CAPITOLUL I

SISTEMUL AGROALIMENTAR –
parte constitutiva a economiei nationale

1.1. Continutul si structura sistemului agroalimentar

1.1.1 Consideratii metodologice privind sistemul agroalimentar

Multitudinea sectoarelor economice, care alcatuiesc sistemul agroalimentar,

necesita, inainte de toate, o abordare metodologica. Aceasta abordare este
impusa de necesitatea cunoasterii sistemului agroalimentar in ansamblul sau/si a
fiecarui subsistem al acestuia, a interdependentei dintre parte si intreg, dintre
elementele fizice si valorice specifice fiecarui subdiviziuni a intregului. Numai in
aceste conditii se poate realiza o imagine atotcuprinzatoare a sistemului
agroalimentar, asociata cu cunoasterea profunda a locului si semnificatiei fiecarui
subsistem, se poate desprinde evolutia fiecarei componente si a intregului sistem
agroalimentar, se pot surprinde tendintele ce se manifesta in timp si spatiu, in
cadrul fiecarui segment si al sistemului agroalimentar privit in unitatea sa.
O astfel de investigare ofera informatii ample, complexe si corecte privind
mecanismele de formare a preturilor produselor agroalimentare, gradul de
transformare si “itinerariul” filierelor produselor agroalimentare, care au drept
punct final consumatorul, relevarea semnificatiei absolute si relative a diferitelor
sudiviziuni ale sistemului, a schimbarilor survenite pe parcursul evolutiei
activitatilor economico-sociale ce se integreaza in sistemul agroalimentar. Cu
alte cuvinte, pe acest suport informational se pot fundamenta deciziile
manageriale privind perfectionarea activitatilor specifice fiecarui subsistem, in
concordanta cu tendintele actuale, moderne ce se manifesta pe plan mondial si

26
national, de natura sa asigure sporirea performantelor economice la nivelul
sectorului agroalimentar si al fiecarei componente structurale ale acestuia x.
Plecand de la aceste considerente, in lucrare, investigarea multiplelor
fenomene si procese economice care releva locul si rolul sistemului
agroalimentar se limiteaza, in principal, doar la analiza diferitelor laturi cantitative,
calitative si structurale care privesc agricultura si transformarea materiilor prime
agricole, ele constituind desigur, segmentele cele mai reprezentative in cadrul
xx
sistemului agroalimentar . Si aceasta deoarece, subiectii acestor doua
subdiviziuni ale sectorului agroalimentar sunt producatorii agricoli si procesatori,
care creaza suportul fizic, material al derularii celorlalte verigi ale filierelor de
produse/grupe de produse, in cadrul carora subiectii desfasoara indeletniciri
economice specifice, creatoare de noi valori.
Din punct de vedere metodologic, aceste doua subsisteme ale sistemului
agroalimentar, ca si celelalte subsisteme ale acestuia, se bazeaza pe
Clasificarea Activitatilor Economice (CAEN) xxx. Drept urmare, in cadrul

x
Incepand cu acest an, Anuarul Statistic al Romaniei pune la dispozitia cercetatorilor din domeniul
economic si nu numai, unele date a caror evolutie dau o imagine mai completa asupra dinamicii sistemului
agroalimentar, fapt ce stimuleaza investigarile in acest domeniu economic. Desigur, treptat, ar fi necesar sa
se faca si alti pasi, prin punere la dispozitia celor interesati a unor date care sa reflecte mai precis diferitele
elemente structurale ale sistemului. Inainte de toate, este vorba despre date care sa reflecte separat
serviciile agricole premergatoare productiei agricole, inclusiv cele care privesc echipamentele agricole,
procesele de distributie pe diferite verigi ale filierei produselor alimentare, de depozitare si consultanta etc.
In prezent, cercetarea acestor fenomene si procese economice este limitata, datele statistice puse la
dispozitie nepermitand reflectarea precisa a contributiei fiecarui segment al sistemului agroalimentar la
procesul cresterii economice, cunoasterea mai profunda a tendintelor ce se manifesta pe ansamblul
sistemului si in cadrul fiecarui subsistem. Fara indoiala, lipsa unor date privind aprecierea activitatii
fiecarui segment afecteaza calitatea cercetarii si a concluziilor, aceastea continand o anumita doza de
conventionalitate, generata de unele extrapolari facute in aprecierea proceselor economice specifice
sistemului agroalimentar, in conditiile in care datele statistice privesc, in deosebi, agricultura si industria
alimentara.
xx
Practic, aceste doua subdiviziuni ale sistemului agroalimentar, in unitatea lor, formeaza productia
agroalimentara, care constituie obiectul de investigare a tezei de doctorat. Celelalte subdiviziuni ale
sistemului agroalimentar sunt analizate fragmentar, in functie de aparatul statistic aflat la dispozitie.
xxx
CAEN reprezinta un sistem coordonat si coerent de grupare, dupa criterii stiintifie de omogenitate, a
datelor referitoare la unitatile statistice. In Anuarul Statistic este utilizata versiunea actualizata a CAEN,
respectiv CAEN Rev 1, implementata prin Ordinul nr. 601/2002 al Presedintelui Institutului National de
Statisrica (INS), in conformitate cu Hotararea Guvernului Romaniei nr. 656/1997. CAEN Rev. 1 este total
armonizata cu Nomenclatorul Activitatilor din Comunitatea Europeana, NACE Rev. 1.1

27
agriculturii sunt incluse si silvicultura, piscicultura si exploatarea forestiera, ceea
ce corespunde clasificarii adoptate de INS in lucrarea Conturile Nationale x.
Sub acest aspect, potrivit CAEN Rev.1. in Sectiunea A, denumita
Agricultura, vanatoare, silvicultura se includ:
01 Agricultura, vanatoarea si serviciile anexe
02 Silvicultura, exploatarea si serviciile anexe,
In Sectiunea B, Pescuitul si piscicultura; la diviziunea 05 se include
pescuitul, piscicultura si serviciile anexe.
In cadrul Sectiunei D, Industria prelucratoare, la diviziunea 15 este
inscrisa industria alimentara si a bauturilor, iar la diviziunea 16 fabricarea
produselor din tutun.
In Sectiunea G se include comertul cu ridicata si cu amanuntul, la
diviziunile 50, 51 si 52; in Sectiunea H, la sudiviziunea 55, Hoteluri si restaurante.
Productia agricola de bunuri si servicii agricole se determina conform
metodologiei EUROSTAT privind “Conturile economice pentru agricultura; si
cuprinde: valoarea tuturor productiilor de produse agricole, inclusiv valoarea
productiei de vin obtinuta in unitatile agricole care nu dispun de instalatii
industriale de vinificatie si valoarea serviciilor agricole efectuate de unitatile
specializate xx.
Elaborarea SCN reprezinta una din marile realizari in domeniul teoriei
economice, pe baza acestuia calculandu-se o serie de indicatori economici

