Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Paradontologie 5
Paradontologie 5
Parodontologie clinică I, II
Apozitie de dentina secundara este un proces fiziologic sau patologic constand in formarea
dentinei neoformate pe peretii interni ai camerei pulpare si canalului radicular.
Celulele corionului gingival Fibroblastii sunt celulele cele mai numeroase in tesutul conjunctiv
al gingiei sanatoase. Sunt dispusi perivascular si intre elementele fibrilare. Functiile
fibroblastiIor: 1. Participa la sinteza diferitelor tipuri de colagen si, posibil, la sinteza altor tipuri
de fibre; 2. Produc proteoglicani, glicoproteine, ca fibronectina, si au asfel un rol esential in
mentinerea integri alii corionului gingival;
3. Au un rol activ in resorbtia si remodelarea tramei fibrilare de colagen.
Mastocitele sunt localizate, in general, perivascular, in mod exceptional pot fi intalnite
in epiteliu. Mastocitele produc histamina prezenta in stadiile incipiente de inflamatie. De
asemenea produc heparina care are o actiune antiinflamatoare si de control al ritmului de
resorbtie osoasa dupa inflamatie. Numarul lor scade in inflamatiile subacute si creste in
inflamatiile cronice.
Macrofage, monocite, plasmocite, limfocite, polimorfonucleare sunt putine in corionul
gingiei sanatoase si situate predominant in apropierea epiteliului jonctional. Prezenta lor este
considerata o "inflamatie fiziologica", in sensul mentinerii expectative in fata unor eventuale
agresiuni microbiene. Numarul acestor celule creste in cursul inflamaliei propriu-zise.
Osteoblasti cu rol osteoformator si osteoclasti cu actiune osteodistructiva sunt situati
mai aproape de osul alveolar. Cementoblasti si cementoclasti cu actiune de formare si, respectiv,
de resorbtie a cementului radicular.
Fibrele corionulul gingival
Natura fibrelor gingivale: Fibrele de colagen sunt cele mai numeroase. Colagenul (de la
grecescul kolla = clei si gen = nastere) este format din molecule rigide, rezistente la
suprasolicitari si de aceea este foarte bine reprezentat in tendoane, piele si ligamentul
periodontal. Colagenul reprezinta 60% din componenta proteica a gingiei si prezinta 10 tipuri
structurale. Colagenul de tip I, cel mai frecvent, se caracterizeaza prin agregarea moleculelor sale
in fibrile. Acestea, in numar de cateva sute, se grupeaza in fibre si benzi.
Fibrele argirofile (sau de reticulina), denumite astfel prin faptul ca se evidentiaza prin
coloratia argentica (metoda GOMORY), sunt fibre de colagen tip III, dispuse in mici benzi
dezlînate in zonele perivasculare, perineurale si in corion, in imediata apropiere a epiteliului
gingival.
Fibrele elastice sunt putine (cca 6%), dispuse perivascular si in apropierea osului alveolar.
Fibrele de oxytalan au o structura similara cu a fibrelor de elastina, fiind considerate ca o
forma primara, nedezvoltata complet, a acestora. Sunt fibre rezistente la oxidarea acida. Fibrele
de oxytalan apar mai freevent in zone de reparatie tisulara, ceea ce Ie confera - la nivelul
cunostintelor actuale - un rol de indicator al fenomenelor regenerative.
Fibrilele de ancorare sunt formatiuni de colagen (tip VII) care unesc lamina bazala cu
tesutul conjunctiv din corion.
22. Fibrele gingivale. Tipurile de fibre gingivale. Descrierea fibrelor circulare, dento-
gingivale, dento-periostale,alveolo-gingivale.
Sistemul ligamentului supraalveolar asigura legatura dintre dinte-gingie,dinte-dinte si e format
din fibre gingivale in special din colagen cu diferita orientare.Ele confera gingiei elasticitate
rezistenta si o fixare de suprafata dintelui mai jos de epiteliul gingival.
Fibrele deu imobilitate gingiei si stabilizeaza fiecare dinte intr-un anumit sector.
1.Fibrele dento-gingivale care pornesc de la cementul radicular si se dispun ascendent si lateral
in corionul gingival.
2.Fibrele dento-dentare sau transseptale situate intre dintii adiacenti si au un traiect aproape
orizontal.
3.Fibrele dento-periostale pornesc de la dinte trec peste marginea alveolara(limbusul alveolar)
si se fixeaza la periost.
4.Fibrele dento-alveolare pornesc de la dinte si ajung la marginea alveolara dupa un traiect
aproape orizontal.
5.Fibrele alveolo-gingivale au capat atasat de creasta alveolara si se termina in corionul
gingival.
6.Fibrele periosto-gingivale fixeaza gingia de os prin intermediul periostului.
7.Fibrele transgingivale pornesc cu un capat de pe cementul radicular al suprafetelor
aproximale si se indreapta spre suprafata vestibulara sau orala a dintelui vecin,unde se
intrepatrund cu fibre similare din directia opusa.
8.Fibrele intergingivale traverseaza continuu corionul gingival paralel cu suprafetele vestibulare
si orale ale radacinilor.
9.Fibrele interpapilare care traverseaza spatiul interdentar in sens vistibulo-oral la baza papilei
10.Fibre semicirculare pornesc de la suprafata aproximala a radacinii unui dinte,ocolesc fata
vestibulara sau orala si se fixeaza pe fata aproximala opusa a aceluiasi dinte.
11.Fibre circulare in numar mic inconjoara in intregime radacina dintelui.
12.Fibre intercirculare sunt situate intre inelele de fibre circulare.
23. Șanțul gingival. Noțiune. Structura. Compoziţie.
Este spatiul situat intre supratata dintelui si epiteliul sulcular care captuseste marginea gingivala
de la creasta acesteia pana la epiteliul jonctional. Santul gingival este delimitat de:
- peretele intern, dentar;
- peretele extern, gingival;
- baza santului, conturul coronar al epiteliului jonctional.
Adancimea santului gingival, masurata clinic cu o sonda parodontala, variaza in mod normal
intra 1 si 3 mm, fiind in medie de 1,8 mm. Adancimea clinica a santului gingival nu corespunde
cu adancimea histologica, aceasta fiind mai mare.
29. Criterii clinice de evaluare în timpul unui examen parodontal. (nivelul marginei
gingivale libere, adâncimea pungii parodontale, pierderea atașamentului clinic,
mobilitatee, sângerare, supurare)
a) Depistarea placii se face prin inspectie directa, cu sau fara colorarea ei cu o solutie
revelatoare
b) Depistarea tartrului
c) Singerarea si supuratia nu reprezinta indicatori ai severitatii bolii dar semnifica
prezenta unei ulceratii pe peretele epithelial al gingiei.Cea mai comuna acuza a
pacientilor cu problemele parodontale este singerarea gingivala,al carei caracter
spontan sau provocat,alaturi de prezenta unui exudat sero-purulent caracterizeaza o
afectare grava.
d) Gingia tumefiata reprezinta un alt semn major al imflamatiei. Modificarile vasculare
ce apar in faza acuta al imflamatiei produc edem si modificare de culoare spre rosu
deschis sau cianotic.
e) Masurarea adincimii pungii paradontale se realizeasa cu ajutorul unei sonde
calibrate inserate in santul gingival sau punga paradontala, cit mai aproape de
suprafata dintelui. Cu sonda se avanseaza in adincime pina se intilneste o oarecare
rezistenta,iar masuratorile ar trebui efectuate in cite 3 puncte ale suprafetelor
vestibulare si linguale ale fiecarui dinte.
