Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ORGANISMULUI UMAN
CAPITOLUL 1
GENERALITATI
1.1. Introducere
1
1.2. Legislatie zgomot
U.E. obliga Romania sa monitorizeze nivelul de zgomot din marile aglomerari urbane.
Analistii imobiliari sunt de parere ca acest fapt va stopa scumpirea locuintelor din zonele
zgomotoase. Conform regulilor U.E., Romania este obligata sa monitorizeze atat nivelul de
zgomot din marile orase, cat si de pe portiunile cu trafic mare de pe caile ferate si drumurile
nationale.
Nu va fi vorba de harti in forma grafica, ci de un soft de computer care va arata in timp
real nivelul zgomotului din zonele monitorizate şi autoritatile vor putea stabili masurile care
se impun. In prima etapa, harti acustice vor fi realizate pentru: Bucuresti, Iasi, Cluj-Napoca,
Timisoara, Constanta, Craiova, Galati, Brasov si Ploiesti. Nivelul maxim admis de poluare
fonica este de 50 db.
2
mediului sunt obligate să identifice localităţile, aglomerările, căile ferate, drumurile,
aeroporturile în care numărul decibelilor depăşeşte limita de suportabilitate şi aproba hărtile
de zgomot, planuri de acţiune. Autoritatea centrala de mediu va comunica la Bruxelles toate
informaţiile. Hărţile vor fi refăcute la fiecare 5 ani.
Din 2006, autoritatile locale care administreaza zonele cu mai mult de 250.000 de
locuitori si cele care administreaza aeroporturile au fost obligate să aloce bani pentru
realizarea hărţilor de zgomot şi să gestioneze poluarea fonică. Nici localitatile mai mici nu au
scapat. Pina in 2011, toate aglomerarile din Romania vor trebui sa aiba astfel de harti.
Poluarea fonica se refera la volumul zgomotelor pe care le recepteaza o persoana la un
moment dat. Astfel, nivelul zgomotului in fata cladirilor de locuit nu poate depasi 50 db, pe
timp de zi, conform datelor furnizate de Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor. Nici
Ministerul Sanatatii nu a omis poluarea fonica. Pe timp de noapte, nivelul de zgomot nu
trebuie sa depaseasca 40 db, potrivit ordinului dat de minister. La ora actuala, poluarea fonica
depaseste si de doua ori limita admisa, conform datelor furnizate de Agentia Nationala de
Mediu.
Odata cu integrarea in UE, utilajele, autovehiculele, alarmele auto si chiar aparatele
casnice vor fi evaluate in functie de vibratii si intensitatea zgomotelor pe care le produc, vor
avea o eticheta in care se va specifica exact intensitatea zgomotului produs, iar din 2007 se
vor introduce si taxele pe care utilizatorii vor trebui sa le achite daca depasesc limitele de
zgomot maxim admise. Taxele vor fi diferite in functie de activitatea si durata acesteia. La ora
actuala, masuratorile Directiei de Mediu din Primaria Capitalei demonstreaza ca bucurestenii
sint supusi la zgomote de doua ori mai mari decit limita admisa.
Legislatia in vigoare care reglementeaza poluarea sonora cuprinde:
3
STAS 12025-1:81 Acustica in construcţii. Efectele vibraţiilor produse de traficul
rutier asupra clădirilor sau părţilor de clădiri. Metode de măsurare;
SR 12025-2:94 Acustica in construcţii. Efectele vibraţiilor asupra clădirilor sau
părţilor de clădiri. Limite admisibile;
STAS 10183/1,2,3,4-75 Acustica in transporturi. Supravegherea zgomotelor produse
de avioane pe aeroporturi si in vecinatatea acestora.
1.3. Poluarea
Tipuri de poluare
A. După provenienţă
poluare naturală: biologică, fizico-chimică, antropică;
poluare industrială: agricolă, din transporturi, menajeră;
1.4. Sunetul
Sunetul este un fenomen fizic care stimulează simţul auzului. La oameni auzul are
loc când vibraţiile de frecvenţe între 15 şi 20.000 de hertzi ajung la urechea internă.
Hertzul, sau Hz, este unitatea de măsură a frecvenţei egală cu o perioadă pe secundă.
Astfel de vibraţii ajung la urechea internă când sunt transmise prin aer, şi termenul « sunet »
este ceva restricţionat la astfel de unde care vibrează în aer. Fizicienii moderni, însă, extind
termenul pentru a include vibraţii similare în medii lichide sau solide.
