Aci sosi pe vremuri

Poezia “Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat este o poezie de factura traditionalista, inclusa in
volumul de poezii “Pe Arges in sus” aparut in anul 1923. Aceasta poezie apartine directiei
traditionaliste prin tema, prin abordarea livresc-rafinata a acesteia, prin modul de constructie a
textului dar si prin registrul stilistic al acesteia.

Tematica rurala isi subsumeaza tema iubirii si tema timpului, care sunt surprinse intr-o
constructie simetrica, de factura clasica. Elementul livresc confera textului o usoara doza de
ironie si rafinament, salvand-o de pericolul cliseizarii.

Ion Pillat intelege ca a relua teme deja uzate cum sunt universal rural, iubirea sau timpul,
necesita un registru stilistic original si profund personalizat. Ceea ce personalizeaza discursul
liric traditionalist in poezia “Aci sosi pe vremuri” este refuzul idealizarii. Universul rural, care
constituie decorul povestii de iubire, este privit cu nostalgie, fiind receptat nu ca spatiu intim de
traire in prezent, ci ca topos cu parfum romantic de recuperare,prin timp, a unei traditii. Erosul
insusi este perceput cu o usoara urma de detasare prin situarea sa in sfera implacabila a
repetabilitatii ; acesta se naste pe caile visarii constientizata ca atare. A iubi inseamna a retrai
ceea ce s-a trait deja.Iubirea din prezent repeta iubirea din trecut , ambele fiind oglindiri ale
iubirilor din carti.

Tematica rurala isi subsumeaza in poezia lui Ion Pillat doua teme de circulatie universala :
iubirea si timpul.

Universul rural este ales ca topos al concretizarii iubirii care se manifesta pe doua planuri
temporale:primul recuperat prin amintire, apartine trecutului, iar cel de-al doilea, al trairii
prezente, repeta experienta celui dintai.

Titlul operei “Aci sosi pe vremuri” anticipeaza rolul pe care timpul il are in constructia
textului liric, tema pusa in valoare si prin metafora “vremuri” reluata simetric in poezie.

Compozitia si stilul artistic ilustreaza sensibilitatea poetului care descrie semnificatiile

temelor si sentimentele intr-un discurs liric dispus in douazeci de distihuri si un vers liber.
Ideile poetice se structureaza in cinci secvente caracterizate prin relatia intre idee si procedee
de expresivitate lirica.

Incipitul pune in lumina imaginea evocarii trecutului prin metafora “casa amintirii”, simbol
al constiintei eului liric, spatiu sacru ce determina prin motivele generate de universul rustic
semnificatii ale permanentei si sacralitatii.

In partea a doua este prezentata iubirea bunicilor, metafora prin care poetul descrie
trecutul in functie de trairile celor doua personaje lirice: bunica si bunicul si emotia romantica
determinata de poezia lui Ion Eliade Radulescu. Finalul acestei secvente este dominat de
imaginea simbolica a turnului, spatiu artistic care sugereaza singuratatea in fata trecerii
timpului, a vietii si a mortii.

In partea a treia a operei se reflecta imaginea timpului din perspectiva valorii sale absolute: “
Ce straniu lucru: vremea!”. Relatia om-timp confirma efemeritatea conditiei umane: “Caci
trupul tau te uita dar tu nu-l poti uita”.

Prezentul este creat prin monolog adresat si implica iubirea eului liric dar si imaginea
fiintei iubite alaturi de referinte culturale privind sensibilitatea simbolista, menita sa creeze o
alta perspectiva asupra iubirii: “Si ti-am parut romantic si poate simbolist”.

In viziunea poetului, iubirea nu este doar un sentiment puternic, ci o stare de spirit care
genereaza prin relatia cu ideea timpului ireversibil sentimentul de melancolie.

Pentru poetul traditionalist, simetria in ceea ce priveste intensitatea sentimentelor si a

nostalgiei determinate de trecerea timpului, este un mod de a amplifica trasaturile lirismului si
de a conferi operei un ton elegiatic.

Tema poeziei este sustinuta la nivelul limbajului de alternanta verbelor la timpul trecut cu
verbele la timpul prezent. Sentimentul elegiatic si meditativ are ca suport lirismul subiectiv
redat prin pronume personale, adjective posesive, verbe la persoana I si a II-a singular.

Limbajul poetic surprinde prin forta de expresivitate si sugestie a metaforei “casa amintirii”.
Personificarea “imbatranira plopii” creeaza similitudini intre sentimentele eului liric si natura.
Enumeratia valorifica elemente ale universului existential rustic: “luptara-n codru si poteri si
haiduc”.

Prozodia traditionala genereaza sentimentul armoniei intre sentimente si universul exterior.

La nivel prozodic se observa rima imperecheata, ritmul iambic si masura versurilor de 13-14
silabe. Insa versul liber din final relativizeaza constructia clasica.

In concluzie, poezia “Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat devine o forma de manifestare a unui
stil personal. Problematica trecutului si cea a universului rural sunt, asadar, abordate din
perspectiva unei constiinte moderne.

In opinia mea, aceasta poezie ilustreaza sensibilitatea poetului si modul sau original de a
descrie,printr-un limbaj poetic, teme precum dragostea si timpul. Alaturi de alti poeti
traditionalisti precum Vasile Voiculescu, Nechifor Crainic sau George Cosbuc, poetul releva
frumusetea naturii si elemente definitorii ale spiritului contemplativ si melancolic romanesc.