DREPT CIVIL

(curs I)

Nu se cere:

 Capitolele I si II
 Sectiunea a 3-a, pag 189-218 - sunt tratate efectele actului civil
 Pag 125-126 – clasificarea incapacitatilor
 Pag 167-169 – exemple de acte solemne
 Pag 170 – exemple pentru forma aprobatione
 Pag 171-172 – exemple pentru forma ad opozabilitate
 Pag 231-233 – exemple de clauze nescrise
 Pag 235-236 – A. Cauze exprese de nulitate absoluta
 Pag 256-258 – Modalitati de restituire
 Pag 259 – Exceptii (se cer doar primele 5)
 Pag 276-277 – Exemple de actiuni reale imprescriptibile (de retinut 2, 3 exemple)
 Pag 278-279 – Exemple pentru imprescriptibilitate, drepturile patrimoniale si
exceptiile de la ea
 Pag 282-285 - punctele 4.3, 4.4, 4.5
 Pag 287-292 - punctele 4.8, 4.9
 Pag 294-297 – Exempe de termene speciale( se cere primele 4)
 Pag 299-300 – punctul 2.5 (se cere numai pana la legea 240/2004)
 Pag 307-310 – punctul 2.9 – Alte reguli special
 Pag 312-313 – punctual 2.2 – Cauzele special de suspendare

Se cere:

 Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice

 Dovada drepturilor subiective – o gasim in manualele vechi
 ACTUL JURIDIC CIVIL

Actele juridice civile sunt in esenta manifestari de vointa facute in conditiile prevazute de lege
cu scopul de a produce efecte juridice, respectiv cu scopul de a creea , modifica , stinge
raporturi juridice civile.

Actul juridic nu trebuie confundat cu inscrisul in care, de regula manifestarea de vointa este
incorporata cu scopul de a reconstitui un mijloc de dovada, numai prin exceptie inscrisul se
contopeste practic cu actul juridic, tratat ca si o conditie esentiala de validitate a acestuia.

Ca urmare inscrisul doveditor nu pote fi evocat sau desemnat prin sintagma act juridic, ci
eventual prin cuvantul act, cu precizarea ca atat in lege cat si in doctrina, pentru concizia
exprimarii in locul expresiei act juridic se foloseste cuvantul act.

In raport de modul lor de formare, actele juridice civile pot fi grupate in doua mari categorii:

1. Actele unilateral
2. Contractele

1. Actul unilateral

Obs: Spre deosebire de vechiul cod care nu curpindea nicio dispozitie de principiu privitoare
la actul unilateral noul cod ii consacra doua sectiuni de la art. 1324-1329. Prima sectiune
cuprinde dispozitii generale, cealalta se refera la actul unilateral ca izvor de obligatii. (ne
intereseaza prima).

Din prima sectiune este de retinut dispozitia art. 1325 unde se prevede ca daca prin lege nu se
dispune altfel, prevederile legale privitoare la contracte se aplica in mod corespunzator
actelor unilateral. Aceasta inseamna in principal: pentru a fii valabile, actul unilateral trebuie
sa intruneasca conditiile esentiale prevazute de art. 1179 CC pentru validitatea contractului.

Actului unilateral I se vor aplica, in masura in care sunt compatibile, dispozitiile legale
privitoare la nulitatea contractului, respective acelea care prevad cauzele de nulitate, regimul
juridic al nulitatii si efectele nulitatii. Prin art 1324 se da o definitie legala actului unilateral
prevazandu-se ca e unilateral actul juridic, care presupune ca pentru formarea sa valabila
numai manifestarea de vointa a autorului sau.

Trasaturi:

 Actul unilateral, asa cum rezulta din definitie, se formeaza in baza manifestarii de
vointa a autorului sau fara a fi nevoie si de acordul sau consimtamantul unei alte
personae ca in cazul contractului. Aceasta caracteristica a actelor unilateral exista si in
cazul in care potrivit legii ele sunt supuse comunicarii, deoarece comunicarea are doar
 rol de informare a destinatarului actului unilateral si aceasta caracteristica
caracterizeaza si actele unilateral care confera un beneficiu unei alte persoane,
beneficiu ce poate fi acceptat sau refuzat. De exemplu, legatul testamentar confera un
beneficiu legatarului pe care acesta poate sa il accepte sau sa il refuze, insa vointa
testatorului nu se intalneste nici o clipa cu dorinta beneficiarului legatului pentru a
forma un acord ca in cazul contractului.
 In cazul actelor unilaterale nu avem parti sau o singuara parte (cum se spune uneori) si
implicit avem si un destinatar al manifestarii de vointa care de regula este determinat,
iar in cazurile prevazute de lege poate fi nedeterminat. De exemplu: daca se face o
promisiune publica de recompensa, destinatarul nu este determinat.
 Actul juridic unilateral nu poate sa creeze drepturi pentru autorul sau, trensformand-l
in creditor, si nu poate sa creeze obligatii sau datorii pentru destinatarul sau
transformandu-l in debitor, pentru motivul ca o persoana poate fi obligata/ poate
deveni debitor numia in baza propriei sale vointe, ori in baza unei dispozitii a legii.
 Actul unilateral, atunci cand prevede legea, sau rezulta dintr-un contract prealabil
poate modifica sau stinge un drept al unei alte persoane. De exemplu drepturile
potestative se exercite de regula prin acte unilaterale
 Actele unilat. Prin care se stinge/ modifica un drept al destinatarului trebuie
comunicate acestuia; efectuarea acestei formalitati prezinta importanta deoarece
efectele actului se produc din momentul in care comunicarea a ajuns la destinatar
chiar daca acesta nu a luat cunostinta de continutul ei inclusiv din motive ce nu-i sunt
imputabile ;

S-ar parea ca actele unilat. pot fi revocate astfel cum au fost facute prin vointa
unilaterala a autorului lor, insa pt a asigura securitatea circuitului civil actele
unilaterale devin irevocabile. De exemplu atunci cand comunicarea a ajuns la
destinatar, iar atunci cand au fost facute pentru un anume termen ele sunt irevocabile
pana la implinirea termenului.
 SEMINAR II (06.03.2013)
Actul juridic unilateral

Sa nu confundam partile cu persoanele.

ACTUL BILATERAL  COTRACTUL – POATE FI UNILATERAL

Manifesarea de vointa genereaza actul juridic.

Contractul este o manifestare de vointa care trebuie sa imbrace o anumita forma juridica.

Actele reale, nu este suficient inscrisul, trebuie remis bunul.

Actele juridice cauzale -

Acte juridice acauzale –

SPETE

1) A primeste o imputernicire generala de la fratele sau B pentru a administra 3 imobile din

tara, pentru ca B urma sa plece in Canada. Dupa 2 luni a incheie un contract pentru unul
dintre aceste bunuri care ii confera lui X dreptul de a folosi un imobil, teren si constructie pe
timp de 4 ani in schimbul efectuarii unor lucrari de modificare a constructiilor, proprietatea
lui B. Analizati valabailitatea actulu juridic raportat la limitele imputernicirii.

Art. 1784 CC, alineatul (3) Ce ofera in schimb? Modificarea. Nu avem o dispozitie juridica,
modificarea nu este o administrare, o valorizare, este o dispozitie fizica.

Daca bunul e in coproprietate si este inchiriat pe o perioada de pana la 3 ani actul este de
administrare si peste 3 ani este de dispozitie, art. 648 CC.

Folosinta

Posesia

Dispozitia – dispozitie juridica(vanzarea unei case)

2) X si Y sunt parti intr-un litigiu vizand dreptul de propritatte asupra unui teren intravilan de
1000 mp, ambii au sustinut ca au calitatea de proprietari in baza unor titluri provenind de la
autori diferiti in cursul anului 2009. In anul 2012 ei incheie o tranzactie in cadrul litigiului prin
care recunosc fiecare calitatea de proprietar exclusiv al celuilalt pentru o suprafata de 500mp.
Analizati sitautia dreptului de proprietate aupra terenului in perioada 2010-2011.

Efectul retroactiv al actului juridic. Nulitate partiala.

3) A si B sunt coproprietari din 2005. In 2010 ei incheie o conventie de partaj prin care A il
recunoaste pe B propriatar exclusiv si primeste o sulta de 1000 lei. Pentru ca nu primeste
sulta la termenul convenit, A vine la dvs. In calitate de avocat si va cere sfatul: ce optiune are
la indemana? Dar daca tranzactia s-ar fi incheiat in 2012?

art. 680

4) A se intelege cu B in septembrie 2011 sa-I vanda un anumit bun la 3000 lei. Ei se intalnesc
la 3 oct. la 2011 cand intocmesc un inscris semnat de catre parti prin care se constata
incheierea contractului si are loc plata pretului urmand ca predarea bunului sa se faca in 3
zile. Bunul piere fortuit la 4 oct. 2011.

In momentul in care s-a incheiat contractul, dreptul de propritate s-a transferat. Suporta
riscul cumparatorul.

CONTRACTUL CIVIL

(curs II 08.03.2013)

NCC consacra lgislativ/legal o realitate care a fost recunoscuta si in conditiile vechiului CC (art.
1167). Alineatul 1() toate contractele se supun regulilor generale prevazute de codul civil in
capitolul consacrat contractului art. 1166-1323.