4
Fig 2 Reduceti expunerea la zgomot – Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in
Munca
În general, undele se pot propaga transversal sau longitudinal. În ambele cazuri, doar
energia mişcării undei este propagată prin mediu; nicio parte din mediu nu se mişcă prea
departe. Ca exemplu, o sfoară poate fi legată de un stâlp la un capăt, iar celălalt capăt este tras
până sfoara se întinde, iar apoi sfoara este scuturată o dată. O undă va trece pe sfoară până la
stâlp, iar aici va fi reflectată şi ea se va întoarce la mână. Niciun punct de pe sfoară nu se
mişcă longitudinal spre stâlp, dar părţi succesive din sfoară se mişcă transversal. Acest tip de
mişcare se numeşte undă transversală. De asemenea, dacă o piatră este aruncată într-o piscină,
o serie de unde transversale pleacă din punctul de impact al pietrei. Un dop de plută plutind în
apropiere se va mişca în sus şi în jos, adică se va mişca transversal respectând şi direcţia de
mişcare a undei, dar nu se va deplasa prea mult longitudinal. O undă sonoră, însă, este o undă
longitudinală. În timp ce energia mişcării undei se propagă în exteriorul sursei, moleculele de
aer care duc sunetul se mişcă în faţă şi în spate, paralel la direcţia de mişcare a undei. Aşadar,
o undă sonoră este o serie de compresii şi extensii alternative ale aerului. Fiecare moleculă dă
energia moleculei vecine, dar după ce unda sonoră a trecut, fiecare moleculă rămane în
aceeaşi poziţie ca la început.
Dacă urechea unei persoane tinere este testată de un audiometru, se va observa că este
sensibilă la toate sunetele de la 15-20 Hz până la 15.000-20.000 Hz. Auzul persoanelor în
vârstă este mai puţin acut, mai ales la frecvenţe mai înalte. Gradul în care o ureche normală
poate separa două note de volum puţin diferit sau de frecvenţă puţin diferită variază în diferite
raze de volum şi frecvenţă a notelor. O diferenţă în înălţime de aproape 20%(1 decibel,dB), şi
o diferenţă în frecvenţă de 1/3%(aproximativ 1/20 dintr-o notă) poate fi distinsă în sunete de
intensitate moderată la frecvenţele la care urechea este sensibilă (între 1.000-2.000 Hz).
5
Tot în acest interval, diferenţa între cel mai mic sunet care poate fi auzit şi cel mai
puternic sunet care poate fi perceput ca sunet (sunetele mai puternice sunt "simţite", sau
percepute ca stimuli dureroşi) este de aproape 120 dB(de aproximativ 1 trilion de ori mai
puternic).
Toate aceste teste de senzitivitate se referă la note pure, cum ar fi cele produse de un
oscilator electronic. Chiar şi pentru astfel de note urechea este imperfectă. Note de frecvenţă
identică dar cu intensitate foarte diferită par că diferă puţin în înălţime. Mai importantă este
diferenţa între intensităţi aparent relative cu frecvenţe diferite. La volum înalt urechea este
aproximativ la fel de sensibilă la toate frecvenţele, dar la volum mai mic urechea este mai
sensibilă la frecvenţele mijlocii decât la cele mari sau mici. Astfel, aparatele care reproduc
sunetele şi funcţionează perfect, par că nu reproduc corect notele cele mai mici şi cele mai
mari, dacă volumul este scăzut.
Un caz particular de sunet este zgomotul, care se remarcă prin lipsa obiectivă sau
subiectivă a unei încărcături informaţionale. Zgomotul deranjează fie prin senzaţia neplăcută
pe care o produce, fie prin efectul negativ asupra transmiterii de informaţie. Orice zgomot
poate fi perceput ca sunet util dacă i se atribuie o valoare informaţională.
6
CAPITOLUL 2
POLUAREA SONORA
7
Mai multe ţări europene au avut ca scop, timp de mai mulţi ani, o limită a poluării
fonice de 55 de decibeli pe locuinţă. Printre măsurile de protejare a mediului se numără
reducerea expunerii la zgomot, planificarea traficului, bariere şi un design special al clădirilor.
Cu toate acestea, nivelul de poluare fonică este cu 10 decibeli mai mare decât limita necesară
pentru a proteja mediul de efectele nocive ale zgomotelor. Un obstacol în reducerea
zgomotului este că sursele nu pot fi controlate, ele provenind de la mai mulţi factori:
producătorul de maşini, producătorul de anvelope şi proprietarul maşinii.
Un grup de cercetători suedezi au studiat posibilităţile tehnice prin care ar putea fi
redus zgomotul produs de trafic. Ei au identificat mai multe surse de poluare fonică:
zgomotele de propulsie (motor, sistemul de eşapament, echipamentul auxiliar şi sistemul de
transmisie) şi zgomotele de deplasare (interacţiunea dintre anvelope şi drum).
Cercetătorii au concluzionat că poluarea fonică ar putea fi redusă cu 5 decibeli,
folosind tehnologia actuală. Pentru a ajunge la o reducere cu 10 decibeli, este nevoie de mai
multe cercetări şi îmbunătăţiri ale anvelopelor şi suprafeţelor de deplasare.
Aceştia au sugerat mai multe măsuri care pot fi luate pentru reducerea poluării fonice, printre
care cererea de garanţii pentru proprietăţile acustice ale suprafeţelor de drum sau
implementarea la nivel internaţional şi în funcţie de caracteristicile climatice a unui sistem de
clasificare acustică a maşinilor, anvelopelor şi suprafeţelor de drum. De asemenea, realizatorii
studiului au mai propus limitarea vitezelor şi instrumente economice pentru a promova
cererea de produse silenţioase.
Cercetătorii mai precizează că în ţările nordice, precum Suedia, un obstacol major în
reducerea poluării fonice este folosirea pneurilor cu nituri din cauza cărora nu se poate profita
de suprafeţele silenţioase care au fost construite până acum.
