Sunteți pe pagina 1din 17

APROBAT

prin ordinul şefului OCP


nr. 168 din 30.12.2013

INSTRUCŢIUNEA
cu privire la organizarea activităţilor de probaţiune sentinţială şi postpenitenciară
în privinţa condamnaţilor adulţi şi minori

CAPITOLUL I. DISPOZIŢII GENERALE

1.1. Prezenta Instrucţiune reglementează activitatea de probaţiune exercitată în privinţa


persoanelor liberate de pedeapsa penală sau eliberate din detenţie (în continuare – condamnaţi
sau, după caz, beneficiari).
1.2. Prevederile Instrucţiunii se realizează în conformitate cu: Legea nr. 8 din 14.02.2008 cu
privire la probaţiune, Codul penal al RM, Codul de procedură penală al RM, Codul de executare
al RM, Legea nr. 133 din 08.07.2011 privind protecţia datelor cu caracter personal, Hotărîrea nr.
827 din 10.09.2010 privind organizarea şi funcţionarea organelor de probaţiune, Ordinul
ministrului justiţiei nr. 560 din 31.12.2008, publicat la 23.01.2009 în Monitorul Oficial Nr. 10-11
art: 27, Convenţia Europeană cu privire la supravegherea condamnaţilor condiţionat sau infractorii
liberaţi condiţionat adoptată la 30 noiembrie 1964 intrată în vigoare la 22 august 1975,
Recomandările Comitetului de Miniştri către statele membre ale Consiliului Europei - nr. Rec
(92)16 adoptată de Comitetul de Miniştri la 19 octombrie 1992, cu ocazia celei de a 482-a reuniune
a Delegaţiilor de Miniştri); Rec(97)12; Rec(2000)22; Rec(2003)20; Rec(2003)22, alte acte
normative şi legislative care reglementează activitatea de probaţiune.
1.3. Conlucrarea cu organele de drept, autorităţile publice locale şi alte instituţii guvernamentale
şi nonguvernamentale, este orientată spre planificarea şi exercitarea măsurilor comune şi a
schimbului de informaţii în vederea reintegrării condamnaţilor în societate.
1.4. În sensul prezentei Instrucţiuni, următoarele noţiuni semnifică:
Evaluarea iniţială - reprezintă o analiză în procesul de schimbare comportamentală şi
reintegrare socială şi trebuie să fie efectuată printr-o intervenţie individualizată plecînd de la
nevoile condamnatului, în acord cu valorile şi metodologia asistenţei sociale.
Asistenţa - constituie o activitate specializată de acordare a ajutorului de către o persoană
specializată unei alte persoane aflate în imposibilitatea momentană sau permanentă de a-şi rezolva
problemele, prin facilitarea accesului la resursele comunităţii.
Consilierea - o metodă care facilitează cunoaşterea, dezvoltarea, acceptarea emoţională,
maturizarea şi mobilizarea optimă a resurselor personale în vederea formulării şi rezolvării unor
probleme specifice şi luării unor decizii.
Evaluarea finală - determină dacă planul de intervenţie stabilit a fost eficace şi eficient, dacă
problema subiectului de probaţiune a fost ameliorată sau rezolvată şi dacă acesta poate să
funcţioneze eficient în continuare şi fără asistenţa unor profesionişti.
Diagnoza socială - un proces de analiză şi sinteză a informţiilor pe care consilierul de
probaţiune le obţine prin metodele şi tehnicile folosite în activitatea de probaţiune pentru a facilita
planificarea intervenţiei.

1
Condamnat – persoana care execută pedeapsa penală aplicată de instanţa de judecată sau liberată
de pedeapsă a cărei supraveghere este exercitată de către serviciul de probaţiune în conformitate cu
prezenta Instrucţiune.
Beneficiar - persoana eliberată din instituţiile penitenciare pentru executarea integrală a pedepsei
cu care se încheie contract de acordare a asistenţei psihosociale în conformitate cu ordinul ministrului
justiţiei nr. 560 din 31.12.2008.

CAPITOLUL II. ACTIVITATEA DE PROBAŢIUNE

Secţiunea 1-a. Evidenţa

2.1.1. Temei pentru desfăşurarea activităţilor de probaţiune constituie:

a) sentinţa instanţei de judecată cu dispoziţia de executare în baza căreia o persoană a fost


condamnată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, art. 90 CP RM;
b) încheierea instanţei de judecată cu dispoziţia de executare prin care o persoană a fost
liberată condiţionat de pedeapsă înainte de termen, art. 91 CP RM;
c) sentinţa instanţei de judecată cu dispoziţia de executare în baza căreia a fost amînată
executarea pedepsei aplicate unei femei gravide sau unei femei care are copii în vîrstă
de pînă la 8 ani, art. 96 CP RM;
d) încheierea instanţei de judecată cu dispoziţia de executare emisă în baza Legii cu privire
la amnistie;
e) actul de graţiere (Decretul Preşedintelui RM cu privire la graţierea individuală) aplicat
faţă de persoanele condamnate care îşi ispăşesc pedeapsa privativă de libertate şi liberate
cu aplicarea unui termen de probă.
f) sentinţa instanţei de judecată sau ordonanţa procuraturii privind liberarea condiţionată
de răspundere penală (art. 54; 59 CP).
2.1.2. Documentele, ce servesc temei de a lua la evidenţă condamnatul (în continuare – hotărîrea)
şi de a iniţia activitatea de probaţiune trebuie să conţină ştampila în original, să fie semnate de
persoanele responsabile şi să nu conţină corectări şi neclarităţi. În cazul depistării unor neclarităţi,
organul de probaţiune se adresează în instanţa de judecată care a adoptat hotărîrea cu demers cu
privire la explicarea suspiciunilor şi neclarităţilor în baza art. 469, alin. (1), pct. 17 al Codului de
procedură penală. În cazul solicitării asistenţei psihosociale potrivit ordinului ministrului justiţiei
nr. 560 din 31.12.2008 temei de luare la evidenţă va servi cererea beneficiarului şi contractul
încheiat.
2.1.3. Termenul de probă stabilit în baza hotărîrii instanţei de judecată cu privire la condamnarea
cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art.90 CP RM), liberarea condiţionată înainte
de termen (art.91 CP RM) sau amînarea executării pedepsei (art.96 CP RM) stabilit condamnaţilor,
se calculează din momentul rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti, iar în cazul graţierii, din
momentul publicării în Monitorul Oficial a Decretului Preşedintelui Republicii Moldova despre
graţiere.
2.1.4. În cazul în care, persoana condamnată cu aplicarea art.90 CP RM i-a fost stabilită în calitate
de pedeapsă complementară privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita
anumite activităţi (art.65 CP RM), termenul executării acestei pedepse se calculează din ziua
rămînerii definitive a hotărîrii, iar în cazul liberării înainte de termen în baza art. 91 CP RM - din
momentul eliberării din penitenciar.
2
2.1.5. Evidenţa condamnaţilor se efectuează conform registrelor de evidenţă:
a) Registrul nr.1 – se înregistrează condamnaţii cu suspendarea condiţionată a executării
pedepsei (art.90 CP RM);
b) Registrul nr.2 – se înregistrează condamnaţii liberaţi condiţionat de pedeapsă înainte
de termen (art.91 CP RM);
c) Registrul nr.3 – se înregistrează condamnaţii cu amînarea executării pedepsei (art.96
CP RM);
d) Registrul nr.4 – se înregistrează condamnaţii minori.
e) Registrul nr.5 – se înregistrează persoanele liberate de răspundere penală (art.54, 59
CP RM).
f) Registrul nr. 6 – se înregistrează beneficiarii care solicită asistenţă psihosocială potrivit
ordinului ministrului justiţiei nr. 560 din 31.12.2008.
2.1.6. La parvenirea hotărîrii instanţei de judecată, ordonanţei, a actului de graţiere sau contractului
de acordare a asistenţei psihosociale, aceasta urmează să fie înregistrată în Registrul de evidenţă a
corespondenţei de intrare. În cazul în care, persoana supusă probaţiunii cu aplicarea art.90 sau 67
CP RM i-a fost stabilită în calitate de pedeapsă complementară privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate (art.65 CP RM), hotărîrea urmează să fie
înregistrată în registrul pedepsei principale.
2.1.7. La atingerea vîrstei de majorat (18 ani), condamnatul la evidenţă urmează a fi exclus din
categoria de minor şi trecut în categoria de adult, fapt despre care se indică în darea de seamă
lunară.
2.1.8. Organul de probaţiune, în termen de 5 zile, informează în scris despre luarea în evidenţă a
condamnatului:
a) Instanţa de judecată;
b) Preşedinţia Republicii Moldova, în cazul persoanelor graţiate;
c) Procuratura, în cazul parvenirii ordonanţei;
d) Instituţia penitenciară, în cazul liberării condiţionate înainte de termen.

