Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Criminalistica
Criminalistica
24. Regulile de prezentare procesuala a rezultatelor fotografierii, video,- audio inregistrarii actiunilor
procesuale.
Video-inregistrarea incepe cu o introducere care poate să apară în formă vocală, realizată de către cel ce
filmează, sau sub forma unei plăci sau unui afiş fără sunet. Informaţiile din introducere ar trebui să includă cel
puţin: numărul cazului, data, ora, locaţia, tipul de cercetare/investigaţie, precum şi alte informaţii obiective
considerate necesare de către cel ce filmează(condiţii meteo, camera folosită etc.). Filmarea întregului loc al
faptei, după introducere, ar trebui să fie fără înregistrări audio subiective-unele proceduri departamentale pot
cere înregistrare audio, în cazul acesta ele trebuind a fi urmate. Videofilmarea ar trebui să conţină locul faptei,
victimele şi probele fizice/urmele, nu investigatorii sau şeful echipei în timp ce ei stau şi vizionează activitatea
de cercetare.
Inregistrarea locului faptei se incepe cu o perspectivă generală asupra zonelor din împrejurimi care duc spre
sau în afara locului infracţiunii. O privire generală asupra locului faptei urmează după filmarea împrejurimilor.
Folosirea celor patru puncte cardinale va asigura că sunt înregistrate toate unghiurile zonei. Această orientare ca
etapă în cadrul documentării este cea mai importantă şi utilă pentru vizionarea ulterioară de către investigatori,
martori, avocaţi şi juraţi.
Inregistrarea continuă traversând locul faptei, folosind formatul superangular urmat de imaginile de detaliu ale
probelor/urmelor. Filmarea ar trebui să ilustreze orientarea/poziţionarea sau relaţia dintre probe/urme la locul
faptei. E important să se reţină continuitatea înregistrării, în timpul vizionării videofilmării. Saltul întâmplător
de la o probă la alta duce la ineficientizarea documentării video. Înregistrarea video a locului faptei are ca prim
scop orientarea locului crimei în cadrul natural şi nu intenţionează să ţină seama de detaliere şi înregistrarea de
înaltă calitate a imaginii apropiate a elementelor individuale ale probelor.
Inregistrarea locului faptei ar trebui de asemenea să includă orientarea/vedere asupra locului faptei din punctul
de vedere al victimei. Stând lângă victimă(dacă aceasta este încă prezentă la locul faptei) şi filmând spre cele
patru puncte cardinale pot fi obţinute informaţii despre ceea ce vedea aceasta, lucru care este deseori util în
investigaţiile următoare. Nu distrugeţi probe şi nu modificaţi poziţia victimei când desfăşuraţi activitatea de
videofilmare!
In timpul filmării, mişcaţi camera lent, în special când folosiţi zoom –ul sau executaţi panoramare. Un tripod
sau un monopod va facilita aceste mişcări. Mergând, înregistrând şi producând o filmare „lină” poate fi dificil,
dar practica şi experienţa pot ajuta în procesul documentării.
Pentru lumină slabă sau filmare pe timp de noapte, majoritatea camerelor sunt echipate cu lumini; oricum, o
sursă adiţională, cum ar fi reflectoare pe podea, este recomandată. Maşinile de pompieri şi unele maşini de
poliţie sau utilitare au lumini suplimentare care pot fi folositoare în aceste situaţii.
odată terminată filmarea, nu ar trebui modificată sau alterată. Banda originală ar trebui ţinută ca probă şi
duplicată pentru vizionări.
26. Desenele papilare; tipurile, varietatile si insusirile lor. Metode de descoperire, de fizare si ridicare a
urmelor de mini.
Urmele de mâini – ca regulă, cel mai frecvent întâlnite în câmpul infracţiunii– au o valoare deosebită în
procesul de identificare a persoanei prin caracteristicile specifice, structurale, ale desenelor papilare. Desenul
papilar este unul din cele mai imprortante elemente de identificare a persoanelor , datorita proprietatilor
acestora. Proprietatile desenului papilar: 1)unicitatea desenului papirar-desenele papilare se deosebesc intre ele
prin forma si prin detalii caracteristice, al caror numar si varietate fac practic imposibila intilnirea a doua
amprente identice. Cercetătorii în materie de dactiloscopie susţin că este imposibil a se întâlni două persoane cu
desene papilare identice. Fiecare desen papilar al fiecărui deget are o morfologie unică neexistând două degete
cu desene identice, chiar la aceeaşi persoana.2)fixitatea desenului papilar consta in mentinerea formei si
detaliilor caracteristice ale disenului papilar de la formarea sa si pina la moartea persoanei. 3)inalterabilitatea
este un desen papilar care nu poate fi modificat sau inlaturat. Tipurile: arc(cel mai putin raspindit) , lat ( cel mai
raspindit), cerc.