8
2.2. Cauzele poluarii sonore
9
Deşi motoarele autovehiculelor sunt mai silenţioase decât în trecut, zgomotul pe străzi
şi în special pe autostrăzi este în continuă creştere nu numai din cauza creşterii traficului, ci şi
a vitezei autovehiculelor. Într-adevăr, la viteze mari, zgomotul poate proveni şi din vibraţia
carcasei autovehiculului supus la trepidaţiile roţilor şi la interacţiunea în viteză cu masa de
aer. Dar mai importantă ca generatoare de zgomot este frecarea roţilor pe asfaltul străzii. La
un examen mai atent se vede că nu este vorba numai despre frecare, ci şi de efecte speciale
mecanice şi aerodinamice care iau naştere la impactul pneului, în rotaţie rapidă, cu suprafaţa
şoselei. Amintim că pe unele autostrăzi moderne nivelul zgomotului a depăşit 80 dB, în
perioadele de vârf ale traficului. Din cele expuse mai sus asupra poluării sonore se poate
vedea că ea este importantă şi în industrie, dar că ea constituie mai degrabă apanajul marilor
metropole, unde poluează mediul, nu numai în timpul orelor de muncă, ci şi în cele de
destindere şi chiar de somn. Putem vorbi la ora actuală de o extindere a poluării sonore la
nivelul global al mediului ambiant prin faptul că aviaţia supersonică împrăştie – odată cu
gazele de eşapament otrăvitoare – şi „boom-ul” caracteristic deplasărilor supersonice.
La început, motoarele reactoarelor utilizate în aviaţia comercială aveau tracţiuni de 4
tone. Acum s-a ajuns la tracţiuni de 20 tone pe motor. Din puterea motoarelor cu reacţie, o
mare parte scapă sub formă de radiaţie mecanică şi anume o cantitate proporţională cu puterea
a 8-a a vitezei de ieşire a jetului de gaze prin duze. Deci la viitoarele generaţii de avioane
supersonice stratosferice ne putem aştepta la o enormă “hemoragie” sonoră, care devine
periculoasă mai ales în perioada de urcare şi de coborâre a avionului şi în general când el este
obligat a zbura în troposferă aproape de locuinţe omeneşti.
10
produc veritabile ravagii în populaţia umană. Se depun eforturi mari pentru stăvilirea acestei
maladii prin distrugerea vectorilor săi aşa cum s-a procedat şi la noi în cazul malariei. Un
ajutor cu totul insolit s-a prezentat atunci când, în Brazilia, pe reţeaua pentru transportul
interurban al energiei electrice, s-au montat transformatoare al căror zumzet transmitea o
undă
sonoră pe 550 Hz (oscilaţii pe secundă).
Pentru reducerea zgomotelor se utilizează procedee, sau tehnici specifice sursei de
zgomot.
a) In industrie apar zgomote de diferite intensităţi şi frecvenţe, cu acţiune continuă, sau
intermitentă. Dacă se depăşesc 90 db în 8 ore de activitate este absolut necesară reducerea
acestui tip de poluare.
Dintre procedeele utilizate pentru reducerea zgomotelor se pot menţiona:
utilizarea de ecrane fonoizolante, interpuse între sursa de zgomot şi personalul uman;
protecţia individuală cu antifoane; - rotaţia personalului
îmbunătăţirea caracteristicilor tehnice ale utilajelor ce poluează intens fonic;
utilizarea carcaselor la maşini şi utilaje în timpul funcţionării;
alegerea corectă a fundaţiei utilajelor, neomiţând criteriul reducerii zgomotelor;
folosirea, acolo unde este posibil, a suspensiilor elastice (resorturi metalice, cauciuc,
fibre de sticlă, pâslă, mase plastice, plută, azbest);
schimbări în structura, arhitectura hale; utilizare materiale fonoizolante pentru pereţii
camerelor;
Materialele de construcţie reduc de câteva zeci de ori zgomotele. Astfel, plăcile de lemn
atenuează de 30 - 47 de ori, vata de sticlă de 42 - 88 ori, covoarele de 7 - 41 ori, uşile de 20 -
25 ori, ferestrele duble de 30 ori, zădăria de beton de 48 ori, zidăria de cărămidă de 40 ori.
b) Traficul urban este principala componentă a zgomotului din oraşe. Pe parcursul unei zile
se înregistrează trei maxime ale nivelului de zgomot, la orele 6-7, 12, 18-19. Maşinile răcite
cu aer, de puteri mari, motocicletele, motoretele, scuterele produc cele mai mari zgomote. O
maşină Dacia 1300 produce 72 db în regim, iar la frânare şi demarare rapidă 92-97 db.
Frânarea şi demararea sunt momentele cele mai zgomotoase la toate tipurile de autoturisme.
Motoarele Diesel sunt mai poluante sonic decât cele cu piston.
11
La motociclete s-au făcut modificări constructive la motor, cutia de viteze, se folosesc
atenuatoare de zgomot, materiale fonoizolante. La tramvaie se folosesc amortizoare şi bandaje
de cauciuc pe calea de rulare, amortizoare de vibraţii, inele antizgomot la roţi, motorul dispus
longitudinal etc.