Secţiunea a 2-a. Dosarul personal

2.2.1. După înregistrarea hotărîrii în timp de 3 zile lucrătoare, se întocmeşte dosarul personal
(regula 60 al Recomandării R(92)16 a Comitetului de Miniştri către Statele Membre referitoare
la Regulile Europene asupra sancţiunilor aplicate în comunitate).
2.2.2. În dosarul personal se acumulează documente care servesc temei pentru luarea la evidenţă
a condamnatului, planul de probaţiune, materialele privind realizarea măsurilor planificate,
materialele referitoare la comportamentul lui, respectarea obligaţiunilor stabilite, procesele-
verbale, încheierile şi hotărîrile organelor abilitate privind atragerea la răspunderea
contravenţională precum şi comiterea altor infracţiuni.
2.2.3. Dosarul personal conţine trei părţi:
a) prima parte constă din materiale parvenite din instanţa de judecată şi informaţiile cu
privire la comunicarea organelor abilitate despre primirea documentului, care a servit
drept temei pentru desfăşurarea activităţilor de probaţiune (dispoziţia de executare,
angajamentul condamnatului, sentinţa/hotărîrea instanței de judecată, înştiinţarea).
b) partea a doua constă din: prima citaţie (anexa nr. 1), copiile actelor de identitate,
angajamentul, referatul de evaluare, fişa de evaluare psihosocială (anexa nr. 2 sau 3),

3
evaluarea riscului de recidivă (anexa nr. 4), raport privind efectuarea primei întrevederi,
planul de probaţiune (anexa nr. 5), drepturile și obligaţiile semnate de condamnat.
c) partea a treia constă din materiale relevante la caz cum ar fi: caracteristici, rapoarte
privind: efectuarea întrevederilor, vizitelor la domiciliu, comportamentul, educarea şi
îngrijirea copiilor, îndeplinirea obligaţiunilor stabilite de instanța de judecată, materiale
privind acordarea asistenţei şi consilierii, informaţii cu privire la comiterea de către
condamnați a contravenţiilor şi infracţiunilor, informaţii de la Direcţia informaţie şi
evidenţă operativă a Inspectoratului General de Poliţie (F- 246 care se perfecteză după
necesitate, însă nu mai rar decît o dată la trei luni), sesizări, solicitări, demersuri,
preîntîmpinări, declaraţii, citaţii, cereri, etc.
2.2.4. Dosarul personal se numerotează conform numărului de ordine din Registrul de evidenţă a
sentinţelor, iar în termen de cel mult 3 zile se introduce şi în Registrul Electronic.
2.2.5. În aceeaşi ordine, se înregistrează dosarele parvenite spre executare conform competenţei
teritoriale din alte subdiviziuni.
2.2.6. Documentele ce se conţin în dosar urmează a fi numerotate şi înscrise în borderoul dosarului
în ordine cronologică, ulterior ele sunt cusute în dosar. Borderoul documentelor se întocmeşte pe
o filă care se coase la începutul dosarului.
2.2.7. În privinţa condamnaţilor cărora le-a fost aplicată pedeapsa complementară privarea de
dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate sau obligaţiunea de a
executa ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii materialele se includ în acelaşi dosar cu
pedeapsa principală. În cazul executării pedepsei complementare se informează instanţa de
judecată despre executarea doar a pedepsei complementare, iar dosarul continuă cu executarea
pedepsei principale pînă la executarea integrală.
2.2.8. În cazul în care, la cererea condamnatului de a-şi schimba domiciliul într-o localitate situată
în raza teritorială a altui Birou de probaţiune, consilierul de probaţiune expediază în biroul
nominalizat, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare, o solicitare prin care solicită confirmarea că
condamnatul locuieşte pe adresa indicată. Informaţia solicitată urmează să fie verificată în termen
de cel mult 5 zile lucrătoare. După primirea confirmării în termen de 3 zile lucrătoare, dosarul
personal se expediază după competenţă pentru continuarea activităţilor de probaţiune. Despre
primirea dosarului, în termen de 3 zile se informează Biroul de probaţiune care l-a expediat.
2.2.9. Condamnatul poate părăsi, pe un termen mai mare de 5 zile, sau schimba domiciliul
încunoştiinţînd în prealabil consilierul de probaţiune, iar în cazul cînd acesta are obligaţii stabilite
prin hotărîrea instanţei de judecată va depune în scris o cerere pe numele şefului Biroului de
probaţiune. Cererea sau, după caz, înştiinţarea condamnatului urmează să fie înregistrate în
Registrul de evidenţă a corespondenţei de intrare şi vizată de şeful Biroului de probaţiune.
2.2.10. Dosarul personal întocmit după încheierea contractului de asistenţă psihosocială trebuie să
conţină următoarele documente:
a) cererea de asistenţă şi consiliere;
b) contractul de asistenţă psihosocială (anexa nr. 6);
c) copia adeverinţei de eliberare din penitenciar, dacă există;
d) ancheta psihosocială a beneficiarului;
e) planul de intervenţie (anexa nr. 7);
f) rapoarte, explicaţii, note informative, îndreptări, declaraţii, etc.
2.2.11. Dacă beneficiarul după întocmirea contractului de asistenţă îşi schimbă domiciliul în altă
localitate, expedierea dosarului personal se efectuează conform prevederilor pct.2.2.8 din prezenta
4
Instrucţiune, pentru continuarea executării contractului. În cazul în care Beneficiarul a solicitat în
contractul de asistenţă psihosocială acordarea spaţiului locativ, asistenţa şi consilierea o oferă
Biroul de probaţiune din raza teritorială a locului temporar de trai.