x
Conturile Nationale au fost elaborate pe baza principiilor metodologice ale Sistemului European al
Conturilor (SEC), elaborat in 1995. SEC, denumita si Contabilitatea Nationala, reprezinta un ansamblu
coerent si detaliat de conturi si tabele care ofera o imagine comparativa si completa asupra activitatii
economice a unei tari. Prin intermediul acesteia se clasifica o mare varietate de fluxuri economice intr-un
numar restrans de categorii fundamentale si se inscrie intr-un cadru general ce permite obtinerea unei
reprezentari a circuitului economic, adaptata nevoilor de analiza, previziune si politica economica (Vezi
Anuarul Statistic al Romaniei, 2005, pag. 406 – 407; Dictionar de Economie, Editia a II-a, Editura
Economica, Bucuresti, 2001, pag. 119 – 120.
xx
Nu se include valoarea consumului de samanta din productia proprie pentru culturile la care
insamantarile se fac toamna, valoarea strugurilor utilizati in productia de vin a unitatilor agricole care nu
dispun de instalatii industriale de vinificatie, valoarea laptelui consumat de vitei si valoarea oulelor puse la
incubat. Din anul 2004, productia agricola de bunuri si servicii agricole cuprinde, in plus, si valoarea
activitatilor secundare neagricole neseparabile si este diminuata cu valoarea produselor agricole
transformata in derivate in aceeasi ferma, asigurandu-se comparabilitatea metodologica cu anii anteriori.
Activitatile secundare neagricole neseparabile sunt activitati legate direct de productia agricola si nu pot fi
separate de activitatea agricola principala din punctul de vedere al costurilor (de plida, productia
branzeturilor in fermele zootehnice).

28
sintetici expresivi, care ofera informatii pretioase privind starea economiilor
nationale, cel mai reprezentativ fiind PIB-ul x. Astfel, evolutia PIB-ului indica o
anumita stare economica a tarii, fie o crestere economica sau un regres
economic, ori manifestarea unei inflatii puternice. Prin analiza contributiei
ramurilor economice la formarea PIB-ului se ofera informatii pe baza carora se
poate aprecia nivelul de dezvoltarea a unei tari in raport cu alte tari ale lumii
contemporane. De asemenea, structura utilizarii PIB-ului ofera informatii privind
ponderea consumului final, a investitiilor si a exporturilor pe plan national si
mondial.
In expresie valorica, ansamblul operatorilor de bunuri si servicii din cadrul
unei economii nationale se regasesc in tabelul intrari/iesiri, care ofera o sinteza
a echilibrului resurse – utilizari. Acest tabel, cunoscut si sub denumirea de
INPUT-OUTPUT, constituie un instrument stiintific prin care se reflecta fluxul de
bunuri si servicii dintre diferite activitati economice interdependente in cadrul unui
sistem economic xx.
Intr-o forma simplificata, acest Tabel poate fi descris prin urmatoarele trei
cadrane:
• cadranul I, care cuprinde schimburile dintre ramurile economiei
nationale, fiecare ramura apare in calitate de utilizator de bunuri, pe coloane si in
calitate de vanzator de bunuri, pe linii. Analiza pe linii este complementara
analizei pe coloane;
• cadranul II, care include resursele fiecarei ramuri, exemplificate doar
prin productie si importuri;

x
Pe baza informatiilor cuprinse in SCN se calculeaza si alti indicatori economici sintetici cum sunt: PIN,
PNB, PNN, VN, VD etc.
xx
Initial metoda input-output a fost elaborata pentru a analiza si masura legaturile dintre diferitele sectoare
producatoare si consumatoare din cadrul sistemului economic national. In prezent, modelul de referinta este
o constructie matematica elaborata de economistul american W. Leontief, in care economia este
reprezentata printr-un set de functii de productie liniare ce descriu interrelatiile dintre toate sectoarele
economiei nationale. Astfel, outputul fiecarui sector se utilizeaza pentru a produce bunuri in celelalte
sectoare (consum intermediar) si pentru a satisface cererea finala (consumul final). Modelul permite
determinarea necesarului de outputuri al fiecarui sector, prin care sa fie acoperita cerearea finala.

29
 • cadranul III, care reflecta utilizarile finale ale productiei fiecarei
ramuri si care privesc consumul final, formarea bruta de capital fix, exporturile si
variatia stocurilor 1.
Pe baza conturilor din SCN, se determina marimea principalului agregat x
macroeconomic, adica a Produsului Intern Brut (PIB), care reprezinta rezultatul
final al activitatii de productie a unitatilor producatoarea rezidentiale, folosindu-se
in acest scop urmatoarele metode:
• metoda de productie;
• metoda cheltuielilor;
• metoda veniturilor 2.
Fiind considerat a fi si un indicator al nivelului de trai, PIB-ul este ajustat cu
unele elemente care se refera la poluarea si la epuizarea resurselor, inclusiv cu
unele elemente care nu sunt componente ale PIB-ului, dar contribuie la cresterea
bunastarii, cum sunt valoarea timpului liber si economia subterana.

1.1.2 Complexitatea structurala a sistemului agroalimentar

Economia nationala este expresia unui sistem complex de activitati

economice, istoriceste constituit in cadrul unei anumite tari 3, aflat sub impulsul
sporirii si diversificarii nevoilor umane si sub incidentele procesului istoric,
obiectiv, cunoscut sub denumirea de diviziune sociala a muncii xx.