Nivelul de atasament: Nivelul bazei pungii in raport cu limita smalt-cement afecteaza
prognosticul fiecarui dinte in parte,mai mult decit adincimea acesteia
f) Aprecierea nivelului de atasament este important in faza de evaluare a tratamentului
aplicat si in faza de mentinere a rezultatelor acestuia.
g) Retractia gingivala: Prezenta sa este un semn de alarma,fiind evidenta in urma
expunerii limitei smalt-cement. Gingia retractata poate fi caracterizata prin toate
atributele unei gingii normale sau poate prezenta semne de imflamatie,iar tartru
subginival observant pe suprafata radacinii expuse prin retractia gingiei reprezinta
dovada ca aparitia pungilor a precedat acest fenomen.
h) Mobilitatea dentara patologica se aprecieaza dupa o scara de 3 grade:
Gradul 1: Mobilitatea numai in sens V-O
Gradul 2 : Mobilitatea in sens V-O si M-D
Gradul 3: Mobilitatea in sens V-O, M-D si vertical
X= *100
31. Punga parodontală. Noțiune. Structura și compoziția.
Punga parodonatala este o adincire patologica a santului fiziologic gingival si
constituie unul din semnele cardinal ale parodontopatiilor inflamatorii.
Adincirea se realizeaza prin 2 mecanisme associate:
Intr-un prim stadiu , are loc o deplasare a marginii gingivale in sens coronar;
In al doilea stadiu are loc deplasarea in sens apical a epiteliului atasat,
consecutive distructiei inflamatorii a fibrelor gingiva-dentare pe care se sprijina
Dupa morfologia si rapoartele cu structurile adiacente, pungile se clasifica in
gingivale si parodontale. Pungile gingivale se formeaza prin extinderea gingiei in
sens coronar, fara procese destructive in parodontiul de sustinere. Pungile
parodontale se formeaza prin adincirea santului fiziologic, datorita migrarii epiteliului
atasat in sens apical, consecutive distructiei fibrelor gingiva-dentare de sprijin.
Continutul pungii este format din microorganisme, produse microbiene (enzyme,
endotoxine), placa bacteriana, fluid gingival, mucina salivara, resturi alimentare,
leucocite, cellule epiteliale descuamate.
Tartrul subgingival este de culoare maroniu inchis spre negru consistenta crescuta, dens, de cele mai
multe ori foarte aderent greu de dislocat, dispus in santul gingival sub marginea gingivala libera ,sub
forma unor depozite lamelare cu o suprafata dura, neregulata. Uneori, se prezinta sub forma unor depozite
mici, punctiforme, de consistenta dura confluente linear sau in suprafata.
Tartrul subgingival se poate prezenta sub diferite forme:
1. Crusta cu suprafata aspra,rugoasa;
2. Depozite spinoase, ca acoperite cu ghimpi;
3. Formatiuni nodulare;
4. Bordura circulara sau partial circulara;
5. Fatete netede subtiri, cu suprafata lipsita de neregularitati.
6. Digitatii sub form de feriga;
7. Insule de tartru, pete insulare.
Din punct de vede e al profunzimii tartrul subgingival poate fi situat de-a lungul radacinii: - apical; - in
zona mijlocie; - coronar
Se depune de la virste tinere, primul apare tartrul supragingival. Tartrul dentar se formeaza pe
structurile bacteriene déjà preexistente care sufere procese de mineralizare. Aceasta incepe in
mod obisnuit in primele zile de depunere a placii bacteriene, chiar in prima zi in 4-8 ore si
reprezinta 50% dupa 2 zile, realizind o calcificare a 60-90% dupa 12 zile
Viteza de formare a tartrului dentar reprezinta o caracteristica individulala si este influentata de
o serie de factori favorizanti:
-retentivitati anatomice
-cantitatea si compozitia salivei secreate
-fumatul
-igiena cavitatii orale
Rolul dietei
O dieta bogata in zaharuri favorizeaza formarea placii la nivelul careia se acumuleaza
Streptococcus Mutans, neisserii, lactobacilli, veilonelle. Speciile de Streptococcus Mutans
provoaca o demineralizare precoce creaza un pH acid, favorizind microclimatul pentru
acumulari in placa bacteriana
-Alimentele dure cu actiune mecanica pronuntata intirzie formarea tartrului dentar
-Dificienta vitaminei B6 A P8 favorizeaza formarea tartrului
Tartrul dentar este factorul comun in etiologia cariei si a parodontopatiilor. Capacitatea lui de a
contribui la producerea cariilor depinde de continutul lui in calciu si fosfat, de metabolismul
bacterian propriu, de limitele valorilor intre care poate varia pH-ul sau de accesibilitatea si
componentii salivei.
Cavitatea bucala are o temperature constanta, iar alimentata si fluxul salivar asigura material
prima, conditiile ionice si de pH necesare supravetuirii si multiplicarii bacteriene, realizindu-se
astfel o cultura mixta bacteriana. Bacteriile in schimb modifica compozitia fizico-chimica a
mediului bucal, stabilesc legaturi atit cu gazda cit si cu celelalte specii bacteriene. Exista o
strinsa relatie intre placa dentara si bolile parodontiului. In placa de 48 ore se produce
material toxic in concentratii suficiente sa afecteze integritatea gingiilor. Substantele din placa(
enzimele proteolitice de origine bacteriana, amoniacul, hidrogenul sulfurat) pot difuza in
tesuturile gingivale fiind iritanti potentiali pentru gingii. De asemenea , endotoxinele becteriene
patrund in gingie inducind formarea de anticorpi. Reactiile locale antigen-anticorp, activeaza
complementul initiind procesul inflamator al gingiei si parodontiului.
46. Tartrul dentar supragingival. Etiologie. Compoţie. Rolul său în dezvoltarea bolii
parodontale.
Tartrul supragingival este un depozit organo-mineral de culoare alba-galbena. cu.
consistenta redusa la inceput; imediat dupa depunere este friabil, moale, grunjos Si se
disloca cu usurinta
Localizari preferentiale:
- suprafata Iinguala a incisivilor inferiori, unde se poate depune in strat continuu, o
cantitate mai mare de tartru se observa pe fata linguala a incisivilor centrali, in dreptul
orificiilor canalului WHARTON;
- suprafata vestibulara a molarilor superiori. in dreptul orificiului canalului STENON;
- suprafata ocluzala a dintilor laterali lipsiti de antagonisti, cu o autocuratire Si curatire
artificiala deficitare.
In timp, consistenta Si aderenta tartrului supragingival cresc, iar culoarea vireaza spre
maroniu-negru. prin impregnare cu pigmenti din alimente sau de hidrocarburi si nicotina
la fumatori.
Rolul tartrului dentar în producerea bolii parodontale - tartrul dentar este un factor
favorizant etiologic pentru boala parodontală, dar nu este un factor cauzal.
Tartrul dentar a fost asociat cu bolile parodontale atât de către autorii vechi, cât şi de cei
moderni. Deşi tartrul nu are un efect traumatic direct pe ţesuturile gingivale, cum s-a
crezut anterior, poate fi un factor care contribuie la boală prin amplificarea p.b.
Este un factor agravant în evoluţia bolii parodontale, constituie situsuri pentru
dezvoltarea p.b. şi în acelaşi timp un factor de iritaţie pentru gingie. Suprimarea
completă a tartrului dentar supra şi subgingival reduce inflamaţia parodontală, motiv
pentru care orice tratament parodontal începe cu detartrajul şi igienizarea corectă.
47. Tartrul dentar subgingival. Etiologie. Compoţie. Rolul său în dezvoltarea bolii
parodontale.
Tartrul subgingival, seric rezultă prin precipitare din lichidul crevicular, este de culoare
maronie-negru, cu o consistenţă crescută, dens, aderent, se dislocă cu dificultate şi se
găseşte în şanţul gingival.
Tartrul subgingival se formează apical până la marginea gingivală şi de obicei nu este
vizibil. Poate fi detectat prin explorare tactilă cu o sondă parodontală sau cu un
explorator fin şi este de obicei evidenţiat ca o suprafaţă aspră. Dacă marginea gingivală
este îndepărtată prin suflarea cu aer sau cu un instrument dentar, tartrul subgingival
poate fi evidenţiat chiar apical până la joncţiunea smalţ-cement. Tartrul subgingival
apare frecvent maron sau negru, ceea ce reflectă prezenţa produşilor bacterieni şi
sanguini.
