Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Sunt stabilite prin programele şcolare şi sunt în mare parte cuprinse sau
discutate în manuale. Se urmăreşte stabilirea unui contact cu diverse creţii literare
şi deprinderea de a analiza cuprinsul unor opere literare. La clasele de gimnaziu
aceste opere sunt de întindere mică, iar la liceu lectura obligatorie are un volum
mai amplu. Cel mai important lucru e ca profesorul să acorde o atenţie deosebită
lecturilor obligatorii convingându-l pe elev că studiul după notiţe, manual sau
faimoasele referate de pe internet nu este suficient. Pentru a preveni o muncă
formală profesorul nu trebuie să accepte a-şi desfăşura activitatea de predare a
textelor mai lungi fără ca acestea să fi fost citite integral de elevi.
Ceea ce elevii aleg să citească fără a li se fi cerut spune foarte multe despre
structura lor interioară, despre preocupările, frământările şi de ce nu, gusturile lor.
Un elev a citit spre exemplu Ion de Liviu Rebreanu, şi dacă această carte de la
lectura obligatorie a atins o coardă sensibilă în sufletul lui, va citi şi Ciuleandra de
acelaşi autor, când o va găsi pe rafturile bibliotecii.
Începând cu clasa a III-a, elevii vor realiza într-un caiet de lecturi
suplimentare, însemnări personale asupra celor citite . În acest caiet, elevii vor nota
titluri, autori, citate, vor povesti, vor înregistra numele personajelor, vor caracteriza
sumar unele personaje, îşi pot exprima părerea asupra unor fapte, personaje,
expresii literare. Este important ca asemenea notaţii să fie verificate periodic de
către învăţător, făcând aprecieri stimulative, spre a determina elevii să-şi formeze
un stil de afişare, selectare şi înregistrare a informaţiilor acumulate din cărţi.
În clasele liceale se poate lucra cu fişa de studiu completă. Deşi tehnica elimină tot
mai mult puterea documentului scris manual în favoarea celui informatizat, va mai
trece ceva vreme până va fi eliminat pe deplin utilitatea fişei de lectură. Desigur
există o variantă mai la îndemână de a realiza fişele de lectură, pe calculator.
Dintre avantajele lucrului cu calculatorul putem aminti: uşurinţa cu care se pot
organiza documentele, arhivarea acestora nu mai se face manual ci după un
program bine pus la punct, astfel fiind mult mai uşor de găsit un document. Tot
între avantajele electronicii amintesc şi posibilitatea utilizării diverselor citate
extrase pe fişe fără a fi necesară rescrierea, doar utilizând tastatura. Fişele
electronice pot fi completate, modificate, îmbogăţite prin simpla adăugare de
informaţii.
Astfel, fără a elimina fişele de lectură, ci îmbrăcându-le doar în altă haină, mai
eficientă şi mai modernă, le putem clasifica astfel: fişe conspect, fişe cu citate, fişe
referitoare la arta compoziţională, fişe cu observaţii asupra vocabularului, fişe ce
cuprind aspecte ale stilului, fişe cu observaţii asupra versificaţiei, fişe cu citate şi
comentarii din bibliografia critică, fişe de cercetare şi dezbatere a unei teme
propuse de profesor sau de elev.
Vom trata pe scurt doar aspectul revistei literare, pe motiv că ţine de orgoliul
fiecărei şcoli de a avea o revistă proprie, şi de orgoliul elevilor de a-şi vedea
numele publicat. Fiind la vârsta în care personalitatea se dezvoltă şi are nevoie de
un reper solid în aprecierea celorlalţi e de dorit ca profesorul să ofere posibilitatea
de a se remarca făcând lucruri care-şi pun amprenta în mod pozitiv pe dezvoltarea
lor ulterioară. Astfel, revista devine o bună pistă de lansare a talentelor artistice, la
vârsta liceală. Elevii pot fi încurajaţi să publice note de lectură pe marginea unor
cărţi citite, comunicări ştiinţifice sau chiar propriile creaţii literare.
a. Mass-media
Un alt efect negativ este vizionarea filmelor realizate după cărţi cerute la lectura
obligatorie, pentru a se familiariza cu subiectul romanului putând astfel renunţa la
lectură. Chiar dacă realizarea acestora este bună, nimic nu poate înlocui textul
scris.
b. Revoluţia IT
O afirmaţie care mi-a atras atenţia pe internet: „ Eu citesc mai puţin.