1
Alexandri Cecilia, Davidovici , I, Gavrilescu D. Tratat de Economie Agroalimentara, Editura Expert,
Bucuresti, 2004, pag. 74.
x
Agregat, indicator sau marime statistica cu care se masoara activitatile la nivel micro si macroeconomic
(Agregat macroeconomic – PIB, PIN, PNB etc si agregat monetar)
2
Anuarul Statistic al Romaniei 2005, pag. 408 – 409; Alexandri Cecilia, Davidovici , I, Gavrilescu D.
(coord.) Op.cit., 2004, pag. 76 – 78; Dictionar de Economie, Ed. a II-a, Editura Economica, Bucuresti,
2001, pag. 353.
3
Dictionar de Economie (ASE), Op. cit. 2001, pag 179 – 180; 398, 405.
xx
Proces istoric de diferentiere, desprindere si separare a diferitelor genuri de activitati umane si fixarea
acestora ca domenii distincte prin functiile si rolul lor, devenind activitati specializate; este un factor de
progres in conditiile in care specializarea agentilor economici are loc pe baza costului de oportunitate.
Diviziunea sociala a muncii genereaza, pe plan orizontal, structura de ramura a economiei nationale
constituita din totalitatea ramurilor si subramurilor economice, precum si din relatiile de interconditionare
intre ele. Ramurile si subramurile economice, prin trasaturile si functiile comune, sunt grupate in patru
sectoare economice: primar (agricultura, silvicultura, pescuitul, industria extractiva), secundar (industria
prelucratoare, constructiile, lucrarile publice), tertiar (serviciile de orice gen), quaternal (cercetarea
stiintifica, tehnologica, invatamantul superior, informatica).

30
 Ansamblul acestor activitati economico-sociale, in functie de anumite criterii
stiintifice, este reflectat prin intermediul unor clasificari care privesc si structura
de ramura a economiei nationale si structurarea acestora in patru sectoare de
activitate: primar, secundar, tertiar si quaternal.
In cadrul structurii de ramura a economiei nationale, sectorul agroalimentar
constituie o componenta distincta, dezvoltarea si afirmarea acestuia fiind
rezultatul adancirii diviziunii sociale a muncii si al specializarii productiei sociale,
aflate sub incidentele progresului general al societatii omenesti. Functia
economico-sociala, de prim ordin, a acestui subsistem economic o reprezinta
asigurarea securitatii alimentare a populatiei unei tari, conditie inexorabila a
existentei si progresului societatii omenesti.
O lunga perioada de timp, marea majoritate a activitatilor legate de
asigurarea trebuintelor alimentare se desfasura in cadrul gospodariilor familiale,
care reprezentau o unitate de productie si de consum alimentar. Majoritatea
acestor unitati agricole aveau un caracter autarhic, relatiile lor cu piata erau
vremelnice, marginale.
Din punct de vedere istoric, germenii constituirii sistemului agroalimentar au
inceput sa se manifeste in tarile Europei Occidentale aproximativ acum doua
secole in urma si care, treptat, s-au afirmat si generalizat, constituindu-se ca un
subsistem al economiei nationale de importanta deosebita. In prezent, acesta
cunoaste noi continuturi si trasaturi generate de procesul globalizarii economiei
mondiale 4. Inceputurile procesului de industrializare au generat mutatii
substantiale in intreaga economie, inclusiv in agricultura, care a fost tot mai mult
atrasa in angrenajul economic national. A avut loc un proces tot mai intens de
amplificare si adancire a legaturilor dintre agricultura si alte activitati economice
aflate in amonte si avalul activitatilor agricole, agricultura devenind o parte
constitutiva, axul central al sistemului agroalimentar.
Pe suportul industrializarii economiei, agricultura a cunoscut profunde
transformari economico-sociale, concretizate in consolidarea economica a

4
Malassis, L., Ghersi G (coord.) Intiation a` l' economie agro-alimentaire, UREF; HTIER, Paris, 1992

31
exploatatiilor agricole, in extinderea legaturilor acestora cu mediul extern, cu
piata, autoconsumul diminuandu-se substantial. Pe baza specializarii productiei,
exploatatiile agricole de tip comercial au devenit unitati ofertante de insemnate
cantitati de materii prime agricole de natura vegetala si animala. In aceste
conditii, o serie de activitati practicate anterior in cadrul exploatatiilor agricole au
inceput sa fie transferate spre industriile de prelucrare, unitati de distributie si
comercializare etc., crescand astfel timpul producatorilor din agricultura destinat
indeletnicirilor specifice activitatilor agricole propriu-zise si, pe aceasta baza, a
crescut eficienta activitatii lor.
Aceste mutatii din interiorul exploatatiilor agricole sunt rezultatul extinderilor
relatiilor lor cu piata, conectarii exploatatiilor agricole la mediul lor exterior, ceea
ce au facilitat procurarea de catre acestea a unor cantitati crescande de factori
de productie de provenienta industriala, mai performante, si care si-au gasit
concretizarea in intensificarea productiei agricole, in imbunatatirea muncii
agricole si in cresterea productivitatii muncii in acest sector economic.
In contextul intensificarii relatiilor economice, ca urmare a efectului de
antrenare, agricultura a inceput sa devina tot mai mult dependenta de ofertantii
din amonte si de beneficiarii din aval (procesatori, cumparatori si distribuitori de
produse agricole), precum si de institutiile financiare si de credit. De asemenea,
mutatiile intervenite in agricultura si in relatiile ei cu alte ramuri si subramuri
economice sunt legate si de sporirea veniturilor populatiei, care au generat
schimbari in obiceiurile si traditiile de consum ale acesteia, in continutul
alimentatiei si in modul de preparare si de servire a hranei. Pe acest suport a
avut loc un proces de delimitare si de reducere a rolului si locului gospodariilor
taranesti, de conturare a unor activitati economice independente, cum sunt:
prelucrarea/transformarea produselor agroalimentare in produse alimentare
finite; distributia produselor agroalimentare prin comertul en gros si en detail;
servirea si, dupa caz, pregatirea hranei prin restaurante sau alte forme de
alimentatie publica.

