http://www.scritub.com/economie/CONCEPTUL-DE-STATISTICA-SI-IST61259.

php

CONCEPTUL DE STATISTICĂ sI ISTORIA DEZVOLTĂRII SALE

Cuvântul "statistica" precum si primele conturari ale conceptului de statistica au patruns

în literatura de specialitate abia în secolul XVIII. Elementele concrete de evidenta statistica îsi au
însa originea în cele mai vechi timpuri.

Potrivita de-a lungul dezvoltarii sale istorice, forma de "evidenta statistica" se

caracterizeaza în esenta prin aceea ca datele statistice servesc pentru informarea organismelor
statului despre nivelul sau stadiul atins la un moment dat de fenomenele social economice
subordonate, în special unor scopuri fiscale, militare sau administrative.

Etimologic, cuvântul "statistica" îsi are radacina în cuvântul latinesc "status" care
înseamna "situatie" , "stare sociala", dar si "stat".

Conceptul de statistica a fost definit de mai multi autori - mai ales din sânul scolii
germane - în diverse variante. Se constata însa ca, în ciuda acestei diversitati, continutul esential al
statisticii ramâne invariabil legat de modalitatile practice de investigare a fenomenelor social-
economice si de informare a organismelor statului. Achenwall considera statistica "drept "stiinta
descriptiva a particularitatilor unui stat". Analizând concomitent "termenul" si "conceptul", se
desprinde faptul ca în 212f58c cazul statisticii exista o concordanta deplina, termenul fiind strâns
legat de continutul esential al conceptului ; tot atât de important este si faptul ca desi termenul a fost
introdus mai târziu, în adoptarea lui s-a tinut seama de continutul esential al evidentei statistice -
precursoarea statisticii descriptive - precum si de scopul primordial caruia îi era subordonata aceasta
forma "primara" de investigare si informare.

Statistica descriptiva a fost continuu îmbogatita, restructurata si perfectionata, punându-se

din ce în ce mai mult accent pe "determinarile numerice" pe "limbajul cifric".

Un reputat geograf, A. F. Bussching, a creat un gen de statistica comparativa foarte

apreciata de specialisti. Au urmat în cadrul scolii germane o serie de lucrari, concepute si elaborate
în scopul descrierii comparative a diverselor state europene.

În Ţarile Române, prima si cea mai reprezentativa lucrare de acest gen este "Descriptio
antiqui et hodierni status Moldaviae", elaborata de Dimitrie Cantemir - o expunere monografica pe
plan geografic, politic, economic, social si cultural. Lucrarea 1-a impus pe autor atentiei
contemporanilor, care 1-au considerat printre fruntasii statisticii descriptive europene.

Trasaturile esentiale ale statisticii descriptive sunt definite de caracterul sau analitic ; sunt
prezentate descrieri complexe ale statelor, sunt efectuate analize comparative ale diferitelor situatii
socio-economice. Toate erau însa orientate în scopuri informationale. Deci, nici statistica
descriptiva, cu toate ca scoala germana o ridicase la rangul de stiinta, nu avea drept scop
descoperirea si cunoasterea legitatilor statistice.

Cu toate acestea, statistica descriptiva constituie o realizare de seama a domeniului, o

etapa foarte bine conturata si integrata în procesul îndelungat al dezvoltarii statisticii ca stiinta.
 În timp ce în Germania, statistica se constituise ca disciplina descriptiva a statului, în
Anglia se nastea, în afara universitatilor, o statistica cu totul deosebita, cunoscuta sub numele de
"aritmetica politica". Caracteristic aritmeticii politice îi este faptul ca pentru prima oara analiza
datelor înregistrate se-face prin procedee matematice, .urmarindu-se desprinderea regularitatilor care
domina schimbarile esentiale de ordin calitativ în structura si dezvoltarea raporturilor dintre
fenomenele social-economice. Folosirea .metodei analitice, preconizata de filozofii materialisti
.metafizicieni .ai timpului, recurgerea la instrumentul matematic si cautarea legitatilor marcheaza un
substantial progres al statisticii, prefigurând aparitia elementelor statisticii moderne.

Reprezentantii aritmeticii politice din Anglia în frunte cu John Graunt, William Petty,
Kdmuad Halley au pus accent mai ales pe studiul fenomenelor demografice.

J. Graunt (1620-1674), studiind registrele de nastere si decese ale Lon-drei, si-a propus sa
descopere legitatile cresterii numarului populatiei» ale echilibrului numeric dintre sexe, ale
fertilitatii, mortalitatii etc.

W. Petfcy (1623-1687), în lucrarea sa ,Aritmetica politica" si-a axat studiul asupra

fenomenelor social-economice'' prin intermediul numerelor, al greutatilor si al masurilor", folosind
estimatiile cantitative în cadrul comparatiilor potentialului uman si economic al. diferitelor state, în
special în evaluarea posibilitatilor comerciale si maritime ale Angliei în rivalitatea sa cu Franta.

