See

discussions, stats, and author profiles for this publication at:

https://www.researchgate.net/publication/292960219

CULTUREMUL – UN CONCEPT
ITINERANT: ABORDARE
INTERDISCIPLINARĂ

Chapter · January 2015

CITATIONS READS

0 139

1 author:

Georgiana I. Badea
West University of Timisoara
70 PUBLICATIONS 75 CITATIONS

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Translation studies in Romania View project

Translation Terminology/Terminologie de la traduction/Terminologia traducerii

View project

All content following this page was uploaded by Georgiana I. Badea on 03 February 2016.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

66 COMPARAŢIA ÎN ŞTIINŢELE SOCIALE. MIZELE INTERDISCIPLINARITĂŢII

CULTUREMUL – UN CONCEPT ITINERANT:

ABORDARE INTERDISCIPLINARĂ
Georgiana Lungu-Badea

Abstract

This paper seeks to investigate the origin and the evolution of a travelling concept, namely the
“cultureme”, especially with a view to refining the meanings revealed by recent studies
pertaining to various disciplines. Thus, the article will discuss the formation of the concept, its
definition and a number of significations it acquires in different fields of study — sociology,
semiotics, pragmatics, literature, cultural studies, interculturality, linguistic and cultural
transplant — while emphasizing its understanding in translation studies. At the same time, this
study intends to prove the utility of resorting to this concept in comparative and cultural
analyses.

Keywords

culturem, translation studies, cultural studies, interdisciplinarity

Rezumat

Acest articol îşi propune să analizeze geneza şi evoluţia unui concept itinerant, şi anume acela
de „culturem”, cu precădere pentru a nuanţa accepţiile dobândite în studiile recente ale unor
cercetători provenind din diferite discipline. Astfel, ne vom opri asupra formării conceptului,
asupra definiţiei acestuia şi asupra semnificaţiilor pe care termenul le dobândeşte în diferite
domenii — sociologie, semiotică, pragmatică, literatură, studii culturale, interculturalitate,
transfer lingvistic şi cultural — insistând pe accepţia conceptului în traductologie.
Totodată acest studiu vine să demonstreze utilitatea folosirii conceptului în analiza studiilor
comparative sau culturale.

Cuvinte-cheie

culturem, traductologie, studii culturale, interdisciplinaritate

I. Statu-quo

Termenii de specialitate folosiţi într-o disciplină, o ştiinţă ori într-un domeniu al cunoaşterii alcă-
tuiesc terminologia proprie respectivului domeniu. Există însă şi o serie de termeni itineranţi,
împărtăşiţi de mai multe discipline, ştiinţe. Într-o situaţie similară se află termenul de „culturem”,
unitate minimală purtătoare de informaţie culturală. Revenim asupra semnificaţiilor adiacente
atribuite termenului, pentru a actualiza geneza conceptului şi, mai cu seamă, pentru a-i nuanţa
accepţiile dobândite în studiile unor cercetători, studii la care am avut acces doar în ultimii ani.
Georgiana Lungu-Badea 67
Prea puţin teoretizat înainte de 1970, conceptul de „culturem” a fost folosit mai întâi de Cattel
(în anii '40), apoi de Moles (1967)1, Moles şi Zeltmann (1971)2, Poyatos (1971, 1976, 1983,
1994)3, Hegyi (1981)4, Vermeer (1983)5, Torsten Husén şi Susan Opper (1984)6. Interesant de
menţionat este că, în anii '80, când conceptul cunoaşte o abordare variată în diferite culturi,
acesta este examinat şi în cercetarea sociologică din România, de Otto Benkö (1985, 1988) şi
Ivan Evseev (1985)7. Culturemul a fost analizat în raport cu trăsăturile culturale ale verbalului
(cuvinte, formulări lingvistice), paraverbalului (caracteristici paralingvistice), nonverbalului
(mimică, gesturi, limbajul corpului, postura) şi extraverbalului (timp, spaţiu, proxemica spaţială
şi vizuală). Din perspectiva studiilor axate pe transferul cultural, interculturalitate şi pe dife-
renţele culturale, culturemul a fost reconsiderat de Els Oksaar, în Kulturemtheorie. Ein
Beitrag... (1988)8, Hans Vermeer şi Heidrun Witte (1990)9, apoi de Peter Sandrini (1997,
2002)10, Andrew Chesterman (1997, 2000)11 şi de alţi cercetători, paternitatea fiind greşit
atribuită, din 2000 încoace, când lui Vermeer, când lui Christiane Nord ori lui Sandrini.

Cauza acestor inexactităţi este explicabilă prin accesul limitat la surse12 sau este, pur şi simplu,
inexplicabilă13. Pentru cele mai recente articole însă, cauza este de natură metodologică şi

1
Abraham Moles, Sociodynamique de la culture, Paris-La Haye, Mouton et Cie, 1967.
2
La communication, Abraham Moles, Claude Zeltman (coord.), Paris, CEPL, Dictionnaire Marabout Université,
1971, p. 482.
3
Fernando Poyatos, El culturema, unidad para el estudio de una cultura, în Yelmo, no 1, 1971, pp. 27-32; Id., La
Comunicación No Verbal: I. Cultura, Lenguaje y Conversación, 1994; Id., Nonverbal Communication Across
Disciplines: Culture, sensory interaction, John Benjamins, Amsterdam, Philadelphia, 2002 [1976].
4
Ottmar Hegy, Cinco leyendas y otros relatos moriscos, Madrid, Gredos, 1981.
5
Hans Vermeer, Translation theory and linguistics, în Näkökohtia käänämisen tutkimuksesta [Perspectiva asupra
cercetării în traducere], Pauli Roinila, Ritva Orfanos og Sonja Tirkkonen Condit (coord.), Joensuu, Joensuun
korkeakoulu, Kielten osasto, 1983, pp. 1-10.
6
Culturemele se pot actualiza în mod distinct în diferite acte de comunicare. Un culturem se poate realiza prin
intermediul unui conductem care poate să fie de origine verbală şi/sau non verbală şi/sau paraverbală [„Los
culturemas pueden hacerse realidad de una manera distinta en diferentes actos comunicativos. La realización de un
culturema tiene lugar a través de un conductema que puede ser verbal y/o no verbal y/o extraverbal.”]: Torsten
Husén, Susan Opper, Educación multicultural y multilingüe, Madrid, Narcea S.A. Ediciones, Ediz. spagnola, 1984,
pp. 49-50.
7
Otto Benkö, Culturema sau despre iradiaţiile mesajului receptat, în Cultură, model, educaţie permanentă.
Aspecte actuale ale educaţiei permanente, Otto Benkö et al. (coord.), Timişoara, Tipografia Universităţii din
Timişoara, 1985, pp. 5-14; Ivan Evseev, Proiectul unei grile valorice a textului lecturat, în Cultură, model, educaţie
permanentă, Otto Benkö et al. (coord.), Timişoara, Tipografia Universităţii din Timişoara, 1985, pp. 15-32.
8
Els Oksaar, Sprache, Gesellschaft und interkulturelle Verständigung, în Kühlwein. W. (Hg.), Sprache, Kultur und
Gesellschaft, Tübingen, 1984, pp. 21–31.
9
Hans Vermeer, Heidrun Witte, Exkurs 3: Kultureme, în Text context. Beiheft 3, Mögen Sie Zistrosen. Heidelberg,
Julius Groos, 1990, pp. 135-145.
10
Übersetzen von Rechtstexten. Fachkommunikation im Spannungsfeld zwischen Rechtsordnung und Sprache.
Tübingen : Narr (FFF Forum zur Fachsprachenforschung 54), 1999; Lokal, regional, global.Fachgebundenes
translatorisches Handeln und Wissenstransfer. 2001 : 219-231. URL : http://homepage.uibk. ac.at/~c61302/
publik/prunc.pdf. (Consultat în 11 martie 2002).
11
Andrew Chesterman, Memes of Translation. The Spread of Ideas in Translation Theory. Amsterdam, John
Benjamins (Benjamins Translation Library 22), 2000 [1997]; Id., Memetics and Translation Studies, în: Norwegian
School of Economics and Business Administration (coord.), n° 5, 2000, pp. 1-17.
12
În studiile din 2001, 2003 şi 2004, pe baza datelor de care dispuneam atunci, atribuiam crearea conceptului de
„culturem” lui Abraham Moles (1955, 1971), iar analiza şi promovarea acestuia, lui Els Oksaar, în studiul de referinţă
în domeniul transferului cultural şi al interculturalităţii, intitulat Kulturemtheorie. Ein Beitrag... (a se vedea supra,
nota 8), reţinând, între alte studii în care culturemul este analizat şi studiat din perspectiva traducerii diferenţelor
culturale, pe cele ale H. Vermeer (a se vedea, supra, nota 5) şi H. Witte (1990, a se vedea supra, nota 9), Peter
Sandrini, Lokal, regional, global. Fachgebundenes translatorisches Handeln und Wissenstransfer, 2001, pp. 219-231,
68 COMPARAŢIA ÎN ŞTIINŢELE SOCIALE. MIZELE INTERDISCIPLINARITĂŢII

provocată de consultarea surselor bibliografice secundare14. Se impune nu numai reatribuirea

drepturilor primului utilizator, ci şi cunoaşterea cercetătorilor care s-au aplecat asupra terme-
nului şi care, din motive de receptare, nu au fost incluşi nici în monografia noastră consacrată
culturemului, nici în alte studii care nu au ca scop conceptualizarea.

Anterior, pentru a defini şi a integra termenul de „culturem” în teoria transferului cultural, în

traductologie, am considerat potrivit un demers bivalent: Ce este culturemul? versus Ce nu este
culturemul?15. Cu această ocazie, am semnalat asemănări şi deosebiri caracteristice urmă-
toarelor opoziţii binare: culturem-aluzie, culturem-citat, culturem-conotaţie, culturem-cultism,
culturem-idiotism, culturem-neologism, culturem-sociolem, culturem-unitate de traducere
(traductem ori transem) etc. Rezultatul analizei a fost cuprins într-un tabel sinoptic al semelor
comune/specifice acestor unităţi de lucru (a se vedea Anexa).