32
 Prin industrializarea acestor activitati economice si, mai apoi, prin integrarea
acestora, a aparut, dezvoltat si afirmat filiere agroalimentare x. In cadrul acestor
filiere agroalimentare xx, ansamblul de activitati economice componente si
interdependente sunt orientate spre o finalitate bine definita, spre satisfacerea in
conditii cat mai bune a nevoilor alimentare ale populatiei. Stiinta economica
defineste “ansamblul constituit din totalitatea activitatilor economice care, in
interactiunea lor dinamica, participa la productia primara, transformarea si
transferul (distributia) unor bunuri specifice, menite sa asigure realizarea functiei
alimentare intr-o anumita societate 5 prin termenul de sistem agroalimentar,
parte integranta, functionala a economiei nationale.
In acest context, formarea sistemului agroalimentar xxx evidentiaza faptul ca
agricultura continua sa aiba un rol deosebit de important in sistemul economic
national, chiar in conditiile in care functia principala a agriculturii de asigurare a
sigurantei alimentatiei populatiei a inceput sa fie exercitata si de alti agenti
economici care concura la producerea bunurilor alimentare, aflate in amontele si
in avalul agriculturii. Mai mult, agricultura a devenit tot mai sensibila la influentele
internationale generate de miscarea preturilor produselor alimentare si ale
factorilor de productie, de evolutia taxelor vamale si a subventiilor exporturilor cu
astfel de produse, procesul concurential pe pietele agroalimentare internationale
devenind tot mai acerb, mai dur.
In literatura de specialitate, sistemul agroalimentar este deseori interpretat
ca unitate a patru subsisteme ce se interconditioneaza si a carui scop comun
este satisfacerea consumului final, fara a omite insa si obtinerea unui anumit
avantaj economic. Primul subsistem il constituie agricultura, considerata a fii
axul central al sistemului agroalimentar care, prin multitudinea functiilor sale,
constituie suportul material al existentei si progresului societatii. Al doilea
subsistem se refera la unitatile economice aflate in amontele activitatilor

x
Generic, filiera reprezinta un sistem economic format din ansamblul canalelor de aprovizionare si de
distributie utilizate de producatorii care vand aceiasi familie de bunuri concurente pe o piata de consum.
xx
Vezi §
5
Alexandri Cecilia, Davidovici, I, Gavrilescu D (coord) Op. cit. 2004, pag. 96.
xxx
In diferite publicatii de specialitate se intalneste termenul de sector agroalimentar. Deoarece prin
continutul lui poate fi analizat ca un sistem cibernetic, in lucrare se foloseste, de regula, termenul de sistem.

33
agricole si care ofera bunuri si servicii intermediare necesare desfasurarii
proceselor specifice agriculturii. Unele dintre aceste activitati ofera agriculturii
inputuri sub forma diferitelor elemente de capital fix (tractoare, masini, unelte,
instalatii etc.) si de capital circulant (ingrasaminte chimice, pesticide, combustibil,
apa pentru irigat etc.). Altele, ofera servicii pe linia mecanizarii, chimizarii, irigarii,
depozitarii, protectiei animalelor si plantelor etc., sau ofera cunostinte de natura
tehnica si tehnologica, economica, juridica etc. unitatilor agricole. Prin intermediul
acestor unitati si institutii, activitatea agricola beneficiaza de utilizarea unor
elemente tehnice si tehnologice de varf (chimia fina, ingineria genetica,
manipularea genetica etc.), managerii si personalul angajat aflandu-se in contact
permanent cu noile cunostinte si informatii, ceea ce pondereaza calitatea
factorului uman, performatele economice x.
Al treilea mare segment se refera la activitatile din avalul productiei
agricole, care include transformarea materiilor prime agricole in bunuri
alimentare, distributia si comercializarea lor, adica spatiu economic cuprins intre
inceputul prelucrarii unei parti din outputurile activitatii agricole xx si momentul
incheierii circuitul economic al bunurilor agroalimentare, cand acestea ajung la
consumatorul final. Aceste activitati postagricole fac obiectul de activitate a unor
unitati economice industriale, de transport, depozitare, conservare,
comercializare, precum si al unor unitati de servicii xxx.
O data cu dezvoltarea urbanismului si largirea relatiilor de piata, la care au
fost angrenati din ce in ce mai multi producatorii agricoli, a inceput un proces de
diversificare si de specializare a unitatilor economice, al caror obiect de activitate
il constituie conservarea, prelucrarea, depozitarea si comercializarea produselor
agroalimentare. Treptat, pe masura dezvoltarii economiei si a perfectionarii
mecanismelor economice specifice pietei concurentiale, in structura sistemului
agroalimentar au avut loc schimbari de pozitii si de roluri. Astfel, activitatea
agricola a inceput sa detina o pondere din ce in ce mai mica in pretul produsului

x
Acest ansamblu de activitati sunt cunoscute si sub denumirea de “agrofurnituri”
xx
Cealalta parte se refera la autoconsum, care nu are legatura cu piata.
xxx
In trecut, partea neagricola a sistemului agroalimentar avea un caracter secundar, deoarece micul
producator isi vindea direct surplusul de produse consumatorului final, circuitul economic al produsului
respectiv fiind direct si redus.

34
obtinut ajuns la consumatorul final, costurile produselor agroalimentare
depinzand din ce in ce mai putin de costurile inregistrate la nivelul fermelor
agricole. Pe masura ce cantitati tot mai mari de produse agricole sunt supuse
unor prelucrari tot mai complexe, iar procesele de distributie si de comercializare
a lor sunt tot mai diversificate, produsele alimentare parcurgand in mod succesiv
verigi agroalimentare tot mai complexe si mai rafinate, costurile legate de
ouputurile agroalimentare cresc considerabil.
Din considerente mai mult de natura didactica, unii specialisti structureaza
acest segment al sistemului agroalimentar in trei genuri de activitati economice –
prelucrarea materiilor prime agricole, distributia si comercializarea produselor
agroalimentare x. Practic, aceasta divizare sectoriala a sistemului agroalimentar
este conventionala, structurilor sale nu se prezinta intr-o forma pura, prin ea
urmarindu-se analiza in timp si spatiu a principalelor verigi ale lantului
agroalimentar, reliefarea specificitatii fiecareia, interactiunile si interdependentele
dintre ele. De pilda, unele activitati din amontele agriculturii (cercetarea stiintifica,
difuzarea de cunostinte si informatii, depozitarea stocurilor etc.) se regasesc in
forme specifice si in celelalte subsisteme; procese de prelucrare au loc si in
cadrul agriculturii, desigur intr-o forma sumara; neofactorii (progresul stiintifico-
tehnic, managementul si marketingul) isi gasesc aplicarea in fiecare veriga a
filierei agroalimentare; in unele situatii distributia include si acte de
comercializare etc.
De asemenea, trebuie avut in vedere si faptul ca in procesul transformarii
materiei prime agricole exista unitati prelucratoare a caror rezultate nu se
materializeaza in bunuri alimentare, ci in bunuri industriale, ce sunt incluse intr-
un sector specific denumit agroindustrial si considerat al patrulea subsistem al
sistemului agroalimentar xx. In cadrul acestui subsistem se includ o serie de
activitati, cum ar fi: productia de alcool din sfecla de zahar sau din trestie de
zahar utilizat sub forma de combustibil; productia de textile (prin prelucrarea

x
In teza de doctorat, aceste segmente postagricole ale sistemului agroalimentar sunt analizate separat, si in
cadrul filierei de produse alimentare evidentiindu-se continutul, specificitatea si problemele cu care se
confrunta procesele de transformare, distributie si comercializarea produselor agroalimentare.
xx
Acest segment nu face obiectul tezei de doctorat. Prin inchiderea acestui segment, in literatura de
specialitate se foloseste un concept mai larg, si anume de subsistem agroindustrial.

