la itinerar, mijloacele de transport,
hoteluri, activităŃile propuse, peisajele întâlnite. Călătoria însăşi
se va construi pe măsura derulării sale de către consumator
(emoŃii, amintiri, relaŃii cu alte persoane, etc.) pornind de la
mijloacele care îi sunt puse la dispoziŃie. De aceea producătorul
nu stăpâneşte elementele performanŃei, calităŃii serviciului şi ale
rezultatului. Mai mult, din faptul construcŃiei serviciului pe
parcursul întregului proces, performanŃa şi calitatea nu pot
interesa în mod unic rezultatul, dar trebuie să fie prezente pe

parcursul întregului proces. Prestatorul şi consumatorul sunt
responsabili de calitatea rezultatului; totuşi, mijloacele puse la
dispoziŃie şi experienŃa producătorului-prestator sunt garanŃii
ale performanŃei. Calitatea rezultatului depinde deci de calitatea
coprestaŃiei (coproducŃiei). Două servicii identice (de
învăŃământ, de sănătate, etc.) pot ajunge la rezultatele diferite.
Problema valorii de întrebuinŃare (utilităŃii) a serviciilor
a fost aprig dezbătută. În sistemul economic de tip capitalist
valoarea de schimb este cea care determină producŃia de bunuri.
Pentru servicii, valoarea de schimb, înŃeleasă ca rezultat al
relaŃiei dintre sfera de producŃie şi sfera de consum, nu există,
deoarece nu există o separaŃie între cele două sfere. Tariful la
care clientul consimte să cumpere un serviciu este puternic
influenŃat de valoarea sa de întrebuinŃare. Serviciul
reprezentând ceva specific, producerea sa se determină prin
raportare la utilitate. "Serviciul valorează şi nu valorează decât
ceea ce clientul e pregătit a plăti în funcŃie de utilitate, adică în
funcŃie de efectele pe care le aşteaptă"1.
În cazul serviciilor, piaŃa pare puŃin eficientă şi nu
funcŃionează după aceleaşi modalităŃi ca în cazul bunurilor.
Există efectiv o slabă transparenŃă în materie de preŃ (tarif) al
serviciilor. Nu se poate defini o unitate a serviciului şi nici
specificaŃiile tehnice ce ar putea-o compune. PiaŃa e ineficientă
datorită asimetriei de informaŃie care există la două nivele, între
producător şi consumator, acesta din urmă văzându-se "delegat"
la servicii de care nu are cu adevărat nevoie. Dar asimetria
există, de asemenea, şi în alt sens, căci producătorul nu poate
prevedea comportamentul consumatorului şi nici să-l
controleze. ConcurenŃa între servicii se reflectă mai mult în
1
De Bandt J., Services aux entreprises, Economica, 1995, p.255.
23
imagine decât în preŃ. PiaŃa nu mai constituie locul de întâlnire

privilegiat între ofertantul de servicii şi cumpărător.
Cumpărătorul devenit consumator şi coprestator utilizează piaŃa
într-un mod diferit. Rolul negocierii şi al definirii serviciului
ocupă aici un loc important, astfel că informaŃiile asupra
capacităŃilor ofertantului să conducă la o producŃie de servicii
de calitate. Aşa stând lucrurile, unii economişti de marcă
pledează pentru punerea în practică a unei reglementări şi a
unor norme (chiar şi pentru serviciile de întreprindere) în
măsură să permită pieŃei a se structura şi a reduce astfel
incertitudinea,
2. Rezultatele serviciilor. Necesitatea justificată de a
include serviciile în cadrul analizei economice presupune
înŃelegerea rezultatului lor. În plus, incertitudinea n-a fost
introdusă în abordarea economică a serviciilor decât de puŃin
timp.
După părerea unor analişti de marcă, analiza serviciului
prin produs este dificilă. A ne gândi la servicii utilizând
paradigma, în sens lingvistic, asociată termenilor de produs şi
de productivitate este astăzi, în numeroase cazuri, un obstacol
epistemologic în analiza lor economică şi în gestiunea lor
eficientă1. Este preferabil deci, în angajamentul nostru, să
optăm pentru două concepte:
− serviciul-rezultat, care se situează la două nivele: serviciul-
rezultat imediat şi serviciul-rezultat mediat;
− serviciul-funcŃie, care partajează activităŃile după gradul mai
mult sau mai puŃin important al serviciului direct la client, la
utilizator sau consumator.
În general, produsul se defineşte în acelaşi timp prin
caracteristici tehnice şi fizice, dar în egală măsură prin procesul
1
Vezi Gadrey J., L'economie des services, La Découverte, 1992, p.71.
său de producŃie sau prin valoarea de întrebuinŃare. El semnifică

prezenŃa unui bun reproductibil, omogen, observabil statistic.
Produsul este de fapt fundamental determinării productivităŃii
muncii şi capitalului, ceea ce explică, probabil, tentaŃia de a
vrea să asimilăm produselor rezultatele serviciilor. Întrebarea se
pare că este foarte clară: este rezultatul serviciului un produs,
sau nu? Definirea "produselor" serviciilor face încă obiectul
unor dezbateri aprinse şi, totodată, importante. Transferul
criteriilor analizei de întreprindere industrială, ca reper al
producŃiei de avuŃii prin servicii, a fost tradus prin noŃiunea
produs-serviciu. Dezvoltarea produselor apare astfel ca o
finalitate a dezvoltării serviciilor ajunse, în sfârşit, la maturitate.
Şi totuşi, sensul restrâns al noŃiunii de produs este dificil de
utilizat în cazul serviciilor. Uneori, serviciile sunt, de asemenea,
organic legate de semnificaŃia bunurilor (în măsura în care
încorporează o valoare de întrebuinŃare); ele corespund deci
parŃial definiŃiei produselor; totuşi, noŃiunea de produs
presupune posibilitatea reproducerii identice a obiectului
observat, caracteristică puŃin evidentă la servicii.
A.Bressand, C.Distler şi K.Nicolaidis, în abordările lor
(1988)1, nu se întemeiază pe dihotomia dintre bunuri şi servicii,
ci pe analiza valorii, integrând în acelaşi timp activităŃile
industriale şi serviciile. Serviciul, prin natura sa, îi determină să
pună în discuŃie noŃiunea de produs şi să adopte noŃiunea de
compaks (complex package), noŃiunea în a cărei semnificaŃie
integrează bunurile şi serviciile ca elemente complementare şi
deci inseparabile. Ei stabilesc astfel nu o separaŃie între cele
două, ci o gestionare comună a legăturilor lor ca centre de
creaŃie de valoare. Sintetizând şi schematizând cele două
1
Vezi Bensahel L., Introduction à l'économie du service, PU de Grenoble,
1997, p.41-
25
abordări (analize) principale ale rezultatelor serviciilor, am

putea avea următorul tablou:
Analizele
Modul de
rezultatelor Rezultatul serviciului
abordare (studiu)
serviciilor
A.Bressand Bunurile şi serviciile Studiu prin
C.Distler şi sunt indisolubile şi economia
K.Nicolaidi integrate în compaks industrială şi
s (complex package) economia
relaŃională
J.Gadrey Există două aspecte ale Studiu prin teoria
rezultatelor serviciilor: specifică a
- serviciul-rezultat el serviciilor
însuşi dublu, imediat şi
mediat;
- serviciul-funcŃie
clasificat după gradul
de intervenŃie a
clientului
Până acum am abordat rezultatul serviciului ca produs.

Propunând o alternativă pertinentă în evaluarea
rezultatelor serviciilor, Liliane Bensahel, având la bază
raŃionamentul lui Jean Gadrey, identifică trei categorii de
operaŃiuni funcŃionale1:
• operaŃiuni de logistică şi de transformări materiale, al căror
suport principal este constituit din obiecte susceptibile de "a
deplasa, transforma şi întreŃine";
1
Bensahel L., lucr.cit., p.42.
• operaŃiuni de logistică informaŃională, activităŃi ce constau

în "a produce, sesiza, prelucra şi retransmite" informaŃii
codificate (de tip administrativ, contabil şi financiar,
statistic) luând cel mai adesea forme standardizate (dosare,
fişe, borderouri, formulare);
• activităŃi de prestare de servicii directe, în legătură mai mult
sau mai puŃin interactivă cu clienŃii şi beneficiarii,
caracterizate prin faptul că suportul principal al activităŃii
este clientul însuşi.
Rezultă astfel o abordare a serviciului ca funcŃie.
Analiza serviciului ca funcŃie este un răspuns la
dificultatea şi, în acelaşi timp, la incoerenŃa analizei serviciului
ca produs. Avantajele intrinseci ale unei asemenea abordări ar fi
următoarele:
∗ ia în considerare complexitatea diverselor activităŃi, Ńinând
cont de realitatea serviciilor;
∗ face trimitere la studiul întreprinderii prin funcŃiile de
producŃie sau la studiul organizaŃiei prin funcŃii
operaŃionale;
∗ permite a identifica prin fiecare funcŃie partea serviciului
direct legată de consumator şi deci partea pe care aceasta o
urmăreşte în evaluarea rezultatului.
Acest demers se apropie de cel al analizei valorii
preconizate pentru produse. Nu poate fi vorba, totuşi, decât de
un demers parŃial care presupune prin "decupaj" şi analiză fină
o gestionare a evaluării performanŃelor serviciului. Ea nu
reprezintă însă serviciul în totalitatea lui şi, în special, în
complexitatea sa născută din combinarea acestor funcŃii. E
vorba deci de un demers reductiv, ce trebuie considerat ca atare,
bazat pe studii de factori explicativi ai competitivităŃii
serviciilor şi modurilor de măsurare a performanŃelor lor.
27
EvoluŃia cererii consumatorului spre o cerere multidimensională

a consolidat caracterul complex al funcŃiilor care susŃin
serviciul (cerere explicită şi implicită din partea
consumatorilor) şi face încă şi mai artificială descompunerea
serviciului în funcŃii simple, care nu vor putea fi asimilate direct
"răspunsului" manifestat pentru cererea de serviciu.
Totuşi, cum remarcă R.Courlet1, "vorbind de serviciu ca
de funcŃia însăşi, are avantajul de a pune în evidenŃă două
aspecte esenŃiale ale proprietăŃilor sale: serviciul este identificat
total cu funcŃia căreia îi aduce un răspuns practic individualizat,
iar în acelaşi timp, o funcŃie nu este niciodată aceeaşi pentru doi
agenŃi diferiŃi, întreprindere sau individ. Pe de altă parte,
serviciul apare ca procesual-evolutiv, aspect prin care funcŃia e
îndeplinită. Mai mult decât un produs pus în vânzare pe piaŃă
dar preexistând, conceput şi elaborat în afara acestuia, serviciul
apare ca un proces determinant de colaborarea cu beneficiarul
însuşi. Este situaŃia în care latura individualizării până la
unicitatea serviciului se evidenŃiază mult mai puternic în
această concepŃie decât în cea a produsului complex.
Având drept suport cele expuse până acum, punând faŃă
în faŃă producŃia bunurilor tangibile şi prestaŃia serviciilor, în
concluzie am putea rezuma caracteristicile serviciilor la
următoarele:
• intangibilitatea, considerată de specialişti ca fiind
caracteristica esenŃială a serviciilor. În esenŃă ea exprimă
faptul că serviciile nu pot fi văzute, gustate, auzite, simŃite
sau mirosite înainte de a fi cumpărate;
1
Courlet T., La transformation du système d'offre et la constitution d'un
esace européen des services, Thèse d'économie européenne, CUREI,
Grenoble, 1992, p.27.
• inseparabilitatea serviciilor, prestarea fiind simultană cu

consumul lor. Dacă bunurile tangibile sunt fabricate,
depozitate, vândute şi consumate separat, serviciile necesită
ca în acelaşi timp să fie prestate, vândute şi consumate. Ca
urmare, serviciul nu poate exista separat de prestatorul său,
fie el persoană sau echipament;
• variabilitatea sau eterogenitatea, caracteristica generată de
circumstanŃele care concură la prestarea lor. Ele variind de
la prestator la prestator şi în funcŃie de momentul şi locul
prestării, este imposibilă repetarea serviciilor în mod identic,
de la o persoană la alta. În consecinŃă, utilizatorii percep
această variabilitate şi caută să obŃină cât mai multe
informaŃii în privinŃa prestatorului, locului şi momentului în
care se desfăşoară prestarea serviciului ca atare;
• perisabilitatea sau non-durabilitatea, capacitatea serviciilor
de a nu fi stocate sau inventariate. Este caracteristica care
creează unele probleme în privinŃa folosirii capacităŃilor de
prestaŃie, când cererea este fluctuantă (transportul de
persoane sau domeniul hotelier, de exemplu). Evitarea unor
asemenea probleme este condiŃionată de modalităŃi concrete
prin care o întreprindere de servicii va reuşi să-şi
sincronizeze oferta cu cererea ce poate fluctua zilnic,
săptămânal sau anual;
• absenŃa proprietăŃii, în sensul că în momentul cumpărării
unui serviciu clienŃii pot beneficia de anumite facilităŃi
pentru a-şi satisface interesul (loc într-un mijloc de
transport, cameră de hotel, etc.), fără a avea loc însă un
transfer de proprietate, spre deosebire de situaŃia ce apare în
cazul cumpărării unui bun tangibil, când toate atributele
proprietăŃii (dispoziŃia, posesia, utilizarea şi uzufructul) faŃă
29
de bunul-obiect al relaŃiei observate aparŃin noului subiect

activ şi nominalizat al dreptului de proprietate.
Caracteristicile menŃionate reprezintă atributele
determinante în diferenŃierea serviciilor de bunurile tangibile
(materiale), diferenŃiere ce contribuie la specializarea
marketingului. În fapt, aceste caracteristici "particularizează
oferta de servicii şi îşi pun amprenta asupra modului de
manifestare a cererii"1. În paralel, ele influenŃează în mod
decizional demersul de marketing, punându-şi amprenta asupra
conŃinutului şi modului de realizare a politicilor de marketing,
totul regăsindu-se în eficienŃa procesului de prestare.
Termeni cheie: serviciu, prestaŃie/coprestaŃie, rezultatul

serviciului, caracteristicile serviciilor.
Întrebări recapitulative
1. Cum explicaŃi, într-o anumită perioadă, excluderea
serviciilor din câmpul analizei economice?
2. ÎncercaŃi să delimitaŃi contribuŃiile de limitele în analiza
marxistă a valorii mărfii. ComentaŃi sensul atribuit de K.
Marx noŃiunii de "serviciu".
3. CaracterizaŃi sintetic contribuŃiilor unor mai economişti şi
sociologi la înŃelegerea serviciilor.
4. DezbateŃi sensul actual al noŃiunii de "serviciu" şi
încercările de structurare a acestuia (serviciului).
5. DefiniŃi relaŃia de serviciu şi caracteristicile acesteia.
6. În ce constă structurarea conceptuală în analiza procesului
de prestaŃie a serviciilor?
7. FaceŃi o paralelă între bunurile fizice (obiectuale) şi servicii.
8. Care sunt şi cum se explică caracteristicile serviciilor?
1
Dumitrescu L., lucr.cit., p.28.
Teste grilă pentru autoevaluare

1. Care din următoarele afirmaŃii este adevărată?
A. serviciile sunt neproductive;
B. serviciile sunt omogene;
C. există şi servicii materiale;
D. serviciile sunt tangibile.
2. Atributele determinante în diferenŃierea serviciilor de
bunurile tangibile (materiale) sunt:
a. intangibilitatea;
b. forma de prezentare;
c. inseparabilitatea şi eterogenitatea;
d. perisabilitatea şi absenŃa proprietăŃii.
A (a, c, d) B (b) C (a, c) D (d)
3. Între caracteristicile serviciilor se numără:
nematerialitatea (1); netangibilitatea (2);
neperisabilitatea (3); nestocabilitatea (4):
A: 1; 2; 3 B:1; 3; 4 C:2; 3; 4 D:1; 2; 4
4. Evaluarea serviciilor este mai dificilă şi adesea
subiectivă datorită caracteristicilor lor:
A. nestocabilitatea;
B. absenŃa proprietăŃii;
C. nematerialitatea;
D. nici una dintre acestea.
5. Serviciile au fost reintroduse în analiza economică odată
cu:
a. D.Bell;
b. V.R.Fuchs;
c. J.Singelmann;
d. P.Samuelson.
A (a, b, c) B (a, b, c, d) C (c, d) D (b, c, d)
31
Bibliografie selectivă:
1. Cosmescu I., Economia serviciilor, Editura UniversităŃii
Lucian Blaga, Sibiu, 1998, pg.9-33.
2. Ioncică M., Economia serviciilor, teorie şi practică,
Editura Uranus, Bucureşti, 2003, pg.9-31.
CAPITOLUL 2
TIPOLOGIA SERVICIILOR
Motto:
"Există ceva mai puternic dec]t toate
armatele din lume; şi aceasta este o idee
căreia i-a venit timpul"
Victor Hugo

• argumentaŃi importanŃa teoretico-metodologică şi utilitatea
practică a clasificării serviciilor;
• justificaŃi eforturile de structurare unitară a sferei
serviciilor, de asigurare a corectitudinii evaluărilor şi
comparabilităŃii informaŃiilor;
• comparaŃi clasificările internaŃionale, pe grupuri de Ńări sau
naŃionale în materia de servicii;
• distingeŃi semnificaŃia diferitelor criterii şi componente
structurale ale serviciilor;
• formulaŃi sugestii pentru perfecŃionarea metodologiei de
clasificare a serviciilor;
• înŃelegeŃi raportul dintre progresul tehnic şi productivitatea
serviciilor;
• sugeraŃi alternative de evaluare a rezultatelor serviciilor în
raport cu eforturile presupuse de funcŃionarea lor.
Rezumat: Capitolul argumentează importanŃa şi
oportunitatea clasificării serviciilor, modalităŃile de clasificare a
serviciilor din diverse unghiuri de abordare.
33
2.1. ImportanŃa teoretică şi oportunitatea practică a

clasificării serviciilor
Sectorul terŃiar se compune dintr-o mare varietate de
activităŃi, rezultat al complexităŃii semnificaŃiei categoriei de
"serviciu" şi diversităŃii domeniilor de referinŃă. Ca atare, în
structura acestui sector sunt cuprinse atât domeniile (ramurile)
care, prin natura lor, întrunesc caracteristicile unor servicii pure,
de sine stătătoare (telecomunicaŃii, învăŃământ, sănătate,
transport, comerŃ etc.), şi care alcătuiesc structura de bază a
sferei serviciilor, dar şi alte domenii din celelalte componente
ale sistemului unei economii naŃionale (managementul,
consultanŃa, cercetarea-proiectarea, prelucrarea informaŃiilor
etc.) care se autonomizează sub forma serviciilor. Într-un
asemenea context, s-ar justifica oare teoretic şi ar fi oportună
sub aspect practic clasificarea serviciilor?
În primul rând, faptul că serviciile se regăsesc în toate
sectoarele vieŃii economico-sociale ca şi conŃinutul foarte
diferit al activităŃii ce le compun, purtând amprenta
specificităŃii acestora, se reflectă în eterogenitatea sectorului
terŃiar, făcând aproape imposibilă şi neadecvată tratarea lui
nediferenŃiată. Cu alte cuvinte, căutarea şi absolutizarea unui
numitor comun pentru activităŃi eterogene sub aspectul utilităŃii
rezultatelor lor, cum ar fi: transportul, comerŃul, sănătatea,
învăŃământul sau cercetarea ştiinŃifică, este foarte dificilă, dacă
nu imposibilă. În plus, dinamismul înalt al serviciilor, marcat
nu numai printr-o creştere continuă cât, mai ales, prin
diversificarea lor tipologică, complică şi mai mult lucrurile.
Drept urmare, apare necesitatea structurării serviciilor în grupe
omogene, cu trăsături comune şi mecanisme proprii dialecticii
lor.
În al doilea rând, importanŃa teoretico-practică a

elaborării unui sistem unitar, coerent de abordare a serviciilor,
trebuie pusă în corelaŃie cu particularul prestării şi consumării
acestora. De fapt, orice general există în şi prin particularul său.
Astfel, când este vorba de servicii, în privinŃa producŃiei lor se
înregistrează numărul mare de prestatori implicaŃi în
organizarea şi derularea lor efectivă, precum şi diferenŃierea lor
prin prisma proprietăŃii, scopului urmărit, modului de
organizare. De asemenea, consumul serviciilor se delimitează
prin manifestarea consumului individual sau colectiv, final sau
intermediar, intern sau extern etc.; la rândul său, utilitatea
serviciilor vizează direct şi efectiv o anumită trebuinŃă sau
creează doar cadrul pentru acoperirea acesteia.
În al treilea rând, interesul clasificării serviciilor se
justifică şi prin aceea că, în ciuda succesului incontestabil, noua
ştiinŃă socială privind serviciile s-a izbit de unele dificultăŃi
generate de o foarte rapidă dezvoltare a componentelor
terŃiarului. Aceste dificultăŃi sunt legate, într-o anumită măsură,
de faptul că standardizarea terminologică a fost, din păcate,
neglijată. Astfel, există o seamă de confuzii cu privire la
conŃinutul şi semnificaŃia termenilor de bază. Asistăm la o
adevărată invazie de definiŃii şi termeni ambigui, expresii
intrate în circuitul categorial al ştiinŃei economice privind
serviciile fără a fi pe deplin explicitate. În literatura de
specialitate termenii ca: "serviciu", "servicii", "producŃie",
"prestaŃie", "sfera serviciilor", "sector terŃiar", "productiv",
"neproductiv" etc. sunt, într-o largă măsură, folosiŃi, cu înŃeles
diferit, fapt ce generează numeroase confuzii.
Lipsa unei standardizări conceptuale este sursa
permanentă de nemulŃumire şi pentru planificatorii şi analiştii
din domeniul serviciilor. NeconcordanŃa în definiŃii între
diferitele grupuri guvernamentale şi industriale, are, de
35
asemenea, capacitatea de a reduce credibilitatea domeniului în

ochii celor care îl privesc critic. Acest neajuns explică, în parte,
atitudinea de respingere a unor macro-economişti, precum şi
cea de neacceptare nici măcar a faptului că serviciile constituie
un domeniu de maximă importanŃă în existenŃa umană.
Mai mult, chiar atitudinea multor profesionişti din
domenii aparŃinătoare sferei serviciilor, cu privire la examinarea
şi dezbaterea terminologiei este oarecum negativă. Dintre
aceştia, unii consideră această dezbatere anostă şi inutilă. Ei
sugerează abandonarea acestor minuŃioase şi dogmatice
preocupări. AlŃii, afirmă că n-ar trebui să fim preocupaŃi de
precizarea sensului exact al termenilor, pledând pentru
flexibilitatea terminologiei şi respingerea cercetării în totalitate
a problemelor semantice. În fine, un al treilea grup refuză
categoric terminologia, argumentând că această sarcină de
precizare a termenilor nu va fi niciodată realizată; de aceea ei
propun fixarea sensului unor termeni în fiecare publicaŃie în
parte.
Nu putem însă să ne alăturăm acestei viziuni negativiste
privind stringenŃa unei standardizări terminologice în domeniul
serviciilor. Argumentele împotriva acestor trei puncte de vedere
negative pot fi reprezentate de următoarele:
• orice domeniu de studiu şi cercetare trebuie să se dezvolte
după criterii general-acceptate şi să opereze cu noŃiuni
specifice şi deplin înŃelese de toŃi cei interesaŃi. Dezvoltarea
terminologiei trebuie să instituie un fel de limbă universală
(linqua franca), un limbaj înŃeles într-o asemenea măsură,
încât confuziile şi deteriorarea comunicării să fie evitate;
• instituirea unor standarde acceptate, valide pentru perioade
de timp mai îndelungate, este absolut esenŃială pentru
cercetarea şi prognozarea tendinŃelor din domeniu pe
perioade lungi de timp. Standardele şi criteriile constante şi

specifice, în cazul serviciilor şi nu numai, determină
statistici şi rezultate ale cercetării comparabile atât
cronologic cât şi geografic. Numai astfel, continuitatea în
cercetare este garantată;
• terminologia precisă în privinŃa serviciilor este necesară şi
din motive legal-administrative (de exemplu diferite
categorii de servicii).
Totodată, ştiut fiind faptul că serviciile sunt fenomene
dinamice, supuse, schimbării în timp şi spaŃiu, adaptarea
periodică a terminologiei în funcŃie de schimbările apărute se
impune ca necesară. Fideli demersului de instituire a unei rigori
dinamice în înŃelegerea structurii serviciilor, a sensului şi
semnificaŃiei categoriilor cu care operăm în limbajul de
specialitate, apreciem eforturile cercetătorilor, străini şi români,
de a concepe şi explicita o terminologie specifică domeniilor
teoretico-practice ale economiei serviciilor1.
1
În acest sens, contribuŃiile terminologice, sistematizările şi schematizările
cele mai relevante aparŃin: Levit Th., Production-Line Approach to
Service, Harvard Business Review, sept.oct.1972, p.41-42;; Berry L.,
Parasuraman A., Marketing Services, The Free Press a Division of
MacMillan Inc., New-York, 1991, p.9; Judd R., The Case for Redefining
Services, Journal of Marketing, nr.18,January 1964, p.59: Rothmell J.,
What is Meant by Services? Journal of Marketing, nr.30, October 1966,
p.34; Grönroos Ch., Marketing of Services: A study of the Marketing
Function of Services Firms, Unpublished Econ.D., dissertation, Swedish
School of Economics; Dan Th., Strategy is Different in Services
Business, Harvard Business Review, july-august 1978, p.161; Lovelock
Ch., Classifying Services to Gain Strategic Marketing Insights, Journal
of Marketing,nr.47/summer 1983, p.9-20; Daude B., L'innovation dans
les services, Revue française de gestion, nr.40/mai 1983, p.78-81; Kotler
Ph., Principles of Marketing (third edition), New York, 1986, p.681;
Ioncică M., Minciu R., Stănciulescu G., Economia serviciilor, Editura
37
Până în prezent, chiar dacă nu s-a ajuns la o

corespondenŃă absolută (ce nu va fi posibilă, poate, niciodată)
teoretico-metodologică în privinŃa sistemului şi structurii
serviciilor din diferitele Ńări ale lumii, serviciile – ca activităŃi
distincte – se regăsesc în structura multora dintre clasificările
internaŃionale. În privinŃa tipologiei, aceste clasificări pot fi: pe
produs, pe activităŃi, pe ocupaŃii etc. Cele realizate pe produs au
în vedere caracteristicile acestora şi se subdivizează în
clasificări pentru bunuri şi pentru bunuri şi servicii. Între cele
mai frecvente utilizate şi care include, fireşte, şi serviciile,
putem menŃiona: Clasificarea InternaŃională tip a Tuturor
Bunurilor şi Serviciilor (CITBS) – ONU; Nomenclatorul
Tabelelor Input-Output (NTIO) – UE; Clasificarea Bunurilor şi
Serviciilor pentru Gospodării (CBSG) –ONU etc. Clasificările
pe activităŃi grupează unităŃile producătoare în raport cu tipul
activităŃii pe care o desfăşoară şi în funcŃie de materia primă
utilizată, specificul producŃiei etc. Din sistemele ce optează
pentru acest mod de structurare putem reŃine: Clasificarea
InternaŃională Tip Industrii a activităŃilor economice (CITI)
sau International Standard Industrial Classification (ISIC);
Nomenclatorul General al ActivităŃilor Economice (NACE) –
UE; Clasificarea Ramurilor Economiei NaŃionale (CREN).
2.2. ModalităŃi de clasificare a serviciilor

Dacă în ceea ce priveşte rolul serviciilor în dezvoltarea
economică există un acord absolut, ce cu greu ar mai putea fi
Uranus, Bucureşti, 1997, p.76-85; Olteanu V., Cetină I., Marketingul

serviciilor, coediŃie Marketer-Expert, Bucureşti, 1994, p.36 şi urm.;
Dumitrescu L., Marketingul serviciilor, Editura Imago, Sibiu, 1998,
p.11-20; Grigorescu C., Mihai Şt., Dezvoltarea şi specializarea
serviciilor, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1992.
contestat de către cineva astăzi, în privinŃa unghiului de

abordare a acestora există o varietate de încercări de clasificare1
a serviciilor prin prisma caracterului, efectelor, specificităŃii
producŃiei şi consumului lor etc. Ele reliefează interesul de care
se bucură acest sector şi importanŃa lui pentru civilizaŃia umană,
dar şi eforturile de compatibilizare a metodologiilor de analiză,
de realizare a unui consens, de asigurare a corectitudinii
evaluărilor şi compatibilităŃii informaŃiilor.
Având drept scop conturarea unui cadru (sistem) de
referinŃă operant, din varietatea metodelor de clasificare a
serviciilor2 ne propunem să aduce, în discuŃie doar pe cele mai
reprezentative prin frecvenŃa de utilizare şi aria de răspândire,
prin caracterul lor distinctiv, prin plusul de consistenŃă
metodologică pe care o oferă.
Una dintre cele mai cunoscute şi relativ simple
modalităŃi de clasificare a serviciilor are drept criteriu
conŃinutul acestora, adică ceea ce determină specificul fiecărei
categorii, diviziuni, grupe şi clase de servicii. Prin prisma
acestui criteriu se oferă o metodologie unitară de urmărire
statistică a tuturor categoriilor de servicii, cunoaşterea cât mai
exactă a structurii şi dinamicii serviciilor în fiecare Ńară şi
asigurarea comparabilităŃii lor între Ńări. Această cerinŃă este
asigurată de faptul că în cadrul ONU s-a adoptat o clasificare
internaŃională tip a tuturor activităŃilor economice, clasificare ce
a căpătat o largă utilizare atât pe plan naŃional, cât şi
internaŃional. Clasificarea InternaŃională Tip Industrii a
1
Clasificarea semnifică o ordonare de obiecte sau grupe de obiecte, de
activităŃi etc. care aparŃin unui domeniu specific. O clasificare poate fi
simplă sau ierarhică (cu mai multe nivele); în cazul unei clasificări
ierarhice, fiecare nivel se poate constitui ca o clasificare în sine.
2
Vezi Dumitrescu L., lucr.cit., p.11 şi urm.
39
activităŃilor economice (CITI), căci despre ea este vorba,

reuşeşte o abordate completă şi detaliată a ramurilor ce intră în
alcătuirea sectorului terŃiar. Prima variantă a CITI, sub egida
ONU, a fost adoptată în 1948 şi de atunci, ca urmare a
diversificării producŃiei sociale, a cunoscut trei revizuiri: în
1958, 1968 şi respectiv 1989. Este dovada clară a dialecticii
cunoaşterii ştiinŃifice, a armonizării teoriei cu practica
economică, a interesului de reflectare cât mai riguroasă a gamei
complexe a activităŃilor din economie, de adaptare la realităŃile
fiecărei perioade.
Corelată cu structura ramurilor economiei diferitelor Ńări,
CITI asigură un cadru unitar cercetării problematicii specifice
sectorului terŃiar. Meritele ei incontestabile sunt relevate de
frecvenŃa cu care este invocată şi în lucrările şi studiile de
specialitate din Ńara noastră1.
CITI (1989) este o clasificare de tip piramidal, consideră
analiştii domeniului, structurată pe patru niveluri de agregare
simbolizate cu litere şi numere, respectiv: categorii (codificate
cu litere), diviziuni (cod de 2 cifre), grupe (cod de 3 cifre) şi
clase (cod de 4 cifre). După această clasificare, serviciile,
potrivit primului nivel de agregare, sunt reprezentate prin
categoriile2:
G – ComerŃ cu ridicata şi cu amănuntul; reparaŃii de
autovehicule, motociclete şi bunuri personale casnice;
H – Hoteluri şi restaurante;
I – Transporturi, depozitare şi comunicaŃii;
1
Minciu R., Ioncică M., Stănciulescu G., Economia serviciilor, Editura
Uranus, Bucureşti, 1997, p.77 şi urm.; Grigorescu C., Mihai Şt.,
Dezvoltarea şi specializarea serviciilor, Editura Academiei Române,
Bucureşti, 1992, p.10 şi urm.
2
Minciu R. şi colab., lucr.cit., p.77-78.
J – ActivităŃi de intermediere financiară;

