Patologia pancreasului

O varietate de forme clinice si etiologice, precum si o gama larga de modificari

morfopatologice se reunesc pentru a constitui domeniul patologiei pancreatice.
Pancreatita acuta este inflamatia acuta a pancreasului, manifestata ca raspuns la
numeroase cauze, ce determina in final revarsarea enzimelor pancreatice activate in parenchimul
glandei, zonele adiacente si circulatia sistemica.
Pancreatita acuta catarala ("pancreas infectios"), survine de obicei în cursul bolilor
infectioase si nu are o individualitate bine precizata. Este infectioasa si/sau toxica
Pancreatita acuta hemoragica (pancreatita acuta hemoragico-necrotica), este o afectiune a
pancreasului cu caracter acut si dramatic, provocata de leziuni edematoase, hemoragice si necrotice.
Pancreatita cronica reprezinta inflamatia pancreasului asociata cu fibroza, are caracter
evolutiv si ce favorizeaza atrofierea progresiva a tesutului glandular concomitent cu pierderea
treptata a functiilor pancreatice. Pancreatita cronica este o boala caracterizata prin leziuni cronice,
inflamatorii si degenerative, cu evolutie spre scleroza si insuficienta pancreatica, provocata de
reducerea sau de disparitia tesutului glandular.
Insuficienta pancreatica poate fi endocrina (insuficienta secretiei de insulina produce
diabetul) sau exocrina (insuficienta secretiei enzimelor digestive produce tulburari de digestie si
absorbtie a alimentelor)
Tumorile pancreasului se pot clasifica, in functie de natura tesutului din care provin, in
tumori ale pancreasului exocrin si tumori ale pancreasului endocrin. Tumorile maligne care deriva
din tesutul exocrin al pancreasului sunt cele mai frecvente tumori pancreatice (peste 80%).
Tumorile maligne exocrine pot fi adenocarcinoame si carcinoame epidermoide.
Predominante (peste 90%) sunt adenocarcinoamele ductale, care in general sunt slab diferentiate.
Carcinoamele epidemoide sunt extrem de rare. Aproximativ 75% dintre toate carcinoamele
pancreatice ductale apar la nivelul capului sau al istmului pancreatic, 15%–20% la nivelul corpului
si 5%–10% la nivelul cozii pancreasului (Seufferlein T, 2012).
Tumorile endocrine pancreatice pot fi secretante si nesecretante, unice sau multiple. Pot fi
sporadice sau în cadrul neoplaziilor endocrine multiple. Clinica si denumirea lor sunt determinate
de tipul de hormon secretat (insulinom, gastrinom, somatostatinom) (Tarcoveanu E et al,2011)
 Extrem de rar sunt întâlnite chistadenocarcinomul mucinos (tumora cu crestere lenta
dezvoltata preferential la nivelul corpului si cozii pancreasului, mai frecventa la sexul feminin),
carcinoamele papilare sau cele cu celule ”în inel cu pecete” (Seufferlein T, 2012).
Datorita agresivitatii si datorita faptului ca este diagnosticat, de obicei, intr-un stadiu avansat
deoarece simptomele sale nu se manifesta pana atunci, cancerul pancreatic se trateaza direct prin
excizarea tumorii, radioterapie si chimioterapie, in functie de tipul morfopatologic si de stadiul de
evolutie.

Malvezzi M, Bertuccio P, Levi F et al. European cancer mortality predictions for the year 2012. Ann Oncol 2012; 23:
1044–1052.

Tarcoveanu E, Moldovanu R, Georgescu St, Niculescu D, Lupascu C, Dimofte G, Tumori pancreatice endocrine,
Chirurgia, 2011, 101 (2): 173-179

T. Seufferlein, J.B. Bachet, E. Van Cutsem si P. Rougie, Pancreatic adenocarcinoma: ESMO–ESDO Clinical Practice
Guidelines for diagnosis, treatment and follow-up. Publicat în Annals of Oncology 23 (Supplement 7): vii33–vii40,
2012. doi:10.1093/annonc/mds224