STEATOZA HEPATICA NON ALCOOLICA PRIMARA LA PACIENTII

HIPERTENSIVI

LUMINITA LATEA , STEFANIA NEGREA

Cuvinte cheie: hipertensiune arteriala esentiala, steatoza hepatica non alcoolica primara, ritmul
circadian tensiunii arteriale, rezistenta la insulina.
Rezumat: Obiectivul acestui studio a constat in investigarea prevalentei steatozei hepatice nonalcoolice
(NAFLD) si relatia dintre sensibilitatea la insulina si NAFLD in hipertensiune arteriala (HTA) de grad III risc
additional mare si foarte mare in conformitate cu ritmul circadian al tensiunii arteriale. Acest studio prospective a
fost efectuat pe o perioada de patru ani la Departamentul de Medicina Interna de la Centrul de Diagnostic si
Tratament din Cluj-Napoca. Studiul a inclus pacienti cu HTA esentiala gradul III.Pacientii hipertensivi au fost
impartiti in patru grupe: dipper (D), non-dipper(ND), reverse-dipper(RD), de extreme dipper (ED), potrivit indexului
diurn (DI) de la monitorizarea ambulatorie automata(MATA). Toti pacientii hipertensivi au fost monitorizati MATA
timp de 24 de ore pentru presiunea sistolica si diastolica, li s-au efectuat analiza de sange si ecografie abdominala
pentru diagnosticarea afectarii hepatice. Treizeci si cinci de pacienti hipertensivi au fost inclusi in studiu, un numar
de 31.42% ND, 11.43% RD, 8.57% ED, 48.57% D. Prelevanta NAFLD a fost semnificativ mai mare in ND, RD, ED,
comparativ cu D.Cand au fost comparati cu grupul cu profil dipper s-a observat un nivel statistic semnificativ mai
mare de insulina plasmatica in grupul de non-dipper (86.3 ± 17.9 pmol/l vs 62.2 ± 203pmol/l, p<0.05), in reverse
dipper (88.3 ± 18.6 pmol/l vs 62.2 ± 20.3 pmol/l) in extreme-dippers (86.7 ± 16.88 pmol/l vs 62.2 ± 20.3 pmol/l,
p<0.05). Alterarea statusului dipper (ND,RD,ED) al hipertensiunii arteriale asociaza o rezistenta la insulina mai
mare care ar putea fi legatura dintre patogenetice NAFLD si modificarea statusului tensiunii arteriale.Alterarea
statusului tensiunii arteriale ar pute afi un marker al NAFLD la pacientii hipertensivi.

INTRODUCERE
 Ficatul gras non-alcoolic (NAFLD) reprezinta un spectru larg pornind de la ficat gras, ficat
gras si imflamatie la semne de afectare a hepatocitelor si poate progresa spre ciroza sau in forma
cea mai extrema a NAFLD poate progresa spre
carcinom hepatocelular sau insuficienta hepatica.(1)
Ficatul gras non alcoolic este considerata cea
mai frecventa boala de ficat care afecteaza 15-25%
din populatia generala (2). NAFLD primara rezulta
din rezistenta la insulina si FGNA este considerat ca
Fig. 1 – Stetoza Hepatica parte a sindromului metabolic (3-6).
Hipertensiune arteriala esentiala este
considerat un status de insulorezistenta (7,8) si prin baza unor mecanismne de rezistenta la insulina
studii recente considera NAFLD ca mediator timouriu al aterosclerozei (9,10) si un factor de risc
cardiovascular crescut (11).

SCOPUL STUDIULUI
Scopul acestui studiu a fost de a investiga prelevanta NAFLD la pacientii cu HTA grad III
si risc cardiovascular aditional mare si foarte mare si de a investiga relatia dintre sensibilitatea la
insulina si NAFLD la pacietii hipertensivi in conformitate cu ritmul circadian al tensiunii arteriale.

MATERIAL SI METODA DE LUCRU

Populaţia de studiu: Acest studiu prospectiv a fost realizat în perioada noiembrie 2005 până
în decembrie 2009. Studiul a inclus pacienţi adulţi hipertensivi eligibili care s-au prezentat la Centrul
de Diagnostic şi Tratament din Cluj-Napoca.
Studiul a inclus pacienţi de ambele sexe, cuhipertensiune arterială esenţială gradul III şi risc
cardiovascular global suplimentar mare şi foarte mare. Hipertensiunea arterială esenţială a fost
definită potrivit ESC/ESH 2007 Guideline-ul Societăţii Europene de Hipertensiune (12) ca valoare
de repaus pentru tensiunea arterial sistolică (TAS) de  180 mmHg şi/sau tensiunea arterială diastolică
(TAD)  110mmHg măsurată cu ajutorul sphygmomanometer mercur, în repaus în poziţia aşezat
luând în considerare cel puţin trei măsurători separate din ultima lună..
Pacienţii cu hipertensiune arterială esenţială uşoară, moderată sau suspectaţi de hipertensiune
secundară, au fost excluşi. De asemenea, pacienţii cu alcoolism cronic, diabet zaharat, dovadă de
afectare cardiovasculară, pulmonară, boli renale, hepatice, pacienţii cu afectare hepatică indusă de
tratament (corticoizi, salicilaţi cronice, antidepresive triciclice, tamoxifen, tetraciclinele, estrogenii
sintetici şi amiodaronă) (13.14) au fost excluşi din studiu.
Treizeci şi cinci hipertensivi şi-au dat acordul informat şi au completat criteriile de includere
şi, prin urmare au fost înrolaţi în studiu.
Toţi pacienţii hipertensivi au fost monitorizaţi 24 de ore prin MAPA, li s-au efectuat analize de
laborator şi ecografie abdominală. Pentru măsurarea tensiunii arteriale în ambulator (MAPA) s-a
folosit ABPM-04, 99/BP411 - Medibase.
Înainte de începerea MAPA, tensiunea arterială a fost măsurată cu un sfigmomanometre mercur, cu
pacientul şezând cel puţin 10 minute. Pentru realizarea MAPA a fost ales braţul cu valoarea TA cea mai
mare la măsurarea TA cu ajutorul sfigmomanometrului.