La metrou, calea de rulare se realizează din grinzi de beton armat, metal, sau lemn de
esenţă tare, curbele se construiesc cu rază mare, la postament şi la şină se pot folosi
amortizoare, tunelul se acoperă cu material fonoizolant, în vagoane se reduc zgomotele prin
măsuri constructive, prin natura materialelor de construcţie.
c) Traficul feroviar produce zgomote de 110-115 db, la viteze de 110-120 km/h. Pentru
reducerea zgomotelor trebuie atât modificări constructive, cât şi de organizare a traficului.
Dintre măsurile constructive se pot enumera: izolarea acustică a vagoanelor de călători şi
locomotivelor, folosirea atenuatoarelor de zgomot, a frânelor cu disc. În organizarea traficului
se pot utiliza: centralizarea comenzilor macazelor, eliminarea joantelor, folosirea de garnituri
de cauciuc între talpa şinei şi traversă, stabilirea unei zone de protecţie de 400-500 m de la
şină, la localităţi ş.a. Se apreciază că măsurile posibile de diminuarea zgomotelor, în special la
locomotivele Diesel sunt insuficiente, poluarea fonică fiind de mare intensitate.
La sol, omul percepe un zgomot foarte puternic, ca un tunet, bang sonor. Bangul
afectează clădirile, producând uneori chiar fisurarea pereţilor, spargerea geamurilor, iar pentru
oameni acţionează ca efect surpriză. Terenul plat şi denivelările reflectă zgomotele, astfel
încât omul percepe atât unda directă, cât şi undele reflectate multiple, zgomotul se amplifică.
Pentru protejarea populaţiei s-au creat zone de protecţie acustică:
zona I peste 90 db - nepopulată;
zona II cu 80- 90 db - nerecomandată pentru locuinţe;
zona III cu 80 db - nerecomandată pentru spitale, şcoli, azile de bătrâni, case de
odihnă.
12
tavan apparent din mase plastice, beton autoclavizat la pereţi, membrane flexibile; mochetă
pe podea; ecrane fonoansorbate la unele maşini .
Clădirile de locuit se amenajează: cu pardoseli fonoizolante sau acoperite cu mochetă; spaţii
de aer între planşee sau umplute cu pâslă impregnată; etanşarea ferestrelor şi uşilor cu
garnituri; pereţi dubli la 5-7 cm distanţă; uşi duble; geamuri duble de 3 mm, la 15 cm distanţă
unul faţă de altul; fixarea conductelor de pereţi cu cauciuc/mase plastice; executarea de
fundaţii la pompe; educaţia locatarilor pentru respectarea liniştii. Amplasarea locuinţelor va
avea în vedere şi atenuarea zgomotelor. Astfel: clădirile nu se construiesc paralele cu şoseaua;
interpunerea între şosea şi blocul de locuinţe a unor blocuri administrative; amplasarea
şoselelor în denivelări naturale, sau artificiale (văi); utilizarea unor ecrane de zgomot naturale:
arbori, arbuşti, rambleuri cu vegetaţie.
Măsurile pentru reducerea poluării fonice necesită investiţii, noi materiale, noi tehnici
în construcţiile civile, industriale, în construcţia de maşini, regândirea unor procedee,
instalaţii, mijloace şi sisteme de trafic şi nu în ultimul rînd, un comportament civilizat al
oamenilor între ei.
Măsurile pentru reducerea poluării fonice necesită investiţii, noi materiale, noi tehnici în
construcţiile civile, industriale, în construcţia de maşini, regândirea unor procedee, instalaţii,
mijloace şi sisteme de trafic şi nu în ultimul rînd, un comportament civilizat al oamenilor
între ei.
13
interzicerea totală a circulaţiei unor categorii de vehicule în intervalele orare in care
se inregistreaza un nivel al indicatorilor de zgomot peste limitele admise;
interzicerea circulaţiei anumitor categorii de vehicule pe anumite artere;
preluarea traficului din/în anumite zone prin pasaje supraterane şi subterane;
amplasarea local de panouri fonoabsorbante şi/sau zone verzi.
14
timpanului, scăderi în greutate, nervozitate, tahicardie, tulburări ale somnului, deficienţă
în recunoaşterea culorilor, surditate la perceperea sunetelor de înaltă frecvenţă.
Zgomotele de intensitate foarte mare pot provoca deteriorări ale clădirilor, aparatelor,
instrumentelor.
Pentru reducerea zgomotelor se utilizeaza procedee sau tehnici specifice sursei de zgomot.
Reteaua de monitorizare a Agentiei pentru Protectia Mediului cuprinde mai multe puncte de
masurare, acestea fiind amplasate în zona parcurilor, a drumurilor cu circulatie intensa si a
pietelor. Intensitatea zgomotului variaza în functie de perioada zilei, atingând apogeul la orele
de vârf în circulatie.
15
aduc randamente mari. Pe plan local, sansele ca preturile sa scada semnificativ sunt reduse.