K – ActivităŃi imobiliare, de închiriere şi de servicii pentru
întreprinderi;
L – AdministraŃia publică şi apărarea; asigurările sociale
obligatorii;
M – ÎnvăŃământ;
N – Sănătate şi asistenŃă socială;
O – Alte activităŃi colective, sociale şi personale;
P – Gospodării care folosesc personal casnic;
Q – OrganizaŃii extrateritoriale.
Fiecare categorie subsumează una sau mai multe
diviziuni, iar acestea, la rândul lor, grupe şi clase. De exemplu,
categoria K; ActivităŃi imobiliare, de închiriere şi de servicii
pentru întreprinderi, cu o dezvoltare foarte accentuată în Ńările
avansate, cuprinde următoarele diviziuni:
70 – ActivităŃi imobiliare
71 – Închirieri de maşini şi de echipamente (fără operatori)
şi de bunuri personale şi casnice, care cuprinde 3 grupe
şi respectiv 8 clase de activităŃi; închirieri de maşini şi
echipamente de transport terestru (vagoane de cale
ferată, camioane şi remorci, autoturisme şi motociclete
etc.); de transport pe apă (vapoare şi nave comerciale);
şi respectiv de transport aerian (avioane); închirierea
de maşini şi echipamente agricole; pentru construcŃii;
pentru activităŃi de birou, inclusiv calculatoare; alte
tipuri de maşini şi echipamente (motoare, turbine,
maşini-unelte, echipamente pentru exploatări miniere şi
petroliere, pentru cercetare etc.); închirierea de bunuri
şi echipamente personale şi casnice, constituie o altă
clasă de activităŃi.
72 – ActivităŃi de informatică şi conexe, cu 6 grupe şi 6
clase: activităŃi de consultanŃă privind echipamentul
41
informatic; realizarea de programe; prelucrarea de

date; activităŃi privind bazele de date; întreŃinerea şi
repararea maşinilor de birou, a maşinilor de
contabilitate, a calculatoarelor şi a echipamentului
electronic periferic; alte activităŃi informatice.
Practicarea şi urmărirea distinctă a acestor realizări
denotă faptul că serviciile informatice au căpătat o
dimensiune deosebită în ansamblul sectorului de
servicii, urmare a progreselor majore pe care le-a
înregistrat tehnica economică, îndeosebi industria de
computere.
73 – Cercetare-dezvoltare, cu 2 grupe şi 2 clase, şi anume:
cercetare-dezvoltare în ştiinŃele fizice şi naturale
(matematică, fizică, astronomie, chimie, ştiinŃe
biologice, ştiinŃe mediale, ştiinŃa despre pământ,
agronomie etc. codurile 731 şi 7310); cercetare-
dezvoltare în ştiinŃele sociale şi umane (economie,
psihologie, sociologie, drept, lingvistică, arte, litere etc.
codurile 7322 şi 7320. Potrivit acestei clasificări ONU,
aceste grupe şi clase de cercetare reunesc 3 tipuri de
activităŃi: a) cercetarea fundamentală menită să asigure
noi cunoştinŃe fundamentale (legităŃile) fenomenelor şi
faptelor luate în studiu, dar fără să aibă în vedere o
anumită utilizare particulară a noilor cuceriri ştiinŃifice;
b) cercetarea aplicată menită, de asemenea, să asigure
noi cunoştinŃe dar cu orientare în direcŃia rezolvării
unor scopuri şi obiective practice determinate şi c)
cercetarea experimentală, definită ca activitate
sistematică de utilizare a cunoştinŃelor obŃinute din
cercetarea fundamentală şi aplicată, ca şi din experienŃa
practică în scopul obŃinerii de noi materiale, produse şi
echipamente, elaborării de noi procedee şi sisteme de
lucru sau pentru perfecŃionarea celor existente. În

definitiv, toate tipurile de cercetări urmăresc
îmbogăŃirea cunoştinŃelor ştiinŃifice existente şi
îmbunătăŃirea utilizării lor.
74 – Alte activităŃi de servicii pentru întreprinderi, ultima
diviziune a categoriei K, cuprinde o gamă foarte largă
de activităŃi clasificate în 4 grupe şi 13 clase: grupa 741
– activităŃi juridice, contabile şi de verificare
contabilă; consultanŃă fiscală, studii de piaŃă şi
sondaje; consultanŃă de afaceri şi management; grupa
742 – activităŃi de arhitectură, de inginerie şi alte
activităŃi tehnice; grupa 743 – publicitate; grupa 744 –
alte servicii pentru întreprinderi (selectarea, orientarea
şi plasarea de personal; activităŃi de anchetă şi pază a
persoanelor şi bunurilor, curăŃirea clădirilor, activităŃi
fotografice etc.).
Această clasificare (CITI) prezintă o seamă de avantaje,
în sensul că "reuşeşte o inventariere a tuturor activităŃilor de
natura serviciilor … asigură un limbaj unitar, o comunicare
simplă în analizele interne şi internaŃionale cu privire la servicii
… oferă posibilitatea utilizării calculatorului imprimând
clasificării, aparent greoaie şi complicată, caracteristicile unui
instrument de lucru "operaŃional"1. Printre neajunsurile pe care
le poartă s-ar putea menŃiona "cuprinderea, uneori forŃată, în
aceeaşi categorie a unor activităŃi sensibil diferite şi, mai ales,
caracterul limitativ – dispunând de 11 categorii, 100 diviziuni,
1000 grupe şi 10.000 clase –, gruparea în discuŃie neoferind loc
pentru reflectarea dezvoltării viitoare a serviciilor". Cu toate
limitele sale însă CITI are multe merite şi o deosebită valoare,
constituindu-se într-un standard structural al procesului de
1
Minciu R. şi colab., lucr.cit., p.78.
43
ordonare şi ierarhizare a serviciilor. CITI are în vedere, de fapt,

ca ea să corespundă atât Ńărilor dezvoltate, cât şi Ńărilor în curs
de dezvoltare.
Fiecare Ńară are însă o clasificare proprie, pe ramuri de
activitate a economiei naŃionale, inclusiv a serviciilor. Aceste
clasificări urmăresc să reflecteze stadiul dezvoltării lor
economice şi să servească atingerii unor obiective de politică
economică: NAP (Nomenclatorul ActivităŃilor şi Produselor –
FranŃa); SIC (Standard Industrial Classification – SUA) sau
CAEN (Clasificarea ActivităŃilor din Economia NaŃională –
România). CAEN – România, adoptată după 1990, asigură
identificarea tuturor activităŃilor şi unificarea denumirilor,
sistematizarea şi codificarea într-un ansamblu unitar, creând
astfel premisele organizării şi raŃionalizării circuitului
informaŃiilor în întreaga economie, utilizarea sistemelor
informatice de prelucrare şi analiză a datelor, conectarea la
structurile internaŃionale de tipul tabelelor input-output şi
Sistemul Conturilor NaŃionale. Clasificarea este structurată pe
cinci trepte (secŃiuni, subsecŃiuni, diviziuni, grupe şi clase) după
principiul omogenităŃii, utilizându-se drept caracteristici: natura
bunului sau serviciului, modul de folosire, materia primă,
procesul tehnologic, organizarea şi finanŃarea producŃiei.
În afara clasificărilor internaŃionale, pe grupuri de Ńări
sau naŃionale care, în esenŃa lor, au aspectul unor inventare prin
care să se reflecte gradul de dezvoltare a serviciilor şi să
faciliteze comparaŃiile internaŃionale, există alte categorii care
răspund unor cerinŃe particulare determinate de obiectivele
analizei economice, la baza lor situându-se o suită de criterii
specifice, cum ar fi: natura producătorului sau consumatorului,
tipul nevoii satisfăcute, funcŃia îndeplinită, faza procesului
reproducŃiei sociale în care se implică etc. Pentru a fi mai
connvingători să ne referim la câteva dintre ele, în unele cazuri

aplicând metoda reuniunii a două criterii (principal şi secundar).
Astfel, având drept criteriu funcŃiile economice
îndeplinite de acestea în circuitul producŃiei sau sferele
reproducŃiei sociale pot fi identificate:
• serviciile de distribuŃie: transport, comunicaŃii, stocare,
comerŃ cu ridicata şi cu amănuntul;
• servicii de producŃie (de afaceri): finanŃate, asigurări,
cercetare-dezvoltare, contabilitate, publicitate;
• servicii sociale (colective): sănătate, educaŃie, apărare;
• servicii personale: hoteluri şi restaurante, reparaŃii, turism,
îngrijire personală, casnice etc.
După participarea la formarea indicatorilor
macroeconomici (PIB, VN etc.), serviciile pot fi:
• servicii productive; • servicii materiale;
sau
• servicii neproductive • servicii nemateriale.
După prezenŃa şi natura relaŃiilor de piaŃă, acestea pot
fi:
• servicii marfă sau comerciale (S.market);
• servicii non-marfă sau non-comerciale (S.non-market).
După forma de proprietate şi modul de organizare a
prestatorilor de servicii, întâlnim:
• servicii ale sectorului public: tribunale, spitale, cazărmi,
poştă, şcoli, agenŃii de forŃă de muncă;
• servicii ale sectorului asociativ: organisme de ajutor şi
asistenŃă, biserici, muzee;
• servicii ale sectorului privat: companii aeriene, organisme
financiar-bancare şi de asigurări etc.
După beneficiarul (utilizatorul) activităŃii prestatoare
de servicii, putem avea:
45
• servicii care privesc bunurile: transport de mărfuri, reparaŃii

şi întreŃinere, curăŃătorii, pază;
• servicii care privesc persoanele: transport de persoane,
medicale, cosmetică, restaurante;
• servicii cu influenŃă mixtă: financiare, de exemplu.
Beneficiarul mai poate fi individual sau colectiv (după
natura acestuia), intern sau extern (după localizarea geografică).
De asemenea, tot prin prisma beneficiarului, serviciile
se grupează în:
• servicii intermediare, activităŃi constituite ca parte
integrantă, indispensabilă procesului producŃiei materiale
(stocarea şi depozitarea, transporturile, asigurările şi
reasigurările, finanŃele, activităŃile juridice, contabile,
pregătirea forŃei de muncă, managementul, cercetarea
ştiinŃifică etc.);
• servicii finale, cele destinate consumului direct al
gospodăriilor, colectivităŃilor sau persoanelor sau cele care
creează condiŃii pentru desfăşurarea normală a acestuia. Ele
sunt subdivizate în servicii comerciale (plătite de populaŃie)
şi servicii cu titlu gratuit (finanŃate public).
După posibilităŃile de comercializare există:
• servicii transferabile, care pot fi înmagazinate şi schimbate
la distanŃă;
• serviciile netransferabile, care trebuie produse la locul de
consum.
În acelaşi context, pentru realizarea actului vânzării-
cumpărării şi respectiv consumului, unele servicii presupun
deplasarea ofertantului (a prestatorului), iar în cazul altora
deplasarea consumatorului.
Din punctul de vedere al gradului de utilizare a
echipamentului şi personalului, distingem:
• servicii pe bază de echipament (automat: staŃii de spălare

automată, automat de bilete; manipulat de personal
necalificat: maşinişti, taxi; manipulat de personal calificat:
personal navigant):
• servicii pe bază de personal (nespecializat: femei de menaj,
baby sitter: calificat: mecanici auto, stomatologi; liber
profesionişti: avocaŃi, contabili).
Un alt criteriu de clasificare a serviciilor Ńine seama de
gradul de participare a consumului la realizarea prestaŃiei,
respectiv:
• servicii ce exprimă o relaŃie puternică prestator-consumator
(turistice, de sănătate);
• servicii ce exprimă o relaŃie slabă prestator-consumator
(reparaŃii, financiar-bancare etc.).
În afara celor prezentate, există şi alte variante de
structurare a serviciilor, folosind aspecte noi de grupare: gradul
de variabilitate a producŃiei (servicii standard şi servicii
individualizate), motivaŃia de cumpărare, obiectivele
prestatorului etc.
Privite în ansamblu, modalităŃile de clasificare a
serviciilor ne evidenŃiază diversitatea tipologică deosebită a
acestora şi, corespunzător, dificultăŃile cunoaşterii şi
perfecŃionării mecanismelor de funcŃionare a sectorului terŃiar.
Totodată, existenŃa lor denotă necesitatea elaborării unui sistem
amănunŃit de clasificare a serviciilor, încât să permită
identificarea şi înŃelegerea unui număr cât mai mare de
activităŃi prestatoare de servicii: sistemul trebuie să fie
compatibil cu structurile altor grupări naŃionale şi internaŃionale
şi, totodată, operaŃional – permiŃând includerea cu uşurinŃă a
prestaŃiilor în componentele standard ale acestuia şi facilitarea
47
întrebuinŃării tehnicii moderne de calcul în munca de analiză şi

management.
2.3. Progresul tehnic şi serviciile

Economiei contemporane îi este caracteristic un amplu
proces de transformare a tuturor domeniilor vieŃii economice şi
sociale, proces ce afectează şi sfera serviciilor. Denumit
revoluŃie tehnico-ştiinŃifică, acest proces are un conŃinut
propriu, o seamă de trăsături distinctive atunci când este vorba
de sectorul terŃiar şi înregistrează o evoluŃie marcată de
conectarea cantitativ-calitativă a serviciilor la celelalte
componente ale sistemului social global.
În pofida unor infuzii investiŃionale masive în domeniul
serviciilor, câştigurile de productivitate sunt deosebit de
modeste. Poate de aceea, marea parte a teoriilor dezvoltării
terŃiare admit că productivitatea nu creşte decât lent în acest
sector şi că decalajul ratei creşterii serviciilor de cea a
industriilor este un factor major de expansiune relativă a
locurilor de muncă terŃiare. Pentru mulŃi analişti, starea ca atare
a nivelului productivităŃii multora dintre componentele
serviciilor întreŃine un sentiment paradoxal. Cum se poate
crede, de exemplu, că activităŃi precum băncile şi asigurările,
care au fost masiv informatizate în 1970 şi 1990, n-au cunoscut
progrese importante ale productivităŃii, atunci când aceste
progrese apar în domeniul telecomunicaŃiilor? Această
chestiune face obiectul unei dezbateri aprinse în SUA, unde
performanŃele serviciilor (cu excepŃia transporturilor aeriene şi
telecomunicaŃiilor) se înfăŃişează ca foarte modeste.
Printre explicaŃiile paradoxului amintit, întreŃinut şi
astăzi mai mult ca oricând prin faptul că serviciile comerciale
realizează 85% din totalul investiŃiilor sectorului privat în
tehnologie informatică, cea mai frecventă este afirmaŃia cum că
introducerea masivă a informaticii nu a fost însoŃită de

câştigurile de productivitate sperate din cauze cum ar fi:
utilizarea necorespunzătoare a materialelor, pregătirea
inferioară a personalului, subechiparea şi supraîncărcarea
informatică faŃă de nevoile imediate.
Există însă, considerăm noi, o zonă explicativă prea
puŃin exploatată, care ar putea justifica, cel puŃin parŃial,
decalajele de productivitate între servicii şi industriile intensive.
Productivitatea este indicator calitativ, de eficienŃă care pune în
relaŃie efortul cu produsul rezultat prin intermediul acestuia.
Dar, când este vorba de servicii intrăm în atingerea unor faŃete
ale conceptului de produs, câteodată, imposibil de sesizat. Nu
de puŃine ori există o ezitare fundamentală în privinŃa a ceea ce
"convine" să considerăm ca şi "produs real" al unor activităŃi
prestatoare de servicii.
Termeni cheie: standardizare terminologică, tipuri de servicii
(după diferite criterii), productivitatea serviciilor, eficacitatea
serviciilor.
1. Cum argumentaŃi importanŃa teoretică şi practică a
clasificării serviciilor?
2. Ce raŃiuni stau la baza eforturilor de structurare unitară a
sferei serviciilor?
3. PrezentaŃi structura Clasificării InternaŃionale Tip Industrii a
activităŃilor economice (CITI). Ce avantaje şi ce neajunsuri
prezintă CITI?
4. CaracterizaŃi principalele modalităŃi de structurare a
serviciilor? Ce sugestii ne inspiră înŃelegerea acestora?
5. Cum exprimaŃi decalajele de productivitate între industrie şi
servicii în condiŃiile unui progres tehnic generalizat?
49
6. Ce posibilităŃi credeŃi că ar exista pentru o evaluare mai

completă a rezultatelor activităŃilor prestatoare de servicii?

1. După prezenŃa şi natura relaŃiilor de piaŃă, serviciile pot
fi:
A. productive şi neproductive;
B. materiale şi nemateriale;
C. marfă şi non-marfă;
D. de producŃie, de distribuŃie şi personale.
2. După posibilitatea de comercializare există:
A. servicii transferabile şi netransferabile;
B. servicii productive şi neproductive;
C. servicii personale şi casnice;
D. servicii pe bază de echipament şi pe bază de
personal.
3. După forma de proprietate şi modul de organizare a
prestatorilor de servicii, întâlnim:
A. servicii materiale şi nemateriale;
B. servicii de producŃie şi personale;
C. servicii ale sectorului public, ale sectorului
asociativ şi ale sectroului privat;
D. servicii transferabile şi netransferabile.
4. După beneficiarul (utilizatorul) activităŃii prestatoare de
servicii putem avea:
A. servicii care privesc bunurile, persoanele sau cele
cu influenŃă mixtă;
B. servicii materiale şi nemateriale;
C. servicii de distribuŃie şi servicii sociale;
D. servicii productive şi neproductive.
5. După gradul de participare a consumatorilor la realizarea
prestaŃiei, serviciile exprimă:
A. O relaŃie puternică prestator-consumator sau o

relaŃie slabă prestator-consumator;
B. O relaŃie bun material-serviciu;
C. O relaŃie producŃie-desfacere;
D. O relaŃie nedefinită.
51
CAPITOLUL 3
PIAłA SERVICIILOR
Motto:
"ŞtiinŃa se face cu fapte, aşa cum o casă
se face din pietre, cărămizi,
subansamble; dar acumularea de fapte
nu-i încă ştiinŃă, tot aşa cum o grămadă
de pietre nu este o casă."
H. Poincaré

• înŃelegeŃi semnificaŃia pieŃei serviciilor;
• distingeŃi particularităŃile relaŃiilor pe care le exprimă
aceasta;
• definiŃi oferta şi producŃia serviciilor şi să explicaŃi
particularităŃile raportului dintre acestea;
• menŃionaŃi caracteristicile ofertei de servicii;
• sesizaŃi şi înŃelegeŃi tendinŃele cele mai semnificative ale
ofertei de servicii;
• explicaŃi semnificaŃia valorii adăugate de servicii şi să
localizaŃi dificultăŃile în comensurarea acesteia;
• nominalizaŃi şi explicaŃi metodele de evaluare a valorii
adăugate de servicii;
• acordaŃi semnificaŃia cuvenită TVA în privinŃa serviciilor;
• definiŃi cererea de servicii şi să rezumaŃi caracteristicile ei;
• argumentaŃi factorii - cauză ai cererii pentru servicii;
• sistematizaŃi metodele de studiere a cererii pentru servicii,

diferenŃiat pe piaŃa internă şi pe piaŃa mondială;
• explicaŃi semnificaŃia tarifului şi problematica determinării
nivelului acestuia;
• înŃelegeŃi rolul statului pe piaŃa serviciilor.
Rezumat: Textul capitolului dezbate contribuŃiile
autorilor în înŃelegerea conŃinutului şi particularităŃilor pieŃei
serviciilor, ofertei şi cererii de servicii pe diferite domenii de
activitate.
3.1. PiaŃa serviciilor – formă concretă de existenŃă a

relaŃiilor de schimb: conŃinut şi particularităŃi
Când aud termenul de piaŃă, majoritatea oamenilor se
gândesc la locurile (halele) agroalimentare unde Ńăranii vând
produsele direct populaŃiei urbane. Cu alte cuvinte, prin piaŃă se
poate înŃelege un anumit loc geografic, un punct fizic, unde la
anumite ore, în anumite zile, se întâlnesc cumpărători şi
vânzători (ofertanŃi) pentru a cumpăra şi a vinde bunuri, acesta
fiind un mod restrâns de abordare, de piaŃă în sens concret,
real.
Termenul de piaŃă în concepŃia sa actuală s-a amplificat
în semnificaŃii, chiar dacă el derivă din raŃiunea acelor locuri,
care se mai găsesc şi astăzi, în cadrul diferitelor târguri, pieŃe şi
burse.
Astăzi însă, în economiile dezvoltate, doar o mică parte
din actele de vânzare şi cumpărare se mai realizează pe pieŃele
concrete, majoritatea acestora înfăptuindu-se în cadrul
comerŃului en-gross şi en-detail, prin intermediul marilor
societăŃi de import-export, al comis-voiajorilor, al
reprezentanŃelor marilor firme, prin mijlocirea serviciilor de
aprovizionare şi desfacere ale firmelor. În aceste cazuri, prin
"piaŃă" nu se mai înŃelege un punct ce poate fi localizat fizico-
53
geografic, ci ansamblul relaŃiilor reprezentanŃilor cererii şi ai

ofertei pentru un anumit produs, aceasta reprezentând
abordarea pieŃei în sens larg, abstract. Dacă astăzi se vorbeşte
despre studiul pieŃei, determinarea pieŃei, de piaŃa forŃei de
muncă, piaŃa capitalului, piaŃa petrolului, a cuprului, a
cerealelor, de piaŃa bunurilor de consum şi cea a serviciilor etc.,
nu se mai au în vedere punctele fizico-geografice de vânzare a
unor produse mai mult sau mai puŃin substanŃiale, ci se doreşte
să se observe o mai mare sau mai mică tendinŃă de cumpărare,
dacă trebuie să se ia în considerare o ofertă mai mare.
Concluzionând, în prezent, piaŃa, în sens abstract, este o
relaŃie economică generală între producătorii-vânzători,
purtători ai condiŃiilor de producŃie în contextul economiei de
piaŃă, şi cumpărătorii-consumatori, purtători ai trebuinŃelor
umane, însoŃite de capacitatea oamenilor de a cumpăra mărfuri
oferite şi care se dovedesc a fi convenabile pentru ei, ale căror
graniŃe nu sunt în mod necesar definite numai prin aria
geografică şi nici prin clasificările convenŃionale de produse.
Actele de vânzare-cumpărare, evidenŃiate prin relaŃia
economică de piaŃă, împreună cu procesele legate de
manifestarea structurii obiectivului cererii şi ofertei se află, fără
îndoială, în conexiune cu spaŃiul şi timpul în care acestea se
derulează.
Pe parcursul maturizării sale, piaŃa şi-a autonomizat
câteva funcŃii specifice, respectiv:
− de determinare a preŃului, deoarece prin confruntarea
cererii şi a ofertei anumitor bunuri substanŃiale sau servicii
se stabileşte preŃul acestor mărfuri, cât şi cantitatea ce
urmează a fi schimbată;
− de coordonare, întrucât unităŃile economice se orientează
pe piaŃă potrivit datelor referitoare la cerere şi ofertă.
Analiza acestor date face posibilă adoptarea sau revizuirea

planurilor economice întocmite individual şi autonom de
agenŃii economici, vânzători şi cumpărători, ce se întâlnesc
pe piaŃă;
− de organizare socio-economică a unităŃilor, pentru că prin
piaŃă se realizează legătura între ofertanŃi şi cumpărători,
înfăptuindu-se astfel o comuniune economică;
− de raŃionalitate economică, deoarece piaŃa îi obligă pe cei
ce participă la schimb să realizeze o activitate economică
rentabilă, numai în acest mod putând rezista pe piaŃă.
Toate aceste patru funcŃii specifice pieŃei asigură
realizarea rolului de bază al ei, şi anume de a face posibil, în
mod optim, schimbul diferitelor produse. Ar fi însă utopic să se
afirme că pieŃele ar mijloci rolul şi funcŃiile menŃionate într-un
mod ideal. SituaŃii extreme, perioadele de sub - şi
supraproducŃie sau descoperiri tehnice majore, demonstrează
faptul că pieŃele nu-şi mai pot îndeplini în mod automat rolul de
regulator al echilibrului economic. Dar, exceptând aceste
situaŃii limită, economia politică a ajuns la concluzia că şi în aşa
numitele "perioade normale" echilibrul pe unele pieŃe nu poate
fi apreciat ca optim. De aceea, astăzi este de la sine înŃeles ca
statul să intervină pe o serie de pieŃe (întrebarea ce se ridică
este: pe câte?) mai mult sau mai puŃin intensiv (întrebarea fiind:
cât de intensiv?). Această intervenŃie este evidentă, în general,
pe piaŃa agricolă, în minerit, în sistemul de credit şi transporturi
etc.
Privită prin prisma naturii bunurilor ce formează obiectul
tranzacŃiilor comerciale, piaŃa bunurilor sub formă de fluxuri
are ca obiect atât produse fizice sau substanŃiale (grâu, ciment,
maşini ş.a.) cât şi produse nonsubstanŃiale (servicii, informaŃii
etc.)
55
Serviciile, ca domeniu socio-economic, face parte din

categoria celor ce oferă produse "invizibile", abstracte, ce nu
pot fi definite cantitativ şi calitativ decât parŃial şi indirect.
Totuşi, ca şi celelalte activităŃi producătoare de bunuri
economice utile, serviciile şi-au constituit în timp o piaŃă
proprie a "produselor" pe care le furnizează, definită prin factori
cu manifestare specifică şi determinanŃi de natură
motivaŃională, geografică, social-economică şi politică.
Prin prisma sensului contemporan al noŃiunii de piaŃă,
anterior subliniat, putem spune că piaŃa serviciilor reprezintă
sfera economică de interferenŃă a intereselor purtătorilor
ofertei de servicii, materializată prin producŃia de servicii, cu
cele ale purtătorilor cererii de servicii, materializată prin
consum. Şi cum, în cazul serviciilor, locul ofertei coincide cu
locul consumului, interferenŃa se va transforma în suprapunere
în timp şi spaŃiu a celor doi factori (oferta şi cererea), prin
intermediul consumului de servicii.
Dar, dacă piaŃa serviciilor se aseamănă cu alte forme de
existenŃă ale pieŃei în general, prin rolul şi funcŃiile ce-i revin,
se distinge de celelalte prin câteva particularităŃi ale raportului
ce-o reprezintă, unele vizând aspecte cantitative, iar altele pe
cele calitative, respectiv:
a) piaŃa serviciilor nu include în totalitate sfera
serviciilor, existând şi servicii non-marfă (din ansamblul
producŃiei de servicii) sau, cum mai sunt ele numite în
clasificarea activităŃilor din economia naŃională, servicii
necomerciale constituite din serviciile publice sau private care
nu se comercializează şi din serviciile "gratuite" pe care şi le fac
oamenii lor înşişi;
b) dificultatea comensurării dimensiunilor şi dinamicii
pieŃei serviciilor, comparativ cu posibilităŃile, sub acest aspect,
în privinŃa pieŃei bunurilor ce iau formă obiectuală
(substanŃială). Drept urmare, pentru cuantificarea ofertei, cererii

şi a volumului tranzacŃiilor pe piaŃa serviciilor trebuie să
apelăm la o multitudine de indicatori. De exemplu, pentru
evaluarea pieŃei serviciilor turistice1, ca subsistem reprezentativ
al pieŃei serviciilor privită în ansamblu, va trebui să apelăm la
subsistemul indicatorilor de exprimare a resurselor
(eforturilor) turistice, atât prin prisma ocupării acestora:
numărul monumentelor cultural-istorice, suprafeŃele turistice
amenajabile (plajă, domeniu schiabil etc.), valoarea medie
anuală a fondurilor fixe şi circulante, capacitatea de producŃie
turistică (particularizat pentru transport, cazare, alimentaŃie,
agrement etc.), fondul de timp de muncă ş.a., cât şi prin prisma
consumării lor: cheltuieli cu munca vie, cheltuieli materiale,
amortizări, chirii, cheltuieli totale, cheltuieli cu amenajarea şi
întreŃinerea obiectivelor de interes turistic (monumente, plaje,
pârtii etc.), precum şi la subsistemul indicatorilor efectelor
economico-sociale ale activităŃii de turism: venitul net,
încasările din prestaŃiile turistice (diferenŃiat pe cele de bază şi
pe cele complementare), aportul la venitul naŃional şi la
creşterea productivităŃii sociale a muncii ş.a.;
c) semnificaŃia deosebită a elementelor calitative în
aprecierea poziŃiei unui întreprinzător sau a unei Ńări pe piaŃa
serviciilor. De exemplu, în evaluarea comparativă a serviciilor
turistice de cazare oferite de mai multe tipuri de structuri de
primire turistică, esenŃiale vor fi criteriile de calitate, respectiv:
confort, siguranŃă, condiŃii de igienă, condiŃii pentru buna
desfăşurare a unor relaŃii sociale, diversitatea şi calitatea
serviciilor complementare şi de alimentaŃie, frecvenŃa şi
calitatea serviciilor cultural-artistice şi de agrement etc.;
1
Vezi pe larg Cosmescu I., Turismul – fenomen complex contemporan,
Editura Economică, Bucureşti, 1998. P.251-275.
57
d) modul specific de manifestare a concurenŃei pe piaŃa

serviciilor, particularitate care prezintă, la rându-i, următoarele
aspecte:
• dacă în cazul pieŃei bunurilor obiectuale concurenŃa se
manifestă în primul rând prin preŃuri, valoarea fiind expresia
ierarhizării subiective a nevoilor de către fiecare individ şi
de raritatea produsului în discuŃie, pe piaŃa serviciilor
poziŃia mai înaltă sau mai joasă pe grila rarităŃii nu poate
constitui un element determinant al nivelului de preŃ şi deci
al concurenŃei, aceasta deoarece serviciile nu sunt omogene,
deci nu sunt comparabile. Ca atare, concurenŃa prin preŃuri
este mult mai nuanŃată, fiind vorba în aprecierea nivelului
preŃului serviciului de un ansamblu eterogen de consideraŃii
calitative, nu de puŃine ori cu conotaŃii subiective,
psihologice, influenŃate de legăturile, adesea personale, între
prestatorul de servicii şi client. Prin urmare, Ńinând seama de
diferenŃa permanent prezentă a serviciilor, pe scala calităŃii
prestaŃiilor ce le compun, n-ar trebui să fim surprinşi de
variaŃia foarte mare a preŃurilor practicate de diferite firme
ce operează pe acelaşi segment de prestaŃii, justeŃea lor –
cum spun specialiştii1 – nefiind nici confirmată, nici
infirmată, în funcŃie de costul de producŃie;
• frecvenŃa mult mai mare a situaŃiilor de monopol sau
oligopol, consecinŃă a costurilor mari de intrare sau de ieşire
de pe piaŃa serviciilor, a dificultăŃilor deci obiectiv-
economice de intrare liberă în ramură şi de liberă circulaŃie
a capitalurilor;
• în paralel, fiecare întreprinzător din domeniul serviciilor
dispune de o varietate de mijloace pentru a se diferenŃia de
1
Vezi Reboud Louis, Modernization et services, Cahiers des Sciences
Economiques, nr.9, Grenoble, 1990, p.27.
concurenŃii săi, mai întâi prin calitatea prestaŃiei sale, chiar

dacă ea nu este întotdeauna percepută integral de către
clienŃi, dar şi prin atmosfera din unitate şi relaŃia personală
pe care producătorul de servicii o întreŃine cu clientela sa,
fără a uita şi localizarea geografică care, nu de puŃine ori,
este principalul criteriu de alegere al clienŃilor pentru
servicii;
• în cazul pieŃei serviciilor, transparenŃa este limitată de
caracterul imaterial al acestora, realitate care împiedică
concurenŃii să "cunoască" secretele tehnologiilor superioare
de producere şi organizare a prestaŃiilor sau să înŃeleagă
obiectul unei politici de dumping. Totodată, consumatorii
de servicii, fiind supuşi la restricŃii de timp, se află în
imposibilitatea de a compara cu rigurozitate relaŃia preŃ-
calitate în cazul tuturor prestaŃiilor oferite de piaŃă.
În concluzie, luând în calcul specificul pieŃei serviciilor,
nu putem să nu ne alăturăm punctului de vedere exprimat şi de
specialiştii români ai domeniului, după care "… produsele
nefiind omogene, intrarea liberă pe piaŃă şi libera circulaŃie a
capitalurilor fiind deseori îngrădite, informarea consumatorilor
şi concurenŃilor fiind limitată, fiecare producător dispunând de
un fel de mică putere de monopol, ne găsim în faŃa unor
structuri ale pieŃei caracteristice concurenŃei imperfecte"1,
realitate ce atrage după sine o intervenŃie mai accentuată a
statului în acest sector şi îngrădirea prin reglementări a jocului
pieŃei libere.
1
Ioncică M., PiaŃa serviciilor, în vol. Economia serviciilor, Editura
Uranus, Bucureşti, 1997, p.92.
59
3.2. Oferta şi producŃia serviciilor
3.2.1. SemnificaŃia şi caracteristicile ofertei de servicii