Rolul tartrului dentar în producerea bolii parodontale - tartrul dentar este un factor
favorizant etiologic pentru boala parodontală, dar nu este un factor cauzal.
Tartrul dentar a fost asociat cu bolile parodontale atât de către autorii vechi, cât şi de cei
moderni. Deşi tartrul nu are un efect traumatic direct pe ţesuturile gingivale, cum s-a
crezut anterior, poate fi un factor care contribuie la boală prin amplificarea p.b.
Este un factor agravant în evoluţia bolii parodontale, constituie situsuri pentru
dezvoltarea p.b. şi în acelaşi timp un factor de iritaţie pentru gingie. Suprimarea
completă a tartrului dentar supra şi subgingival reduce inflamaţia parodontală, motiv
pentru care orice tratament parodontal începe cu detartrajul şi igienizarea corectă.
Sau:
Suprafetele dentare fara placa, exprimate procentual (Y):
Y=100-X
0 – absenta placii
1 – placa nu se obs cu ochiul liber decat dupa razuire cu varful rotunjit al sondei
parodontometrice
0 – absenta placii
∑ grade/nr. suprafete=IQH
Clasificare:
1. Chiurete gracey standart(1/2, ¾, 5/6 etc);in practica uzuala 5/6, 7/8, 11.12,
13/14
2. Chiurete gracey (profilactice) (in nr de 4, nr de cod e precedat de litera P)
3. Chiurete gracey „peste 5” „dupa 5”(in nr de 6)
4. Chiurete gracey „mini 5” (in nr de 7)
5. Chiurete extrarigide (4 perechi 5/6, 7/8, 9/10, 11/12)
Metode de utilizare:
1. Se alege chiureta potrivita pentru grupa de dinti tratata.
2. Se ia punct de sprijin pe dintele care urmeaza a fi detartrat sau pe dintii vecini.
3. Capatul activ se introduce cu blindete subgingival, cu faciala paralela cu
radacina.Se executa miscari de tractiune spre ocluzal si incisal
4. se adauga miscari orizontale si oblice
5. pentru chiuretajul tes de granulatie partea active se intoarce cu 180 grade
Mod de actiune: marginea active disloca tartrul, marginea opusa nu actioneaza asupra
tes moale; la intoarcerea intrumentului cu 180 grade are loc chiuretarea tes de
granulatie si protectia suprafetei radiculare.
Contraindicatii :
.Bolnavi cu boli infectioase ,contagioase
2.Pacienti cu reflexie de voma exagerata
3.Hiperestezia dentinara accentuata
4.Copii mici bolnavi cardiaci purtatori de stimulator cardiac
65. Trauma dentară în urma periajului. Recesiunile gingivale. Clasificarea după Miller.
Cea mai raspindita clsasificare este cea a lui Miller propusa in 1985,Se clasifica dupa
cum urmeaza ;
1.Recesiunea nu depaseste linia muco-gingivala (papilele inerdentare nu sunt afectate )
a)recesiunea ingusta
b)recesiunea lata
2.Recesiunea depaseste linia muco-gingivala(papilele interdentare nu sunt afectate)
a)recesiune ingusta
b)recesiune lata
3.Recesiunea cu afctarea tesutului osos si inaltimei papilelor interdentare
a)fara implicarea dintilor vecini
b)cu implicarea dentilor vecini
4.pierderea gingiei si tesutului oso in regiunile interdentare este circulara
a)limitata (in regiunea citorva dinti)
b)pe veticala generalizata
Clasificarea dupa Miller are o insemnatate practica mare pentru determinarea
pronosticului tratamentului chirurgical.
Periajul agresiv. Periajul dentar efectuat cu perii dentare aspre și cu apăsare puternică
și prelungită este un periaj interpestiv care favorizează traumatizarea și retracția
gingiilor.
Trauma ocluzală este primară - situaţie în care se urmărește un parodonţiu iniţial sănătos,
normal, iar leziunea patologică este rezultatul unor cauze variate: erupţii accelerate ele dinţilor,
obturatii sau coroane incorect adaptate ocluzal (prea înalte) care determina contacte premature,
tratamente ortodontice incorect conduse(aparate ortodontice necorespunzătoare), scrâşnirea sau
încleştarea dinţilor (bruxism), interferenţe cauzate de dinţi care au migrat, obiceiuri vicioase
ocluzale.
Trauma ocluzală primară se caracterizează prin faptul că manifestările clinice nu evoluează
însoţite de durere, nu modifică poziţia inserţiei epiteliale şi nu produc apariţia de pungi osoase.
În schimb, poate determina mobilitate dentară patologică şi modificări de poziţie ale dinţilor,
prin fenomene de necroză osoasă şi liza osoasă care pot afecta 1 sau 2 dinţi. Această afecţiune
poate fi prevenită sau tratată prin echilibrare ocluzală corectă şi tratament ortodontic.
Semnele iniţiale de bruxism sunt observate la nivel dentar: primele aspecte evidente sunt fisurile în smalţ
şi modificarea anatomiei dentare, prin tocirea dinţilor posteriori, şi nivelarea celor frontali, urmate de
apariţia unei uşoare sensibilităţi dentare, apoi de dureri în zona auriculară, cauzate de problemele, de la
nivelul articulaţiei temporo-mandibulare, amplificarea volumului muşchiului maseter, şi durerile de cap.
Aceste schimbări ale aparatului masticator se instalează insidios. Din acest motiv, aproximativ
80% dintre pacienți nu realizează că suferăde bruxism.
Există două tipuri de bruxism:
nocturn (cel mai răspândit), caracterizat prin scrâşnetul dinţilor, însoțit de contracţii regulate ale
maxilarelor
diurn ce este descris ca o reacţie la diverși stimuli.
Metode:
- Ligaturi nemetalice din fir de mătase, mase plastic
- Ligaturi metalice din sârmă de viplă, cupru, aur
- lmobilizarea temporară fizionomică prin atelă acrilică vestibulară şi ligatură de sârmă,
realizată in cabinet, fără concursul laboratorului
- Imobilizarea temporară cu ajutorul gutierelor
- Atele acrilice duble, vestibulo-orale
- Atela de imobilizare din material composite auto sau fotopolimerizabile
- Şina din material compozit armată cu plasă de plastic sau sârmă. Sistemele anterior splint
grid și posterior splint grid
- Benzi metalice, ortodontice
- Aparate ortodontice
IMOBILIZAREA PERMANENTĂ
Se poate realiza în cabinet, fără ajutorul laboratorului, prin sisteme mai simple sau cu
concursul acestuia, prin tehnici mai laborioase. După raportul pe care îl au cu dinţii, aceste
sisteme de imobilizare pot fi intracoronare sau pericoronare.
Metode:
- Imobilizări permanente, realizate în cabinet, fără ajutorul laboratorului de tehnică
dentară:
a. imobilizarea intracoronară cu armătură metalică şi material fizionomice
b. lmobilizări cu an se de sârmă În "U" intracoronar şi intraradicular
Gutiera este o piesa protetica ce acopera suprafata ocluzala si marginea incizala a dintilor. De
obicei acopera un grup de dinti vecini, de la cel putin doi pana la intreaga arcada, pe fetele
vestibulare, orala si ocluzala, prin care sunt oferite noi rapoarte dento – dentare.
Caracteristicile gutierei:
- Peretii gutierei sa aiba grosimi uniforme astfel incat vestibular sa redea morfologia arcadei;
- Sa aiba elasticitate si rezistenta necesara scopului de utilizare,
- Sa fie elastica pentru a putea depasi ecuatorul anatomic a dintilor pe care se aplica;
- Marginile gingivale ale gutierei sa fie prelucrate efilat, incat retentia alimentara sa fie mai
redusa;
- Suprafata ocluzala se realizeaza in plan, in contact cu doi dinti antagonisti.
