PRINTAREA 3D – TEHNOLOGIA CARE SCHIMBĂ ALIMENTAȚIA?

Încă din zorii omenirii problema hranei a fost strâns legată de cea a creşterii demografice,
evoluţia cantitativă şi calitativă a populaţiei fiind determinată de capacitatea sa de hrănire în cadrul
spaţiilor controlate. Astfel, problemele hranei şi ale nutriţiei sunt mai critice decât cele ale surselor
energetice şi materiilor prime. Prin urmare, orice studiu privind alimentaţia trebuie să ia în
consideraţie dezvoltarea demografică.
Cu certitudine astăzi producătorii de alimente doresc să utilizeze cele mai avansate cunoştinţe de
nutriţie şi cele mai noi metode tehnologice pentru a asigura cantitatea, siguranţa, calitatea, alegerea,
varietatea, convenienţa şi atributele plăcerii alimentelor sec. XXI.
Imprimarea 3D este un proces de formare a unui obiect solid tridimensional de orice formă,
realizat printr-un proces aditiv, în cazul în care straturi succesive de material sunt stabilite în diferite
forme. Imprimarea 3D este, de asemenea, distinctă de tehnicile de prelucrare tradiționale, care se
bazează în principal pe eliminarea materialelor prin metode cum ar fi tăiere sau de foraj (procesele
substractive).
„Stăpâneşte-ţi foamea folosind imprimanta!”, cam aşa se vom fi sfătuţi în viitor, după ce NASA
finanţează cu 125.000 de dolari un proiect de cercetare care urmăreşte printarea 3D a alimentelor
din prafuri şi uleiuri pentru a asigura necesarul de hrană.
Proiectul îi aparţine inginerului Anjan Contractor şi presupune crearea unui anumit tip de
alimente care să poată fi folosite în timpul misiunilor spaţiale de lungă durată, precum cea spre
Marte. Cu toate acestea, Contractor speră că într-o bună zi tehnologia sa să fie utilizată de un public
mult mai larg şi nu doar de astronauţi.
Mai exact, Contractor îşi imaginează că va veni o zi în care fiecare bucătărie va fi dotată cu o
imprimantă 3D astfel încât toată populaţia Globului să consume alimente printate din pulberi şi
uleiuri, dar cu un aport nutriţional sănătos. Ceea ce îşi imaginează Contractor este sfârşitul erei în
care oamenii aruncă mâncarea deoarece sistemul de printare 3D a utiliza pudră cu termen de
valabilitate 30 de ani şi care nu necesită păstrarea la temperaturi scăzute. Prin urmare, cartuşele
folosite în printare, care vor conţine zaharuri, carbohidraţi complecşi proteine sau alte substanţe
organice esenţiale, vor putea fi utilizate până la epuizare înainte ca noi să le înlocuim.
De asemenea, sintetizatoarele alimentare omniprezente vor crea noi căi de producere a caloriilor
de bază. Din moment ce este vorba de pudre, sursele calorice ar putea fi reprezentate de orice lucru
comestibil care conţine moleculele organice potrivite. Ştim deja că actualul consum de carne este
nesustenabil şi atunci de ce nu ne-am lua proteinele din insecte?
Dacă acum nu vă atrage deloc gândul de a consuma ceva creat de imprimantele 3D, asta se
datorează faptului că acum vă permiteţi să cumpăraţi alimentele existente. Însă, odată ce numărul
populaţiei va creşte, s-ar putea să nu mai dispunem de aceleaşi resurse.
„Cred că sistemul de alimentaţie actual nu va putea susţine 12 miliarde de oameni. Prin urmare,
în cele din urmă, va trebui să ne schimbăm percepţia referitoare la ceea ce considerăm a fi hrană”, a
explicat Contractor.
În industria alimentară primele produse cu care s-a experimentat printarea 3D au fost topping-ul
pentru torturi, bomboanele și alte ciudățenii artistice, insă încet, acest procedeu a devenit mai
cunoscut și bucătarii/cofetarii au inceput sa printeze și cu alte materiale.
Experimentele de până acum arată că printarea 3D va avea succes in cofetărie. Specialiștii au
creat o serie de topping-uri care nu puteau fi create prin alte modalități. Astfel s-a creat și Chef Jet
machine, care poate printa cu zahar si este certificată pentru producția de alimente. Customizarea
unui produs ar putea deveni una dintre cele mai mari avantaje ale printării 3D cu alimente, chiar
dacă nu mulți folosesc această tehnologie pentru a produce cantități industriale.
 Compania italiana Barilla demonstrează că printarea 3D nu se aplică doar dulciurilor. Aceștia,
împreună cu Institutul TNO, lucrează la crearea unei imprimante 3D destinate exclusiv printării cu
faină din grâu. Această implementare prezintă un potențial de customizare mare și astfel, în viitor,
vom putea crea și comanda paste personalizate pentru nunți sau restaurante.
Compania chinezească Beets a efectuat mai multe experimente cu imprimanta ZMorp 2.0 SX .
Pe lânga dulciurile din ciocolată, aceștia au printat și animale din jeleuri și figurine din cremă de
brânză Philadelphia.
La fel ca toți cei care printează cu mâncare, și cei de la Beets au trebuit să-și creeze propriile
materiale. Mâncarea nu este ca și plasticul, nu vine cu o retetă perfectă. De exemplu, pentru crearea
dulciurilor din ciocolată, aceștia au trebuit să folosească mousse de ciocolată in schimbul
ciolocolatei topite.
Trebuie să luam in cosiderare și aspectele legale ale acestui proces de fabricație, deoarece
majoritatea imprimantelor nu au certificate pentru producția de alimente, în unele țări este și ilegală
producția alimentelor prin acest procedeu. Din acest motiv, majoritatea procedeelor de printare 3D
sunt încă experimentale și artistice.