Chiar daca, nivelul maxim admis de zgomot, 50 decibeli, este depasit semnificativ in marile
intersectii si aglomerari urbane, o scadere a preturilor nu poate avea loc, deoarece, toate
conditiile de poluare fonica sunt inabusite de faptul ca cererea pentru proprietati este mult mai
mare decat oferta, fapt ce va mentine preturile la un nivel destul de inalt. Exista si
posibilitatea ca cererea sa fie influentata de dorinta cumparatorilor pentru un ambient intim,
silentios, si departe de zgomotul metropolei.
Din 2009, nu se vor mai putea construi, vinde, inchiria locatii care nu au certificat
energetic. Normele metodologice privind expertizarea cladirilor in vederea elaborarii
certificatului energetic au fost aprobate inca de anul trecut. Certificatul energetic va fi o
adevarata carte de vizita pentru fiecare cladire in parte, care va stabili parametrii reali de
eficienta energetica. Astfel, in certificat vor fi evaluate retelele externe, retelele de interior,
structura peretilor care vor conduce la date despre pierderile de caldura, structura ferestrelor,
izolarea peretilor interiori, precum si masurile care trebuie luate pentru introducerea
parametrilor de eficienta energetica europeni. Mai mult, in cadrul documentatiei pentru
constructia de cladiri, de oricare tip ar fi ele, se va introduce obligativitatea elaborarii unui
asemenea certificat energetic.
Capitala Romaniei înregistreaza pe timp de zi zgomote care ating in medie 70 db, cu
aproape 40% mai mult decat cei 50 db stabiliti prin actualele norme de mediu. Noptea nivelul
maxim admis este de 40 db. Expertii municipali au masurat timp de un an, nivelul poluarii
fonice a orasului, Bucurestiul fiind singura localitate din tara care are o harta a zgomotului,
asa cum cere o hotarare de guvern. Conform actului normativ, noua municipii din Romania,
cu peste 250.000 locuitori sunt obligate sa intocmeasca harti acustice pana la 1 aprilie 2007.
Realizarea hartilor de zgomot va fi urmata de masuri de reducere a poluarii fonice, care ar
putea intra in vigoare de anul viitor.
Cele mai zgomotoase zone ale Capitalei sunt centrul orasului (Bd. Magheru) si cartier
Ghencea, unde valorile medii masurate de experti sunt 75-81 db. Cea mai "linistita" zona este
cartier Drumul Taberei, unde s-au inregistrat valori de 53 db. Harta zgomotului a fost
intocmita de experti, dupa ce au efectuat masuratori, in 12 puncte din Bucuresti. Pe strazile
principale din zonele mediane si cartiere, valoarea medie a zgomotului este 70 db. In afara
punctelor fixe de masurare a zgomotului, se vor trimite pe teren trei statii mobile de
monitorizare.
U.E. obliga Romania sa monitorizeze nivelul de zgomot din marile aglomerari urbane.
Analistii imobiliari sunt de parere ca acest fapt va stopa scumpirea locuintelor din zonele
zgomotoase. Conform regulilor U.E., Romania este obligata sa monitorizeze atat nivelul de
zgomot din marile orase, cat si de pe portiunile cu trafic mare de pe caile ferate si drumurile
nationale. Nu va fi vorba de harti in forma grafica, ci de un soft de computer care va arata in
timp real nivelul zgomotului din zonele monitorizate şi autoritatile vor putea stabili masurile
care se impun. In prima etapa, harti acustice vor fi realizate pentru: Bucuresti, Iasi, Cluj-
Napoca, Timisoara, Constanta, Craiova, Galati, Brasov si Ploiesti. Nivelul maxim admis de
poluare fonica este de 50 db.
Analistii imobiliari sustin ca aceste "harti sonice" vor influenta preturile terenurilor si
locuintelor. Practic, preturile proprietatilor imobiliare din zonele cu poluare fonica nu vor mai
urca, ci vor stagna si ar putea inregistra chiar o scadere. Atunci, sigur, cererea indreptandu-se
in alta parte, vor creste preturile in alte zone in care poluarea fonica este mai mica.
Conform Agentiei Regionale de Protectie a Mediului Bucuresti, in zonele cu trafic intens, cum
ar fi P-ta Unirii, Universitate, P-ta Victoriei valorile de zgomot depasesc ichiar si 70 fb. Cele
mai multe sesizari cu privire la poluarea fonica au fost primite de la bucurestenii care locuiesc
in apropierea barurilor, restaurantelor si discotecilor.
16
Pana la 30 iunie 2007, statele membre ale Uniunii Europene vor informa Comisia
Europeana asupra nivelului zgomotului inregistrat pe soselele al caror trafic depaseste 6
milioane de vehicule pe an, caile ferate cu mai mult de 60.000 de pasageri pe an, aeroporturi,
aglomerari cu mai mult de 250.000 de locuitori. In aceasta etapa, se vor intocmi harti pentru
tronsoanele de cale ferata Bucuresti Nord - Chitila, Bucuresti Nord - Bucurestii Noi,
Cernavoda - Palas, Bucuresti - Constanta. Drumurile principale cu un trafic mai mare de
6.000.000 treceri de vehicule/an pentru care se va face evaluarea zgomotului ambiental sunt:
Bucuresti - Ploiesti, Bucuresti - Buzau, Bucuresti - Giurgiu, Bucuresti - Alexandria, Bucuresti
- Pitesti, Constanta - Costinesti, Ploiesti - Brasov, Ploiesti - Buzau, Pitesti - Maracineni,
Basarabi - Constanta, Medgidia - Constanta, Mihail Kogalniceanu - Constanta. Pana la 31
decembrie 2008, Comisia Europeana va fi informata asupra tuturor localitatilor cu populatie
peste 100.000 locuitori, asupra drumurilor si cailor ferate existente in Romania, iar pana in
2012 se va termina cartografierea strategica a zgomotului ambiental.