Amprente digitale -urme lasate de tesuturile papilare pe un obiect cu suprafata neteda. Amprentele digitale ale
fiecăreia dintre aceste persoane sunt complet diferite. Chiar şi la gemenii care sunt identici şi care au aceiaşi
structură a ADN-ului, amprenta digitală este diferită. Amprentele digitale ale fiecărei persoane au o
caracteristică unică fiind „o dovadă a identităţii”. Oamenii de ştiinţă au descoperit această caracteristică
importantă a omului abia în secolul al 19-lea. Amprente digitale pot fi depistate pe obectele care stau incalea
infractorului , asupra carora a influentat, cu care a interactionat.aceste obiecte trebie sa fie cu suprafata neteda si
nu paroasa. Aceste amprente se depisteaza prin diferite metode: 1.fizica(prin prafuire) 2chimica(cu aburi de
iod). Ele pot fi depistate direct cu ochiul liber sau prin mijloace( cu lupeisau microscop).O amprenta digitala
gasita pe un obiect face dovada contactului persoanei cu acest obiect.
Descoperirea , fixarea si ridicarea urmelor efectuata de catre organul judiciar la fata locului sau in alte
imprejurari similare se bazeaza pe urmatoarele principiile: 1)odata depistate urmele trebuie fixate , dcrise in
procesul verbal.A fixa o urmă înseamnă a arăta natura, calitatea, forma, dimensiunile şi poziţia lor prin diferite
mijloace la locul comiterii unei anumite infracţiuni. 2)urmele depistate trebuie fotografiate - fotogafiile reda cu
claritate caracteristicile urmelor(fotografiile anexate la procesul verbal)3.trebuie sa fie aplicate masurile
posibile de protejare a urmelor.4)urma trebuie ridicata. Prin ridicarea urmelor se înţelege luarea lor ca atare, a
imaginii acestora de la locul săvârşirii faptei. Urma trebuie ridicata cu obiectul sau prin mulare:a)daca este
urma de adincime- se ridica prin mulare cu solutie de gips, plastilina, materiale polimerice;b)daca este urma de
suprafata-se ridica prin mteriale adezive , pelicule dactiloscopice.
33. Armologia judiciara; sarcinile si structura ei. Armele de foc; notiunea si clasificarea.
Arma de foc este definita ca fiind- „ arma al carui princiupiu de functionare are la baza forta de expansiune
dirijata a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin arderea unei incarcaturi’.
Orice arma prezinta 3 componente principale; teava, ansamblul mecanismmelor de dare a focului; minerul
armei.
Armele se clasifica in functie de mai multe criterii, anume;
a) dupa destinatie; arme militare ( pusti, pistoale, carabine); arme de vinataore; arme sportive de tir; arme
cu destinatiei speciale ( arme cu gaze lacrimogene etc)
b) dupa lungimea tevii ; arma cu teava lunga ( de ex; carabina), cu teava mijlocie ( de ex; pistoalele
automate), cu teava scurta ( pistoalele, revolverele)
c) dupa particularitatile de costructie a tevei; arme cu teava lisa ( neteda in interior- ex; armele de
vinatoare); arme cu teava ghintuita ( arme militare.
d) Dupa modalitatea de darea afocului; arme neutomate- in acazul acesta, tragatorul, pentru fiecare glont
tras, trebuie sa actioneze manual atit pentru introducerea glontului pe teava cit si pentru extragerea
tubului gol.; arme semiautomate – printr-o singura apasare pe tragaci se pune in miscare proiectilul si
are loc expulzarea tubului gol, astfel ca e nevoie doar de o noua apasare pe tragaci pentru o noua
tragere; arme automate- permit tragerea unei rafale de focuri sau chia a intregului inacarcator printr-o
singura apasare pe tragaci.
e) Dupa calibru- arme cu calibr mic (6,5mm); arme cu calibru mediu ( intre 6,5-9mm), cu calibru mare ( 9
mm)
f) Dupa modalitatea de fabricare; arme de serie ( produse in uzine de armament) arme artizanale.
42. Bazele stiintifice ale cercetarii scrisului. Carcteristicile generale si particulare. Pregatirea materialelor
catre expertiza.