E. Halley (1656-1742) a efectuat unele estimari ale populatiei câtorva state, a alcatuit
prima tabela completa de mortalitate, a introdus ideea de "durata probabila a vietii" cu aplicatie la
calcularea rentei viagere anuale în functie de vârsta.

scoala aritmeticii politice engleze si-a extins influenta si în alte tari, cuprinzând o arie
din ce în ce mai larga de fenomene din domeniul demografiei. Ţinând seama de trasaturile
caracteristice ale statisticii secolelor 17 si 18 retinem faptul ca s-au confruntat, în principal, doua
curente :

- statistica orientata spre descrieri empirice si verbale ale particularitatilor statului

(statistica descriptiva a scolii germane) ;

- statistica orientata spre analiza fenomenelor sociale, în cautarea legitatilor, apelând la

instrumentul matematic da analiza si interpretare (aritmetica politica reprezentata de scoala engleza).

Desigur, disputa dintre cele doua curente s-a încheiat în final cu triumful curentului de
tendinta moderna, reprezentat de aritmetica politica.

Descoperirile din domeniul calculului probabilitatilor si introducerea lor treptata în

statistica au determinat o cotitura radicala în conturarea si dezvoltarea statisticii ca stiinta.

Primele încercari de valorificare a noilor descoperiri în analiza statistica a fenomenelor

economice si sociale au fost facute de Jacob Bernoulli (1654- 1705) - profesor de matematica la
Universitatea din Basel si mai ales de Pierre-Simon Laplace (1749-1827) - matematician, fizician si
astronom francez, care a efectuat în Franta, în 1801, un recensamânt pe baza de selectie, calculând si
coeficientul de eroare.
 Bernoulli a formulat "legea numerelor mari", folosita mai târziu ca fundament teoretic al
sondajelor statistice.

Karl Friedrich Gauss (1775-.1855) - matematician, fizician si astronom german - propune

metoda celor mai mici patrate, publicând o serie de consideratii privind aplicarea matematicii în
investigarea fenomenelor demografice.

Contributii de seama la dezvoltarea statisticii matematice au avut Moivre, Fourier,

Poisson. Cel care a dominat ca statistician epoca sa a fost Adolphe Quotelet (1796-1874) -
matematician, statistician si astronom belgian. Prin contributiile sale s-a produs o noua cotitura în
evolutia statisticii.

Elementele esentiale care au revolutionat substantial gândirea statistica sunt concretizate

în utilizarea notiunilor; medie, dispersie, repartitie, observare de masa, regularitate.

Lucrarea elaborata de Qu6telet în 1848, intitulata "La methode statistique", a avut o

semnificatie deosebita pentru dezvoltarea conceptului de statistica. Aceasta lucrare constituie prima
expunere coerenta sintetica a teoriei statisticii.

Qu6telet, împreuna eu demograful si statisticianul englez William Farr, a organizat primul

Congres international de statistica (Bruxelles, 1853),urmat de alte opt congrese, care au avut un rol
important în dezvoltarea statisticii pe plan international.

Pentru realizarile sale deosebite, Qu6telet este considerat fondatorul statisticii moderne.

În decursul secolului 19, o remarcabila contributie la progresul statisticii au avut si alte

scoli nationale. scoala germana a continuat traditia unei statistici conceputa ca stiinta sociala, dar
presarata înca cu numeroase elemente descriptive.

Statistica rusa a fost reprezentata de D. P. Juravski - dupa care "statistica este o stiinta
materiala, având ca obiect studiul vietii sociale si, în acelasi timp, o stiinta metodologica". El a pus
un accent deosebit pe utilizarea metodei gruparilor. în teoria probabilitatilor, contributii de seama au
avut P. L. Cebîsev (1821-1894) si A. A. Markov (1866-1922).

Reprezentantii statisticii românesti au avut contributii valoroase la promovarea statisticii

atât pe plan teoretic, cît si pe linia institutionalizarii ei.

lon lonescu de la Brad (1818-1891) - agronom, economist si statistician - a organizat si

condus primul oficiu national de statistica din Moldova. în lucrarea sa "Povatuiri pentru catagrafia
Moldovei" (1859) - considerata un manual sintetic de teorie a statisticii, exprimându-si conceptia
despre statistica, a retinut una dintre numeroasele definitii ale acesteia si anume : "statistica este
stiinta faptelor sociale, exprimate prin termeni numerici" (Moreau de Jonn^s).