Secţiunea a 3-a. Întrevederile

2.3.1. În cel mult 10 zile lucrătoare de la data parvenirii hotărîrii, consilierul organizează prima
întrevedere cu condamnatul. Consilierul expediază citaţie pentru a se prezenta la Biroul de
probaţiune în vederea realizării primei întrevederi (anexa nr.1).
2.3.2. Dacă persoana supusă probaţiunii nu se prezintă în termenul indicat în pct. 2.3.1, consilierul
va întreprinde măsuri iniţiale de căutare (solicitări, vizite la domiciliu, întrevederi cu rude, vecini,
apeluri telefonice, contactarea altor surse care ar putea oferi informaţii despre locul aflării
condamnatului). În caz că acestea nu s-au soldat cu succes, după expirarea a 15 zile, va expedia în
instanţa de judecată demersul cu privire dispunerea dării în căutare, însoţit de dovezi care atestă
situaţia de fapt constatată (art.art. 263, 269 CE RM).
2.3.3. Pînă la realizarea primei întrevederi, consilierul de probaţiune verifică dacă s-a întocmit sau
nu un referat de evaluare psiho-socială pînă la condamnare, iar în cazul în care se constată că un
astfel de referat s-a întocmit, acesta se va lua în consideraţie la întocmirea planul ui de
probaţiune. În caz dacă se constată că referatul de evaluare a fost întocmit de către un alt Birou de
probaţiune, se solicită de îndată transmiterea unei copii a referatului.
2.3.4. La prima întrevedere, consilierul de probaţiune:
a) va asigura, în cazul minorului, prezenţa reprezentantului legal;
b) va aduce la cunoştinţă condamnatului motivul citării, astfel are loc prezentarea
proprie, menţionîndu-se în acest sens numele şi prenumele, funcţia pe care o deţine
consilierul de probaţiune responsabil de caz;
c) va aduce la cunoştinţa condamnatului obligaţiile impuse de instanţa de judecată
precum şi a consecinţelor nerespectării acestora, drepturile şi obligaţiile lui,
totodată şi activităţile de probaţiune care pot fi efectuate de consilier (regula 33 al
Recomandării R(92)16 a Comitetului de Miniştri către Statele Membre referitoare
la Regulile Europene asupra sancţiunilor aplicate în comunitate);
d) va explica condamnatului necesitatea respectării regulilor de conduită în societate
şi neadmiterea încălcării ordinii publice precum şi necomiterii unor noi infracţiuni.
e) va explica despre necesitatea înştiinţării în scris a consilierului de probaţiune, în
cazul schimbării domiciliului;
f) va pune la dispoziţia condamnatului datele de contact;
g) va consemna aspectele aduse la cunoştinţă într-un raport al primei întrevederi, cum
ar fi: explicarea motivului citării, informarea despre scopul probaţiunii și a rolului
consilierului de probaţiune, explicarea modului de executare a pedepsei non
privative de libertate, aducerea la cunoștinţă sub semnătură a drepturilor și
obligaţiilor, explicarea obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată şi a
consecinţelor ce pot interveni în caz de nerespectare, semnarea Angajamentului,
colectarea datelor de anchetă pentru întocmirea fişei de evaluare psihosocială a
condamnatului adult/minor, informarea despre vizita la domiciliu.
2.3.5. Întrevederile pot fi desfăşurate în Biroul de probaţiune, la domiciliu, la locul de studii, de
muncă etc. Periodicitatea întrevederilor se stabileşte la discreţia consilierului de probaţiune
luînd în calcul problemele sociale şi riscul de recidivă pe care îl prezintă persoana
5
condamnată. Consilierul de probaţiune manifestă o atitudine individuală faţă de fiecare
subiect al probaţiunii, fiind luată în consideraţie personalitatea, comportamentul social,
relaţiile în colectiv şi familie etc. (regula 71 al Recomandării R(92)16 a Comitetului de
Miniştri către Statele Membre referitoare la Regulile Europene asupra sancţiunilor
aplicate în comunitate).
2.3.6. La întrevederi pot fi invitate şi rudele condamnatului sau alte persoane care pot influenţa
pozitiv asupra comportamentului acestuia. După fiecare întrevedere se întocmeşte un
raport, semnat de consilierul de probațiune şi persoana condamnată, care se anexează la
dosarul personal.

Secţiunea a 4-a. Evaluarea psihosocială

2.4.1. La începutul perioadei de probaţiune, după realizarea primei întrevederi, în cel mult 10
zile lucrătoare se va:
I. analiza situaţia personală şi socială a persoanei supuse probaţiunii prin:
1) evaluarea iniţială;
2) evaluarea realizată prin colectarea de informaţii de la condamnat/ beneficiar:
a) istorie personală – nume/prenume, vârstă, starea sănătăţii, eşecuri semnificative,
pierderi (părinţi, bunici), dificultăţi de învăţare, impulsivitate, valori, etc.
b) familie - relaţii din familie, tip de disciplinare, ataşament, izolare socială, etc.
c) condiţii de locuit, venituri, vecinătate, etc.
d) dependenţă - alcool, drog, jocuri de noroc.
e) şcoala - succes sau eşec, abandon.
f) prieteni - modele de comportament.
g) stil de viaţă - îşi asumă riscuri, contact cu persoane deviante, petrecerea timpului liber.
h) locul de muncă - stabilitatea la locul de muncă, satisfacţie, calificări profesionale, etc.
3) evaluarea realizată prin colectarea de informaţii de la alte surse:
a) părinţi – modele de educaţie, ataşament, interes/dezinteres;
b) persoana sau instituţia în supravegherea căreia se află condamnatul – instituţii de
învăţămînt tip internat, centre de plasament;
c) cadre didactice şi documente şcolare – contactarea administraţiei instituţiei de
învăţămînt, analiza jurnalului (reuşită, frecvenţă, purtare etc.);
d) loc de muncă – atitudinea condamnatului faţă de serviciu, relaţiile dintre subiectul de
probaţiune şi colegii de serviciu;
e) medici, psihologi, asistenţi sociali şi alţi specialişti – contactarea specialiştilor în
evidenţa cărora se afla clientul;
f) vecini, grup de prieteni şi alte surse relevante la caz – atitudinea comunităţii faţă de
condamnat.
II. stabili diagnoza socială, faza în care se sistematizează şi se analizează
informaţiile obţinute în urma investigaţiei sociale în care consilierul de
probaţiune îşi formează o concluzie despre modul de abordare a cazului şi
stabilirea priorităţilor atît sub aspect al problemelor cît şi al necesităţilor.
III. clarifica necesitatea actuală şi de viitor pentru asistenţă şi consiliere.