Indicatiile gutierei ortodontice:
- Datorita inaltarii provizorii a ocluziei, sunt suprasolicitati in sens vertical atat dintii pe care
se sprijina, cat si dintii antagonisti, ducand la ingresia dentara si la rotatia de tip anterior a
mandibulei;
- In supraalveolodontiile laterale ancorarea pe gutiere determina ingresia dintilor de sprijin cat
si a antagonistilor, prezentand avantajul ca prin inaltarea ocluziei se obtine in cavitatea bucala un
spatiu suplimentar pentru limba;
- Gutiera permite angajarea in stabilizarea aparatului superior si a dintilor antagonisti prin
realizarea de microplanuri ocluzale, prin captusire ocluzala. In aceste conditii daca una dintre
gutierele aparatului este cu suprafata neteda iar cealalta cu microplanuri ocluzale, actiunea
aparatului va fi de partea gutierei cu suprafata neteda;
- Cand se urmareste transmiterea unor forte importante pe un sector limitat, fara a urmari
efecte secundare in alte zone, este posibila utilizarea unei gutiere totale ca aparat ortodontic
mobilizabil.
76. Şine intracoronare. Indicaţii.
Imobillzarea intracoronara cu armatura metalica si materiale
fizionomice
1.Pe dintii frontali se creeaza santuri retentive in treimea mijlocie a Dintilor frontali
fetelor Iinguale sau palatinale. Metoda se realizeaza fara devitalizare sau in cazul
dintilor cu 0 coroana de volum redusa,dup extirparea pulpei dentare,tratament
endodontic complet.
Santul retentiv se realizeaza cu freze con invers. Sant retentive in santul astfel creat. se
aplica. obturatie de baza (in cazul dintilor vitali) si pe toata lungimea sa, 0 sarma de Cr-
Ni rotunda. (06-0,8.chiar 1 mm) sau semirotund.In cazul folosirii unei sarme cu
diametrul maimic, traseul sau poate fi dublu (dus-intors) pentru cresterea rezistentei. in
locur sarme; de Cr Ni, sistemul nSplint Lock" folose~te un fir metalic flexibil, prevazut
cu anse, in care se fixeaza Fir metallic cu microsurub pana in dentina sanatoasa.
La dintii frontali superiori cu 0 coroana mai voluminoasa, metoda
prezinta 0 varianta: realizarea. 'in locul unui sant continuu
-a unor cavit ti de clasa a III-a sau a unor cavitati transversale retentive,pe fata orala, in
care se aplica fragmente de sirma de Cr-Ni. Fragmente de Armatura metalica este
acoperita in toate cazurile cu materiale sarma,fizionomice, composite.
2.Pe dintii laterali, unde se dezvolta forte de masticatie mari, la dintii laterali se prefera
devitalizare de la inceput, care asigura un spatiu retentive si un volum crescut prin
folosirea camerei pulpare si deci 0 grosime suficienta, pentru ca materialul compozit sa
suporte solicitarile sporit .
Metoda urmare-te solidarizarea unuia sau mai multor dinti laterali
mobili, dar care sunt flancati in mod obligatoriu de dinti ferm implantati..
Acestei metode i se pot aduce unele Imbunatatiri:
1) folosirea de bare turnate din aliaj de cram-cobalt cu prafil
retentiv Si obturatii din material compozit;
2) sistemul de imobilizare ..Indenta Splint SystemU foloseste.pentru dintii laterali,
microbare de olel fixate in santuri ocluzaJe, trasate intre doi sau mai mulli diti. Fixarea
microbarelor se face cu ajutorul unor microsuruburi parapulpare pana in dentina
sanatoasa si se acopera cu materiale de obturatie corespunzatoare.
Metode:
Metoda Jankelson - slefuire selective a contactelor premature doar in ocluzia centrica.
metoda Schyler - preconizeaza o slefuire a contactelor premature in pozitiile de contact
centric si intercuspidare precum si pozitii si miscari excentrice.
metoda Ramfjord - Ramfjord considera ca slefuirea selectiva trebuie sa realizeze
urmatoarele obiective: eliminarea punctelor de contact prematur in intercuspidarea
maxima si ocluzia centrica,eliminarea oricarei devieri laterale in mi§carea de inchidere .
In esenta principiile metodei Ramfjord constau in slefuirea selectiva care sa deblocheze
alunecareamandibulei din intercuspidarea maxima spre ocluzia de relatie centrica §i
invers, precum sI din relatia centrica spre pozitiile laterale si anterioare excentrice.
Tehnica de slefuire a lui Ramfjord este foarte apropiata de cea a lui Schyler. Incadrul
slefuirii interferentelor centrice, autorul recomanda respectarea stopurilor centrice §I a
cuspizilor de sprijin. Pentru conservarea stabilitatii ocluzale, autorul recurge la crearea
de suprafete perpendiculare pe axul dintelui, largind fosa dinspre ocluzia centrica spre
ocluziade intercuspidare maxima
Clasificare
Clasificarea gingivitelor
după formă:
catarală;
ulceronecrotică;
hipertrofică;
descuamativă/atrofică
după decurgerea clinică: - gingivite acute;
- gigivite cronice;
- cronice în stadiul de acutizare;
- cronice în stadiul de remisie
după gradul de răspândire a procesului inflamator: - localizată/generalizată
Patogeneza:
Cel mai comun tip de gingivita implica gingia marginala si este determinate de
acumularea de placa microbiana la persoanele cu o igiena orala neadecvata. Gingivita
este precedata de un stadiu initial cu leziuni timpurii apoi avanseaza la boala cronica.
80. Criterii clinice utilizate pentru diagnosticarea gingivitei. (Culoare, contur, consistența
țesutului gingival.)
Caracteristică Normal Acut Cronic
Pelesii
Roşie sau roşu albastrui, profesional bismut, arsenic,
marginale,difuze, eritem
plumb, boli generale Addison, pigmenţi melanici,
iniţial rosu- intens, gri-
icter.
Culoare Roz-coral lucios (sever) gri- inchis.
Aspect
granitat
“coajă de
Textura portocală”
Atenuată, dispare (edem inflamator)
gingia
atasată
Reală, Poziţie diferită: migrează catre coronar în cazul creşterilor de volum – apare
Poziţie
aparentă boala parodontală.
Linia
festonului
gingival Hipercresteri gingivale- pungi false/adevarate,
Contur
(gingia fisura Stillmon, buretele lui Mc Call
marginală
)
Hipertrofii- inflamatorie acută sau cronică.
Hiperplazii- fibrotică, induse medicamentos sau idiopatic.
Forme combinate- hipertrofii cu hiperplazii.
Dimensiune
Hipercreşteri asociate cu boli şi condiţii sistemice.
Creşteri tumorale:-tumori gingivale maligne\benigne.
Creşteri false
Cantitaţi
Fluid gingival
fiziologice Crescut
Foarte intensă
Durere Absentă Moderată
81. Etapele în dezvoltarea gingivitei. Stadiul incipient. Stadiul dezvoltării. Stadiul cronic.
Stadiul initial:
Este un raspuns inflamator acut exudativ care incepe la 4 - 5 zile de la acumularea
placii. Fluidul gingival si migrarea neutrofilelor cresc. Depozitarea de fibrin si distructia
colagenului pot fi notate in acest stadiu. La aproximativ o saptamana, tranzitia leziunilor
primare este marcata de modificarea la infiltrate predominant limfocitare. Monocitele si
plasmocitele sunt prezente. In timp, leziunile devin cronice si sunt caracterizate de
prezenta plasmocitelor si a limfocitelor B. Pe masura ce inflamatia locala cronica
progreseaza, se dezvolta buzunarele acolo unde gingia se desparte de dinte. Aceste
buzunare se adancesc si pot sangera in timpul periajului dentar sau la mestecat. Pe
masura ce inflamatia persista, ligamentele periodontale cedeaza si apare distructia
osului alveolar local. Dintii se cariaza si cad.
