1. Sanatatea orala: definitii.

OMS 1948 – “starea completă de bunăstare fizică, mentală şi socială care nu se reduce la absenţa bolii
sau infirmitătii; deţinerea celei mai bune stări de sănătate de care este capabilă o persoană umană este
unul din drepturile fundamentale ale omului”
OMS 1984 – “masura in care o persoana sau un grup sunt capabile sa isi satisfaca nevoile de baza, dar si
modul in care sunt capabile sa se transforme pentru a se adapta la modul ambiant”
H.M. Eriksen si V. Dimitrov (2003), R. Wilkinson si M. Marmot (2003) - “stare caracterizata de absenta
oricarei senzatii de durere cronica a regiunii orale si faciale, si a oricarui tip de cancer oral si in regiunea
gatului, prin absenta leziunilor orale, a defectelor congenitale (despicaturi de buza + palat), a bolii
parodontale, a leziunilor carioase, a pierderii unitatilor dentare si a altor afectari si tulburari din cavitatea
orala”
2. Calitatea vietii: definitie, componente, evaluare.
Calitatea vietii = concept multidisciplinar care include:
- durata de viata;
- absenta bolii;
- absenta discomfortului si a durerii;
- functii adecvate: fizica, emotionala si sociala;
- satisfactia legata de sanatate;
- absenta dezavantajelor sociale sau culturare corelate cu sanatatea.
Evaluarea calitatii vietii:
- cercetare – instrumente de masura a calitatii vietii
- ingrijirile de sanatate si accesul la ingrijire
- nivelul personal influenteaza decizia pacientului privind alegerea tratamentului
- poate influenta si deciziile la nivel politic
- calitatea vietii devine un instrument de intelegere si conturare a practicii clinice, cercetarii, educatiei
pentru sanatate, nu numai la nivel individual, ci la nivel de comunitate
3. Determinantii sanatatii.
Lalonde a definit determinantii sanatatii:- biologia umana
- comportamentul sau stilul de viata
- mediul inconjurator
- organizarea serviciilor de sanatate
4. Programul Global OMS pentru sanatate orala (2003).
- politici de sănătate orală, pentru controlul eficient a factorilor de risc comuni, ce pot fi modificati,
reprezentati de stilul de viaţă (igiena orală , dieta nesanogenă, consumul excesiv de alcool, fumatul, etc)
pentru:-bolile dentare
-cancerul oral
-tulburarile de dezvoltare cranio-faciale
- dezvoltarea si implementarea proiectelor de prevenire a bolilor orale si promovare a sanatatii,
punând accent pe grupurile populationale dezavantajate din tările dezvoltate si cele in curs de dezv., cele
cu sisteme de sănătate in curs de tranzitie.
- prioritatea cea mai mare - îmbunătăţirea sănătătii orale a copiilor si vârstnicilor
- prevenirea si tratarea leziunilor mucoasei orale (cancer oral si manifestari orale HIV), tulburari cranio-
faciale, traume si accidente.
- accente - Reducerea inegalităţilor existente în starea de sãnãtate a populaţiei cauzate de diferenţele de
venit şi nivelul de educaţie al individului.