In al doilea rand, atunci cand este cazul, contractele se supun si reglementarilor particulare
specifice lor prevazute fie in cod fie in legi speciale. De exemplu, vanzarea, locatiunea,
donatia, au reglementari proprii in cuprinsul CC. Este de observat ca uneori atat regulile
generale cat si cele speciale aplicabile contractului au un caracter supletiv, ceea ce inseamna
ca ele se vor aplica doar in masura in care prin clauzele contractului, respectiv prin normele
private, partile nu vor stabili altfel. Cat priveste posibilitatea partilor de a reglemnata
raporturile dintre ele prin incheierea unui contract, CC prevede doua principii:

1) Cel prevazut de art. 1169 – Principiul libertatii de a contracta, potrivit careia partile sunt
liberesa incheie orice contracte si sa determine continutul acestora in limitele impuse de lege,
de ordinea publica si de bunele moravuri.

2) Principiul bunei credinte – prevazut de art. 1170, potrivit careia partile trebuie sa actioneze
cu buna credinta asupra negocierii si incheierii contractului cat si pe parcursul executarii
acestuia.

Potrivit art. 1166, contractul este acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane, cu
intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.
Frecvent in textele CC se foloseste cuvantul conventie pentru a desemna un acord sau o
intelegere intre doua sau mai multe persoane. In doctrina vechiului CC s-a ridicat problema
daca contractul/conventia desemneaza doua realitati diferite sau daca ele sunt doua notiuni
sinonime. Deoarece nu s-a putut stabili un criteriu prin care sa se fac distinctia ntre cele doua
notiuni, s-a admis ca ele sunt sinonime. Uneori contractul este evocat prin termenul
“tranzactii”. In realitate tranzactia potrivit art. 2267 este contractul prin care partile previn
sau sting un litigiu, de regula prin concesii sau renuntari reciproce.

In al treilea rand, uneori in practica se vorbeste de precontracte, iar legea vorbeste de

promisiuni sau promisiunea de a contracta, prin acestea desemnandu-se un contract prin care
partile convin ca in viitor sa incheie un alt contract ale carui elemente sau clauze sunt deja
cuprinse in antecontract. Daca incheierea unui contract presupune o prealabila anuntare si
forma autentica, partile pot incheia o astfel de promisiunea prin care se obliga sa fac
demersul pentru obtinerea autorizarii si sa se prezinte la un moment dat la…

ART. 1279 – Promisiunea de a contracta.

Rezulta ca acordul de vointa care constituie defapt contractul, se realizeaza intre doua sau
mai multe persoane. Acestea sunt partile contractului. Din textul art. Rezulta ca pot fi doua
parti sau mai multe parti, mai multe parti avem in cazul contractului considerate plurilaterale,
ex: contractul de societate.

Partile sunt acele persoane care isi manifesta vointa la incheierea contractului si in
patrimoniul carora se produc efectele acestuia, efectele contractului. Uneori mai multe
persoane pot sa alcatuiasca oceeasi parte a contractului, de exemplu coproprietarii unui bun,
atunci cand fac o oferta de vanzare a bunului alcatuiesc impreuna autorul ofertei iar la
incheierea contractului alcatuiesc impreuna o singura parte, respectiv vanzatorul. Nu orice
persoana acre isi exprima vointa la incheierea contractului devine parte a acestuia, De
exemplu in cadrul reprezentarii conventionale, consimtamantul il da reprezentantul, parte
devine insa cel reprezentat. Doctrinar se face distinctie intre partile originare, respectiv intre
aceea care incheie contractul, si partile survenite, adica acelea care se substituie celor dintai
pe parcursul executarii contractului. De exemplu, mostenitorii partilor se substituie acestora
devenind astfel parti survenite.

Contractul nu este un act juridic exclusiv de natura civila. Mai intai, in conditiile VCC s-a facut
distinctie intre contractele civile si contractele comerciale. Noua legislatie nu mai ingaduie
aceasta distinctie intrucat si contractele considerate anterior comerciale sunt contracte civile.
Totusi, inclusiv codul civil mentioneaza ca o actegorie speciala de contracte contractele
incheiate cu consumatorii, care sunt supuse legilor speciale si in completare dispozitiilor CC.
Exista contracte administrative, care sunt de domeniul dreptului administrativ, si contracte
de munca acre sun supuse legislatiei codului muncii.

CONTRACTUL CIVIL este o notiune/o categorie generica, in cadrul ei existand o serie intreaga
de varietati de contracte care au reglementari proprii si acre sunt evocate prin denumirea de
contracte speciale, ex: vanzare-cumparare, donatie, locatiune. Aceste contracte sepciale, pe
langa particularitatile specifice lor, au si o serie intreaga de trasaturi comune care au fost
retinute fie de legiuitor fie de doctrina pt a face o seama de clasificari ale contractelor, care
au ca rezultat gruparea acestora in anumite actegorii, de regula pereche, fiecare actegorie
finiind supusa pe cat posibil aceluias regim juridic. In unele din aceste categorii pot fi cuprinse
si actele unilaterale, si acestea sunt cu titlu gratuit, pot fi declarative, pot fi nenumite etc.

ACTE JURIDICE NUMITE/ACTE JURIDICE NENUMITE

1)Actele juridice numite sunt acelea care au o reglementare proprie/speciala chiar daca
aceasta are un caracter prepondrent supletiv, si au si o denumire proprie.

2)Actele nenumite sunt acelea care nu au o reglementare proprie ci sunt rezultatul vointei
partilor exprimata in limitele libertatii contractuale, cu precizarea ca exista o gama de
contracte complexe care rezulta din asocierea mai multor contracte, vanzare combinata cu un
schimb/locatiune, acest contract nu este unul nenumit. Fiecare element component i se
aplica regulile corespunzatoare lui. Distinctia …, datorita faptului ca de felul contractului
depinde determinarea regulilor de drept aplicabile. In cazul contractelor/actelor nenumite se
aplica cu prioritate reglementarile speciale si in completare regulile generale aplicabile
tuturor contractelor.

In cazul actelor nenumite art. 1168 dispune: Contractelor nereglementate de lege/nenumite,

li se aplica regelementarile generale din acpitolul consacrat contractului, iar daca acestea nu
sunt de ajuns regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamna cel mai mult.

Seminar III (13.03.2013)

Spete:

1) A un producator agricol vinde curent produse al exploatatiei sale agricole, el primeste din
partea lui B solicitarea de a vinde 100.000 de kg de mere si de a le trimite lui B. Solicitarea nu
cuprinde nici o referire la pret sau la calitatea produselor. A transporta produsele la B si cere
banii pe masa si transport. B nu este de acord cu pretul si calitatea produselor, si spune, prin
uramare, contractul nu este valabil. Analizati problema valabilitatii contractului prin prisma
determinarii pretului si calitatii bunurilor sub vechea si sub noua reglementare. 1232, 1664
2) A si B se inteleg sa vanda niste oi. Cu prilejul incheierii contractului stabileste ca vinde oile
de la munte cu pretul de 2000 lei, achitat integral. Predatul oilor se face cand coboara de la
munte. La momentul predarii A aduce cele 6 oi ramase in urma atacului unor lupi, fara cei trei
miei nascuti in acel an. B cere mieii si 4 oi deoatrece la incheiere contractului, contractantii
credeau ca sunt 10 oi, nestiind de atacul lupilor. Analizati valabilitatea actului in functie de
conditiile pe care trebuie sa le ineplineasca obiectul. 1274, 1659(2)

Pentru ca contractul sa fie vlabil trebuie sa existe obiectul

3) X da in arenda un tren. Dupa 6 luni Y afla ca terenul este uin domeniul public, el solicita
nulitatea contractului dar X se opune, deoarece el a folosit terenul 30 de ani si nu a fost
deranjat si nici Y nu a fost deranjat.

Obiectul nu face parte din circuitul civil. Domeniul public: inalienabil, insesizabil,
imprescriptibil. Nu intra in uzucapiune prin prescriptie.

4) Sunteti reclamant intr-un proces in care ii cereti paratului sa execute un contract. Paratul
se opune sustinand ca:

a) contractul este sustinut de cauza,

b) cauza contractului este ilicita.

Cum faceti dovada ca respectivul contract are cauza si aceasta este licita?

4) A vinde lui B ruda apropiata, un imobil la pret semnificativ inferior celui de piata. Motivul
declarat si cunoscut de cealalta parte l-a reprezentat dorinta lui A de a locui in starinatate
alaturi de unicul sau fiu si pastrarea imobilului in familie. La doi ani de la incheierea
contractului, fiul vanzatoarei decedeaza iar aceasta solicita anularea contractului pentru
disparitia cauzei. Analizati cerea sa.
 (Curs III 15.03.2013)

CLASIFICAREA ACTELOR JURIDICE

1. Acte juridice principale

2. Acte juridice accesorii

1) Actele juridice principale sunt acelea care au o... neconditionata de existenta altor acte
juridice

2) Existenta actelor accesorii este conditionata de existenta altor acte principale si fata de
care actele accesorii se afla intr-un raport de dependenta functionala. De exemplu: este
un act accesoriu asa numita cauza penala, prin care partile convin de exemplu ca in cazul
in care debitorul nu isi executa la termen obligatiile contractuale ele sa fie obligat sa
plateasca creditorului anumite sume de bani numite penalitati, stabilite procentual pe nr
zilelor de intarziere.