35
lanei, bumbacului, inului, canepii, precum si a matasii); obtinerea unor produse
minerale sau ecologice utilizate sub forma de combustibil (motorina), sau uleiul
de rapita folosit drept combustibil in aeronautica; in industria farmaceutica (uleiul
de ricin), in cosmetica (parfumuri, sapunuri etc), fabrici de furnituri si mobila
(lemnul de nuc, visinul, ciresul, trandafirul etc.) Astfel de produse, prin insusirile
lor sunt necomestibile.
Pe baza acestui suport structural “agroalimentul” cuprinde agricultura si
activitatile din avalul sau pana la consumatorul final, reunind intr-un singur
concept activitatile agricole, industriale, de transport, de depozitare, de
conservare, de comert si servicii 6, in cadrul caruia agricultura constituie “miezul
sau samburile” acestuia, componenta sa esentiala. Deoarece aceste activitati
economice sunt exercitate de o multitudine de operatori, in literatura de
specialitate sistemul agroalimentar mai este definit ca totalitatea ”agentilor
economici aflati in interactiune dinamica, participand direct sau indirect, la
producerea si transferul produselor alimentare in vederea asigurarii alimentatiei
unei populatii date” 7.

In interiorul sistemului agroalimentar activeaza o diversitate de operatori

economici (exploatatii agricole, unitati furnizoare de inputuri agricole, de
transformare si de distributie a produselor agricole, comercializare, institutii
financiare si de credit, institutii publice si private etc.), prin a caror functionare se
asigura circuitul economic al produselor agroalimentare din momentul producerii
lor pana la consumul final al acestora 8.
Sistemul agroalimentar se caracterizeaza printr-o structura extrem de
complexa, supusa unui proces permanent de perfectionare, reliefata printr-un
ansamblu de activitati interdependente care, in unitatea lor, au o tinta finala bine
definita. Drept urmare, pentru cunoasterea specificitatii acestui sector economic,
a mecanismelor de functionare si gestionare a activitatilor economice
componente, este necesara analiza structurala a acesteia, abordata prin prisma

6
Bold, I. Buciuman, E., Draghici, M. Op. cit. 2003, pag. 723.
7
Malassis, L., Ghersi G (coord.) Op. cit. 1992;
8
Voicu R., Radulescu Carmen, Mangementul unitatilor agroalimentare, Ed. ASE, Bucuresti, 2003,
pag.11.

36
a doua paliere – tipologic si functional 9. Prima se refera la profilul activitatii,
natura si caracteristicele produsului, formele de proprietate, cea de-a doua
vizeaza productia agricola, transformarea agroalimentare si distributia.
In raport cu profilul activitatii, in opinia unor specialisti, sistemul
agroalimentar este constituit din sase subsisteme functionale: agricultura,
industria alimentara, distributia, alimentatia publica, industriile si serviciile
adiacente, export-import x. In functie de natura si caracteristicile produselor,
sistemul agroalimentar include filierele de produse grupe de produse xx, care
inglobeaza toate activitatile economice, incepand cu cele care concura la
pregatirea si obtinerea productiei agricole si pana la consumul final. Dupa forma
de proprietate, structura sistemului agroalimentar cuprinde pe toti operatorii
economici care isi desfasoara activitatea in unitatile economice care participa la
realizarea filierei pe produs/grupe de produse si care apartin diferitelor regimuri
juridice (proprietatea publica, privata, cooperatista si/sau a orcarei combinatii a
acestor forme de proprietate).
In ceea ce priveste cel de-al doilea palier, si anume cel functional, primul
element (productia agricola), constituie o componenta a activitatii economice al
carui continut il constituie combinarea, utilizarea si consumul factorilor de
productie in unitati specializate, ale caror rezultate se concretizeaza in crearea
de noi bunuri economice destinate satisfacerii nevoilor umane, in continua
crestere si diversificare, in mod direct si/sau indirect, respectiv prin sporirea
utilitatii acestora. Din acest punct de vedere, rezultatele productiei se
concretizeaza fie intr-o forma materiala, fie sub forma prestarilor de servicii.
Continutul material al primei categorii il constituie bunurile corporale, produse
agricole si alimentare, iar al celeilalte categorii, bunurile incorporale ce se
manifesta sub forma activitatilor de transport, comercializare, consultanta, servicii
de management si marketing, financiare, de credit si asigurare etc.
9
Alexandri , Cecilia, Davidovici, I., Gavrilescu, D., (coord.) Op. cit. 2004, pag. 97 si urmat.
x
Dupa unele opinii, sistemul agroalimentar ar fi constituit din sapte domenii de activitate, care asigura
alimentatia populatiei: agricultura, industriile agricole si alimentare, distributia agricola si alimentara,
restaurantele, industriile si serviciile aferente (care asigura consumurile intermediare si echipamente)
comertul international si unitatile social-economice de consum.
xx
Dupa caz, lanturi pe produse.