- Reducerea inegalităţilor - prin abordarea populaţiei ţintă cu cel mai mare factor de risc pentru bolile orale
şi creşterea accesului la sistemele de ingrijiri primare existente.
- Una dintre responsabilităţile majore ale O.M.S. este surprinderea tiparului si tendinţelor bolilor orale şi
analiza determinanţilor bolii (cu referire particulară la populaţia cu risc crescut)
5. Obiectivele OMS pentru anii 2000, 2010, 2025.
2000 2010 2025
5-6 ani 50% dd indemni 90% dd indemni
12 ani CAO maxim 3 CAO maxim 2 CAO maxim 1
75% fara carii 90% fara carii
18-20 ani 85% cu arcade integre
75% fara afect parod 90% fara afect parod
75% din pop tanara sa aiba suficiente cunostinte privind etiologia si prevenirea afect oro-dentare,
pt a-si stabili singuri un dg si atitundinea preventiva
Evidenta computerizata a datelor epidemiologice
7. Programe de sanatate orala: definitie, clasificari, etape de realizare a unui program de
sanatate( Modelul Ewles si Simmett(1999), metode de educatie.
Definitie: succesiune de activitati intreprinse pentru a imbunatati unul sau mai multe aspecte ale starii
de sanatate orala ale unui grup populational.
Actiunile trebuie focalizate pe:
- identificarea determinantilor sanatatii;
- implementarea de proiecte demonstrative comunitare de promovare a sanatatii;
- crearea unor baze de date care sa permita evaluarea programelor aflate in derulare;
- stabilirea unor relatii nationale si internationale de schimb de experienta privind promovarea
sanatatii orale.
Populatia tinta: prescolari, scolari din clasele primare, adolescenti, liceeni, adulti (intr-o anumita grupa
de varsta), varstnici, gravide, mamele copiilor mici, copii cu dizabilitati, batrani institutionalizati etc. In
conceptia OMS – 2 mari grupuri tinta: scolari + tineri, si varstnici.
Tipuri de programe de promovare a sanatatii:
- programe internaţionale conduse de organizaţii internaţionale (OMS, FDI, ADA);
- programe naţionale – guvern, organizaţii profesionale naţionale;
- programe locale – organizaţii politice/profesionale locale.
Modelul Ewles şi Simmett (1999) de realizare a unui program de sănătate – 7 etape:
1. Identificarea necesităţilor şi priorităţilor
2. Stabilirea scopului şi obiectivelor
3. Stabilirea celei mai eficiente metode de atingere a scopului şi obiectivelor
4. Identificarea resurselor
5. Planificarea metodelor de evaluare
6. Stabilirea planului de acţiune
7. Implementarea programului
Impactul afectiunilor orale (B. Daly si R. Watt, 2002).
Metode de educatie.
În funcţie de problema educaţională identificată în faza de evaluare si de vârsta grupului ţintă. Exemple:
- expuneri, demonstraţii
- diapozitive, jocuri
- jucarea unui rol (teatru)
- teatru de păpusi
- postere
- mass-media (TV, internet, radio), jocuri video
8. Abordarea comunitara a sanatatii orale: etapele practicii clinice stomatologice si sanatatii publice
dentare (Young şi Striffler, 2000)