Distinctia ... mai ales in considerarea faptului ca atunci cand exista o cauza care duce la
incetarea sau ineficacitatea actului principal, inceteaza sau devine ineficace si atul
accesoriu. De exemplu dac un contract inceteaza ca urmare a imposibilitatii de executare
datorate unui caz de forta majora, inceteaza si actul accesoriu (clauza penala), iar daca
actul principal este nul este nul si actul accesoriu (clauza penala). Art. 1540 Nulitatea
obligatiei principale.

OBSERVATII:

1. Este posibil ca prin exceptie nulitatea actului principal sa nu afecteze valabilitate

actului accesoriu, in sensul ca acesta ramane valabil. Practic se consacra o singura
exceptie in baza art. 1549 din Codul de Procedura Civila, se prevede ca aceea clauza
sau acea conventie prin care partile unui contract au convenit ca litigiile dintre ele,
legate de un anumit contract, sa nu fie solutionate de catre instantele de judecata ci
pe calea arbitrajului. Sunt valabile chiar daca contrcatul principal este nul.
Respectiva clauza se numeste clauza compromisorie iar conventia corespunzatoare ei
se numeste compromis.
2. Actele accesorii nu trebui confundate cu actele subsecvente. Actele subsecvente sunt
actele principale care se incheie cu privire la drepturi, dobandite de catre parti in
baza unui alt act juridic primar. De exemplu: Daca intre A si B se incheie o vanzare (B
fiind cumparatorul), iar apoi se incheie o vanzare intre B si C cu privire la acelasi bun,
prima vanzare este un act primar si cel de al doilea este un act subsecvent. Confuzia
intre aceste acte provine din faptul ca la fel cum nulitatea actului principal determina
 nulitate actuli accesoriu, si nulitatea actului primar determina nulitate actului
subsecvent. Exemplu: Nulitatea primei vanzari atrage nulirtatea celei de-a doua. .

Acte consensuale/Acte solemne /Acte reale

I) Acte juridice consensuale

Potrivit art. 1174 al 2, contrcatul, respectiv actul juridic este consensual atunci cand se
formeaza prin simplul acord de vointa al partilor (fara a fi necesara vreo alta
formalitate).

OBS! Regula in materia actelor juridice o constituie consensualismul, fapt care rezulta si
din art. 1178 CC alprincipiului sau al libertatii formei. Conesensualismul priveste cu
precadere formarea actului juridic sau a contractului. El are insa o semaa de consecinte
si pe planul efectelor actelor juridice si in special a actelor juridice constitutive sau
translative de drepturi reale. Consecinta consta in aceea ca atunci cand obligatiile care
se nasc dintr-un astfel de act au ca obiect bunuri individual determinate, dreptul este
transmis de la instraibnator la dobanditor (vanzator/cumparator) in momentul incheierii
actului juridc, chiar daca bunul nu s-a predat si pretul nu a fost platit.

II) Actele juridice solemne

Art. 1174 al 3, contractul/actul juridic este solemn atunci cand valabilitatea sa este
supusa indeplinirii unor formalitati prevazute de lege.

In primul rand textul vrea sa spuna ca este supusa unor formalitai incheierea actului
juridic, si ca nerespecatrea acestor formalitati atrage nevalabilitatea, respectiv
nulitatea actului respectiv.

In al doilea rand, in cazul contractului, aceste formalitati se realizeaza in special/in

mod deosebiot prin incheierea contractului in forma scrisa sau sub semnatrura
privata. In cazul altor acte juridice, cum este casatoria, consimtamantul se exprima
verbal, insa cu respectarea altor formalitati concomitente consimtamantului si
prevazute expres de lege.

Solemintati ale actelor juridice nu pot fi anterioare acestora, prin urmare nu pot tine
de solemnitatea actului, inscrierea in cartea funciara a drepturilor.

In al trei-lea rand tin de domeniul solemnitatii actului doar acle solemnitati ale caror
neindeplinire se solutioneaza cu nulitate absoluta. Nu tine de solemnitatea actului
incuviintarea de catre ocrotitorul legal a actelor persoanei cu capacitatea restransa.
III) Acte juridice reale

Contractul este real atunci cand pentru validiatatea sa este necesara remiterea bunului.
Textul trebuie inseles in sensul ca contractul se incheie valabil pana in momentul in care
bunul ce formeaza obiectul obligatiei partilor este inmanat/remis. Precizarea era necesara
deoarece predarea unui bun se face si in cazul altor contracte cum este, de exemplu,
vanzarea-cumpararea. In cazul acestora predarea bunului tine de executarea contractului si
nu de incheierea lui. Sunt contracte reale: contractul de imprumut, de depozit... deoarece
obligatia contractuala a acelui imprumutat, de exemplu de a restitui bunul la termenul
prevazut in contract, se naste doar din momentul din care bunul i-a fost remis. In cazul unui
astfel de contract, simplul acord de vointa a partilor are doar valoarea unjui proiect de
contract sau a unei promisiuni de contract.

Contracte sinalagmatice/ Contracte unilaterale

I) Contractele sinalagmatice

Art. 1171. Contractul este sinalagmatic atunci cand obligatiile nascute din acesta sunt
reciproce si interdependente. Aceste contracte, chiar din momentul incheierii lor, genereaza
obligatii interdependente pentru ambele parti, conferindu-le atat calitatea de debitor cat si
cea de creditor. Prin urmare nu este corect sa spunem ca in contrcatul sinalagmatic,
caracteristic este faptul ca obligatia uneia dintre parti ii corespunde un drept al celeilalte
parti. De exemplu: vanzarea este un contract sinalagmatic fiindca obligatia vanzatorului de
apreda bunul ii corespunde iobligatia cumparatorului de a plati pretul. Deci nufiindca
obligatiei vanzatorului de a preda bunul ii corespunde dreptul cumparatorului de apretinde
predarea.( Vanzarea, locatiunea  sinalagmatice).

II) Contractele unilaterale

Sunt acele contracte care la momentul incheierii lor genereaza obligatii doar pentru una
dintre parti, chiar daca pe parcursul executarii din contract rezulta obligatii si pentru cealalta
parte. De exemplu, este un contract unilateral donatia, depozitul gratuit (fiindca incheierea
luui genereaza obligatii doar pentru depozitar, respectiv obligatia de a conserva bunul si de al
restitui deponentului) Este cu putinta ca depozitarul sa faca cheltuieli neprevazute pentru
conservarea bunului care vor trebui restituite de catre deponent, prin urmare executarea
contractului a genereat o obligatie si pentru acesta din urama, dar cu toate acestea contractul
a ramas unilateral. Aceasta obligatie s-a nascut pe parcursul executarii contractului.
OBS!

1. Categoria contractelor unilaterale nu trebui confundate cu categoria actelor unilaterale.

Primele, dpdv al formei lor.... si sunt unilaterale doar prin efectele lor. Actele unilaterale
sunt asa datorita modului lor de formare. Ex: donatia, testamentul(legatul testamentar)
2. Ctegoria contractelor sinalagmatice, mentionata si datorita unor particularitati cum ar
fi: faptul ca numai in aceste contrcatese poate invoca potrivit art. 1556 din NCC ... si tot
in aceste contracte potrivit codului de procedura civila art. 274, inscrisul doveditor facut
prin inscris sub semnatura privata trebuie intocmit in atatea exemplare cate parti exista.
Potrivit vechii reglementari, potrivit manualului un efect specific contractelor
sinalagmatice era si posibilitatea desfintarii acesteia pe calea rezolutiunii in caz de
neexecutare culpabila a uneia dintre parti.Art. 1549, rezulta ca rezolutiunea poate sa fie
dispusa sau poate sa opereze si in cazul in care cintractul nu este sinalagmatic.

Acte oneroase/ Acte cu titlu gratuit

I) Acte oneroase

Art 1172. Contractul prin care fiecare parte urmareste sa-si procure un avantaj in schimbul
obligatiilor asumate este cu titlu oneros. Ex: vanzarea. De regula contractele cu titlu
oneros sun contracte sinalagmatice, existand si contracte care sunt cu titlu oneros fara sa
fie sinalagmatic. Ex: Imprumutul cu dobanda.

II) Acte cu titlu gratuit

Sunt acelea prin care una dintre parti urmareste sa procure celeilalte un beneficiu fara a
obtine un avantaj: donatia, imprumutul fara dobanda.

Contractele cu titlu oneros sunt de douat tipuri

1. Comutative: caracterizate prin aceea ca prin incheiere existenta drepturilor si a

obligatiilor este certa iar intinderea lor este determinabila.
2. Contractele aleatorii sunt acelea care creeaza cel putin pentru una dintre parti
sansa unui castig sau riscul unei pierderin acestea depinzand de un eveniment
viitor si incert. Atnuci cand sansa de castig sau riscul de pierdere, depinzand de un
astfel de eveniment, apar intr-un cintrcat acre prin natura sa este comutativ, de
ex: vanzarea, acel contract devine aleatoriu. Ex: vanzarea de drepturi litigiose.