Etiologia gingivitei induse de placa dentara este bacteriana, actionind prin initierea unui
raspuns imun al gazdei. Acesta determina distrugerea tesutului gingival, care
progreseaza la distructia atasamentelor periodontale. Placa se acumuleaza in locurile
mici dintre dinti, in buzunarele gingivale si in locurile cunoscute drept capcane ale placii:
zone care servesc acumularii si mentinerii placii. Exemplele de capcane ale placii
dentare sunt marginile crescute excesiv, dantura partial inlaturata si tartrul care se
formeaza pe dinti. Desi aceste acumulari pot fi subtiri, bacteriile din ele produc
chimicale precum enzimele degratative si toxine cum este lipopolizaharidul (LPS sau
endotoxina) sau acidul lipoteichoic, care promoveaza raspunsul inflamator in tesutul
gingival. Aceasta inflamatie poate determina largirea gingiei si formarea secundara de
pseudobuzunare
Stadiul dezvoltarii: Netratata, gingivita devine parodontita superficiala.
Intre gingie si dinte apare un spatiu in care placa bacteriana patrunde si se fixeaza la
nivelul radacinii dintelui.
Inflamatia cuprinde osul si ligamentele care sustin dintele in os.
Caracteristic este senzatia de tensiune la nivelul dintelui insotita de durere moderata.
Gingia se retrage, descopera radacina dintelui si dintii devin sensibili la variatii de
temperatura.
Igiena corecta si un tratament stomatologic adecvat pot preveni avansarea bolii.
Stadiul cronict: Stadiul final in care osul si ligamentele sunt distruse. Dintii devin foarte
mobili si isi modifica pozitia, afectand fizionomia, mestecatul alimentelor si vorbirea.
Gingia este complet distrusa de dinte, aparand pungi parodontale (spatii mari intre os si
radacina) care constituie focare de infectie pentru organism.
Pungile parodontale se pot supra-infecta aparand abcese parodontale (pungi cu puroi).
Bacteriile pot intra in sange si afecta diferite organe vitale: inima (miocardite
chirurgicale.
Igiena orala este indispensabila peste stabilizarea bolii.infectioase), articulatii.
Distructiile pot fi atat de importante, ajungandu-se la pierderea dintilor.
Tratamentul acestui stadiu este complex, fiind necesare de cele mai multe ori interventii
83. Leziunile initiale ale gingivitei. Leziunile precoce a gingivitei. Semnele gingivitei
cronice. Semnele gingivitei in stadiul avansat.
Leziuni initiale:Etiologia gingivitei induse de placa dentara este bacteriana, actionind
prin initierea unui raspuns imun al gazdei. Acesta determina distrugerea tesutului
gingival, care progreseaza la distructia atasamentelor periodontale. Placa se
acumuleaza in locurile mici dintre dinti, in buzunarele gingivale si in locurile cunoscute
drept capcane ale placii: zone care servesc acumularii si mentinerii placii. Exemplele de
capcane ale placii dentare sunt marginile crescute excesiv, dantura partial inlaturata si
tartrul care se formeaza pe dinti. Desi aceste acumulari pot fi subtiri, bacteriile din ele
produc chimicale precum enzimele degratative si toxine cum este lipopolizaharidul (LPS
sau endotoxina) sau acidul lipoteichoic, care promoveaza raspunsul inflamator in tesutul
gingival. Aceasta inflamatie poate determina largirea gingiei si formarea secundara de
pseudobuzunare.
Leziunile gingivale fara legatura cu placa:
- boala gingivala cu origine bacteriana specifica
- boala gingivala de origine virala
- boala gingivala de origine fungica
- boala gingivala de origine genetic
- manifestarile gingivale ale conditiilor sistemice
- leziunile traumatice
- reactiile la corpii straini
- nespecificate.
86. Gingivita indusă de placa bacteriană. Definiție. Diagnostic. Semne clinice. Tratament.
Gingivita –inflamatie a gingiei fara lezarea joctiunii dento-gingivale si poate interesa gingia in
intregime sau doar partial.Aproximativ 80% din populatie sufera de gingivita cronica.
In aparitia ei sunt incriminati factori locali: igiena insuficienta a cavitatii bucale ,prezenta tartrului
Diagnosticul se face in baza datelor subiective si obiective.
Gingivita indusa de placa bacteriana poate fi acuta si cronica.
Tablou clinic:
*G.catarala acuta se intilneste mai frecvent la copii cu boli respiratorii acute,care dupa tratament
adecvat dispar fara semen.ACUZE- durere,senzatii de usturime in mucoasa gingivala,edem
gingival,singerari in timpul alimentatiei si a periajului,miros fetid.OBIECTIV-virful papilelor sau a
marginilor gingivale edematiate,hiperemiate,usoara mobilitate dentara din cauza edemului
sistmului ligamentar superficial,cresterea profunzimii santului gingival.
*G.catarala cronica Acuze-pot lipsi,prurit ,discomfort,singerari gingivale,indeosebi la
periaj,miros fetid,defect esthetic; OBIECTIV-hiperemie gingivala cu nuanta
cianotica,edem al papilelor si a marginii gingivale,prezenta depozitelor moi si dure;
Tratamentul:
1.Inlaturarea factorilor iritanti locali
2.Instruirea igienizarii corecte a cavitatii bucale
3.Recomandari in alegerea corecta a produselor de igienizare
4.Periajul dentar professional
5.Folosirea sol.clorhexidina 0.06% pentru bai bucale pe perioada instructajului de igienizare
corecta
(7-10zile), a cite 3 min dupa periaj-dimeata si seara pentru inactivarea placii.
6.irigatii abudente cu solutii antiseptic (stomatidina,heroxal,trahisan)
7.Controlul igienii cavitati bucale de efectuat peste 5,10,20bzile.Daca hyperemia se mentine –
preparate antiinflamatorii:5% unguent butadion,3% unguent acid acetil salicylic.Instilatii si
aplicatii cu gel Levo-Bior
Diagnostic diferetial se face:
-gingivitele in bolile singelui
- parodontita marginala cronca
-gingivita hipertrofica,forma usoara
Tratament
Suprimarea factorului cauzal prin igienizare profesionala(suprimarea medicatiei in unele cazuri)
, utilizarea locala a preparatelor antiinflamatoare: Clorhedxidina 0.05% 0.1% , heparina
In cazul formelor grave recurgem la tratament chirurgical : gingivectomia, gingivoplastia
Tratamentul
Incepe cu igienizarea profesionala si tratament antiinflamator pentru remisiunea
procesului (inlaturarea obturatiilor debordante si aconstructiilor ortopedice sau
ortodontice ce servesc ca factor cauzal)
Dupa detartrarea supra si subgingivala insotita de terapie antiinflamatoare cu sol
Clorhexidina , enzime proteotilice, se recurge la tratament chirurgical cu efectuarea
chiuretajului inchis sau deschis cu inlaturarea depozitelor subgingivale , cimentului
necrotizat si tesutului de granulatie .
La examenul clinci obiectiv se observăo denudare a unei porțiuni dentinare. În toate cazurile
dentina denudată este netedă, lucitoare, uneori ușor pigmentată.
Actualmente pentru TRATAMENUL hiperesteiei țesuturilor dure se utilizeaă metoda de de
terapie remineraliantă : Dinții se izoleaă, se usucă minuțios. De aplică soluție de 10 % gluconat
de clciu sau soluție de remodent. La fiecare a 3-a vizită se aplică soluție de 1-2% florură de
sodiu. Peroral se administrează gluconat de calciu 00,5g de 3 ori pe zi timp de 1 lună.