Grafoscopia prezinta un gen de cercetare criminalistica a scrisului autorului in scopul identificarii si
diagnosticarii unor caracteristici a scriptorului (cine a scris daca a scris in ce conditie de tremur, cine a scris –
femeia sau barbatul, in ce stare se afla scriptorul). Scrisul este un mijloc de fixare a ideilor, gindurilor cu
ajutorul limbii si al unui sistem de semne conventionat elaborate special in aceste scopuri. Caracteristicile unui
scris pe baza caruia este posibil indentificarea persoanei scriptorului sunt: 1) limbajui specific al scriptorului -
vocabularul folosit de autor, modul in care acesta respecta regulile de ortografie si punctuatie, claritatea stilului.
2) modul de amplasarea a textului (topografia) - cimpul lasat de scriptor, marime aliniatelor, deplasarea
diverselor mentiuni). 3) caracteristicile generale ale scrisului- sunt acelea proprietati generice care luate
separat se pot intilni in scrisul a mai multor persoane. Cele mai semnificative sunt forma generala a scrisului
(poate fi acordat, unghiulare) dimensiunile scrisului (mare , mica, mijlocita), inclinatia scrisului (in dreapta, in
stinga), presiunea scrisului. 4) particularitatile de constructie a semnelor grafice- modul de incepere a
executarii a unui semn grafic, finalizarea semnului grafic, modul de executare a deplansantelor b,f,g, d, directia
miscarii de executare a gramelor (linile verticale) si aductelor (liniile orinzotale).
43. Notiunea de document si cercetarea tehnico-criminalistica a documentelor. Regulile de manipulare cu
documentele – probe materiale.
Reguli mai importante de manipulare a inscrisurilor-probe materiale: a) incrisurile sunt purtatoare de urme de
miini, ale persoanei care le-a redactat sau folosit, sunt prinse de colturi cu penseta sau cu mina inmanusata. b)
inscrisurile trebuie protejate de actiunea factorilor care le-ar putea altera, cum ar fi caldura, lumina puternica
in special cea solara. c) pe inscrisuri nu se fac nici un fel de sublinieri, de mentiuni. d) inscrisurile nu se
capseaza nu se cos la dosar si nu se pliaza.e) pentru protejarea si prinderea la dosar, inscrisurile se introduc in
plicuri sau mape speciale, preferabile fiind cele din materila plastic transparent. f) metodele de cercetare cu
caracter distructiv;de natura sa aletreze forma sau continutul inscrisului, nu se aplica decit de expertul
criminalist, dupa o examinare prealabila si numai dupa fixarea fotografica, de regula a imaginii initiale a actului
scris.
58. Etapele cercetarii la fata locului. Redactarea procesuala a rezultatelor. Structura procesului-verbal.
Schita locului faptei.
Cercetarea propiu zisa se desfasoara in doua etape ; a) etapa statica si b) etapa dinamica.
Etapa statica. In aceasta etapa cercetarea se efectueaza fara a se adduce vreo modificare cimpului infractiunii.
In raport de particularitatile zonei supuse cercetarii, echipa trebuie sa stabileasca, de la inceput, punctual de
incepere, sensul si directia de efetuare a cercetarii.
Cercetare poate avea loc – din centru spre margini atunci cind urmele materiale sint concentrate intr-o zona
relative mica si bine determinate ( de ex; un accident de circulatie ) .
De la periferie spre centru, deplasarea echipei facindu-se in mod spiralat spre centru.
In aceasta etapa cercetarea se efectueaza fara a se adduce vreo modificare cimpului infractiunii. In aceasta faza
se intreprind urmatoarele activitati;
- se constate starea si pozitia obiectelor, urmelor s. a gasite la locul cercetat.
- Sa procedeze la masurarea distantelor dintre diferitele obiectele si urme ce prezinta interes pentru
cercetare.
- Se efectueaza fotografiile de orientare
- Se constata si se noteze eventualele modificari ce au avut loc in cimpul infractiunii dupa comiterea
faptei si pina la sosirea organelor de ancheta penala.
Etapa dinamica este ea in care obiectele principale aflate in cimpul infractiunii pot fi atinse, analizate, mutate,
ridicate. Echipa de cercetare rind pe rind va analiza; obiectele principale din cimpul infractiunii – corpul
victimei, a obiectelor presupuns a fi folosite la comiterea faptei; va cauta, descoperi, evidentia, fixa, si ridica
urmele aflate la fata locului; va efectua fotografiile de detaliu sau va folosi camera video pentru surprinderea
detaliilor; va lua primele declaratii victimei si martorilor; se vor clarifica eventualele imprejurari negative.