În general, piaŃa, deci şi cea a serviciilor, reprezintă sfera
interferenŃelor intereselor economice, şi nu numai, ale
purtătorilor ofertei, materializată prin producŃie, pe de o parte,
cu cele ale purtătorilor cererii, concretizată prin consum, pe de
altă parte. Pentru a acoperi, în abordarea noastră, ambele laturi
ale interferenŃei menŃionate, ne propunem să surprindem, pentru
început, unele aspecte ale ofertei şi producŃiei serviciilor. De
fapt, caracteristicile şi perspectivele ofertei, precum şi aspectele
legate de comensurarea valorii adăugate şi a aportului
serviciilor la formarea acesteia, constituie unele din cele mai
importante componente ce definesc un anumit specific al
economiei serviciilor.
Specificul sectorului terŃiar determină distincŃia ce
trebuie făcută între semnificaŃiile a două concepte cu care
operăm: "oferta serviciilor" şi "producŃia serviciilor".
Oferta serviciilor grupează ansamblul elementelor care
concură la prestarea serviciilor, respectiv: echipamentul de
"producŃie" a serviciilor, diversitatea bunurilor materiale
destinate consumului de servicii, potenŃialul natural şi antropic,
forŃa de muncă specializată în activităŃile proprii sectorului
terŃiar, infrastructura şi condiŃiile de comercializare (tarife,
înlesniri etc.), precum şi sistemul de relaŃii între prestatori şi
consumatori (utilizatori). Cu alte cuvinte, cum îşi exprimă
convingerea şi alŃi specialişti, conŃinutul ofertei de servicii
rezultă din modul specific în care ea poate fi definită şi anume
ca fiind "capacitatea organizatorică a furnizorilor de servicii
de a satisface în anumite condiŃii de calitate, structură şi

termene cerinŃele beneficiarilor"1.
ProducŃia serviciilor reprezintă ansamblul de activităŃi
care mobilizează forŃa de muncă, echipamentul de producŃie şi
bunurile materiale, şi care, în cadrul unei ambianŃe proprii
serviciilor, se concretizează într-un consum efectiv.
Aşadar, între oferta serviciilor şi producŃia serviciilor
există o relaŃie strânsă, care, comparativ cu aceeaşi relaŃie de pe
piaŃa bunurilor fizice (obiectuale), este marcată de următoarele
particularităŃi:
• producŃia serviciilor (Ps) poate fi cel mult egală cu oferta
serviciilor (Os): Ps≤Os, în timp ce pe piaŃa bunurilor
substanŃiale (materiale) oferta este cel mult egală cu
producŃia: O≤P;
• oferta serviciilor există şi independent de producŃia
serviciilor, în timp ce producŃia serviciilor nu se poate
realiza în afara ofertei. Comparativ, în sectorul producŃiei
bunurilor materiale, oferta acestora nu se poate detaşa de
existenŃa unei producŃii;
• structura ofertei serviciilor nu coincide întotdeauna cu
structura producŃiei serviciilor, în timp ce structura ofertei
de bunuri materiale reflectă structura producŃiei respective;
• oferta serviciilor este fermă – există atâta timp cât sunt
prezente elementele ce intră în structura ei, pe când
producŃia serviciilor este efemeră – există cât timp se
manifestă consumul, se întrerupe o dată cu întreruperea
consumului.
Această relaŃie specială dintre oferta serviciilor şi
producŃia serviciilor reliefează rolul primordial al ofertei ca
1
Ioncică M., Oferta, tarifele şi cererea pentru servicii, în Ioncică M.,
Minciu R. şi Stănciulescu G., lucr.cit., p.117.
61
sursă a producŃiei serviciilor, dar şi rolul producŃiei în

mobilizarea ofertei date.
Specificul serviciilor ca sector economic imprimă ofertei
şi respectiv producŃiei de servicii câteva caracteristici:
• complexitatea şi eterogenitatea, constituie principala
caracteristică a ofertei serviciilor. Aceasta vizează atât
structura ofertei, cât şi structura producŃiei şi a
întreprinzătorilor din domeniile serviciilor. Oricare
dintre componentele structurale ale ofertei sectorului
terŃiar, la rândul său, prezintă o mare diversitate de
concretizări. De exemplu, echipamentul din domeniul
asistenŃei medicale este grupat şi diferenŃiat ca volum şi
performanŃe pe multe categorii de unităŃi: clinici
universitare, spitale specializate zonale, spitale judeŃene,
policlinici de diverse specialităŃi, dispensare comunale
etc. Sau, echipamentul industriei ospitalităŃii (primirea şi
cazarea turiştilor) este format din hoteluri, moteluri,
reşedinŃe secundare, pensiuni, camping, caravaning, sate
de vacanŃă etc., toate de diverse categorii sau clase
calitative, în funcŃie de specificul naŃional şi gradul de
dezvoltare economică a Ńării sau zonei căreia îi aparŃine.
Rolul de mijlocitor în mobilizarea şi angrenarea
elementelor ofertei, într-un mecanism funcŃional, revine
aşa-numiŃilor ofertanŃi de servicii. Aceştia sunt
"fabricanŃi" sau prestatori ai diferitelor servicii, între
care: întreprinderi din sectorul comercial sau al
transporturilor, touroperatori şi agenŃi turistici,
comunităŃi sau organizaŃii teritoriale. Complexitatea
serviciilor include un grad înalt de segmentare pe
specialităŃi a producătorilor diferitelor domenii terŃiare,
imprimând, totodată, un caracter eterogen şi complex
organizării producŃiei serviciilor. În consecinŃă, practic,
este imposibilă furnizarea de către un singur producător

a tuturor prestaŃiilor oferite consumului de servicii
(medicale sau turistice, de exemplu). De aceea,
producătorii-ofertanŃi se specializează pe categorii de
prestaŃii (comerciale, financiar-bancare, turistice,
administrative, de învăŃământ ş.a.);
• caracterul artizanal, în mare măsură, al preocupărilor
din domeniu, reprezintă o altă caracteristică a ofertei
serviciilor, asociată gradului înalt de specializare a
prestatorilor. Concret, mai mult decât în alte sectoare, în
majoritatea activităŃilor de servicii predomină existenŃa
unor afaceri mici ("small business"), deci a unor
întreprinderi mici şi mijlocii. Acesta nu exclude însă
integrarea sectorială sau gruparea profesională.
Concomitent, mai ales în ultimii ani, se accentuează tot
mai mult tendinŃa de centralizare şi concentrare a
ofertanŃilor de servicii pe domenii de specialitate;
• capacitatea organizatorică a furnizorilor de servicii de
a satisface în anumite condiŃii (de calitate, structură şi
termene) cerinŃele clienŃilor, ca mod specific de definire
a prestaŃiilor agenŃilor economici din sectorul terŃiar,
reprezintă o altă caracteristică a ofertei serviciilor.
Această capacitate organizatorică de a presta activităŃi
utile consumatorilor integrează: a) în primul rând, forŃa
de muncă (mai ales personalul care vine în contact direct
cu clienŃii) care, prin pregătirea şi aptitudinile
angajaŃilor, determină în mare măsură calitatea ofertei de
servicii; b) în al doilea rând, baza tehnică, element
deosebit de important prin care se înfăŃişează capacitatea
organizatorică de a produce servicii; c) în al treilea rând,
sistemul de relaŃii între prestatori şi consumatori
63
(utilizatori). Privitor la ultima componentă – sistemul de

relaŃii producător-consumator în materie de servicii –
trebuie să remarcăm influenŃa tot mai directă şi exigentă
a utilizatorilor asupra prestatorilor. Aceasta face din
clientul unei societăŃi de servicii o "resursă umană
externă", cu influenŃă esenŃială asupra obiectivelor
strategice ale agentului economic. Mai mult, în anumite
domenii şi firme de servicii, clientul devine o prezenŃă
importantă în lanŃul secvenŃial al prestaŃiilor (al
autoservirii în comerŃ şi alimentaŃie publică, al serviciilor
bancare prin automate şi cărŃi de credit, al serviciilor
turistice prin alternative oferite prin mijlocirea unui
micro-ordinator etc., de exemplu), realitate care
evidenŃiază un mai mare grad de personalizare a ofertei
de servicii. Implicarea consumatorului în procesul
producŃiei serviciilor a generat necesitatea introducerii
unor termeni noi în limbajul de specialitate, cum ar fi:
"prosum" şi "prosumator", categorii ce definesc o nouă
faŃetă a dezvoltării specifice celui de-al "treilea val". Prin
implicaŃiile sale multiple, participarea clientului la
producŃia serviciului reliefează un nou tip al relaŃiei
dintre client şi organizaŃie, utilizatorul identificându-se
adesea cu unitatea prestatoare ("agenŃia mea", "compania
mea", "banca mea", "universitatea mea" etc., afirmându-
se de multe ori în discuŃiile ce conturează imaginea unui
prestator de servicii). De aceea, nu întâmplător succesul
în afacerile cu servicii se bazează, în bună măsură, şi pe
capacitatea întreprinzătorilor de a valorifica mai bine
raporturile firmei cu clientela, cerinŃă care implică o
nouă abordare a organizării unei întreprinderi de servicii,

respectiv în "piramidă inversă"1 (fig.3.1).
CLIENłI
Personal de contact
Personalul operativ care nu

este în contact direct cu
clienŃii
Personalul funcŃional
(administrativ)
DirecŃia
generală
Fig.3.1. Piramida inversă a raporturilor dintre componentele

organizaŃionale ale întreprinderii şi clienŃii săi
Această structură "în piramidă inversă" specifică

serviciilor se justifică prin existenŃa unei realităŃi, cu uşurinŃă
percepută de către oricine, aceea potrivit căreia pentru clientul
unei firme prestatoare de servicii persoana cea mai importantă
este, de regulă, cea care se găseşte în contact cu el: profesorii în
şcoli şi universităŃi, medicii în spitale, piloŃii în transporturile
aeriene, cercetătorii în institutele de cercetare, notarii publici
sau avocaŃii în cadrul prestaŃiilor cu caracter juridic etc. Aceştia
1
Vezi Ioncică M., Minciu R., Stănciulescu G., lucr.cit., p.119.
65
reprezintă persoana de contact din prima linie, pentru orice

client potenŃial, treaptă organizatorică pentru care celelalte
sisteme şi echipe funcŃionale "lucrează", acŃionează prin
membrii lor ca personal de "susŃinere";
• modul specific de manifestare a raportului
diferenŃiere/asemănare (personalizare/standardizare) în
cadrul ofertei de servicii, constituie o altă caracteristică a
acesteia. Mai precis, nematerialitatea serviciilor şi
integrarea clientului în relaŃia de serviciu conduce la
"diferenŃierea" acestuia, fiecare producător putând să-şi
conceapă "oferta" cu o încărcătură personală mult mai
accentuată. Totodată însă, tot datorită absenŃei barierelor
"materiale", este deosebit de greu să-şi protejezi pe plan
juridic serviciul conceput şi oferit pieŃei consumatorilor,
riscul imitaŃiei prin concurenŃii din domeniu fiind
deosebit de ridicat. UşurinŃa reproducerii unor
componente ale serviciilor turistice, financiare sau de
învăŃământ, de exemplu, este cu mult mai accentuată,
comparativ cu situaŃiile similare din domeniul bunurilor
substanŃiale. De aceea, protecŃia juridică se rezumă doar
la marca serviciului (numele său) şi la sloganul
transmiterii mesajului publicitar. Aşa stând lucrurile, în
faŃa consumatorilor, vrând-nevrând, se înalŃă bariere în
evaluarea serviciilor, cu greu de trecut. Pentru mulŃi
consumatori "cele povestite", de către cei cu experienŃă
într-o asemenea relaŃie, au o mare importanŃă în
adoptarea deciziei de a cumpăra un serviciu. Rolul
publicităŃii, de a concretiza serviciul pentru clientelă, în
asemenea cazuri trebuie să fie mult mai accentuat. În
plus, integrarea clientului în relaŃia de serviciu amplifică
dificultatea implementării componentelor creative,
inovative în desfăşurarea viitoare a unui tip de serviciu,
cunoscut deja consumatorilor. "Consumatorul

serviciului, clientul, <<interiorizează>> modul de
utilizare şi orice modificare rupe schema de învăŃare,
spun specialiştii. În timpul regândirii unui serviciu, deja
cunoscut de clientelă, sau pentru lansarea unor servicii
alternative, întreprinderea este nevoită, prin urmare, să-şi
focalizeze eforturile pentru conturarea unor noi
comportamente în înŃelegerea clienŃilor. Originalitatea,
pertinenŃa, uşurinŃa de memorizare şi supleŃea sunt cele
patru caracteristici ale numelui serviciului (mărcii
serviciului) pentru ca acesta să poată contribui la
captarea interesului clienŃilor potenŃiali şi la amplificarea
afacerilor într-un anume gen de prestaŃii. Pe de altă
parte, în paralel cu cerinŃa de personalizare şi diferenŃiere
a serviciilor, tot mai multe întreprinderi de servicii îşi
"standardizează" oferta pentru a administra şi controla
mai bine calitatea serviciilor, chiar dacă stabilirea de
norme pentru fiecare serviciu nu este o sarcină uşoară1.
Normele de serviciu trebuie stabilite în funcŃie de
aşteptările clienŃilor şi pot fi generale (relative la
serviciul de bază) şi particulare (referitoare la diferite
posturi de muncă);
• faptul că ea reprezintă un element potenŃial aflat într-o
stare de aşteptare activă în raport cu nevoile clienŃilor, ar
reprezenta o altă caracteristică a ofertei de servicii.
Caracterul activ al acestei componente a relaŃiei de piaŃă
din domeniul serviciilor trebui să se evidenŃieze prin
raportarea permanentă la cerere, atât sub aspectul
1
Vezi în acest sens Wilhelm Brakhahn şi Ulrike Vogt, ISO 9000 pentru
servicii. Rapid şi sigur spre certificare, Editura tehnică, Bucureşti, 1998,
p.23 şi urm.
67
adaptării la structura şi dinamica acesteia, cât şi sub

aspectul stimulării şi amplificării ei. În această direcŃie,
un rol important revine cercetării de marketing, studierii
nevoilor prezente şi viitoare de servicii şi a măsurii în
care acestea din potenŃiale pot deveni efectiv satisfăcute.
Tot atât de importantă este şi activitatea de promovare a
serviciilor, de informare şi influenŃare a consumatorilor
potenŃiali, deci de publicitate. Conceperea şi realizarea
acŃiunilor menŃionate trebuie însă să pornească de la
premisa că oferta serviciilor înmănunchiază un ansamblu
de elemente, din care unele îi imprimă un grad înalt de
rigiditate, iar altele o anumită flexibilitate;
• în fine, dimensiunea ofertei de servicii este însoŃită, de
regulă, de un risc relativ ridicat, în sensul incertitudinii
manifestării cererii de servicii. Pentru a controla o atare
situaŃie, deci pentru a lua cele mai bune hotărâri, teoria
deciziei ne oferă mai multe metode, dintre care cele mai
cunoscute sunt: maximin (maximizarea minimului de
rezultat), minimax (minimizarea maximului de regret) şi
calculul speranŃei matematice (adică a nivelului cererii
cu cea mai mare probabilitate – speranŃă – de realizare).
3.2.2. Perspective ale ofertei de servicii

1. În ultimele două decenii ale acestui final de secol,
creşterea ofertei de servicii, în ritmuri superioare creşterilor
celorlalte sectoare ale economiei Ńărilor dezvoltate, se vădeşte
a fi una dintre tendinŃele cele mai marcante. De fapt, mutaŃiile
structurale ale economiilor dezvoltate petrecute de-a lungul
timpului au marcat, începând cu deceniul al 8-lea,
preponderenŃa terŃiarului în crearea PIB, declinul relativ al
sectorului primar şi începutul declinului sectorului secundar.
Realitatea cea mai evidentă dezvăluită de statisticile

internaŃionale se exprimă prin ponderea tot mai mare a
serviciilor în producŃia totală a celor mai multe Ńări, oricare ar fi
nivelul de dezvoltare atins de fiecare dintre ele. S-ar părea că nu
există economii naŃionale în cadrul cărora aportul serviciilor să
fie sub 1/5 (20%) şi, în cele mai multe state, începând cu
deceniul al nouălea, participarea lor la rezultatul
macroeconomic anual este de minimum 1/3. Această situaŃie
relevă faptul că, exceptând economiile de subzistenŃă, un minim
de servicii este obiectiv necesar în orice economie.
Nivelul, structura şi calitatea producŃiei şi respectiv
ofertei de servicii se află permanent în corelaŃie directă cu
nivelul şi starea economică generală a Ńărilor. Pe măsură ce
pieŃele acestora au dobândit contururi naŃionale şi apoi
internaŃionale, pe măsură ce producŃia şi nevoile s-au
diversificat, nivelul de servicii indispensabile s-a amplificat.
Datele statistice, oferite de analişti, sunt deosebit de
sugestive, ele susŃinând tendinŃa mai sus menŃionată. Astfel, la
începutul deceniului al nouălea serviciile cotau cu aproape 1/2
(48%) în PIB creat în Ńările mediu dezvoltate, şi deveniseră
preponderente (cca. 60%) în Ńările dezvoltate. Mai mult, la
începutul anilor '90 ponderea serviciilor în PIB al Ńărilor
avansate a început să se apropie mult şi chiar să depăşească
pragul de 70% (SUA – 73,2%, Danemarca – 72,9%, Olanda –
67,6%, Canada – 65,9% ş.a., date la nivelul anului 1995).
Cât priveşte România, ponderea serviciilor la crearea
PIB a înregistrat următoarea evoluŃie: 29,4%(1980), 32,4%
(1985), 32,3% (1990), 31,6% (1994), 39,0% (1995), pondere
stabilizată în prezent, industriei şi construcŃiilor revenindu-le
cca.41%, iar agriculturii şi silviculturii cca.20%.
2. În evoluŃia ofertei de servicii, pe lângă tendinŃa
generală de creştere în sensul anterior menŃionat, se manifestă şi
69
tendinŃa de disociere-asociere, atât în relaŃia cu oferta de

bunuri obiectuale, cât şi în interiorul ofertei de servicii înseşi,
o dublă tendinŃă deci.
Pentru a înŃelege sensul acestei tendinŃe, precizăm de la
început că, o perioadă relativ îndelungată de timp, serviciile au
fost comercializate cu bunurile substanŃiale, material palpabile.
Un exemplu clasic în acest sens, adus în discuŃie de specialişti,
îl constituie comercializarea programelor pentru calculatoare,
care iniŃial erau vândute împreună cu acestea, drept element
structural al funcŃionării respectivelor mijloace. Cu timpul însă
conceperea şi comercializarea programelor au devenit activităŃi
distincte, separate de cele care fabrică calculatoare, realizate în
firme specializate. S-a autonomizat astfel o tendinŃă de
disociere a ofertei de servicii faŃă de oferta de bunuri
materiale, realitate care înglobează toate acele bunuri a căror
utilizare presupune şi achiziŃionarea know-how-lui, adică ştiinŃa
de a utiliza bunurile respective.
Alăturat acestei tendinŃe se păstrează şi capătă forme noi
de manifestare şi tendinŃa de asociere între oferta de bunuri şi
servicii, aceasta întrucât producătorii bunurilor, în strategiile lor
comerciale, îşi pot stabiliza sau chiar spori cota de piaŃă numai
asociind bunurilor, pe perioada întrebuinŃării lor, servicii cât
mai diversificate. Este vorba de servicii complementare
bunurilor: servicii post-vânzare, servicii de întreŃinere, servicii
de consultanŃă în folosire etc., de exemplu. Această tendinŃă,
apreciază cercetătorii, se armonizează cu o alta, caracteristică
economiei contemporane a serviciilor, anume aceea a
"prelungirii ciclului de viaŃă a produsului"1. Dacă caracteristica
revoluŃiilor industriale anterioare a fost "ciclul de viaŃă scurt" al
1
Giarini O., Stahel W., Limitele certitudinii, Edimpress Camro, Bucureşti,
1996, p.117.
produselor, neexistând preocupări pentru economisirea

resurselor neregenerabile şi pentru prevenirea efectelor
distructive ale variatelor forme de poluare, noua revoluŃie
industrială oferă o alternativă cu mult mai viabilă: sistemul de
înlocuire lentă, respectiv dublarea perioadei de utilizare a
bunurilor prin prelungirea ciclului lor de viaŃă, fapt ce ar
conduce la reducerea la jumătate, pe de o parte, a consumului
de resurse naturale nereproductibile, iar pe de altă parte, a
costurilor legate de transportul şi eliminarea deşeurilor. Pentru
aceasta nu întâmplător şi tangenŃial se consideră că "speranŃei
de viaŃă a produselor" trebuie să i se "asocieze" serviciile care
asigură refolosirea, repararea şi modernizarea tehnologică,
reciclarea etc.
TendinŃa de disociere-asociere, cum am menŃionat deja,
se manifestă chiar şi în interiorul ofertei de servicii. Privitor la
latura "disocierii" în cadrul ofertei de servicii, aceasta se poate
realiza şi manifesta ca tendinŃă cu o uşurinŃă mult mai mare
decât în alte situaŃii, pe fondul lipsei sau importanŃei mai reduse
a restricŃiilor materiale, aici fiind vorba de rezultate intangibile,
neperceptibile sau evaluabile prin unul din simŃurile fizice. O
asemenea tendinŃă poate fi ilustrată printr-un anume mod de
modernizare şi perfecŃionare a serviciilor de alimentaŃie
publică, în sensul accentuării preocupărilor pentru concentrarea
şi industrializarea procesului de pregătire a preparatelor
culinare, unităŃile de producŃie constituind o componentă
structurală a activităŃii de profil din alimentaŃia publică.
Practicarea aşa-numitului "catering" (adevărata fabrică de
produse culinare), experimentat şi în Ńara noastră, propune
separarea funcŃiilor de aprovizionare şi prelucrare de cele
legate de comercializarea şi servirea preparatelor. Un obiectiv
din această categorie se organizează ca bază de producŃie a
mâncărurilor (fabrică de mâncare) pe teritoriul unui oraş sau
71
municipiu, asigurând hrana zilnică a colectivităŃilor în fabrici,

instituŃii, şcoli, şantiere etc., prin intermedierea unor alte unităŃi
independente de servire în toate etapele zilei (mic dejun, dejun,
cină) cu capacităŃile ce pot asigura până la 50.000-100.000
meniuri pe zi. Se asigură astfel mecanizarea sau chiar
automatizarea procesului de fabricaŃie, utilizarea unor
tehnologii elaborate pe baze ştiinŃifice, controlul permanent al
producŃiei cu efecte benefice asupra proprietăŃilor nutritive ale
alimentelor. Dintre avantajele producŃiei de preparate culinare
în sistemul "catering" pot fi amintite: diversificarea
sortimentelor şi relativa independenŃă faŃă de sezonalitatea
materiilor prime; calitatea superioară şi constantă a preparatelor
sub aspect nutriŃional, igienico-sanitar, organoleptic; folosirea
raŃională şi permanentă a forŃei de muncă; diminuarea
pierderilor generate de fluctuaŃia cererii; economisirea de spaŃii
de producŃie la unităŃile comerciale pentru servirea
consumatorilor şi satisfacerea în condiŃii mai bune a cererii în
perioadele de vârf1.
În cadrul ofertei de servicii apare simultan şi mişcarea de
"asociere", respectiv de reunire a mai multor servicii într-o
"ofertă globală". Un exemplu sugestiv îl constituie, în cazul
serviciilor turistice, conceptul de "inclusive tours" care
semnifică determinarea şi practicarea unor tarife turistice care
includ toate serviciile convenite, oferite de agenŃiile de voiaj
sub forma unor "pachete" de prestaŃii, turistul cunoscând numai
tariful global al aranjamentului, în general avantajos pentru
client, nu şi costul unora dintre serviciile incluse în aranjament2.
1
Vezi Cosmescu I., Turismul – fenomen complex contemporan, Editura
Economică, Bucureşti, 1998, p.228.
2
Idem, p.165.
Asocierea permite, după unii specialişti1, crearea unui

produs al cărui succes sau eşec va depinde de "aprecierea
globală a acestuia", susceptibil de al diferenŃia în raport cu alte
produse, mai mult sau mai puŃin concurente. Chiar dacă
elementele asociate nu sunt în totalitate originale, rezultatul
final poate să aibă acest atribut.
3. O altă tendinŃă deosebit de importantă care se
manifestă în evoluŃia ofertei de servicii este accentuarea
laturilor calitative ale prestaŃiilor asigurate clienŃilor. Este o
tendinŃă obiectiv determinată de amplificarea cadrului
concurenŃial între firmele de servicii şi de sporirea exigenŃelor
consumatorilor în privinŃa calităŃii serviciilor. În acest contest,
şansa reuşitei şi diminuarea riscului pentru o întreprindere de
servicii se bazează, în principal, pe calitatea şi eficienŃa prestării
serviciului, abordate din punctul de vedere al satisfacŃiei
clientului.
Referitor la această tendinŃă, studiile din domeniu
estimează că unei creşteri a fidelităŃii clienŃilor cu 2%, în baza
sporirii parametrilor calitativi ai prestaŃiei, îi corespunde o
creştere a profiturilor similară cu cea atinsă în cazul reducerii
costurilor cu 10%. Prin urmare, firmele prestatoare de servicii
nu au altă alternativă, pentru fidelizarea clientelei, decât
asigurarea satisfacŃiei clienŃilor prin creşterea nivelului calitativ
al serviciilor.
O remarcă s-ar cere a fi reŃinută: aceea că, din păcate,
este destul de dificil să cuantifici nivelul calitativ al serviciului
în momentul în care el este prestat. De cele mai multe ori acest
nivel poate fi evaluat mult mai târziu şi depinde, în numeroase
cazuri, în mare parte de factori externi relaŃiei de serviciu ca
atare. Mai exact, este vorba de prezenŃa sau absenŃa şansei:
1
Ioncică M. şi colab., lucr.cit., p.126.
73
"…cu puŃină şansă, o prestare de servicii care n-a fost realizată

extraordinar, poate cunoaşte un rezultat spectaculos: puteŃi, într-
adevăr, întâlni femeia sau bărbatul vieŃii voastre într-un hotel
mediocru". Invers, "…dacă şansa nu vine la întâlnire, anumite
prestaŃii corect efectuate pot să aibă consecinŃe dezastruoase: o
operaŃie chirurgicală reuşită, poate în final să eşueze datorită
spargerii unui vas; o călătorie bine organizată de o agenŃie de
voiaj poate fi compromisă de un accident de avion etc.", iată
câteva exemple sugestive ale relaŃiei calitate-şansă oferite de un
prestigios analist, francezul J.B.Quinn1.
Şi totuşi, cu tot riscul "intervenŃiei" factorilor exteriori
relaŃiei de serviciu, aportul fundamental în asigurarea calităŃii
serviciilor aparŃine totuşi factorilor interni, între care, J.B.Quinn
remarcă: competenŃa profesională a prestatorilor, amabilitatea
(politeŃea), flexibilitatea (reactivitatea), personalizarea
produselor, durata programului la dispoziŃia clienŃilor atraşi de
oferta firmei noastre şi calitatea dialogului în relaŃia clienŃi –
personal de contact etc. Numai astfel, prin standarde calitative
înalte ale prestaŃiilor oferite, firmele ce operează în perimetrul
terŃiarului se pot detaşa de concurenŃii lor şi au posibilitatea să-
şi fidelizeze clientela.
O observaŃie suplimentară ar mai trebui adăugată, în
acelaşi context al tendinŃelor înregistrate de evoluŃia structurii
ofertei de servicii, şi anume: tendinŃele, anterior menŃionate,
prezintă particularităŃi în funcŃie de diferitele ramuri ale
serviciilor (turism, transport, comerŃ, servicii financiare, de
învăŃământ, administrativ, de sănătate etc.) şi se manifestă în
strânsă interdependenŃă cu evoluŃia cererii pentru domeniile
respective.
1
Quinn J.B., L'entreprise intelligente. Savoir, services et technologie,
Editura Dunod, Paris, 1994, p.365.
Studiile comparative privind perspectivele ofertei de

servicii, întreprinse pentru Ńările dezvoltate, prefigurează
dinamismul cel mai accentuat în următoarele genuri de prestaŃii:
serviciile pentru agenŃii economici, serviciile financiare,
serviciile de sănătate, serviciile hoteliere şi cele de alimentaŃie
publică. Cu ritmuri de creştere mai atenuate, mai puŃin alerte,
sunt exemplificate serviciile clasice: transporturile, comerŃul,
diverse servicii gospodăreşti.
3.2.3. Valoarea adăugată de servicii şi complexitatea relaŃiilor

juridico-economice generate de existenŃa ei
Accentuarea prezenŃei serviciilor în sistemul activităŃilor
unei economii este însoŃită de creşterea ponderii lor în
indicatorii macroeconomici finali, produsul intern şi produsul
naŃional, respectiv de creşterea valorii adăugate de servicii la
nivelul complexului economic naŃional prin însumarea valorilor
adăugate realizate la nivel microeconomic.
Similar celorlalte sectoare ale economiei, valoarea
adăugată de servicii (VA) se determină ca diferenŃă între
produsul global* (PG) şi consumul intermediar** (CI):
VA = PG – CI
În practică valoarea adăugată la nivelul unei întreprinderi
(microeconomic) se calculează ca diferenŃă între cifra de
afaceri (vânzările) şi cheltuielile privind achiziŃionarea
*
Produsul global este un indicator prin care se exprimă, sub formă
bănească, valoarea tuturor bunurilor produse şi a serviciilor prestate pe
ramuri ale economiei naŃionale într-o perioadă de timp (de obicei un an).
Prin însumarea produselor globale ale tuturor ramurilor se obŃine
produsul global social (macroeconomic).
**
Consumul intermediar exprimă valoarea bunurilor şi serviciilor produse
şi consumate în scopul producerii de noi bunuri şi servicii (cu excepŃia
capitalului fix).
75
bunurilor şi serviciilor implicate în realizarea activităŃii

respective (aferente deci consumului intermediar). Pentru
firmele cu activităŃi de intermediere, produsul global este
exprimat prin adaosul comercial sau comisionul pe care acestea
îl practică.
Valoarea adăugată trebuie însă şi repartizată. Sub acest
aspect, al repartiŃiei ei, valoarea adăugată a fiecărei
întreprinderi, în fracŃiuni diferite, va reveni: factorului muncă
prin salarii; sistemul bancar prin cheltuieli financiare;
întreprinderii prin amortizări şi profitul repartizat pentru rezervă
şi dezvoltare; statului prin impozite; patronilor sau
proprietarilor asociaŃi prin profitul distribuit.
Cât priveşte sectorul serviciilor, comensurarea valorii
adăugate şi, prin aceasta, a aportului lor la crearea PIB nu este o
problemă relativ simplă.
Un prim semn de întrebare vizează evaluarea sau
neluarea în calcul, sub aspect economic, a valorii serviciilor
gratuite. În acest sens, practica economică de până acum
ocoleşte în determinările sale serviciile gratuite, fapt ce
semnifică, pe bună dreptate, "o imagine deformată a realităŃii"
după aprecierea unor prestigioşi teoreticieni1.
Oferta unei persoane (fizice sau juridice) de bunuri
economice (materiale şi/sau servicii) către o altă persoană
poate fi recunoscută şi cuantificată prin preŃul pe care
persoanele intrate în relaŃia de piaŃă convin să-l accepte Într-
adevăr, acolo unde nu există un preŃ convenit, cum ar fi cazul
tipic al serviciilor gratuite, nu avem nici dovada serviciului
prestat sau a avantajului obŃinut, n-ar exista deci nimic spre a
oferi "priză analizei ştiinŃifice" constată Bertrand de Jouvenal,
1
Vezi Bertrand de Jouvenal, Progresul în om, Editura politică, Bucureşti,
1983; Clark C., The Conditions of Economic Progress, London, 1941.
în încercarea lui de sesizare a caracterului incomplet al analizei

economice. O rezolvare a acestei probleme, ar sta în soluŃia
propusă de profesorul Colin Clark, şi anume: determinarea
preŃului serviciilor prestate şi neplătite prin analize comparative
cu servicii similare efectuate de persoane plătite.
Un alt obstacol, de asemeni dificil pentru analiza
economică, priveşte evaluarea evoluŃiei în timp a valorii
adăugate de servicii. Sub acest aspect, unii analişti apreciază
creşterea producŃiei de servicii, deci şi a valorii adăugate de
către acestea, ca de natură "fictivă", corespunzând în principal
creşterilor de preŃuri. Ba mai mult, s-a şi afirmat că serviciile ar
reprezenta un factor inflaŃionist, apreciere care omite influenŃa
sporirii calităŃii asupra creşterii preŃurilor, chiar dacă sporul
preŃului justificat printr-un aport calitativ suplimentar este greu
de separat de fenomenul inflaŃionist global. În fapt,
sensibilitatea acestei probleme este valabilă şi în cazul bunurilor
substanŃiale şi cu atât mai mult pentru servicii în situaŃia cărora
dominante sunt aspectele nemateriale şi calitative. Drept
urmare, după unii autori, producŃia şi valoarea adăugată a
serviciilor pot fi evaluate numai în preŃuri curente. Dacă totuşi
există posibilitatea unei comensurări cantitative, în expresie
fizică a volumului producŃiei, prezintă un mare interes pentru
analiza economică evaluarea producŃiei de servicii şi a valorii
adăugate de către acestea şi în preŃuri constante sau
comparabile.
Bibliografia de specialitate1 propune două metode de
evaluare a valorii adăugate de servicii în preŃuri constante:
• metoda "deflaŃiei";
• metoda "extrapolării.
1
Vezi în acest sens, Ioncică M. şi colab., lucr.cit., p.130 şi urm.
77
Metoda deflaŃiei, în esenŃa sa, semnifică eliminarea

influenŃei inflaŃiei (a creşterii preŃurilor), pornind de la datele
perioadei curente, iar metoda extrapolării încearcă acelaşi lucru
(eliminarea influenŃei inflaŃiei în creşterea preŃurilor) pornind
de la datele perioadei de bază, extrapolând deci volumul
cantitativ al producŃiei.
PosibilităŃile alternative în calcularea valorii adăugate de
servicii în preŃuri constante sunt multiple: se pot deflata,
respectiv extrapola un singur indicator implicat în calculul
valorii adăugate (PG sau CI) sau ambii indicatori (PG şi CI).
Ar rezulta, pentru sugestivitate, următorul tablou:
Un singur indicator Ambii indicatori

Metoda
(PG sau CI) (PG şi CI)
• deflaŃie deflaŃie simplă deflaŃie dublă
• extrapolare extrapolare simplă extrapolare dublă
Tabloul poate fi extins structural prin alte combinaŃii ale

metodelor de evaluare a celor doi indicatori: PG poate fi
extrapolat, în timp ce CI poate fi deflatat, şi invers.
Având la dispoziŃie informaŃiile despre cantităŃi şi
preŃuri, valoarea adăugată se poate calcula astfel:
• pentru perioada de bază (VA0):
VA 0 = YPG 0 ⋅ PPG 0 − YCI 0 ⋅ PCI 0
unde:
YPG 0 = cantitatea produsului global (PG) în perioada de
bază;
PPG 0 = preŃul unitar al PG în perioada de bază;
YCI 0 = cantitatea consumului intermediar (CI) în perioada
de bază;
PCI 0 = preŃul unitar al CI în perioada de bază.