De regulă peste 5-7 zile apare a ameliorare, iar peste 12-15 proceduri hipersensibilitatea
dispare.
Durerea este primul simptom clinic, care precede fenomenele manifeste clinic.
Distrucţia necrotică a vârfului papilei începe în ţesuturile colului din zona
interdentară, şi este urmată de distrugerea întregii papile şi chiar a unor porţiuni din
gingia marginală
Se presupune că distrucţia gingivală este provocată, fie prin infarctare vasculară, fie
prin invazie (infiltrare) microbiană în ţesuturi (Rateitschak).
Sunt caracteristice: dispariţia epiteliului şi a unei părţi din conjunctivul subiacent, cu
decapitarea gingiei papilare (cu necroză), acoperită de un strat pseudo-membranos,
gri–cenuşiu. Dacă nu se intervine la timp, distrucţia tisulară evoluează, putându-se
afecta şi porţiunea osoasă a parodonţiului.
Dupa aceasta este bine ca dintele sa fie reexaminat la interval de 1 an pentru a urmari
vindecarea tesuturilor dentare. Daca tratamentul endodontic nu este suficient, in unele
situatii se poate interveni chirurgical si se poate realiza chiuretajul chirurgical al leziunii.
O astfel de interventie chirurgicala se numeste rezectie apicala.
Baze
Bicarbonat de sodiu, in solutie, apoasa 20%. este un adjuvant al tratamentului
antimicrobian de urgenta In gingivostomatita ulceronecrotica,In tratamentul
gingivostomatite'lor micotice Si al stomatitei
sub placa protetica. Eficienta antimicrobiana creste prin asocierea bicarbonatului de
sodiu sau de potasiu cu apa oxigenata, IncorporateIn dentifrice (metoda KEYES).
Alcoolii
Alcoolul etilic 70% este folosit pentru badijonarea mucoasei gingivale si bucale Inaintea
infiltratiilor anestezice, de biostimulare si ca vehicul pentru produse cu acliune
antimicrobiana si antiinflamatoare.
Compusi halogenati:
1.Cloramina B (natriubenzensulfoncloramida) se utilizeaza sub forma de spalaturi in:
- gingivite acute și subacute;
- pungi parodontale cu exsudat purulen ;
- abcese parodontale marginale dupa incizie;
- gingivostomatita ulcero-necrotica;
- stomatite și gingivostomatite acute și subacute.
2.lodul .
Actiunea antimicrobiana se exercita in urma irigatiilor subgingivale, in pungi
parodontale, o data pe zi, timp de 14 zile, cupovidon-iodin 1% (produsul Betadine).
Protargol, solutie 1% proteinat de argint contine circa 8% argint, care exercita o actiune
oligodinamica cu efect bacteriostatic; este neiritant, foarte bine tolerat de mucoasa
bucala.Se utilizeaza in:
- gingivite acute si subacute;
- gingivite si parodontite marginale cronice dupa detartraj;
I.Antibioticele.
Eficienta unui antibiotic in boala parodontal depi nde de indeplinirea a doua conditii
esentiale:
- antibioticul trebuie sa actioneze preferential asupra structurilor moi si dure osoase ale
parodontiului marginal;
- antibiotieul trebuie sa realizeze la nivelul acestor structure o concentratie efieienta
terapeutic.
2.Penicilina-este activa asupra streptococilor B-hemolitici, actinomicetelor,
spirochetelor; majoritatea streptococilor sunt rezistenti.
II Antimicoticele(antifungicele)
1.Nistatin:
Indicatii:
- stomatila micotica a nou-nasculilor;
- stomalita micolica si candidoza esofagiana la sugari, copii si
adul i;
- stomatita sub placa protetica de cauza micotica;
- profilaxia candidozei bucale la nou-nasculi.
2.Miconazol
3.Fluconazol
III. Glucocorticoizii au actiune antiinflamatoare și antialergica.
Principalul glucocorticoid este hidrocortizonul sau cortizolul
Hidrocortizonul si glucocorticoizii, In general, reduc inflamatia de cauze variate:
agresiune fizica, chimica sau biologica (infectii, reactii alergice).
In tesuturile intlamate, inhib macrofagele, migrarea polimorfonuclearelor,fagocitoza,
reduc permeabilitatea capilarelor și vasodilatatia,scad sinteza prostaglandinelor.
In faze tardive ale inflamatiei, exercita a actiune de inhibare a sintezei proteice,
fibroblastilor, osteoblaștilor, limfocitelor. a diverselor celule de origine
mezenchimatoasa, a depunerii de colagen silimiteaza proliferarea capilara.
Efectele clinice ale acestei actiunl sunt: reducerea Inflamatiei,hiperemiei, exsudatului
inflamator, dar si scaderea proceselor reparatorii ale tesuturilor lezate prin reducerea
proliferarii celulare si a cicatrizarii.
IV Antihistaminice
Romergan, sol. orala 0,1%, maleat de dimetinden (Fenistil), in colutorii cu antibiotice si
corticosteroizi pentru actiune antialergica si anestezica de suprafata
V. Antivirotice
- amantadina: produsele Viregyt, Amantadine;
- vidarabina: produsul Vidarabine cu actiune asupra virusuluiherpes simplex;
- aciclovirul: produsele Acyclovir, Zovirax au acliune asupra virusilor herpes simplex si
varicelo-zosterian.
VI Produsi naturali
Propolisul - produs natural de secretie aI albinelor, are o compozitie complexa: flavone,
enzime, uleiuri volatile, esteri ai acizilor aromatici etc. Propolisul exercita. urmatoarele
efecte:
- antibacterian;
- antimicotic;
- antiinflamator;
- vasoconstrictor;
Instrumentar si materiale
Instrumentarul specific folosit In chirurgia parodontala este alcatuit
din:
1. Instrumentar de consultalie și explorare:
- sonde parodontate și exploratorii. pensa CRANE-KAPLAN pentru masurarea și
marcarea adancimii pungilor parodontale (in gingivectomii). Este o pensa cu un brat
drept și unul angulat, ascutit;bratul drept se introduce in punga parodontala. iar cel cu
varf produce. din exterior, prin apropierea celor doua brale, puncte hemoragice.
2. Instrumentar de pregatire a campulul operator și de anestezie.
3. Instrumentar de incizie și sectionare:
- bisturie cu lama de unica folosinta. cea mai utilizata fiind numarul 15, dar și 11, 12 b
arcuata, folosita pentru incizia vertical secundara de tip RAMFJORD (operatia WIDMAN
modificata);
- bisturie de gingivectomie tip GOLDMAN·FOX pentru incizii vestibulare și aproximale:
au partea activa de forma trlunghiular alungita. angulata fala de maner;
- bisturiu ORBAN angulat, pentru diferite incizii in plan orizontal;
- instrumentul KIRKLAND numarul15 sau 16 are partea activa de forma unei lame
triunghiulare. Cu o margine convexa ascutita și un varf mai lung decat celatalt.
Instrumentul este folosit pentru incizia iniliala marginala și aproximala, ca și pentru
indepartarea gingiei incizate.
4. Iinstrumentar de decolare a lambourilor si evidentiere a osului alveolar:
- decolatoare mucozale și periostale.
5. Instrumentar pentru indepartarea tesutului de granulalie.
chiuretaj radicular și pentru modelarea osului alveolar:
- instrumente de detartraj subgingival;
- chiurete chirurgicale cu margini ascutite, rotunde sau ovale, de tip cupa sau inelare;
- chiurete GRACEY (In conditiile decolarii unui lambou, ele pot
acliona cel mai eficient și direct controlat asupra osului alveolar);
- razușe sau pile subgingivale;
~ pense ciupitoare de os;
- daltite (de os);
- freze, preferabil de os LINDEMAN;
6. Instrumentar de sutura:
- ace, de preferinta atraumatice;
- pense mentinatoare de ac.