Secţiunea a 5-a. Evaluarea riscului


6
2.5.1. Pentru evaluarea riscului în conformitate cu anexa nr.4 este nevoie de:
a) colectarea informaţiilor complete despre condamnat;
b) conştientizarea nivelului riscului prezentat de condamnat, pentru cine şi în ce circumstanţe;
c) conştientizarea factorilor situaţionali de risc;
d) comunicarea cu toate părţile implicate/interesate;
e) stabilirea planului pentru combaterea riscului identificat şi a pericolelor potenţiale;
f) clarificarea rolurilor şi responsabilităţilor individuale.
2.5.2. Evaluarea riscului se referă la două componente distincte care trebuie investigate:
a) riscul de recidivă;
b) ridicarea gradului de siguranţă în comunitate.
2.5.3. Probabilitatea de a comite infracţiuni ţine de factorii criminogeni, ce pot fi clasificaţi în
factori statici, dinamici şi personali, după cum urmează:
1) Statici:
a) Cariera infracţională (numărul condamnărilor, paternul infracţional).
b) Presupusa infracţiune comisă (infracţiunea propriu-zisă, timp, loc, circumstanţe,
recunoaştere şi negare, rolul în presupusa infracţiune).

2) Dinamici:
a) Locul de trai - statutul regiunii /regiunea geografică, domiciliul, condiţiile de trai);
b) Mediul social - relaţii în familie, valori familiale/ norme de educaţie, relaţia cu familia
lărgită, implicarea familiei în soluţionarea problemelor, poziţia familiei în societate /atitudinea
vecinilor faţă de condamnat.
c) Prietenii şi apartenenţa la grupul potenţial infracţional - are prieteni cu potenţial infracţional,
poziţia în cercul de prieteni/grup infracţional, infracţiune comisă în grup, cauza apartenenţei,
interesele, beneficiile, relaţiile pînă şi după infracţiune.
d) Situaţia legată de lucru şi de nivelul de educaţie/instruire (serviciul după capacitate, studii,
specialitate, abandon şcolar).
e) Situaţia financiară (surse materiale, financiare, situaţia financiară are tangenţă cu
infracţiunea comisă, datorii).
f) Consum de alcool (condamnatul consumă alcool, cantitatea întrebuinţată, există legătură
între consumul de alcool şi infracţiunea comisă, estimarea riscului, motivaţia pentru
schimbare, tratamente de dezalcoolizare anterioare.
g) Consum de droguri (consumă droguri, tipul de drog, frecvenţa utilizării, vîrsta la prima
întrebuinţare, sursa obţinerii, cu cine consumă, există legătură între consumul de alcool şi
infracţiunea comisă, estimarea riscului, motivaţie pentru schimbare, tratamente anterioare,
este la evidenţă la Dispensarul Narcologic.
h) Dependenţă de jocuri de noroc (legătura cu infracţiunea comisă, sursele obţinerii banilor,
estimarea riscului, motivaţia pentru schimbare).

3) Personali:
a) Bunăstarea emoţională (starea psihologică în general, starea psihologică în timpul
interviului, diagnoza psihică).

7
b) Atitudini (atitudinea faţă de victimă pînă/după infracţiune, atitudinea faţă de crimă pînă/după
infracţiune, recunoaşte, conştientizează, regretă).
c) Model de gîndire (impulsiv, acţiuni neplanificate spontane sau planificate, abilităţi sociale,
dominant (impune părerea), manipulator, influenţabil, pro-social/antisocial).

2.5.4. Analiza factorilor criminogeni permite estimarea riscului de recidivă necesar la descrierea
perspectivelor de reintegrare la categorizarea persoanelor supuse probaţiunii.
2.5.5. Categorizarea se referă la evaluarea riscului pe care fiecare condamnat îl prezintă şi
totodată la includerea lor în categorii de risc proporţional cu dimensiunea acestuia. Se
realizează în funcţie de anumite criterii, cum ar fi: faptă, condamnări anterioare,
comportament pe durata aflării în probaţiune, legătura cu familia etc.
2.5.6. Categoriile pentru condamnaţi:
1) Categoria I - include acei condamnaţi care constituie un real pericol pentru public
sau pentru securitatea instituţiilor statului, risc sporit de recidivă, motivaţie redusă pentru
schimbare (lipsa unui loc de muncă, lipsa spaţiului locativ, datorii, pagubă materială, etc.)
Întrevederi necesare: una sau două lunar.
2) Categoria II - include condamnaţii cu risc mediu, angajaţi ne/oficial, fără antecedente
penale. Întrevederi necesare: una lunar.
3) Categoria III include:
a) condamnaţi antrenaţi în cîmpul muncii;
b) condamnaţi neviolenţi, motivaţie sporită pentru schimbare;
c) condamnaţi în care se poate avea încredere.
Întrevederi necesare: una în două luni, după caz.

Secţiunea a 6-a. Planul de probaţiune

2.6.1. După finisarea procesului de evaluare psihosocială, dar numai tîrziu de 30 zile lucrătore de
la prima întrevedere, se elaborează planul de probaţiune prin care se determină activităţile de
probaţiune ce urmează a fi întreprinse faţă de condamnat, care sunt necesare în procesul de
supraveghere. Planul se întocmeşte în scopul determinării şi realizării obiectivelor principale de
lucru cu condamnatul (anexa nr. 4).
2.6.2. Planul de probaţiune este discutat cu condamnatul. La solicitarea condamnatului, planul
poate fi modificat.
2.6.3. Planul conţine informaţii referitoare la:
1) Introducere
a) numele, prenumele, data şi locul naşterii persoanei condamnate sau minorului;
b) infracţiunea săvârşită şi numărul hotărârii instanţei;
c) sancţiunea aplicată şi măsurile şi/sau obligaţiile impuse de instanţa de judecată;
d) perioada de supraveghere, menţionându-se data începerii şi încetării acesteia.
2) Nevoile sau problemele identificate. Determinarea precisă a nevoilor sau problemelor cu care se
confruntă condamnatul pentru estimarea riscului de a comite noi infracţiuni, precum şi la stabilirea
direcţiei de intervenţie.
3) Riscul săvârşirii unor noi infracţiuni/riscul de a pune în pericol siguranţa publică. Riscul de a
comite noi infracţiuni reprezintă probabilitatea ca un condamnat să comită noi fapte penale.

8
4) Următorul capitol a planului va fi prezentat pe scurt, într-o formă narativă, evitîndu-se pe cât e
posibil folosirea unor termeni sau exprimări care ar face dificilă înţelegerea conţinutului acestuia.
El va conţine:
a) natura şi frecvenţa întrevederilor dintre consilier şi condamnat (se stabileşte în funcţie
de necesităţile identificate, nivelul riscului de recidivă, comportamentul condamnatului pe
perioada supravegherii, modul în care respectă obligaţiile impuse de instanţă);
b) implicarea condamnatului în diverse programe dezvoltate de structuri guvernamentale
şi nonguvernamentale.
2.6.4. Activităţile de probaţiune se determină în funcţie de necesităţi, gradul de risc identificat,
precum şi de numărul sau natura măsurilor şi/sau obligaţiilor stabilite de către instanţa de judecată,
necesităţile sau problemele identificate ale condamnaţilor şi durata termenului de probă.
2.6.5. Activităţile de probaţiune se pot referi la conlucrarea cu familia, voluntarii comunitari şi
reprezentanţii societăţii civile, precum şi cu organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale în
vederea iniţierii şi derulării unor programe de resocializare, vizite la domiciliu, legătura
permanenta cu persoanele şi instituţiile care ar putea furniza date utile în vederea identificării, după
caz, a locurilor de muncă disponibile, a cursurilor şcolare, precum şi a celor de calificare sau
recalificare profesională.
2.6.6. Planul de probaţiune conţine măsuri de supraveghere şi, după caz, măsuri de asistenţă şi
consiliere. Planul de probaţiune se stabileşte pentru o perioadă de 3-6 luni, apoi întocmeşte un alt
plan de probaţiune. Întrevederile consilierului de probaţiune trebuie să fie corelate cu acţiunile
stipulate fie că sunt de supraveghere, fie că sunt de asistenţă şi consiliere.