In cazul contractului cu titlu gratuit problema distinctiei intre actele comutative si cele
aleatorii nu se reidica, fiindca sansa de castig nu exista iar pierderea este inerenta.
Actele cu titlu gratuit, la randul lor, se pot grupa in doua categorii:

1. Liberalitati
2. Acte de servicii gratuite (dezinteresate)
1) Liberalitatile
Art . sunt acte juridice prin care o persoana, numita in mod obisnuit dispunator,
dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, in tot sau in parte, in favoarea unei alte
persoane denumita beneficiar/gratificat. Liberalitatile nu se pot face decat prin
donatie sau prin legat cuprins in testament. Rezulta de aici ca Si atunci cand un
anumit act poarta alta denumire decat acela de donatie va trebui calificat ca o donatie
daca prin el se realizeaza un transfer patrimonial ireversibil si fara a primi un
echivalent.
2) Actele dezinteresate se caracterizeaza prin faptul ca o persoana executa un serviciu
in folosul unei alte persoane fara sa primeasca un echivalent. De exemplu: depozitul
gratuit; imprumutul de folosinta denumit si comodat – act care este esentialmente
gratuit fiindca, daca se percepe un echivalent, el isi schimba natura devenind locatiune
sau inchiriere;
Obs! Spre deosebire de liberalitati actele dezinteresate nu presupun o diminuare a
patrimoniului, cel mult ele nu ocazioneaza o sporire a patrimoniului ca in cazul unui
depozit oneros sau al unei inchirieri. Pe de alta parte liberalitatile sunt intotdeauna acte
de dispozitie cu regim special, in timp ce actele dezinteresate nu sunt de regula ca fiind
acte de dispozitie ceea ce se restrange asupra capacitatii de a le incheia. Totusi, uneori,
legea califica in mod expres toate actele cu titlu gratuit ca fiind acte de dispozitie. Art.
641 al (4). Actele de administrare si dispozitie cu privire la bunurile proprietate comune.

Utilitatea practica a distinctiei

Numai in contractele oneroase si comutative se poate ridica problema vicierii
consimtamantului prin leziune.
Liberalitatile sunt acte juridice solemne fiindac donatia se poate face doar prin inscris
autentic, iar legatele testamentare sunt valabile doar daca au fost cuprinse intr-un
testament autentic sau olografic.
Cpacitatea este reglementata diferit dupa cum se incheie un act cu titlu oneros sau o
liberalitate, donatia – se pot face in numele celor lipsiti de .... doar in masura in care
este vorba despre daruri obisnuite, potrivite cu starea materiala a incapabilului, iar
legatele pot fi facute valabil doar de catre persoanele cu capacitate deplina de
exercitiu. Art. 12 al (2) CC – Persoana declarata insolvabila nu poate dispune cu titlu
gratuit.
Liberalitatile in special sunt acte luate in considerarea persoanlei denumite si intuie
personae.
Distinctia dintre actele juridice facute in considerarea bunurile si actele juridice facute
in considerarea persoanei.
Cele dintai sunt acelea in care partile isi dau consimtamantul cu privire la insusirea
unui bun. Ex : vanzarea cumpararea. Cele de a doua sunt actele prin care ... celeilalte
parti este determinata pentru exprimarea consimtamantului, pentru incheierea
actului, si in cazul acestoar putem face distinctie intre actel;e considerate a fi simple
personale si cele strict personale. Cele dintai, de exemplu donatia, nu exclud
posibilitatea incheierii lor in reprezentare, celelalte, cum sunt: casatoira, testamentul,
exclud cu desavarsire posibilitatea incheierii prin reprezentare. Pe de alta parte
distinctia dintre actele luate in considerarea bunului si actele luate in considerarea
persoanei este utila in ce priveste stabilirea posibilitatii de viciere a consimtamantului
prin eroare. Se poate invoca doar asupra perosanei, doar in actele incheiate in
considerarea persoanei.
Acte constitutive/ Acte translative
Actele constitutive sunt acelea prin acre se constituie derepturile reale care nu au
existat anterior incheierii lor. Conventia de constituire a unui drept de uzufruct.
Actele translative sunt acelea prin care se transfera dreptul de la o parte la cealalta
parte: vanzarea. Ambele actegorii se caracterizeza prina faptul ca produc efecte doar
pentru viitor din momentul incheierii lor, sau din momentul stabilit de parti. Actele
declarative sunt acelea care nici nu constituie, nici nu transmit dreptul, consolideaza
drepturi sau situatii juridice preexistente.
Actele declartaive produc efecte retroactive de la data la care s-a nascut dreptul sau
situatia juridica pe acre o consolideaza. De exemplu: recunoasterea de filiatie si
confirmarea unui contract sanctionat cu nulitate relativa. In n cazul recunoasterii de
filiatie, dreptul retriactiv al cunoasterii cinsta in aceea ca cel recunoscut dobandeste
calitatea de fiu sau fiica autorului recunoasterii din momentul nasterii sale care este
intotdeauna anterioara nasterii sale.
In conditiile NCC nu mai are efect declarativ partajul, conventia de imapreata a unui
bun comun potrivit art. 680 – Partajul produce efecte doar pentru viitor.

Acte de conservare/Acte dispozitive

Distinctia este importanta printre altele si datorita faptului ca mandatarul general a
unei persoane poate sa incheie in numele acesteia doar acte de conservare si de
administrare. Pentru actele de dispozitie este nevoie intotdeauna de un mandat
special.
 Contracte cu executare instantanee/ Contracte cu executare succesiva

Cele dintai sunt acelea care se executa in mod normal printr-o prestatie unica chiar
daca aceasta este fragmentata si executat esalonat – vanzarea cu plata pretului in
rate. Contractele cu executare succesiva sunt acelea in care obligatiile partilor se
executa fie printr-o prestaite continua, fie printr-un sir de prestatii succesive. De
exemplu in cazul inchirierii/locatiunii, obligatia loctorului se executa printr-o prestaie
continua, deoarece el trebuie sa asigure folosinta bunului inchiriat pe toata durata
contractului. Obligatia locatarului/chiriasului se executa printr-un sir de presatii
succesive: plata periodica a chiriei.
Utilitatea distinctiei: in cazul contractelor cu executare succesiva , rezolutiunea
contractului opereaza numai pentru viitor si poarta denumirea specifica de reziliere.
Denuntarea unilaterala a contractului are un regim specific determinat de felul
contractului denuntat cu caracter instantaneu sau succesiv al executarii. In cazul
contractelor cu executare succesiva, pentru fiecare prestatie datorata, curge un
termen de la prescriptie distinct.
Conditiile esentiale pentru validitatea actelor juridice
Art. 1179 CC. Conditiile esentiale pentru validitatea unui contract sunt:
1. Capacitatea de a contrcata
2. Consimtamantul partilor
3. Un obiect determinat si licit
4. O cauza licita si morala

Obs!! Aceste conditii sunt nu numai esentiale, dar si generale: mai intai ele sunt generale si
privesc deopotriva toate contractele, indiferent daca sunt numite sau nenumite
(reglementate sau nereglementate). Desi textul ne prevede doar pentru contracte ele se cer
a fi respecate si in cazul actelor unilaterale. Uneori, doctrinar, la cele patru conditii se mai
adauga una, si anume acelea ca in cazul actelor solemne sa fie respectata forma prevazuta de
lege, insa forma poate fi privita si ca o cerinta de valabilitate a consimtamantului.

Cpacitatea de a contracta

Art. 1180 Poate contracta oirice persoana care nu este declarta incapabila de lege si nici
oprita sa incheie anumite contracte. Art. 1181 - regulile referitoare la capacitatea de
acontracta sunt reglementate in principal in carte intai a CC. Acestea sunt regulile care
carmuiesc capacitatea de exercitiu a peroanei fizice si a personaei juridice.

Mai intai se pune problema daca intre capacitatea de exercitiu si capacitatea de acontracta
exista o diferenta, nu exista diferente de fond. S-ar putea spune ca capacitatea de exercitiu
este capacitatea generala a persoanei de a incheia ...
Cealalta este aptitudinea persoanei de aincheia un contrcat cum ar fi vanzare, stabilita sau
determinata in raport de particularitatile contractului sau ale actelor juriodice ale
contrcatului respectiv.

Art. 1180 – Capacitatea de a contracta, regula o constituie capacitatea si exceptia, prevazuta

expres de lege, o constituie incapacitatea. Acelasi text face distinctie in ce priveste
incapacitatea intre persoanele declarate incapabile de lege (minorii si interzisii) si persoanele
oprite sa incheie anumite contrcate (cei cu capacitate speciala)

2 cursuri lipsa...

Consimtamantul partilor

Prin consimtamant se evoca atat acordul de vointe al partilor care este specific actelor
bilaterale, respectiv contractelor, cat si manifestarea unilaterala de vointa, specifica actelor
unilaterale. De exemplu: consimtamantul autorului testamentului.

In ambele intelesuri, pentru a conduce la formarea unui act valabil trebuie sa indeplineasca
urmatoarele cerinte:

 Sa fie serios
 Sa provina de la o persoana care sa aiba discernamant
 Sa fie exprimat sau exteriorizat
 Sa fie neviciat

1) Consimtamantul sa fie serios: evoca faptul ca el trebuie sa fie dat cu intentia de a

produce efecte juridice, sa aiba o cauza juridica.