7. Instrumentar ajutator:
- spatule;
- departatoare;
- pense;
- discuri. freze;
- seringil de spalatura;
8. Materiale:
- comprese de tifon;
- rulouri de vata;
- bulete de vata;
- anestezice;
- lichide antiseptice de spalatura, ser fiziologic;
- fire de sutura;
- cimenturi chirurgicale.
Contraindicaliile generale
Bolile generale care contraindica In mod absolut interventia
chirurgicala sunt:
1) leucemiile acute;
2) infarctul de miocard mai recent de sase saptamani;
3) hemofilia;
4) starile cașectice din T.B.C., tumori maligne;
5) starile avansate de insuficienta cardiaca, hepatica sau renala;
6) psihozele majore.
Contraindicatii:
1. Gingie subtire, friabila, slab vascularizata, care nu se preteaza
la modelare plastica.
2. Involulii gingivale precoce, limitate la un dinte sau un grup de dinli, din cauza gradului
inalt de recidiva. Aici se aplica proceduri de chirurgie mucogingivala prin lambouri
repozilionate lateral (ceea ce
constituie. de altfel, tot 0 plastie) sau prin grefe gingivale libere.
Tehnica:
-Anestezie infiltrativa
-incizie combinata- intrasulcular, la nivelul marginii gingivale libere. daca nu prezinta
o ingrosare fibroasa excesiva;
- extrasulcular, pe versantul extern al marginii gingivale libere ingrosate Si la baza
papilelelor interdentare excluse functional, de staza, hiperplazice, friabile.
Incizia se face in bizou intern la 45 grade fata de planul orizonta.Interdentar, incizia se
completeaza cu bisturie de tip GOLDMAN-FOX sau cu forfecule de plastie. Aceasta
incizie este proprie caracterului particular al gingivoplastiei (tala de realizarea unui
lambou clasic sau modificat) . Se indeparteaza piesa gingivala nerecuperabila.
ingrosata, fibroasa. cu pensa anatomica sau cu ajutorul unor instrumente de detartraj
"grele" (gheara de detartraJ).Mucoasa gingivala restanta se decoleaza cu grija de
periost. Sunt situalii cand, din cauza friabilitatii mucoasei, acest lucru nu se poate
face si se realizeze 0 decolare mucoperiostala.
In continuare se indep rteaza, cu grija, lesulurile alterale prin:
- chiurelajul lesutului de granulatie;
- chiuretarea și netezirea suprafelei radacinii;
- excizia modelant a osului alveolar prin inlaturarea zonelor
osteitice, ramolite.Se sUlureaza portiunea gingivala decolata In pozitie cat mai
coronara, la colelul analomic al dinlelui.
Se sUlureaza marginea caudala (apicala) a mucoasei alveolare a fundului de sac
restant la perfostur subfacent, penfru a nu permlte migrarea inevilabila a acesleia, prin
tracliuni și prin melaplazia fibroasa In limpul vindecarii, spre coronar, cu reducerea
conseculiv a adancimii fundului de sac vestibular; de asemenea se previne
.prinderea" și alunecarea spre apical a lamboului care a fost aplicat cit mai aproape de
colelul dinlelui.
Periostul descoperit va fi protejal cu mese iodoformale, schimbate in primele trei zile, și
se va acoperi de epileliu in 12-14 zile.
Firele de sutura se scot la 7-8 zile. Vindecarea elinica survine dupa 7-10 zile eu redarea
unui aspect fizionomie corespunzalor.
Indicatii:
1. Pungi supraalveolare cu un perete gingival fibros, de consistenta ferma, care nu
poate fi chiuretat corespunzator (sau, daca este chiuretat, nu se reacoleaza).
2. Abcese gingivale situate in grosimea papilei interdentare.
3. Abcese parodontale marginale recidivante, cu peretele extern
al pungii ingrosat, fibrozat dupa incercari nereusite de tratament
impropriu (Inlepare cu sonda, evacuare incompleta a conlinutului,
tratamente prelungite cu antibiotice) sau cu punct de plecare zona de
bi- sau trifurcatie a molarilor.
4. Pungi parodontale de adancime medie, cu perete extern subtire, slab vascularizat,
dilacerabil,
5. Pungi parodontale cu exsudat inflamator recidivant dupa alte intervenlii chlrurgicale.
6. Hiperplazii gingivale de cauza microbiana, medicamentoasa si uneori, hormonala.
7. Indicalii ale gingivectomiei legate de alungirea coroanei
dentare:
a) in abraziunile patologice excesive, marirea coroanei clinice se face printr-o
interventie compusa din gingivectomie si rezectie osoasa
modelanta a marginii osului alveolar (ostectomie și oteoplastie);
b) Cavitati cu distructii dentare subgingivale adainci care face dificila conturarea primara
șrealizarea finala a formei cavitatii, ca siobturatia acesteia;
c) Fracturi dentare Tn zona treimii coronare a radacinii (Ia radacini
bine implantate care pot fi recuperate prin reconstituiri coronoradiculare)
;d) Eroziuni In treimea coronara a radacinii care nu pot fi altfel
corect abordate pentru tratamentul conservativ prin obturatii;
e) Perforalii ale canalului radicular Tn treimea coronara a rad~kinii
cand aceasta este bine implantata și se urmareste reconstructia coronara;
f) Retenlie insuficienta a bontului coronar;
g) Odontoplastia dlntilor pluriraEliculari prin separarea radacinilor mai ales prin
amputatie radiculara;
Contraindicatii:
1. Gingivite alergice.
2. Hipertrofii gingivale reversibile prin tratament antimicrobian.
3. Gingivite hiperplazice din leucoze, agranulocitoza (In absenta
tratamentului bolii sistemice).
4. Unele gingivite hiperplazice de cauza hormonala; In sarcina se recomanda
temporizarea gingivectomiei pana dupa na$tere.
5. Pungi parodontale osoase (se prefera lambouri).
6. Pungi parodontale adanci care depa$esc linia (jonctiunea) mucogingivala.
7. Contraindicatii ale alungirii coroanelor c1inice prin gingivectomie:
a) igiena bucala defectuoasa;
b) dinti fara valoare strategica pentru restaurarea protetica;
c) implicarea furcatiilor la molari $i premolari.
Tehnica:
1. Marcarea portiunilor celor mai declive ale pungilor parodontale se face cu 0 sonda
parodontala gradata sau, mai bine, cu pensa CRANE-KAPLAN . Bratul neted al pensei
se introduce In punga pana Intampina 0 rezistenta u$or depresibila. Prin apropierea
bratelor pensei, varful extern creeaza un punct hemoragic .Acesta este situat Insa cu 1-
2 mm mai coronar decat portiunea cea mai decliva, in functie de grosimea tesutului de
granulatie.
2. Incizia se face cu bisturiul cu lama nr. 15 (preferabil), bisturiu deschis extern la 45°
(fig. 135) fata de planul orizontal. Linia de incizie trebuie facuta cu 1-2 mm spre apical
de punctele hemoragi.ce - din
considerentul aratat mai sus privind nivelul I'a care se situeaza acestea.
3. Excizia gingiei se reaHzeaza cu instrumentul KIRKLAND, cu pense anatomice Si
este usurata prin actiunea instrumentului de
detartraj in forma de "gheara" aplicat interdentar.
4. detartrajul minutios al radacinilor expuse.
5. Chiuretajul radacinii.
6. indepartarea tesuturilor de granulatie: epitelial Si conjunctiv
(mai voluminos), se face in toate cazurile.
7. Modelarea fina a conturului gingiei se face cu forfecute de plastie sau c1esti de tesut;
utilizarea unor pietre diamantate este posibila, dar trebuie limitata la situatiire cand
conturul gingival are 0
consistenta ferma.
8. Toaleta plagii se face cu ser fiziologic sau cu solutie de gluconat de clorhexidina
0,12%.
