Metoda analizei î n constituenţi imediaţi

Metoda analizei în constituenţi imediaţi, apărută in cadrul şcolii descriptiviste, se

numara printre încercările de analiză structurală care au rezistat timpului şi care au gasit
mai mulţi adepţi. K.L. Pike este lingvistul care este considerat creatorul acestei metode.
Schiţată pentru prima dată într-un studiu apărut in 1943 în revista Languages, era
inspirată din unele idei ale întemeietorului şcolii descriptiviste- L. Bloomfield.
Metoda a intrat într-o etapă nouă odată cu cearea teoriei gramaticilor
generative. Zeci de lingvişti din diferite ţări europene lucrează astăzi în mod curent cu
noţiunea de constituenţi imediaţi.
Se consideră ca date toate enunţurile posibile într-o limbă oarecare. Deci,
obiectul supus analizei în constituenţi imediaţi este o mulţime infinită de enunţuri
( comunicare lingvistică care poate fi precedată şi urmată de o pauză).
Părţile in care se poate diviza enunţul se numesc constituenţi. De obicei,
enunţul se împarte mai întâi în două , fiecare dintre cele două segmente se împarte
iarăşi în două şi aşa mai departe, pană se ajunge la segmente care nu mai pot fi
divizate- nivelul minim al expresiilor cu inteles care se numesc moneme sau
morfeme. Acestea pot fi expresii mai mici decât cuvintele, adică se renunţa la
principiul analizei tradiţionale că unitatea de înţeles este cuvântul. Elementele care
rezultă din prima diviziune a unui enunţ sau părţi de enunţ se numesc constituenţi
imediaţi ai enunţului (respectiv ai fragmentului de enunţ ).
În exemplul urmator:
Fratele meu Ion şi -a cumpărat un radio de foarte bună calitate.
Constituenţii imediaţi sunt:
Fratele meu Ion şi-a cumpărat un radio de foarte bună calitate.
Fratele meu Ion se poate deasemenea descompune în alţi doi constituenţi:
fratele meu, Ion. Orice grup de doi constituenţi imediaţi formează un constitut.
Constituenţii lui ultimi pot fi consideraţi:
Frat-e-le me-u Ion şi -a cumpăr-a-t un radio no-u de foarte bun-ă calitat-e.
Până acum, scopul acestei analize pare a fi descoperirea părţilor componente
ale unui enunţ.
Pe baza unei mulţimi de zeci sau sute de mii de propoziţii româneşti, am putea
descoperi diversele modele cărora li se conformează aceste propoziţii. Numărul
acestor modele e, desigur, mult mai mic decât cel al propoziţiilor posibile, dar rămâne
sigur, foarte mare. Prin metoda analizei în constituenţi se urmăreşte reducerea
considerabilă a acestui număr, pornind de la ipoteza că modelele descoperite sunt, de
fapt, construite pe un inventar mult mai mic de modele mai simple.
Al doilea scop al metodei în constituenţi este reduecerea numărului infinit de
enunţuri la un număr finit ( şi cât mai mic) de tipuri structurale. Cu alte cuvinte, acest
al doilea scop al analizei în constituenţi imediaţi este modelarea gramaticală a
enunţurilor.

Bibliografie:

1. http://www.autorii.com/scriitori/sinteze-literare/sintaxa.php
2. http://ro.scribd.com/doc/30025417/Semiotic-A