9. Factorii de risc ai cariei dentare.

Fizici: modificari de structura ale smaltului, zone anatomice dentare susceptibile, hipoplazia de smalt,
nivel crescut S. Mutans, experienta carioasa anterioara, carii de biberon in antecedente, F genetici.
Socio-demografici: venitul, educatia parintilor (mama), varsta mamei, etnia, ocupatia, rangul copilului,
nr. mare de membri in familie, mediul rural/urban, lipsa serviciului, lipsa ingrijirii materne, sanatatea
orala inadecvata a parintilor, fluorizare suboptimala, nivel crescut S. Mutans la parinti.
Comportamentali: lipsa alaptarii naturale, folosirea biberonului (in timpului somnului sau la cerere) cu
bauturi indulcite, orar alimentar inadecvat, cantitate mare de dulciuri, igiena orala necorespunzatoare
(frecventa periajului, lipsa supervizarii parintilor si a pastei de dd cu F, varsta inceperii periajului, placa
vizibila), periaj si flossing neregulat al mamei, transfer salivat maternal la copil, bulimie, vizite neregulate
la cabinet, adresabilitatea mamei catre serv. dentare, varsta primului control.
Boli sau tratamente: dieta speciala bogata in carbohidrati, administrare frecventa de medicamente cu
continut crescut de zahar, scaderea fluxului salivar datorita iradierii sau medicatiei, purtarea aparatelor
ortodontice.
10. Parametrii utilizati in evaluarea riscului carios.
Caracteristici esentiale ale indicatorilor de risc in predictia riscului carios: Sn, Sp, VP+, VP-.
A. Experienta carioasa anterioara – uzual cel mai semnificativ predictor singular, exprimata prin:
1. prevalenta cariei – balanta intre factorii de rezistenta si atac in prezent si trecut, exprimata prin
DMFT, DMFS, dmft, dmfs si SIC;
2. prezenta unei leziuni incipiente precavitare;
3. statusul dentitiei primare si M1 – cel mai bun predictor;
4. cea mai buna combinatie de predictori ai cresterii carioase: “nr. mic de molari indemni din
dentitia primara”.
B. Teste salivare – teste dg:
1. rata fluxului salivar (stimulat/nestimulat);
2. capacitatea tampon salivara;
3. determinarea nivelului S. Mutans – corelat cu statusul carios;
4. determinarea nivelului de Lactobacili;
5. determinarea c% de Candida Albicans;
6. testul surazei.
C. Factorii dieta, igiena orala si sociodemografici:
- Rezultatele unor studii arata ca relatia dintre consumul de zahar si aparitia cariei dentare e mult mai
atenuata in era moderna a expunerii la fluoruri, decat in trecut;
- Periajul este eficient in reducerea cariei doar in combinatie cu pasta fluorizata intr-un procentaj mult
mai mare decat restrictionarea consumului de zahar. Fluorizarea apei potabile este recunoscuta si
implementata in multe comunitati, efectul benefic fiind recunoscut particular in cazul copiilor
deprivati material cu risc carios crescut;
- Jumatate din adolescentii din 11 tari U.E. consuma dulciuri zilnic, in contrast cu cei din tarile nordice,
unde consumul este mai scazut. Indivizii cu SES ridicat au mai putine carii decat cei cu SES scazut
(indicatori de risc: clasa sociala, obiceiul de fumator al mamei, nr. de frati);
D. Boli generale asociate:
- modificari in formarea sau compozitia salivei (SIDA, diabet, Parkinson, HTA, tumori craniene);
- modificari ale obiceiurilor alimentare, cu potential cariogen si admin. medicamentelor:
antihipertensive, analgetice, neuroleptice, diuretice, citostatice, somnifere;
- Rx care afecteaza regiunea cap-gat;
- dizabilitati fizice si psihice.
11. Grupele de risc carios.
Risc scazut: fara leziuni noi/leziuni incipiente in ultimul an.
Risc mediu: o leziune noua/incipienta/recurenta in ultimul an; fisuri si gropite adanci sau lipsite de
coalescenta; experienta carioasa mare la parinti sau frati; carii in antecedente in fisuri sau gropite
ocluzale; carii in copilaria timpurie; igiena orala defectuoasa; vizite neregulate la cabinetul dentar;
expunere neadecvata la fluoruri; radiotransparenta proximala.
Risc crescut: 2 sau mai multe leziuni noi/incipiente sau 2 din urmatoarele conditii: fisuri si gropite
adanci/fara coalescenta; parinti, frati cu rata carioasa mare; carii in antecedente in fisuri sau gropite
ocluzale; carii aparute in copilaria timpurie; expuneri frecvente la zahar; flux salivar scazut; igiena orala
defectuoasa; vizite neregulate la cabinetul dentar; expunere neadecvata la fluoruri; radiotransparenta
proximala.
12. Cariograma: rol, aspecte teoretice, comentarea unui exemplu de cariograma.
 program computerizat, interactiv si educational
 Conceput pentru intelegerea interactiunii dintre factorii care concura si predispun la aparitia cariei
dentare, fiind un ghid in incercarea de estimare a riscului carios;
 Scopul sau este de demonstrare grafica a riscului carios, exprimat prin “Sansa de a evita noile carii
“, ilustrand in ce proportie afecteaza diferiti factori aceasta sansa si de a incuraja aplicarea
metodelor de preventie inainte de aparitia noilor leziuni;
 Factorii cuprinsi in evaluare sunt : “Dieta” (sectorul albastru), “Bacterii” (rosu), “Susceptibilitate” ,
alcatuit din programul de fluorizare, capacitatea tampon salivara si rata fluxului salivar (Bleu) si
“Circumstante” , constituit din experienta carioasa anterioara si bolile generale asociate( galben).
“Sansa actuala de evitare a cariilor” este reprezentata de sectorul verde, iar dimensiunea sa arata
marimea riscului carios.
 Se poate demonstra modul in care se poate reduce “Sansa” prin actiunea asupra factorilor de risc ,
schimband scorurile pentru fiecare factor si se ofera sugestii pentru metodele de reducere a riscului
carios.