Cercetarea la fata locului se fixeaza prin intocmirea unui process verbal de cercetare la fata locului si prin
efectuarea schitei locului . Procesul verbal trebuie sa cuprinda; mentiuni generale- data si locul unde este
incheiat; numele, prenumele si calitatea celui care il incheie; numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor
asistenti, cind exsista; descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor luate; numele, prenumele,
ocupatia si adresa persoanelor la care se refera procesul-verbal, obiectiile si explicatiile acestora.
Procesul verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfirsit de cel care il incheie, precum si de persoanele
( martori, victime etc) . Daca vreo una dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune
despre aceasta.
Schita, este o modalitate de reprezenta graphic cimpul infractiunii prin prezentarea in ansamblu a locului
cercetat, a pozitiei obiectelor principale si a urmelor gasite, raportul dintre acestea ( distantele dintre
principalelel obiecte) . Schita se prezinta fie sub forma planului-schita, fie sub forma desenului-schita.
Diferenta este ca; planul schita reprezinta cu rigoroportul distantelor dintre obiecte, pozitionarea acestora
( dimensuni, distnate, unghiuri).
60. Tactica ascultarii martorului si avictimei. Factorii ce influenteaza formarea declaratiilor, procedee
folosite de ofiterul de urmarire penala pentru a obine depozitii autentice.
Procesul de audiere a martorului si partii vatamate se aseamana.Ascultarea martorului se incepe cu stabilirea
identitatii, nume, prenume, adresa, ocupaţie. Se verifică apoi dacă martorul are vreun interes în cauză, fiind
întrebat dacă este rudă a vreunuia dintre părţi şi în ce raporturi se află cu acestea. Dacă cel audiat este soţ sau
rudă apropiată cu bănuitul, învinuitul sau inculpatul, i se explice dreptul la tacere La etapa ascultarea propriu-
zisă – martorul e obligat să declare tot ce ştie cu privire la faptă şi făptuitor. După ce şi-a încheiat relatarea
liberă, i se pun întrebări cu privire la faptele şi circumstanţele care trebuie constatate în cauză. Nu se admite
punerea întrebărilor sugestive.Cele declarate de martor se consemnează integral în procesul-verbal care
urmeaza a fi semnat de organul care efectueaza audierea,persoana audiata(pe fiecare pagina) si interpret(in caz
de necesitate).Partea vătămată sau martor poarta raspunderea penala pentru refuzul de a da declaratii sau pentru
darea declaratiilor false.
61. Particularitatile ascultarii banuitului si invinuitului. Care sint procedeele folosite de ofiterul de
urmarire penala in situatiile de conflict.
Ascultarea bănuitului se desfăşoară de regulă, la sediul organului judiciar.Ascultarea martorului se incepe cu
stabilirea identitatii, nume, prenume, adresa, ocupaţie, cetăţenia, studiile, situaţia familială, persoanele pe care
le întreţine, ocupaţia, domiciliul şi altă informaţie necesară. După aceea, persoana care efectuează urmărirea
penală întreabă dacă acesta acceptă să facă declaraţii asupra bănuielii care i se încriminează.Dacă bănuitul
acceptă să facă declaraţii, persoana care efectuează audierea îl întreabă dacă recunoaşte bănuiala şi îi propune să
facă în scris explicaţii asupra acesteia.Audierea bănuitului se face numai în prezenţa unui apărător ales sau
numit din oficiu. La etapa ascultarea propriu-zisă bănuitul, este lăsat mai întîi să declare tot ce ştie în cauza.In
caz cind el se abate de la tema, atunci noi intervenim pentru al indrepta,si al reintoarce la situatia
anterioara.După ce bănuitul a declarat tot ce ştie în legătură cu cauza, organul judiciar pune întrebări prin care
să poată obţine informaţii noi sau prin cară să verifice exactitatea celor relatate. Se interzice categoric obţinerea
declaraţiilor bănuitului prin folosirea de ameninţări,violenţe, promisiuni sau alte mijloace de constrîngere.
Declaraţiile bănuitului se fixeaza în procesul-verbal al audierii si se semneaza de catre banuit pe fiecare pagină
şi la sfîrşit,de către organul de urmărire.