37
 Prin obiectul sau de activitate, agricultura constituie un furnizor de:
• produse alimentare, care pot fi consumate in mod direct (oua,
fructe, lapte etc.);
• produse agroalimentare sub forma materiilor prime destinate
prelucrarii, din care rezulta o diversitate de produse alimentare a caror destinatie
economica o constituie consumul final.
Pe masura progresului economic si social, a accentuarii tendintelor
moderne in consum si a cererii crescande a populatiei de a consuma astfel de
produse, creste importanta produselor alimentare prelucrate, care raspund
exigentelor consumatorilor. Drept urmare, productia agricola isi amplifica rolul
sau de furnizor de materii prime pentru unitatile de transformare aflate in avalul
sau. Rezultatul unei astfel de deplasari se concretizeaza in aceea ca aceste
activitati postagricole contribuie, intr-o masura crescanda, la crearea valorii
adaugate finale a produsului alimentar. In consecinta, pe masura dezvoltarii
economice ponderea agriculturii in pretul produsului alimentar final se reduce,
crescand in schimb ponderea activitatilor economice neagricole amplasata in
avalul agriculturii.
Procesarea (transformarea) ca element distinct al celui de-al doilea palier
consta din prelucrarea, in unitati ale industriei alimentare a materiilor prime
agricole furnizate de agricultura, ca proces ce se concretizeaza printr-o
accentuata individualizare, specializare si dezvoltare, aflate intr-o legatura
nemijlocita cu indepartarea consumului alimentar de productia bunurilor
alimentare. In prezent, procesele de transformare cuprind un ansamblu de
activitati economice specializate, ce se deruleaza in cadrul unui circuit care are
drept punct de plecare primele procese postrecoltare ce se desfasoara in
unitatile agricole si se refera la operatiuni de conditionare/omogenizare a
produselor agricole, la stocarea si conservarea lor etc. Procesul de transformare
continua cu operatiuni de prelucrare specifice industriilor alimentare, care cunosc
o accentuata diversificare si o procesare tot mai rafinata, generata de tendintele
moderne ce se manifesta in consum.

38
 Prin diversificarea obiectului de activitate al industriei alimentare, se extinde
gama proceselor de prelucrare a produselor agricole, ele fiind transformate in
bunuri economice destinate fie unei prelucrari ulterioare, fie consumului final
uman si al animalelor. In acest sens, dupa gradul de prelucrarea a produselor
agricole se disting industrii alimentare de prelucrare primara si respectiv
secundara. In prima categorie se includ unitatile de morarit, de conditionare si
de degresare a laptelui, abatoarele etc.; in a doua categorie, unitatile de
prelucrare a pastelor fainoase, mezelurilor, branzeturilor, de fabricare a
conservelor de legume si gemuri de fructe etc.
In conditiile adancirii diviziunii muncii, a specializarii productiei si a
intensitatii ale noilor tendinte ce se manifesta in consumul populatiei, in cadrul
unitatilor industriale cu caracter alimentar este vizibila conturarea a doua mari
segmente:
• subsectoare de prelucrare a produselor alimentare
intermediare (PAI);
• subsectoare de “ansamblare”.
Primul segment furnizeaza materiile prime sub forma de semifabricate
celui de-al doilea segment si/sau unitatilor de alimentatie publica din tara si/sau
strainatate; al doilea segment, transforma PAI in produse alimentare finite
destinate pietelor interne si internationale. De asemenea, este tot mai relevanta
aparitia si extinderea de noi subdiviziuni chiar in cadrul PAI, procese generate de
caracteristicile si destinatiile produselor livrate. In acest sens, se contureaza
doua grupe :
♦ industrii furnizoare de PAI de substitutie, care produc
semifabricate mai ieftine comparativ cu echivalentul lor original (lapte praf,
carnea separata mecanic etc.). Astfel de produse rezulta, in cele mai frecvente
cazuri, din prelucrarea unor surplusuri (ex. lapte praf) sau a unor subproduse (ex.
zerul, carnea separata mecanic);
♦ industrii furnizoare de PAI tehnologice, sub forma unor
ingrediente destinate fie ameliorarii retetei de fabricatie a unui anumit produs

39
alimentar finit (proteine din oua si/sau soia, arome), fie prelungirii duratei de
pastrare in stare proaspata a produsului alimentar (stabilizatori).
Concomitent cu dezvoltarea segmentului de PAI se mentin si industriile
alimentare traditionale, axate pe ciclul de transformare a materiei prime agricole
pana la producerea produsului finit. O astfel de situatie este generata de o serie
de constrangeri impuse de caracteristicile unor produse agroalimentare
(perisabilitatea) aflate in corelatie cu costul lor de aprovizionare sau cu cerintele
productiei locale, ori de interesele proprietarilor diferitelor firme ale industriei
alimentare.
Cel de-al treilea element al celui de-al doilea palier distributia, constituie
o forma a activitatii economice care include acele actiuni economice prin care
bunurile economice sunt orientate spre destinatiile lor, precum si operatiunile
care privesc repartitia si redistribuirea veniturilor intre agentii economici si intre
membrii societatii, actiuni economice care antreneaza insemnate resurse
materiale, financiare si de munca x. Prin continutul ei, distributia acopera spatiul si
timpul dintre productie si consum, adica “traseele” fluxurilor reale si monetare,
lantul proceselor operative si aparatul tehnic pe care-l presupune deplasarea
marfurilor de la producator la procesator, si apoi pana in momentul in care
acestea ajung in sfera consumului. Prin intermediul distributiei se finalizeaza
activitatea economica, intreprinderea producatoare/comerciala redobandindu-si,
in forma baneasca resursele investite si de care are nevoie pentru continuarea
obiectului ei de activitate. Sistemele moderne de distributie au preluat functiile de
vanzare en gros si en detail. Concentrarea capitalului in acesta zona a creat un
nou raport de forte, subsistemele agricultura si industria alimentara fiind
constranse sa ia masuri de rationalizare a costurilor. Pentru consolidarea pozitiei
de piata, firmele din industria alimentara au fost “stimulate” sa-si diversifice
productia prin inovatie, sa promoveze identitati (marci inregistrate) pentru a se
putea adapta la evolutia noilor tendinte ce se manifesta in consum.

x
O analiza exhaustiva este realizata in §.