****Interpretari****
 < 25% pt. “sansa de a evita cariile” => pacient cu risc crescut, toti factorii fiind cu risc crescut,
sectorul “bacterii” si “susceptibilitate” sunt nefavorabile. ”Sansa” = 25% => exista risc mare
de aparitie a cariei, fiind probabil nefavorabile “dieta”, “bacteriile”, “susceptibilitatea” si
“expunerea la fluoruri”
 “sansa” > 75% => riscul de aparitie al cariei este scazut, putand exista numeroase combinatii
ale factorilor incriminati. Cand “sansa” > 90% riscul de aparitie a cariei este f. scazut
(combinatie favorabila a tuturor factorilor incriminati)
- se poate discuta cu pacientii in legatura cu metodele de reducere a riscului carios.
13. Evaluarea riscului parodontal (metoda PreViser).
Factori de risc: igiena orala precara, bacterii parodontogene, fumat, malnutritie, consum excesiv de
alcool, stres, diabet zaharat, alte afectiuni sistemice, status socio-economic.
Metoda Periodontal Risk Calculator - PRC:
- evaluare obiectiva, cantitativa a scorului de risc parodontal si a stadiului BP;
- cuantificare pe o scara de la 1-100 cu o corespondenta de 17 diagnostice;
- informatii necesare: varsta, istorie de fumator, dg de diabet, istoric de chirurgie parodontala,
adancimea pungilor parodontale, sangerare la sondaj parodontal, restaurari la nivel subggv, tartru pe
suprafetele radiculare, inaltimea osului alveolar pe Rx.
14. Evaluarea riscului la cancer oral (metoda Previser).
Factori de risc: consum de tutun, cosum de alcool, antecedente personale patologice de cancer,
antecedente heredocolaterale de cancer, varsta, sex.
Scorurile riscului de cancer oral – instrument Previser: 1 si 2 – risc redus
3 – risc mediu
4 si 5 – risc crescut
Examinare la interval de 5 ani (risc grade 1, 2, 3), reexaminare la 2 ani (risc 4), anual (risc 5).
15. Definiti conceptul de necesitate de tratament (3 definitii).
Donabedian (1973): ”stare a individului care îl face să solicite îngrijire, transformându-l într-un potenţial
utilizator al serviciilor de sănătate”.
Cooper (1975): “o modificare a stării de sănătate apreciată de către un specialist ca necesitând
tratament”.
Mathew: ”nevoia de îngrijiri medicale apare atunci când individul prezintă o afecţiune sau disfuncţie
pentru care există un tratament sau o îngrijire eficientă şi acceptabilă”.
16. Necesitatea de tratament: terminologia propusă de Bradshow (1972).
1. Nevoia normativă – necesitatea în accepţiunea experţilor, specialiştilor;
2. Nevoia simţită – dorinţa în accepţiunea individului;
3. Nevoia exprimată – punerea în practică a nevoii simţite de către individ prin solicitarea asistenţei de
specialitate;
4. Nevoia comparată – comparaţia între îngrijirile sanitare primite de către indivizi diferiţi, dar cu
caracteristici similare;
5. Nevoia nesatisfăcută – diferenţa între ceea ce s-a oferit şi ceea ce se cerea în realitate.
17. Elemente cheie care permit estimarea necesarului de tratament.
- utilitatea procedurilor disponibile şi resursele necesare;
- trebuie să se ţină cont de necesitatea tratamentului, de eficienţa şi costurile acestuia;
- trebuie evaluate şi incluse rezultatele care stau la baza necesităţii;
- aceste rezultate se referă la morbiditate, durere, disconfort, disfuncţie, incapacitate, handicap şi
mortalitate.
18. Determinarea necesităţilor stomatologice.
- dimensiune clinică bazată pe istoricul simptomatologiei
- evaluarea disfuncţiilor pentru evaluarea impactului
- determinări privind disfuncţionalitatea socială
- pretenţiile individului - percepţii asupra normalului
- evaluarea tendinţei individului de a întreprinde acţiuni de prevenţie, mentalităti, cunoştinte şi
atitudini în ceea ce priveşte comportamentul de sănătate
- recomandarea unui tratament sau a unor ingrijiri eficiente şi acceptabile
- aptitudini necesare pentru acordarea acestora
19. Indicatori socio-dentari si scale: chestionarele OIDP, OHIP, DAS, MDAS.
Oral Impact on Daily Performance (OIDP): impactul sănătăţii orale asupra activităţii zilnice – varianta
pentru adulti.
Oral Health Impact Profile (OHIP): la baza lui = Child-OIDP care analizeaza impactul urmatoarelor 8
activitãţi zilnice (fizice, psihice, sociale):
1. alimentaţia;
2. vorbirea;
3. practicile de igienã oralã;
4. somnul şi relaxarea;
5. zâmbetul, râsul şi dezvelirea fãrã jenã a dinţilor;
6. menţinerea stãrii emoţionale uzuale, fãrã stãri de iritare;
7. îndeplinirea rolurilor sociale;
 8. plãcerea de a veni în contact cu oamenii.
Scop:
• Aprecierea necesităţilor de sănătate
• Planificarea serviciilor de asistenţă dentară
• Prevalenţa şi severitatea impactului asupra activităţilor zilnice
• Corelaţii cu aprecierea clinică.
Dental Anxiety Scale (DAS):