69. Tactica dispunerii si efectuarii expertizei judiciare. Concluziile expetului si principiile de apreciere.
Expertiza judiciara e o activitate stiintifico-practica ce consta in efectuarea de catre expert in scopul aflarii
adevarului a unor cercetati privind obiectele materiale,organismal uman, fenomenel si procesele c ear putea
contine informatii importante despre circumstantele cauzelor examinate. Expertiza se dispune în cazurile în care
pentru constatarea circumstanţelor ce pot avea importanţă probatorie pentru cauza penală sînt necesare
cunoştinţe speciale în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei sau meşteşugului.Potrivit CPP expertiza este dispusă şi
se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea:1) cauzei morţii;2) gradului de gravitate şi a caracterului
vătămărilor integrităţii corporale;3) stării psihice şi fizice a bănuitului, învinuitului, inculpatului-în cazurile în
care apar îndoieli cu privire la starea de responsabilitate;4) vârstei bănuitului, învinuitului, inculpatului sau
părţii vătămate-în cazurile în care această circumstanţă are importanţă pentru cauza penală, iar documentele ce
confirmă vârsta lipsesc sau prezintă dubiu;5) stării psihice sau fizice a părţii vătămate, martorului dacă apar
îndoieli în privinţa capacităţii lor de a percepe just împrejurările.Clasificare.Expertizele pot fi: 1)simple(pina la
3 zile), medii(de la 5-15 zile),complicate(15 zile-pina la luna si jumatate).2)individuala(efectuata de o singura
persoana) si in comisie(de un grup de experti).3) dintr-un domeniu si din mai multe domenii. 4)initiale, repetate
si contra expertize(in cazul în care concluziile expertului nu sânt întemeiate, există îndoieli în privinţa lor saua
fost încălcată ordinea procesuală de efectuare a expertizei).Expertizele pot fi:criminalistică, medico-legală
,psihiatrică ,contabilă , tehni
Pentru a dispune o expertiza organul de urmărire penală sau procurorul care cerceteaza cauza emite ordonanţa
de dispunere a expertizei, iar instanţa de judecată - încheiere(se deosebeste doar denumira, dar continutul e
acelasi).Ordonanta are urmatoare structura: 1)partea introductiva – denumirea, tipul expertizei, organul care
dispune expertiza, pe ce cauza se dispune expertiza. 2)partea descriptive – se indica fabula, ce sa intimplat. )
cocnluzii – ce sarcini au fost puse expertului,ce material sunt la dispozitia expertului, cui este incredintata
expertiza. Materiale pot fi de litigiu, de comparate, material cauzei civile sau penale.Ordonanţa sau încheierea
de dispunere a expertizei este obligatorie pentru instituţia sau persoana abilitată a efectua expertize.
Uneori pentru a efectua expertiza sunt necesare mostre comparate. Atunci pentru aceaste se emite ordonanta de
luare de mostre. luarea de mostre e o actiune de urmarire penala ce consta in obtinerea de mostre pentru
examinarea comparabila pe cauza cercetata.Mostre libere – de exemplu inscrisuri si semnaturi executate de
persoana in cauza pina la pornirea cauzei. Mostre experimentale – executate in fata organului in cadrul
cercetarii.(textul, semnatura trebuie intocmite sub dictarea cu mai multe instrumente si intr-un ritm normal)
Momentul final al realizarii expertizei este formularea concluziilor. Concluziile la care ajung specialistul sau
expertul se materializeaza într-un raport de expertiza, respectiv de constatare tehnico-stiintifica. Expertul
trebuie sa formulize concluziile pornindu-se de la rezultatele investigarii, cunostintele sale si experienta.Exista
urmatoarele categorii de concluzii: 1)certe – sunt expresia unor adevaruri obiective. Ele pot fi: pozitive si
negative. Concluziile certe pozitive sunt concluzii de identificare (de exemplu : semnatura in litigiu a fost
executata de catre titularul. . . )in timp ce concluziile certe negative au sensul de excludere (semnatura in litigiu
nu a fost executata de catre . . . ).2)probabile - stabilesc probabilitatea, posibilitatea existentei sau inexistentei
unui fapt. Formularea unei concluzii de probabilitate este in general rezultatul insuficientei materialului de
examinare, dar mai ales al insuficientei cantitative si calitative a materialului de comparatie.3)cocnluziile de
imposibilitate a solutionarii problemelor supuse examinarii - uneori expertul, în urma examinarii materialului
nu poate formula concluzii certe sau probabile, nu poate raspunde la întrebarile adresate de organul
judiciar(acte distruse,arse, uzate, corodate)