Potrivit unei estimari a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), minimum 20% din
populatia Europei sufera din cauza zgomotului. Poluarea fonica este cauza multor afectiuni:
insomnii, pierderea auzului, boli cardiovasculare, chiar dificultati de vorbire. Toate tarile
membre ale U.E. vor fi obligate sa afiseze hartile de zgomot in locurile publice, panouri
electronice, mass-media.
17
3. Amplasarea zonelor de recreere poate fi facuta ţinând cont de harta strategica de zgomot,
pentru a îndepli o dubla menire: sa fie zone de linişte, şi sa contribuie la diminuarea nivelului
global de zgomot (bariere fonice naturale, zone verzi).
4. Trafic - cunoaşterea harţii strategice de zgomot, bazata de altfel pe studiul de trafic, permite
stabilirea de concluzii privind zonele in care nivelul zgomotului este ridicat, precum şi
simularea efectelor diferitelor metode de diminuare a nivelului zgomotului ce pot fi
implementate, alegându-se metoda optima.
Autorităţile administraţiei publice locale şi unităţile prevăzute la art. 4 alin. (3) din HG
321/2005 elaborează planurile de acţiune pentru gestionarea zgomotului şi a efectelor
acestuia, inclusiv măsurile de reducere a zgomotului. Agenţia Naţională pentru Protecţia
Mediului, elaborează, pe baza centralizării planurilor de acţiune, proiectul privind Planul
naţional de acţiune pentru reducerea nivelurilor de zgomot şi îl transmite autorităţii publice
centrale pentru protecţia mediului. Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin
ordin comun al ministrului mediului şi gospodăririi apelor, al ministrului sănătăţii, al
ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, al ministrului administraţiei şi
internelor aprobă Planul naţional de acţiune pentru reducerea nivelurilor de zgomot, elaborat
conform alin. (2) lit. b) din HG 321/2005, până la data de 30 decembrie 2008.
Pentru mediile urbane, cartografierea zgomotului prezintă o utilitate specială, mai ales
din perspectiva dezvoltării urbanistice, care trebuie realizată luând în considerare toţi factorii
cu impact major asupra mediului urban, iar poluarea fonică este unul din aceşti factori.
Realizarea hărţii acustice permite cunoaşterea situaţiei acusticii urbane la un moment dat, iar
din studiul acesteia se pot desprinde informaţii privind posibilităţile de dezvoltare zonală
ulterioară, precum şi adoptarea unor metode de diminuare a zgomotului (impuse de legislaţia
europeana). Software-ul pentru realizarea hărţii acustice permite elaborarea mai multor
scenarii virtuale cu privire la implementarea diferitelor metode de scădere a nivelului acustic.
Rezultatele obţinute pentru simulări, oferă informaţii în vederea alegerii soluţiei optime.
Realizarea hărţii acustice a orasului va permite obţinerea informaţiilor exacte cu
privire la zonele intens poluate fonic (monitorizarea activităţii surselor de poluare fonică,
factor generator de disconfort şi deteriorare a sănătăţii cetăţenilor), asigurarea unor măsuri
optime pentru reducerea zgomotului urban, predicţia zgomotului ambiental în zone cu
reorganizări urbanistice (construcţii de locuinţe, modificări de trafic, amplasare de unităţi
industriale). Realizarea hărţii acustice va oferi totodată şi informaţii complete cu aplicaţie în
domeniul urbanismului şi a arhitecturii (hărti GIS). Dezvoltarea turismului ca domeniu
prioritar în strategia de dezvoltare durabilă a oraşelor implică în primul rând luarea de măsuri
de reducere a zgomotului ambiental.
18
Fig. 13 Harta de zgomot a capitalei
19
CAPITOLUL 3
Efectele specifice patologice ale zgomotului sunt traumatismele auditive, care apar ca
urmare a acţiunii îndelungate a zgomotului, care depăşeşte limita superioară normală de
percepere a organului auditiv. În cadrul traumelor acustice, datorită unei expuneri îndelungate
la zgomot, structurile cele mai afectate sunt celulele ciliate, mai ales cele din grupul extern.
Zgomotul nu are numai o acţiune patologică specifică asupra organului auditiv,
provocând pierderile temporare sau permanente ale acuităţii auditive, dar poate să exercite un
anumit efect toxic asupra organismului. Astfel, zgomotul provoacă modificări în echilibrul
20
fiziologic al organismului; simptomul general este o senzaţie de oboseală, de slăbiciune.