Dionisie Pop Martian (1829-1865) - economist si statistician, a organizat primul oficiu de

statistica din Ţara Româneasca si apoi a condus organul central de statistica al Principatelor Unite.
Potrivit conceptiei sale, statistica studiaza în expresie numerica "fenomenele naturale si sociale si
are drept scop a conduce la descoperirile cauzelor si efectelor si de aici la legile care domnesc viata
universala a naturii si cea particulara a popoarelor si a arata prin coordonarea acestor legi unitatea si
armonia lumii fizice si sociale în deosebitele lor fenomene".

Spre sfârsitul secolului 19 si începutul secolului 20, statistica înregistreaza o noua etapa a
evolutiei sale, prin extinderea si perfectionarea metodelor specifice de investigare, prin introducerea
pe scara larga a instrumentului matematic în prelucrarea si analiza statistica a datelor, prin orientarea
gândirii statistice spre interpretarea analitica a fenomenelor de masa si obtinerea de concluzii
inductive.

Noile metode introduse în analiza statistica au fost elaborate, în mare parte, de scoala
anglo-saxona de statistica matematica, fondata de F. Galton si K. Pearson si continuata de R. A.
Fisher, F. Y. Edgeworth, G. U. Yule» M. G. Kendall si altii. Contributiile lor sunt hotarâtoare pentru
constituirea statisticii moderne, fiind dezvoltate capitole de baza ca : analiza dispersionala» teoria
estimatiei, calculul corelatiilor, verificarea ipotezelor, teoria selectiei. Sub impulsul scolii Pearson-
Fischer, statistica a facut progrese remarcabile, gasindu-si fundamentari foarte precise ca disciplina
stiintifica în toate tarile lumii.

Analizând în sinteza retrospectiva procesului evolutiv al dezvoltarii statisticii, se

contureaza distinct urmatoarele etape : evidenta statistica - statistica descriptiva - aritmetica politica
- statistica moderna. Trecerea de la o etapa la alta a avut loc nu prin perimarea a tot ceea ce s-a
câstigat pâna la un moment dat si crearea unei statistici întru totul noua, ci printr-o perfectionare
continua a metodelor de culegere, prelucrare si analiza a datelor, printr-o extindere si diversificare
continua a posibilitatilor de valorificare a informatiilor statistice.

Folosirea metodelor statistico-matematice ca instrumente practice de investigare si

analiza socio-economica si mai ales orientarea cercetarilor statistice spre descoperirea legitatilor
care guverneaza variabilitatea fenomenelor social-economice de masa, au conferit statisticii
caracterul sau stiintific.

În zilele noastre, conceptul de statistica are un sens larg si un continut deosebit de

complex, cuprinzând aproape toate formele sale evolutive.

Metode de înregistrare a datelor

Prin definitie observarea statistica presupune solutionarea unor probleme metodologice si

organizatorice laborioase, participarea unui numar mare de persoane etc.

Prin programul de observare trebuie sa se precizeze câteva elemente ca de exemplu:

 Scopul observarii. El trebuie sa fie bine precizat deoarece în functie de el (de

întelegerea lui) depinde delimitarea obiectului observarii, erorile de observare etc.

 Colectivitatea statistica supusa observarii (obiectul observarii). Obiectul observarii

reprezinta multimea unitatilor la care vor fi înregistrate caracteristicile precizate conform
scopului fix.
  Unitatile de observare (înregistrare). Acestea sunt elementele colectivitatii
statistice înregistrate. Ele se culeg si se defininesc în functie de scopul cercetarii deoarece pot fi
unitati simple sau unitati complexe.

 Precizarea caracteristicilor statistice despre care se culeg datele de la unitatile

colectivitatii. Caracteristicile sunt înregistrate sub forma de raspunsuri la întrebarile fixate în
chestionar într-o anumita ordine logica.

 Timpul observarii este un element care vizeaza doua probleme esentiale: stabilirea
timpului la care se refera datele si timpul în care se efectueaza culegerea datelor. Timpul la care
se refera datele se numeste moment critic si se deosebeste de intervalul de timp (perioada) de
culegere a datelor. De exemplu, pentru recensamântul din ianuarie 1992 momentul critic a fost
ora "0" a zilei 5.01.1992, în timp ce perioada de culegere a fost de 7 zile.

 Locul observarii se precizeaza prin program si are drept scop identificarea facila a
unitatilor de observare.

 Masuri organizatorice. Acestea au drept scop asigurarea conditiilor favorabile

pentru desfasurarea observarii statistice. În acest context se elaboreaza harti si planuri ale
localitatilor; se organizeaza împartirea locului observarii; se recruteaza si se pregateste
personalul pentru efectuarea înregistrarilor; se tiparesc si se transmit formularele; se efectueaza
publicitatea corespunzatoare etc.

Erorile de înregistrare statistica. Prevenirea erorilor de înregistrare si controlul datelor

statistice înregistrate

Calitatea datelor înregistrate este un factor important care conditioneaza calitatea

informatiilor dintr-un demers statistic, realismul cunoasterii si eficienta deciziilor de actiune.