De aceea nu au valoare de consimtamant o seama de manifestari de vointa cum sunt: cele

care sunt afectate de o conditie pur potestativa care sta in puterea celui ce se obliga (un
angajament de genul: iti voi da, daca ma voi decide), cele facute din amabilitate sud din
curtoazie/protocol, cele facute in imprejurari cu caracter de divertisment (Declaratiile
oamenilor politici)

2) Consimtamantul sa provina de la o persoana care are discernamant, adica are aptitudinea

de a realiza care este semnificatia, care sunt consecintele manifestarii sale de vointa.
Aceasta cerinta este prevazuta de art 1205 al(1), din care rezulta ca este anulabil contractul
incheiat de o persoana care la momentul acestuia se afla, chiar numai vremelnic/trecator,
intr-o stare ce o punea in neputinta de a-si da seama de urmarile faptei sale. Lipsa
discernamantului nu trebuie confundata cu lipsa capacitatii de exercitiu, cu toate ca
discernamantul este o premisa a recunoasterii prin lege a capacitatii. Dar asa cum
capacitatea este o cerinta distincata de valabilitate a actului juridic, discernamantul este o
conditie de valabiliatate a consimtamantului. Art. 1179.

Lipsa capacitatii rezulta din lege, lipsa discernamnatului trebuie dovedita. Lipsa
discernamantului este o stare de fapt, ca atare dovedirea ei se poate face prin orice mijloc
de proba. Art. 1205 al(2), se instituie o prezumtie de lipsa a discernamantului, in cazul
contractelor sau al actelor incheiate de catre o persoana pusa ulterior sub interdictie. Daca
la momentul cand actul a fost facut ....

Lipsa discernamantului la momentul incheierii actului juridic, prezinta utilitate doar in cazul
persoanelor capabile, deoarece actele incheiate/consimtite de persoane lipsite de
capacitate sunt oricum nevalabile respectiv anulabile, pe motiv de lipsa a capacitatii fara a
mai interesa existenta sau lipsa discernamanului. Ex: daca pers majoara pus asub interdictie
incheie acte juridice, actele sunt anulabile. Daca actul a fost incheiat inainte de punere sub
interdictie actul este avlabil.

3) Consimtamantul sa fie exteriorizat/exprimat intr-un mod acre s afaca posibila

cunoasterea lui de catre cealalta parte. Art. 1240, rezulta ca exteriorizarea
consimtamantului se paote face, si se face de regula, expres respectiv verbal sau in scris.

In al doilea rand consimtamantulpoate fi exteriorizat tacit, respectiv printr-un

comportament din care rezulta neindoielnic intentia persoanei de a consimti la incheierea
unui act juridic. Art 1240 al(2) tacerea sau simpla tacere are sau nu are valoare de
consimtamant. De principiu raspunsul tacerea NU inseamana sau nu are valoare de
consimtamant, dar prin exceptie legea sau conventia partilor pot sa-i confere aceasta
valoare. De ex: daca prin contract partile stabilesc ca orice propunere de modifiacre a
contractului facuta de catre una dintre parti, la care cealalta parte nu raspunde intr-un
anumit termen este considerata acceptata.

In cele din urma orice act juridic are o anumita forma, in ciuda faptului ca forma este de
regula asociata cu actele solemne. Pentru incheierea actului juridic este buna orice forma,
cconditie care rezulta din art. 1178 care instituie libertatea formei

Complemenatar consensualismului sau alteori opus lui este formalismul, evocat si prin
forma a actelor juridice.

Formalismul si respectiv forma poate fi de doua feluri : asteful putem face distinctie intre
formalimul probatoriu si formalismul substantial.

1. Formalismul probatoriu, evocat si prim expresia forma ad probatione, este instituit

de lege sau chiar convenit de catre parti cu scopul de a preconstitui un mijloc de
 dovada scris. Acest formalism este complementar consensualismului, ceea ce
inseamna ca actul ramane consensual chiar daca trebuie incheiat in forma scrisa,
cum este de exemplu cazul contractului de comision, art. 2044, si a contractului de
agentie: art. 2078.
Atestarea caracterului consensual al actului decurg urmatoareleconsecinte:
 Actul este avlabil chiar daca nu s-a respectat forma scrisa prevazuta de lege
 Actul juridic/contractul este valabil chiar daca inscrisul doveditor este nul
fiindca nu s-au respectat cerintele sale de valabilitate. De ex: cerinta
multiplului exemplar in cazul contractelor sinalagmatice incheiate prin inscris
sub semnatura privata.
 Daca partile sunt de buna credinta si executa voluntar actul
juridic/contractul, nu se ridica nici o problema de valabilitate a executarii
chiar daca forma scrisa nu a fost indeplinita.
 Daca partile nu executa voluntar contractul si se ajunge la un litigiu, respectiv
la un proces, consecinta nerespectarii formei consta in aceea ca, de regula,
partile nu vor putea sa-si dovedeasca pretentiile decat eventual pe calea
recunoasterii voluntare a datoriei de actre debitor.

Formalismul substantial

Este instituita de lege pentru

Uneori pentru a fi respectata aceasta cerinta de valabilitate, actul juridic respectiv contractul,
trebuie sa se incheie prin inscris autentic, notarial, este cazul donatiei, art. 1011, a ipotecii
imobiliare (art. 2378), a contractelor prin care se transmit ori se constituie drepturi supuse
inscrierii in cartea funciara (art. 1244), alteori aceasta forma se poate realza si prin inscris sub
semnatura privata ca in cazul testamentului (art. 1041) a fideiusiunii (art. 2282), si a ipotecii
imobiliare(art. )

Forma ad validitatem nu se reduce la inscrisul autentic ca fiind compatibila si cu inscrisul sub

semantaura privata.

Consecinte:

In primul rand aceatsa forma trebuie sa fie prevazuta expres de lege, care fie precizeaza ca o
anumita forma este ceruta pentru validitatea actului, fie dispune doar ca nerespectarea formei
se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a contractului/actului juridic. Ca urmare forma ad
vliditatem nu poate fi prevazuta/instituita de catre parti prin conventia lor (art. 1242, al(2)).

In a l doilea rand nerespectarea formei ad validitatem se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a

actului.
In al treilea rand proba sau dovada actelor solemne se poate face doar cu inscrisul cerut de lege
pentru insusi validitatea actului, fiind exclusa si recunoasterea voluntara.

Modifiacrea sau revocarea actelor pentru care legea cere forma ad validitatem se poate face
numai cu respecatrea aceleiasi foreme, afara de cazul in care legea prevede altfel. De ex: un
testamen autentic poate fi revocat printr-un testament ulterior facut in forma olografa(sub
semnatura privata).

Actele acesorii unui act solemn pentru care legea cere forma ad validitatem, precum si
inscrisurile conexe sau accesorii unui astfel de contrcat, trebuie sa respecte aceeasi forma. De
ex: procura, imputernicirea care se da in vederea incheierii unui contract pentru care legea cere
forma autentica, trebuie sa fie tot rpin forma autentica.

Forma ad validitatem, de regula, exclude consimtamantul tacit, prin exceptie un astfel de

consimtamant se poate da si in cazul actelor solemne. Ex: acceptarea tacita a succesiunii.

Distinct de formalism si de forme, pot fi examinate si o seama de formalitati premergatoare

incheierii contractului, sau ulterioare incheierii acestuia, formalitati care nu tin de
consimtaman,t insa de a acaror respecatre este conditioanta uneori valabilitatea actului ori
eficacitatea acestuia. Ex: cazul formalitatilor de abilitare acre constau in diverse formalizari
civile, administrative necesare de-a fi respectate pentru insasi validitatea actului. Ex:
incuviintarea sau autorizarea actelor incheiate de catre minorii cu capacitate de exercitiu
restransa.

Un alt tip de formalitati este acela al formalitatilor de opozabilitate, care sunt niste proceduri
ulterioare incheierii actului juridic, a caror menire este aceea de a face cunoscut tertilor
respectivul act, in consecinta opoizabile acestora. De ex: opozabilitatea cesiunilor de creanta se
face printre aletele prin inscrierea in arhiva electronica.

Opozabilitatea instrainarilor sau a cesiunii bunurilor mobile se face prin faptul posedarii
bunurilor, iar publicitatea si opozabilittea actelor care se transmit, se constituie drepturi reale
asupra imobilelor. Se realizeaza prin cartile funciare.
 Seminar

1) A vinde lui B o cabana la munte. Partile convin ca transferul proprietatii sa aiba loc la
momentul incheierii conventiei, iar predarea sa fie facuta doua luni mai tarziu cand accesul
la cabana va fi posibil. La momentul predarii, partile constata ca imobilul a fost distrus in
intergime. Analizati soarta contractului in functie de momentul cand a pierit bunul si de
cauza pieirii. Art. 1659, 1274

Daca bunul a pierit inainte de incheierea contractului, contractul este nul conform art. 1659

Daca bunul a pierit dupa incheierea contractului, ininte de predarea bunului, contractul este
valabil.