Tulburările pot duce la ameţeli, cefalee, migrene permanente, pierderea poftei de mâncare,
anemie. Zgomotul produce tulburări neurovegetative cum ar fi accelerarea ritmului cardiac, a
ritmului respirator, modificări ale presiunii sanguine, slăbirea atenţiei, leziuni ale timpanului,
diminuarea reflexelor.
Traficul stradal generează zgomot cu o anumită intensitate produsă de camioane,
autobuze, de sutele de autoturisme, trenuri, avioane. Astăzi se caută soluţii pentru a evita
producerea şi transmiterea zgomotelor. Maşinile sau motoarele ce vor fi construite este de
dorit să producă un zgomot minim. Blocurile care se vor construi trebuie să posede un strat
fonoabsorbant antiimpact. Ideal ar fi introducerea unor perdele izolante de arbori în jurul
surselor industriale de zgomot şi în jurul cartierelor de locuit. Acasă sau la birou, izolarea
pereţilor şi instalarea geamurilor duble pot diminua sunetul traficului, a vecinilor şi a altor
surse zgomot exterioare. Pereţii puşi de-a lungul autostrăzilor pot proteja persoanele care
locuiesc în apropiere de acestea de sunetul traficului, însă, din păcate, la noi în ţară,acest lucru
pare a fi destul de departe
Urechea nu percepe nici ultrasunetele (oscilaţii acustice cu frecvenţa peste 16.000 Hz.)
şi nici infrasunete cu frecvenţa sub 16 Hz., ci doar sunetele din domeniul audibil (16 – 16.000
Hz.).
Cuvintele, vorbirea, reprezintă un ansamblu de sunete particulare, încărcate de
informaţii utile comunicării dintre indivizi.
În numeroase situaţii de muncă, comunicarea verbală este imposibilă din cauza zgomotului
ambiant.
Organul de percepţie al zgomotului, urechea, este formată din trei compartimente:
urechea externă cu canalul auditiv, care conduce undele sonore la membrana
timpanică;
urechea medie, cu cele trei oase ale auzului şi care comunică cu gâtul prin trompa lui
Eustachio;
urechea internă, unde vibraţiile sonore, undele sonore sunt convertite în impulsuri
nervoase.
Pe de altă parte, potrivit listei de identificare a factorilor de risc, zgomotul este un factor
de risc fizic specific mediului de muncă, ca şi element al oricărui sistem de muncă.
Zgomotul provoacă o jenă asupra realizării sarcinii de muncă, o oboseală auditivă sau
un deficit auditiv ireversibil, care poate ajunge până la surditate.
Dar zgomotele au şi alte efecte asupra sănătăţii oamenilor.
Zgomotele agravează situaţiile de stres, agravează afecţiunile cardio-vasculare şi
digestive, generează insomnii, măresc oboseala generală şi îndeosebi oboseala nervoasă,
accentuează deficienţele de comportament (agresivitatea, anxietatea).
Urmare a acestor efecte se măreşte riscul accidentelor de muncă, a accidentelor de
circulaţie şi a celor de traseu.
Limita maximă admisă la locurile de muncă pentru expunere zilnică la zgomot este
de 87 dB, potrivit art. 594, al.(5) din N.G.P.M. Ediţia 2002.
Pentru locurile de muncă cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială crescută şi
deosebită, această limită se reduce la 75 dB şi respectiv 60÷50 dB.
Dacă expunerea personală zilnică la zgomot depăşeşte limita de 80 dB ca intensitate
sau dacă presiunea acustică instantanee neponderată este mai mare de 112 Pa, angajatorul
trebuie să asigure următoarele măsuri:
1. Să ofere pentru angajaţi informaţii adecvate, prin instruire, asupra:
- riscurilor potenţiale pentru auz, datorită expunerii la zgomot;
- măsurilor luate pentru respectarea prevederilor acestor norme;
- purtării echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului.
21
2. Să permită angajaţilor sau reprezentanţilor acestora, accesul la determinările şi
măsurătorile de zgomot efectuate.
Dacă expunerea personală zilnică la zgomot depăşeşte 85 dB sau valoarea maximă a
presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 200 Pa purtarea echipamentului
individual de protecţie împotriva zgomotului devine obligatorie.
Literatura de specialitate (4, pag. 170) precizează că folosirea dopurilor pentru
protejarea urechii, de tipul celor spumoase sau flexibile, reduc nivelul de zgomot cu cel puţin
20%.
Se poate ajunge la surditate în urma unei expuneri cotidiene pe mai mulţi ani, la
zgomote cu nivel sonor mai ridicat de 90 dB.
Nivelul sonor al unei conversaţii normale se încadrează în limita a 60 dB.(3).
Pentru activităţi sedentare care necesită atenţie, minuţiozitatea, cu încărcare senzorială
şi mentală, nivelul sonor recomandat este de 55 dB (3).
Alcoolul şi unele droguri pot agrava pericolele generate de zgomot.
În localuri cu muzică zgomotoasă, percepţia urechii nu poate fi tolerată decât prin
consumul de alcool, droguri. S-a demonstrat că alcoolul, marijuana, tranchilizantele şi alte
droguri slăbesc abilitatea muşchiului stapedius, de a se contracta.