CAPITOLUL III. PROCESUL DE ASISTENŢĂ ŞI CONSILIERE

3.1. Asistenţa şi consilierea se efectuează de către consilierul de probaţiune la solicitarea


subiectului în toate fazele probaţiunii consemnîndu-se acţiunile în planul de probaţiune, sau după
caz, în planul de intervenţie.
3.2. În faza de probaţiune postpenitenciară cînd se solicită asistenţă psihosocială de către
persoanele care au ispăşit pedeapsa în totalitate, consilierul de probaţiune încheie cu beneficiarul
un contract a cărei condiţii şi formă sunt stabilite prin ordinul ministrului justiţiei nr. 560 din
31.12.2008, publicat la 23.01.2009 în Monitorul Oficial Nr. 10-11 art: 27.
3.3. Asistenţa şi consilierea se bazează pe procesul de evaluare psihosocială şi anume pe
investigaţiile realizate pentru stabilirea diagnozei sociale din care pot să derive următoarele:
a) măsurarea efectelor produse de punerea în aplicare a planului de intervenţie;
b) două situaţii: fie continuarea intervenţiei pe baza unui plan renegociat şi mai bine adaptat
situaţiei, fie renunţarea definitivă la intervenţie, în virtutea reuşitei sau a eşecului total.
c) determinarea dacă planul de intervenţie stabilit a fost eficient, dacă problema beneficiarului a
fost ameliorată sau soluţionată;
d) obiectivele propuse au fost atinse sau că dimpotrivă acţiunea de asistenţă a eşuat, fără şanse de
reuşită în viitor.
3.4. De cîte ori este necesar, se solicită autorităţilor competente desemnarea unor specialişti în
vederea intervenţiei pentru soluţionarea anumitor probleme. Aceşti specialişti pot fi psihologi,
asistenţi sociali, cadre didactice, medici sau oricare alţi specialişti a căror suport este considerat
drept necesar.

9
3.5. La elaborarea planurilor este important ca măsurile să fie concrete şi cu termeni fixaţi. Periodic
sunt apreciate progresele realizate şi se aduc la cunoştinţa beneficiarului şi familiei acestuia.
3.6. Consilierul de probaţiune include în planul de intervenţie un şir de acţiuni în vederea întăririi
reţelei sociale în jurul beneficiarului şi a familiei sale, cum ar fi:
a) stabilirea legăturilor cu familia şi mediul social al beneficiarului: serviciul, vecinii,
prietenii, profesioniştii din serviciile sociale;
b) determinarea poziţiei beneficiarului în reţeaua socială: activă, pasivă, neutră;
c) identificarea lipsurilor din reţeaua de sprijin şi nevoile de sprijin;
d) identificarea resurselor prin care familia îşi poate atinge obiectivele;
e) sensibilizarea membrilor reţelei asupra situaţiei beneficiarului;
f) mobilizarea reţelei în jurul beneficiarului prin găsirea unei persoane de încredere.
3.7. Organele de probaţiune, în materie de asistenţă şi consiliere, desfăşoară următoarea activitate:
a) dezvoltă capacitatea beneficiarului de a se integra în societate;
b) asigură legătura dintre beneficiar şi organizaţii, care sunt implicate în probleme legate de
integrarea în societate a lui;
c) acordă posibilitatea beneficiarului să se folosească de ofertele propuse.
3.8. Acordarea de asistenţă se organizează de către organul de probaţiune pe al cărui teritoriu este
domiciliul beneficiarului. Asistenţa şi consilierea postpenitenciară poate fi acordată de către
organele de probaţiune şi alte organizaţii şi instituţii din reţeaua socială, în dependenţă de nevoile
beneficiarului (Centre de reabilitare socială, de plasament temporar, instituţii medicale, programe
de corecţie a comportamentului, etc.).
3.9. Activitatea în cauză se manifestă prin menţinerea şi potenţarea relaţiei personale; exercitarea
rolului de mediator între persoana eliberată din detenţie şi autorităţile din comunitate; susţinere
pentru obţinerea unei calificări/recalificări profesionale; corecţia comportamentului social prin
aplicarea programelor speciale şi generale, altă asistenţă.
3.10. Asistenţa socială acordată poate fi de următoarele tipuri:
a) Plasarea în cîmpul muncii;
b) Asigurarea cu spaţiu locativ temporar;
c) Asistenţă medicală;
d) Restabilirea relaţiilor cu rudele;
e) Perfectarea actelor de identitate;
f) Instruirea profesională;
g) Acordarea asistenţei psihologice, sociale, juridice;
h) Ajutor social şi material;
i) Altă asistenţă solicitată.
3.11. Persoanele invalide de gradul I sau II (cu dizabilitate severă sau accentuată), precum şi cele
în etate cu ajutorul consilierului de probaţiune pot fi plasate temporar în aziluri pentru invalizi sau
bătrîni.
3.12. Pentru acordarea asistenţei enumerate mai sus, organul de probaţiune trebuie să identifice
parteneri la nivel local pentru a avea posibilitatea de a acorda suportul necesar şi de a îndrepta
beneficiarii către instituţiile de profil.
3.13. În activitatea sa, consilierul de probaţiune urmăreşte utilizarea optimă a resurselor
autorităţilor publice şi societăţii civile pentru a facilita realizarea scopului activităţilor de
probaţiune. În acest scop, consilierul de probaţiune colaborează cu angajaţii organelor afacerilor
interne, procuraturii, administraţiei publice locale, protecţiei sociale, cu instituţiile de învăţământ,

10
sanitare, penitenciare, cu comunităţile religioase, agenţiilor teritoriale pentru ocuparea forţei de
muncă, asociaţiile obşteşti, etc.
3.14. Birourile de probaţiune semnează, în mod obligatoriu, acorduri de colaborare cu toţi
partenerii locali pentru acordarea tuturor tipurilor de asistenţă stipulată în prezenta Instrucţiune.