Alte denumiri, acoperind parţial această definiţie, întâlnim la Martinet care le numea cuvinte
marcate din punct de vedere cultural16, „aluzii prestigioase” după Vinay şi Darbelnet17,

disponibil online la : http://homepage.uibk. ac.at/~c61302/publik/prunc.pdf, (1997) [accesat în data de 10 august

2015], A. Chesterman (2000, a se vedea supra, nota 11). Georgiana Lungu-Badea, Culturemele între conotaţii şi
aluzii culturale. Încercare de definire a unui concept, Analele Universităţii de Vest din Timişoara. Seria Ştiinţe
Filologice, n° XXXIX (2001), 2002, pp. 364-380; Id., Le Culturème, une pierre angulaire de la traduction ?
Culturème et cultisme ou le concept et le style, în Comunicare instituţională şi traductologie, R. Superceanu, G.
Lungu Badea (coord.), Timişoara, Editura Politehnica, 2002, pp. 209-216; Georgiana Lungu-Badea, Contextul
extralingvistic în traducerea culturemelor, teză de doctorat, coordonator Ileana Oancea, Universitatea de Vest,
Timisoara, 9 mai 2003.
13
Într-o recenzie a volumului coordonat de Peter Sandrini (coord.), Übersetzen von Rechtstexten Übersetzen von
Rechtstexten. Fachkommunikation im Spannungsfeld zwischen Rechtsordnung und Sprache, Tübingen, Narr (FFF
Forum zur Fachsprachenforschung 54), 1999, Dinda L. Gorlée reatribuie crearea termenului lui Sandrini : „A
"culturema" – a word coined by Sandrini – is a nice proposal for reference to human behaviour and action”: Dinda
L. Gorlée, în Perspectives. Studies in Translatology, vol. I, Cleveland, Multilingual Matters, 2002, p. 70. Este cu atât
mai suprinzătoarea noua paternitate cu cât, în 1989, Gorlée afirma: „Termenul de 'culturem' a fost introdus de
Poyatos pentru a desemna „orice activitate culturală preceptibilă sau inteligibilă” [„Le terme de 'culturème' a été
introduit par Poyatos pour désigner 'toute unité d’activité culturelle appréhendée sensoriellement ou
intellectuellement' (…)” ]: id., Wittgenstein et Peirce: Le jeu de langage, în Semiotica, vol. 73, nr. 3-4, 1989, pp.
219-232.
14
Elena Liverani se înşală şi ea când îl consideră pe Vermeer (1983) drept creatorul conceptului: Elena Liverani, Los
Culturemas en las traducciones literarias des espangol al italiano, în Contributi di lingua e traduzione spagnola,
Elena Liverani (coord.), Trento, Tangram Edizioni Scientifiche, 2012, pp. 111-132. Informaţia este preluată fără
verificare din Neophilologica, vol. 16-18, Uniwersytet Śląski w Katowicach, 2004, p. 127. În rezumatul unui articol al
lui Kathrin Sartingen, apare următoarea notă explicativă: „Termenul Kulturem, sp. culturema, este un concept utilizat
în studiile culturale germane, fără echivalent în spaniolă, motiv pentru care am decis să îl traducem literal”
[„Kulturem, culturema, un concepto de los estudios culturales alemanes, sin equivalente en español. Por esto,
tomamos la decisión de traducirlo de manera semejante.”]: id., Transit Brasil: transculturalidad e identidad en el
cine brasileno, în Hybridität – Transkulturalität – Kreolisierung: Innovation und Literatur Lateinameirkas, Eva
Gugenberger, Kathrin Sartingen (coord.),Wien-Berlin, LIT Verlag, 2011, p. 253.
15
G. Lungu-Badea, op. cit., Culturemele între…, nota 12; Id., op. cit., Contextul extralingvistic…, nota 12 ; Id.,
Teoria culturemelor, teoria traducerii, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2004.
16
Lingvistul francez se referă în special la acele cuvinte pe care Worf şi Sapir le consideră intraductibile, datorită
inexistenţei lor în LŢ şi al căror împrumut sau a căror păstrare într-o traducere exotizantă nu ar facilita înţelegerea
mesajului vehiculat de emiţător/autor. Să ne imaginăm următoarea situaţie de traducere: o editură dintr-o ţară
ecuatorială cere traducerea unui roman din rusă în care sunt descrise şi neajunsurile iernii siberiene. Va avea
traducătorul probleme de restituire a referinţelor culturale, geografice, climatice etc.? Bagajul cognitiv al receptorilor
TŢ este într-atât de limitat încât traducerea unor fenomene atmosferice, de exemplu, să impună descrierea şi definirea
fenomenului? Acest fenomen necunoscut, pentru că netrăit, este o falsă problemă de traducere şi de receptare. Rolul
traducerii şi al traducătorului este implicit culturalizator, dar nu suplineşte şcolarizarea.
17
Jean-Paul Vinay şi Jean Darbelnet, Stylistique comparée du français et de l’anglais. Méthode de traduction, Paris,
Didier, 1958, pp. 242-266 identifică mai multe tipuri de aluzii: aluzii fixe în lexic, aluzii fixe în mesaj, aluzii fixe în
limbajul metalingvistic.
Georgiana Lungu-Badea 69
apropiate de cultisme18, dar fără a se identifica cu acestea şi deci nici cu dubletele etimologice,
dar nici cu neologismele19, proverbele sau referinţele mitologice etc. Se folosesc sintagme ca
termeni culturali, aluzii culturale20, referinţe culturale, megasemn dramatic21, mem etc.

Din perspectiva studiilor la care am avut acces în ultimii ani, am revizuit prima parte a
binomului amintit, Ce este culturemul?, în 2009. În cele ce urmează mă voi opri asupra formării
conceptului, asupra definiţiei acestuia şi asupra semnificaţiilor pe care termenul le dobândeşte
în diferite domenii: sociologie, semiotică, pragmatică, literatură, studii culturale, intercultu-
ralitate, transfer lingvistic şi cultural, insistând pe accepţia conceptului în traductologie.

II. Formarea, datarea şi utilizarea conceptului

Prezenţa termenului în Le Grand Dictionnaire Terminologique (GDT), pentru prima dată în

1976, şi în micul dicţionar de termeni consacrat terminologiei traductologice este prea timidă
pentru a vorbi despre standardizarea lui22. În 1976, GDT menţiona că nu este un termen curent
(„non courant”), reţinea echivalentul în limba engleză propus de Conseil international de la
langue française (CILF), şi îl definea ca („élément constituant d’une culture”) „element
constituent al unei culturi”.

Termenul de „culturem” este format din cultur şi -em, sufix savant din limba greacă, extras din
fonem şi utilizat în lingvistică şi semiotică pentru a forma substantive masculine care desem-
nează o unitate minimală distinctivă, în domeniul exprimat de baza nominală23: grafem lexem,

18
Cultismul, pe care limba română îl împrumută din franceză (cultisme, 1823 < esp. cultismo < lat. cultus „cultivé”),
motiv pentru care şi reţinem definiţia din Le Petit Robert (1991, p. 436) are următoarea accepţie: hist. littér.
Affectation, préciosité du style, mise à la mode au début du XVII-e siècle, par certains écrivains espagnols
(Gongora), v. gongorisme”. Dar în Nouveau dictionnaire étymologique et historique, Paris, Larousse, 1968, p. 216,
Dauzat, Dubois şi Mitterrand precizează că termenul fr. cultisme provine de la fr. culte (1823) care va da naştere spre
sfârşitul secolului al XIX-lea termenului francez cultuel. Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte cultismul
ca „afectare, bogăţie căutată, artificială a stilului. Greşeală de limbă a cărei origine o constituie dorinţa de a se
exprima mai literar, mai puţin banal”. Termenul dispune de o varietate de accepţiuni, aşa cum am arătat în secţiunea
dedicată opoziţiei dintre culturem şi cultism: Georgiana Lungu-Badea, Remarques sur le concept de culturème, trad.
de Mirela C. Pop, Georgiana Lungu-Badea, în Translationes, n° 1/2009, Editura Universităţii de Vest, Timişoara,
pp. 15-78.
19
Nu există suprapuneri între ariile semantice ale celor doi termeni. Neologismul, împrumut sau creaţie lexicală nouă,
are în limba-ţintă fie statut de cultism/snobism literar, fie desemnează o realitate lingvistică pentru care limba-ţintă nu
dispune încă de mijloacele lingvistice necesare pentru a o desemna.
20
A se vedea Amparo Hurtado-Albir, La notion de fidélité en traduction, Paris, Didier érudition, 1990, pp. 82-85 şi
Jean Delisle, La Traduction raisonnée, Ottawa, Presses de l’Université d’Ottawa, 1993. Precizăm că aluziile pot fi de
diferite tipuri: istorice, literare etc.
21
Louis Francoeur, Marie Francoeur, Glossaire des termes usuels en sémiotique du théâtre, disponibil la www.
fortunecity. com/ vitorian/ bacon/ 12444/ Francoeur.
22
Le Grand Dictionnaire Terminologique, disponibil online la adresa http://www.granddictionnaire.com/; Georgiana
Lungu-Badea, Mic dicţionar de termeni utilizaţi în teoria, practica şi didactica traducerii, ed. a 3-a, Prefaţă de
Georgeta Ciobanu, Postfaţă de Cristina Hetriuc, Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2012 [2003].
23
Cf. Le Grand Robert defineşte sufixul în cauză ca fiind „1. élément de mots savants grecs, tiré de phonème (< gr.
phonème), utilisé en linguistique et en sémiotique pour former de noms masculins désignant une unité minimale
distinctive, dans le domaine exprimé par la base nominale. V. graphème, lexème, monème, morphème, sème,
sémème. 2. Élèment très productif dans la terminologie sémiotique (cf. Josette Rey-Debove, Sémiotique; Paris,
P.U.F., 1979: dansème, idéologème, mythème, proxème, virtuème, la care se poate alătura şi termenul identème
utilizat în teoria culturii).
70 COMPARAŢIA ÎN ŞTIINŢELE SOCIALE. MIZELE INTERDISCIPLINARITĂŢII

mem (nu *memă24), monem, morfem, sem, semem, identem, mitem, proxem, virtuem etc. Observam,
în urmă cu mai bine de un deceniu, transparenţa formării termenului de „culturem” după modelul
arătat şi reţineam că se referă la enunţuri purtătoare de informaţii culturale, unităţi de cultură.