Prietenii mei citesc mai puţin. Copiii prietenilor mei nu citesc mai deloc - jocurile
pe calculator, bata-le vina. Cum ziceam, alte valori pentru care avem nevoie de
altă informaţie sau de informaţie pe căi mai rapide fiindcă trăim ceva mai
precipitat decât de obicei. Priorităţile se schimbă odată cu ritmul.” Dacă în urmă
cu treizeci de ani, computerul era un accesoriu de lux, azi aproape fiecare puşti este
mai în măsură decât părinţii lui să utilizeze un calculator. Indispensabil în
dezvoltarea ştiinţei şi în formarea unei culturi generale vaste, folosit în mod abuziv
la o vârstă mică, calculatorul, în mod paradoxal, limitează copilul în devenirea lui.
Jocurile pe calculator practicate sub supravegherea părinţilor şi limitate în timp pot
ajuta la dezvoltarea atenţiei şi a inteligenţei. Consumate în exces însă fură timpul
elevilor şi le oferă o dimensiune alternativă vieţii privându-i de contactul direct atât
cu oameni cât şi cu valorile culturii, printre care la loc de cinste situându-se cartea.
c. Anturajul
Din păcate, puterea de cumpărare este tot mai scăzută iar preţul cărţilor tot
mai ridicat. Explozia de edituri a adus şi o explozie de preţuri, puţini mai
permiţându-şi să achiziţioneze cărţi. Desigur, anticariatul reprezintă o opţiune care
îşi are minusurile ei. De la starea precară a cărţilor la timpul necesar căutării
anumitor autori sau volume, la preţul piperat al celor ce sunt într-o stare mai bună,
toate acestea sunt obstacole în calea obiceiului de a citi.
Acestora li se adaugă şi timpul tot mai limitat al tuturor, de la părinţi la elevi, toţi
sunt într-o permanentă criză de timp. Societatea îşi solicită mai mult ca oricând
cetăţenii astfel că timpul liber este adesea insuficient pentru odihnă.
Apar însă şi alte neajunsuri în calea lecturii care sunt mult mai greu de
înlăturat: mediocritatea, lenea, dezordinea, delăsarea, inconştienţa, pendularea între
confort şi efort. Literatura stă în relaţie relevantă cu viaţa. Există legătură strânsă
între rezultatele elevilor la învăţătură, lectură şi înclinaţii înspre autocunoaştere şi
înţelegerea cerinţelor şi preferinţelor, aptitudinile, interesele, succesele şi munca
intercondiţionându-se.
6. Contracararea obstacolelor
Însă mai sunt cititori, ceea ce înseamnă că toate obstacolele în calea lecturii
pot fi în cele din urmă depăşite. Odată depăşite obstacolele, lectura va deveni parte
intergrantă a vieţii şcolarului, iar mai târziu a adultului care se va bucura de o vastă
cultură generală.
O altă metodă de evaluare a lecturilor este „jocul de rol”. Se aleg fragmente
scurte, preferate de elevi şi se citesc pe roluri. Profesorul are datoria de a selecta
fragmentele si de a le multiplica. De asemenea tot el va numi cine ce rol
interpretează, în funcţie de talentul fiecărui elev. Pentru a se evalua în ce măsură au
parcurs textul lecturat, se poate cere elevilor să continue textul sau să redea
începutul pasajului.
„Un profesor care este exigent faţă de sine şi faţă de elevi, doreşte ca aceştia să
aibă <Dosare de lectură>. Acestea trebuie să conţină:
Astfel, vechiul şi monotonul caiet de lectură poate îmbrăca o haină mult mai
atrăgătoare şi mai incitantă.