9. Protectia plAgii se face cu cimenturi chirurgicale: din acest punct de vedere trebuie
mentionat ca cimenturile chirurgicale cu oxid de zinc-eugenol pot produce reactii
alergice datorita eugenatului
131. Lambouri: lambou complet, lambou Widman modificat, lambou cu grosime parțială.
Se efectueaza pe un dinte,un grup de dinti sau pe intreaga arcada.
Tehnica lamboului complet:
1.Delimitarea lamboului.
2.Anestezie infiltrative
3.incizie orizontala pina la marginea crestei alveolare.
4.doua incizii vertical(distanta dintre ele de 1 dinte)
5.decolarea lamboului
6.hemostaza prin tamponament.
7.indepartarea tartrului subgingival restant.
8.indepartarea tesutului de granulatie
9.chiuretaj
10.hemostaza
11.spalarea plagii cu ser fiziologic
12.aplicarea materialului de aditie
13.aplicarea si mentinerea membrane
14.protectia plagii prin sutura
Lamboul Widman-tehnica continua a chiuretajului subgingival cu microlambouri
papilare,avind o tehnica deosebit de precisa.
Tehnica:
1.Incizie pe vresantul vestibular,oblica,urmata de o decolare papilara.
2.incizie vertical intrasulculara pina la marginea osului alveolar.
3.incizie orizontala intre cele 2 suprafete incizate initial.
.decolarea lamboului
4..hemostaza prin tamponament.
5.indepartarea tartrului subgingival restant.
6.indepartarea tesutului de granulatie
7.chiuretaj
8.hemostaza
9.spalarea plagii cu ser fiziologic
10.aplicarea materialului de aditie
11.aplicarea si mentinerea membrane
12.protectia plagii prin sutura
Indicatii:
-pungi infraalveolare cu un singur perete
-reducerea torusului palatin
-reducerea defectelor infraalveolare adiacente zonelor edentate
-reducerea exostozelor a caror prezență complică diminuarea pungilor
-cratere interproximale
Osteoplastia se realizeaza in:
- pungi parodontale osoase, create printr-o resorbtie alveolara preferentiala. acolo unde
osul alveolar este intarit de prelungiri din corpul oaselar maxilare, mai rezistente la
resorbtie; mentinerea unui perete extern osos creeaza conditii favorabile pentru recidiva
inflamatiei septice;
-resorbtii osoase verticale, unde se atenueaza neregularitalile conturului osos alveolar;
-restaurarea coroanei clinice a dintilor prin gingivectomie si modelare a marginii osului
alveolar la un nivel mai decliv, cu repozitionarea apicala a 'Iamboului mucogingival;
- exostoze ale marginii si versantilor osului alveolar.
Tehnica
Osteoplastia se practica asociat cu gingivectomia sau operatii cu lambou.Cind se
practica asociat gingivectomiei,se folosesc pietre diamantate sau freze ,care trebuiesc
racite in permanenta,pentru a Evita aparitia sechestrelor osoase sau intirzieri in
procesul de vindecare.
Osteoplastia,osteoectomia sunt cel mai des folosite in timpul interventiilor chirurgicale
cu lambou.Reflectarea partial sau totala a lamboului permite evidentierea defectelor
osoase si aprecierea topografiei acestora,topografie ce nu se va evalua prin sondare
sau examen radiologic.
Îndepartarea sau reconturarea osului se realizeaza cu daltițe,pietre diamantate,freze
chirurgicale.
Tehnica:
Osteoplastia,osteectomia se practica asociat cu gingivectomia sau operatii cu
lambou.Cind se practica asociat gingivectomiei,se folosesc pietre diamantate sau freze
,care trebuiesc racite in permanenta,pentru a Evita aparitia sechestrelor osoase sau
intirzieri in procesul de vindecare.
Osteoplastia,osteectomia sunt cel mai des folosite in timpul interventiilor chirurgicale cu
lambou.Reflectarea partial sau totala a lamboului permite evidentierea defectelor
osoase si aprecierea topografiei acestora,topografie ce nu se va evalua prin sondare
sau examen radiologic.
Îndepartarea sau reconturarea osului se realizeaza cu daltițe,pietre diamantate,freze
chirurgicale.
I.dehiscenta,fenestratia.
Dehiscenta si fenesfratia sunt defecte prin resorbtie la nivelul corticalei externe a osului
alveolar, care duce la descoperirea radacinii subiacente.
Dehiscenta reprezinta o lipsa de os, situata marginal, ca 0 palnie deschisa coronar si
mai ingusta spre apical.
Fenestratia este un defect osos circumscris, situat sub marginea crestei alveolare.
II.Resorbtia verticala si orizontala
III.Dupa nr de pereti afectati
-cu un perete
-cu 2 pereti
-cu 3 pereti
IV.dupa localizarea anatomica
-leziuni ale septurilor interdentare
-intraosoase
-interradiculare sau de furcatie
-combinate
V.pozitia pierderii osoase interradiculare in raport cu osul subiacent
-infraosos
-juxtaosos
-supraosoase
REZORBTIA OSOASA
Poate fi de tip orizontal sau vertical.Pierderea orizontal cea mai des intalnita.Osul se reduce in inaltime
in general la nivelul mai multor dinti, marginea osoasa ramane perpendiculara pe suprafata rad. Sunt
afectate corticale vest si orale, septuri interdentare dar nu in mod obligatoriu cu aceasi intensitate.
Carranza - in plan orizontal a alveolizei la dinti pluriradiculari
gradul I - stadiul incipient (leziunea debutanta)in care punga supraosoasa, o usoara alveoliza in zona
fucatiei. defect < din 1/3 din diametrul v-o al spatiului interradicular. La sondaj oriz sonda nu patrunde
inter rad. RX neconcludent - pierdere osoasa minima
gadul II leziune partiala tip ‘cul de sac’ distructi mai avansata leziunea>1./3 din diam V-O al spatiului
fara a trece partea cealalta. Sonda patrunde interrad dar nu depaseste spatiul spre cealalta fata a d.
Rx oarecare Rx T, mai accentuata spre portiunea coronara a septului interred
gradul III leziune completa, os interrad complet absent, orif v si o ale furcatiei sunt acoperite de tes
ging, deschiderea furcatiei nu este vizibila clinic.sondaj orizontal - sonda patrunde dintr-o parte in
cealalta a sp interrad(leziunea este in esenta un tunel v-o)Rx RxT crateriforma care creaza o
componenta verticala impreuna cu pierderea osoasaorix.
Tip de lez prezent atat in gradul III si IVgrIV os interad complet distrus, tes moi migreaza apical,
deschiderea furcatiei estevizibila clinic.
- Alte indicatii sunt carii de furcatie sau radacina, fractura verticala a unei radacini sau,
foarte rar, ca parte a extractiei partiale in timpul tratamentului endodontic.
Grefele gingivale libere sunt folosite pentru cresterea zonei de gingie fixa, redusa de
obicei, prin bride cu insertie inalta (frecvent in zona caninului si premolarilor inferiori)
Tehnica:
1. desfiintarea pungilor parodontale, daca acestea exista, prin gingivectomie
2. pregatirea zonei primitoare printr-o incizie orizontala de-a lungul jonctiunii
mucogingivale si decolarea mucoasei subiacente care se sutureaza decliv, la
periost lasind libera o suprafata a acesteia pentru a primi grefa
3. pregatirea grefei care este recoltata cu bisturiul sau cel mai bine cu un mucotom,
din zona neteda a mucoasei palatinale, situate aproape de coletul dintilor de pe
aceeasi parte cu zona grefata de la mandibula
4. aplicarea grefei peste zona denudate, sutura separate a marginii coronare si a
capetelor laterale
5. protectia plagii cu mese de tifon sau ciment chirurgical, aplicat cu grija, pt a nu se
insinua intre marginile grefei si zona primitoare
147. Alungirea coronară. Definiție. Tehnici și materiale. Indicații. Contraindicații.