Prima utilizare îi aparţine lui Raymond Cattel. Sociologul francez Abraham Moles notează că,
în 1949, cercetătorul american, în studiul The Dimension of Culture Patterns by Factorization
of National Characters25, realizează o analiză factorială a 72 de cultureme (asamblări de mici
unităţi de cunoştinţe, de fragmente de semnificaţii) din 40 de culturi.

II.1 Definiţii descriptive, explicite şi implicite

Inevitabil legat de cultură, aşa cum indică şi numele, conceptul de „culturem” depăşeşte
graniţele unui domeniu, pentru a se referi la toate produsele şi creaţiile socioculturale, devenind
unitate de măsură: „cultura va fi măsurată în funcţie de numărul culturemelor de care dispune
un organism şi multiplicată de importanţa asocierilor pe care acest organism le stabileşte între
cultureme”26 sau, după Poyatos, „unitate utilizată în studiul unei culturi”27.

Urmând definiţia pe care Şcoala de la Praga o dă conceptului de structură, conform căreia

acesta reuneşte un tot unitar dar şi relaţiile stabilite între elementele care alcătuiesc acest tot28,
înţelegem culturemul drept o structură cu un sens unitar, pentru a cărui decriptare este indispen-
sabilă cunoaşterea relaţiilor pe care ansamblul le întreţine cu părţile, dar mai ales cu realităţile
de origine şi aluzive, precum şi cu realităţile de adopţie în care culturemul este solicitat să
funcţioneze cu acest statut.

II.1.1 Teoria informaţiei

Distingând între mesajul semantic (al unui semnal muzical, de pildă, universal traductibil,
decodabil graţie unei metalogici interioare, studiată de teoria şi transferul informaţiei) şi
mesajul estetic (ale cărui simboluri sunt ne[re]cunoscute, iar regulile abia cunoscute, de unde
particularitatea şi intraductibilitatea acestuia), Moles29 vedea în culturem o structură minimă, o
unitate de lucru, un semn şi un semnal, în egală măsură participante la construirea unui mesaj.
Aşadar, cele două mesaje sunt prezente în grade variabile în culturem, aşa cum sunt în orice altă
formă de comunicare.

Într-un mesaj telegrafic, precizează Moles, predomină indiscutabil informaţia semantică, în

vreme ce într-un mesaj muzical aceasta este redusă extrem, întrucât mesajul şi informaţia de
24
În 1976, Richard Dawkins, The Selfish Gene, New York, Oxford University Press, defineşte memul sau mema
drept unitatea de informaţie conţinută de creier şi care este interschimbabilă într-o societate. Chesterman foloseşte
termenul în lucrările sale consacrate transferului cultural.
25
Raymond Cattel, The Dimension of Culture Patterns by Factorization of National Characters, 44 Journal of
Abnormal and Social Psychology 443 (1949), pp. 443-469, apud A. Moles, op. cit., nota 1, p. 29.
26
A. Moles, op. cit., nota 1, p. 34 [„(l)a culture sera […] mesurée par l’étendue des culturèmes possédés par
l’organisme, multipliée par l’importance des associations que cet organisme effectue entre culturèmes”].
27
F. Poyatos, op. cit., nota 3, pp. 23-27 [„unidad para el estudio de una cultura”].
28
Abraham Moles, Théorie de l’information et perception esthétique, Paris, Flammarion, 1958, pp. 196-203. Virgil
Nemoianu, Structuralismul. Cu o culegere de texte traduse de Gabriela Rădulescu şi Virgil Nemoianu, Editura pentru
Literatură, Bucureşti,1967, pp. 141-153.
29
A. Moles, op. cit., nota 28, pp. 196-203.
Georgiana Lungu-Badea 71
natură estetică sunt predominante. Astfel că receptarea mesajului estetic este condiţionată de
debitul informaţiei, debit limitat semantic şi estetic de bagajul cognitiv al receptorului, de
orizontul lui de aşteptare sau de „potenţialul de atenţie”30. Aici identificăm particularităţile
esenţiale ale culturemului: monoculturalitatea şi relativitatea31. Nord şi Vermeer integrează între
elementele culturale, desemnate de cultureme, şi elementele paraverbale, într-o discretă conti-
nuitate cu teoria lui Poyatos32. Astfel, culturemul este un concept abstract şi supracultural.

Constanta teoriei comunicării elaborate de Abraham Moles, dar mai ales a întregii sale opere
este conceptul de „cutie neagră” sau cel de „atom de structură”, denumit culturem, semantem,
grafem în Sociodynamique de la culture, ori „actom”, în Théorie des actes. După Mathien şi
Schwach, culturemul împrumutat din cibernetică, conţine deja principiul de măsură a cantităţii
de informaţie sau de originalitate, dezvoltat de Shannon şi adepţii săi33. „Ideea de cutie neagră
– întemeiată pe excluderea provizorie a conţinutului sau a sensului de către observator –
corespunde, la Moles, etapei carteziene de divizare a dificultăţilor în atâtea fracţiuni simple câte
ar fi necesare pentru a le rezolva mai bine”34. Această fracţionare sau segmentare este, totuşi,
limitată de modul de funcţionare al fiecărei cutii negre, de funcţionalitatea acesteia în structura
dată (situaţia de comunicare) în care se desăvârşeşte un model descris in fine sub forma unei
organigrame sau a unei sociograme. Astfel că, pentru Moles, există tot atâtea cutii negre câte
funcţii reperabile şi observabile”35.

II.1.2 Kulturemtheorie

În Kulturemtheorie şi în traductologie, „culturemul” este o noţiune-cheie pentru al cărei studiu

se are în vedere rolul culturii materiale, criticându-se totodată limitarea transferului cultural la
transferul practicilor monoculturale. În acest sens, sunt promovate activităţile şi studiile care pot
favoriza construirea discursului intercultural.

Teoria culturemelor promovată de Els Oksaar se referă exclusiv la actele culturale, la eveni-
mentele comunicative. Studiu-pilot în comunicarea interculturală, Kulturemtheorie nu este
dezvoltată în sensul clasificării culturii în unităţi individuale. Conform acesteia, culturemele se
actualizează în actul comunicării, graţie behavioremelor verbale, paraverbale, nonverbale şi
extraverbale36.

30
Id., p. 146.
31
G. Lungu-Badea, op. cit., Contextul extralingvistic..., nota 12; Id., op. cit., Teoria culturemelor..., nota 12.
32
A se vedea Christiane Nord, Translation as a Purposeful Activity, Manchester, St. Jerome Publishing, 1997;
H. Vermeer, op. cit., nota 5 ; F. Poyatos, op. cit., nota 3.
33
Claude E. Shannon, Warren Weaver, The matematical theory of communication, Urbana, University of Illinois
Press, 1949.
34
„L’idée de « boîte noire », fondée sur l'exclusion provisoire du contenu ou du sens par l’observateur, correspond
chez lui à l’étape cartésienne de la division des difficultés en autant de parcelles simples « qu’il serait requis pour les
mieux résoudre ». Toutefois cette réduction se limite au degré de fonctionnalité de chaque boîte noire au sein de la
structure qui l’encadre pour aboutir à un modèle décrit in fine sous la forme d’un organigramme ou d’un
sociogramme. Pour Moles, « il y a autant de boîtes noires que de fonctions repérables et observables »”: Michel
Mathien şi Victor Schwach, De l'ingénieur à l'humaniste: l'œuvre d'Abraham Moles, Communication et langages,
1992, nº 93 (pp. 84-98), p. 86.
35
Ibid. [traducerea îmi aparţine].
36
E. Oksaar, op. cit., nota 8, p. 28 [„Verhaltenweisen im Kommunikationsakt, realisiert durch verbale,
parasprachliche, nonverbale und extraverbale Behavioreme”].
72 COMPARAŢIA ÎN ŞTIINŢELE SOCIALE. MIZELE INTERDISCIPLINARITĂŢII

Prin urmare, ele sunt unităţi abstracte (de exemplu: salutul, luarea de rămas-bun etc.), reali-
zabile verbal, paraverbal, extraverbal, nonverbal, cu ajutorul unor behavioreme corespunză-
toare. Marea parte a acestor behavioreme se referă la interacţiunea orală dintre locutori, aplica-
bilitatea lor în comunicarea profesională fiind redusă.

Se impune însă o precizare: traducerea expresiilor care exprimă sau însoţesc salutul, luarea de
rămas-bun, precum şi celelalte expresii folosite pentru a primi pe cineva, a mulţumi, a felicita
etc., studiate de pragmatică, teoria enunţiativă şi teoria reformulării, se rezolvă la nivelul cores-
pondenţelor, nu al echivalenţelor. Aceste „moduri de comportare într-un act de comunicare”,
culturemele, sunt înţelese de Andrew Chesterman ca particularităţi ale actului de comunicare37.

În accepţia acestor cercetători, culturemele nu sunt elemente ele unei culturi, ci particularităţi
culturale ale actului de comunicare.

În teoria traducerii, culturemele au fost definite astfel: „[p]rin culturem înţelegem deci un
fenomen al unei societăţi, considerat de exponenţii acesteia ca fiind o particularitate culturală
relevantă” şi, mai departe, „despre culturem vorbim atunci, când se poate constata că un
fenomen social este, în comparaţie cu « unul identic » sau cu unul apărut în condiţii similare în
altă cultură, o particularitate culturală (apare deci doar în una dintre cele două culturi
comparate) şi este acolo în acelaşi timp relevantă pentru reprezentaţii acestei culturi. Prin
culturem înţelegem deci un fenomen al unei societăţi, considerat de exponenţi ai culturii date
ca fiind o particularitate culturală relevantă”38.