40
 1.2. Sistemul agroalimentar – sistem cibernetic

Componentele functionale ale sistemului agroalimentar se afla intr-o

permanenta inteconditionare, rolul, locul si evolutia lor aflandu-se sub incidentele
dezvoltarii productiei agroalimentare. Din acest punct de vedere, realitatile
economice reliefeaza evolutii diferite ale componentelor sistemului
agroalimentar, ponderea distributiei inregistrand o evolutie mai dinamica, fiind
urmata de segmentul de procesare si de o crestere mai lenta a ponderii
productiei agricole. Cu alte cuvinte, feedbackul x componentelor constitutive ale
sistemului agroalimentar pot fi analizate in unitatea lor, ele manifestandu-se sub
forma unui sistem cibernetic.
Drept urmare, sistemul agroalimentar poate fi abordat fie ca un ansamblu
de procese de transformare a unor resurse specifice ce fac parte dintr-o
categorie de produse care se refera la bunurile de consum, precum produsele
agroalimentare, fie prin prisma structurii complexe de functionare a verigilor si
conexiunilor filierei generale a produselor agroalimentare, orientata spre o
finalitate bine definita si anume a asigurarii nevoilor alimentare ale populatiei unei
tari. In acesta ultima viziune, sistemul agroalimentar este interpretat ca un sistem
cibernetic.
In prima ipostaza, care presupune un grad mai ridicat de abstractizare,
accentul este pus pe cele trei elemente fundamentale ale oricarui sistem ;
inputuri, outputuri si procese de transformare. In acesta situatie, facandu-se
abstractie de forma concreta de manifestare a verigilor filierei generale
agroalimentare, inputurile sistemului agroalimentar se prezinta sub forma
factorilor de productie fundamentali ai proceselor economice, respectiv pamantul
(capitalul funciar), munca (capitalul uman) si capitalul, sub forma sa fizica, si
imateriala xx. In procesul atragerii si alocarii resurselor derivate potentiale
specifice diferitelor verigi ale filierelor agroalimentare, si diferitelor procese de
x
Feedbakul (conexiune inversa) este specific proceselor de realizare a sistemelor complexe autoreglatoare
(biologice, economoce, tehnice etc.), caracterizate prin aceea ca lantul legaturilor dintre elementele
componente ale sistemului este inchis.
xx
In sens larg, cuprinde si elemente de neofactori, ca de pilda progresul tehnic, managementul marketingul
etc. Vezi cap. II.

41
transformare a produselor agroalimentare acestea devin factori de productie din
a caror utilizare rezulta noi bunuri alimentare. Aceste bunuri alimentare obtinute
in functie de destinatia lor finala pot deveni fie resurse ce se vor utiliza in noi
procese de productie, fie bunuri economice destinate satisfacerii nevoilor de
consum personal sau colectiv. Cu alte cuvinte, in cadrul filierei agroalimentare,
outputurile se concretizeaza in categorii specifice de utilitati de produse
agroalimentare, prin care se asigura fie direct necesitatile de hrana ale populatiei
(adica consumul final), fie formarea stocurilor de resurse ce vor fi atrase intr-un
nou circuit economic, adica consumul intermediar.
La randul lor, procesele de transformare, prezinta caracteristicile distinctive
specifice diferitelor verigi ale lantului alimentar agricultura, industriile alimentare,
restaurante etc.
Ca atare, prin aceasta modalitate de abordare, sistemul agroalimentar se
contureaza ca un proces general de transformare a inputurilor in bunuri
alimentare.
Sub aspect valoric, inputurile se exprima prin costuri, outputurile
imbracand forma de produs global, de echivalent valoric al productiei fizice
rezultate. Evident, respectarea cerintelor si principiilor de rationalitate si de
eficienta necesita ca marimea valorica a outputurilor sa fie depasita de cea a
inputurilor, situatie care reflecta o activitate eficienta. Acesta eficacitate a
functionarii sistemului agroalimentar depinde de multitudinea de factori, printre
care se inscriu si :
• natura si insusirile inputurilor ;
• concordanta dintre natura si caracteristicile diferitelor procese de
transformare si inputurile alocate, adica de gradul de compatibilitate dintre factorii
de productie care concura la obtinerea diferitelor produse alimentare :
• caracteristicile tehnico-economice ale proceselor de transformare
specifice diferitelor sisteme de cultura ;
• optimizarea relatiilor ce se manifesta intre diferitele verigi ale filierei
agroalimentare, care depinde si de calitatea mediului concurential etc.

42
 A doua ipostaza releva elementele structurale fundamentale ale
sistemului agroalimentar (agricultura, industria alimentara, distributia etc.),
precum si conexiunile (directe si inverse) care determina caracterul unitar al
sectorului agroalimentar orientat spre o finalitate bine precizata, asigurarea
securitati alimentare a populatiei dintr-un anumit spatiu si timp. Intr-o astfel de
viziune, sistemul agroalimentar se defineste “ca o sinteza a filierelor
agroalimentare pe produse/grupe de produse (care reprezinta subsisteme ale
economiei agroalimentare)”... intre acestea “se instituie si functioneaza un
ansamblu de relatii (complementare, concurentiale, de conditionare) care
genereaza un efect de sinergie specific sistemului in totalitatea lui. Sistemul
apare astfel ca o tesatura/retea complexa, extinsa pe orizontala si pe verticala,
cu o multitudine de conexiuni orizontale, verticale si oblice” 10.
In consecinta, eficacitatea functionarii sistemului depinde de elementele
sale structurale, si anume:
• instituirea si functionarea corespunzatoare a canalelor de legatura
in cadrul diferitelor verigi ale filierei unor produse/grupe de produse, precum si
intre filiere;
• existenta unor raporturi echilibrate intre diferitele verigi ale filierelor
(agricultura - industrie alimentara; industrie alimentara – distributie etc.), inclusiv
intre diferitele filiere agroalimentare (produse vegetale – produse animaliere etc.)
Orice distorsiune ce se poate manifesta intre aceste verigi si filiere afecteaza
functionalitatea sistemului agroalimentar.
Sistemul agroalimentar, abordat prin prisma cibernetica prezinta o serie
de caracteristici, care isi pun amprenta asupra functionalitati sale. Printre
aceste caracteristici se enumera:
■ Sistemul agroalimentar reprezinta un sistem bioeconomic generat
de o multitudine de factori: natura inputurilor utilizate in diferitele verigi ale
lantului/filierei agroalimentare ; specificitatea proceselor tehnologice ; natura
produselor alimentare (intermediare si finale). Cum produsele de natura biologica
sunt perisabile, pentru a preintampina deteriorarea calitatii si cu atat mai mult