• pentru perioada curentă (VA1):
VA1 = YPG1 ⋅ PPG1 − YCI1 ⋅ PCI1
unde:
YPG1 = cantitatea produsului global (PG) în perioada
curentă;
PPG1 = preŃul unitar al PG în perioada curentă;
YCI1 = cantitatea consumului intermediar (CI) în perioada
curentă;
PCI1 = preŃul unitar al CI în perioada curentă.
Calculul valorii adăugate de servicii în preŃuri constante
prin metoda deflaŃiei simple poate fi făcut prin aplicarea
următoarelor două modalităŃi (formule):
VA 1
a) VA1a =
I PPG
unde:
VA 1a = VA în perioada curentă în preŃuri constante;
VA1 = VA în perioada curentă în preŃuri curente;
I PPG = Indicele preŃului PG, calculat astfel:
PPG1
I PPG =
PPG 0
VA1
b) VA1b =
I PCI
unde:
VA 1b = VA în perioada curentă în preŃuri constante;
I PCI = Indicele preŃului CI, calculat astfel:
79
PCI1
I PPI =
PCI 0
În aceste două modalităŃi este acceptat compromisul că
CI este deflatat cu indicele preŃurilor lui PG (a), respectiv PG
este deflatat cu indicele preŃului lui CI(b).
prin metoda deflaŃiei duble presupune ca fiecare indicator care
intervine în calculul VA să se deflateze cu indicele de preŃ
corespunzător, după formula:
PG 1 CI 1
c) VA1c = −
I PPG I PCI
Până acum am avut drept criteriu, în comensurarea VA
(valorii adăugate de servicii), deflatarea valorilor curente,
după metoda cu aceeaşi denumire. Există, aşa cum am mai
menŃionat, şi varianta extrapolării volumului cantitativ al
producŃiei de servicii.
prin metoda extrapolării simple ar presupune extrapolarea
valorilor perioadei de bază ale PG şi CI, păstrând deci
preŃurile nemodificate. Modul de calcul este următorul:
d) VA1d = VA 0 ⋅ I YPG ,
unde:
I YPG = Indicele de cantitate (volum) al PG.
YPG1
I YPG =
YPG 0
e) VA1e = VA 0 ⋅ I YCI ,
unde:
I YCI = Indicele de cantitate (volum) al CI.
YCI1
I YCI =
YCI 0
În cazul metodei extrapolării duble calculul are drept
formulă:
f) VA 1f = PG 0 ⋅ I YPG − CI 0 ⋅ I YCI
OpŃiunea între variantele metodelor descrise, deflaŃie şi
extrapolare, în mod obligatoriu este dependentă de informaŃiile
de care dispunem pentru a le introduce în calcul.
Din acest punct de vedere pot exista trei situaŃii care
favorizează sau, dimpotrivă, îngreunează determinările
urmărite, şi anume:
informaŃii complete asupra cantităŃilor;
informaŃii complete asupra preŃurilor;
informaŃii complete asupra valorilor, cantităŃilor şi
preŃurilor.
Numai existenŃa unui sistem complet de informaŃii ne
permite, utilizând cele două metode: deflaŃia şi extrapolarea, să
obŃinem aceleaşi rezultate.
În ceea ce priveşte România, încercarea de
compatibilizare a mecanismului de funcŃionare a economiei
naŃionale cu cel existent în economiile libere de piaŃă a
determinat, începând cu 01.07.93, instituirea taxei pe valoarea
adăugată (TVA)1, inclusiv asupra cele create de servicii.
Prin prestare de servicii impozabilă, în sensul taxei pe
valoarea adăugată, se înŃelege orice activitate rezultată dintr-un
contract prin care o persoană fizică sau juridică se obligă să
execute o muncă manuală sau intelectuală în scopul obŃinerii de
1
H.G. României nr.1178 cu privire la aprobarea Normelor pentru aplicarea
OrdonanŃei Guvernului nr.3/1992 privind taxe pe valoarea adăugată,
M.O. al României, nr.311 din 27 noiembrie 1996.
81
profit şi care nu reprezintă transfer al dreptului de proprietate

asupra bunurilor mobile sau imobile.
Astfel de activităŃi pot avea ca obiect:
a) lucrări de construcŃii-montaj:
b) transport de persoane şi mărfuri;
c) servicii de poştă şi telecomunicaŃii;
d) închiriere de bunuri mobile sau imobile;
e) operaŃiuni de intermediere sau de comision;
f) reparaŃii de orice natură;
g) cesiuni de bunuri mobile necorporale, precum: dreptul de
autor, de brevete, de licenŃe, de mărci de fabrică şi de comerŃ,
de titluri de participare;
h) operaŃiuni de publicitate, consulting, studii, cercetări şi
expertize;
i) operaŃiuni bancare, financiare, de asigurare sau reasigurare.
Pe lângă prestările de servicii efectuate în cadrul
exercitării activităŃii profesionale, enumerate mai sus, în sfera
de aplicare a TVA intră şi operaŃiunile privind transferul
proprietăŃii bunurilor imobile, indiferent de forma juridică prin
care se realizează livrarea: vânzare, schimb, aport în bunuri la
capitalul social al societăŃii comerciale. În categoria bunurilor
imobile, potrivit Normelor, ce pot face obiectul transferului
dreptului de proprietate asupra bunurilor deŃinute de proprietar
către beneficiar, sunt cuprinse: toate construcŃiile imobiliare
prin natura lor (locuinŃe, vile, construcŃiile industriale,
comerciale, agricole sau cele destinate exercitării altor
activităŃi); terenurile pentru construcŃii, inclusiv cele pe care
sunt amplasate construcŃii sau alte amenajări; bunurile de natură
mobiliară care nu pot fi detaşate fără a fi deteriorare sau fără a
antrena deteriorarea imobilelor înseşi.
Totodată, aceleaşi Norme … privind TVA include în sfera
lor de aplicare şi operaŃiunile asimilate cu prestările de servicii;
vânzarea cu plata în rate sau închirierea unor bunuri pe baza

unui contract, preluarea de către agentul economic a unor
bunuri din producŃia proprie sau, după caz, achiziŃionate, pentru
care s-a exercitat dreptul de deducere, în vederea propriului
folos sau pentru a fi puse la dispoziŃia altor persoane în mod
gratuit, transferul dreptului de proprietate prin schimb de bunuri
şi servicii şi importul de servicii, adică serviciile contractate de
persoane juridice cu sediul sau cu domiciliul stabil în România
cu persoane fizice sau juridice cu sediul sau cu domiciliul în
străinătate, deci operaŃiuni ce vor suporta TVA.
Aceleaşi Norme nominalizează şi operaŃiunile care nu
intră în sfera de aplicare a TVA, privind livrările de bunuri şi
prestările de servicii rezultate din activitatea specifică
autorizată, efectuate de:
a) asociaŃiile fără scop lucrativ, pentru activităŃile având
caracter social-filantropic;
b) organizaŃiile care desfăşoară activităŃi de natură religioasă,
politică sau civică;
c) organizaŃiile sindicale, pentru activităŃile legate direct de
apărarea intereselor colective, materiale şi morale ale
membrilor lor;
d) instituŃiile publice, pentru activităŃile lor administrative,
sociale, educative, de apărare, ordine publică, siguranŃa
statului, culturale şi sportive;
e) Camera de ComerŃ şi Industrie a României, camerele de
comerŃ şi industrie teritoriale şi Registrul comerŃului.
De asemeni, prestările de servicii efectuate cu finanŃare
de la bugetul de stat sau de la bugetele locale nu se supun taxei
pe valoarea adăugată.
Pe lângă acestea, Normele … menŃionează operaŃiunile
scutite de TVA rezultate din activitatea specifică autorizată,
efectuată în Ńară de:
83
• unităŃile sanitare şi de asistenŃă socială: spitale, sanatorii,

policlinici, dispensare, cabinete medicale, cămine de bătrâni
şi de pensionari, case de copii, salvări, staŃiuni
balneoclimaterice, alte instituŃii şi servicii prestate de către
acestea Ńinând seama de prevederile normelor legale;
• unităŃile cuprinse, potrivit legii, în sistemul naŃional de
învăŃământ. Nu se încadrează în prevederile de scutire
cursurile organizate cu plată de către agenŃii economici în
scopul obŃinerii de profit. De asemenea, atât unităŃile de
învăŃământ cât şi cele sanitare şi de asistenŃă socială, dacă
efectuează în mod sistematic operaŃiuni economice, obŃinând
din acestea venituri de peste 50 milioane lei anual, sunt
obligate să depună cererea de luare în evidenŃă ca plătitori
de TVA, iar organele fiscale vor proceda conform normelor
legale;
• unităŃile care desfăşoară activitate de cercetare-dezvoltare şi
cărora li s-a atribuit, potrivit legii, spre execuŃie, programe,
subprograme şi teme componente ale Programului naŃional
de cercetare ştiinŃifică şi dezvoltarea tehnologică, precum şi
acŃiuni cuprinse în acesta;
• gospodăriile agricole individuale, pentru livrările acestora
de bunuri, gospodării cărora li s-a reconstituit sau li s-a
constituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole şi
care le folosesc şi le exploatează în mod individual;
• asociaŃiile constituite conform art.2 din Legea nr.36/1991,
pentru serviciile prestate de către acestea;
• organizaŃiile de nevăzători şi asociaŃiile persoanelor
handicapate care desfăşoară activităŃi în scop social, precum
şi unităŃile protejate, special organizate în baza Legii
nr.57/1992 privind încadrarea în muncă a persoanelor
handicapate.
Sunt, de asemenea, scutite de TVA şi alte operaŃiuni:

tipărirea şi vânzarea timbrelor la valoarea declarată; vânzarea
de cărŃi, ziare şi reviste; activităŃile posturilor de radio şi de
televiziune, altele decât cele de reclamă şi publicitate.
Normele privind TVA prevăd şi alternativa după care
agenŃii economici care efectuează operaŃiuni în sfera celor
scutite de TVA pot opta pentru plata acestei taxe.
În conformitate cu normele legale, astăzi în România,
pentru operaŃiunile de servicii impozabile, se aplică următoarele
cote de impozitare:
− cota normală de 18%;
− cota redusă de 9%;
− cota zero.
Cota de 18% se aplică prestărilor de servicii pentru care
locul prestării, stabilit conform prevederilor cap.IV din Norme,
este situat în România, cu excepŃia celor supuse cotei reduse de
9% şi a celor scutite potrivit legii.
Cota redusă de 9% se aplică unor produse cum sunt:
carnea de animale şi păsări domestice, peştele şi produsele din
peşte, laptele şi produsele lactate etc., precum şi unor servicii
cum ar fi lucrările de îmbunătăŃiri funciare.
Cota zero se aplică serviciilor efectuate de agenŃii
economici cu sediul în România, contractate cu beneficiari cu
sediul sau cu domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării
se situează în străinătate, precum şi prestărilor de servicii legate
direct de exportul bunurilor, de transportul internaŃional de
persoane.
85
3.3. Cererea pentru servicii
3.3.1. SemnificaŃia şi caracteristicile cererii pentru servicii

Punctul de plecare în înŃelegerea conŃinutului cererii
pentru servicii şi a implicaŃiilor ei în economia de piaŃă îl
constituie nevoia socială privind serviciile a cărei expresie
principală este.
Conceptul de nevoie sau trebuinŃă socială cunoaşte
interpretări diferite în literatura de specialitate, în funcŃie de
scopul şi interesele urmărite şi de formaŃia cercetătorului. Astfel
se consideră că nevoia sau trebuinŃa are o determinare
subiectivă, psihică: fiind definită ca dorinŃă, pasiune1 sau ca
stare provocată de diferenŃa dintre ceea ce este necesar
subiectului şi ceea ce este posedă el în prezent2, sau obiectivă:
reflectând obiective necesare ale vieŃii oamenilor şi totalitatea
bunurilor materiale şi spirituale3. Cu privire la rolul trebuinŃelor
în viaŃa economico-socială se impune aprecierea conform căreia
acestea reprezintă impulsul şi motivaŃia oricărei activităŃi
umane4, fie ea producătoare de bunuri obiectuale fie prestatoare
de servicii.
Restrângând analiza doar la trebuinŃele pentru servicii,
fără a trece în revistă punctele de vedere în legătură cu
conŃinutul şi funcŃiile acestora, ne alăturăm opiniei după care
1
Atalli J. şi Guillaume M., L'antiéconomique, Paris, PUF, 1974, p.165;
Barre R., Economie politique, vol. I, Paris, PUF, 1976, p.13-14.
2
Chomhart de Lauwe P.H., Cultura şi puterea, Editura Politică, Bucureşti,
1982, p.153.
3
Radaev V.V., Potrebnosti kak ekonomiceskaia kategoria SoŃializma,
Moskva, 1982, p.153, citat după Niculescu G.N. coordonator, LegităŃi
ale economiei de piaŃă, Editura Gh.Asachi, Iaşi, 1992, p.94.
4
Gide Ch., Curs de Economie Politică, vol.1, Tipografiile Române Unite,
Bucureşti, 1921, p.58.
acestea reprezintă cerinŃe obiectiv necesare ale vieŃii umane şi

reflectă raporturile oamenilor cu mediul natural şi cel social.
Ele apar, în primul rând, ca o rezultantă a nevoilor individuale
ale membrilor societăŃii, dar nevoile sociale privind serviciile
cuprind şi o serie de necesităŃi condiŃionate de organizarea şi
funcŃionarea corespunzătoare a colectivităŃii în care oamenii
trăiesc, cum ar fi cele legate de ocrotirea sănătăŃii publice,
funcŃionarea administraŃiei de stat, protecŃia mediului ambiant
etc. a căror sferă şi intensitate depind de nivelul general al
dezvoltării. Rezultă că nevoile sau trebuinŃele pe care le
exprimă cererea pentru servicii se formează la intersecŃia
tuturor parametrilor existenŃei individuale şi sociale, exprimând
ansamblul condiŃiilor materiale, economice, sociale şi spirituale
de viaŃă.
Cererea pentru servicii conturează partea solvabilă a
nevoii sociale reale de servicii care se manifestă la piaŃă.
Aşadar, între cererea de servicii şi nevoile de servicii există o
relaŃie strânsă marcată de mai multe caracteristici ale cererii
înseşi.
1. Exprimând nevoia socială în înŃelesul menŃionat,
cererea pentru servicii nu se identifică cu aceasta, mai precis
cererea acoperă numai o parte a nevoilor de consum pentru
servicii, şi anume pe acelea care sunt solvabile, aceasta
constituind o primă caracteristică ce trebuie reŃinută.
2. De asemenea, cererea pentru servicii nu se confundă
nici cu consumul de servicii, Acesta presupune o cheltuială
efectiv realizată, o achiziŃie de servicii, în timp ce cererea
reflectă doar intenŃiile de cumpărare puse în corelaŃie cu
diverşi factori (venituri, tarife, ofertă etc.). Ca manifestare a
nevoilor sociale reale pentru servicii, cererea face legătura
dintre acestea şi consumul efectiv, pe care îl precede. Cererea
apare însă ca un consum potenŃial. Ca urmare a legăturii cererii
87
cu consumul de servicii, literatura şi practica folosesc frecvent

noŃiunea de "cererea de consum de servicii". Totodată,
consumul de servicii are şi alte surse în afara pieŃei (serviciile
necomerciale pe seama autoconsumului şi pe seama fondurilor
sociale), consumul putând avea prin urmare o sferă de
cuprindere mai mare decât cererea solvabilă de servicii. Iată
deci o altă caracteristică a cererii pentru servicii, cu forŃele sale
evidenŃiate în realitate.
3. În al treilea rând, o altă caracteristică a cererii pentru
servicii o reprezintă mobilitatea ei teritorială. Sub acest aspect,
conchid specialiştii, deci al posibilităŃilor de migrare a cererii,
serviciile pot fi împărŃite în trei categorii:
• servicii ce impun obiectiv migrarea cererii (serviciile
turistice, de exemplu);
• serviciile ce permit, în anumite limite, migrarea cererii
(comerŃ, reparaŃii, servicii personale etc.);
• servicii ce nu admit obiectiv migrarea cererii (servicii de
distribuŃie a apei, combustibilului, electricităŃii, de curăŃenie
a locuinŃei etc.).
4. În al patrulea rând, elasticitatea ei ridicată, de regulă,
în raport cu factorii care o influenŃează (mai ales veniturile şi
tarifele practicate), ar fi o altă caracteristică a cererii pentru
servicii. ExistenŃa ei s-ar datora faptului că serviciile satisfac, în
general, nevoi de intensitate medie şi periferice, şi care
reacŃionează rapid la modificările intervenite în venituri sau
tarife. Sunt însă şi unele nevoi de servicii ce aparŃin structurii
nevoilor primare (de transport, de igienă şi sănătate, de servicii
bancare, de reparaŃii şi întreŃinere etc.), motiv pentru care
cererea în care ele se reflectă are o elasticitate scăzută1.
1
Vezi Olteanu V., Cetină I., Marketingul serviciilor, coediŃie Marketer-
Expert, Bucureşti, 1994, p.52.
5. În al cincilea rând, similar ofertei care trebuie să-i

corespundă, cererea pentru servicii este deosebit de eterogenă.
Fiind influenŃată de un însemnat număr de factori, atât obiectivi
cât şi subiectivi, cererea de servicii se manifestă în mod foarte
diferit, de la o categorie de servicii la alta, de la o categorie de
agenŃi economici şi populaŃie la alta. Ea se manifestă, de
asemenea, diferit în profil teritorial, precum şi în timp. Drept
urmare există o diversitate de categorii ale cererii de servicii,
fiecare cu manifestări şi legităŃi proprii de mişcare, cu relaŃii de
interdependenŃă cu piaŃa factorilor de producŃie sau cu piaŃa
bunurilor obiectuale.
Cele cinci caracteristici prezentate anterior se referă, în
principal, la cererea de servicii a populaŃiei.
În acelaşi timp, cererea de servicii pentru agenŃii
economici adaugă câteva particularităŃi, dintre care
menŃionăm1:
• firmele beneficiare ale serviciilor comerciale, prin
importanŃa lor (dată de volumul producŃiei, tehnologia
aplicată, legăturile cu piaŃa etc.) antrenează o disparitate
considerabilă în ceea ce priveşte volumul, structura şi
eşalonarea în timp a cererii de mărfuri-servicii;
• cererea de servicii destinate consumului intermediar este
fermă, depinzând de capacităŃile de producŃie şi de
posibilităŃile financiare ale întreprinderilor şi fiind
fundamentată prin consideraŃii de rentabilitate şi avantaje
tehnice;
• cererea pentru asemenea servicii are un caracter tehnic
dominant, vânzarea dobândind aspectul unei prezentări
tehnice;
1
Vezi Patriche D., Economie comercială, Institutul NaŃional "Virgil
Madgeanu", Bucureşti, 1993, p.82-83.
89
• factorii psihologici sunt mult mai slabi ca intensitate în

determinarea deciziei de cumpărare etc.
3.3.2. Factorii cererii pentru servicii

Cererea pentru servicii, privită atât static cât şi în
mişcarea ei de la o perioadă la alta, este rezultatul acŃiunii unui
număr mare de factori. O parte din aceşti factori sunt legaŃi
direct de piaŃă – cum ar fi nivelul şi structura ofertei de servicii,
nivelul tarifelor, calitatea sistemului de comercializare – iar alŃii
reflectă nivelul dezvoltării economice şi elemente de ordin
demografic, natural-climateric, sociologic şi psihologic.
AcŃiunea acestor factori este, de regulă, simultană, dar ca
intensitate şi direcŃie ea este însă foarte diferită. Aceasta
determină situaŃii în care acŃiunea unor factori anihilează
complet, micşorează sau amplifică acŃiunea altor factori.
Importantă este şi precizarea după care, rolul şi
intensitatea factorilor care influenŃează cererea pentru servicii
se diferenŃiază pentru cererea de servicii a populaŃiei, cererea de
servicii pentru producŃie, sau pentru cererea internaŃională de
servicii.
1. Factorii cererii de servicii a populaŃiei
ExperienŃa practică dovedeşte că este greu de stabilit o
ierarhie a factorilor cererii populaŃiei pentru servicii, deoarece
gradul de influenŃă a factorilor se modifică în timp, iar acŃiunea
lor nu este aceeaşi pentru toate grupele de servicii. Sunt însă
factori cu acŃiune mai largă, care afectează toate sau aproape
toate grupele de servicii oferite populaŃiei.
Încercând o sistematizare, ne alăturăm punctului de
vedere după care cererea de servicii a populaŃiei se modifică, în
volum şi structură, sub influenŃa, în principal, a următorilor
factori:
• venitul şi disponibilitatea de timp liber. Venitul personal

(sau familial) a cunoscut, cel puŃin în ultimele decenii, o
creştere reală într-un important număr de Ńări, stimulând
consumul privat de servicii. Faptul că venitul bugetului
personal a fost amplificat şi că a marcat aproape toate
segmentele de populaŃie a permis, cel puŃin în Ńările
dezvoltate, raportarea serviciilor la quasi-totalitatea
straturilor sociale. În paralel, se observă, pe termen scurt şi
mediu, o tendinŃă de reducere a timpului de muncă şi, ceea
ce pare şi mai important, o mai bună valorificare a timpului
liber, indivizii şi familiile optând într-o măsură mult mai
mare pentru servicii comerciale, decât pentru propria lor
producere ori autoconsumul acestora (servirea mesei la
restaurant, în locul celei de la domiciliu, de exemplu). Nu
puŃine însă sunt situaŃiile în care, persoanele, chiar în
condiŃiile unui timp liber suficient dar posesoare ale unor
venituri inferioare, sunt determinate să-şi reducă cheltuielile
pentru servicii;
• oferta de servicii. Oferta de servicii este hotărâtoare pentru
manifestarea, dar mai ales, pentru realizarea efectivă a
cererii. Confruntată cu cererea, oferta de servicii îşi modifică
în anumite limite dimensiunea, îşi schimbă parametrii.
Oferta se adaptează cererii, după cum există şi ofertă
formatoare de cerere, dar numai în măsura în care
corespunde tendinŃelor manifestate în evoluŃia nevoilor. De
fapt, cererea nu se poate manifesta decât vis-à-vis de
producŃia de servicii oferită de piaŃă. Astfel, creşterea
cantitativă a ofertei lărgeşte corespunzător proporŃiile cererii
şi asigură satisfacerea unei mase mai mari de nevoi;
creşterea calitativă a ofertei de servicii se răsfrânge asupra
nivelului de satisfacere a nevoilor populaŃiei, iar
91
diversificarea sortimentală a serviciilor, înlocuirea celor

depăşite cu altele noi duce la diversificarea cererii, la
nuanŃarea gusturilor şi la mărirea posibilităŃilor de alegere
din partea cumpărătorilor. În aceste condiŃii, modalităŃile de
asigurare a ofertei de servicii pentru populaŃie, în
concordanŃă cu mişcarea cererii, prezintă un interes deosebit
pentru orice economie naŃională;
• tarifele. Asemănător situaŃiei bunurilor tangibile, pentru cea
mai mare parte a serviciilor, creşterea tarifelor are un impact
negativ asupra cererii. CoeficienŃii de elasticitate a cererii de
servicii în funcŃie de tarifele lor ce n-au încetat să crească
sunt, prin urmare, negativi şi supraunitari. Dacă reducerii
tarifelor ar trebui să-i corespundă creşterea cererii, cum o şi
impun legile economiei de piaŃă, uneori nu se întâmplă aşa,
datorită faptului că diminuarea de tarif este asociată de
consumatori cu o slăbire a calităŃii serviciilor. Tot aşa,
ridicării tarifelor pentru serviciile ce satisfac nevoi primare
nu-i corespunde întotdeauna scăderea în aceeaşi proporŃie a
cererii, coeficienŃii de elasticitate având valori subunitare;
• factorii demografici. Când este vorba de servicii grupurile
socio-demografice au un comportament diferit, în funcŃie de
caracteristicile lor. Oricum, creşterea numărului populaŃiei
conduce la creşterea cererii de servicii. De asemenea, în
general, putem afirma că grupurile sociale cu modele de
viaŃă urbană au o mai mare înclinaŃie spre servicii.
Urbanizarea se sprijină pe o anumită structură a economiei,
generatoare, la rândul ei, de impulsuri motivaŃionale şi
disponibilităŃi financiare reflectate în cererea pentru servicii.
Oraşele constituie componentele esenŃiale ale sferei cererii
de servicii, grupând indivizi care doresc să confere alte
coordonate timpului lor liber, serviciile pentru populaŃie
venind în întâmpinarea aşteptărilor lor. Alte caracteristici ca

vârsta, sexul, situaŃia familială, numărul copiilor etc.
influenŃează constant şi într-o manieră neglijabilă decizia de
a achiziŃiona servicii. Fenomene demografice, cum ar fi, ca
exemplu, creşterea natalităŃii (baby boon) induce creşterea
puternică a cererii de servicii de întreŃinere a copiilor,
educative etc., după cum tendinŃa de creştere a duratei medii
de viaŃă şi de îmbătrânire a populaŃiei îşi aduce un aport
direct la creşterea cererii pentru anumite categorii de servicii
(de sănătate, de timp liber, casnice ş.a.). Cunoaşterea acestor
influenŃe şi propagarea efectelor lor pe perioade mai lungi de
timp este de o covârşitoare importanŃă pentru strategiile
ofertanŃilor de servicii;
• competiŃia între bunurile economice, tangibile şi
intangibile. Faptul că cheltuielile pentru servicii nu au
întotdeauna atributul de stringenŃă imediată ci sunt alocate,
de cele mai multe ori, satisfacerii unor nevoi periferice (de
ordin terŃiar) determină potenŃialii clienŃi, în cazul creşterii
exagerate a tarifelor serviciilor, să renunŃe la unele din ele.
Astfel, bunurile materiale şi serviciile de diverse tipuri se
află în concurenŃă pentru satisfacerea nevoilor primare, de
intensitate medie şi periferice. Cât priveşte evoluŃia viitoare
a modelelor de consum, măsura în care ele vor avantaja mai
mult decât până acum serviciile, există o întreagă dezbatere
teoretică. Previziunile trebuie însă să acorde o importanŃă
mai mare inovaŃiei, apariŃiei de bunuri şi servicii noi ce vor
modifica structurile actualelor servicii pentru populaŃie şi
pentru agenŃii economici;
• factorii psihologici şi sociali. Fără îndoială, implicarea
factorilor psiho-sociali antrenează nu numai un efect de
imitaŃie, acela de a asimila metodele de consum în materie
93
de servicii ale persoanelor cu nivel superior al veniturilor, ci

şi o antrenare a unor forŃe de diversificare cantitativ-
calitativă a cererii, respectiv consumului, serviciilor pentru
populaŃie. PreferinŃele, gusturile, aspiraŃiile, schimbările
sociale etc. diferite ale indivizilor şi etapelor dialecticii
sociale influenŃează cererea de servicii atât ca volum cât şi
ca structură.
2. Factorii cererii de servicii a agenŃilor economici
Nu mai reprezintă o noutate faptul că noile sisteme de
producŃie, ce tind a deveni predominante, caracterizate prin
implicarea tot mai mare a serviciilor în producŃia altor bunuri
economice, manifestă tendinŃa de "externalizare" a unor
funcŃiuni indispensabile progresului lor: cercetarea şi
proiectarea, distribuŃia, gestiunea, transportul, conlucrarea
financiar-bancară etc. Drept urmare, o caracteristică a
economiilor occidentale este dinamismul mult mai mare al
cumpărărilor de servicii ale întreprinderilor decât cel al
cumpărărilor de bunuri fizice necesare activităŃii unităŃilor în
cauză. ExplicaŃia acestei tendinŃe rezidă în înŃelegerea influenŃei
a doi factori-cauză şi anume:
a) amplificarea complexităŃii ştiinŃifice şi tehnice interne (în
cadrul unităŃilor economice de producŃie) a proceselor de
producŃie a bunurilor şi serviciilor;
b) amplificarea complexităŃii externe, a mediului extern în care
operează firmele, indiferent de natura activităŃii lor.
Amplificarea complexităŃii mediului intern al firmelor
semnifică:
accentuarea complexităŃii suporturilor materiale ale
producŃiei (sisteme de mijloace de muncă complexe,
echipamente specializate etc.), a căror programare şi
funcŃionare necesită cunoştinŃe de înaltă specializare şi
presupun un număr tot mai mare de parametrii ce trebuiesc

urmăriŃi;
accentuarea complexităŃii sistemelor de producŃie în sensul
creşterii gradului de flexibilitate tehnică a acestora şi al
diversificării produselor create cu astfel de sisteme.
Complexitatea tot mai accentuată a mediului intern al
întreprinderii contemporane, şi mai ales succesul acesteia într-
un cadru concurenŃial fără menajamente , impun în mod
obiectiv asigurarea competenŃelor profesionale şi de conducere
la diferite nivele ierarhice. Ori aceasta ar fi imposibilă fără
alocarea fondurilor pentru susŃinerea investiŃiilor nemateriale
(intelectuale) ale agenŃilor economici întreprinzători pentru
cercetare-dezvoltare, pregătirea personalului, achiziŃionarea şi
extinderea programelor moderne de fabricaŃie şi desfacere a
bunurilor economice etc.
Amplificarea complexităŃii mediului extern al firmelor
este determinată de cauze:
fizice şi tehnice, care includ: sistemele de informare şi
comunicare, inovaŃiile ştiinŃifice, condiŃiile naturale ş.a.;
economice, cum ar fi segmentarea şi internaŃionalizarea
pieŃelor în contextul unei globalizări tot mai accentuate a
mediului social-economic;
sociale, în sensul individualizării exigenŃelor, segmentării
clientelei, diferenŃierii veniturilor şi aşteptărilor clienŃilor
parteneri;
instituŃionale, sub aspectul legislativ de ansamblu, al
reglementărilor fiscale şi de evidenŃă contabilă.
3. Factorii cererii de servicii internaŃionale
InternaŃionalizarea afacerilor în domeniul serviciilor a
cunoscut în ultimele decenii un dinamism deosebit. Această
caracteristică a schimburilor economice mondiale se justifică
printr-o cerere reală susŃinută de mai mulŃi factori, cum ar fi:
95
sporirea veniturilor şi modificarea modelelor de consum

ale populaŃiei care imprimă un dinamism înalt al cererii
pentru noi servicii destinate populaŃiei, mai ales cele
integrate turismului internaŃional;
amplificarea şi liberalizarea exporturilor complexe (al
comerŃului cu bunuri de care sunt legate fluxurile
internaŃionale de servicii complementare: transportul,
serviciile bancare, asigurările şi reasigurările internaŃionale
etc.);
progresul ştiinŃific şi tehnic care induce nevoia de
amplificare a fluxurilor internaŃionale cu invizibile legate de
tehnologii, servicii de inginerie, comunicaŃii internaŃionale
etc.);
extinderea afacerilor corporaŃiilor transnaŃionale şi
multinaŃionale însoŃită de creşterea cererii pentru cercetarea
de marketing, a cererii pentru servicii de transport,
telecomunicaŃii, bancare, juridice etc.;
politicile naŃionale de industrializare promovate de unele
Ńări în curs de dezvoltare ce presupun pentru îndeplinirea lor
existenŃa unor complexe servicii de consultanŃă tehnică, de
comunicaŃii etc.
3.3.3. Metodologia analizei cererii pentru servicii: posibilităŃi

şi dificultăŃi
Ca orice altă ştiinŃă, economia serviciilor dispune,
respectiv beneficiază, de o metodă proprie de cercetare. Fiind o
ştiinŃă relativ tânără, ea a împrumutat multe instrumente şi
tehnici de analiză de la ştiinŃele anterior constituite (cele ale
naturii şi celelalte ştiinŃe economice. Până la un punct,
asemenea împrumuturi sunt normale.
Dar, recurgerea doar la metodele folosite de alte ştiinŃe şi

aplicarea lor necritică la studiul economiei s-au dovedit a fi
opŃiuni greşite şi puŃin eficiente.
Urmare a unei lungi şi furtunoase dezbateri teoretice, s-a
impus concluzia conform căreia "metoda unei ştiinŃe depinde
de natura acesteia" (André Marchal). Nu poate exista o metodă
ştiinŃifică universală. Chiar dacă cercetarea ştiinŃifică are
principiile ei generale, chiar dacă ea se desfăşoară pe bază de
reguli deontologice universale, metoda trebuie concepută în
funcŃie de specificul fiecărui domeniu cercetat.
Iată de ce, în cazul economiei serviciilor, metodele de
studiere a cererii pentru servicii prezintă o serie de
particularităŃi pentru piaŃa internă, respectiv pentru piaŃa
mondială.
1. Metode de studiere a cererii de servicii pe piaŃa internă
Când este vorba de piaŃa internă, prospectarea cererii de
servicii nu are un scop în sine, ea trebuind să reprezinte
fundamentul unor decizii finale vitale pentru viitorul unui
domeniu economic, precum: orientarea şi dimensionarea ofertei
în funcŃie de cerinŃele pieŃei, definitivarea obiectivelor
strategice ale unităŃii, oportunitatea înfiinŃării de noi firme etc.
Pentru cunoaşterea cererii serviciilor, în principal, sunt
utilizate două categorii de surse de informaŃii1: evidenŃele
statistice şi cercetările selective.
EvidenŃele statistice furnizează informaŃii privind piaŃa
în ansamblu, tabloul ei structural, dispersia ei spaŃială şi
temporală etc. Totodată, evidenŃele statistice oferă date cu
privire la evoluŃia factorilor, care influenŃează cererea de
servicii, între care: schimbările demografice, dinamica
veniturilor şi cheltuielilor populaŃiei, gradul de înzestrare a
1
Ioncică M. şi colab., lucr.cit., p.146 şi urm.
97
populaŃiei cu bunuri de folosinŃă îndelungată, nivelul de

instruire şi starea de sănătate a oamenilor etc.
Cercetările selective reprezintă modalităŃile care asigură
informaŃiile ce permit evaluările în legătură cu un număr practic
nelimitat de faŃete ale cererii de servicii şi mai ales a unora care
nu pot fi cuantificate pe baza evidenŃelor statistice, precum:
volumul şi structura nesatisfăcute, necorespunzător satisfăcute
sau amânate; factorii-cauză ai cererii, motivaŃia cererii,
aşteptările clienŃilor etc.
În funcŃie de sursele de informaŃii menŃionate,
previzionarea cererii de servicii poate fi realizată prin
întrebuinŃarea mai multor metode alternative, directe şi
indirecte. Acestea au la bază informaŃiile obŃinute din
evidenŃele statistice şi constau în evidenŃierea tendinŃei cererii
de servicii într-o perioadă anterioară şi extrapolarea acestei
tendinŃe pentru o perioadă viitoare. Ca metode, în acest sens,
pot fi folosite: sporul mediu anual, ritmul mediu anual,
metodele de trend, de corelaŃie, coeficienŃii de elasticitate. Între
metodele indirecte, foarte des folosită este metoda normativă,
care poate fi utilizată pentru comensurarea capacităŃii pieŃei
unui anumit fel de serviciu (distribuŃia apei, energiei,
combustibilului, transportul, poşta, telefonia ş.a., de exemplu).
În acest caz, metodologia de estimare a cererii (capacităŃii
pieŃei) serviciului ia în calcul numărul populaŃiei (sau al
gospodăriilor) şi norma optimă sau medie de consum. Pe baza
estimării cererii în ansamblu, în funcŃie de concurenŃă, se poate
delimita cota de piaŃă ce poate fi obŃinută de o anumită
întreprindere. În plus, pentru serviciile aflate în relaŃii de
substituire cu diferite bunuri tangibile, evaluarea cererii poate fi
realizată cu ajutorul altor metode: curbelor de indiferenŃă,
lanŃurilor Markov, modelelor adaptate după cele întrebuinŃate

pentru previzionarea schimbărilor tehnologice1.
2. Metode de studiere a cererii de servicii pe piaŃa mondială
Cercetarea ansamblului structural al pieŃei mondiale a
serviciilor constituie o problemă foarte dificilă, ea reprezentând
ansamblul pieŃelor naŃionale independente şi suverane, fiecare
cu caracteristici imprimate obiectiv de gradele de dezvoltare
economică, de tradiŃii, de legi şi alte categorii de reglementări,
de practicile în afaceri etc.
De aceea, pentru cercetarea pieŃelor internaŃionale cele
mai indicate ar fi metodele indirecte, pornind de la faptul că
(urmare a caracterului costisitor şi dificultăŃilor de comunicare
şi distanŃă) studiile de asemenea anvergură nu sunt la îndemâna
oricui. Şi totuşi, metodele directe nu sunt excluse, mai ales că
unele informaŃii nu pot fi obŃinute indirect (datorită absenŃei
surselor de informaŃii, sau insuficienŃei şi inexactităŃii acestora
atunci când există).
Studiul cererii de servicii pe piaŃa internaŃională, prin
apelul făcut la diferitele surse de informaŃii, urmăreşte în
principal două sarcini fundamentale: a) aprecierea
dimensiunilor cererii pieŃelor existente; b) previziunea
dimensiunilor cererii pieŃelor viitoare.
În cazul cercetărilor prin metode indirecte, sursele de
informaŃii pot fi:
• surse interne: în sens restrâns, surse proprii ale
întreprinderii; în sens larg, toate informaŃiile obŃinute din
Ńară (documente guvernamentale: programe de dezvoltare,
acorduri comerciale, tratate de colaborare economică;
informaŃii ale organizaŃiilor de specialitate şi de sinteză:
ministere, departamente, Comisia NaŃională pentru
1
Idem, p.113-115.
99
Statistică, instituŃie de cercetări etc.; informaŃii de la

organizaŃiile financiare şi bănci);
• surse externe, obŃinute de peste graniŃă, cum ar fi: surse din
Ńări importatoare şi potenŃial importatoare (progresul de
dezvoltare, societăŃi de informare comercială şi ştiinŃifică,
agenŃii naŃionale pentru comerŃ exterior, reviste de afaceri
etc.); publicaŃii ale organismelor economice regionale
(anuare şi buletine statistice, rapoarte trimestriale şi anuale
privind comerŃul, producŃia, structura economică şi
prognoza de dezvoltare a comunităŃilor respective, toate
acestea editate de UE, OCDE, AELS, OPEC etc.); publicaŃii
ale organismelor economice internaŃionale (comunicate
oficiale, documente statistice care sintetizează evoluŃia
economiei mondiale, a Ńărilor, regiunilor şi grupurilor
economice, toate acestea editate de FMI, BM, OMC, OMT,
ONUDI, UNCTAD, UNESCO etc.); publicaŃii ale firmelor
concurente şi potenŃial concurente (prezentări de oferte,
răspunsuri la cereri de ofertă etc. de natură publicitară ş.a.)
care permit conturarea unei imagini asupra stării
concurenŃei, tendinŃelor acesteia în diferite domenii sau pe
diferite pieŃe etc.
Dintre metodele indirecte, ce folosesc sursele de
informaŃii enumerate, pentru cercetarea cererii internaŃionale a
serviciilor putem menŃiona pe cele mai reprezentative:
metoda examinării schemelor creşterii economice în Ńara
sau Ńările care ne interesează, pentru înŃelegerea structurilor
de consum. Prin aceasta sunt desprinse concluzii ce privesc
poziŃia sectorului terŃiar şi implicaŃiile dezvoltării industriale
asupra creşterii cererii de servicii. Pentru previzionarea
modificărilor structurii sectoriale a economiei şi pe domenii
ale serviciilor trebuie apelat la metoda lanŃurilor Markov;
metoda trendului şi corelaŃiei, luându-se în calcul ca factori

de influenŃă: PNB/locuitor, numărul populaŃiei, veniturile
ş.a.;
metoda estimărilor prin analogie, când datele privind piaŃa
luată în studiu, dintr-o anume Ńară, sunt neconcludente sau
insuficiente.
Analogia se poate realiza prin două procedee
metodologice:
1) al comparaŃiei între Ńări în aceeaşi perioadă de timp;
2) al deplasării în timp a seriilor cronologice.
Prin tehnica primului procedeu poate fi evaluată
mărimea pieŃei unui serviciu din Ńara A prin calcularea
raportului unui indicator economic global din Ńara B
(PNB/locuitor, venitul personal disponibil, de exemplu) şi
valoarea acestui indicator din Ńara B (pentru B trebuie însă să
dispunem de data asupra mărimii pieŃei). Raportul dintre cei doi
indicatori poate fi utilizat pentru estimarea cotei de piaŃă a
serviciului respectiv din Ńara A faŃă de Ńara B.
Prin urmare, mărimea pieŃei serviciului X în Ńara A
(notată prin necunoscuta Y) se poate deduce din următoarea
relaŃie:
IEG A Y
=
IEG B PSX B
în care:
IEGA = indicator economic global din Ńara A;
IEGB = indicator economic global din Ńara B;
PSXB = piaŃa serviciului X în Ńara B;
de unde rezultă că:
IEG A ⋅ PSX B
Y=
IEG B
101
Astfel, necunoscuta Y va deveni o mărime cunoscută,

adică ajungem să estimăm (prin analogie) mărimea PSXA (piaŃa
serviciului X în Ńara A).
Tehnica celui de-al doilea procedeu, al deplasării în timp
al seriilor cronologice, estimează cererea unui serviciu din Ńara
A prin glisarea în timp a nivelului aceluiaşi serviciu din Ńara B,
atunci când B s-a aflat la acelaşi nivel de creştere economică în
care este astăzi A. Cu alte cuvinte, dimensiunile cererii
serviciului din Ńara A în momentul t1 sunt echivalente cu
dimensiunile cererii aceluiaşi serviciu din Ńara B în momentul
t0 .
Aceste tehnici însă, apreciază prof.dr. Maria Ioncică în
lucrarea citată, comportă câteva neajunsuri, care cu siguranŃă
induc un grad de eroare în estimările noastre, respectiv:
− diferenŃele de cultură, obiceiuri etc. care determină structuri
diferite ale cererii pentru servicii în două Ńări aparent
similare;
− lipsa corespondenŃei, într-o măsură mai mică sau mai mare,
între datele luate în calcul, determinată de stabilirea
improprie a preŃurilor, de deficienŃele în calitatea serviciilor,
de politicile guvernamentale de reglementare etc.;
− factorii tehnici, de exemplu inovaŃiile, pot permite unei
economii în curs de dezvoltare să restrângă în timp unele
etape ale evoluŃiei sale, deci să consume mai devreme un
bun sau un serviciu;
− în afară de diferenŃele dintre Ńări în privinŃa indicatorilor
macroeconomici medii, oricare dintre ele, mai ales cele în
curs de dezvoltare, comportă diferenŃe regionale de venit şi
de altă natură, de multe ori foarte pronunŃate.
3.4. Tarifele pentru servicii