In functi de cauza:

1) Piere fortuit (neimputabila nimanui)

2) Piere imputabil (din cauza vanzatorului)

Contract caduc – valabil dar nu se pot executa efectele din cauza unor motive exterioare

Pierderea imputabila - rezolutie

Daca efectele pentru care s-a incheiat

 Nulitatea se aplica tuturor actelor si este aplicata pentru incalacarea legii. Incalcarea
legii s-a produs in momentul incheierii contractului. Daca inchei un act azi si este anulat
peste doi ani efectul nulitatii este retroactiv.
 Rezolutiunea presupune un act valabil (nu toate actele valabile pot fi rezolutionate,
actele unilaterale nu pot fi rezolutionate, actele bilaterale). Rezolutiunea se poate aplica
doar contractelor sinalagmatice cu execuatere dintr-o data. . Neexecutrea intervine
dupa incheierea contractului. Efectul retroactiv.
 Rezilierea este o forma a rezolutiuniii se aplica tuturor contractelor sinalagmatice cu
execuatare succesiva. Rezolutiunea si Rezilierea se aplica pentru neexecutare obligatiei,
se aplica sanctiuni. Neexecutrea trebuie sa fie semnificativa. Neexecutrea intervine dupa
incheierea contractului. Efectul pe viitor deoarece asa spune legea. Ex: contractul de
locatiune.
 Caducitatea spre deosebire de nulitate si reziliere nu este expres reglementata de lege.
Poate sa afecteze orice act juridic. Cauza este un eveniment exterior. Ulterior. Efectul
este pe viitor.
 Inopozabilitatea este un efect al principiului relativitatii actelor juridice. Produc efecte
doar intre parti nu si intre terti.
 Reductiunea
  Revocarea se refera si la actul simetric, mutual.
MARTI 23.04.2013 PARTIAL ORA 12:00, PANA LA NULITATE (INCLUSIV)

3) A si B incheie un contract de vamnzare cumparare avanda ca obiect o masina Dacia noua. La

momentul livrarii bunului, cumparatorul B constata ca autoturismul prezinta mici imperfectiuni
la caroserie si la imbinarile din interior si solicita inlocuirea. Vanzatorul refuza, aratand ca
masinile din aceasta serie au aceleasi imperfectiuni. In aceste conditii B cere anularea
conventiei pentru eroare. Analizati situatia.Art. 1685, 1690, 1710, 1714. Rezolutiune si viciile
ascunse.

4) X vinde lui Y un apartament cu 3 camere, obligatiile executandu-se la 15 mai 2013. Doua luni
mai tarziu, cumparatorul constat ca are o igrasie avansata care fusese ascunsa la data vanzarii,
si defectiuni la instalatiie sanitare incorporate in pereti. El solicita in instanta anularea
conventiei pentru eroare asupra obiectului conventiei. Pronuntati-va motivat pe cererea sa. Art.
1709. Rezolutiunea.

5) Printr-un contract de antepriza, A se obliga fata de B sa execute lucrari complexe la un castel

monument istoric. Partile stabilesc ca sa nu constituie cauza de nulitate faptul ca lucrarile sunt
fara autorizatie de constructie si aviz din partea comisiei de monumente si nici ipoteza in care
informatiile din cuprinsul devizului intocmit de anteprenor in vederea incheierii contractului se
vor dovedi nereale. Partile convin faptul ca nu pot constitui motiv de reziliere intarzierea in
executarea contractului pana la dublul termenelor de executie convenit, fiind permisa doar
solicitarea de penalitati de intarziere precum si faptul ca determinarea unor deficiente
semnificative la lucraraile de consolidare initiale, da dreptul beneficiarului sa declare unilateral
rezilierea contractului. Analizati valabilitatea acestor clauze. Art. 1246 (4). Clauzele 1 si 2.

Clauzele 3 si 4 art. 1552.

 CURS

Formalitatile de opozabilitate sunt menite sa faca actul juridic sau contractul opozabil fata de
tert. In lipsa acestor formalitati terii pot sa ignore respectivul act juridic/contract. In inteles larg
tertii sunt toate persoanele care nu calitatea de parte a unui contract. Tertii, in cazul actelor
juridice/in cazul contractelor sunt, de regula, persoane care nu au calitatea de parte dar care
invoca si sunt indreptatite sa invoce drepturi concurente cu ale partilor dobandite de la acelasi
autor/de la aceeasi persoana. De ex: proprietarul unui buna il inchiriaza unui locatar, dupa
aceea prorpietarul vinde bunul respectv. In primul contract PL sunt parti, in cel de-al doilea
contract P cu C sunt parti iar L cu C sunt terti.(concurs intre parti). Asa fiind, formalitatile pentru
opozabilitate rezolva conflictele/concursul de drepturi dintre parti si terti sau dintre terti. De
ex: in cazul on care o creanta care exista intre creditor si debitor este instrainata unui cesionar,
a doua zi este vanduta unui al doile cesionar. Se iveste un conflict de drepturi intre c1 si c2. Cest
conflict se rezolva art. 1583 care dispune: „intre raporturile dintre cesionarii succesiv ai
aceleasi creante....”. Debitorul este ter in raport cu c1 si c2. Ex: p este proprietarul unui bun
mobil pe care il instraineaza lui c1, fara sa-l predea, dupa care il instarineaza lui c2, care este
cumparator de buna credinta. Intre c1 si c2 este un raport intre teri. Concurs de drepturi
rezolvat prin formalitatea de opozabilitatea a actelor civile care transfera dreptul de proprietate
asupra bunurilor mobile. Art. 1275,art 937.

In cazul imobilelor art 191 conflictul dintre tertii dobanditori de la un autor comun

Consimatamantul trebuie sa fie neviciat.

Viciile de consimtamant: eroarea, dolul, violenta si leziunea.

I. Eroarea inseamna o falsa reprezentare pe care o persoana o are asupra realitatii. In

actele juridice/contracte, eroarea inseamna o falsa reprezenater pin care partile, sau
una dintre ele, o au cu privire la aspectul contractului. Prevederile CC ...
a) ERORI DE FAPT care privesc un element de fapt, cum ar fi insusirile sau calitatile
bunului care formeaza obiectul contractului
b) ERORI DE DREPT care privesc existenta sau continutul unei norme juridice
1. Eroarea esentiala/ eroarea neesentiala
a) Eroare neesentiala – nu a fost decalarata de lege ca fiind esentiala, nu afecteaza
valabilitatea contractului (art. 1207 al (2) pct 4).
b) Eroarea esentiala - art. 1207 al (2)
 Asupra naturii contractului, ex: atunci cand una dintre parti intentioneaza sa
incheie un contract cu titlu oneros cealalta parte crede ca incheie un contract
cu titlu gratuit.
 Atunci cand priveste obiectul contractului ex: una dintre parti vrea sa vanda,
cealalta vrea sa incheie un contract de locatiune.
 Atunci cand priveste identitatea asupra obiectului prestatiei
 Cand poarta asupra unei calitati a obiectului prestatiei, sau asupar unei alte
imprejurari date de acesta si considerata de catre parti esentiala si
determinanta
 Cand poarta asupra identitatii persoanei.
 Cand poarta asupara unei calitati a acesteia.

Atat identitatea celeilalte parti cat si calitatile acesteia trebuie retinute, trebuie
luate in considerare doar in masura in care au fost determinante pentru
incheierea contractului.

Atat identiatea celeilalte parti cat si calitatile acesteia sunt retinute de regula in
contextul erorii(viciu de consimtamant) doar in actele sau contractele intuite
personae (incheiate in considerarea persoanei) ex: donatia.

4) Potrivit al (3) art. 1027 este esentiala si eroarea de drept atunci cand priveste
o norma juridica determinanta. Potrivit vointei partilor pentru incheierea
contractului, practic aceasta eroare numita de drept priveste anumite drepturi si
obligatii care decurg din lege si despre care partile cred ca le au/le revin atunci
cand incheie contractul. De ex: in practica s-a considerat ca a existat o eroare de
drept atunci cand o persoana a vandut un bun unei alte persoane avand credinta
gresita ca cel ce a cumparat a avut un drep de preemtiune, de prioritate la
cumparare, drept care a fost anterior prevazut de o norma juridica insa nu mai
era in vigoare la data incheierii contractului.

In conditiile art. 1210-1211 este esentiala si eroarea de calcul sau dupa caz
eroarea de comunicare sau de transmitere.

Consecintele erorii

Eroarea neesentiala nu afecteaza valabilitatea contractului.

Eroare esentiala are ca si consecinte posibile: o sanctiune, anulabilitatea

contractului si un remediu, respectiv adaptarea contractului. Sanctiunea
respectiv nulitatea relativa a contrcatului, poate fi aplicata daca sunt indeplinite
conditiile

 Eroare trebuie sa fie esentiala si determinanta in cazurile aratate

  Eroarea trebuie sa fie „comuna”, dar nu in sensul ca ambele parti trebuie
sa fie in eroare, ci in sensul ca partea care nu este in eroare stia sau
trebuia sa stie ca faptul asupra caruia a purtat eroarea era determinant
pentru incheierea contractului.
 Potrivit art 1208 eroarea trebuie sa fie scuzabila
 Eroarea trebuie sa fie invocata cu buna credinta, art. 1212, nu trebuie sa
fie asumata cu ocazia incheierii contractului de catre cel care ulterior o
invoca, asa cum prevede art. 1209. Dreptul la actiunea in anulare revine
partii, numai partii aflate in eroare sau moistenitorilor reprezentanti ai
acesteia. Remediul consta in adaptarea contractului, consta in
mentinerea contractului ca urmare a modificarii lui unilaterala de catre
partea care nu este in eroare, in sensul ca aceasta se angajeaza sa
execute contractul sau chiar il executa astfel cum acesta a fost inteles de
catre partea aflata in eroare.

Adaptarea contractului spre deosebire de confirmare, presupune o

modificare a contractului. L adaptare partea care nu este in eroare are
intiative modificarii contractului.

In al doilea rand, asemeni confirmarii, adaptarea are un caracter unilateral.