Secţiunea 1-a. Conlucrarea dintre consilier şi beneficiar

3.1.1. Dacă beneficiarul este de acord să întrebuinţeze serviciile de asistenţă socială acordate de
către instituţii şi organizaţii sau de un specialist în domeniu, consilierul de probaţiune îl
direcţionează la instituţia sau persoana în cauză. Îndreptarea către instituţia care oferă servicii de
asistenţă psihosocială este întocmită în două exemplare, care se semnează de către şeful Biroului
de probaţiune. O copie se înmînează beneficiarului, iar cea de a doua este anexată în dosarul lui
personal cu confirmarea despre primire a documentului prin semnătura beneficiarului.
3.1.2. Consilierul de probaţiune responsabil de caz contactează instituţia/persoana responsabilă
pentru a confirma prezentarea sau neprezentarea beneficiarului.
3.1.3. În cazul în care beneficiarul nu se prezintă din motive întemeiate şi nu refuză de a beneficia
de servicii de asistenţă psihosocială, consilierul întreprinde următoarele măsuri:
a) coordonează cu instituţia/specialistul o nouă dată de primire a beneficiarului;
b) face modificările de rigoare în planul de intervenţie;
3.1.4. În cazul în care beneficiarul nu s-a prezentat la instituţie/specialist şi nu doreşte să
beneficieze de serviciile oferite, consilierul de probaţiune include modificările corespunzătoare în
planul de intervenţie. Beneficiarul poate refuza serviciile acordate, în scris, informînd consilierul
de probaţiune şi instituţia/specialistul.
3.1.5. Dacă beneficiarul nu este satisfăcut de calitatea serviciilor sau dacă instituţia/specialistul a
refuzat de a oferi aceste servicii, beneficiarul poate depune o declaraţie pe numele consilierului de
probaţiune. Consilierul de probaţiune întreprinde toate măsurile pentru soluţionarea acestui caz,
inclusiv repartizarea beneficiarului, după posibilitate, la o altă organizaţie sau specialist. În cazul
în care beneficiarul refuză serviciile de reabilitare sau este respins de instituţia de reabilitare socială
/specialist, consilierul întocmeşte raportul corespunzător cu introducerea în plan a modificărilor
de rigoare.
3.1.6. Consilierul de probaţiune coordonează şi supraveghează procesul de acordare a asistenţei,
conform competenţelor altor structuri. În funcţie de obiectivele stabilite în materie de asistenţă,
oferă beneficiarului servicii de reabilitare sau alt tip de asistenţă.
3.1.7. Toate materialele sunt cusute în dosarul personal al beneficiarului. Periodic, consilierul de
probaţiune monitorizează procesul de reintegrare a beneficiarului şi evaluează ofertele
instituţiei/specialistului pentru a atinge obiectivele stabilite în planul de intervenţie. Dacă s-a
constatat că prestarea serviciilor nu duce la atingerea obiectivelor stabilite în planul de intervenţie,
consilierul de probaţiune, de comun acord cu beneficiarul, încetează prestarea acestor servicii,
modificînd planul.
3.1.8. După finalizarea procesului de asistenţă, la solicitarea consilierului de probaţiune,
instituţia/specialistul prezintă informaţia în scris referitor la progresele înregistrate în cadrul
procesului de reintegrare socială.
3.1.9. În organizarea asistenţei consilierul de probaţiune:
a) în comun cu beneficiarul întocmeşte planul de intervenţie (de asistenţă);
b) întocmeşte dosarul personal al beneficiarului;

11
c) după necesitate modifică planul de intervenţie;
d) informează beneficiarul referitor la drepturile şi obligaţiile acestuia, cît şi drepturile şi
obligaţiile serviciului de probaţiune;
e) asigură beneficiarului volumul de informaţii în scris cu privire la sarcinile prevăzute în
plan;
f) de comun acord cu beneficiarul stabileşte locul şi timpul următoarei întrevederi;
g) coordonează şi supraveghează procesul de acordare a asistenţei, în conformitate cu
competenţa altor structuri;
h) în funcţie de obiectivele stabilite oferă beneficiarului servicii de reabilitare sau alt tip de
asistenţă.
3.1.10. Beneficiarul trebuie:
a) să se prezinte la Biroul de probaţiune în termen de 5 zile lucrătoare de la eliberarea sa din
detenţie dacă contractul de asistenţă a fost încheiat în detenţie;
b) să se implice şi să coopereze în rezolvarea problemelor în conformitate cu planul de
intervenţie;
c) să furnizeze consilierului informaţii exacte, care pot influenţa pozitiv asupra integrării în
societate;
d) să se prezinte la întrevederi, sau, în caz de imposibilitate să informeze consilierul din timp;
e) să se implice activ în programele psiho-sociale şi de corecţie a comportamentului şi să
respecte toate cerinţele acestor programe.

CAPITOLUL IV. CONTROLUL CONDAMNAŢILOR

4.1. Activităţile de control vor fi exercitate doar în limitele în care ele sunt necesare pentru o strictă
executare a obligaţiunilor aplicate şi bazate pe principiul intervenţiei minime. Ele vor fi
proporţionate în funcţie de această obligaţiune şi limitate la scopurile care îi sunt atribuite (regula
74 al Recomandării R(92)16 a Comitetului de Miniştri către Statele Membre referitoare la
Regulile Europene asupra sancţiunilor aplicate în comunitate).
4.2. Pe durata termenului de suspendare condiţionată a executării pedepsei, liberării condiţionate
de pedeapsă înainte de termen și amînarii executării pedepsei condamnatul trebuie să
îndeplinească următoarele obligaţiuni:
a) să se prezinte la citaţiile consilierului de probatiune;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu sau loc de trai;
c) să comunice schimbarea locului de muncă.
4.3. Periodic, dar nu mai rar decît o dată în lună, se verifică la Inspectoratul de poliţie şi instanţa
de judecată informaţia cu privire la comiterea de către condamnaţi a contravenţiilor şi infracţiunilor.
Dacă condamnatul a părăsit domiciliul şi nu se cunoaşte locul aflării lui mai mult de o lună de zile
sau este informaţie, că a frecventat de două sau mai multe ori, pe un termen de pînă la 5 zile rude,
prieteni, în alte raioane ale ţării se verifică dacă nu a comis acolo infracţiuni, dacă este în stare de
arest, expediind cererea F-246 în Direcţia informaţie şi evidenţă operativă a Inspectoratului
General de Poliţie. Totodată, cu o lună de zile înaintea expirării termenului de probă se efectuează
verificarea în baza cererii F-246.
4.4. În cazul în care, condamnatul intenţionează să părăsească domiciliul pe un termen mai mare
de 5 zile, acesta la plecare obligatoriu informează în scris consilierul de probaţiune indicând
motivul şi locul plecării. În cazul schimbării domiciliului permanent (în alt raion, oraş), dosarul se
expediază în Biroul de probaţiune de la locul nou de trai (conf. cap.II, secţ. a II-a, pct. 2.2.8).
12
4.5. În caz dacă condamnatul a adus la cunoştinţă despre părăsirea temporară a domiciliului,
consilierul de probaţiune, cu consimţămîntul condamnatului, poate revedea frecvenţa
întrevederilor. Informaţia poate fi solicitată şi de la locul aflării temporare a condamnatului.
4.6. În cazul părăsirii temporare de către condamnat a domiciliului, planul de probaţiune se
modifică cu indicarea perioadei de efectuare a activităţilor de probaţiune (perioada întrevederilor,
etc.). În perioada lipsei condamnatului se verifică dacă acesta a încălcat ordinea publică sau a
săvîrşit o altă infracţiune pe teritoriul unde s-a deplasat (Inspectoratului de poliţie şi/sau instanţei
de judecată).
4.7. În cazul în care instanţa de judecată i-a stabilit condamnatului obligaţiuni, consilierul de
probaţiune întreprinde măsuri de control asupra respectării acestor obligaţiuni. Astfel de
obligaţiuni pot fi prevederile art. 90 alin. (6) Cod penal al RM.