1. SemnificaŃii conceptuale şi particularităŃi
ParticipanŃii obişnuiŃi la relaŃiile de schimb receptează
corect şi pot explica zeci şi sute de categorii de preŃuri.
ConŃinutul economic al preŃului rămâne însă ascuns chiar şi
specialiştilor în domeniu.
PreŃul, în sens general, în condiŃiile actuale, exprimă o
sumă de bani pe care cumpărătorul o plăteşte în schimbul unei
unităŃi de bun economic (material sau serviciu), respectiv, el
este expresia bănească a valorii de schimb pe care o încasează
vânzătorul pentru o unitate din bunul tranzacŃionat.
În sensul său restrâns, preŃul are o varietate de înŃelesuri
particularizate, şi respectiv mai multe denumiri: preŃ al
mărfurilor material-palpabile; tarif – în cazul serviciilor; taxă –
în cazul plăŃilor la bugetul de stat; comision – în cazul agenŃilor
comerciali; onorariu – în cazul unui liber profesionist; primă –
în cazul asigurărilor; salariu – în cazul persoanelor salariate;
impozit – în cazul contribuŃiei la bugetul statului pentru
obŃinerea de venituri; chirie – pentru folosirea unui bun;
dobândă – pentru împrumuturi; rată – în cazul unei plăŃi
eşalonate; mită – pentru favorizare; ciubuc – în cazul micilor
"atenŃii"; peşcheş – cu semnificaŃia de "cadou"; garanŃie – în
cazul de amanetare; obol – contribuŃie modestă în bani; pomană
– în relaŃiile cu indivizi săraci; ort – la înmormântări1. În strânsă
legătură cu plata serviciilor, o altă noŃiune ar fi redevenŃa care
exprimă contravaloarea serviciilor legate de achiziŃionarea de
licenŃe sau know-how, plata făcându-se sub forma unei cote
procentuale din cifra de afaceri obŃinută cu licenŃa achiziŃionată.
1
Vezi Constantin S., Marketing, Editura UniversităŃii "Al.I.Cuza", Iaşi,
1995, p.89.
103
Într-o primă concluzie, tarifele sunt o categorie specifică

a preŃului în înŃelesul său larg cuprinzător, adică a acelor preŃuri
care se stabilesc şi se aplică în domeniul prestărilor de servicii
efectuate, atât pentru agenŃii economici cât şi pentru populaŃie.
Natura economică a preŃului mărfurilor substanŃiale şi
tariful serviciilor este deci aceeaşi. Deosebirile care apar rezultă
din existenŃa tarifului ca expresie concretă a categoriei de preŃ
într-un domeniu specific de activitate. Astfel, preŃul apare drept
expresia bănească a valorii unei mărfi în calitate de obiect, de
bun material cu existenŃă de sine stătătoare, pe când tariful
reprezintă expresia bănească a valorii unei mărfi în calitate de
activitate (şi nu de obiect). Acesta întrucât, cum am mai amintit,
consumul de servicii nu este separat de producŃia lor, serviciul
neputând circula între producător şi consumator; producŃia şi
consumul de servicii au loc concomitent, atât în timp cât şi în
spaŃiu.
Serviciile, după natura, destinaŃiile şi beneficiarii lor
sunt: servicii pentru producŃie, servicii mixte (gospodărie
comunală, apă, canal, energie electrică etc.) şi servicii pentru
populaŃie. Corespunzător acestora şi tarifele pot avea caracterul
unor preŃuri cu amănuntul (pentru serviciile destinate
populaŃiei).
Nu este lipsit de importanŃă nici faptul că, deseori în
limbajul practic şi în vorbirea curentă se produce o substituire
reciprocă a noŃiunilor de tarif şi taxă. Aceasta datorită unor
tradiŃii sau importuri de termeni străini, care include în sfera
semnificaŃiilor lor şi implicarea autorităŃilor administrative
locale pentru organizarea unor servicii (transportul în comun
sau alimentarea cu apă, de exemplu), precum şi ca urmare a
faptului că unele taxe au la bază ideea contraprestaŃiei (taxele
de timbru, mai ales).
Totuşi, delimitarea între tarif şi taxă se impune din mai

multe puncte de vedere. În primul rând, sub aspectul destinaŃiei
lor: taxele se virează la bugetul statului şi au în general un
caracter fiscal, pe când tarifele se încasează de unităŃile
prestatoare ca echivalent al valorii serviciilor. În al doilea rând,
în cazul tarifelor se determină, se evidenŃiază şi se urmăresc
costurile prestaŃiilor, pe când în cazul taxelor nu se calculează şi
nu se evidenŃiază astfel de costuri. Delimitarea se mai poate
realiza, în al treilea rând, şi prin prisma organelor care le
stabilesc, şi anume: stabilirea tarifelor este de competenŃa
unităŃilor prestatoare, iar stabilirea taxelor intră în competenŃa
organelor financiare şi se efectuează pe baza actelor normative
adoptate de către organele puterii sau administraŃiei de stat.
Privitor la delimitarea sferei de aplicare a preŃurilor şi,
respectiv, a tarifelor apar şi aici unele aspecte demne de interes
teoretico-practic. Delimitarea se realizează, în general, după
natura rezultatului unei activităŃi, şi anume: în cazul produsului
cu existenŃă fizică folosim noŃiunea de preŃ, iar în cazul
serviciilor folosim noŃiunea de tarif. Şi totuşi, există unele
excepŃii, ca de exemplu: deşi apa şi energia electrică sunt
încadrate în clasificarea economică ca produse, pentru
distribuirea şi consumul lor se aplică tarife; în schimb, pentru
gazele naturale se aplică preŃuri; sau, pentru confecŃiile
executate de unităŃile cooperatiste se aplică preŃuri dacă
produsele sunt executate în serie, şi se aplică tarife dacă
confecŃiile respective se execută la comandă, etc.
Deşi natura economică a preŃului şi tarifului este acelaşi
şi se aplică aceleaşi principii şi metode de fundamentare şi
negociere, apar totuşi unele particularităŃi determinate de
specificul prestărilor de servicii. Astfel, structura tarifelor,
asemănătoare cu cea a preŃurilor, este mai simplă, întrucât
serviciile nefăcând obiectul circulaŃiei mărfurilor nu include în
105
costul lor cheltuielile de desfacere, iar în tarif nu este înglobat

adaosul comercial, dar acesta se încasează pentru materialele
care se decontează separat de tarif, la preŃurile cu amănuntul.
Sunt şi alte particularităŃi în ceea ce priveşte structura şi
nivelul costurilor serviciilor, generate de următorii factori:
variaŃia mare a necesităŃilor pentru unele servicii în timpul
anului, sezonalitatea cererii lor cum se spune (iluminat, încălzit,
turism, etc.); dispersia teritorială accentuată a unor servicii şi
organizarea lor în unităŃi mici (cu unele excepŃii: unităŃi de
transporturi, de comunicaŃii, de distribuire a energiei electrice
etc.); efectuarea unor prestaŃii nu numai la sediul unităŃii, ci şi
la domiciliul consumatorilor; ponderea mare a manoperei şi în
unele cazuri a muncii manuale etc. Aceşti factori condiŃionează
nivelul costurilor şi fac ca posibilităŃile de reducere a
elementelor acestora şi de creştere a productivităŃii muncii să
fie mai reduse. De exemplu, dacă în cazul preŃurilor ponderea
materiilor şi materialelor în costuri reprezintă uneori 70-80%
(pentru industrie, mai ales cea constructoare de maşini), în
cazul materiilor şi materialelor nu depăşesc 10-15% din costuri,
în tarif cuprinzându-se numai materialele fără de care prestaŃia
nu se poate realiza. Aici, cu unele excepŃii, ponderea mare o au
salariile. De asemenea, prin faptul că mecanizarea prestaŃiilor
este mai limitată, posibilităŃile de creştere a productivităŃii
muncii şi de reducere a costurilor sunt mai mici. Creşterea
salariilor antrenează în multe cazuri o creştere a costurilor totale
ale serviciilor, fapt ce determină majorarea tarifelor.
Costul serviciilor este în strânsă legătură directă şi cu
modul în care se face consumul serviciilor respective,
determinând diferenŃierea tarifelor după natura şi felul
consumului (de exemplu, pentru energia termică şi electrică
există: consum productiv, consum public şi consum casnic, deci
şi tarife diferenŃiate pe aceeaşi unitate de consum).
2. Elemente de fundamentare şi stabilire a tarifelor

Tarifele, ca şi preŃurile, joacă un rol important în orice
economie. În sistemul economiei de piaŃă, tarifele serviciilor
sunt stabilite liber, prin negociere între vânzător şi cumpărător.
Şi aici este valabilă aserŃiunea lui Michael Didier, după care "în
tratatul de pace care fixează fiecare preŃ sunt două părŃi care
trebuie puse de acord: vânzătorul şi cumpărătorul"1.
Cât priveşte economia României, în etapa actuală a
existenŃei ei, tarifele trebuie să stimuleze lărgirea reŃelei de
unităŃi de servicii, dezvoltarea şi diversificarea gamei ofertei
pentru toate categoriile de beneficiari, în primul rând pentru
populaŃie, precum şi îmbunătăŃirea calităŃii şi creşterea
operativităŃii în efectuarea serviciilor. Cu alte cuvinte,
maximizarea satisfacŃiei (profitului pentru producător şi
utilităŃii pentru consumator) în materie de servicii trebuie să
prefigureze un interes comun, pe de o parte al ofertantului-
vânzător şi pe de altă parte al clientului-cumpărător.
Din punctul de vedere al vânzătorului (unitatea
prestatoare privată, cooperatistă sau de stat), decizia de stabilire
a tarifului trebuie fundamentată pe următoarele elemente:
• costurile de "producŃie" a serviciilor, exclusiv valoarea
materialelor supuse prelucrării şi a pieselor de schimb ce se
montează;
• taxele şi cotele de impozite care trebuiesc acoperite de tarif;
• marja de profit scontată de producător şi/sau comerciant;
• raportul cerere-ofertă pentru serviciul respectiv;
• tarifele concurenŃei existente în zona de interes a
ofertantului în discuŃie.
1
Didier M., Economie: les règles du jeu, Editura Economică, Paris, 1989,
p.34.
107
Cu toată valabilitatea generală a acestor criterii, aşa cum

am mai subliniat, datorită nematerialităŃii şi neomogenităŃii
serviciilor, pe de o parte, şi "opacităŃii" pieŃei, pe de altă parte,
mecanismele de acŃiune ale legilor obiective (cererii şi ofertei,
concurenŃei) au forme specifice de acŃiune în determinarea
nivelului tarifelor.
Din punctul de vedere al cumpărătorului tariful este
apreciat prin alte elemente:
• utilitatea serviciului;
• veniturile disponibile;
• comparaŃia cu preŃul bunurilor aflate într-un raport de
substituire cu serviciul şi/sau cu efortul de al produce prin
forŃe proprii.
Pentru piaŃa unui serviciu cea mai mare importanŃă o are
raportul dintre întreaga cantitate cerută şi oferită, adică raportul
dintre cererea şi oferta totală:
n n
∑ c i (p ) = ∑ o i (p )
i =1 i =1
unde:
c = cererea unui consumator al unui anume fel de serviciu,
la un preŃ dat;
o = oferta unui prestator pentru un serviciu analizat, la un
preŃ dat;
n = numărul de consumatori/ofertanŃi.
EcuaŃia exprimă opŃiunile însumate ale celor ce produc şi
consumă serviciul respectiv, de unde rezultă că o egalitate între
ele, un echilibru nu poate fi decât întâmplător. FuncŃionarea
pieŃei oricărui serviciu, ca şi în cazul bunurilor fizice, tinde însă
spre echilibrarea cererii şi ofertei totale, iar aceasta se realizează
prin intermediul "tarifului de echilibru", acel punct de atracŃie
faŃă de care, cu cât prestatorii şi consumatorii se apropie mai
mult de el, cu atât creşte gradul de reuşită în acŃiunile lor, iar

cererea şi oferta tind să se apropie şi să se egalizeze.
În practică, găsirea tarifului de echilibru reprezintă o
problemă de "căutare", din cele mai dificile. Un punct de
pornire pentru aceste căutări îl reprezintă metoda marjei de
profit adăugată la costuri1.
Această metodă constă în calcularea costurilor unitare
(inclusiv impozite şi taxe) la care se adaugă o marjă procentuală
de profit. Răspunsul la întrebarea: cât de mare trebuie (sau
poate) să fie marja procentuală de profit?, îl poate oferi
întrebuinŃarea metodei venitului şi costului marginal.
Regula de bază în cadrul acestei metode, pentru
maximizarea venitului net, este găsirea tarifului care asigură
vânzarea tuturor serviciilor pentru care venitul marginal se
aşteaptă să fie egal cu costul marginal.
Venitul marginal este venitul suplimentar aşteptat din
vânzarea unei cantităŃi de servicii în plus, iar costul marginal
este costul suplimentar pe care vânzătorul îl suportă pentru a
realiza creşterea producŃiei şi vânzărilor de servicii.
În determinarea venitului marginal trebuie să se Ńină
seama de elasticitatea cererii în funcŃie de tarif.
Astfel, de regulă, pentru sporirea cererii este necesară
micşorarea tarifului, ceea ce poate conduce la situaŃii în care
creşterea vânzărilor să nu aducă un venit marginal2.
În practică, pentru a Ńine seama de unele din
particularităŃile ofertei sau cererii, se foloseşte metoda
diferenŃierii tarifelor pentru acelaşi tip de serviciu, servicii
similare sau complementare.
1
Vezi în acest sens Ioncică M. şi colab., lucr.cit., p.136-137.
2
Vezi, pe exemplul serviciilor turistice, Cosmescu I., Turismul – fenomen
complex contemporan, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p.89-99.
109
Această metodă, a diferenŃierii tarifelor, are la bază

următoarele criterii:
1) variaŃia cererii în timp, tarifele fiind mai mari în perioadele
când cererea este, de regulă mai redusă, pentru a o revigora.
Tarifele diferenŃiate în timp, în funcŃie de sezonalitate sunt
foarte des utilizate pentru a stimula cererea în extrasezon,
cum ar fi turism1 sau în domeniul transporturilor feroviare
(tarife diferenŃiate după zilele săptămânii), al comunicaŃiilor
telefonice (tarife ridicate când cererea este ridicată şi tarife
joase când cererea este mai slabă, din timpul unei zile);
2) destinatarul serviciilor, criteriu ce semnifică, în principal,
motive de protecŃie socială: tarife mai ridicate pentru
serviciile destinate întreprinderilor şi tarife mai scăzute
pentru serviciile destinate consumului menajer, în cazul
serviciilor de distribuire a electricităŃii, ca exemplu;
3) frecvenŃa cererii şi motivaŃia acesteia, care determină
diferenŃierea tarifelor funcŃie de elasticitatea diferită a cererii
în momente distincte ale manifestării ei (preŃuri mai mari,
pentru acelaşi meniu, la cină decât la prânz, în restaurantele
americane: clienŃii de prânz, servind masa în oraş mult mai
frecvent, sunt mult mai receptivi la creşterile şi descreşterile
de preŃ, pe când cina în oraş constituie un "eveniment" mult
mai rar, ocazie cu care oamenii sunt dispuşi să plătească mai
mult);
4) alte criterii: categoria unităŃii (aici intrând în competiŃie
cantitatea şi diversitatea serviciilor oferite, gradul de confort
asigurat etc.); executarea unor servicii în regim de urgenŃă
(într-un timp mult mai scurt sau la domiciliul
consumatorilor); cantitatea serviciilor consumate (tarife mai
1
Idem, p.104-112.
reduse sau mai ridicate începând de la un anumit nivel al

cantităŃii serviciilor consumate de client).
Termeni cheie: piaŃa serviciilor, concurenŃa serviciilor, oferta

serviciilor, producŃia serviciilor, cererea de servicii.
1. DefiniŃi piaŃa serviciilor şi explicaŃi particularităŃile
raportului ce-o reprezintă.
2. DefiniŃi oferta şi producŃia serviciilor. Ce particularităŃi
marchează relaŃia ofertă-producŃie în materie de servicii?
3. Care sunt şi cum se explică caracteristicile ofertei de
servicii?
4. CaracterizaŃi perspectivele ofertei de servicii.
5. ExplicaŃi semnificaŃia, dificultăŃile şi metodologia de
evaluare a valorii adăugate de servicii.
6. Ce semnificaŃie acordaŃi TVA când este vorba de sfera
serviciilor? ComentaŃi suportul juridic şi implicaŃiile
practice ale aplicării acesteia.
7. DefiniŃi cererea de servicii şi explicaŃi caracteristicile ei.
8. DelimitaŃi şi explicaŃi factorii cererii pentru servicii în cazul
populaŃiei şi în cel al agenŃilor economici. Ce factori
stimulează cererea de servicii internaŃionale?
9. Ce sunt tarifele şi în ce constă complexitatea determinării
nivelului lor.
10. ComentaŃi specificul tarifelor serviciilor turistice.
11. Care sunt cauzele ce determină intervenŃia autorităŃii publice
în domeniul serviciilor? Ce tipuri de reglementări specifice
serviciilor cunoaşteŃi şi ce tendinŃe de liberalizare se
întrevăd?
111

1. În condiŃiile în care oferta de servicii este mai mare decât
cererea, între consecinŃele ce pot să apară se numără:
A. creşterea tarifelor;
B. cererea nesatisfăcută;
C. imobilizări de fonduri;
D. toate acestea.
2. Reconsiderarea importanŃei ofertei în economia
serviciilor este determinată de:
A. îmbătrânirea populaŃiei;
B. probleme ecologice;
C. creşterea şomajului;
D. toate acestea
3. Specificul serviciilor imprimă ofertei şi respectiv
producŃiei de servicii câteva caracteristici:
a. caracterul artizanal asociat gradului înalt de
specializare;
b. gradul de risc, în general, foarte scăzut;
c. complexitate şi eterogenitate;
d. risc relativ ridicat.
A (a, c) B (a, c, d) C (b, c, d) D (b, c)
4. PiaŃa serviciilor reprezintă:
A. o relaŃie producŃie-distribuŃie;
B. un volum de bunuri destinate consumului;
C. un ansamblu al determinantelor calitative ale unui
bun consumabil;
D. sfera economică de interferenŃă a purtătorilor
ofertei de servicii cu cele ale purtătorilor cererii
de servicii.
5. Cererea de servicii a populaŃiei se modifică, în volum şi
structură, sub influenŃa următorilor factori:
a. venitul şi disponibilitatea de timp liber;

b. oferta de servicii şi tarifele;
c. factorii demografici şi psihosociali;
d. factorii de mediu natural.
A (a, b, c) B(c, d) C (a, b, c, d) D (d)
1. Cosmescu I., Economia serviciilor, Editura
UniversităŃii Lucian Blaga, Sibiu, 1998, pg.59-119.
113
CAPITOLUL 4
SERVICIILE PENTRU AGENłII ECONOMICI
Motto:
"Serviciul reprezintă orice activitate
care oferă beneficii fără să presupună în
mod obligatoriu un schimb de bunuri
tangibile."
R. J. Blois

• identificaŃi caracteristicile majore prin care se diferenŃiază
serviciile pentru agenŃii economici de celelalte categorii de
servicii;
• precizaŃi căror cerinŃe ale consumului răspund componentele
lor structurale;
• menŃionaŃi tendinŃele majore ale noului sistem de producŃie,
ce tinde a deveni dominant, pe care se fundamentează
dinamismul acestei grupe a serviciilor;
• susŃineŃi o anumită tipologie a serviciilor pentru agenŃii
economici;
• localizaŃi în timp treptele dezvoltării serviciilor pentru agenŃii
economici, funcŃie de rolul jucat de către acestea în
satisfacerea nevoilor producŃiei;
• înŃelegeŃi avantajele economice ce explică opŃiunea agenŃilor
economici pentru serviciile specializate;
• explicaŃi formele fundamentale sub care pot fi organizate
serviciile pentru populaŃie;
• distingeŃi caracteristicile localizării serviciilor pentru agenŃii

economici;
• enumeraŃi caracteristicile relaŃiei de serviciu;
• numiŃi factorii care influenŃează, direct şi indirect, pe oricare
din categoriile de servicii ce intră în această structură;
• enunŃaŃi tendinŃele localizării serviciilor comerciale pentru
agenŃii economici;
• comentaŃi, folosind argumentele ştiinŃifice, câteva din
grupele reprezentative, prin importanŃa actuală şi ritmurile
creşterii lor, ale serviciilor domeniului abordat.
• convingeŃi partenerii de dialog despre beneficiile economice
şi sociale ale amplificării prezenŃei serviciilor în zonele
diferitelor comunităŃi locale (judeŃe, municipii, oraşe,
comune).
Rezumat: Capitolul abordează semnificaŃia şi
particuarităŃile structurale ale serviciilor pentru agenŃii
economici, principiile şi modelele de organizare şi localizare a
serviciilor comerciale, perspectivele acestora pentru agenŃii
economici..
4.1. SemnificaŃia şi complexitatea structurală a

serviciilor pentru agenŃii economici
Sector deosebit de dinamic, cu diferenŃieri mai mici sau
mai mari de la o Ńară la alta, serviciile pentru agenŃii economici
corespund unor activităŃi multiple care nu pot fi cu uşurinŃă
identificate şi clasificate. Privite în ansamblu însă analiştii
acestei grupe a serviciilor1, cea a serviciilor pentru producŃie,
identifică trei caracteristici majore ce par să le diferenŃieze de
celelalte categorii de servicii: o concentrare spaŃială cu mult
1
Vezi Bernadette Mérenner-Schoumaker, La localization des services,
Éditions Nathan Université, Paris, 1996, p.157.
115
mai mare, atât pe scara interurbană cât şi pe cea intra-urbană,

în ciuda noilor polarităŃi conturate; o internaŃionalizare mult
mai remarcată; un rol foarte important în dezvoltarea
regională şi cea a comunităŃii locale.
Comparativ cu serviciile pentru populaŃie, serviciile
pentru agenŃii economici se diferenŃiază mai întâi prin
destinaŃia lor, ele adresându-se ca ofertă nu numai unităŃilor
industriale ci şi celor agricole şi terŃiare, şi prin locul lor în
consumul bunurilor economice, în sensul că ele răspund unor
cerinŃe ale consumului intermediar.
Dinamismul fără precedent al acestei grupe a serviciilor,
mai ales în ultimele decenii ale secolului nostru, este cu
certitudine legat de noul sistem de producŃie, ce tinde a deveni
preponderent, în care intervin cumulativ două tendinŃe majore:
• apariŃia şi stabilirea unor funcŃiuni economice specializate,
precum: cercetarea şi proiectarea, distribuŃia, gestiunea,
transportul, sau cea a sprijinului şi conlucrării financiar-
bancare, realitate ce semnifică o implicare tot mai mare a
serviciilor în producŃia altor bunuri economice;
• tendinŃa din ce în ce mai evidentă de "externalizare" a
acestor funcŃiuni, deci de a solicita aceste servicii în afara
mediului intern al firmei de producŃie, servicii prestate şi
comercializate de firme specializate ce amplifică angrenajul
mecanismului economiei libere de piaŃă.
Nominalizarea şi gruparea acestui subsistem al
serviciilor sunt, pe de altă parte, două preocupări complexe,
funcŃie nu numai de diversitatea lor dar şi de asumarea rolului
lor în susŃinerea directă a consumurilor intermediare, fără de
care activităŃile moderne de producere a bunurilor economice
nu ar fi posibile.
Încercând să răspundem acestei probleme, şi având în

vedere concordanŃa naturii serviciilor cu specificul cererii ce
trebuie satisfăcută, propunem următoarea tipologie a prestărilor
de servicii pentru agenŃii economici şi a funcŃionalităŃii
acestora:
A. Servicii administrative, financiar-contabile şi de personal,
grupă care subsumează mai multe categorii de firme:
• birouri de consultanŃă juridică şi fiscală (avocaŃi, notari,
inspectori de specialitate);
• birouri de contabilitate (expertiză contabilă, gestiune şi
control);
• birouri de consultanŃă financiară şi economică;
• birouri de audit extern;
• societăŃi (instituŃii) de formare a personalului;
• societăŃi de recrutare a personalului;
• societăŃi de servicii financiare (servicii de factorig: plăŃi de
salarii, facturi etc.);
• societăŃi prestatoare de servicii birocratice (dactilografiere,
traducere, poştă ş.a.).
Oferta serviciilor prestate de categoriile de firme
menŃionate răspunde funcŃionalităŃii administrative a agenŃilor
producători de bunuri economice, cu cele trei faŃete ale acesteia:
a) gestiunea juridică, financiară şi economică; b) gestiunea
administrativă; c) gestiunea personalului.
B. Servicii de gestiune a producŃiei bunurilor materiale diverse,
grupă care subsumează următoarele categorii de firme:
• societăŃi de inginerie industrială, a sistemelor de producŃie,
a fabricaŃiei propriu-zise;
• societăŃi şi organisme de cercetare-dezvoltare;
• societăŃi de măsurare şi control al calităŃii;
• societăŃi de recuperare şi reciclare a unor bunuri.
117
Serviciile oferite de astfel de firme răspund funcŃiei de

gestiunea a producŃiei, cu cele două componente ale ei: a)
ingineria industrială a cercetării-dezvoltării; b) gestiunea
producŃiei propriu-zise.
C. Serviciile comerciale, grupă care include ca firme
specializate:
• societăŃi specializate în studii de marketing, de
comportament al consumatorului, de strategii şi politici de
marketing;
• societăŃi de creaŃie, de intermediere, de servicii publicitare;
• societăŃi comerciale angrosiste (pentru vânzarea produselor
în partizi mari);
• societăŃi de intermediere comercială;
• societăŃi de promovare a exporturilor şi a distribuŃiei din
străinătate;
• societăŃi de servicii post-vânzare;
• societăŃi de mărci şi brevete.
Pachetele de servicii organizate de firmele aparŃinătoare
acestei grupe pentru agenŃii economici producători încearcă să
răspundă funcŃionalităŃii comerciale a acestora, cu
componentele ce-i sunt proprii: a) promovarea comercială; b)
vânzarea; c) garanŃia pentru bunurile ce fac obiectul producŃiei
pentru piaŃă; d) asigurarea protecŃiei prin mărci şi brevete.
D. Servicii logistice, de comunicare şi transport, asigurate prin
unităŃi de profil, respectiv:
• birouri de investigare şi organizare;
• societăŃi de servicii şi consiliere în informatică;
• societăŃi de transport: rutier, feroviar, fluvial-maritim,
aerian;
• intermediari ai transporturilor (curieri de expediŃie,
delegaŃi, agenŃi vamali);
• depozite, antrepozite, societăŃi de gestiune a stocurilor;

• agenŃii de voiaj (călătorii de afaceri, organizare de întruniri:
seminarii, conferinŃe etc.);
• agenŃi imobiliari (tranzacŃii şi administrare);
• agenŃii de locaŃie mobiliară (materială şi diverse
echipamente);
• societăŃii de leasing;
• societăŃi de arhitectură (arhitecŃi, experŃi în urbanism şi
sistematizare).
Diversitatea serviciilor din această grupă răspunde
funcŃiei logistică-comunicare, faŃetelor corespunzătoare
acesteia: a) organizare-informare; b) cumpărări de mărfuri: c)
transporturi-antrepozite; d) gestiunea imobiliară şi mobiliară;
e) ingineria infrastructurii.
E. Servicii publice, prestate de firme cum ar fi:
• societăŃi de salubrizare, de întreŃinere a clădirilor;
• societăŃi de protecŃie, de securitate;
• societăŃi de restaurare industrială.
Toate acestea asigură conŃinutul unei funcŃii de servicii
generale, agenŃii economici integrându-se prin prestatorii
acestor categorii de servicii în sistemul social global, în
funcŃionalitatea de ansamblu a acestuia.
Acest tablou-structural contemporan al serviciilor pentru
agenŃii economici ne pune în faŃa unei realităŃi pe care nimeni
n-o poate contesta, aceea a "celei mai spectaculoase modificări
din structura sferei serviciilor, înregistrată în ultimele decenii"1,
respectiv creşterea ponderii serviciilor pentru agenŃii
economici atât în structura populaŃiei ocupate cât şi în totalul
1
Ioncică Maria, Minciu Rodica, Stănciulescu Gabriela, Economia
serviciilor, Editura Uranus, Bucureşti, 1996, p.152.
119
cheltuielilor de producŃie şi comercializare a bunurilor

economice.
Dar cum fiecărui fenomen social-economic îi este
propriu un dinamism, regăsit într-un anume gen de
procesualitate economică, nici serviciile pentru întreprinderi
(agenŃi economici) nu puteau face excepŃie. Mai precis, ele s-au
înscris într-o mişcare evolutivă de la simplu la complex, de la
inferior la superior, dezvoltându-se, în primul rând, ca activităŃi
integrate procesului de producŃie şi odată cu aceasta, după care,
treptat, urmare a adâncirii diviziunii sociale a muncii şi sporirii
complexităŃii producŃiei, unele componente ale sistemului s-au
autonomizat, s-au conturat ca activităŃi independente, au
devenit de sine stătătoare, asigurând astfel prestaŃiile specifice
lor din exteriorul mai multor ramuri ale producŃiei de bunuri
economice, sporindu-şi în această funcŃionalitate aportul la
eficienŃa sistemului social-economic global.
Abordate prin prisma evoluŃiei lor, după cum ne
demonstrează cele mai prestigioase cercetări ale domeniului1,
dezvoltarea serviciilor pentru agenŃii economici cunoaşte
succesiunea a trei "valuri", funcŃie de rolul jucat de către
acestea în satisfacerea nevoilor producŃiei, şi anume:
primul val, corespunzător perioadei interbelice în SUA şi
celui de-al şaselea deceniu al secolului nostru pentru Europa
Occidentală, a însemnat apariŃia şi consolidarea serviciilor
cu rol periferic pentru întreprinderi, cum sunt: consultanŃa
juridică, contabilă, fiscală, comercială (transport,
reprezentare, publicitate, studii de piaŃă etc.);
1
Vezi Ioncică M., Minciu R., Stănciulescu G., lucr.cit., p.150-154; vezi şi
Nusbaumer J., The Services Economy: Lever to Growth, Kluwer
Academic Publishers, Boston, p.104 şi urm.
al doilea val, localizat în perioada 1965-1975, cel căruia îi

corespunde tendinŃa de "externalizare" a serviciilor, mai
precis transferarea majorităŃii esenŃiale a serviciilor prestate
în interiorul întreprinderilor spre societăŃi de servicii de sine
stătătoare, autonome şi independente juridic. În paralel,
pachetul serviciilor specializate păstrate în interiorul
întreprinderilor a fost destinat şi altor utilizatori, externi
firmelor "mamă", inclusiv prin crearea unor filiale
specializate. În grupa acestor servicii externalizate avem în
vedere: cercetarea-proiectarea, securitatea şi paza, curăŃenia
şi reparaŃiile, transportul, activităŃile informatice şi
financiare (plăŃi, facturi) etc. Câteva avantaje economice
justifică de fapt opŃiunea agenŃilor economici spre serviciile
specializate, organizate şi oferite din exteriorul firmelor de
producŃie a diverselor bunuri economice, multe dintre ele
identificabile şi măsurabile, cum sunt:
a) înregistrarea unui spor al productivităŃii muncii, ca
urmare a disponibilizării unei părŃi din numărul iniŃial al
salariaŃilor cu atribuŃii specifice serviciilor din interiorul
întreprinderii, concomitent cu diminuarea costurilor
aferente;
b) calitatea mai ridicată a serviciilor astfel obŃinute,
întrucât acestea sunt prestate de un personal specializat
şi cu o înaltă pregătire;
c) diminuarea până la eliminare a cheltuielilor de
cercetare-dezvoltare, prin cumpărarea licenŃelor sau
tehnologiilor concepute de alte firme, strict necesare însă
ameliorării nivelului tehnic al unităŃilor de producŃie;
d) alternativa de a acoperii o cerere stringentă, fără a se
permanetiza personalul adecvat şi echipamentul tehnic
aferent;
121
e) optimizarea structurii timpului destinat activităŃii

manageriale, prin eliminarea activităŃii rutiniere, de mai
mică importanŃă şi, implicit, posibilitatea localizării
acesteia asupra creşterii nivelului tehnic al producŃiei,
cunoaşterii pieŃelor într-un mediu concurenŃial tot mai
dificil şi îmbunătăŃirii imaginii firmei etc.
Să nu uităm că tendinŃa de "externalizare" a serviciilor
nu exclude evoluŃia inversă, cea spre "internalizare". De fapt
dublul sens al dinamicii serviciilor, spre exteriorul sau interiorul
unităŃilor producătoare de bunuri, variază "… în funcŃie de
nivelul de dezvoltare economică, de la o Ńară la alta, în raport cu
strategia creşterii şi sub acŃiunea unui ansamblu de factori, între
care cei mai importanŃi – apreciază cercetătorii – sunt: nivelul
general de dezvoltare tehnologică atins de o economie dată şi
aria de cuprindere şi coerenŃa pieŃelor"1. În realitate, pe termen
lung, externalizarea şi internalizarea serviciilor se manifestă ca
procese reversibile, chiar şi numai pentru faptul că tehnica şi
piaŃa înregistrează o evoluŃie ondulatorie, pulsatorie şi,
corespunzător, raŃionalitatea activităŃii să se diferenŃieze prin
determinări şi comandamente specifice fiecărei trepte de
evoluŃie;
al treilea val, considerat de dată mai recentă, după 1975, şi
care se manifestă din plin în prezent, constând în
dezvoltarea "explozivă" şi în "proliferarea" a două mari
categorii de prestaŃii, şi anume:
• cele privind informatizarea procesului de producŃie şi
• cele de studiere a pieŃelor şi de comercializare a
produselor.
În componenŃa structurală a acestor grupe, cu o evoluŃie
fără precedent în ultimele decenii ale acestui secol, se pot
1
Ioncică M. şi colab., lucr.cit., p.153-154.
enumera: studiile de fezabilitate, de reorganizare a