10
Alexandri Cecilia, Davidovici, I., Gavrilescu, D., (coord.) Op. cit., 2004, pag 109.

43
distrugerea materiilor prime sau a produselor intermediare finite, se impune o
buna gestionare a acestora. Si acest lucru inseamna gasirea si promovarea de
masuri tehnico-tehnologice si organizatorice care sa permita mentinerea, pe o
durata de viata cat mai mare posibila, in stare proaspata/comestibila a
produselor alimentare perisabile, in conditiile respectarii principiilor rationalitatii
economice.
In sfera industriei prelucratoare alimentare, firmele producatoare trebuie sa
gestioneze, intr-o maniera elastica, tehnologii de fabricatie si stabilizarea
produselor agroalimentare, concomitent cu promovarea unei organizari logistice
corespunzatoare, care sa tina seama de proximitatea preturilor de aprovizionare
cu materii prime si de desfacere a produselor obtinute prin transformare, de
corelarea necesitatilor de resurse cu capacitatea de transport a acestora si cu
accesibiliatea pietelor de desfacere (cerere, cheltuieli de transport, costuri de
distributie). Cu alte cuvinte, este necesara: o mai mare dispersare teritoriala a
unitatilor de prelucrare, in jurul surselor de aprovizionare si al pietelor de
desfacere ; predominarea intreprinderilor de talie mica si mijlocie ; o buna
organizare interna a unitatilor de prelucrare si o strategie de parteneriat specifica
acestor firme.
■ Sistemul agroalimentar are un caracter dinamic
In conditiile in care consumul alimentar inregistreaza o evolutie in functie de
o serie de parametri definitorii (volum si structura ratiei zilnice de hrana,
frecventa de achizitionare a produse agroalimentare, exigentele privind
comestibilitatea si cele de natura comportamentala, capacitatea nutritiva a
produselor solicitate etc.), evolutia acestora isi pune amprenta asupra volumului,
calitatii si structurii cererii, care la randul ei imprima o anumita evolutie a
activitatilor care formeaza filiera/sistemul agroalimentar. Drept urmare, la
asigurarea consumului alimentar participa activitati din agricultura, industriile de
prelucrare, distributie etc. intre care se manifesta relatii de interconditionare si
care isi gasesc concretizarea intr-o retea de firme diferentiate prin functiile lor
economice, de la o zona la alta si de la o perioada la alta.

44
 ■ Sistemul agroalimentar are un caracter deschis, evolutia acestei
aflandu-se sub influenta starii si dinamicii inputurilor provenite si din import,
conditiilor referitoare la producerea si vanzarea outputurilor, capacitatii de
competivitate a produselor agricole si alimentare pe piata internationala si, in
primul rand, pe piata unica europeana.
■ Sistemul agroalimentar are un caracter complex
La activitatile sistemului agroalimentar participa direct o multitudine de
operatori, economici, care sunt cuprinsi in sectorele primar si secundar ale
economiei nationale. Activitatea acestora este insa tot mai mult sustinuta de alte
categorii de agenti economici, cu preocupari tehnice, financiare, de cercetare si
consultanta etc., care prin specificul activitatii lor sunt cuprinsi in sectoarele
tertiar si quaternal, dar care participa indirect la crearea fluxului de bunuri si
servicii orientate spre satisfacerea nevoilor alimentare (Schema nr. 1.1)

Schema nr. 1.1

Structura sistemului agroalimentar

Filiera de activitati Activitati

Servicii externe agroalimentare tehnologice
auxiliare

Biotehnologii
Agricultura Agrochimie
Banci Masinism agricol
Burse de marfuri si Amenajarea teritoriului, etc.
valori
Consultanta
Formare profesionala Industrii alimentare
Laboratoare de control - traditionale Biotehnologii
al calitatii - PAI Biochimie
Transport - de asamblare Chimie
Depozitare Energie
Publicitate etc. Echipamente de conditionare
si procesare
Ambalaje etc.

Distributie en gros
Alimentatie publica
Comert cu amanuntul Echipamente specifice
tehnologice
auxiliare

Sursa: Alexandri Cecilia, Davidovici, I., Gavrilescu D., (coord.) Op. cit. 2004, pag. 113

45
 In fond, structura complexa a sectorului agroalimentar este o imbinare
intre structura orizontala (la nivelul unor verigi ale filierelor si intre filiere) si o
structura verticala in cadrul filierelor pe produse, generand astfel problemele
specifice care privesc :
• modelele de coordonare a activitatilor pe cele doua planuri ;
• caracterul echilibrat al schimbului de activitati intre verigile
diferitelor filiere si intre filierele de produse, care depind in mod decisiv de mediul
concurential, de capacitatea de performata a agentilor economici integrati in
acest sistem. Din acest punct de vedere, cei mai defavorizati sunt producatorii
agricoli, urmati de cei care activeaza in unitatile de productie mici din industria
alimentara. In schimb, o situatie privilegiata o detin agentii economici din
domeniul distributiei, segment in care, in ultima perioada, a avut loc un proces
semnificativ de concentrare a capitalului.
■ Sistemul agroalimentar reprezinta un sistem cu centru de comanda
multipla si reglare mixta.
In cadrul sistemului agroalimentar, centrele de comanda se regasesc la
nivelul multitudinii de agenti economici si la nivelul «de comanda» al diferitelor
filiere. In raport cu profunzimea procesului de integrare si de potentialul
economic al agentilor economici situati pe diferite trepte ale verticalei de
productie a produsului, centru de comanda al filierei este situat fie la nivelul firmei
din sfera prelucrari agroalimentare, fie la nivelul distributiei.
Reglarea functionalitatii sistemului agroalimentar se realizeaza
concomitent pe doua canale: fortele si mecanismele specifice pietei si, respectiv
interventia guvernamentala, in scopul reglementarii regulilor jocului pe piata, al
securitatii consumatorului si al mediului de afaceri.
Analiza ansamblului de caracteristici ale sistemului agroalimentar privit
sub aspect cibernetic, ofera informatii si cunostinte referitoare la: specificul
acestui sistem economic in raport cu alte sisteme si subsisteme ale economiei
nationale; factorii interni care influenteaza evolutia diferitelor componente ale
acesteia ; impactul mediului exterior etc. Pe baza acestor informatii si cunostinte
pot fi fundamentate decizii care sa asigure o dezvoltare eficienta a sistemului

46
agroalimentar si a ansamblului economic national. Un curs favorabil al evolutiei
inseamna ca sistemul agroalimentar sa se caracterizeze printr-o eficacitate
economica inalta, de care depinde competitivitatea produselor si a producatorilor
pe piata interna si externa si efectele benefice pe care aceasta o genereaza pe
plan economic si social.

47