„Cărţile îşi au soarta lor. Dar această soartă, când numai depinde de creator
depinde de cititor. În şcoală soarta cărţilor depinde de profesor şi elevi. Acasă de
părinţi şi copii. Lecţia de citire se împlineşte în timp, la şcoală şi acasă, cu răbdare,
în viaţă. Oricum deprinderea de a citi se şcolarizează, pentru a depăşi anecdotica şi
factologia şi a ajunge la semnificaţia profundă a mesajului cărţilor, la înţelegerea
modului de producere a textului.”[8]
Aşa cum şi statutul de cititor e formează în etape şi paşii în lumea cărţilor sunt
treptaţi, fiecare vârstă şcolară având înţelegerile şi acumulările sale. Cu toate că în
principiu, elevii pot citi orice, la vârsta şcolară mică nu înţeleg orice.
Copilul, cu puterea lui de imitaţie, simte de timpuriu atracţie pentru cărţi dacă îi
vede şi pe părinţi citind cu pasiune. Atraşi la început de imagini, copii descoperă
încet, încet minunile pe care cărţile le conţin şi rămân legaţi de ele pe viaţă.
Începutul lecturii pentru copii nu poate fi făcut cu orice carte. E deosebit de
important a se ţine cont de particularităţile de vârstă ale elevilor.
Dar cea mai eficientă metodă de a face copii să îndrăgească cartea este prin
lecturarea poveştilor. Copii sunt pasionaţi de poveşti. Ei ascultă înregistrări,
lucrează cu pliante şi cărţi de colorat, se uită la cărţi cu imagini multe şi texte
scurte. Dialogul cu obiectele este viu, trăirile sunt puternice.
„Dacă folosind această sănătoasă pasiune, le vom arăta copiilor că poveştile sunt
cuprinse în cărţi şi dacă le vom arăta copiilor că poveştile sunt cuprinse în cărţi, şi
dacă le vom citi pe cele mai frumoase, ei vor îndrăgi cărţile şi le vor arăta toată
recunoştinţa lor.”[9]
Poveştile care au cea mai mare trecere la această vârstă sunt cele ale căror eroi
sunt animalele. Firea acestor personaje e mai uşor de înţeles pentru cei mici, iar
conflictele şi ele sunt mult mai simple. Animalele reprezintă pentru copii o lume cu
un farmec deosebit. La această vârstă, ei au reuşit să le identifice şi să le
individualizeze. Se creează aşadar o lume de personaje atipice, apropiate din acest
punct de vedere de personajele fabulelor: lupul este lacom şi crud, dar poate fi
păcălit uşor din cauza prostiei lui. Vulpea e rea şi şireată, dar uneori tocmai această
şiretenie îi aduce pieirea. Cocoşul e veşnic treaz în faţa primejdiei şi gata de luptă,
iar iepurele e cumsecade, dar neîndemânatic şi fricos.
Astfel trăirile sufleteşti sunt elementare şi polarizate spre extreme bunătate sau
răutate, omenie sau fărădelege, prostie sau deşteptăciune. Sentimentele sunt la fel:
bucurie sau tristeţe, dragoste sau ură. Aşa cum personajele sunt fixate pe una sau
două coordonate, acţiunile sunt şi ele reduse la câteva episoade simple care se
repetă de obicei fără o modificare esenţială.
Basmele cu animale redau aspecte din viaţă, reale dar elementare şi reprezintă
oarecum „un abecedar al conflictelor şi sentimentelor omeneşti” cum îl numea Ilie
Stanciu . Acesta e motivul pentru care sunt atât de apropiate de puterea de
înţelegere a copiilor.
Unii părinţi care deşi îşi înţeleg rolul de parteneri în educarea copilului şi
implicit în formarea gustului pentru lectură al acestuia, încetează a mai citi poveşti
odată cu etapa primilor ani de şcoală, pe motiv că micuţul îşi poate citi singur. În
perioada în care atenţia lui se concentrează pe descifrarea semnelor, cititul nu
reprezintă nici pe departe o plăcere. Până ajunge la capăt, el uită începutul. Aici
intervine adesea descurajarea în procesul lecturii. În această perioadă părintele
trebuie să continue el să îi citească cu glas tare, fie bucăţi din manual, fie poveşti şi
povestiri.