Secţiunea 1-a. Obligaţiunea de a nu schimba domiciliul fără consimţămîntul


consilierului de probaţiune

4.1.1. În cazul stabilirii acestei obligaţiuni, consilierul de probaţiune informează inspectoratul de


poliţie şi efectuează periodic, dar nu mai rar decît o dată în lună, control la domiciliul
condamnatului;
4.1.2. Consilierul de probaţiune solicită de la organele de poliţie şi autorităţile publice locale din
localitatea unde domiciliază condamnatul, informaţia despre orice modificare intervenită în
privinţa schimbării domiciliului de către condamnat. Dacă condamnatul manifestă necesitatea să-
şi schimbe domiciliul, atunci el înconştientizează printr-o cerere consilierul de probaţiune indicînd
motivul, locul, scopul şi perioada plecării.
4.1.3. În caz dacă condamnatul şi-a schimbat domiciliul fără consimţămîntul consilierului de
probaţiune, se solicită informaţii de la rude, vecini, certificat de la primărie şi se întocmeşte un
raport privind încălcarea obligaţiunii. După stabilirea locului de trai al condamnatului, de la acesta
se solicită explicaţia respectivă şi se preîntîmpină în scris privind necesitatea respectării
obligaţiunii. În cazul în care condamnatul a părăsit domiciliu şi locul aflării lui nu este cunoscut,
consilierul de probaţiune întreprinde măsuri de căutare şi dacă acestea nu s-au soldat cu succes,
după expirarea a 15 zile expediază în instanţa de judecată un demers solicitînd dispunerea dării în
căutare.
4.1.4. În caz dacă condamnatul încalcă sistematic obligaţiunea, adică de trei şi mai multe ori,
consilierul de probaţiune înaintează în instanţa de judecată un demers cu materialele
corespunzătoare, solicitînd anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării
pedepsei sau anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen.

Secţiuinea a 2-a. Obligaţiunea de a nu frecventa anumite locuri

4.2.1. În cazul stabilirii acestei obligaţiuni, consilierul de probaţiune informează inspectoratul de


poliţie şi periodic solicită de la condamnat, dar nu mai rar decît o dată în lună, explicaţii privind
respectarea obligaţiunii stabilită prin sentinţa de condamnare. Verifică, nu mai rar de o dată în lună
respectarea de către condamnat a obligaţiunii deplasîndu-se în teritoriu, în colaborare cu
reprezentanţii autorităţii publice locale şi colaboratorii de poliţie.
13
4.2.2. La necesitate, se solicită informaţii privind respectarea obligaţiunii, de la reprezentanţii
autorităţii publice locale, organele de poliţie, membrii familiei acestuia, precum şi de la orice altă
persoană fizică sau juridică.
4.2.3. Dacă se aplică obligaţiunea să nu frecventeze anumite locuri după ore stabilite care nu se
includ în durata graficului de muncă, atunci consilierul de probaţiune alege o zi în coroborare cu
şeful Biroului, cînd se deplasează după orele de muncă pentru verificarea frecventării locului
interzis cu compensarea timpului liber din contul unei zile lucrătoare. De asemenea, se solicită
lunar informaţie de la inspectorul de sector sau Inspectoratul de patrulare privind depistarea
condamnatului în locurile interzise.
4.2.4. În cazul obţinerii informaţiei despre încălcarea de către condamnat a obligaţiunii, se verifică
veridicitatea acestora, concomitent fiind solicitată explicaţia de la el, fiind preîntîmpinat în scris
privind necesitatea respectării obligaţiunii. Despre constatarea nerespectării obligaţiunii
consilierul de probaţiune întocmeşte un raport. La încălcarea sistematică a obligaţiunii, de trei şi
mai multe ori, consilierul de probaţiune înaintează în instanţa de judecată un demers cu materialele
corespunzătoare solicitînd anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei
sau anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen cu trimiterea executării pedepsei
cu închisoarea.

Secţiunea a 3-a. Obligaţiunea de a acorda o susţinere materială familiei victimei sau


de a repara daunele cauzate în termenul stabilit de instanţă

4.3.1. În cazul stabilirii acestei obligaţiuni, consilierul de probaţiune informează Inspectoratul de


poliţie şi solicită periodic, dar nu mai rar decît o dată în lună, informaţia în scris de la condamnat
despre măsurile întreprinse privind îndeplinirea obligaţiunii. Totodată se solicită prezentarea
documentelor confirmative.
4.3.2. Cu familia victimei, persoana fizică sau juridică căreia i-a fost cauzată dauna se menţine
legătura şi se solicită informaţia privind îndeplinirea obligaţiunii.
4.3.3. Dacă condamnatul nu îndeplineşte obligaţiunea corespunzătoare pînă la expirarea
termenului stabilit în sentinţă sau a termenului de probă şi nu a executat cu rea-voinţă obligaţia de
a repara dauna cauzată se consideră eschivare de la îndeplinirea obligaţiunii. În cazul dat se solicită
de la condamnat explicaţia privind motivul neîndeplinirii obligaţiunii. La încălcarea sistematică a
obligaţiunii, de trei şi mai multe ori, consilierul de probaţiune înaintează în instanţa de judecată un
demers cu materialele corespunzătoare solicitînd anularea condamnării cu suspendarea
condiţionată a executării pedepsei sau anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen
cu trimiterea executării pedepsei cu închisoarea.

Secţiunea a 4-a. Obligaţiunea de a urma un tratament în caz de alcoolism,


narcomanie, toxicomanie sau boală venerică

4.4.1. În cazul stabilirii acestei obligaţiuni, consilierul de probaţiune înştiinţează instituţia


medicală anexînd copia sentinţei de condamnare, informează Inspectoratul de poliţie şi solicită
periodic, dar nu mai rar decît o dată în lună, informaţia în scris de la condamnat despre măsurile
întreprinse privind îndeplinirea obligaţiunii. Totodată se solicită prezentarea documentelor

14
confirmative despre executarea obligaţiunii. Informaţia poate fi solicitată atît de la condamnat cît
şi de la membrii familiei sale.
4.4.2. După finisarea tratamentului, se solicită de la instituţia medicală confirmarea în scris a
însănătoşirii condamnatului.
4.4.3. Dacă condamnatul în termen de 5 zile după rămînerea definitivă a hotărîrii instanţei de
judecată nu se va prezenta la instituţia medicală cu regim special, de la acesta se solicită explicaţie
în scris privind motivul neprezentării şi se preîntîmpină în scris în vederea respectării obligaţiunii.
Dacă condamnatul nu îndeplineşte obligaţiunea stabilită în termenul fixat în sentinţă, se consideră
eschivare de la îndeplinirea obligaţiunii. În cazul dat se solicită de la condamnat explicaţia privind
motivul nerespectării obligaţiunii. La încălcarea sistematică a obligaţiunii, de trei şi mai multe ori,
consilierul de probaţiune înaintează în instanţa de judecată un demers cu materialele
corespunzătoare solicitînd anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei
sau anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen.