Dacă această abordare este utilă atunci când sunt comparate două culturi, respectiv în abordarea
contrastivă a particularităţilor, ea îşi arată limitele în momentul în care se are în vedere elabo-
rarea unei definiţii a culturii în sensul unui transfer de idei şi de conţinuturi39.

Operaţia de traducere a culturemelor se derulează întru-un cadru particular. Chesterman defineşte

cadrul necesar realizării operaţiei de traducere, din perspectiva specificului culturilor implicate şi
schiţează empiric modul de lucru pentru realizarea transferului de informaţii/cunoştinţe, respectiv
a transferului cultural, stabilind următoarele etape: (1) recunoaşterea unităţilor de cunoaştere şi
a culturemelor din textul-sursă; (2) selectarea şi prelucrarea unităţilor pe baza informaţiilor
transmise; (3) îmbinarea unităţilor sub formă de enunţuri; (4) şi elaborarea unei structuri
adecvate/recognoscibile de cunoştinţe în textul-ţintă, pe baza unor criterii pragmatice şi prin
prisma finalităţii traducerii/comunicării40. Chesterman subliniază ideea pe care am vehiculat-o
deja: culturemele, unităţile culturale pot fi recunoscute doar dacă există o pregătire corespun-
zătoare în acest sens, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru unităţile de cunoaştere care pot fi

37
A. Chesterman, op. cit., nota 11, p. 3 [„Kultureme sind hier aber keinesfalls als allgemeine Bausteine von Kultur zu
verstehen, sondern als kulturelle Eigenheiten des Kommunikationsaktes”].
38
H. Vermeer, H. Witte, op. cit., nota 9, p. 137 [„Ein Kulturem ist nach unserer Definition also ein Phänomen aus
einer gesselschaft, das von jemandem als relevantes Kulturspezifokum angesehenwird”, şi mai departe „Wir wollen
dann von einem Kulturem sprechen, wenn sich feststellen läßt. Daß ein gesellschaftliches Phänomen im Vergleich zu
demselben oder einemunter angebbaren bedigungen ähnlichen iener anderen Kultur(!) ein Kulturspezifikum ist (also
nur in einer der beiden miteinander verglichenen Kulturen vorkommt) und dort gleichzeitig für jemandem (!) relevant
ist. Ein Kulturem ist nach unserer Definition also ein Phänomen aus einer gesselschaft, das von jemanden als
relevantes Kulturspezifikum angesehen wird”].
39
A. Chesterman, op. cit., nota 11, p. 4.
40
Id., p. 6.
Georgiana Lungu-Badea 73
recunoscute, selectate şi interiorizate doar cu ajutorul unor cunoştinţe preliminare şi al bagajului
cultural. Prin urmare, traducerea unui document de specialitate va reda structura de cunoştinţe
acumulate, pe baza unor criterii pragmatice, dacă va respecta aşteptările, convenţiile şi gradul
de cunoaştere al celor două culturi implicate în traducere. Transferul cultural depăşeşte
obiectivul primar al transferării practicilor monoculturale (specifice LŢ) şi urmăreşte
construirea discursului intercultural, a înţelegerii între limbile şi culturile aflate în contact.

Concepţia lui Vermeer este preluată de Christiane Nord: „[f]enomen social dintr-o cultură X,
considerat relevant de reprezentanţii acesteia, culturemeul este catalogat ca fiind caracteristic
acestei culturi atunci când este comparat cu un fenomen social corespunzător într-o cultură
Y”41.

Lingvistica şi teoria traducerii de natură lingvistică se concentrează înainte de toate asupra

nivelurilor tradiţionale de descriere a limbii. Radegundis Stolze enumeră ca parametri pentru
descrierea textelor de specialitate următoarele planuri lingvistice: planul fonemelor, al
morfemelor şi lexemelor, al gramaticii, al propoziţiilor-sintagmă, al textelor şi al genurilor de
texte, al culturemelor42. Spre deosebire de lingvistica tradiţională, teoria acesteia ţine cont de
nivelul genurilor de text şi de nivelul culturemelor. Dintr-o perspectivă cognitivă, respectiv în
perceperea traducerii ca un transfer cultural şi de cunoştinţe, unităţile trebuie tratate printr-o
abordare semiotică deschisă.

Scopul interculturalităţii este acela de a extrage şi de a compara particularităţi culturale sau,

altfel spus, cultureme43.

Culturemele sunt strâns legate de contextul extralingvistic, dar ele nu sunt dependente de
producerea procesului de traducere. Culturemele există în exprimarea scrisă sau orală. Folosite
voluntar sau involuntar, sunt uneori dificil de reperat chiar de către destinatarii care aparţin
aceluiaşi spaţiu lingvistic ca emiţătorii. Relativitatea şi monoculturalitatea culturemului îngreu-
nează reperarea acestuia44. Aşadar, sunt cu atât mai greu de reperat de către traducători, cu cât
acestei probleme de traducere i se adaugă şi dificultatea echivalării în limba-ţintă.

Vermeer şi Witte consideră că autorii opun cu bună ştiinţă un fenomen social unui alt fenomen
social, fenomene aparent asemănătoare, dar care se deosebesc în profunzime şi caracterizează
anumite comunităţi, ceea ce le conferă statutul de cultureme45. Prima fază a analizei cercetă-
torilor germani asupra ariei de semnificaţie a termenului „culturem” eşuează, întrucât rezultatul

41
Ch. Nord, op. cit., nota 32, p. 34 [„A cultureme is a social phenomenon of a culture X that is regarded as relevant
by the members of this culture and, when compared with a corresponding social phenomenon in a culture Y, is found
to be specific to culture X”].
42
Radegundis Stolze, Die Fachübersetzung. Eine Einführung, Tübingen, Narr Studienbücher, 1999, p. 23.
43
A se vedea şi definiţia dată de Hartwig Kalverkämper, în Die Fachsprachen und ihre Erforschung. Eine Bilanz für
die Zukunftì, în Mehrsprachigkeit in der Fachkommunikation, Budin, Gerhard (coord.), Viena, TermNet (IITF,
Infoterm), 1996, pp. 1-27; Peter Sandrini citează accepţia lui Kalverkämper care consideră că: „Sie – kultureme –
beziehen sich auf Vorkenntnisse, Verhaltenweissen, Erwartungshaltungen, Einschätzungsgrößen, Gewohnheiten, die
bei der Kommunikation im Fach vorhanden sind und sich im internationalen Austausch konfliktionär auswirken
können. Kultureme sind Kulturspezifika und decken weidrum eine breite Palette ab” şi citată de P. Sandrini, op. cit.,
nota 12, p. 226.
44
G. Lungu-Badea, op. cit., nota 12.
45
H. Vermeer, H. Witte, op. cit., nota 9, p. 136.
74 COMPARAŢIA ÎN ŞTIINŢELE SOCIALE. MIZELE INTERDISCIPLINARITĂŢII

duce la înscrierea acestuia printre elementele de jargon. Cei doi traductologi nuanţează analiza,
dar fără a obţine rezultate spectaculoase. Pornind de la caracteristicile furculiţei şi cele ale
lingurii, ei atribuie lingurii statutul de culturem, în virtutea faptului că printre caracteristicile
acesteia se află şi consumarea de lichide, nu numai de mâncăruri solide, ca în cazul furculiţei.
Compararea fenomenelor, obiectelor sau sentimentelor se face în scopul de a determina caracte-
risticilor acestora şi de a descoperi însuşirea care îi este proprie doar unuia dintre elementele
comparate şi îi conferă, astfel, unicitate. Am apreciat ca precar acest rezultat, într-o etapă
preliminară a cercetării noastre, deoarece elementele alese spre comparaţie sunt aleatorii, iar
acordarea statutului de culturem nu are, după părerea noastră, nicio justificare lingvistică sau
traductivă. Demonstraţia traductologilor germani continuă cu clivaje precum dragoste-ură,
cal-inorog46. Realizând lipsa de aport în domeniul teoriei şi practicii traducerii, cercetătorii îşi
propun o altă abordare: se poate vorbi despre culturem atunci când avem de-a face cu un
fenomen social comparabil sau identic cu altul, dar aparţinând altei culturi, dar unul dintre ele
este caracterizat de un element care îi asigură unicitate, iar pentru reprezentatul culturii-sursă el
reprezintă ceva clar, justificându-şi unicitatea şi dovedindu-se relevant pentru cultura-sursă.
Credem că unicitatea culturemului, caracteristică identificată şi de Vermeer şi Witte, cores-
punde caracteristicilor pe care le-am enumerat: monoculturalitate şi relativitate.

După Vermeer şi Witte „culturemul” este un fenomen dintr-o societate, fenomen care pentru
reprezentanţii acelei societăţi are o relevanţă culturală specifică47. În mod evident, relevanţa şi
compatibilitatea fenomenelor depind de aprecierea celui care compară şi de orizontul lui de
aşteptare, diferenţierile putând apărea atât în plan cognitiv, cât şi în plan emoţional, ori în
amândouă. Observăm însă că statutul de „culturem” nu este valabil pentru întreaga societate.
Existenţa unor particularităţi nu este suficientă pentru a asigura relevanţa culturală. Dacă cei doi
traductologi înţeleg prin fenomen dintr-o societate orice act de cultură specific acesteia, atunci
împărtăşim punctul lor de vedere. Exemplul următor credem că va fi elocvent: un robot
industrial are într-adevăr o relevanţă tehnologică, dar Ileana Cosânzeana/La Belle aux cheveux
d’or prezintă o evidentă relevanţă culturală. Frecvenţa cu care apar aceste caracteristici într-o
cultură nu este un criteriu justificativ. Cercetătorii germani, ajungând la aceeaşi concluzie, fac
următoarea afirmaţie: se întâlnesc mai des maşini în Europa occidentală şi mai des furculiţe în
Europa centrală, dar în cazul opoziţiei furculiţe/beţigaşe avem într-adevăr de-a face cu o parti-
cularitate culturală48.