întreprinderilor şi de supraveghere a acestui proces, studii şi
consultanŃă de specialitate, organizarea de experimente şi teste,
diagnoze şi prognoze etc. Prin toate acestea se asigură condiŃiile
pentru exprimarea unor concluzii, elaborarea de propuneri şi
dezvoltarea flexibilităŃii întreprinderii.
Cauza esenŃială a expansiunii acestor servicii o
reprezintă necesitatea adoptării unei coerente politici de firmă,
pe diverse unităŃi de timp, cu atât mai mult astăzi când, pentru a
supravieŃui în condiŃiile unui mediu caracterizat printr-o
concurenŃă internă şi externă tot mai pronunŃată şi pentru a
desfăşura o activitate rentabilă, unităŃile economice trebuie să
fie receptive la semnalele pieŃei, să aibă o înaltă capacitate de
adaptare la schimbările mediului economico-social, flexibilitate
în mecanismul de funcŃionare, să manifeste inventivitate, spirit
creator, preocupare permanentă pentru înnoirea şi modernizarea
produselor, serviciilor, formelor de distribuŃie, metodelor de
promovare etc.
Dacă avem în vedere criteriul situării în timp faŃă de
derularea procesului de producŃie propriu-zis, serviciile pentru
agenŃii economici se împart în patru grupe, şi anume:
serviciile situate în amonte de producŃie, cum ar fi:
aprovizionare şi stocare de bunuri finite, cercetare-
proiectare, concepŃie şi elaborare de produse, studii de
fezabilitate şi evaluare a riscului, studii de piaŃă, consultanŃă
în domeniul afacerilor etc.;
servicii prestate în timpul producŃiei propriu-zise, respectiv:
servicii de engineering (concepŃie tehnologică, coordonare
şi supraveghere în execuŃia prototipurilor, testare, analize
fizico-chimice, control de calitate etc.), întreŃinere şi
reparaŃii;
123
servicii derulate în paralel cu producŃia, cum sunt:

contabilitate, recrutare şi formare personal, servicii juridice
şi financiare, leasing mobiliar şi imobiliar, securitate şi pază,
igienă şi curăŃenie, management etc.;
servicii situate în aval de producŃie, de exemplu:
consultanŃă în utilizarea produselor, service, studiul modului
de manifestare în consum sau folosinŃă al produselor,
transportul, dezvoltarea clientelei, publicitate etc.
Concluzionând, se observă cu uşurinŃă faptul că
serviciile pentru agenŃii economici producători, abordate prin
prisma evoluŃiei lor, a stadiilor circuitului capitalului şi a
tabloului lor structural contemporan privesc toate laturile
activităŃii desfăşurate în unităŃile economice: cercetarea-
dezvoltarea-proiectarea, activitatea informaŃională, organizarea
şi conducerea proceselor economice, aprovizionarea şi
desfacerea, întreŃinerea şi repararea mijloacelor de muncă,
selecŃia şi perfecŃionarea personalului încadrat etc. Se
evidenŃiază astfel conŃinutul deosebit de complex al acestei
grupe de servicii, diversitatea prestaŃiilor ce intră în structura ei.
4.2. Principii şi modele de organizare şi localizare a

serviciilor comerciale pentru agenŃii economici
Abordate prin prisma evoluŃiei şi structurii lor, serviciile
pentru producŃie pot fi organizate sub două forme
fundamentale:
a) în cadrul întreprinderii, sub forma unor compartimente
specializate ce aparŃin structurii acesteia, cum ar fi:
aprovizionarea şi desfacerea, organizarea producŃiei,
resursele umane, contabilitatea de gestiune etc. Serviciile
oferite, într-un asemenea mod de organizare, sunt strâns
legate de obiectul de activitate al firmei organizatoare şi se
cer a fi dimensionate la un nivel cantitativ minim pentru a
asigura, astfel, utilizarea cu raŃionalitate şi eficienŃă a

resurselor materiale şi umane alocate acestor activităŃi. De
aceea, nu întâmplător serviciile într-un asemenea mod de
organizare au un caracter mai tehnic, sunt strict specializate.
Oricum, proiectarea şi funcŃionarea lor Ńin seama de
mărimea întreprinderii: o întreprindere mică nefiind
constrânsă să-şi organizeze toate categoriile de servicii ce-i
sunt necesare, apelând în proporŃie mai mare la terŃi, pe când
o mare întreprindere, cu o structură complexă, este nevoită
să-şi organizeze compartimente specializate în prestarea de
servicii;
b) în unităŃi independente, funcŃie de nivelul de dezvoltare a
activităŃilor, de gradul de importanŃă al fiecărei componente
din sistemul potenŃial al serviciilor faŃă de activitatea de
bază şi de criteriile de eficienŃă permanent avute în vedere.
Un asemenea cadru organizatoric generează existenŃa unor
societăŃi comerciale distincte cu obiectul activităŃii lor
specializat în prestarea serviciilor, cum ar fi: proiectare,
cercetare, consultanŃă, contabilitate, asistenŃă juridică,
financiară etc. UnităŃile economice de acest gen prestează
servicii pentru un număr relativ mare de întreprinzători
apropiaŃi prin specificul ramurii sau profilului de activitate
(construcŃii, agricultură, minerit, siderurgie etc.). Într-un
asemenea mod de organizare este posibilă o gospodărire mai
bună a mijloacelor specifice din dotare, justificarea dotării
cu tehnica cea mai modernă, concentrarea şi specializarea
forŃei de muncă şi, corespunzător, oferta unor servicii de un
înalt nivel calitativ (tehnic, economic şi social).
În plus, s-ar cere a se preciza şi reŃine faptul că dacă un
serviciu dobândeşte în mod obiectiv o dezvoltare deosebită,
când este solicitat de un număr mare de utilizatori şi piaŃa
permite existenŃa multor societăŃi specializate în oferta aceluiaşi
125
tip de prestaŃie, acestea (unităŃile prestatoare ale tipului

respectiv de serviciu) se pot grupa într-o ramură a economiei,
într-un subsistem organizatoric distinct interdependent cu
celelalte subsisteme ale sistemului social global. O atare situaŃie
este specifică activităŃilor din comerŃ, telecomunicaŃii,
transporturi, cercetare ştiinŃifică, învăŃământ, activitate
financiar-bancară ş.a. Oricum, dinamica dezvoltării economice
şi stadiul atins în creşterea unei economii sunt cele care
adâncesc procesul de autonomizare a serviciilor în unităŃi şi
ramuri specializate, obiectivul Ńintă fiind foarte bine conturat:
eficienŃa economică înaltă pe care o asigură o asemenea
organizare.
Dar dacă serviciile au cunoscut şi continuă să cunoască o
"explozie", ca dinamică-dispersie-calitate, neîntâlnită în alte
ramuri economice ale existenŃei umane, o problemă deosebit de
importantă care sporeşte în intensitate pentru toate economiile
moderne este şi cea a localizării serviciilor.
Sub acest aspect, pentru majoritatea autorilor, localizarea
serviciilor pentru agenŃii economici prezintă două caracteristici
majore:
• foarte puternică concentrare spaŃială;
• politici foarte bine legate prin natura lor de activităŃile
pe care le deservesc sau de operatorii care le întreŃin.
Puternica concentrare spaŃială se explică, înainte de
toate, prin luarea în calcul a trei aspecte esenŃiale, şi anume:
manopera, accesul către alte servicii ale întreprinderii şi accesul
către informaŃii generale sau specifice, ceea ce conferă
importanŃă elementelor precum: piaŃa forŃei de muncă, a
transporturilor, a accesibilităŃii şi posibilităŃii comunicaŃiilor, a
mediului economic şi social şi accentuează rolul major al
economiilor "aglomerate". Acest gen de economii, numite şi
externe, se regăsesc în avantajele (beneficiile) colective pe care

le percep întreprinderile ca urmare a poziŃiei lor relative,
independente de întreg schimbul comercial; ele sunt considerate
economii de localizare (rezultate dintr-o grupare pe un spaŃiu
restrâns a activităŃilor din acelaşi sector, ceea ce permite
specializare şi complementaritate, forŃă de muncă bine
profesionalizată) şi economii ale urbanizării (rezultând din
posibilitatea folosirii colective a echipamentelor existente într-o
zonă aglomerată economic şi social).
În plus, atât pe scară macrospaŃială cât şi pe cea
microspaŃială, această regrupare este încă favorizată de oferta
imobiliară care conferă zone şi localizări bine determinate:
oraşe puternic internaŃionalizate, metropole în devenire, cartiere
specifice sediilor firmelor prestatoare de servicii etc. De aceea,
considerăm noi, nu întâmplător a apărut în clasificarea spaŃiilor
grupa "Noile SpaŃii ale Serviciilor (NSS)", după modelul "Noile
SpaŃii Industriale (NSI)", dar cu o diferenŃă de localizare
spaŃială: NSS se poziŃionează, înainte de toate, în metropole, în
timp ce NSI profită de reŃelele regionale pentru a se localiza.
Aşa stând lucrurile, în ciuda progresului informaticii şi a noilor
tehnologii, concentraŃiile spaŃiale se menŃin chiar dacă serviciile
pentru agenŃii economici evoluează către concentraŃiile
localizărilor descentralizate în periferia metropolelor.
Cu siguranŃă, diferenŃele sensibile existente între servicii
se datorează, în principal, caracteristicilor relaŃiei de serviciu,
cum sunt:
− modalităŃile de contact şi de deplasare ale clientului sau
prestatorului;
− importanŃa procesului de coproducŃie şi a gradului de
implicare în coordonarea unei asemenea activităŃi;
127
− gradul standardizării serviciului sau importanŃa (conŃinutul)

contactelor în diferite faze ale producŃiei;
− tipul clienŃilor: întreprinderi mici şi mijlocii, mari
întreprinderi;
− frecvenŃa nevoilor în servicii;
− poziŃia serviciilor în ciclul lor de viaŃă; ş.a.
Aceste caracteristici induc, în concluzie, constrângeri
majore de localizare, influenŃând nevoia de circumscriere într-
un sistem cu componente interdependente: clientela şi
prestatorii, situaŃia de a nu minimaliza aspectul spaŃio-temporal
în relaŃia de serviciu ca atare. Astfel, apropierea spaŃială
prezintă mare importanŃă pentru clientul care se deplasează,
chiar dacă dimensiunile acestuia sunt reduse sau se află într-o
situaŃie de inferioritate tehnică, sau dacă serviciul este
permanent sau neuniformizat implicând o coparticipare şi o
cooperare importantă în coordonarea activităŃii. Din contră,
atunci când serviciul este "ajutat" în totalitate sau în parte de
mijloacele moderne de comunicaŃie, când acesta este relativ
uniformizat şi se potriveşte unei frecvenŃe ocazionale, iar
interacŃiunile legate de cooperarea producător-prestator sunt
netrainice, întreprinderile pot să se desprindă de constrângerile
de apropiere ale clientelei.
Aceste observaŃii se confirmă prin studiile de caz şi
cercetările care au ca obiect relaŃia de serviciu dintre agenŃii
economici producători şi prestatori de servicii din zonele cu
grade diferite de aglomerare spaŃială. În toate cazurile însă
oricare din categoriile de servicii: transport, inginerie,
informatică, publicitate, consiliere şi cercetare, analiză tehnică,
contabilitate, securitate (siguranŃă), secretariat etc., este
influenŃată direct şi indirect de factori, cum ar fi:
• potenŃialitatea clientelei;
• mediul întreprinderilor particulare;

• căile de comunicare;
• poziŃia principalilor clienŃi;
• calificarea forŃei de muncă;
• dotarea tehnică;
• accesibilitatea locului;
• nivelul taxelor;
• nivelul tarifelor practicate;
• imaginea, ş.a.
Fiecărui factor nominalizat, cărora li se mai pot adăuga
şi alŃii, îi revine, din punctul de vedere al importanŃei influenŃei
sale, o poziŃie diferită pentru fiecare categorie de serviciu.
Un alt aspect al problemei puse în discuŃie este cel ce
vizează răspunsul la întrebarea: Care ar fi tendinŃele localizării
serviciilor comerciale pentru agenŃii economici, în prezentul şi
perspectiva evoluŃiei civilizaŃiei terŃiare?
Încercând să sistematizăm concluziile analiştilor din
domeniu, pe scară interurbană, orientarea geografică a
activităŃilor de servicii ar înregistra următoarele direcŃii:
a) marile firme (conglomerate industrial-financiare, de
exemplu) îşi localizează sediile lor sociale centrale în
metropole, iar sucursalele acestora în oraşe mai mici,
conform unei ierarhii de organizare şi unei logici a pieŃei. O
dată cu dezvoltarea firmelor internaŃionale (transnaŃionale),
această logică metropolitană a devenit dominantă;
b) activităŃile de serviciu de tip "fordist" (analiza datelor, de
exemplu) sunt localizate în suburbii şi în oraşele mijlocii,
unde forŃa de muncă este disponibilă şi cheltuielile privind
acest factor mai scăzute. Este vorba de localizarea
"footloose", susceptibilă să se schimbe în funcŃie de costul
forŃei de muncă şi a gradului de sindicalizare a acesteia;
129
c) activităŃile de serviciu ce presupun o forŃă de muncă foarte

calificată şi cele vizând piaŃa internaŃională sunt implantate
în marile oraşe unde forŃa de muncă corespunzătoare acestor
înalte standarde este abundentă. Aici am putea exemplifica
serviciile de formare continuă a specialiştilor şi a celor ce
decid asupra modelului de flexibilitate în strategia firmelor;
d) activităŃile serviciilor întreprinderilor de interes local, care
operează comercial într-o zonă bine stabilită, se instalează în
funcŃie de criteriile de accesibilitate a acestor pieŃe
regionale, într-un loc (zonă) central conform logicii pieŃei.
Se vorbeşte, în acest caz, de teritorializarea serviciilor şi a
accesibilităŃii clientului.
Pe scară intraurbană, sunt de părere specialiştii,
coexistă din ce în ce mai mult două mari tipuri de localizări:
a) localizări centrale, unde serviciile se regăsesc fie în imobile
de birouri, fie în vechile cartiere burgheze; este vorba, mai
ales, de funcŃiunile ce avantajează contactele sau prestigiul
firmei, precum băncile, societăŃile de asigurare, sediile
sociale ale marilor societăŃi etc., chiar dacă atragerea unor
colaboratori locali ar presupune cheltuieli suplimentare;
b) localizări periferice, din ce în ce mai frecvente în marile
"parcuri" de afaceri, de tehnopoluri, în zonele "birocratice",
ba chiar în zonele activităŃilor deja clasice pentru sectorul
terŃiar greu (transport, comerŃ angro ş.a.).
Cât priveşte procesul de internaŃionalizare, consideră
specialiştii în materie, este un fapt major în sectorul serviciilor
întreprinderilor. El însoŃeşte mondializarea economiei şi a fost
în mod deosebit facilitat de noile tehnici de comunicare care au
facilitat reŃelele şi schimburile sub toate aspectele. Această
internaŃionalizare amplifică acea imagine a marilor oraşe de
localizări financiare, adică "locuri de întâlnire a oamenilor care
se ocupă de afaceri cu bai". Patru elemente par a fi determinante

în această privinŃă:
1) opŃiunea pentru o anume localizare trebuie să asigure
regruparea pe loc a competentelor bancare sau financiare,
atât a experŃilor cât şi a celor care decid;
2) tabloul competenŃelor existent la un moment dat trebuie să
fie suficient de diversificat, pentru a oferi o gamă complexă
de servicii diferite;
3) garanŃia unui consens, adică participanŃii trebuie să fie uniŃi
printr-o voinŃă comună;
4) zona de localizare trebuie să exercite o reală atracŃie pentru
potenŃialitatea clientelară a altor zone (locuri) geografice.
Un exemplu foarte sugestiv al localizărilor financiare îl
reprezintă bursele de valori, segmentul esenŃial al mecanismelor
financiare din marile centre urbane, instituŃii ale economiei de
piaŃă devenite mult mai importante decât bursele de comerŃ,
cele care domină pieŃele materiilor prime. Prin intermediul
sistemelor moderne de telecomunicaŃii, tranzacŃiile financiare
prin intermediul burselor au depăşit orice barieră spaŃio-
temporală, serviciile oferite celor interesaŃi putându-se realiza
în orice moment, pentru oricare dintre clienŃi, oriunde s-ar afla
aceştia.
Cât priveşte procesul însuşi de internaŃionalizare, el
înregistrează, în general, faze sau etape distincte care în mod
obiectiv practic nu pot fi evitate. Un caz edificator al unui
asemenea gen de evoluŃie internaŃională este cel al băncilor.
Pe baza acestui tablou structural, cu uşurinŃă se poate
observa că fiecare fază se diferenŃiază prin poziŃia deŃinută pe
plan internaŃional de societăŃile bancare naŃionale, prin tipul
operaŃiunilor bancare internaŃionale, prin metodele de
consolidare a obiectivului internaŃionalizării activităŃii lor şi
prin clientela operaŃiunilor internaŃionale. Toate acestea au
131
determinat o ierarhizare pe trei nivele a celor mai puternice

centre financiare internaŃionale: primul nivel, reprezentat de
Londra şi New York; nivelul doi – Paris, Frankfurt, Zürich,
Amsterdam şi Tokyo; nivelul trei – Bruxelles, Madrid, Roma,
Viena, Dusseldorf, Hamburg, Bombay, Hong Kong, Singapore,
Melbourne, Sydney, Toronto, Chicaco, San Francisco, Mexico,
Rio de Janeiro, Sao Paulo.
Şi pentru a fi mai convingători, iată cum ar arăta
etapizarea dezvoltării internaŃionale a băncilor:
FAZA III
FAZA IV
FAZA I FAZA II Servicii
Servicii
Activitate Activitate bancare la
bancare la
bancară bancară nivel
nivel
naŃională internaŃională inter-
mondial
naŃional
Procesul Import- InvestiŃie Întreprinderi
de interna- Export directă străină multinaŃionale
Ńionalizare
OperaŃiuni EsenŃialul Împrumuturile ActivităŃi proprii
bancare operaŃiu- şi investiŃiile băncilor comerciale,
internaŃio- nilor de străine devin împrumuturi şi
nale schimb le- importante, la consultanŃă
gate de fel şi OperaŃiuni
comerŃul tranzacŃiile pe bancare axate
internaŃio- termen mijlociu mai ales pe
nal şi lung piaŃa
particulară
FAZA III
FAZA IV
FAZA I FAZA II Servicii
Servicii
Activitate Activitate bancare la
bancare la
bancară bancară nivel
nivel
naŃională internaŃională inter-
mondial
naŃional
Metode de Contracte Consolidarea Consolidându-şi
internaŃio- de cores- sucursalelor şi sucursalele şi birourile
nalizare pondenŃă filialelor străine proprii, participările cu
cu băncile capital şi afilierile în
străine diverse forme pentru
consolidarea legăturilor
cu alte activităŃi bancare
apropiate, mijloacele
cele mai rentabile de
colectare a fondurilor şi
de împrumut sunt văzute
într-o manieră globală
ClienŃi ai În esenŃă De asemeni, în ClienŃii sunt de diverse
operaŃiu- clienŃii esenŃă clienŃii naŃionalităŃi, are loc o
nilor inter- sunt sunt naŃionali internaŃionalizare
naŃionale naŃionali, clientelară
autohtoni
Sursa: Adaptare după Dicken P., Global Shift. The
internationalization of Economic Activity, Londres, Paul
Chapman Publisher Ltd., 1992, 2 ed., p.372-375.
4.3. RealităŃi şi perspective ale serviciilor comerciale

prestate agenŃilor economici
Aşa cum am mai precizat, pe măsura modernizării şi
adâncirii specializării activităŃii economice, o seamă de servicii
care nu de mult se efectuau în cadrul întreprinderilor se
desprind de acestea, constituind firme de sine-stătătoare. Acest
133
proces obiectiv este determinat de cerinŃele revoluŃiei tehnico-

ştiinŃifice contemporane, de progresul electronicii, al
cercetătorilor de management, de inginerie, marketing etc., de
imperativele eficienŃei economice care generează servicii noi
pentru întreprinderi1.
Cunoaşterea poziŃiei şi a rolului fiecărei categorii de
servicii pentru agenŃii economici, a perspectivei în evoluŃia sa
pe termen mediu şi lung, şi mai ales a contribuŃiei globale a
sferei serviciilor la creşterea şi dezvoltarea unei economii,
presupune măsurarea (evaluarea) dimensiunilor şi ritmurilor de
evoluŃie. Diversitatea însă a serviciilor destinate agenŃilor
economici face destul de dificilă analiza lor globală, în baza
căreia să se cuantifice contribuŃia lor la realizarea producŃiei
materiale. În plus, faptul că serviciile pentru producŃie sunt
încorporate într-o proporŃie apreciabilă, în produsele finale, şi
ca urmare imposibil de separat şi identificat, sporeşte şi mai
mult dificultatea comensurării şi caracterizării lor. De aceea,
apreciază specialiştii, de cele mai multe ori "… dimensiunile,
evoluŃia şi efectele acestor servicii sunt exprimate cu ajutorul
unor indicatori generali (număr de prestatori-unităŃi sau
angajaŃi), indirecŃi (valoarea adăugată) şi limitat la prestaŃiile
care se autonomizează sub forma unor ramuri distincte ale
economiei"2, ori pe tipuri de servicii care se adresează mai
multor domenii ale activităŃii social-economice.
Prin prisma acestor consideraŃii, ne propunem ca în
continuare ă facem o caracterizare sintetică a câtorva grupe de
servicii care, prin importanŃa actuală şi ritmurile creşterii lor, se
1
Vezi Grigorescu C. şi Mihai Şt. (coordonatori), Dezvoltarea şi
specializarea serviciilor, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1992,
p.223.
2
Ioncică M., Minciu R., Stănciulescu G., lucr.cit., p.157.
dovedesc a fi deosebit de reprezentative pentru domeniul

abordat, şi anume: serviciile de consultanŃă, "noile servicii",
serviciile de inginerie şi serviciile pentru calificarea şi
specializarea forŃei de muncă.
1. Serviciile de consultanŃă în organizare şi
management. Diversitatea tehnicilor şi metodelor utilizate în
conducerea modernă a întreprinderilor a condus la o
specializare tot mai avansată a firmelor de consultanŃă, în
paralel cu tendinŃa de organizare a unor mari grupări
multidisciplinare. Sub aspect instituŃional, în toate economiile
moderne, această cerinŃă este satisfăcută prin funcŃionarea unor
institute (centre) care se preocupă de formarea şi perfecŃionarea
cadrelor de conducere. În cadrul unor asemenea centre pentru
pregătirea cadrelor se organizează diferite sisteme de formare,
punându-se accentul deosebit pe formarea de cadre tehnice şi
economice, de nivel superior, care să deŃină şi să aplice
cunoştinŃele în domeniul conducerii şi organizării întreprinderii.
Ca tipuri principale de activităŃi prestate de serviciile de
consultanŃă în organizare şi conducere, indiferent de natura
problemei şi a tehnicii utilizate, menŃionăm: analiza-diagnostic
şi studii ale conducerii, analize speciale şi studii, soluŃii efective
în definirea problemelor, asistenŃa pentru implementare etc.
Dimensiunile şi calitatea unor asemenea preocupări presupun
expuneri şi discuŃii pe problemele privind principiile de bază
ale organizării şi conducerii întreprinderii într-un mediu
concurenŃial, precum şi a metodelor şi tehnicilor de realizare ale
unui proces managerial ştiinŃific fundamentat.
2. Noile servicii constituie o categorie aparte în sistemul
serviciilor pentru agenŃii economici, cărora li se atribuie un rol
deosebit de important în terŃiarizarea sistemului productiv.
ApartenenŃa lor directă la tehnologiile actuale de informare şi
de comunicaŃii constituie, cum spun specialiştii "elementul
135
comun prin care se identifică <<noile servicii>>". De fapt,

dinamica accelerată a noilor servicii este sprijinită de progresele
enorme realizate în ultimele 2-3 decenii în domeniul
tehnologiilor de informare şi comunicaŃii. Sfera de cuprindere a
acestei grupe include trei componente: serviciile informatice,
serviciile de informare electronică şi serviciile noi de
telecomunicaŃii.
a) Serviciile informatice. Sub influenŃa progresului tehnicii,
electronicii de calcul şi a diverselor ştiinŃe şi discipline
(matematica, statistica, cercetarea operaŃională, teoria
sistemelor etc.) acest tip de servicii pentru agenŃii economici s-a
dezvoltat vertiginos, el cifrându-se la multe zeci de miliarde de
unităŃi monetare în toate economiile dezvoltate.
În prezent, sub acest generic sunt reunite o gamă foarte
mare de servicii, cum ar fi: proiectarea de sisteme complexe
(hardware şi software) în funcŃie de necesităŃile reale (sisteme
industriale, sisteme informatice); analiza costurilor şi eficienŃa
sistemelor studiate şi propuse de client, consultanŃă în
informatică pentru controlul proceselor industriale cu ajutorul
calculatorului; modelarea şi simularea pe calculator a
variantelor decizionale; studii de oportunitate, prelucrarea
datelor, bănci de date, proiectarea asistată de calculator etc.
Pentru funcŃionarea în bune condiŃii, societăŃile de
informatică din mai toate statele lumii şi-au dezvoltat structuri
şi metodologii proprii, grupându-se în societăŃi naŃionale şi
internaŃionale.
b) Serviciile de informare electronică. Acestea au rolul de a
colecta şi stoca informaŃiile, de a elabora programe de servire a
utilizatorilor şi de a asigura livrarea lor, prin intermediul unei
reŃele, spre clienŃii utilizatori sub forma unor date bibliografice,
date codificate şi de "full text". Ponderea acestei categorii de
servicii în totalul "serviciilor noi" a crescut de la 8-10% la
jumătatea deceniului trecut la 18-20% în partea a doua a

deceniului actual, salt determinat de ritmul anual de creştere al
acestor servicii de cca. 18% pe an. Şi totuşi, cu toată dinamica
accelerată a acestora (mai ales în domeniul financiar, de credit
şi de informare a întreprinderilor), statisticile dezvăluie
diferenŃe esenŃiale între principalele zone geografice dezvoltate.
Astfel, cifra de afaceri a prestatorilor de servicii electronice din
Europa Occidentală reprezintă doar jumătate din cea realizată
de prestatorii americani din acelaşi domeniu. O explicaŃie a
acestui decalaj ar fi faptul că cca. 70% din bazele de date vest-
europene aparŃin sectorului public şi organismelor nelucrative,
faŃă de apartenenŃa în proporŃie de 75% a acestor baze de date
sectorului privat din S.U.A.
c) Sectorul de telecomunicaŃii noi, cele care desemnează
comunicaŃiile mobile (radiofonia şi telefonul celular), accesul la
reŃele cu debit mare pentru transmiterea de date numerice,
imagini, texte, mesageria electronică, videotextul, telex,
rezervarea automată şi serviciile desemnate prin prefixul tele
(tele-shoping, tele-banking, tele-detecŃie, tele-conferinŃă, tele-
muncă etc.). Chiar dacă în prezent volumul pieŃei este redus în
prezent, există optimismul privind creşterea rapidă a unora din
categoriile acestor servicii. De exemplu, serviciile de curierat
electronic din interiorul firmelor ca şi cele de schimburi de date
între firme cresc în rate anuale de 20-40%; serviciile de
transmisie la distanŃă a unui mesaj sub formă vizuală şi/sau
sonoră către un receptor de buzunar este utilizat de 6% din
populaŃia activă a S.U.A., 4,0% în Japonia, 2,0% în Marea
Britanie, 1,0% în FranŃa şi Germania; serviciile de telefonie
celulară sunt utilizate de peste 2 milioane de beneficiari în
SUA, iar rata anuală de creştere anuală a acestor servicii este de
cca. 30%.
137
3. Serviciile de inginerie ocupă un loc important în

cadrul economiei naŃionale prin acŃiunile pe care agenŃii
economici le întreprind pe piaŃa internă şi internaŃională.
Astfel, în domeniu investiŃiilor pentru realizarea de noi
întreprinderi industriale, serviciile respective asigură
proiectarea, organizarea, construcŃia şi montarea
echipamentelor, asigurând o rentabilitate sporită a fondurilor
investite, precum şi o competitivitate tehnico-economică
produselor realizate.
Complexitatea activităŃilor legate de realizarea unor
întreprinderi industriale duce la o diversificare foarte mare a
serviciilor de inginerie, principalele domenii ale implementării
acestora fiind:
• infrastructura şi amenajarea teritoriului, reprezentând
studiile şi proiectele necesare realizării drumurilor,
podurilor, barajelor, aeroporturilor, amenajări funciare şi
hidrologice;
• construcŃii, grupând activităŃile aferente realizării
construcŃiilor civile, comerciale, social-culturale;
• industrie, cuprinzând activităŃile de engineering din toate
ramurile industriale;
• informatică şi management.
În cadrul societăŃilor prestatoare de servicii de inginerie
se elaborează:
♦ studii pre-investiŃionale care conduc la decizii de realizare a
investiŃiilor publice sau private: inventarierea resurselor,
studii de programare regională sau sectorială asupra
aspectelor lor tehnice, sociale şi economice, studii de
fezabilitate tehnică, economică şi umană, studii financiare,
studii de piaŃă şi politică comercială;
♦ studii de realizare care privesc concepŃia, elaborarea

planurilor şi documentelor de ofertă numite de antreprenori
şi furnizori, modalităŃi de recepŃie;
♦ studii post-investiŃionale care au drept scop optimizarea
rezultatelor sociale şi economice realizate. SelecŃia şi
formarea de cadre şi meserii, comercializarea produselor,
evaluarea critică a rezultatelor etc.
Realizarea de studii de fezabilitate, proiecte, redactarea
de caiete de sarcini, consultarea furnizorilor şi antreprenorilor,
coordonarea studiilor şi lucrărilor etc. au făcut necesară
apelarea, pe de o parte, la auxiliari (desenatori, tehnicieni,
specialişti în achiziŃii etc.) iar, pe de altă parte, la colaboratori
de specialităŃi complementare, complexitatea lucrărilor
impunând atât cunoştinŃe tehnice variate, cât şi capacitate de
analiză şi interpretare a datelor economice, financiare, sociale,
care nu au legătură directă cu profesia de inginer. Astfel, s-au
constituit echipe complexe, mai mult sau mai puŃin numeroase,
s-au organizat firme specializate din ce în ce mai eterogene prin
personalul antrenat.
Asocierea în cabinete sub forma birourilor de studii
conduce la o mare diversitate de structuri, dimensiuni şi
profiluri ale firmelor de inginerie.
O altă formă a ingineriei o reprezintă şi design-ul. În
colaborare cu ingineria, design-ul abordează problemele de
formă şi ergonomie, coordonează concepŃia internă şi externă,
urmăreşte produsul de la decizia de lansare, până la prototip şi
încercări.
În foarte multe state, design-ul industrial în diversele
sale forme s-a dezvoltat şi organizat ca activitate internă a
întreprinderilor, cât şi ca servicii exterioare ale acestora.
Implicarea firmelor exterioare de design aduce întreprinderilor-
client o serie de avantaje cum sunt: posibilitatea de a dispune de
139
o echipă completă de ingineri, desenatori, machetişti şi

executanŃi de planuri, la curent cu toate tehnicile şi metodele
moderne; o mare supleŃe în organizarea serviciilor oferite,
influenŃa favorabilă asupra introducerii noului în întreprinderi.
Având o organizare similară oricărei firme de
consultanŃă, cu unele adaptări specifice, grupurile de design
sunt în general animate de un designer reputat şi realizează o
paletă foarte largă de servicii.
4. Serviciile pentru calificarea şi specializarea forŃei de
muncă. În Ńările dezvoltate dezechilibrul între calificarea
ofertanŃilor şi nevoia de competenŃă actuală şi viitoare din
industrie şi servicii a devenit o constantă. Ca urmare, nu
întâmplător Biroul InternaŃional al Muncii estimează că după
anul 2000 forŃa de muncă din întreprinderi va cunoaşte o
transformare substanŃială, impunând o reciclare completă a
salariaŃilor în activitate şi o reînnoire totală a conŃinutului
tradiŃional al formării1.
În foarte multe state activităŃii din domeniul formării şi
perfecŃionării personalului, activitate la care participă nu numai
firmele "de personal", ci majoritatea firmelor de consultanŃă,
indiferent de profilul lor, i se acordă o atenŃie prioritară. Sunt
organizate în acest sens diverse cursuri pentru formare în
domenii ca: economie şi finanŃe, administraŃie, achiziŃii,
aprovizionare, formare-recrutare-promovare, comerŃ, relaŃii
internaŃionale prelucrare a informaŃiilor, bănci etc.
Una din caracteristicile importante ale programelor
organizate de firmele de consultanŃă specializate în formarea
personalului o constituie structurarea cursurilor în funcŃie de
cunoştinŃele iniŃiale ale participanŃilor şi de necesităŃile de
1
"Belgique informations économiques et commercials", nr.3 din 1988,
p.140.
formare prestabilite. De asemenea, tehnicile şi metodele

utilizate, întreaga tehnologie de instruire sunt adaptate
cerinŃelor prin practicarea procedeelor participative, a
mijloacelor audiovizuale etc.
Termeni cheie: „externalizarea” serviciilor, organizarea

serviciilor, localizarea serviciilor, concentrarea spaŃială a
serviciilor.
1. Prin ce caracteristici majore se diferenŃiază serviciile pentru
agenŃii economici de celelalte categorii de servicii?
2. EnunŃaŃi cele două tendinŃe majore ale noului sistem de
producŃie ce stau la baza dinamismului fără precedent al
serviciilor pentru agenŃii economici.
3. CaracterizaŃi tabloul structural contemporan al serviciilor
pentru agenŃii economici.
4. Cum pot fi caracterizate cele trei "valuri" ale dezvoltării
serviciilor pentru agenŃii economici, funcŃie de rolul jucat de
către acestea în satisfacerea nevoilor producŃiei?
5. Se justifică economic opŃiunea agenŃilor economici spre
serviciile specializate?
6. GrupaŃi şi explicaŃi serviciile pentru agenŃii economici,
funcŃie de criteriul situării în timp faŃă de derularea
procesului de producŃie.
7. NominalizaŃi şi argumentaŃi formele fundamentale sub care
pot fi organizate serviciile pentru producŃie.
8. Care sunt şi cum se explică caracteristicile majore ale
localizării serviciilor pentru agenŃii economici?
9. Prin ce caracteristici ale relaŃiei de serviciu sunt induse
constrângeri majore în opŃiunile pentru localizarea
serviciilor din această grupă?
141
10. Ce factori, direcŃi şi indirecŃi, influenŃează pe oricare din

categoriile de servicii ce aparŃin acestei structuri?
11. CaracterizaŃi tendinŃele localizării serviciilor comerciale
pentru agenŃii economici.
12. Cum puteŃi etapiza dezvoltarea internaŃională a băncilor?
13. CaracterizaŃi sintetic următoarele grupe de servicii,
reprezentative prin importanŃa actuală şi ritmurile creşterii
lor: serviciile de consultanŃă, "noile servicii", serviciile de
inginerie şi serviciile pentru calificarea şi specializarea
forŃei de muncă.
14. SunteŃi convinşi, şi prin ce argumente, de avantajele
economice şi sociale ale proliferării serviciilor pentru
agenŃii economici la scară redusă, alături de afacerile
dezvoltate în celelalte sectoare, în spaŃiile comunităŃilor
locale (judeŃe, municipii, oraşe, comune)? Pot, oare,
serviciile să dobândească o prezenŃă esenŃială în strategiile
stopării declinului şi relansării regiunilor rămase în urmă?