Secţiunea a 5-a. Obligaţiunea de a participa la un program special de tratament sau de


consiliere în vederea reducerii comportamentului violent

4.5.1. La aplicarea acestei obligaţiuni, consilierul de probaţiune urmează să stabilească data


începerii programului special de tratament psihologic sau de consiliere, fie individual sau în grup,
pe perioada termenului de probă, în vederea schimbării atitudinilor, convingerilor şi
comportamentului persoanelor asistate sau circumstanţelor sociale ale acestora. Durata
tratamentului sau consilierii este pe perioada programului probaţional aplicat.
4.5.2. După finisarea unui program special, consilierul de probaţiune întocmeşte o evaluare a
condamnatului pentru stabilirea sporirii sau diminuării comportamentului violent.
4.5.3. În cazul în care în perioada termenului de probă este necesar schimbarea programului de
consiliere sau repetarea celui precedent, consilierul de probaţiune implică condamnatul în
programul special împreună cu alţi beneficiari participanţi.
4.5.4. Prezenţa condamnatului în derularea programelor speciale este obligatorie. Dacă
condamnatul se eschivează de la frecventarea programului special de tratament sau de consiliere,
după prima absenţă nemotivată consilierul de probaţiune întocmeşte un raport de constatare, iar la
prezentarea condamnatului solicită o explicaţie şi îi aplică o preîntîmpinare. La eschivarea
sistematică, de trei sau mai multe ori de la orele de program, consilierul de probaţiune înaintează
în instanţa de judecată un demers cu materialele corespunzătoare solicitînd anularea condamnării
cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau anularea liberării condiţionate de pedeapsă
înainte de termen.

Secţiunea a 6-a. Obligaţiunea de a executa ore de muncă neremunerată în folosul


comunităţii

4.6.1. În cazul stabilirii obligaţiunii de a executa ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii
(MNFC), consilierul de probaţiune întreprinde măsurile corespunzătoare în conformitate cu
prevederile art. 67 CP, art. art. 189-194 CE şi Regulamentul cu privire la modul de executare a
pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunităţii aprobat prin Hotărîrea

15
Guvernului nr. 1643 din 31.12.2003 şi Instrucţiunii nr. 142 din 19.11.2012 cu privire la punerea
în aplicare a pedepsei penale şi sancţiunii contravenţionale sub formă de muncă neremunerată în
folosul comunităţii.

CAPITOLUL V. EXCLUDEREA DE LA EVIDENŢĂ ŞI ÎNCETAREA


ACTIVITĂŢILOR DE PROBAŢIUNE

5.1. Încetarea activităţilor de probaţiune presupune şi excluderea condamnatului de la evidenţă.


5.2. Excluderea de la evidenţă, are loc în cazul:
a) respectării de către condamnat a comportamentului stabilit prin hotărîrea judecătorească şi
expirării termenului de probă;
b) instanţa de judecată a emis hotărîrea privind anularea condamnării cu suspendarea
condiţionata a executării pedepsei, anularea liberării condiţionate de pedeapsa înainte de
termen sau anularea amînării executării pedepsei;
c) în privinţa condamnatului a fost pronunţata o nouă hotărîre de condamnare rămasă
definitivă;
d) a fost emisă o hotărîre judecătorească despre aplicarea legii cu privire la amnistie;
e) a fost emis Decretul Preşedintelui Republicii Moldova privind acordarea graţierii
individuale (conform decretului publicat în Monitorul Oficial al RM);
f) a fost remis dosarul personal în altă subdiviziune teritorială în legătura cu schimbarea
domiciliului condamnatului;
g) a fost emisă o hotărîre privind achitarea condamnatului;
h) a decedat condamnatul;
i) intervenirii unei legi penale noi care exclude caracterul penal al faptei în cursul executării
pedepsei sau trimiterii spre executare a hotărîrii judecătoreşti.
5.3. În cazul în care condamnatul este anunţat în căutare în baza unei încheieri judecătoreşti, pînă
la expirarea termenul de probă (art. 90 CP RM) sau termenului liberării condiţionate de pedeapsă
(art.91 CP RM) se înaintează demers în instanţa de judecată privind anularea condamnării şi
trimiterea condamnatului pentru a executa pedeapsa privaţiunii de libertate.
5.4. În cazul în care a expirat termenul de probă (art. 90 CP RM) sau termenul liberării condiţionate
de pedeapsă (art.91 CP RM), iar demersul privind anularea condamnării pentru executarea
pedepsei privative de libertate se află în examinare, condamnatul se va exclude din evidenţă după
pronunţarea instanţei de judecată.
5.5. Dacă în perioada termenului de probă, condamnatul a comis o nouă infracţiune, dar nu există
o hotărîre judiciară definitivă, organul de probaţiune înştiinţează în scris organul care examinează
cauza penală (procuratura sau instanţa de judecată) despre necesitatea aplicării art. 85 CP RM, iar
la expirarea termenului de probă se exclude din evidenţă.
5.6. Condamnaţii liberaţi de pedeapsa penală în baza art.art. 90, 91 CP RM, sunt excluşi de la
evidenţă cu întocmirea unui raport al consilierului de probaţiune, care se păstrează în dosarul
personal al condamnatului. Data excluderii condamnatului de la evidenţă, trebuie să coincidă cu
ziua finisării termenului de probă sau termenului de pedeapsă rămas neexecutat.
5.7. Condamnatele cărora le-a fost amînată executarea pedepsei în baza art. 96 CP RM, pot fi
excluse de la evidenţă doar în baza deciziei instanţei de judecată emisă la demersul consilierului
de probaţiune.

16
5.8. Despre excluderea de la evidenţă în termen de 5 zile lucrătoare, consilierul de probaţiune
informează în scris printr-o înştiinţare:
a) Instanţa de judecata care a dispus executarea hotărîrii;
b) Preşedinţia Republicii Moldova, în cazul persoanelor graţiate;
c) Pocuratura care a trimis spre executare ordonanţa.
5.9. După finalizarea intervenţiei acordate în baza contractului de asistenţă încheiat în conformitate
cu ordinul ministrului nr. 560 din 31.12.2008, consilierul de probaţiune va întocmi un raport
privind realizarea asistenţei solicitate cu anexarea la dosar. Astfel, dosarele personale ale
beneficiarilor se exclud din evidenţă şi se transmit în arhivă.

CAPITOLUL VI. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

6.1. Şefii Birourilor de probaţiune prezintă Oficiului central de probaţiune date statistice
reflectate în darea de seamă lunară, trimestrială şi anuală. Suplimentar la darea de seamă cu
datele statistice trimestrial se prezintă o notă informativă cu raportarea executării planului de
activitate, sau altă informaţie relevantă.
6.2. Dările de seamă pentru luna precedentă, se prezintă nu mai tîrziu de data de 5 a fiecărei luni
calendaristice.
6.3. Dosarele personale şi registrele de evidenţă a condamnaţilor conţin date confidenţiale şi
păstrarea lor, precum şi furnizarea informaţiei referitoare la acestea, se înfăptuieşte în ordinea şi
temeiurile prevăzute de legislaţie.
6.4. Dosarele personale ale condamnaților excluşi din evidenţă se transmit în arhivă, unde se
păstrează în decurs de 5 ani de la data excluderii din evidenţă, după care se nimicesc prin ardere,
iar registrele de evidenţă se păstrează 15 ani.
6.5. Nimicirea materialelor de arhivă se înfăptuieşte doar în prezenţa unei comisii special
convocate în acest sens, prin întocmirea unui act, care se semnează de preşedintele şi membrii
comisiei.

17