Publicitatea si

consumul
rational

JOKERMAN

Cotidian, suntem asaltați de mii și mii de mesaje publicitare, pe care le

filtrăm din mers. Vedem în jurul nostru cum, tot mai mult, oamenii se
folosesc de mărci și branduri pentru a-și comunica personalitatea proprie.
Credeam că un ceas folosește la măsurarea timpului? Prea puțin! Un ceas
vorbește despre proprietarul său și te ajută să-l înțelegi pe celălalt... Și
exemplele pot continua la nesfârșit: consumăm un produs de îmbrăcăminte
pentru că suntem ”altfel”, bem un suc în mod consecvent pentru că ne
confirmă ”valorile”, folosim o mașină anume pentru că ne ”imbracă” cu
imaginea mărcii etc.
Unde își găsește locul consumul responsabil în toată dinamica asta?
De fapt, ce înseamnă consum responsabil, la nivelul cetățeanului?
Aproape de fiecare dată când auzim vorbindu-se în media despre produse,
despre (discount- super- hyper)marketuri, despre mărci și branduri, aflăm și
că suntem studiați, suntem întorși pe toate fețele în complexe cercetări de
marketing, că echipe impresionante de creiere lucrează pentru satisfacerea
noastră. Televiziunile noastre au prins obiceiul să facă știri din marketuri,
atunci când nu au nimic mai bun de pus în eter. De obicei, când asist la câte o
scurtă declarație sau un interviu al unui responsabil de marketing comercial,
simt o puternică compasiune pentru această categorie profesională...
Eforturile pe care le fac acești oameni ca să reușească să atragă
consumatorii, să îi fidelizeze, să îi convingă să consume mai mult sau doar
mai scump, toate astea sunt niște eforturi absolut impresionante.
Întrebarea mea: dar de ce sunt necesare toate aceste eforturi?
Un posibil răspuns: pentru că suntem |doar| consumatori. Desigur, sunt o
serie de diferențe față de acum 100 de ani. Astăzi avem oportunitatea nu doar
de a consuma, ci de a ”trăi” brandurile, putem să ”interacționăm” cu mărcile
noastre favorite! Și, cu toată amploarea fascinantă pe care au dobândit-o
anumite forme ale marketingului, cu tot ce înseamnă formele
neconvenționale de advertising, cu felul în care ne poate surprinde o acțiune
de brand experience sau eficiența cu care s-a insinuat comercialul în web 2.0,
ei, bine, eu personal am început să cred că asta este cam totuna cu a spune că
suntem niște consumatori ludici, care au început să se joace cu mâncarea...
Dar, în afară de asta, ce mai pot face în postura mea de consumator? Poate
când cumpăr un produs nu vreau să rămân strict într-o relație de tip Ulise –
sirene cu marketerii care au ambalat acel produs... Poate vreau să iau în
calcul ce impact are producerea acelui ”ceva”, ce înseamnă pentru lumea în
care trăiesc faptul că eu și alții asemeni mie vom consuma (sau nu) produsul
respectiv.
Pot să mă gândesc la multe criterii, dar rămân doar la câteva întrebări:
Câți litri de apă au fost consumați pentru a se produce acel litru de suc pe
care îl beau?
Câte locuri de muncă a dezvoltat în comunitate acel producător de
sandvișuri?
De unde vine laptele ”proaspăt” din iaurtul pe care îl consum?
Cum respectă producătorul drepturile angajaților, dar și drepturile
localnicilor din vecinătatea unității de producție la un mediu curat?
Cât CO2 a produs doar transportul acestui produs, ca să ajungă în magazinul
de unde îl cumpăr?
Ce politică de regenerare a pădurilor are compania care a făcut hârtia pe care
o pun în fiecare zi în imprimanta mea?
Chiar în condițiile refundamentării  alegerilor de consum, nu am nici o
îndoială că marketingul va rămâne un proces la fel de important în societatea
contemporană.
Folosirea unor criterii valorice în actul de consum ne va permite să fim mai
mult decât simpli consumatori –receptori de mesaje publicitare. Da, cred că
atunci vom înceta să mai mestecăm branduri cu arome identic-naturale de
valori, puse peste produse care deseori nu diferă cu nimic între ele. Atunci
vom putea începe să fim altfel , adică cetățeni responsabili, într-o comunitate
globală.