1. Localizarea serviciilor pentru agenŃii economici prezintă
drept caracteristici majore următoarele:
a. o puternică concentrare spaŃială;
b. accentuarea dispersării acestora în profil teritorial;
c. politici bine legate de activităŃile pe care le
deserveşte sau de operatorii care le întreŃin;
d. tarife moderate pentru atragerea clienŃilor.
A (a, c) B(b, d) C (a, c, d) D (b)
2. Serviciile „pure” sunt cele care:
A. fac obiectul schimbului pe piaŃă;
B. au efecte nemateriale;
C. satisfac nevoile materiale;
D. sunt prestate de întreprinderi publice.
3. Serviciile finanŃate public fac parte din categoria
serviciilor:
A. market;
B. ne-marfă;
C. marfă;
D. publice colective.
4. łările în curs de dezvoltare au avantaj comparativ în
comerŃul internaŃional cu servicii în:
A. bunuri;
B. servicii;
C. bunuri şi servicii intensive în muncă;
D. bunuri şi servicii intensive în capital.
5. În ipoteza creşterii cifrei de afaceri, în condiŃii normale,
nivelul relativ al cheltuielilor firmelor de servicii:
A. creşte proporŃional cu creşterea cifrei de afaceri;
B. creşte mai puŃin decât creşterea cifrei de afaceri;
C. rămâne constant;
D. scade.
1. Cosmescu I., Economia serviciilor, Editura
UniversităŃii Lucian Blaga, Sibiu, 1998, pg.143-177.
143

CAPITOLUL 5
SERVICIILE PENTRU POPULAłIE
Motto:
"Cu cât reuşita economică se afirmă, cu
atât mai mare este puterea societăŃii
asupra lucrurilor şi … asupra codului,
situaŃiilor şi funcŃiilor care scapă
disciplinelor industriale."
François Perroux

• justificaŃi raŃiunea existenŃei şi dezvoltării cantitativ-
calitative a serviciilor destinate populaŃiei;
• grupaŃi, prin prisma criteriilor ştiinŃifice, serviciile pentru
populaŃie;
• interpretaŃi modificările structurale ale consumului în
bugetele de familie;
• caracterizaŃi binomul bunuri-servicii;
• identificaŃi nevoile populaŃiei cărora serviciile fără plată le
vin în întâmpinare;
• înŃelegeŃi importanŃa finanŃării de la buget a serviciilor de
învăŃământ;
• susŃineŃi rolul serviciilor pentru asigurarea sănătăŃii
populaŃiei, având drept suport financiar veniturile bugetare;
• fiŃi de acord cu existenŃa şi amplificarea cheltuielilor publice
pentru susŃinerea serviciilor de cultură şi artă;
145
• identificaŃi serviciile cu plată prestate populaŃiei şi să

înŃelegeŃi modalitatea de organizare a prestării şi
comercializării lor;
• dezbateŃi, folosind argumentele ştiinŃifice, câteva din grupele
reprezentative, potrivit nomenclatorului actual, ale
serviciilor comerciale destinate populaŃiei.
Rezumat: Textul capitolului abordează conŃinutul şi
diversitatea structurală a serviciilor pentru populaŃie, precum şi
perspectivele diversificării şi creşterii calităŃii lor pentru prezent
şi viitor.
5.1. ConŃinutul şi diversitatea structurală a serviciilor

pentru populaŃie
Majoritatea interpretărilor contemporane privind
expansiunea serviciilor îşi pun problema transformărilor
structurale, în paralel cu cea a extinderii consumului final de
servicii şi a determinanŃilor acestuia. Această problemă este
aprig dezbătută. Faptul că gospodăriile (menajele), prin
indivizii ce le compun, consumă din ce în ce mai multe servicii
este considerat ca fiind evident de către unii (legea lui Engel
fiind adesea folosită drept argument), dar contestat de alŃii.
Confruntarea nu are loc numai la nivelul ipotezelor şi teoriilor.
Ea este, de asemenea, de ordin statistic şi metodologic: pe ce
informaŃii (date) ne putem baza pentru a evalua practic
consumul de servicii pentru populaŃie (menajere, cum mai sunt
ele denumite în literatura de profil) şi ce învăŃăminte putem
trage dina ceastă analiză?
Serviciile destinate populaŃiei sunt prezentate, în
principal, în sfera consumului, influenŃând dimensiunile şi
calitatea acestuia, totodată ele se întâlnesc şi în sfera
distribuŃiei, participând astfel la reluarea ciclului producŃiei
bunurilor economice, la accelerarea acestuia, deci la progresul
general al societăŃii. Din categoria acestora pot fi enumerate, ca

mai importante: învăŃământul, cultura şi arta, ocrotirea sănătăŃii
şi asistenŃa socială, transportul şi telecomunicaŃiile, turismul,
întreŃinerea şi repararea diferitelor obiecte etc. ActivităŃile
prestatoare de asemenea servicii, prin nivelul şi calitatea lor,
răspund unor necesităŃi de ordin superior fundamentate pe
nivelul de dezvoltare economico-socială, pe creşterea gradului
de instruire, cultură şi civilizaŃie.
În strânsă legătură cu tabloul structural foarte diversificat
al nevoilor de consum şi cursul ascendent al evoluŃiei lor,
serviciile pentru populaŃie se prezintă într-o gamă tot mai
variată de activităŃi; diversitatea lor se manifestă şi ca urmare a
modului de organizare şi finanŃare, a funcŃiilor pe care ele le
îndeplinesc, a condiŃiilor pe care le întrunesc, a caracteristicilor
beneficiarilor etc. De aceea, varietatea structurală a serviciilor
pentru populaŃie pune pe prim plan, pentru analiza şi înŃelegerea
fenomenului, importanŃa unei tipologii a acestora, definirii unor
categorii omogene, cu un comportament similar.
1. După natura relaŃiilor economice şi financiare ce
intervin între prestator (producător) şi beneficiar, indiferent de
localizarea lor, serviciile pentru populaŃie se divid în două mari
grupe:
servicii comerciale, plătite de populaŃie, pentru care aceasta
se adresează pieŃei, componentă structurală în care intră cele
mai multe servicii, între care: transporturi, poştă şi
telecomunicaŃii, reparaŃii, spălătorie şi curăŃătorie, frizerie-
coafură, turism etc.;
servicii cu titlu gratuit, finanŃarea lor înfăptuindu-se pe cale
publică, de la bugetul de stat, cum ar fi: învăŃământul de
stat, cultura, serviciile sanitare publice, activităŃile sportive,
serviciile de ordine şi administraŃie publică, serviciile de
apărare etc.
147
2. Din punct de vedere existenŃial, serviciile din sfera

consumului se structurează în:
servicii independente, cu existenŃă în sine, respectiv cele
care pot fi în relaŃii de substituire sau de indiferenŃă faŃă de
consumul de bunuri materiale;
servicii asociate bunurilor, adică acelea al căror volum şi
structură sunt legate de dinamica cantitativ-structurală a
bunurilor de care sunt legate.
3. După caracteristicile beneficiarului pot fi identificate
două grupe ale serviciilor pentru populaŃie, şi anume:
servicii personale, la care cetăŃenii apelează în mod direct şi
pe care le achiziŃionează ca marfă;
servicii colective, oferite comunităŃilor regionale sau
naŃionale, care privesc învăŃământul, cultura, sănătatea,
ordinea publică, apărarea, manifestările sportive ş.a. De
regulă acestea sunt gratuite sau cu înlesniri de plată, la
furnizarea lor participând statul fie printr-un aport financiar,
fie definind condiŃiile în care sunt oferite. Fiecare dintre
aceste grupe poate fi subdivizată după criterii referitoare la
caracteristicile serviciilor şi modul lor de furnizare,
obŃinându-se astfel un tablou mai complex, pe care ni-l
propun specialiştii domeniului, al eterogenităŃii serviciilor
destinate populaŃiei (vezi fig.5.1.).
4. În funcŃie de conŃinutul activităŃii, serviciile pentru
populaŃie pot fi:
servicii cu caracter industrial, similare – prin tehnicile de
producŃie şi organizare – activităŃilor din industrie, cum ar
fi: curăŃătoriile şi spălătoriile, activităŃile de reparaŃii, cele
ale restaurantelor etc.;
serviciile cu caracter neindustrial, respectiv cele adaptate
specificului cererii persoanei care le solicită: poştă, cultural-
recreative, medicale, coafură, de exemplu.
Economia serviciilor
Fig.5.1. Model de structurare a serviciilor pentru populaŃie (după Ioncică M., Minciu R. şi
Stănciulescu G., Economia serviciilor, Editura Uranus, Bucureşti, 1997, p.173
148
149
Acest mod de grupare a serviciilor este foarte important

în privinŃa modului de organizare a activităŃii, pentru orientarea
resurselor economice, pentru proiectarea evoluŃiei lor
independente sau în strânsă legătură cu evoluŃia pieŃei bunurilor
materiale.
5. După importanŃa lor pentru consumul populaŃiei şi
nivelul de dezvoltare, pe care-l ating la un moment dat,
serviciile pot fi:
servicii organizate ca ramuri distincte ale economiei,
coordonate prin organe administrative distincte
(transporturi, poştă şi telecomunicaŃii, cultură, învăŃământ,
sănătate, turism etc.);
servicii organizate ca activităŃi separate în interiorul unor
sectoare, fiind prestate de firme specializate în acest sens
(asigurarea ordinii publice, salubrizarea localurilor,
iluminatul public, închirierea de locuinŃe şi alte bunuri etc.).
Producerea lor este coordonată de administraŃiile publice
locale (primării şi prefecturi) şi de întreprinderile
specializate în acest sens.
Serviciile pentru populaŃie se mai pot clasifica şi după
alte criterii, cele prezentate fiind departe de a epuiza
posibilităŃile analizei lor, fiecare sugerând complexitatea şi
eterogenitatea activităŃilor din domeniu, diversitatea lor
tipologică, dependenŃele şi interdependenŃele ramurilor şi
sectoarelor economice implicate în realizarea lor, pe de o parte,
importanŃa pentru creşterea calităŃii vieŃii individului şi
colectivităŃilor umane, pe de altă parte. Fără îndoială, structurile
tipologice ne facilitează evidenŃierea aportului serviciilor la
dezvoltarea societăŃii, prefigurarea tendinŃelor în evoluŃia lor şi
efectul acestora în sfera consumului populaŃiei. Abordarea
acestor aspecte trebuie să pornească însă de la premisa că
dimensiunile efectelor lor nu pot fi decât parŃial şi insuficient
ilustrate cu ajutorul indicatorilor cantitativi, acestora trebuind să

li se adauge indicatorii calitativi care sesizează aspectele social-
culturale ale amplificării prezenŃei serviciilor oferite populaŃiei.
Reflectarea acestor aspecte ale serviciilor pentru populaŃie
relevă, până la urmă, faptul că ele sunt atât o condiŃie, cât şi o
consecinŃă a dezvoltării economico-sociale din orice regiune a
lumii1.
5.2. RealităŃi şi perspective ale serviciilor pentru

populaŃie
Locul şi amploarea serviciilor pentru populaŃie, ritmurile
evoluŃiei, orientările structurale sunt determinate, pentru fiecare
Ńară în parte, de dinamica social-economică, de numeroşi factori
specifici, de particularităŃile şi avantajele în consum.
În cazul Ńărilor dezvoltate, nivelul şi structura
cheltuielilor populaŃiei pentru servicii, precum şi perspectiva
acestora, sunt caracterizate, prin elemente comune desprinse din
analizele bugetelor de familie privind "cheltuielile reale de
consum" ale oamenilor, excluzând deci "chiriile fictive".
Ponderea serviciilor în nivelul naŃional al consumului
gospodăriilor populaŃiei era la începutul anilor '90, pentru acest
grup de state, de cca.35%. "Chiriile fictive" reprezintă o
estimare a valorii chiriilor locuinŃelor ocupate de către
proprietarii lor, cotate însă, în mod tradiŃional, drept cheltuieli
ale bugetelor de familie. Alăturarea lor cheltuielilor reale pentru
servicii, ridică ponderea consumului de servicii, în ansamblul
consumului estimat la nivel naŃional, la cca.42%. Comparativ,
în Ńările slab dezvoltate şi, în special, în Ńările est-europene
proporŃia este mult mai modestă, de numai 20-25%, efect
nemijlocit al unui nivel redus de dezvoltare economică, al
1
Vezi Ioncică M., Minciu R. şi Stănciulescu F., lucr. cit., p.179.
151
dezechilibrelor proprii perioadei de tranziŃie, dar şi unei

concepŃii diferite cu privire la acoperirea nevoilor de servicii, în
sensul că, în majoritatea Ńărilor est-europene, participarea
statului la finanŃarea unor servicii de consum, prin alocaŃiile
social-culturale de la buget, este încă mult mai mare ca pondere
faŃă de Ńările occidentale. Fireşte, într-o asemenea analiză
comparativă nu trebuie omise unele neconcordanŃe de ordin
metodologic.
Totuşi, estimarea consumului de servicii, care rezultă din
această cifră a "cheltuielilor", rămâne restrictivă, din moment ce
nu Ńine cont de serviciile necomerciale consumate direct de
gospodăriile populaŃiei, în special de serviciile furnizate de
spitalele publice, finanŃate de la buget ori prin asigurările
sociale, de învăŃământ, de serviciile necomerciale de asistenŃă
socială etc. InstituŃiile specializate în analiza consumului
populaŃiei propun o evaluare şi a acestui "consum
individualizabil" al serviciilor necomerciale (individualizabil
însemnând acele servicii cărora cetăŃenii şi familiile sunt
destinatari individual). Dacă adăugăm şi acest segment de
evaluare, la suma cheltuielilor, obŃinem un alt indicator, numit
"consumul total al populaŃiei", a cărui componentă privind
serviciile reprezintă în Ńări ca S.U.A., FranŃa, Japonia ş.a.
cca.50%.
În plus, admiŃând că, în general, comerŃul cu amănuntul
este şi o activitate de servicii pentru populaŃie (cum este de fapt
tratat şi în analiza contabilă a producŃiei destinate schimbului pe
piaŃă), prestaŃiile comerciale, a căror valoare reprezintă cca.30%
din cifra de afaceri a comerŃului cu amănuntul, adăugate
consumului de servicii pentru populaŃie ridică ponderea
cheltuielilor pentru aşa numitul consum lărgit de servicii la
aproximativ 65%1. Altfel spus, consideră analiştii citaŃi,

ponderea totalului cheltuielilor pentru servicii destinate
populaŃiei poate varia de la simplu la dublu, în conformitate cu
semnificaŃiile menŃionate mai sus.
În cazul Ńării noastre, serviciile destinate consumului
populaŃiei au avut şi continuă să deŃină o pondere relativ
scăzută. Mai precis, cele plătite reprezintă numai 14-15% în
structura bugetelor de familie sau 32% în totalul cumpărărilor
de bunuri şi servicii. Acestora li se adaugă cele finanŃate public.
Însumându-le, prin prisma indicatorului consumul lărgit de
servicii, se ajunge şi în România la cca.45% din totalul
consumului populaŃiei. Cât priveşte tendinŃa, dacă până în 1990
s-a manifestat o creştere, evoluŃia ulterioară a fost
contradictorie (la nivelul anului 1995, doar 55% în cazul
serviciilor finanŃate public şi numai 45% în cazul serviciilor
comerciale faŃă de nivelele acestor grupe în anul 1990), ea
reflectând dificultăŃile înregistrate în plan economic şi social,
dar şi căutările unui model propriu de dezvoltare.
Profunzimea unei analize de acest gen implică însă
cunoaşterea nu numai a nivelului de ansamblu al cheltuielilor
revendicate de serviciile pentru populaŃie, ci şi structura
acestora exprimată fie în preŃuri curente, fie în preŃuri
comparabile, în mărimi absolute şi în mărimi relative. Astfel,
dacă ponderea serviciilor în cheltuielile totale ale populaŃiei, în
perioada 1950-1995, pentru cele mai dezvoltate economii
naŃionale, a crescut de la 2,0% (1950) la 45,5% (1980) şi 55,0%
(1995) (nivele care exclud serviciile publice de sănătate,
învăŃământ public şi alte acŃiuni sociale), coeficienŃii bugetari ai
1
Vezi în acest sens Ioncică M., Minciu R. şi Stănciulescu G., lucr. cit.,
p.180; Gadrey J., L'économie des services, Éditions La Découverte,
Paris, 1996, p.36.
153
marilor domenii care oferă spre consum servicii pentru

populaŃie au înregistrat următoarele trasee1:
− transporturile în comun, poşta şi telecomunicaŃiile: 3,0%
(1950), 4,0% (1980) şi 4,5% (1995);
− diverse servicii comerciale (inclusiv pentru sănătate şi
îngrijire a persoanelor în vârstă): 12,5%(1950), 17,5%
(1980) şi 21,5% (1995);
− servicii legate de locuinŃe (inclusiv chiriile fictive): 3,2%
(1950), 11,0% (1980) şi 15,5% (1995);
− asigurări şi servicii financiare: 0,5% (1950), 1,8% (1980) şi
2,1% (1995);
− diverse servicii necomerciale (plata parŃial directă a
prestaŃiilor administraŃiilor publice: reduceri ale tarifelor
transportului în comun, acoperiri ale costurilor drepturilor de
şcolarizare ş.a.): 1,2% (1950), 2,5% (1980) şi 3,0% (1995).
Interpretând datele, rezultă că, în timp, consumatorul din
Ńările avansate consacră o parte tot mai mare din bugetul său
cumpărării de servicii, cu dinamici diferite de la o categorie la
alta. Mai mult, apelând la date suplimentare, cu toate limitele
lor la nivel naŃional, rezultă că consumul de servicii comerciale
ca volum s-a mărit în mod regulat şi mult mai alert decât
consumul naŃional (de bunuri şi de servicii): pentru perioada
1961-1980 ritmul mediu anula al consumului naŃional total din
Ńările dezvoltate a fost de cca.3,5%, de 7,0% pentru bunuri
durabile şi de cca.4% pentru servicii; pentru perioada 1981-
1995, aceiaşi indicatori au fost de 2,0%, 2,5%, respectiv 3,0%,
1
Sursa de calul reprezentând-o informaŃiile statistice cuprinse în lucrările:
Grigorescu C. şi Mihai Şt., Dezvoltarea şi specializarea serviciilor –
Studii pe exemplul unor Ńări dezvoltate cu economie de piaŃă, Editura
Academiei Române, Bucureşti, 1992; Gadrey J., lucr.cit., p.38; Ioncică
M şi colab., lucr.cit., p.180-181.
pentru majoritatea Ńărilor cu economii de piaŃă bine consolidate.

Remarcăm, de asemenea, slaba sensibilitate a progresiei
serviciilor (invers faŃă de sensibilitatea externă a consumului de
bunuri durabile) faŃă de răsturnările conjuncturale. S-ar mai
putea adăuga, în final, şi observaŃia că, pentru toate Ńările
avansate, de la începutul anilor '80 serviciile comerciale al căror
volum de consum a crescut cel mai mult sunt: sănătatea,
telecomunicaŃiile, serviciile financiare, de asigurare şi cele ale
locuinŃelor (ultimele având un aspect parŃial fictiv).
După cum ştiinŃific s-a argumentat, iar practica a
constituit suportul de necontestat al schemelor teoretice
respective, între nivelele veniturilor şi consumul de servicii
există o strânsă interdependenŃă. În acest sens, susŃin
specialiştii, "legea lui Engel" poate fi interpretată din punct de
vedere diacronic sau sincronic. "Diacronic, de-a lungul timpului
– afirmă Jean Gadrey, un reputat economist francez
contemporan –, în cazul creşterii economice şi a progresiei
corelative a nivelului de trai, cererea finală se orientează spre
consumuri de <<tip superior>> şi în special spre consumul de
servicii. Sincronic, la un moment dat – susŃine acelaşi autor –,
indivizii sau gospodăriile ale căror niveluri de venit sunt cele
mai ridicate consumă relativ mai multe servicii"1. Aceste două
planuri de analiză nu trebuiesc cumva confundate.
Este posibil însă, susŃin alŃi autori2, ca o a doua
formulare a "legii" să fie valabilă în orice moment, în sensul că
opŃiunea între a cumpăra un serviciu sau al realiza prin munca
1
Gadrey J., L'économie des services, Éditions La Découverte, Paris, 1996,
p.40-41.
2
Vezi Gershuny J., After Industrial Society? The Energing Self-Service
Economy, MacMillan, Londres, 1978, p.117; idem, Social Inovation and
the Division of Labor, Oxford University Press, Oxford, 1983, p.202.
155
proprie în gospodărie, pentru indivizii cu câştiguri mai mari să

prevaleze interesul de a plăti prestaŃiile oferite de întreprinzători
specialişti al căror câştig este inferior, dar, în timp, diversele
grupuri de consumatori, ierarhizate după venituri, să
achiziŃioneze în totalitate mai puŃine servicii. Practic, realităŃile
susŃin acest mod de interpretare?
Dacă luăm în considerare ansamblul serviciilor
comerciale, observăm că sporirea consumului lor a fost, în
general, mult mai rapidă decât ce a bunurilor, atât absolut cât şi
relativ, pentru toate Ńările economic avansate. În schimb, dacă
discutăm pe categorii de servicii, vom întâlni situaŃii diferite.
De pildă, coeficientul bugetar al serviciilor comerciale de
sănătate, aproape constant dacă trecem de la venituri joase la
venituri medii, se diminuează clar în cazul veniturilor ridicate
sau, cu alte cuvinte, gospodăriile "înstărite" cheltuiesc,
sincronic privind lucrurile, relativ mai puŃin pentru acest
domeniu. Dar, pentru majoritatea gospodăriilor, acest coeficient
nu a stagnat lungi perioade de timp. Un caz diferit îl constituie
serviciile de transport, în special "transporturile în comun", al
căror coeficient bugetar creşte în paralel cu veniturile
gospodăriilor, aşa încât, în plan diacronic, rămâne la nivelul
existent cu decenii în urmă.
Asemenea constatări1 ne duc cu gândul la faptul că
înŃelegerea dialecticii cererii finale de servicii trebuie, pe de o
parte, să distingă tipuri de servicii în funcŃie de logicile de
dezvoltare diferite şi, pe de altă parte, să se bazeze atât pe o
analiză socio-economică a schimbărilor de stil de viaŃă
(cuantificând deci influenŃele altor factori, în afară de venituri şi
de preŃuri, care influenŃează opŃiunea pentru serviciile de
alimentaŃie publică, de sănătate, de comunicaŃie, de transport
1
Vezi Gadrey J., lucr.cit., p.41.
etc.), cât şi pe studiile economice privind oferta (cea care

condiŃionează preŃurile), pe de o parte, şi pe alegerile
consumatorului raŃional în termeni de satisfacŃi aşteptate, de
costuri şi de timp, pe de altă parte.
Binomul bunuri-servicii: substituŃie,complementaritate,

sau autonomie relativă?
Aproape toate abordările teoretice sau statistice privind
consumul final al serviciilor disting, şi chiar pun în opoziŃie,
bunurile şi serviciile. Succesiunea şi opozabilitatea acestora
reprezintă chintesenŃa teoriei societăŃii post-industriale, pentru
care serviciile urmează după bunuri în ierarhia lucrurilor
necesare; de asemenea, şi pentru diferitele interpretări neo-
industriale care consideră că concurenŃa dintre bunuri şi servicii
este în avantajul bunurilor. Justificată deci, importanŃa atenŃiei
spre formele de concurenŃă sau de substituŃie între bunuri şi
servicii, deoarece practic există o multitudine de alternative ale
opŃiunilor consumatorilor prin intermediul cărora binomul
bunuri-servicii răspunde funcŃiilor ce revin fiecărei componente
în parte.
SubstituŃia/concurenŃa. ÎnŃelesul acesteia nu este prea
greu de explicat, din moment ce analizăm consumul final prin
"funcŃii", un anumit număr de funcŃii justificând, până la un
anumit punct, competiŃia în opŃiunile consumatorilor pentru
bunuri ori servicii. De exemplu, există o alternativă autentică, în
anumite cazuri, între utilizarea transporturilor în comun şi cea a
unui vehicul personal, între servirea mesei la domiciliu sau la
restaurant, între curăŃirea îmbrăcăminŃii în gospodăria personală
şi recurgerea la serviciile specializate, între vizionarea unui film
la televizor şi ceea dintr-o sală de cinema. Acestea sunt de fapt
opŃiunile alternative invocate şi de teoria economiei de self-
157
service, iar întreprinzătorii sectoarelor implicate ştiu că există o

asemenea concurenŃă.
Totuşi, analiza noastră ar avea un caracter superficial
dacă în concluziile noastre am afirma că: 1) cele două
modalităŃi opuse răspund unei aceleiaşi nevoi, astfel încât
analiza economică să poată să se desfăşoare pe baza costurilor
şi avantajelor comparative; 2) opoziŃia între serviciu şi self-
service coincide cu distincŃia între cumpărarea de bunuri şi
cumpărarea de servicii.
Privitor la primul punct, ştim că întreprinzătorii din
cinematografe, cei din alimentaŃia publică, din transport sau din
turism mizează pe argumentele care scot în evidenŃă satisfacŃiile
suplimentare conferite prin forma "externă " a serviciului, faŃă
de forma sa casnică: calitate, fiabilitate şi diversitate, confort şi
dimensiuni relaŃionale. Perceperea posibilităŃilor de petrecere a
timpului liber prin turism şi satisfacerea dată de formele
acestuia este, spre exemplu, foarte variată în funcŃie de indivizi,
de Ńări, de culturi, de calitate şi de securitate, de impactul
acestuia asupra comunităŃilor de primire şi de raportul cu
mediul. În mai toate Ńările, ca urmare a creşterii veniturilor
populaŃiei, cumpărarea de servicii turistice ca alternativă a
petrecerii timpului liber la domiciliu, a progresat puŃin câte
puŃin astfel încât turismul a devenit un fenomen de masă. Tot
aşa, opoziŃia dintre serviciile transportului în comun şi
achiziŃionarea de vehicule şi accesorii ale acestora (piese de
schimb, accesorii etc.), ca modalităŃi de deplasare în diferite
situaŃii, se particularizează de la Ńară la Ńară şi de la o etapă de
dezvoltare la alta din cadrul aceleiaşi zone geografice.
Cel de al doilea punct este la fel de important: "self-
service-ul" nu se referă numai la implicarea clientului în unele
prestaŃii de servicii, al căror destinatar este el însuşi, vis-à-vis
de bunurile de uz casnic cumpărate. Întreprinzătorii din
domeniul serviciilor au înŃeles avantajele pe care le-ar avea din

participarea clienŃilor la producerea serviciului final, punându-i
să execute ei înşişi, în cadrul sistemului tehnic al prestaŃiei ca
atare, o parte din operaŃii. De exemplu, multe din marile afaceri
din domeniul alimentar s-au înfăptuit pe această bază, iar
practica lor a fost preluată de anumite formule de restaurare sau
hoteliere, de bănci, de spălătoriile automate etc. Numai în
asemenea cazuri există pentru consumator self-service fără
achiziŃie de bunuri de uz casnic. ÎnŃelesul acestei teorii,
apreciază analiştii, se poate aplica şi învăŃământului asistat de
calculator, mult mai extins în cadrul organismelor de formare,
decât într-un cadru casnic, deoarece oferă un avantaj
suplimentar, acela de a înlocui nevoia de explicaŃii şi de relaŃii
directe.
Complementaritatea. Complementaritatea consumului
de bunuri şi de servicii este, conştient sau nu, ocolită de teoria
societăŃii post-industriale. Ea este însă analizată prin
intermediul unor componente ale curentului teoretic neo-
industrial, încercându-se să se demonstreze că această
complementaritate este orientată şi că are drept obiectiv
bunurile. Cu alte cuvinte, serviciile care se dezvoltă ar fi, pe de
o parte, cele pentru agenŃii economici producători de bunuri
substanŃiale (fiind vorba în acest caz despre o
complementaritate a producŃiei) şi, pe de altă parte, cele care
sunt asociate distribuŃiei, finanŃării şi utilizării finale de bunuri
palpabile (complementaritate a consumului acestora).
Ultima componentă a acestui raŃionament,
complementaritatea bunurilor şi serviciilor pentru populaŃie,
adică cea a consumului neproductiv cum îl consideră unii
autori, este de mare importanŃă în situaŃia în care rezultă că, în
general, consumatorii, în momentul în care intră în posesia
anumitor bunuri, cumpără din ce în ce mai mult, direct şi
159
indirect, complexe de bunuri şi servicii legate sau

complementare1. Recunoaşterea acestei suprapuneri crescânde a
consumului de bunuri şi de servicii deschide perspectiva unei
ample teoretizări. Una dintre faŃetele acesteia a fost deja
amintită la început, cea care face apel la această relaŃie în
sprijinul tezelor industrialiste. Modul său de înŃelegere este greu
de considerat ca fiind altceva decât un postulat, o mentalitate în
relaŃie de cauzalitate. Fireşte, se poate afirma că achiziŃionarea
de autovehicule personale stă la baza cumpărării de servicii de
asigurare a automobilului şi istoricul dezvoltării decalate a
acestor două sectoare pare că susŃine o asemenea teză. Dar, tot
aşa de bine, se poate afirma că fără asigurarea automobilului
(care a devenit obligatorie, întrucât este indispensabilă) nu s-ar
fi înregistrat nivelul actual al automobilismului, Ńinându-se
seama de riscurile pe care le presupune acesta pentru indivizi.
La acelaşi mod de raŃionare se poate recurge pentru majoritatea
serviciilor a căror folosinŃă este complementară celei a
bunurilor, observându-se că invocarea subordonării lor faŃă de
bunuri nu explică de ce creşterea lor valorică a fost superioară
cumpărării de bunuri de-a lungul ultimelor două decenii.
SemnificaŃia conceptului de complementaritate nu poate
fi restrânsă numai la dualitatea bunuri-servicii de consum. Ea
subsumează şi consumul de bunuri legate şi, din ce în ce mai
mult, consumul de servicii legate: asigurarea de sănătate şi
serviciile de sănătate, serviciile de distribuire şi serviciile
bancare, serviciile hoteliere şi cele ale agenŃiilor de voiaj etc. În
fapt, aceste ultime exemple arată că consumul de servicii induce
prin sine alte consumuri de servicii, fără ca această situaŃie să
fie obiectiv valabilă şi pentru bunuri.
1
Vezi Gadrey J, lucr.cit., p.45.
Autonomia relativă. Această a treia formă de relaŃie

dintre consumurile de bunuri şi de servicii se sustrage teoriilor
precedente, întrucât acestea îşi centrau raŃionamentul pe
substituŃie sau pe complementaritate. În esenŃialitatea sa,
această formă de relaŃie recunoaşte că o fracŃiune crescândă a
cererii de servicii este puŃin legată de consumul de bunuri sau
de întrebuinŃarea sistemelor tehnice şi că e puŃin probabil să fie
realizată prin modelul "self-service" bazat pe bunuri. Acelaşi
lucru se întâmplă cu majoritatea serviciilor zise de proximitate,
destinate, spre exemplu, persoanelor în vârstă sau îngrijiri
copiilor şi, în general, cu cele de îngrijire, de asistenŃă
personală, de asigurare a vieŃii personale şi a familiei, cele de
formare ş.a.
5.2.1. Serviciile fără plată destinate populaŃiei