• Cotare: variantele de raspuns se cotează astfel: a) - 1 punct; b) - 2 puncte; c) - 3 puncte; d) - 4

puncte; e) - 5 puncte.
• Scorurile totale între 4-20
• Interpretare: 4-12 pct. – fara semnificaţie clinică
13-14 pct. – îngrijorătoare pentru medicul stomatolog şi pacient
scorurile de 15 şi mai > grad ridicat de anxietate
Modified Dental Anxiety Scale (MDAS):
1. Cum te-ai simti daca ar trebui sa MERGI MAINE LA DENTIST pt un control ?
 2. Cum te-ai simti in SALA DE ASTEPTARE inainte de a te aseza pe scaunul stomatologic ?
3. Cum te simti cand esti asezat pe scaunul stomatologic si astepti dentistul SA LUCREZE CU FREZA pe
dintii tai ?
4. Cum te-ai simti daca ai astepta sa ti se DETARTREZE SI PERIEZE dintii ?
5. Cum te-ai simti daca ai astepta sa ti se faca o ANESTEZIE LOCALA PRIN INJECTIE la unul din M
superiori?
Variante de raspuns: relaxat – putin anxios – medium anxios – foarte anxios – extrem de anxios.
20. Indicele Semnificativ de Carie (Significant Caries Index) – SiC.
Reprezintă valoarea medie a indicelui CAO-D la 1/3 din grupul studiat cu cele mai mari valori ale acestui
indice. Calcularea indicelui SiC are o importanţă deosebită şi în aprecierea necesităţilor de tratament,
deoarece la această 1/3 cu valorile cele mai mari ale indicelui DMFT se impune luarea de măsuri preventive
suplimentare.
21. Calcularea indicilor de carie- exercitiu practic
Indicele CPI (Community Periodontal Index), anterior numit CPITN (CPI of Treatment Need) cuprinde 3
indicatori clinici: sângerarea, prezenţa tartrului şi profunzimea pungilor parodontale (se pleaca de la
premiza evolutivă a afecţiunii parodontale); Dinţii examinaţi sunt: 17, 16, 11, 26, 27, 47, 46, 31, 36, 37.
INDICATORI DE FRECVENTA A BOLII – reflectă răspândirea cariei dentare în colectivităţile studiate; unitatea
statistică = persoana care se îmbolnăveşte sau suferă de carie dentară. Din grupa acestor indicatori fac
parte indicele de incidenţã şi indicele de prevalenţã a cariei dentare.
Indicele de incidenta a cariei dentare = frecvenţa cazurilor noi de carie dentară înregistrate în decursul
unui an calendaristic.