Prin urmare, veridicitatea (autenticitatea) datelor înregistrate printr-o metoda oarecare

(specifica scopului cercetarii) - concordanta acestora cu datele reale ale fenomenelor investigate -
constituie un obiectiv fundamental ("tinta") a oricarei metode de înregistrare (observare) statistica.
Acest obiectiv este, însa, greu de realizat, deoarece chiar prin respectarea tuturor principiilor
stiintifice de pregatire si de organizare a înregistrarii nu se pot înregistra date "absolut reale", în
concordanta cu manifestarile reale ale fenomenului investigat.

Aceasta înseamna ca în observarea statistica se înregistreaza si erori.

În general, prin eroare de înregistrare (observare) statistica, exprimata absolut sau relativ,
se întelege diferenta dintre rezultatul obtinut prin înregistrare si marimea reala a caracteristicilor
(variabilelor) observate. Aceste diferente (erori) sunt determinate de volumul înregistrarilor, de
precizia mijloacelor de înregistrare si de diverse alte surse (cunoscute sau necunoscute).

Surse de erori se regasesc în domenii care vizeaza înregistrarea, metodele de înregistrare.

Dintre acestea exemplificam:

 Mobilitatea (inconstanta) în timp a unitatii observate (determinata de factori sau

înclinatii care conduc la raspunsuri inexacte sau aproximative);
  Puterea umana limitata de înregistrare (observare), de exemplu, perceperea
eronata a raspunsurilor, transcrierea gresita a acestora etc.;

 Neclaritatea definirii unitatilor de observare si a variabilelor de înregistrat;

 Imperfectiunea metodelor si mijloacelor de observare (înregistrare);

 Factori subiectivi etc.

Exemplele de mai sus sugereaza faptul ca sunt factori obiectivi si subiectivi care conduc la
erori de înregistrare întâmplatoare, sistematice si, de asemenea, la greseli de înregistrare.

Erorile întâmplatoare produse într-o înregistrare statistica difera între ele ca marime si ca
semn (sens). Influentele lor se compeseaza reciproc pe total, ceea ce înseamna ca pe ansamblunu
influenteaza rezultatele.

Erorile întâmplatoare sunt produse de factori obiectivi. Marimea absoluta a acestor erori este
necunoscuta, deoarece necunoscuta este valoarea adevarata a datelor înregistrate.

Influentele acestor erori se compenseaza reciproc deoarece distributia lor se realizeaza dupa
legea de probabilitate normala, Gauss-Laplace. Erorile întâmplatoare, din cauze obiective, nu pot fi
eliminate orice metoda s-ar utiliza.

Erorile grosiere (greselile) se datoreaza fie lipsei de experienta, fie incompetentei, fie altor
cauze. Data fiind diferenta esentiala dintre erori si greseli, acestea din urma trebuie depistate si
eliminate. Acest lucru presupune o analiza sistematica (aprofundata) a datelor înregistrate, un studiu
detaliat a cazurilor în care datele înregistrate depasesc limitele admisibile.

În afara tipologiei de erori prezentata, mai pot fi amintite erorile de reprezantivitate (efective
sau probabile) întâlnite în cercetarea selectiva.

Fara a fi o regula generala, prevenirea erorilor se poate realiza prin actiuni suplimentare de
genul:

- testarii tehnicilor si formularelor de înregistrare;

- selectarea optima si pregatirea profesionala a persoanelor care efectueaza înregistrarea;

- inspectarea (controlul), pe teren, a înregistrsrilor de date;

- pregatirea psihologica a persoanelor care efectueaza înregistrarea;

- popularizarea scopului înregistrarii si formarea convingerilor pentru exprimarea datelor

reale etc.

Controlul statistic al datelor înregistrate se realizeaza în functie de natura si localizarea

activitatilor întreprinse în acest sens, printr-un control intern si printr-un control extern. În principiu,
controlul cuprinde actiuni care vizeaza volumul datelor înregistrate, acuratetea calculelor din care
rezulta anumiti indicatori, acuratetea corelatiilor logice dintre date, autenticitatea documentelor de
evidenta primara utilizate la înregistarea datelor etc.

Controlul intern presupune verificarea prin sondaj a calitatii datelor. Controlul extern se
realizeaza prin intermediul unor fapte cunoscute. El vizeaza o componenta dinamica, o componenta
spatiala (teritoriala) si o componenta cu dominante caracteristici calitative (de explificitare
comparativa normala, teritoriala si dinamica).

Prin actiunile de control intern si extern, de volum, aritmetic si logic al datelor

înregistrate, se previn erorile de înregistrare, se elimina sau se diminueaza erorile sistematice
si cele grosiere. Problematicii erorilor - prin importanta lor - în literatura de specialitate i-au fost
acordate atentii deosebite, unele dintre ele având chiar caracter monografic.