Sub denumirea generică de servicii fără plată, care nu fac
deci obiectul relaŃiilor de piaŃă, se cuprinde o gamă foarte
variată de servicii gratuite, de care beneficiază întreaga
populaŃie, ca şi prestaŃiile de interes general. Prin conŃinutul
componentelor structurale ale serviciilor din această grupă şi
nevoile cărora se adresează, prestatorii lor urmăresc asigurarea
condiŃiilor de sănătate şi vigoare fizică a populaŃiei, de ridicare
a nivelului de pregătire profesională şi cultural-ştiinŃifică a
oamenilor, de conturare a unui cadru general corespunzător
individului şi evoluŃiei societăŃii în ansamblul ei.
În categoria acestor servicii sunt cuprinse cele de
învăŃământ, cultură şi artă, sănătate şi asistenŃă socială, mişcare
fizică şi sport ş.a., oferite în mod nemijlocit utilizatorilor,
precum şi o suită de prestaŃii de ordin general, cum ar fi:
ordinea publică, gospodăria comunală şi de locuinŃe, activitatea
autorităŃilor publice (legislativă, executivă, judecătorească),
161
protecŃia mediului, cercetarea fundamentală, apărarea naŃională

etc. Ele sunt furnizate consumatorilor cu titlu gratuit, finanŃarea
lor fiind asigurată de la buget, au o destinaŃie colectivă şi au ca
obiectiv principal satisfacerea nevoilor spirituale ale membrilor
societăŃii.
Serviciile fără plată fiind suportate de la buget, se
dezvoltă în corelaŃie strânsă cu această singură sursă. La rândul
său, bugetul este dependent de gradul general de dezvoltare a
economiei şi de politica de atragere la fondurile centralizatoare
a unor venituri optim dimensionate şi corespunzător alocate
domeniilor prestatoare de servicii menŃionate. Motivat în
acŃiunile sale prin rolul social asumat, în multe Ńări dezvoltate,
statul a impus treptat cedarea unei părŃi importante din formele
de venit, prin sistemul impozitelor indirecte şi directe, astfel că
bugetul a ajuns să crească relativ mai repede decât economia
naŃională. În aceasta constă şi explicaŃia dinamicii superioare pe
care o cunosc serviciile fără plată (care, principial, nu urmăresc
realizarea de profit), în raport cu dinamica de ansamblu a
economiei naŃionale, confirmată de creşterea ponderii acestor
servicii.
Specificul fiecărei componente a serviciilor finanŃate pe
cale publică, complexitatea trebuinŃelor cărora le sunt destinate,
implicarea lor în egală măsură în definirea condiŃiei umane şi
stimularea progresului economic, ridică în faŃa cercetării de
specialitate două probleme esenŃiale1, şi anume: a) delimitarea
destinatorului acestor servicii; b) caracterul productiv sau
neproductiv al serviciilor fără plată.
În legătură cu prima problemă, practica derulării acestor
servicii evidenŃiază imposibilitatea delimitării stricte a
1
Vezi Ioncică M., Minciu R., Stănciulescu G., lucr.cit., p.182; Grigorescu
C., Mihai Şt., lucr.cit., p.74-75.
beneficiarului. Urmare a acestui fapt, aceste activităŃi sunt

revendicate – după unii autori – de sfera serviciilor pentru
agenŃii economici, stimulând astfel o serie de controverse.
ÎnvăŃământul, de pildă, o dată cu satisfacerea trebuinŃelor
populaŃiei de instrucŃie şi cultură, asigură pregătirea forŃei de
muncă pentru prestarea de activităŃi economico-sociale utile
societăŃii. În mod asemănător, serviciile medico-sanitare
contribuie nu numai la refacerea, menŃinerea sau îmbunătăŃirea
stării de sănătate a populaŃiei, dar şi la asigurarea
întreprinderilor şi instituŃiilor cu forŃa de muncă, aptă din punct
de vedere fizic şi psihic pentru îndeplinirea sarcinilor care îi
revin. Deci, în situaŃiile în care întreprinderile procură de la
unităŃi autonome serviciile de învăŃământ de orice natură sau
servicii medico-sanitare, acestea apar în consumul lor
intermediar. În fapt este vorba de o dublă natură a unora din
serviciile menŃionate. Şi totuşi, cu toate dificultăŃile ce pot să
apară în interpretarea lor, statistic serviciile aduse în discuŃie
sunt acceptate şi analizate ca fiind destinate populaŃiei.
Privitor la cea de a doua problemă: sunt sau nu sunt
productive serviciile finanŃate de la buget? Disputa între
economişti continuă şi astăzi, ea având deja o istorie relativ
îndelungată. "Serviciile fără plată – încerca să-şi delimiteze
opinia un economist francez, Bernard Brunhes, care a participat
şi la elaborarea celui de-al VIII-lea Plan cincinal al economiei
naŃionale a Ńării sale – sunt evaluate la preŃul lor de cost. Nimic
nu ne permite să măsurăm producŃia lor reală la un preŃ care să
Ńină cont de gradul lor de utilitate, ele neputând fi considerate ca
investiŃii de natură să ducă la creşterea în viitor a productivităŃii
muncii în sectorul productiv. Costul lor fiind acoperit de către
fiscalitate – îşi continuă ideia Brunhes –, orice creştere a
volumului activităŃii unui serviciu fără plată constituie un
obstacol în calea competitivităŃii întreprinderilor şi/sau o
163
reducere a nivelului de trai al populaŃiei"1. Deci, după opinia sa,

aceste servicii sunt neproductive.
Totuşi, marea majoritate a economiştilor susŃin nu numai
utilitatea ci şi caracterul productiv al serviciilor fără plată,
arătând că învăŃământul, sănătatea, cercetarea fundamentală
contribuie nemijlocit la creşterea productivităŃii muncii în toate
sectoarele2, că prestaŃiile sociale gratuite reprezintă în fond o
redistribuire în favoarea celor cu venituri mai reduse etc.
În ceea ce ne priveşte, ne alăturăm punctului de vedere,
prezent şi în literatura de profil din Ńara noastră, după care "…
această dispută evidenŃiază mai curând limitele în care se pot
dezvolta serviciile fără plată, că fiscalitatea nu trebuie să
compromită capacitatea de autofinanŃare şi de acumulare a
întreprinderilor, că pentru marea majoritate a populaŃiei trebuie
să se asigure un raport excedentar între ce primeşte ca salariu
social şi ce dă bugetului prin sistemele de impunere fiscală"3.
Valabilitatea acestui raŃionament se verifică nu numai pentru
Ńările dezvoltate, ca FranŃa, S.U.A., Anglia etc., ci şi în cazul
Ńării noastre, unde sistemul de impunere progresivă (cât priveşte
impozitele directe) şi diferenŃierea TVA (cât priveşte impunerea
indirectă) după gradul de strictă necesitate a bunurilor de
consum asigură într-adevăr raportul excedentar amintit,
favorizat şi de creşterea constantă a ponderii în cheltuielile
bugetare a cheltuielilor cu caracter social (învăŃământ, sănătate,
cultură etc.), în raport cu ponderea cheltuielilor administrative.
Stabilirea de ansamblu a ponderii cheltuielilor administraŃiei de
1
Brunhes B., Planification sociale et modeles économiques, Revue
Economique, nr.2-3, 1980, p.215.
2
Vezi Geours Saint Jean, Le développement du secteur tertiaire puet-il
sauver la croissance et l'emploi?, Revue d'économie politique,nr.3,
1982, p.309.
3
Grigorescu C., Mihai Şt., lucr.cit., p.75.
stat din România, în ultimii ani, s-a realizat, consideră

specialiştii, prin frânarea creşterii costurilor de funcŃionare, ca
şi prin reducerea ponderii investiŃiilor pentru construcŃii
administrative şi a părŃii destinate apărării naŃionale. În schimb,
resursele bugetare angajate în domeniul social (sănătate,
educaŃie, alocaŃii pentru şomaj) au continuat să crească
semnificativ.
De la bugetul de stat, sub forma serviciilor fără plată se
cheltuiesc cele mai importante sume în domeniul
învăŃământului (cu toată dezvoltarea puternică a învăŃământului
privat), sănătăŃii publice, culturii şi cercetării ştiinŃifice.
Ocrotirea sănătăŃii reprezintă, pentru orice Ńară un alt
segment de servicii oferite populaŃiei în mod gratuit, prin
finanŃare de la buget. Abordate în sens larg, serviciile
aparŃinătoare acestei grupe, denumită "sănătate", au drept
finalitate asigurarea sănătăŃii populaŃiei, refacerea şi
amplificarea capacităŃii de muncă, contribuind astfel, alături de
alte servicii, la asigurarea condiŃiilor normale de existenŃă, la
ridicarea calităŃii vieŃii cetăŃenilor.
Starea de sănătate a membrilor unei colectivităŃi umane
este dependentă de un ansamblu de factori şi se găseşte într-o
relaŃie de intercondiŃionare cu evoluŃia societăŃii în ansamblul
ei, cu fiecare componentă a acesteia. Într-o măsură foarte
însemnată, ea este determinată de nivelul general al dezvoltării
economico-sociale, de structura consumului şi de tendinŃele în
modificarea acestuia, de gradul de cultură, de standardul igienei
individuale şi, cum este firesc, de diversitatea şi calitatea
serviciilor de sănătate.
Abordată din această perspectivă, semnificaŃia stării de
sănătate, conŃinutul şi evoluŃia ei sunt sugestive pentru
înŃelegerea rolului şi importanŃei serviciilor de asistenŃă
medicală şi socială. Numai într-o stare de sănătate bună se
165
asigură implicarea eficientă a omului în procesul producŃiei,

exercitarea funcŃiilor sale conştient-productive, integrarea lui în
viaŃa economică şi socială, conturarea şi afirmarea personalităŃii
sale, a calităŃii acestuia de factor activ şi determinant al
activităŃii economice în general. Împlinirea acestor deziderate
este influenŃată de aria de cuprindere şi modul de organizare a
serviciilor medicale şi de asistenŃă socială, de dimensiunile
reŃelei unităŃilor sanitare, de înzestrarea lor tehnică şi de
încadrarea cu personal de specialitate etc.
Chiar dacă doar indirect şi incomplet, ca şi în cazul
învăŃământului, câŃiva indicatori ai serviciilor de sănătate şi ai
asistenŃei sociale permit caracterizarea stării de sănătate a
populaŃiei unei Ńări, între care: suma alocată de la buget sau
proporŃia în PIB; personalul medical, evoluŃia şi structura sa
pe profesiuni şi nivele de pregătire; baza materială ş.a.
5.2.2. Serviciile cu plată prestate populaŃiei

Serviciile cu plată (contra cost) sau comerciale,
reprezintă acea categorie de prestaŃii furnizate populaŃiei prin
intermediul actelor de schimb (vânzare-cumpărare), deci o
componentă obiectiv determinată în sistemul relaŃiilor specifice
economiilor de piaŃă. Ele au drept scop satisfacerea unor nevoi
foarte diferite din punctul de vedere al conŃinutului, stringente
sau de mai mică importanŃă, materiale sau spirituale, elementare
sau superioare (complexe, elevate) etc. Dinamismul nevoilor
indivizilor sau gospodăriilor, în poziŃia lor de beneficiari ai
acestui gen de servicii, urmare a dorinŃelor, aşteptărilor,
aspiraŃiilor şi idealurilor lor, îşi găseşte corespondent în
tipologia foarte largă a acestora, fapt ce atrage după sine şi
numeroase modificări de ordin metodologic (ultima operată în
1996).
Structural această grupă de servicii subsumează:

transporturile şi telecomunicaŃiile, reparaŃiile şi întreŃinerile
bunurilor şi locuinŃelor, turismului şi alimentaŃia publică,
spălătoriile şi curăŃătoriile, activităŃile recreative, culturale şi
sportive, serviciile financiare, juridice, de evidenŃă contabilă, de
radio şi televiziune etc.
Eterogenitatea acestor servicii, pe de o parte, şi
modalitatea de organizare a prestării şi comercializărilor (în
unitate cu cele finanŃate public şi cu cele destinate producŃiei),
pe de altă parte, ridică dificultăŃile greu de surmontat în
identificarea şi analiza comparativă profundă a lor. Drept
urmare, după aprecierile analiştilor din domeniu1, majoritatea
studiilor de referinŃă oferă doar o abordare globală a
dimensiunii şi evoluŃiei lor, a factorilor favorizanŃi şi restrictivi
sau a raporturilor dintre piaŃa serviciilor şi piaŃa bunurilor, cu
relativ sumare exemplificări pe categorii sau tipuri de servicii
din această grupă.
Aşa stând lucrurile, considerăm ca fiind demnă de
interes o prezentare succintă a realităŃii şi perspectivei
serviciilor comerciale pentru populaŃie din Ńara noastră2,
identificând astfel cauzele şi tendinŃele, relaŃiile dintre evoluŃia
serviciilor şi dinamica vieŃii social-economice.
1
Vezi Ecalle Fr., L'économie des services, PUF, Paris, 1989, p.20 şi urm.;
Gadrey J., lucr.cit., p.39-43; Angelescu C., Jula D., Cetină J.,
Dezvoltarea serviciilor pentru populaŃie şi timpul liber, Editura Politică,
Bucureşti, 1989, p.18-29.
2
Vezi în acest sens Minciu R., Ioncică M. şi Stănciulescu G., lucr.cit.,
p.188-193.
167
CurăŃătorii şi spălătorii (1%) (1% )Coafură
9,8%
6,1%
2,8%
2,5%
5,6%
53,6% 17,6%
Servicii AgenŃii
Hoteluri şi ÎnvăŃă-
recreative, de
restaurante mânt
culturale turism
şi sportive
Alte
Sănăta-
ser-
te
vicii
ÎntreŃinere şi
reparaŃii
Fig.5.2. Structura pe grupe a serviciilor comerciale destinate
populaŃiei (Sursa: Anuarul Statistic al României, CNS, 1996)
Luând drept punct de plecare în analiza noastră, adevărul

după care nivelul şi calitatea serviciilor comerciale pentru
populaŃie sunt rezumate ale evoluŃiei de ansamblu a economiei,
acumulările în timp din societatea românească şi-au găsit
reflectarea în dimensiunile şi structura consumului populaŃiei,
atât pe ansamblul acestuia cât şi pe componentele lui
reprezentate de servicii. Mai exact, serviciile comerciale
destinate populaŃiei, acompaniate de tendinŃele principalilor
indicatori ai dezvoltării economico-sociale (produsul intern
brut, ponderea populaŃiei ocupate şi rata de inactivitate, nivelul
preŃurilor, înzestrarea cu bunuri de folosinŃă îndelungată, gradul
de urbanizare, durata timpului liber etc.), "s-au situat pe o curbă
ascendentă, până în 1990, după care au cunoscut o perioadă de
declin"1. InvoluŃia din anii de după RevoluŃia din decembrie
1
Idem, p.188.
1989 priveşte, în principal, totalul serviciilor; pe categorii de

servicii, evoluŃiile din economia românească aflată în tranziŃie
au fost contradictorii, urmare şi a acŃiunii unor factori specifici,
constatare pe care o vom argumenta în exemplificările câtorva
tipuri de servicii, în cele ce urmează. Cum era şi firesc,
ritmurile diferite de evoluŃie ale componentelor serviciilor
comerciale destinate populaŃiei au generat în timp importante
modificări de structură (fig.5.2).
Serviciile hoteliere şi de restaurare, potrivit
nomenclatorului actual al serviciilor, constituie grupa cea mai
importantă în totalul serviciilor comerciale destinate populaŃiei,
cu o pondere de 53,6% în 1995; totuşi, prestaŃiile acestei grupe,
constată specialiştii, au înregistrat o tendinŃă descrescătoare
datorată scăderii nivelului de trai al populaŃiei şi diminuării
sensibile a cererii turistice interne (doar 50% din nivelul celei
existente în 1989): dacă în 1989 gradul de ocupare a capacităŃii
hoteliere a fost de 69%, cea din staŃiunile balneo-climaterice
fiind ceva mai ridicată, de 85%, treptat însă acest indicator, pe
ansamblul turismului românesc, a involuat astfel: 57,8% (1990),
49,8% (1991), 46,7% (1992), 43,1% (1993), 43,7% (1994),
45,0% (1995), 40,7% (1996). Cauza s-ar datora scăderii
nivelului de trai al populaŃiei şi, drept rezultantă, solicitarea mai
modestă a unor astfel de servicii. O tendinŃă total opusă a
înregistrat-o activitatea agenŃiilor de turism şi asistenŃă
turistică, exprimată printr-o creştere de peste 6,0 ori, cotând cu
aproape 10% din total. Spectaculozitatea evoluŃiei acestor
servicii este înŃeleasă de către analiştii domeniului nu atât prin
dinamica prestărilor turistice propriu-zise, cât prin "dezvoltarea
activităŃilor conexe sau auxiliare turismului, cum ar fi: rezervări
169
de locuri în mijloacele de transport (ticketing), organizarea de

călătorii, schimb valutar, comerŃ în consignaŃie şi altele"1.
Serviciile recreative, culturale şi sportive, reprezintă a
doua grupă ca pondere în ansamblul serviciilor cu plată
destinate populaŃiei, respectiv 17,6%, incluzând o gamă foarte
largă de prestaŃii între care întâietate deŃin cele de radio şi
televiziune. DorinŃa de informare, de cunoaştere, pe de o parte,
implementarea şi extinderea televiziunii prin cablu, pe de altă
parte, în condiŃiile stagnării şi chiar diminuării alocaŃiilor
bugetare pentru cultură, susŃin în mare măsură existenŃa şi
dinamica deosebită a acestor servicii.
Pe ansamblu, în perioada 1990-1995, serviciile
recreative, culturale şi sportive au cunoscut o evoluŃie pozitivă,
amplificându-se de peste 3,0 ori; cât priveşte serviciile de
radiodifuziune şi televiziune, creşterea lor explozivă,
comparativ cu alte perioade, este sugestiv ilustrată de creşterea
numărului de abonaŃi: pentru radio, de la 2,4 milioane în 1990
la 4,4 milioane în 1995 şi pentru televiziune de la 3,6 milioane
la 4,2 milioane, în acelaşi interval de timp, precum şi de faptul
că la 1.000 persoane reveneau, în 1995, 196 abonamente radio
şi 184 abonamente tv., nivel mult crescut comparativ cu 1990.
Serviciile de întreŃinere şi reparaŃii, a autovehiculelor şi
a bunurilor persoanele şi gospodăreşti, cotează cu 6,1% din
totalul serviciilor şi s-au manifestat printr-o evoluŃie sensibil
apropiată de cea medie, ele reflectând indirect gradul de dotare
a populaŃiei cu bunuri de folosinŃă îndelungată: aparate de
radio, la 1.000 locuitori, 306 bucăŃi în 1995, faŃă de doar 286,5
bucăŃi în 1990; televizoare: 224,7 , respectiv frigidere: 196,4 ,
respectiv 174,8; aspiratoare: 80,8 , respectiv 77,2; autoturisme:
92,8 , respectiv 54,5. Important de reŃinut este şi faptul că
1
Ibidem, p.190.
sporirea înzestrării gospodăriilor cu bunuri de folosinŃă

îndelungată, din ultimii ani, a fost însoŃită, în proporŃie
însemnată, de opŃiunea populaŃiei pentru înlocuirea unor bunuri
casnice cu altele noi şi, totodată, mai performante; drept
urmare, noutatea parcului şi fiabilitatea, mai ridicată a
produselor oferite populaŃiei de către firmele concurente, pe
termen scurt, nu au favorizat o cerere explozivă a serviciilor de
reparaŃii şi întreŃinere, practic ele înregistrând o tendinŃă de
scădere după 1990.
Serviciile de transport, poştă şi telecomunicaŃii ocupă o
poziŃie aparte în consumul populaŃiei. Mai mult ca oricând
tranziŃia spre un nou model economic, pentru care s-a optat
după 1989, a determinat în mod obiectiv creşterea mobilităŃii
populaŃiei în interiorul şi în afara localităŃilor, sporirea nevoii de
informare şi comunicare într-un timp cât mai redus, cerinŃe ce
au condus la intensificarea cererilor pentru acest tip de servicii.
Chiar dacă schimbările de natură metodologică operate relativ
recent (1996), în sensul grupării într-o singură poziŃie a
serviciilor de transport şi telecomunicaŃii pentru producŃie şi
pentru populaŃie, nu permit o analiză diacronică a prestaŃiilor de
această natură în contul serviciilor contra cost pentru populaŃie,
este suficient de expresivă, pentru aprecierea dimensiunilor şi
tendinŃelor din domeniul transporturilor şi telecomunicaŃiilor,
analiza sincronă, prin intermediul căreia este remarcată
opŃiunea categoriilor de populaŃie cu câştiguri băneşti mai
ridicate (patroni, salariaŃi) şi cu un consum de servicii mai mare
(în consumul total al acestora) pentru cumpărarea de servicii
organizate şi comercializate de întreprinzătorii acestor domenii
vitale ale oricărei economii.
Ca o concluzie finală, se poate afirma fără teama de a
greşi că mărimea, evoluŃia şi structura serviciilor pentru
populaŃie în întregul lor (cele finanŃate public şi cele procurate
171
contra cost) exprimă nivelul de dezvoltare a unei economii,

nivelul de satisfacere a trebuinŃelor oamenilor şi, corespunzător,
nivelul calităŃii vieŃii lor. Cât priveşte perspectiva, dezvoltarea
lor va rămâne permanent racordată la dinamica vieŃii social-
economice.
Termeni cheie: categorii de servicii pentru populaŃie (după

diferite criterii), cheltuieli reale de consum, consum
individualizabil, consum total al populaŃiei, consum lărgit de
servicii, substituŃia serviciilor, complementaritatea serviciilor,
autonomia relativă a serviciilor.
1. Ce criterii de grupare şi ce componente, funcŃie de acestea,
cunoaşteŃi cu privire la serviciile pentru populaŃie?
2. Cum explicaŃi prezenŃa serviciilor în structura consumului
populaŃiei? Se justifică, diacronic şi sincronic, legătura
dintre nivelele veniturilor şi consumul de servicii?
3. Există alternative ale opŃiunilor consumatorilor, prin care
binomul bunuri-servicii răspunde funcŃiilor fiecărei
componente în parte? CaracterizaŃi succesiv
substituŃia/concurenŃa, complementaritatea şi autonomia
relativă atunci când bunurile obiectuale şi serviciile sunt
puse "faŃă în faŃă".
4. Cum argumentaŃi existenŃa şi amplificarea serviciilor
finanŃate pe calea publică? Ce probleme esenŃiale ridică în
faŃa cercetării de specialitate această subgrupă a serviciilor
pentru populaŃie?
5. Cum caracterizaŃi înnoirile esenŃiale întreprinse, după 1989,
în învăŃământul românesc? Ce obiective strategice
presupune reforma de încheiere a tranziŃiei şi de
compatibilizare, când este vorba de învăŃământ, pentru
creşterea standardelor calitative ale serviciilor din acest

domeniu?
6. ArgumentaŃi rolul şi importanŃa serviciilor de asistenŃă
medicală şi socială.
7. JustificaŃi poziŃia activităŃilor din domeniul culturii şi artei,
ca servicii finanŃate public, pentru creşterea calităŃii vieŃii.
8. PrezentaŃi tabloul structural al serviciilor comerciale
destinate populaŃiei, pe exemplul Ńării noastre.
9. CaracterizaŃi sintetic următoarele grupe de servicii
comerciale, cele mai importante potrivit nomenclatorului
actual, destinate populaŃiei: hoteliere şi de restaurare,
recreative, culturale şi sportive, de întreŃinere şi reparaŃii, de

1. Din punct de vedere existenŃial, serviciile din sfera
consumului se structurează în:
a. servicii independente;
b. servicii asociate bunurilor;
c. servicii comerciale;
d. servicii cu titlu gratuit.
A (a, b) B (a, b, c) C (a, b, c, d) D (c)
2. După caracteristicile beneficiarului pot fi identificate
următoarele grupe de servicii pentru populaŃie:
a. servicii personale;
b. servicii colective;
c. servicii independente;
d. servicii asociate bunurilor.
A (b, c) B (a, b) C (c, d) D (a, b, c, d)
173
3. În funcŃie de conŃinutul activităŃii, serviciile pentru

populaŃie pot fi:
a. servicii cu caracter industrial;
b. servicii cu caracter neindustrial;
d. servicii gratuite.
A (c, d) B (b, d) C (a, b) D (a, b, c, d)
4. După importanŃa lor pentru consumul populaŃiei,
serviciile pentru populaŃie pot fi:
a. servicii organizate ca ramuri distincte;
b. servicii organizate ca activităŃi separate în
interiorul unor sectoare;
d. servicii gratuite.
A (a, b) B (a, b, c, d) C (c, d) D (b, c)
5. Un coeficient de elasticitate a cererii pentru servicii
culturale în funcŃie de venit cu o valoare de 0,442 semnifică:
A. o cerere neelastică;
B. o elasticitate negativă;
C. o cerere puŃin elastică;
D. o cerere constantă.

175
BIBLIOGRAFIE
1. Angelescu C., Jula D., Cetină I. (1989) Dezvoltarea serviciilor

pentru populaŃie şi timpul liber, Editura politică, Bucureşti.
2. Angelescu C., Jula D. (1997) Timpul liber: condiŃionări şi
implicaŃii economice, Editura Economică, Bucureşti.
3. Băbeanu M. (1978) Locul, natura şi rolul serviciilor în
reproducŃia socială, Editura Scrisul Românesc, Craiova.
4. Bensahel L. (1997) Introduction à l'économie du service, PU de
Grenoble, Grenoble.
5. Brakhanhn W., Vogt U. (1998) ISO 9000 pentru servicii, Editura
Tehnică, Bucureşti.
6. Bertrand de Jouvenel (1993) Progresul în om, Editura politică,
Bucureşti.
7. Burnete S. (1999) ComerŃ internaŃional, Editura Economică,
Bucureşti.
8. Cătoiu I., Teodorescu N (1997) Comportamentul consumatorului,
Editura Economică, Bucureşti.
9. Comhart de Lauwe P.H. (1982) Cultura şi puterea, Editura
politică, Bucureşti.
10. Constantinescu S. (1995) Marketing, Editura UniversităŃii
"A.I.Cuza", Iaşi.
11. Cosmescu I (1998) Turismul – fenomen complex contemporan,
Editura Economică, Bucureşti.
12. Cosmescu I (1998) Economia turismului: serviciile turistice,
Editura UniversităŃii "Lucian Blaga" din Sibiu, Sibiu.
13. Dicken P. (1992) Global Shift. The internationalization of

Economic Activity, Paul Chapman Publisher Ltd., London.
14. Didier E. (1989) Economie: les règles du jeu, Editura
Economica, Paris.
15. Dumitrescu L. (1998) Marketingul serviciilor, Editura IMAGO,
Sibiu.
16. Ecalle Fr. (1989) L'économie des services, PUF, Paris.
17. Gadrey J. (1996) L'économie des services, Éditions La
Découverte, Paris.
18. Gershuny J. (1978) After Industrial Society? The Emerging Self –
Service Economy, MacMillan, London.
19. Gershuny J. (1983) Social Innovation and the Division of Labor,
Oxford University Press, Oxford.
20. Giarini O., Stahel W. (1996) Limitele certitudinii, Edimpress
Camro, Bucureşti.
21. Grigorescu C., Ştefan M. (coordonatori) (1992) Dezvoltarea şi
specializarea serviciilor, Editura Academiei Române, Bucureşti.
22. Ioncică M., Minciu R., Stănciulescu G. (1997) Economia
serviciilor, Editura Uranus, Bucureşti.
23. Mărculescu I., Nechita N. (1977) Serviciile şi modernizarea
economiei româneşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,
Bucureşti.
24. Mérenne-Schoumaker B. (1996) La localization des services,
Editions Nathan Université, Paris.
25. Niculescu N.G. (coordonator) (1992) LegităŃi ale economiei de
piaŃă, Editura "Gh.Asachi", Iaşi.
26. Nusbaumer J. (1987) The Services Economy: Lever to Gnouth,
Kluwer Academic Publishers, Boston.
177
27. Olteanu V., Cetină I. (1994) Marketingul serviciilor, CoediŃie

Marketer-Expert.
28. Oprescu E. (1997) Asigurarea calităŃii în perspectiva serviciilor,
Oscar Print, Bucureşti.
29. Quinn J.B. (1994) L'entreprise intelligente. Savoir, services et
technologie, Ed.Dunod, Paris.
30. Puiu Al. (1987) ComerŃul invizibil, Institutul de Economie
Mondială, Bucureşti.
31. Reboud Louis (1990) Modernization et services, Cahiers des
Sciences Economiques, nr.9, Grenoble.
32. Roşu-Hanizescu I. (1989) ComerŃul internaŃional cu servicii,
Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
33. Vorzsák A. (1979) Marketingul exporturilor complexe, Editura
politică, Bucureşti.
34. Wackermann G. (1997) La civilisation des services, Ellipses,
Paris.
35. ∗ ∗ ∗ (1998) Programul PHARE "UNIVERSITAS 2000". Ghid al
managementului universitar, Editura ALTERNATIVE,
Bucureşti.
36. ∗ ∗ ∗, LegislaŃia de specialitate.
37. ∗ ∗ ∗ (1992 – 1999) Tribuna Economică, Economistul, Capital,
Adevărul economic, Management-Marketing.
REZULTATUL TESTULUI GRILĂ PENTRU

AUTOEVALUARE
Întrebare
1 2 3 4 5
Capitol
Cap.1 C A D C A
Cap.2 C A C A A
Cap.3 C B B D A
Cap.4 A B B C D
Cap.5 A B C A C

Economia Serviciilor PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Economia Serviciilor PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

E CONOMI A SE RVI CIIL OR –

COM PONE NTĂ A SI ST EM UL UI

CAPITOLUL 4. SERVICIILE PENTRU AGENłII

În perioada postbelică, în Ńările dezvoltate – unde gradul

Comunitatea oamenilor de ştiinŃă, instituŃiile guvernamentale,

Suntem perfect conştienŃi că demersul nostru este, prin

ECONOMIA SERVICIILOR – COMPONENTĂ A

Obiectivele cursului urmăresc să:

1.1. ConsideraŃii privind teoria şi practica serviciilor

Una dintre constantele analizei serviciilor a fost

imaterialitate. De neatins (intangibile) ele nu pot fi nici evaluate

activităŃile medicale, de învăŃământ, artistice, religioase,

1.2. Categoria economică de "serviciu"

şi acŃiuni de a servi" care se declină prin "a fi în serviciul

origine cheltuieli în circuitul de consum. Inventarierea lor nu

1.3. Subiectivitatea conceptualizării serviciilor;

ajuns să semnifice "un proces, un act care se resfrânge asupra

Fig.1.1. RelaŃia de serviciu

• actul de serviciu se realizează prin relaŃia directă dintre

Tipul analizei Faze (unghiuri) de abordare

intermediul conceptului de "angajament reciproc", care

studenŃilor şi a activităŃii pe care ei o desfăşoară. Un

Serviciile se deosebesc de bunuri din numeroase

interesa în mod unic rezultatul, dar trebuie să fie prezente pe

imagine decât în preŃ. PiaŃa nu mai constituie locul de întâlnire

său de producŃie sau prin valoarea de întrebuinŃare. El semnifică

abordări (analize) principale ale rezultatelor serviciilor, am

Până acum am abordat rezultatul serviciului ca produs.

• operaŃiuni de logistică informaŃională, activităŃi ce constau

EvoluŃia cererii consumatorului spre o cerere multidimensională

• inseparabilitatea serviciilor, prestarea fiind simultană cu

de bunul-obiect al relaŃiei observate aparŃin noului subiect

Termeni cheie: serviciu, prestaŃie/coprestaŃie, rezultatul

Teste grilă pentru autoevaluare

Obiectivele cursului urmăresc să:

2.1. ImportanŃa teoretică şi oportunitatea practică a

În al doilea rând, importanŃa teoretico-practică a

asemenea, capacitatea de a reduce credibilitatea domeniului în

perioade lungi de timp. Standardele şi criteriile constante şi

Până în prezent, chiar dacă nu s-a ajuns la o

2.2. ModalităŃi de clasificare a serviciilor

Uranus, Bucureşti, 1997, p.76-85; Olteanu V., Cetină I., Marketingul

contestat de către cineva astăzi, în privinŃa unghiului de

activităŃilor economice (CITI), căci despre ea este vorba,

J – ActivităŃi de intermediere financiară;

informatic; realizarea de programe; prelucrarea de

lucru sau pentru perfecŃionarea celor existente. În

ordonare şi ierarhizare a serviciilor. CITI are în vedere, de fapt,

connvingători să ne referim la câteva dintre ele, în unele cazuri

• servicii care privesc bunurile: transport de mărfuri, reparaŃii

• servicii pe bază de echipament (automat: staŃii de spălare

întrebuinŃării tehnicii moderne de calcul în munca de analiză şi

2.3. Progresul tehnic şi serviciile

introducerea masivă a informaticii nu a fost însoŃită de

6. Ce posibilităŃi credeŃi că ar exista pentru o evaluare mai

Teste grilă pentru autoevaluare

A. O relaŃie puternică prestator-consumator sau o

Obiectivele cursului urmăresc să:

• sistematizaŃi metodele de studiere a cererii pentru servicii,

3.1. PiaŃa serviciilor – formă concretă de existenŃă a

geografic, ci ansamblul relaŃiilor reprezentanŃilor cererii şi ai

Analiza acestor date face posibilă adoptarea sau revizuirea

Serviciile, ca domeniu socio-economic, face parte din