Analiza lor continuă cu criteriul calităţii, de asemenea, irelevant pentru stabilirea statutului de
culturem (exemplul oferit: platină versus oţel) şi aprecierea din punct de vedere idiocultural49,
pentru ca, în final, să se reducă la o analiză semică: maşină, mijloc de transport, versus bicicletă
versus autobuz. Maşina poate dobândi statut de culturem din punctul de vedere al celui care
face comparaţia. Relevanţa nu este un fenomen real, ci unul mental, cognitiv şi emoţional, ea
depinde de aprecierea făcută de cineva. Pentru traducător este important, continuă Vermeer şi
Witte, să identifice cu precizie acele elemente, fenomene, potenţiale cultureme, conştientizând
că ceea ce este semnificativ pentru o persoană aparţinând unei anumite culturi poate fi lipsit de

46
Ibid.
47
Ibid.
48
Id., p. 138.
49
Prin perspectivă idioculturală, cercetătorii germani înţeleg compararea unui fenomen care există într-o cultură de
către un membru al acestei culturi: sunt comportamente şi evaluări specifice altor membri ai aceleiaşi culturi, dar din
punct de vedere idiocultural statutul de culturem este acordat diferit.
Georgiana Lungu-Badea 75
relevanţă pentru altcineva, provenind dintr-o altă cultură. Unele cultureme pot dispărea prin
traducere, alte fenomene pot deveni cultureme50: traducătorul modifică deci statutul cultu-
remului, recreează culturemul, adică îl elimină complet. Credem că statutul de „culturem”
există în intenţia autorului, iar traducătorul trebuie să-l identifice şi să încerce să-l redea tocmai
pentru a reface atmosfera spirituală, intelectuală, culturală şi socială specifică creaţiei. În alte
condiţii, orice traducere din altă epocă decât cea contemporană s-ar putea reduce la un rezumat
banal în care ar exista un mesaj succint, dar care nu ar reprezenta nici autorul, nici intenţia
autorului, nici intenţia operei.

II.1.3 Sociologia românească

Includem aici accepţiunea dată conceptului de „culturem” în sociologia românească, pentru a

sublinia cvasisimultaneitatea folosirii termenului de către cercetătorii români şi occidentali.
Culturem sau culturemă51? Prin „culturemă”, Benkö şi Evseev52 desemnează „unitatea infor-
maţiei culturale”53. În accepţia acestor cercetători, termenul se referă la „rezultatul provocat de
un act cultural din momentul impactului cu un receptor (cu implicaţii numeroase, mai ales în
perioada următoare numită postinformaţie. „Culturema” are însă şi o perioadă pregătitoare,
preinformaţia, şi până la dispariţia sau înmagazinarea în memorie, cu o posibilă utilizare
ulterioară”)54. Din perspectiva teoriilor traducerii şi interpretării, această definiţie se potriveşte
cu definiţiile date bagajului cognitiv şi a complementelor cognitive55. Definiţia operantă, în opinia
lui O. Benkö, este următoarea: „culturema se conturează ca rezultat al impactului dintre individ
şi mesajul transmis de autor prin intermediul textului tipărit. În cazul subiectului-receptor,
prezenţa „culturemei” se poate sesiza prin idei, sens, atmosferă, prin grupe de cuvinte,
construcţii logice, descrieri de sentimente, situaţii etc.”56. Două suite de note diferite, cu
particularităţi inconfundabile intră, aşadar, în definiţia culturemului. Astfel, sociologul român
distinge nota care semnalează „existenţa diferitelor valori estetice şi artistice” pe de-o parte,
măsurabile doar ca sens, idee, atmosferă etc. şi, pe de altă parte, note „care permit o cuanti-
ficare, prin prezenţa unor cuvinte izolate, grupe de cuvinte, expresii, construcţii logice, descrieri
de personaje, semnalări de situaţii, sentimente”57. Cercetătorul consideră că cele două tipuri de
note permit identificarea celor două tipuri de laturi, opuse şi complementare totodată, ale
culturemului.

În sociologie, depistarea valorii culturemului se face pornind de la „caracteristicile şi particula-

rităţile celor două laturi ale rezultatului provocat de impactul cultural”58. Pentru a identifica
prima latură a noţiunii în discuţie, cercetătorul porneşte de la „reconstituirea mesajului transmis

50
H. Vermeer, H. Witte, op. cit., nota 9, pp. 140-141.
51
Folosim termenul de „culturemă” doar în citatele din autorii care îl propun. În observaţiile noastre va fi prezent
termenul care ni se pare firesc să fie consacrat „culturem”, format aşa cum am arătat mai sus după modelul celorlalte
unităţi operaţionale în lingvistică, toate de genul neutru.
52
O. Benkö, op. cit., nota 7, pp. 5-14; Id., « Culturema. Punct final? », în Elemente de teoria şi practica informaţiei şi
comunicării, Timişoara, Tipografia Universităţii din Timişoara, 1989, pp. 184-196 şi I. Evseev, op. cit., nota 7, pp.
15-32 analizează pe larg acest concept necesar analizei sociologice pe care o întreprind.
53
I. Evseev, op. cit., nota 7, p. 16.
54
O. Benkö, op. cit., nota 7, p. 5.
55
Jean Delisle, op. cit., nota 20, p. 28.
56
O. Benkö, op. cit., nota 7, p. 5.
57
Ibid.
58
Ibid.
76 COMPARAŢIA ÎN ŞTIINŢELE SOCIALE. MIZELE INTERDISCIPLINARITĂŢII

de către autor şi receptat de subiect” şi menţionează următorii factori care condiţionează

receptarea: nivelul, forma şi conţinutul mesajului, dar şi gradul de pregătire, înţelegere,
capacitate intelectuală, situaţia în care se produce receptarea, calitatea textului tipărit, momentul
şi calitatea recepţiei, şi are în vedere atmosfera producerii şi receptării, impresia artistică şi
estetică”. Este important să subliniem că aceşti factori intervin şi în cazul recunoaşterii unui
culturem de către traducător, iar identificarea este la rândul ei dependentă şi de ceilalţi factori
contextuali care particularizează emiterea/producerea mesajului, respectiv receptarea/citirea
acestuia. Deteriorarea acestor factori poate împiedica reconstituirea şi, deci, recunoaşterea
mesajului. Pe de altă parte, dispoziţia spre receptare a unui fapt cultural este dependentă de
orizontul cultural al destinatarului. O. Benkö recunoaşte temeritatea încercării de a determina
forma, sensul şi valoarea culturemului59; iar Ivan Evseev apreciază că „unitatea informaţiei
culturale” „trebuie să aibă caracteristicile unui semn universal, detectabil în orice tip de mesaj
cultural”, oricare ar fi natura limbajului (orală, gestuală, plastică, muzicală)60. De aceea, ea este
necesară în sociologia culturii pentru studierea „integrării şi optimizării elementelor culturale în
cadrul educaţiei permanente”61.

Cei doi cercetători au recurs la unitatea informaţiei culturale pentru a stabili nivelul de lectură
concretizat de cititor, de fapt, nivelul de înţelegere a intenţiei autorului62. Deoarece, „dacă
dorim să delimităm nucleul semnelor, mai bine-zis al invariantelor unor semne culturale în
interiorul unei civilizaţii (putem pentru acest scop să ne folosim şi de termenul de „culturemă”),
de fiecare dată vom fi obligaţi să începem inventarul nostru pornind de la arhetipuri. Acestea au
reprezentat lumea omului culturilor tradiţionale, reflectată în mitologie, folclor, credinţe şi
obiceiuri, şi continuă să organizeze universul nostru”63.
Factorul intertextualităţii deţine un rol esenţial în însuşirea oricărui sistem de semne, în apro-
fundarea unui limbaj prin alt tip de limbaj, deoarece „toate codurile culturale se referă la aceeaşi
realitate, chiar dacă folosesc mijloace diferite de redare şi vizează fiecare obiectele realităţii sub
un anumit unghi de vedere”64.

II.2 Definiţii relaţionale

„Culturemul” este un concept care subsumează termeni precum neologism, împrumut, traductem.
Aceştia, pe lângă faptul că reprezintă mijloace de îmbogăţire a limbii sau de personalizare a
stilului unui autor, sunt, din perspectiva procesului de traducere, şi procedee de traducere,
modalităţi de efectuare a transferului lingvistic. În această calitate, termenul pe care îl studiem

59
Id., op. cit., nota 52, p. 194.
60
I. Evseev, op. cit., nota 7, p. 16.
61
Ibid.
62
Această determinare a nivelului de lectură se face cu ajutorul întrebărilor în anchete conduse şi realizate de
profesorii mai-sus numiţi şi de către studenţii care lucrează sub îndrumarea lor directă. Obiectivul acestor sondaje era
elaborarea unei „concepţii generale asupra educaţiei permanente şi optimizarea unor elemente culturale în educaţie”
pornind de la teoria semiotică : Umberto Eco, Tratat de semiotică generală, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1982, p. 44.
63
Exemplele pe care le-am ales, Ileana Cosânzeana, Făt-frumos etc., sunt grăitoare în acest sens.
64
I. Evseev, op. cit., nota 7, p. 23 îşi argumentează afirmaţia prin următorul exemplu: subiectul-receptor care şi-a
apropriat toate sensurile metaforice şi simbolice ale cuvântului pasăre din limba maternă va înţelege cu uşurinţă
sensul Păsării măiastre din basmele populare, dar şi al Măiastrei lui Brâncuşi, al Păsării de foc a lui I. Stravinski. Pe
lângă intertextualitatea formelor expresiei umane, există şi o intertextualitate, inter-referenţialitate în interiorul
aceluiaşi tip de limbaj, aceluiaşi tip de artă.
Georgiana Lungu-Badea 77
nu se situează la acelaşi nivel cu neologismul sau cultismul care reprezintă elemente concrete
ale unui stil de scriitură ori manifestări ale snobismului literar65.