Indicele de prevalenta a cariei dentare = ponderea subiecţilor bolnavi de carie dentară în totalul subiecţilor
examinaţi (luaţi în studiu). Unitatea statistică = subiectul bolnav de carie dentară existent la momentul
calculării indicelui în colectivitatea investigată.

Frecventa subiectilor indemni la carie dentara – este un indicator complementar indicelui de prevalenţă,
care pune în evidenţă ponderea subiecţilor sănătoşi (neafectaţi de carie) din totalul subiecţilor investigaţi.

INDICATORI DE INTENSITATE AI CARIEI DENTARE – oferă informaţii asupra intensităţii de afectare prin carie
dentară a subiecţilor investigaţi. Unitatea statistică = dintele afectat de leziune carioasă. Cei mai importanţi
indicatori din această categorie sunt indicele DMFT (CAO) şi indicele de intensitate a cariei dentare.

Indicele DMFT (CAO): nr. mediu de dd cariaţi (C), absenţi (A) şi obturaţi (O) pentru un subiect examinat.
Medicul trebuie să înregistreze nr. dd afectaţi de boala carioasă, absenţi şi obturaţi pentru fiecare persoană
în parte. Valoarea normala DMFT: Romania = 1.67, Europa = 1,95.
Indicele de intensitate a cariei dentare raportează numărul de dinţi DMFT (CAO) la numărul de subiecţi
bolnavi de carie dentară, reflectând astfel gradul mediu de afectare a subiecţilor investigaţi.
Indicii DMF-T si DMF-S (CAO-D şi CAO-S) descriu prevalenta cariei dentare pe dd (CAO-D) si pe suprafete
dentare (CAO-S), fiind alcatuiti fiecare din 3 componente:
- cariat (C);
- absent de cauza carioasa (A);
- obturat (O).
Se calculeaza prin insumarea celor 3 componente, atât pe dd permanenti (excluzând molarii de minte), cât
si pe dd temporari (cao-s si cao-d), reprezentând:
-câti dinti/suprafete dentare prezinta leziuni carioase? (cariile incipiente nu sunt incluse);
-câti dinti/suprafete dentare sunt absente ca urmare a extractiei cauzate de procesul carios?
-câti dinti/suprafete dentare prezinta restaurari?

Exprimarea pentru fiecare componenta se face numeric, suma acestora dând valoarea totala a indicelui.
Valoarea max. CAO-D = 28, iar a indicelui CAO-S = 128. În cazul în care un dd/suprafata dd prezinta atât
obturatie cât si carie, se ia în consideratie numai procesul carios.

Întocmirea bazelor de date permite aprecierea la o scara mai larga a statusului oral la nivelul unui grup
populational; astfel, pe lânga valoarea numerica a indicilor CAO-D /CAO-S si valorile numerice separate ale
fiecarei componente în parte (C, A, O) se poate calcula procentul indivizilor afectati de carie dentara (%
CAO-D), procentul indivizilor cu leziuni carioase netratate (% C), precum si procentul indivizilor fara leziuni
carioase (% indemni la carie).

Masurarea prevalentei cariei dentare prin nr. suprafete dentare afectate (CAO-S) prezinta un grad mai mare
de acuratete decât masurarea prin nr. dd afectati (CAO-D): un dd cu 5 suprafete dentare afectate de carie va
avea aceeasi contributie la valoarea finala a indicelui CAO-D ca si un dinte care are numai o suprafata
afectata.

INDICATORI DE GRAVITATE A CARIEI DENTARE – raportează nr. dd afectaţi de leziuni carioase la totalul dd
examinaţi. Unitatea statistică = dd afectat de carie dentară.

INDICATORI DE STRUCTURA utilizaţi în studiul morbidităţii cariei dentare sunt mărimi relative care permit
evaluarea cantitativă a compoziţiei interioare a unui fenomen şi calcularea ponderii fiecărei părţi
componente în ansamblul fenomenului studiat. Dintre indicii de structură utilizaţi în studiul morbidităţii
cariei dentare menţionăm: structura indicelui CAO (raportul C/A/O), structura complicaţiilor cariei dentare.