Nn presupune un acord de vointe chiar daca ea se realizeaza urmand
procedura prevazuta de art. 1213 al (2). In cazul adaptarii contractului arrt.
1213 al (3), dreptul la actiune se stinge,vreme ce in cazul confirmarii, autorul
confiramarii, partea aflata in eroare, renunta la acest drept.

II. Dolul – este o eroare provocata fie de manoperele frauduloase/dolosive ale celeilalte
parti ori ale altor persone prevazute de lege, fie de omisiunea frauduloase a uneia dintre
parti de a o informa pe cealalta parte asupra unor imprejurari pe care se cuvenea sa i le
dezvaluie. Art. 1214 al (1).
In primul rand dolul poate fi de doua feluri: omisiv sau activ. Atunci cand este rezultatul
unei manopere frauduloase poate fi comisiv. Atunci cand este rezultatul neindeplinirii a
unei dintre parti a obligatiei de informare a celeilalte parti omisiv.
..............................................................................................................................................
Dolul, cu toate ca viciaza consimtamantul, prin intermediul unei erori este reglementat
ca viciu de consimtamant distinct (de sine statator) in special in uramatoarele
considerente:
 Dolul, in special dolul activ, datorita existentei manoperelor dolosive, este mai
usor de dovedit decat eroarea.
 Fiindca in cazul erorii de consimtamant, a erorii spontatne, se viciaza
consimtamantul doar eroarea esentiala, in vreme ce in cazul dolului poae sa
vicieze consimtamanul si o eroare care nu se incadreaza in prevederile art. 1207
pentru a fi considerata esentiala.
 Dolul este o conduita ilicita, un delict civil, ca urmare victima dolului poate sa
pretinda nu numai anularea contractului dar si daune interese (despagubiri)
atunci cand in urma incheierii sau a anulari contractului a suferit un prejudiciu.

CERINTELE DOLULUI

In primul rand manoperele frauduloase apreciate dupa criterii obiective, trebuie sa

aiba o anumita greutate/gravitate, ca urmare, o simpla exagerare a calitatii bunului
nu constituie un dol.In cazul dolului reticent autorul acestuia trebuie sa omita
comunicarea unor informatii pe care potrivit legii sau naturii cntractului este dator
ssa le furnizeze celeilalte parti.

In al doilea rand, manoperele frauduloase sau omisiunea de informare trebuie sa fie

facute cu rea credinta, respectiv cu intentia de a induce in eroare cealalta parte.

In al treilea rand, apreciate subiectiv din punct de vedere al victimei dolului,

manoperele dolosive trebuie sa fie in masura sa pricinuiasca victimei o eroare fara
de care nu ar fi incheiat contractul, ori l-ar fi incheiat altfel sau in alte conditii.

In al patrulea rand, dolul trebuie sa provina de la cealalta parte ori de la

reprezentatntul, prepusul ori gerantul afacerii celeilalte parti. Atunci cand dolul
provine de la un tert, acesta viciaza consimtamantul unei dintre parti doar daca
cealalata parte a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, respectivul dol la data incheierii
contractului, cu mentiune a ca atunci cand eroarea provocata de dolul unui tert se
incadreaza in prevederile art. 1207, pentru ca este o eroare esentiala. Contractul
poate fi anulat chiar daca cealalta parte nu a cunoscut si nici nu trebuia sa cunoasca
savarsirea manoperelor dolosive.

Dolul si implicit conditile sale trebuie dovedite.

SANCTIUNEA DOLULUI

Deoarece dolul este atat un viciu de consimtamant cat si un delict civil el este dublu
sanctionat (in ambele calitati).

Mai intai victima dolului poate cere anularea actului/contractului, si totodata

obligarea autorului dolului la plata unor despagubiri atunci cand incheierea
contractului si apoi anularea acestuia ii cauzeaza un prejudiciu.
 In al doilea rand victima dolului poate sa opteze pentru obtinerea contrcatului, dar
in acest caz potrivit art. 1257 poate solicita reducerea prestatiei sale in valoarea
daunelor interese de a fi indreptatit. Mai trebie obs ca atunci cand dolul este savarsit
de catre un tert iar victima nu poate sa ceara anularea contractului, fiindca nu sunt
indeplinite cerintele pentru annularea actului, victima dolului se poate indrepta
impotriva tertului cu o actiune in despagubiri.

Nu se poate face adaptarea contractului in cazul dolului.

III. Violenta

Violenta consta in tema considerabila indusa/provocata uneia dintre parti de catre

cealalta parte sau chiar de catre un tert prin amenintarea unui pericol grav sau iminent,
teama care determina partea ameninitata sa consimnta la incheierea unui contract pe
care altfel nu l-ar fi incheiat. Prin urmare, ca viciu de consimtamant, violenta nu
presupune acte de constrangere fizica, fiind suficienta amenintarea cu savarsirea unor
astfel de acte.
Cerintele violentei ca viciu de consimtamant pot fi sub aspectul:
Amenitarii
Pericolului
Temerii
 Amenintarea trebuie sa fie nejustificata, sa fie fara drept, cu precizarea ca si
amenintarea cu exercitiul unui drept potrivit art. 1217 poate vicia
consimtamantul daca a fost facuta cu scopul de a obtine avantaje injuste.
Amenintarea trebuie sa provina de la cealalta parte, insa poate proveni si de la
un tert daca cealalta parte a cunoscut sau trebuia sa cunoasca existenta ei. Daca
cealalata parte nu a cunoscut existenta violen6tei, vicrima se paote indrepta
impotriva tertului pentru a pretinde despagubiri. Potrivit noii reglementari art.
1218, teama poate fi provocata de asa numita stare de necesitate, depinde de
un pericol ce rezulta dintr-un fapt natural.
 Pericolul cu care este amenintata victima violentei trebuie sa fie grav si iminent.
Acest pericol poate sa priveasca viata celui amenintat, persoana acestuia (in
general), onoarea sau bunurile sale, la fel cum poate sa priveasca o persoana
apropiata celui amenintat ori bunurile acestuia.
 Teama trebuie sa fie serioasa/justificata ceea ce se apreciaza in functie de
particualritatile subiective ale persoanei amenintate, asa cum se prevede la art.
1216 al (4). Deasemena este de precizat ca potrivit art. 1219, simpla teama
izvorata din respectul datorat unei alte persoane denumita temere
 reverentiala/reverentioasa fara a exista si o amenintare/pericol oarecare, nu
atrage anularea contractului, nu viciaza consimtamantul.

SANCTIUNEA VIOLENTEI

IDEM DOL

IV. Leziunea

In general, fara referire la actuala reglementare, prin leziune se evoca paguba pe care o
sufera una dintre partile unui contract oneros si comutativ, ca urmare a disproportiei
dintre prestatiile partilor existenta la data incheierii contractului. Prin urmare nu a
existat si nu exista leziune, atunci cand disproportia apare ulterior incheierii contractului
(devalorizarea monedei). In conditiile actualului CC leziunea, ca viciu al
consimtamantului, are in principiu acelasi inteles, se aplica acelorasi contracte intrucat
la art. 1224 se precizeza ca nu pot fi atacate pentru leziune contractele aleatorii,
tranzactia (pun capat unui litigiu), celelalte contracte prevazute de lege. In plus noua
reglemenatre pretinde ca pentru a se putea constata existenta leziunii si a se anula
contractul disproportia dintre prestatii sa subziste pana la data de cerere a anularii
contractului. Noua reglementare face distinctie dupa cum: leziunea apare intr-un
contract incheiat de persoane capabile sau intr-un contract incheiat de catre un minor.
In prima situautie potrivit art. 1221, exista leziune doar atunci cand una dintre parti
profiat de starea de nevoie, de lipsa de cunostinte a celeilalte parti si ca urmare
stipuleaza (nu impune) in favoarea sa ori a unei alte persoane o prestatie de o valoare
considerabil mai mare, la data incheierii cntractului, decat valoarea propriri prestatie. Se
stipuleaza ca cealalta parte sa execute pentru 3000 lei o lucrare care pretuieste 10.000

In cazul... potrivit art. 1221, pentru a exista leziune este suficient ca minorul sa-si asume o
obligatie excesiva prin raportarea la starea sa patrimoniala si la avantajele pe care le va obtine
din contract.

Obs!! In cazul minorilor, problema leziunii se poate ridica doar in cazul actelor de administrare a
bunului ori a patrimoniului pe care minorul cu capacitate restransa le incheie fara incuviintarea
prealabila a ocrotitorului legal. Art. 41 al (3) NCC.

SANCTIUNEA LEZIUNII

Este de observat ca, parctic, noua reglementare sub denumirea de sanctiune se vede practic o
sanctiune si un remediu. Sanctiunea este anularea contractului sau anularea relativa, a acestuia
acre poate fi ceruta de catre partea al carei consimtamant a fost viciat cu precizarea ca atunci
cand contractul s-a incheiat intre persoanele capabile potrivit art. 1222 (2) este admisibila
numai daca paguba/leziunea depaseste jumatate din valoare pe care o avea la momentul
incheierii contractlui prestatia promisa sau executata de partea lezata, ca in exemplul dat, cu
conditia ca proportia sa subziste pana la data celei de anulare.