Spre deosebire de conotaţii, care actualizează un sens, altul decât cel lexical, dar într-un context
lingvistic determinat, culturemele contextualizate sau decontextualizate pot avea, uneori, aceeaşi
semnificaţie. O reprezentare comună mai multor vorbitori este exploatată în circumstanţe
diferite şi variabile: pe de-o parte, situaţia-sursă care o creează, în acelaşi univers lingvistic şi
cultural, şi o altă situaţie-sursă care o exploatează şi, pe de altă parte, o situaţie-ţintă care o
traduce. Ele se deosebesc de citate, introduse în discurs şi marcate grafic prin folosirea ghili-
melelor, pot fi individuale, deci evocatoare de fapte literare sau de cultură (pot aparţine
autorului, traducătorului sau cititorilor etc.) sau colective, aşadar cunoscute/presupuse ca fiind
cunoscute interlocutorului ori aparţinând patrimoniului cultural comun (în acest caz
asemănându-se cu metafora).

Putem vorbi, de asemenea, despre cultureme fixe care apar în lexic şi în mesaj. Culturemele
fixe din lexic (de exemplu poujadisme, toillette etc.)66 fac aluzie la o situaţie deja cunoscută.
Asemenea clişeelor sunt uşor de decodificat de beneficiarii mesajului care au un bagaj cognitiv
similar cu al emiţătorului67. Cele care apar în mesaj sunt însă creaţii individuale ale emiţătorului
ori ale autorului, rezultate ale unui fapt istoric cunoscut şi aparţin patrimoniului cultural al unei
naţiuni/individ. Culturemele fixe în mesaj se situează la graniţa dintre citat şi aluzie, fiind dificil
de recunoscut în corpul textului (de exemplu: Embrassons-nous, Folleville68, butoiul lui
Diogene – deşi se consideră că Diogene nu putea fi reprezentat decât într-o amforă, întrucât
butoiul este o invenţie târzie, atribuită celţilor sau galilor, deci aici ar fi o doar o naturalizare
traductivă). În situaţiile în care culturemele provin din „expresii-palimpsest”, pentru înţelegerea
sensului lor, se impune refacerea enunţului de origine şi a contextului originar, lingvistic şi
extralingvistic (de exemplu: Embrassons-nous, X, X aflându-se într-o situaţie identică celei a lui
Folleville). Această reconstituire deţine cheia de lectură şi de înţelegere a mesajului. Spre
deosebire de citate şi aluzii care sunt semnalate prin ghilimele, liniuţe, referinţe la autor, operă
etc., culturemele nu au decât mărci semantice care le detaşează de fondul structural al
mesajului. Cultureme sunt toate actele de cultură precum cărţile, articolele, conferinţele sau
orice altă formă de comunicare culturală recunoscută astfel69.

65
Cultism este folosit în limba română cu sensul de exprimare preţioasă, identificându-se cu ceea ce noi numim
snobismul literar (a se vedea, spre exemplu, Alexandru Niculescu, Individualitatea limbii române între limbile
romanice. I. Contribuţii gramaticale, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1965; II. Contribuţii socio-culturale. Bucureşti,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1978; Mioara Avram, Anglicismele în limba română actuală, Bucureşti, Editura
Academiei, 1997). El se detaşează net de ceea ce se înţelege prin cultism sau culteranism în literatura spaniolă. Dar în
limba spaniolă are o varietate de accepţiuni: 1) curent sau stil literar în lirica barocă, promovat de Gongora şi opus
conceptismului lui Quevedo; 2) cuvinte împrumutate din latină după formarea limbii, împrumuturi savante, opuse
celor moştenite din latină, care au suportat modificările evoluţiei limbii. V. dublete etimologice; 3) hipercorectitudine.
66
A se vedea şi Georgiana Lungu-Badea, Teoria culturemelor, teoria traducerii, Timişoara, Editura Universităţii de
Vest, 2004.
67
J.-P. Vinay, J. Darbelnet, op.cit., nota 17, p. 243.
68
A se vedea şi Georgiana Lungu-Badea, Traduire les « effets d'évocation » des culturèmes : une aporie ?, în Des
mots aux actes. « Jean-René Ladmiral : une oeuvre en mouvement », Florence Ribstein, Gius Gargiulo (coord.), n°
3/2012, pp. 298-308.
69
L. Francoeur, M. Francoeur, op. cit., nota 21.
78 COMPARAŢIA ÎN ŞTIINŢELE SOCIALE. MIZELE INTERDISCIPLINARITĂŢII

II.2.1 Accepţiile şi utilizările recente ale culturemului

Accepţiile şi utilizările recente ale culturemului sunt, de fapt, reluări ale opiniilor unora dintre
autorii menţionaţi anterior, alteori doar a unui singur punct de vedere. Întrucât nu urmărim să
facem critica metagenezei culturemului, înainte de a trece în revistă accepţiile „culturemului” în
traducere şi în traductologia de dată recentă, mai notăm câteva puncte de vedere. Astfel, în
accepţia lui Vind Pedersens, fenomenele specifice unei culturi X sunt înţelese ca fundamentale
de reprezentaţii aceste culturi – mai ales când sunt observate în raport cu fenomene echivalente
dintr-o cultură Y – şi sunt sesizate ca fiind exclusiv caracteristice culturii X. Aşadar, trăsăturile
culturale specifice se manifestă astfel încât un fenomen existent într-o cultură beneficiază de
forme specifice, cu funcţii specifice; astfel că, dacă fenomenul poate fi observat totuşi în altă
cultură, nu înseamnă că, în mod automat, fenomenul conduce către actualizarea aceleiaşi
semnificaţii ca în cultura în discuţie70. Această accepţie aminteşte de aceea a lui Vermeer şi
Witte, reluată şi de Valdés Rodríguez: „[n]oţiunea cu caracter cultural specifică unei culturi şi
care are nevoie de o adaptare este cunoscută sub numele de « culturem »: (Vermeer, în Nord
1997, 34). Culturemul este un fenomen social al culturii X....”71.

În semiotica rusă a culturii, precizează L. Francoeur şi M. Francoeur, orice bază de semnificaţie

într-o cultură dată este considerată culturem. În această accepţie, aşadar, o piesă de teatru sau un
film reprezintă un „text” în cultură, chiar dacă aceste creaţii nu sunt reprezentate, nici prezentate
ca texte scrise. Astfel, pentru a evita confuzia cu accepţia curentă a termenului text, Francoeur
şi Francoeur declară că preferă, „expresia megasemn dramatic sau filmic sau, mai general,
termenul de culturem, pentru a desemna o unitate minimală de cultură”72.

Culturemul este o unitate de lucru şi în analizele literare. Definiţia contextuală sprijină această
afirmaţie. În « Le Chat de maraude »: une ethnocritique des Misérables de Victor Hugo,
Guillaume Drouet distinge „folcloremul” de „culturem”, în analiza făcută obiectelor a căror
prezenţă recurentă în roman le transformă în mărci identitare şi martori ai evoluţiei celor care le
posedă, devenind deci emblematice şi dobândind dimensiuni funcţionale, mitice şi estetice
pentru posesorul acestora73.
70
„[…] der eksisterer i kultur X og opfattes som fundamental af medlemmerne af denne kultur, og som – når den
sammenholdes med et ækvivalerende fænomen i kultur Y – er specifik for kultur X. Det kulturspecifikke træk
manifesterer sig således, at der er tale om et fænomen, der eksisterer i en særlig form eller med en særlig funktion i
kun den ene af de to sammenholdte kulturer, hvilket dog ikke automatisk indebærer, at fænomenet kun eksisterer i den
pågældende kultur. Selv samme fænomen vil evt. kunne iagttages i andre kulturer, udover de to, som sammenlignes”,
Vind Pedersen, Kulturemer og oversættelse: et kontrastivt oversættelsesstudie af kulturemer ekspliciteret som
institutioner i et italiensk-dansk perspektiv, Handelshøjskolen i København, 2003, p. 26.
71
Cristina M. Valdés Rodríguez, La traducción publicitaria: comunicación y cultura, Valencia, Universida de
Valencia, 2004, p. 175 [„A la noción de característica cultural que es específica para una cultura y que requiere una
adaptación se la conoce como « cultureme »: Un culturema es un fenómeno social de la cultura X…”].
72
Pentru a desemna o unitate minimă de cultură şi, totodată, pentru a a evita orice confuzie cu accepţia curentă pe
care o are cuvântul text, preferăm expresia megasemn dramatic sau filmic sau, mai general, culturem [„Pour éviter
toute confusion avec l'acception courante du mot texte, nous préférons l'expression mégasigne dramatique ou
filmique ou de façon plus générale, culturème, pour désigner une unité minimale de la culture.”]: L. Francoeur, M.
Francoeur, op. cit., nota 21.
73
„Dans un second temps, l'étude de ce folklorème qu'est le tso-maraude apporte un éclairage particulier sur le
culturème qu'est le bâton de Jean Valjean. Cet objet, que le personnage possède pendant toute une partie du roman,
qui suit son parcours et son évolution, apparaît comme un objet-monde qui donne à lire de manière synoptique, les
dimensions à la fois fonctionnelle, mythique et esthétique de l'histoire du héros. Bien plus qu'un simple outil, le bâton,
selon la perspective ethnocritique, est un répertoire de motifs, un emblème du personnage, un marqueur statutaire,
Georgiana Lungu-Badea 79
În practica traducerii, observăm că, în sens larg, culturemul este utilizat pentru a desemna o
unitate purtătoare de informaţie culturală. O primă reacţie a traducătorului în faţa unui culturem
priveşte statutul lui tangibil sau intangibil, consacrat, înregistrat. În funcţie de statut, traducă-
torul va încerca adaptarea, naturalizarea (abordare *ţintistă) sau să îl redea prin report (abordare
literalistă, *sursistă)74.
Informaţia culturală diferită de informaţia minimă vehiculată de alte unităţi de lucru ca
fonemele, morfemele, lexemele, stilemele etc., deşi chiar şi dintre acestea unele pot fi marcate
cultural. Culturemul este reprezentat în plan fizic şi formal de lexii simple şi compuse, de
expresii lexicalizate, aluzive, de tip palimpsest (Zoe, fii bărbată! faţă de Elena, fii bărbată! este
un exemplu clar pentru un locutor român, traductibilitatea lingvistică nu este angajată, însă
semnificaţia enunţului este greu restituibilă doar printr-o traducere interlinguală strictă, insufi-
cientă pentru a reda plaja culturală a semnificaţiei vehiculate, relaţiile intertextuale etc.).

