1. Dezvoltarea mezodermului: la nivelul santului primitiv celulele ectodermale migreaza intre cele doua foite dand nastere mezodermului 2. Sistematizarea mezodermala: mezodermul se imparte in: - paraaxial: va forma somite - intermediar: va forma nefrotoamele - lateral: in masa acestuia apar vezicule care se unesc formand celomul intraembrionar care comunica larg cu celomul extraembrionar. Simultan mezodermul lateral este impartit in doua lame: • dorsal este somatopleura • ventral este splahnopleura Inchiderea comunicarii dintre cele doua celomuri: Embrionul sufera o miscare de cudare transversala. Datorita cresterii cantitatii de lichid amniotic se formeaza plicile amniotice care tind sa se uneasca anterior. Sub aceasta presiune: – Cavitatea vitelina este impartita in intestin primitiv si vezicula vitelina – somatopleura se uneste cu splahnopleura. Drept urmare cele doua celomuri nu mai comunica – de o parte si de alta a intestinului primitiv se formeaza canalele pleuroperitoneale Formarea pericardului In mezodermul cardiogen situat anterior de placa procordala apar vezicule pericardice primordiale care fuzioneaza formand schita cavitatii pericardice. Anterior de mezodermul cardiogen este primordiul septului transvers. Embrionul sufera si o miscare de curbare anteroposteriara. Drept urmare mezodermul cardiogen, impreuna cu septul transvers, ajung din pozitie craniala in pozitie ventrala. Cavitatea pericardica se uneste cu canalul pleuroperitoneal si formeaza un canal in forma de U rasturnat denumit canalul PPP (pleuropericardoperitoneal). Separarea cavitatii pericardice In procesul de cudare anteroposterioara, venele cardinale comune se departeaza de perete formand plicile pleuropericardice. Intre ele exista temporar hiatusul pleuropericardic. Odata cu cudarea tubului cardiac venele cardinale comune se apropie si plicile fuzioneaza formand cavitatea pericardica. In canalul pleural proemina si cresc mugurii pulmonari. Separarea pleuroperitoneala se face prin formarea diafragmei. In procesul de formare diafragma sufera un descensus din regiunea cervicala pana la granita toracoabdominala, tragand dupa ea si nervul frenic. Diafragma se formeaza prin unirea a: - septului transvers: proeminenta mezodermala pe peretele anterior; va forma centrul tendinos - mezoesofagului: va forma insertia lombara a diafragmei - plicilor pleuroperitoneale: situate pe lateral; vor forma partea musculara a diafragmei. Toate acestea fuzioneaza mai intai in dreapta si apoi in stanga. Cand nu fuzioneaza ramane un hiatus pleuroperitoneal prin care viscerele abdominale ajung in torace sau invers, in boala numita hernie diafragmatica congenitala (hernii cu defecte mari diafragmatice).
Caracterele generale ale seroaselor
Seroasele sunt membrane subtiri, lucioase, transparente care produc ser.
Aceste membrane au cateva caracteristici ce le confera o mare specificitate si importanta prin: - denumirea de seroase vine de la caltatea lor de a fi semipermeabile. Ele permit trecerea unei lame fine de lichid care transudeaza (lichid fara proteine). Atunci cand, datorita unui proces inflamator, permeabilitatea membranei creste lichidul devine exudat care favorizeaza infectia si formarea aderentelor de fibrina. Pierderea luciului este primul semn care avertizeaza pe chirurgul explorator asupra starii de boala a seroaselor. Urmeaza pierderea transparentei si apoi ingrosarea. - seroasele au chemotactism pozitiv, adica se misca spre focarul de inflamatie si tind sa-l izoleze. - manifesta plasticitate, adica pot produce fibrina care sta la baza formarii aderentelor. - sunt foarte bine inervate senzitiv. Lezarea, punctionarea, tractiunea sau orice fel de manipulare duce la declansarea unor reactii vegetative reflexe pe care le numim furtuna vegetativa: tulburari de ritm cardiac si respirator, sudori reci, hipotensiune. Lezarea seroaselor sta la baza declansarii unor reflexe regionale: • lezarea peritoneului va produce abdomenul de lemn si hiperestezia cutanata(reflex cutanat datorat iritatiei peritoneale) • seroasele pot permite absorbtia unor medicamente si pot permite dializa peritoaneala prin care se elimina excesul de uree prin circularea unor fluide prin cavitatea peritoneala. • mezourile si seroasele acumuleaza usor grasimile; dar nu la toata lumea se intampla.