Cuprins:

1. Clasificările faptelor infracționale în dreptul penal al țărilor de peste

hotare...........................................................................................................1-3
2. Importanța clasificării faptelor infracționale..............................................3
3. Concluzii.................................................................................................3-4
4. Bibliografie................................................................................................4

1. Clasificările faptelor infracționale în dreptul penal al țărilor de

peste hotare

Codul penal francez, potrivit art.111-1, infracțiunile penale sunt

clasificate, în funcție de gravitatea lor, în crime, delicte și contravenții iar art.111-
2 invocă faptul că legea stabilește crimele și delictele și fixează pedepsele
aplicabile autorilor lor.
Regulamentul determină contravențiile și fixează, în limitele și după distincțiile
stabilite prin lege, pedepsele aplicabile contravenienților.1
Codul penal german, conform art. 12 faptele penale se clasifică în
infracţiuni şi delicte. Infracțiunile sunt faptele ilegale care se pedepsesc cu
minimum un an de închisoare sau mai mult. Delictele sunt fapte ilegale care se
pedepsesc cu o pedeapsă mai mică sau cu amendă. Circumstanțele agravante sau
atenuante prevăzute conform dispozițiilor Părții speciale sau pentru cazurile
deosebit de grave sau puțin grave nu vor fi luate în considerare în această
distincție.2
Dreptul penal englez conturează următoarele criterii de clasificare a
infracţiunilor: 1. În funcţie de obiectul atentării.
2. în funcţie de gravitatea faptei.
3. în funcţie de normele morale.
1. Clasificarea infracţiunilor după obiectul atentării în Anglia se face
conform cărţilor care descriu Partea Specială a dreptului penal. Ediţiile acestora
se deosebesc uneori unele de altele, în unele cazuri infracţiunile se clasifică
conform gradului de importanţă a obiectului atentării, iar în altele - în ordinea
alfabetică.
2. După gradul de pericol, infracţiunile se împart în două categorii: juridico-
materiale şi juridico-procedurale. Pînă în 1967 în Anglia, din punct de vedere
juridico-material, infracţiunile la rîndul lor se împărţeau în:
- infracţiuni deosebit de grave - trădarea;

1
Art.111-1 și art.111-2 din Codul Penal Francez
2
Art.12 din Codul Penal German

1
 - infracţiuni grave - felonii;
- infracţiuni mai puţin grave - misdiminorii.
Legea din 21 iunie 1967 a abrogat împărţirea infracţiunilor în felonii şi
misdiminorii în Anglia şi actualmente, toate infracţiunile se grupează în: trădare
și alte infracţiuni. Din punct de vedere juridico-procedural, infracţiunile se împart
în:
- infracţiuni care sunt cercetate cu respectarea procedurii însoţite de actul
de învinuire;
- infracţiuni care se cercetează în ordine simplificată. în primul caz
încălcările pot fi examinate în prezenţa juraţilor cu respectarea unui şir de reguli
de procedură.
3. După criteriul moral, infracţiunile se clasifică în:
- infracţiuni care „prezintă un rău prin firea lor", adică contrazic opiniile
oamenilor despre bine şi rău, despre moral şi amoral;
- faptele care devin ilegale în urma interzicerii lor de lege, indiferent dacă
acestea sunt morale sau nu. 3
În conformitate cu dispoziţiile legislative ale dreptului penal al SUA,
faptele se clasifică în felonii, misdiminorii, încălcări şi delicte rutiere. Felonia
cuprinde atentatele grave pedepsite cu privaţiunea de libertate pe un termen mai
mare de un an. Misdiminor este atentatul pedepsit cu privaţiune de" libertate pe
un termen de la 15 zile la un an. Încălcare se consideră atentatul pedepsit pe un
termen nu mai mare de 15 zile. Delictul rutier prevede toate încălcările regulilor
de circulaţie rutieră, indicate în Legea transportului rutier. Felonia şi
misdiminorul, la rîndul lor, se clasifică în diverse categorii. De exemplu, Codul
penal al Pensilvaniei conţine următoarea clasificare: felonii de categoria 1, 2 şi 3
şi misdiminorii de categoria 1, 2 şi 3. Codul penal al New York-ului clasifică
feloniile în clasele A. B, C, D, E şi misdiminoriile în clasele A şi F3. La baza
acestei clasificări este pus criteriul gravităţii faptei penale.

2. Importanța clasificării infracțiunilor.

Clasificarea reprezintă o metodă ştiinţifică de cunoaştere, ea având

importanţă deosebită în instrumentarul ştiinţific, inclusiv din domeniul juridico-
penal. Aceasta este catalogată ca fiind un instrument firesc de sistematizare în
cadrul obiectului de studiu şi permiţând, totodată, cunoaşterea realităţii obiective.
Doar în baza unor criterii de clasificare bine definite este posibilă delimitarea
diferitelor entităţi penale, precum şi determinarea naturii juridice a acestora. Prin

3
Dumitru Baltag, Alexei Guţu, Teoria generală a dreptului, Chişinău, Academia de Poliţie, 2002

2
urmare, metoda clasificării are o importanţă teoretico-practică semnificativă,
întrucât constituie un element al activităţii umane, inclusiv ştiinţific.

3. Concluzii:

Aspect semnificativ care trebuie reţinute cu privire la clasificarea faptelor

infracționale în dreptul penal al țărilor de peste hotare, este faptul că legislațiile
penale ale acestora, la fel ca și legislația autohtonă, statuează clasificarea faptelor
infracționale în dependență de normele legale în vigoare precum și de gradul
prejudiciului adus prin aceasta și pericolul social al făptuitorului, legitatea și
procedura clasificării, fiind specifică fiecărui stat în parte.

4. Bibliografie:

1. Giurgiu N., Drept penal general. Doctrină, legislaţie, jurisprudenţă,

Contes, Iaşi, 2000,
2. Basarab M., Drept penal. Partea generală, vol. 1 şi vol. II, ediţia a II-a,
Lumina-Lex, Bucureşti, 1999.
3. Dumitru Baltag, Alexei Guţu, Teoria generală a dreptului, Chişinău,
Academia de Poliţie, 2002