II.2.2 Sens, semnificaţie, semnificanţă75

Culturemul nu este un procedeu lexical, nici terminologic; el reprezintă o caracteristică

monoculturală activată în actul de comunicare intralinguală (în ceea ce vom numi limba-sursă,
LS) şi potenţial activă, restituibilă lingvistic, nu şi cultural în actul traductiv (de transfer
interlingual spre limba-ţintă, LŢ). Traducătorul poate realiza o aproximare a valorilor culturale
şi stilistice ale textului-sursă (TS), aproximare echivalentă cu o compensare a nivelurilor de
aprehensiune („compensation des niveaux d’appréhensibilité”)76. Culturemul este o caracte-
ristică a unui culturi date (cultură-sursă) care nu este reperabilă nici în mod necesar, nici
automat într-o altă cultură (-ţintă).

Dificultatea de a traduce un culturem este legată de intraductibilitatea semnificanţei, nu de

traducerea semnificaţiei lingvistice a unităţilor lexicale. Ceea ce acţionează în traducerea
culturemelor nu este nici intraductibilitatea lingvistică, nici cea culturală, ci greutatea de găsi o
unitate de traducere echivalentă ca efect, fără digresiune explicitantă de la contextul cultural al
LS. Unităţile lexicale care alcătuiesc culturemele pot fi traduse cu uşurinţă. Astfel, dacă
substituim culturemul fr. Harpagon – atunci când este însoţit de un modalizator – cu Euclion al
lui Plaut sau cârpaciul lui La Fontaine, cu Hagi Tudose al lui Delavrancea ori cu personajul
italian Pantaleone, reducem intenţia enunţiativă la semul lor comun: avariţia, deşi fiecare dintre
aceşti avari prezintă trăsături care îl fac unic prin modul de a trăi şi muri, de a-i influenţa şi
impresiona pe ceilalţi şi, astfel, de a rămâne în memoria colectivă. Cu toate acestea, traducerea
intenţiei culturii-sursă rezistă la traducere (Embrassons-nous, Folleville!, Să ne îmbrăţişăm,
Folleville!, dar ce distanţă până la un sens posibil restituibil prin „vrei, nu vrei, bea, Grigore,
agheasmă !”, „de voie, de nevoie”, „volens nolens”, ori William Shakespeare versus William
J'expire77). În toate limbile există cuvinte pentru a desemna beţigaşele chinezeşti sau furculiţele,
însă doar contextul extralingvistic le conferă acestora valoare de fapte culturale.

un médiateur des relations du personnage avec son environnement témoignant d'un certain éthos”: Guillaume
Drouet, « Le Chat de maraude »: une ethnocritique des Misérables de Victor Hugo, în Ethnocritique. Présentation de
thèses en cours sous la direction de J. M. Privat. A se vedea http://www.ethnocritique.com/page_3.html [accesat în
data de 15 aprilie 2014].
74
Jean-René Ladmiral, Traduire: théorèmes pour la traduction, Paris, Payot, 1979.
75
Prin semnificanţă, înţelegem calitatea, semnificaţia actualizată de un eveniment, de un fenomen sau de o realitate
extralingvistică, semnificaţie care rezultă din relaţiile spaţio-temporale pe care acest gen de semnificant le stabileşte
cu alte evenimente, dar şi de relaţiile sale intra- şi intertextuale.
76
A. Moles, op. cit., nota 1, p. 142 [traducerea îmi aparţine].
77
William Shakespeare, Tout est bien qui finit bien, trad. de Jean-Michel Déprats, Jean-Pierre Vincent, Paris, édition
de Gisèle Venet, Gallimard, 1996 [1623].
80 COMPARAŢIA ÎN ŞTIINŢELE SOCIALE. MIZELE INTERDISCIPLINARITĂŢII

III. Trăsăturile culturemului

Pornind de la corespondenţa care se stabileşte între cultureme, ca unităţi culturale sau unităţi de
gândire, şi faptele de expresie traductivă (sau de reformulare interlinguală), am identificat trei
trăsături specifice: monoculturalitatea, relativitatea, autonomia „existenţială” a culturemului
faţă de traducere78.

III.1 Monoculturalitatea culturemului

Culturemul este monocultural. Aparţine unei culturi unice. Doar în această cultură este capabil să
producă un anumit efect, în funcţie de semnificanţă, de anturajul cultural. Acest efect unic este
extrem de rar observabil în altă cultură şi, atunci când este, numărul beneficiarilor care acuză
aprehensiunea este limitat şi explicabil printr-o cunoaştere a culturii-sursă egală cu aceea pe care o
are emiţătorul enunţului bazat pe cultureme. De cele mai multe ori însă, chiar dacă este observat,
gradul de intensitate a culturemului tradus nu este şi nici nu poate fi identic cu gradul de
intensitate pe care îl are în LS; este la fel de puţin probabil ca un culturem să producă un efect
egal, similar asupra tuturor vorbitorilor unei limbi, de unde şi relativitatea statutului său.

III.2 Relativitatea culturemului

Caracterul relativ al culturemului este determinat atât de subiectivitatea emiţătorului şi, în mod
inevitabil, de subiectivitatea receptorului, cât şi de reperarea individuală a unităţilor de gândire
şi de sens, de bagajul cognitiv şi de orizontul de aşteptare propriu fiecărui participant la comunicare.

III.3 Autonomia traductivă a culturemului

Culturemul nu este dependent de procesul de traducere, el se manifestă în afara actului de

traducere. Cel mai adesea traducerea culturemului antrenează ştergerea, eradicarea semni-
ficanţei sale şi, prin urmare, devine insesizabilă încărcătura lui culturală în textul-ţintă. Rămâne
perceptibil doar ca unitate de traducere, cu trăsături specifice precum: bisimetria, bitextualitatea,
variabilitatea, extraneitatea etc.

Determinat de contextul global, de intenţia culturii-sursă, de intenţia psihologică a autorului şi

intenţia semantică a textului-sursă, culturemeul poate fi restituit prin lexii simple sau compuse,
prin sintagme ori unităţi frazeologie, prin expresii idiomatice sau aluzii culturale, prin minitexte
sau printr-o unitate de traducere de gradul zero (culturem absent, nontraducere). Culturemul
derivat dintr-o expresie se înscrie într-un proces individual, nu într-unul colectiv, ceea ce
explică marea lui variabilitate.

Rezistenţa la traducere, importarea culturemului în LŢ şi prezervarea caracterului lui extraneu

nu cauţionează prezervarea efectului de evocare a culturemelor, nici restituirea atmosferei
culturale din LS. Din punct de vedere semiotic, semnificanţa desemnează aspectul care permite
semnului să facă parte din discurs şi să se combine cu alte semne; este o activitate de

78
G. Lungu-Badea, op. cit., Teoria culturemelor..., nota 12, pp. 24-70; Id., op. cit., nota 18, pp. 15-78.
Georgiana Lungu-Badea 81
diferenţiere, de stratificare şi de confruntare practicată de subiectul-vorbitor în interiorul limbii,
într-o înlănţuire semnificantă, gramatical structurată. Aparţinând enunţării, semnificanţa con-
tribuie la producerea sensului şi opune limba atât vorbirii, cât şi sistemului conceptual şi logic
al semnificantului, întrucât raportul care există între semn (semnificant şi semnificat) şi reali-
tatea extralingvistică este necesar, dar nemotivat (de ex. projet ubuesque, proiect ubuesc).

IV. Clasificarea culturemelor

În încercarea noastră de a clasifica culturemele, după criteriul formal şi după criteriul

funcţional, folosim alternativ limbile franceză şi română ca limbi-sursă. Comportamentul cultu-
remelor, atunci când sunt identificabile cu expresiile palimpsest, faţă de expresia autentică din
care se nasc, este similar cu acela al îmbinărilor libere faţă de sintagmele lexicale. Spre deose-
bire de îmbinările libere de cuvinte, cele frazeologice sunt consacrate de uz, frecvente şi
percepute ca unităţi distincte, tocmai graţie sudurii relative dintre elementele componente.