Până prind dragoste de lectură, elevii claselor primare trebuie îndrumaţi în alegerea
timpului indicat pentru a citi. Din cauza supraaglomerării la materiile de şcoală, le
rămâne prea puţin timp liber. Inserând lectura în timpul acesta va deveni o
corvoadă, ceva ce va aglomera şi mai mult mintea copilului. Odată stârnită flacăra
lecturii, elevul îţi va organiza singur priorităţile acordând cărţii un loc de frunte, în
detrimentul materiilor care necesită o pregătire minuţioasă.
„Din cele mai vechi timpuri basmul a încântat copilăria atâtor generaţii. El a făcut
să vibreze inimile ascultătorilor cu sentimente înalte de devotament şi iubire, de
dreptate şi de adevăr; el a exprimat întotdeauna năzuinţele popoarelor pentru o
viaţă mai bună, fericită.
În ciclul primar copii au o atenţie deosebit pentru basmele care le-au încântat
imaginaţia la grădiniţă: basmele animale. Astfel, nu ar trebui să lipsească din
lectura lor Capra cu trei iezi de Ion Creangă, Ursul păcălit de vulpe, Motanul
încălţat.
Din cărţile cu aventuri cititorii află cum se pot recunoaşte pe gheaţă sau pe nisip
urmele lăsate de oameni şi animale, cum trebuie pândit vânatul, cum se salvează
un om de la înec, cum se îngrijeşte un rănit sau un bolnav, cum se întinde un cort
sau cum se sapă o colibă în zăpadă. Sunt lucruri care îi pasionează pe copii la
această vârstă şi care măresc încrederea lor în facultăţile deosebite ale inteligenţei
şi îndemânării omeneşti.
Personajele lui Jack London sunt şi ei oameni cutezători. Marinari sau vânători
porniţi pe întinderile nesfârşite de apă, sau de gheaţă, pe bordul unor vase cu pânze
sau sănii trase de câini, ei duc o viaţă grea şi periculoasă, luptând cu forţele naturii,
cu furtuna pe mare, cu frigul şi valurile de zăpadă la pol, cu căldura înăbuşitoare la
tropice. Dar mai cumplită decât lupta cu forţele naturii este lupta cu oamenii haini
la suflet. Eroii lui Jack London luptă pentru apărarea demnităţii omeneşti, pentru
apărarea prieteniei, pentru salvarea celor ce suferă pe nedrept.
Oricum acum este perioada în care se stabilesc operele preferate, care vor fi recitite
cu acelaşi drag ani de-a rândul.
Depăşit, odată cu vârsta curentul lui Harry Potter, unii elevi de liceu ajung fascinaţi
de Paulo Coelho şi de operele sale incitante. Astfel, Alchimistul, Veronica se
hotărăşte să moară, Diavolul şi domnişoara Prymme ajung lecturi parcurse şi de cei
ce nu au acest obicei. Dina ceste lucrări, ei învaţă să preţuiască viaţa, să aleagă
binele, frumosul, să lupte pentru a transforma lumea lor într-una mai bună. Află că
nu sunt prea neînsemnaţi în rotirea ciclului existenţial şi pot să depăşească mai uşor
frustrările aferente vârstei adolescenţei.
Derşidan, Ioan, Metodica predării limbii şi literaturii române, Ed. Casa cărţii de ştiinţă, Cluj-
[1]
Napoca, 2003, p.172
[4] Vlad Ion, Lectura: un eveniment al cunoaşterii, Bucureşti, Editura Eminescu, 1977, p.48
[6] Stanciu, Ilie, Copilul şi cartea, Editura de stat didactică şi pedagogică, 1958
Vasile Marcu, Florica Orţan, Management şi comunicare, Editura Universităţii din Oradea,
[7]
2005, articolul Managementul activităţilor extracurriculare, autor profesor Dora Popovici, p.
259