Acest muşchi mic din urechea medie este stimulat de zgomote, se contractă şi reduce
transmisia sunetelor spre urechea internă.
Când acest mecanism de siguranţă (automatism funcţional) este compromis prin
consumul de droguri sau alcool, urechea devine mai vulnerabilă la leziunile provocate de
zgomot.
Alţi factori care pot afecta auzul prin modificarea circulaţiei sanguine sau a activităţii
nervoase la acest organ – urechea – sunt:
fumatul;
colesterolul, alimentaţia cu grăsimi animale;
hipertensiunea arterială.
Urechea internă este foarte bine vascularizată şi are un metabolism ridicat.
Factorii de mai sus măresc aportul de sânge la ureche şi afectează auzul.
Grăsimile, colesterolul în exces provoacă îngroşarea sângelui, ateroscleroza, cu
încetinirea microcirculaţiei, ca şi fumatul activ sau pasiv, ori hipertensiunea arterială.
Efectul de acoperire a sunetelor mai slabe de către un sunet mai intens si care poate
face neinteligibilă vorbirea, poate împiedica perceperea semnalelor sonore, ascultarea
funcţionarii maşinilor, înlesnind astfel producerea de accidente;
Oboseala auditivă, este un fenomen trecător, care produce o oboseală generală, o
încetinire a reacţiilor psihice, diminuarea atenţiei, insomnie, excitabilitate crescută, reducerea
capacităţii de munca. O audiogramă efectuată imediat după expunerea la zgomot va decela o
pierdere de 14% a auzului. Caracteristica acestei perioade iniţiale este reversibilitatea
completă a tulburărilor;
Surditatea audiometrică profesională, care este caracterizată prin leziuni ale urechii
interne, provocate de munca desfăşurată timp îndelungat în condiţii de intensitate ridicată a
zgomotului(slăbirea progresivă a auzului, surditatea totală bilaterală putând apărea după 10-20
de ani).
22
Fig. 15 Surditatea audiometrica
Scăderea auzului predomină in banda octavei 3000 – 6000 Hz, însă practic, audiţia nu
este sensibil atinsă; pierderea este de 14%, iar subiectul nu-si observă surditatea; dacă
pierderea este mai mare subiectul are senzaţia surdităţii, in special pentru sunetele înalte si
pentru vocile feminine; cu toate acestea subiectul in cauză poate duce o viaţă normală, mai
ales in atelier unde, in mod paradoxal, aude relativ mai bine decât în linişte; pierderea audiţiei
este de cca.23%, atingând si spectrul vorbirii(400 - 4000Hz).
Surditatea cu infirmitate (acţiunea mecanică traumatizantă a presiunii aerului)
provocată de explozii sau zgomote foarte puternice, care produce spargerea timpanului sau
alte traumatisme ale organelor din urechea internă. Pierderea calculată este enormă(până la
78%) si atinge toate frecvenţele vorbirii.
Etapele expuse mai sus sunt parcurse în mod neregulat si imprevizibil. Evoluţia se
întinde în medie pe 15 ani, cu variaţii individuale.
23
vascular si a sistemului nervos, decât zgomotul continuu de frecvenţă înaltă si medie,
cu aceeaşi intensitate; fenomenul se explică prin dereglarea mecanismelor de
coordonare ale sistemului nervos central;
Nivelul productivităţii muncii este deosebit de afectat de zgomot. Randamentul celor
care lucrează in zgomot este semnificativ mai redus decât al celor care lucrează în
încăperi silenţioase;
Zgomotul reduce capacitatea de concentrare intelectuală si atenţia, scăzând eficienţa
lucrului, uneori cu 50 - 60%.Apar, de asemenea, tulburări de somn, care contribuie la
crearea unui cerc vicios;
În cazul unor procese automate, este posibil să nu se deceleze scăderea productivităţii
la expunerea la zgomot. Apar, totuşi, o serie de tulburări psihice sau mentale, mai
puţin discrete, la lucrătorii expuşi;
Zgomotul acţionează asupra activităţii mentale ca un excitant stupefiant, care
agravează oboseala, mascând-o. Adesea el devine o obişnuinţa periculoasă.
În afara celor relatate mai înainte, zgomotul poate constitui o sursă permanentă de
accidente si prin faptul că în timpul lucrului conversaţia este dificilă. De aceea, o cât de mică
eroare în perceperea unui cuvânt poate conduce la o manevră greşită, care la rândul ei poate
determina un accident. Măsurile de izolare fonică aplicate in unele secţii cu potenţial nociv
ridicat au dus la diminuarea numărului de accidente de muncă.
În 2001, hipoacuziile s-au produs după o perioadă de expunere profesională medie de 19,66
ani, iar surditatea profesională după 22,73 ani.
24
Tabel 2 – Distributia cazurilor de surditate si hipoacuzie in principalele unitati din tara
3.5. Concluzii
25
BIBLIOGRAFIE
2. www.eco-magazin.ro
26
3. www.green-report.ro
5.Engelking P.-"Pollution"
8. www.presaonline.com/stiri/ue-cere-cartografierea-strategica-a-zgomotului-
19429.html
9. www.mmediu.ro/dep_mediu/zgomot_ambiental.htm
10. www.euractiv.ro
27