Exemplu:

Sintagme Colocaţii
(asocieri libere, ocazionale) (unele fixe)

apă caldă (fr. eau chaude) apă tare (fr. eau dure), apă
apă fiartă (fr. eau brûlante) minerală (fr. eau
apă rece (fr. eau froide) minérale), apă oxigenată
(fr. eau oxygénée), apă de
toaletă (fr. eau de toilette),
apă de colonie (fr. eau de
Cologne)

Culturem (enunţ aluziv, expresie palimpsest) Expresie originală

l’enfant a ses raisons (que les parents ne connaissent pas) le cœur a ses raisons que
la raison ne connaît pas
La vache qui lit (îndemn la lectură) La vache qui rit (marcă de
un titre nommé désir79 produs lactat)
Un tramway nommé désir

Expresia pascaliană este deja intrată în limbajul curent al multor vorbitori culţi. Cunoaşterea
acesteia le permite receptorilor să recunoască structura calchiată în primul enunţ şi, prin urmare,
să perceapă mesajul ca atare, chiar dacă de cele mai multe ori paranteza se subînţelege. În
situaţii similare este importantă refacerea structurii iniţiale a expresiei pentru a putea sesiza
exact sensul, altfel, acesta poate rămâne încifrat sau este decodat eronat ori numai parţial.
Permutările sau redistribuirile frazeologice permit „subtilizarea” exprimării prin exploatarea

79
Exemplu din Philippe Forget, Il faut bien traduire. Marches et démarches de la traduction. Traduire/Übersetzen,
Paris, Masson, 1994, p. 188.
82 COMPARAŢIA ÎN ŞTIINŢELE SOCIALE. MIZELE INTERDISCIPLINARITĂŢII

unor structuri consacrate în care sunt turnate alte elemente lexicale. Noile expresii astfel create
riscă să nu fie receptate ca atare, tocmai datorită acestei încastrări în forme mai puţin accesibile
prin referinţele culturale pe care le presupun. Dacă palimpsestul nu este sesizat, atunci nu poate
fi integrat în contextele extralingvistic şi lingvistic inerente receptării adecvate a informaţiei.
Intenţia autorului se va afla în situaţia de a fi trădată prin transfer interlingvistic. Identificarea
acestui tip de culturem este mai greoaie decât a celorlalte, deoarece şi tipologia dificultăţilor de
înţelegere se amplifică, nemailimitându-se doar la nivel lexical, morfologic sau
sintactico-morfologic.

Dacă se admite că forma înseamnă şi structură, atunci criteriul formal funcţionează şi în

statuarea distincţiei substantiv (adjectiv, numeral, prepoziţie, pronume relativ) simplu/compus.
Criteriul semantic, prea slab pentru a funcţiona singur, este frecvent asociat cu alte criterii.
Părţile de vorbire sunt definite şi prin disponibilitatea lor faţă de categoriile gramaticale.

IV.1 Din punct de vedere formal

Astfel, din punct de vedere formal, distingem:

1.1. cultureme simple, reprezentate de lexii simple (nume comune sau nume proprii) sau lexii
compuse (de exemplu: bonjurişti, colivă, Fătălăul, Feuillants80, optimisme, Polichinelle,
Procust, Fréron etc.);
1.2. cultureme compuse, reprezentate de sintagme şi unităţi frazeologice constituite ca unităţi de
sens (de exemplu: raison suffisante, Embrassons-nous, Folleville, Drink positive!81). În cultu-
remele reprezentate prin expresii sau unităţi frazeologice, cuvintele îşi pierd individualitatea
semantică; semnificaţia este dată de microtext care funcţionează într-un cotext şi conţine adesea
o referinţă intertextuală.

IV.2 După criteriul funcţional-temporal

După criteriul funcţional-temporal, remarcăm:

2.1. cultureme istorice, evocatoare în diacronie, actualizând relaţia dintre emiţător şi epoca sa.
De exemplu: bonjurişti, burtă verde, toillette, Mademoiselle, Marianne, honnête homme, limbă,
ocolniţă etc.;
2.2. cultureme actuale (de exemplu: légionnelle, pouajadisme, 11 septembrie).
Clasificarea culturemelor nu este un scop al studierii acestora, ci o modalitate de a le prezenta
organizat şi de a facilita înţelegerea fenomenului. Pentru că sunt structuri foarte variate, am
căutat să organizăm culturemele atât după indici formali, cât şi după indici semantico-
funcţionali, întrucât studiul formei interne se poate dovedi irelevant nu numai pentru un
vorbitor, ci şi pentru unul nativ.

80
Feuillants (din Voltaire, Dialogul între un brahman şi un iezuit despre necesitatea şi înlănţuirea lucrurilor, în
Voltaire, Dialoguri şi anecdote filosofice, Chişinău, Editura Hyperion, 1993)/ Foaianţii: 1. călugări cistercieni;
2. politicieni. Aluzia la călugării cistercieni şi nu la membrii clubului Feuillants creat după dezbinarea clubului
iacobinilor, în 1791, este evocatoare în limba franceză, dar fără să aibă ecou în limba română, deşi traducerea este
admirabilă prin crearea şi adaptarea fonetică a cuvântului: Georgiana Lungu-Badea, op. cit., nota 12, p. 381.
81
Publicitatea la băutura răcoritoare Lipton, Lipton ice tea, drink positive!, după Think positive!
Georgiana Lungu-Badea 83
IV.3 Alte tipologii

Menţionăm, în continuare, alte tipologii ale culturemelor. Poyatos stabileşte următoarea

tipologie82:
3.1. cultureme de bază (a. cultură urbană, exterior-interior; b. cultură rurală, exterior-interior);
3.2. cultureme primare (în care culturemele de bază sunt divizate fiecare după ambiental şi
comportamental);
3.3. cultureme secundare (în care sunt incluse subdiviziuni ale culturemelor primare după
domenii şi registre: de viaţă, şcoală, religie etc.; cele din cultura rurală sunt toate supuse unei
analize sincronice progresive);
3.4. cultureme terţiare (în care fiecare dintre culturemele senzoriale şi inteligibile pot fi exami-
nate independent, putând alcătui sisteme culturale şi supraculturi, fiind împărţite pe sunete,
mirosuri, gesturi, secvenţe temporale etc.);
3.5. culturemele derivate din cultureme terţiare cunosc la rândul lor o nouă subordonare, în
fiecare categorie; astfel numitele cultureme derivate permit subdivizarea culturemelor terţiare
în: urbane-interioare-ambientale-vizuale83.

Nord identifică trei tipuri de cultureme: culture-specific phenomena, cultural features şi

culture-specific concepts84.

În Tekstning af kulturemer i franske film, 2008, Henriksen şi Jensen stabilesc şase tipuri de
cultureme85. Corpusul reprezentat de 20 de filme a permis autoarelor să identifice 344 de
cultureme din care au analizat 66, pe baza factorilor caracteristici subtitrării. Cele 6 tipuri de
cultureme sunt şase tipuri de entităţi: geografice, de societate, culturale, metonimii (Bordeaux,
pentru vin, Palais de l’Elysée, pentru preşedinţia franceză, 11 septembrie, pentru atac terorist
etc.), expresii idiomatice (fr. bon vent, dk. god vind, rom. vânt la pupă!) şi proverbe (l’habit ne
fait pas le moine, man skal ikke skue hunden på hårene)86. Pentru subtitrarea culturemelor,
autoarele recomandă 8 din 9 modalităţi de traducere87: împrumutul, calcul, adaptarea fonetică şi
ortografică, generalizarea, explicitarea, parafraza şi omisiunea.

82
F. Poyatos, op. cit., nota 3. Id., op. cit., Comunicación..., nota 3, p. 41.
83
Ibid. [„(l)as llamadas Fases Derivadas son las que nos permiten subdividir un culturema terciario, como
'Urbana-interior-ambiental-visual: la casa', en culturemas menores y concentrarnos ahora en cada manifestación de
esa modalidad”].
84
Ch. Nord, op.cit., nota 32, p. 34.
85
Maria Henriksen, Therese Jensen, Tekstning af kulturemer i franske film, teză coordonată de Lilian Stage,
Copenhagen Business School, octombrie 2008, p. 123, disponibil la:
http://studenttheses.cbs.dk/bitstream/handle/10417/282/maria_eide_jensen_og_therese_henriksen.pdf?sequence
[accesat în data de 15 aprilie 2015].
86
Id., pp. 21-23. Credem că, spre deosebire de proverb care este fix din punct de vedere semantic, culturemul este fix
în mesaj şi poate să se asemene, fără să se confunde cu proverbul. Culturemul poate deriva palimpsestic dintr-un
proverb, situaţie în care aprehensiunea este posibilă doar dacă este cunoscut sensul proverbului (=o echivalenţa
funcţională, înregistrată în dicţionarele paremiologice).
87
Sunt enumerate, aici, procedee de traducere (şi de îmbogăţire a limbii) propriu-zise şi greşeli de traducere, care
doar operate deliberat pot deveni parte din strategie.
84 COMPARAŢIA ÎN ŞTIINŢELE SOCIALE. MIZELE INTERDISCIPLINARITĂŢII

V. Concluzii

Am văzut că mulţi factori intră în joc atunci când definim conceptul de „culturem” şi stabilim
dimensiunile acestuia. O multitudine de factori conlucrează şi în cazul transferului de sens de la
o cultură la alta, de la un individ dintr-o cultură la un individ din altă cultură, de la un autor la
un traducător ş.a.m.d.

Prezentarea problematicii culturemelor, strategia abordată în definirea şi formarea termenului,

în stabilirea ariei semantice a acestuia, dar mai ales analizarea accepţiunilor conceptului în
traductologie şi în teoria transferului cultural, dar şi în sociologie, analize literare, constituie
argumente pentru asimilarea conceptului în domeniile care îşi întemeiază reflecţia pe cultură,
produsele şi creaţiile acesteia, dar mai ales pe schimbul cultural între indivizi. Concept itinerant,
culturemul se dovedeşte operaţional în mai multe domenii. Deoarece culturemul se înscrie
într-un proces individual şi nu într-unul colectiv, limitele lui sunt destul de elastice şi de
variabile, de aici şi necesitatea de a-l studia şi cunoaşte în scopul ameliorării înţelegerii,
transferului de informaţii şi asimilării de cunoştinţe.

Anexă
Tabel sinoptic: Seme comune şi specifice culturemului şi altor unităţi de lucru din ştiinţele
limbajului

Concepte Unitate Unitate Decom- Lexie Lexie Sintag- Purtător Sens Sens
ling- de lucru pozabil simplă com- mă, de infor- lexical con-
vistică pusă expresie maţie textual
frazeo- culturală
logică
Aluzie - + - + + + + - +
Citat - + + - - + + - +
conotaţie + - - + - - - - +
Cultism _ - - - - + + - +
culturem - + - + + + + - +
neolo- + - + + + - - + -
gism
sociolem - + - + + + + - +
traductem - + - + + + - - +

View publication stats