Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ramurile de Rod Și Evoluția Acestora La Nuc Și Alun
Ramurile de Rod Și Evoluția Acestora La Nuc Și Alun
VETERINARĂ BUCUREȘTI
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
ANUL III, ÎD
2018
1
Cuprins:
Introducere…………………….……………………...……..3
o Organele pomilor
Sistemul radicular.
Tulpina.
Ramurile de rod și evoluția acestora la nuc…………………4
o Aspecte generale.
o Formarea și evoluția ramurilor de rod.
Ramurile de rod și evoluția acestora la alun………………...6
o Aspecte generale.
o Formarea și evoluția ramurilor de rod.
Bibliografie………………………………………………….7
2
Introducere
o Organele pomilor.
La un pom se disting două părți: una subterană (sistemul radicular) și alta aeriană (tulpina).
Aceste părți se influențează reciproc.
Sistemul radicular.
Tulpina.
Tulpina este partea aeriană a pomului. Ea este formată din trunchi şi coroană.
La pomii altoiți, tulpina se dezvoltă din altoi. La pomii obținuți pe cale generativă, tulpina
provine din dezvoltarea embrionului seminței.
Trunchiul este porţiunea de tulpină cuprinsă între colet şi prima ramură principală a coroanei.
La baz trunchiului se află coletul pomului, adică punctul de legătură dintre rădăcină şi tulpină.
Trunchiul pomilor creşte drept sau răsucit, uniform sau asimetric.
Coroana pomilor este partea de tulpină situată deasupra trunchiului. Aceasta este compusă din:
axul coroanei, săgeata (ramura anuală care prelungeşte axul coroanei), ramuri multianuale care
formează scheletul şi semischeletul pomilor, ramuri anuale (vegetative şi de rod) şi muguri
(vegetativi şi de rod).
După funcţiile pe care le îndeplinesc la un moment dat sau către care evoluează în
viitor, ramurile pot fi vegetative sau de creştere şi fructifere sau de rod. Criteriile de departajare
între aceste două categorii de ramuri sunt vigoarea şi morfologia lor exterioară.
3
Ramurile vegetative, în evoluţia lor în timp, formează suportul coroanei. În funcţie de rolul lor,
ramurile din coroana unui pom se împart în trei categorii:
Ramurile fructifere sau de rod sunt de vigoare redusă, cu grosimi obişnuite de 0,5-
0,7 cm, lungi de 0,5-6-10 cm, în mai puţine cazuri de 25-60 cm, cu internodii scurte, noduri dese,
cu mugurii axilari mai mult sau mai puţin dezvoltaţi, putând chiar lipsi în unele cazuri.
Corespund brachiblastelor (brachys = scurt) sau microblastelor (mikros = mic) din botanică.
Ramurile de rod pot fi considerate ca cele mai dinamice elemente constitutive ale coroanei,
datorită duratei relativ scurte de viaţă şi epuizării rapide. În funcţie de felul ramurii, de specie şi
soi, trăiesc de la 1-2 ani până la 10-12 ani, dar durata lor economică în sensul fructificării
regulate şi obţinerii fructelor de calitate, poate fi chiar mai scurtă.
o Aspecte generale.
4
2-6 muguri vegetativi de dimensiuni mici, care rămân în stare dormindă multa vreme. Uneori, pe
ramurile scurte (fără rod) se formează subterminal (dintr-un mugure axilar) o anticipată (de 1-2
cm) cu un mugure mixt în vârf, asemănător țepușei la păr.
La pomii maturi, ramurile de rod se formează aproape în exclusivitate pe ramurile de
semischelet. Ele sunt lungi și subțiri, scurte și groase, rare sau foarte dese.
Din organizarea morfologică a ramurilor de rod constatăm că de la bază spre vârf se
formează muguri dorminzi, muguri de ameți, muguri vegetativi și muguri micști. Aceștia sunt
dispuși solitari sau în grupuri, adică unul în spatele celuilalt (dispunere serial).
După poziția mugurilor micști pe ramurile de rod se stabilește tipul de fructificare al
soiurilor de nuc: terminal sau lateral.
În timpul evoluției ramurilor de rod, mugurii dorminzi rămân în stare latent, mugurii
de ameți formează florile bărbătești, mugurii mincști formează un lăstar fertil cu 2-5 flori
femeiești, iar cei vegetativi pot evolua în lăstari (ramuri) neproductivi.
În present, în cultura nucului sunt recomandate soiurile cu fructificare laterală, care
adăugate celui terminal, pot dubla sau tripla producția de nuci pe pom.
5
Ramurile de rod și evoluția acestora la alun.
o Aspecte generale.
6
BIBLIOGRAFIE: