Pocăintă=metanoia=luminarea minții

Spovedania este Taina împăcării cu Dumnezeu, cu semenii și cu eul personal

Dacă ne aducem aminte de păcatele noastre în Taina Spovedaniei Dumnezeu le va

uita la Judecată;

„Inima înfrantă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi” Psalmul 50 – despre căința și

smerenia de la Spovedanie;

„Nu nesocoti mărturisirea păcatului tau, pentru ca, prin rusinea de aici, să scapi de
rusinea de dincolo ” Sf Grigorie de Nazianz

Aducerea aminte a pacatelor – o cale spe a nu le mai repeta „Și păcatul meu
înaintea mea este pururea” Psalm 50

„Cine vrea să se mântuiască cu întrebarea să călătorească”

„Dați-mi duhovnici buni și voi schimba fața pământului” – un mare părinte din
secolul V

Cât de viclean și cât de perfid lucrează diavolul cu noi oamenii. Ne dă mare curaj
atunci când facem păcatul și ne rușinează în momentul în momentul când vrem să
ne spovedim să ne curățim.

„Este rușine care aduce păcate și este rușine care aduce mărire și har” Rușinea
aceasta te face să scapi de rușinea ce va să fie în ziua infricoșată a Judecății

Păcatele trebuie arătate fie aici fie dincolo la ziua Judecății.

Canonul pentru păcate îl primim fie aici în chip vremelnic fie în viața de dincolo
pentru vecie

„În tot ce faci aduți aminte de sfârsitul tău și nu vei păcătui niciodată” Isus Sirah

Cu înclinația spre păcat, se naște genealogic fiecare om muritor de pe acest

pământ.

Conștiința morală=glasul lui Dumnezeu în om

Inima noastră trebuie să devină pământ bun pentru a putea rodi în ea sămânța
credinței în Dumnezeu.
Postul are și un caracter de jertfă pe care noi oamenii o aducem lui Dumnezeu.

Moartea reprezintă plata păcatului.

Sfintele Taine ale Bisericii sunt Taine ale vindecării de păcat și ale dobândirii vieții
veșnice.

„Mare bucurie se face în ceruri când un păcătos se pocăiește” Luca 15, 7

Trebuie să ne fie rușine să mai păcătuim nu să ne pocăim

Dintotdeauna pentru suflet a existat preotul, iar pentru trup învățătorul și medicul.

„Trebuie să te mărturisești cu smerenie, cu multă umilință și cu inimă smerită.”

Nicodim Aghioritul