REMEDIU: consta in mentinerea contractului ca uramare a echilibrarii prestatiilor, ceea ce se

poate realiza pe doua cai/mijloace: in primul rand, ca urmare a faptului ca partea a carui
consimtamant a fost viciat renunta sa ceara anularea contractului si prefera sa solicite
mentinerea acestuia in conditiile reducerii obligatiilor sale cu valoarea despagubirilor la care ar
fi indreptatita, posibilitate prevazuta de art. 1222 al(1).

Art. 1222 al (3) opereaza la initiativa celeilalte parti care cere instantei sa mentina contractul
oferindu-se sa-si reduca creanta, sau dupa caz sa-si majoreze propria obligatie.

Art. 1213

Nulitatea

Prin dispozitiile actualului Cod se realizeaza o reglementare de principiu sau o reglementare

generala a nulitatii contractului de la art. 1246 la 1265 CC. La acestea trebuie adaugate
dispozitiile cuprinse la art. 1635 – 1649 acre gasesc aplicare in cazul in care in urma
constatarii nulitatii unui act juridic partile trebuie sa restituie prestatiile pe care le-au primit
prin intermediul acelui act.

Nulitatea este o sanctiune civila, respectiv sanctiunea care se aplica actelor juridice ce se
incheie prin incalacrea unor cerinte de valabilitate prevazuta prin norme, dispozitii legale cu
caracter imperativ.

Trasaturi:

 Cauzele nulitatii intotdeauna exista la momentul incheierii actului juridic. Actul nul
este un act juridic care se naste nevalabil. Prin urmare, de regula, nulitatea unui act
juridic nu poate fi dispusa pentru cauze sau motive care apar ulterior incheierii
actului juridic. O singura exceptie: art. 780 al (1).
 Nulitatea este o sanctiune generala in sensul ca se aplica nu numai contractelor ci si
celorlalt acte juridice civile, precum si persoanelor juridice. Ca atare, reglementarea
nulitatii contractului este ore glemenatre de drept comun care se aplica si actelor
unilaterale cu caracater patrimonial, precum si actelor nepatrimoniale,
conventionale, cum este actul casatoriei, ori unilaterale cum este recunoasterea de
filiatie. In masura in care legea nu contine o reglemenatre expresa a nulitatii acestor
 acte, in masura in care reglementarile aplicabile nulitatii contractului sunt
compatibile cu specificul acestor acte.
 Nulitatea este o sanctiune legala in sensul ca, asa cum se prevede la art. 1246, prin
acordul partilor nu se pot institui sau suprima cauze de nulitate. Ca atre acestea
trebuie sa fie prevazute intotdeauna sau sa rezulte din aceasta. Din punct de vedere
al constatrii sale, nulitatea are un caracater judiciar, chiar daca in unele cazuri ea
coopereaza de drept. De precizat ca art. 1246 al (3), daca legea nu interzice,
nulitatea contractului poate fi constatata pe cale amiabila, adica prin acordul
partilor. Ea nu poate fi insa, declarata unilateral.
 Nulitatea produce efecte retroactive atat in cazurile in care ea priveste contracte sau
acte care se executa dintr-o data cat si in cazul in care priveste contracte cu
executare succesiva (reziliere). Unele exceptii se semnaleaza prin materia nulitatii
casatoriei. Pe de alta parte, nulitatea este o cauza de ineficacitate a actului juridic
datorita faptului ca in urma constatarii sau declararii ei, actul juriidic este lipsit de
efectele sale firesti. ... se impiedica producerea acestora daca... fie ca ele sunt
desfintate daca sau produs. Ca atare, nulitatea, trebuie distinsa de o seama de alte
cauze de ineficacitate si in special de urmatoarele:

Rezolutiunea – care consta in desfiintarea unui contract valabil incheiat ca uramare a

neexecutarii de catre debitor a obligatiilor sale. Trasaturi: gaseste aplicare doar in cazul
contrcatelor; in mod deosebit ea se aplica contractelor sinalagmatice (potrivit noii
reglementari NCC pot fi desfintate prin rezolutiune si conttractele unilaterale) Cauza
rezolutiunii este, pe de-o parte ulterioara incheierii contractului, pe de alta parte este
intotdeauna aceeasi, respectiv neexecutarea obligatiei de catre debitor. Deoarece
contractul este valabil, creditorul nu este obligat sa ceara rezolutiunea ci are
posibilitatea sa opteze intre acele, executarea silita a contractului sau rezolutiunea
acestuia. Potrivitt reglementarilor din noul cod, rezolutiunea poate fi declarata
unilateral de catre creditor. Efectele rezolutiunii se produc dupa cum este vorba de un
contract cu executare instantanee sau de un contract cu executare succesiva. In primul
caz, rezolutiunea produce efecte retroactive, in ce de-al doilea caz ea produce efecte
numia pentru viitor.

Inopozabilitatea – se caracaterizeaza prin aceea ca un act juridic este valabil incheiat

insa nu este opozabil tertilor, nu produce efecte fata de acestia. In special opozabilitatea
opreaza din doua cauze: datorita neindeplinirii formalitatilor de opozabilitate, cum ar fi
inscrierea in cartea funciara. Neindeplinirea acestor formalitati, in cazul unui act valabil
incheiat, nu atrage nulitatea actului respectiv, la fel cum indeplinirea formalitatilor de
opozabilitate, in cazul unui act nul nu face ca acel act sa devina valabil.
Consecinta inopozabilitatii in acest caz consta in aceea ca atunci cand exista acte
succesive sau concurente v-a fi priorita acela dintr acte care a fost, in privinta caruia s-au
indeplinit formalitatile opozabilitate. A doua cauza de inopozabilitate este depasirea
puterilor pe acre le are reprezentantul. intr-un asemenea caz contractul nu este
opozabil celui reglementat, prin urmare acesta nu este obligat sa-l respecte sau sa-l
execte. Actul va trebui sa fie executat de actre reprezentat, acre la nevoie v-a trebui sa
raspunda pentru nereprezentarea lui, cel reprezentat insa v-a putea sa-si insuseasca
acest act ratificandu-l.

Caducitatea – se caracterizeaza prin aceea ca un act juridic/contract valabil incheiat, nu

produce efectele deloc ori este impiediact sa le mai produca datorita unor cauze
ulterioare incheierii lui si de regula, independente de vointa partilor. De exemplu:
potrivit art. 1171 CC lit. A) Legatul devine caduc atunci cand legatarul(beneficiarul
legatului) decedeaza inaintea testatorului. Art. 1130 intitulat „caducitatea donatiilor”.
Un contract devine caduc atunci cand a fost incheiat sub conditie suspensiva si aceasta
nu se realizeaza, poate deveni caduc atunci cand pe parcursul derularii lui sau chiar a
execuatrii, dispare unul dintre elementele sale esentiale, de ex: obiectul obligatiei sau
cauza contractului.

Denuntarea – desemneaza desfintarea unilaterala a contractului, prin vointa uneia

dintre parti, si are regim diferit dupa cum este vb despre contracte cu executare dintr-o
data sau de contracte cu executare succesiva. In prima situatie potrivit art. 1276 al (1),
denuntarea poate fi facuta doar atunci cand prin lege sau conventia partilor uneia
dintre ele sau ambelor li se recunoaste acest drept, si mai ales atata vreme cat
executarea contractului nu a inceput. In celalalt caz trebuie facuta distainctie daca
contratul este pe perioada determinata sau pe durata nedeterminata. In primul caz
denuntarea poate fi facuta: al (2) art. 1276: poate fi facuta si dupa inceperea executarii,
presupune un termen rezonabil de preaviz si nu produce efecte asupra prestatiilor
executate sau in curs de executare. Dar ca si in cazul contractelor cu executare ditr-o
data dreptul la denuntare trebuie sa rezulte din lege sau din conventia partilor. Potrivit
art. 1277, denuntarea poate fi facuta de actre oricare dintre partin fara a fi necesara o
recunoastere expresa legala sau conventionala a dreptului la denuntare insa cu
respecatraea unui termen de preaviz. Se subintelege ca in acest caz produce efecte
numai pentru viitor.

Calasificarile nulitatii

Nulitati exprese si nulitati virtuale

Nulitatile exprese sunt acelea pe care legea le prevede in mod expres, de ex: art. 1242
prevede ca este lovit de nulitate absoluta contractul incheiat in lipsa formei ceruta
pentru valabilitatea sa.

Nulitatile virtuale sau tacite, potrivit art. 1253 acelea pe care legea nu le prevede
expres dar acre se impun pentru a se realiza scopul dispozitiei legale care se incalca u
ocazia incheierii actuli juridic. De ex: art. 12 al (2) prevede ac nimeni nu poate dispune
cu titlu gratuit daca este insolvabil. Textul nu prevede vreo sanctiune, ca atare ar fi
posibil ca actele incheiate cu nesocotirea lui sa fie sanctionate cu nulitate virtuala,
neprevazuta expres. Nulitatile virtuale implica in special doua probleme, mai intai
trebuie sa se stabileasca daca in speta este vb despre o nulitate sau despre o alta
cauza de ineficacitate, de ex: inopozabilitatea. In al doilea rand trtebuie sa se
stabileasca daca in speta este vb despre o nulitate relativa ori despre una absoluta. Se
va tine seama de prevederile art. 1252 care dispune ca in cazurile in acre natura
nulitatii nu este determinata (in sensul ca legea prevede doar ca actul este nul fara sa
prevada felul nulitatii). Ori nu iese in chip neindoielnic din lege, contractul este
anulabil adica este sanctionat cu nulitate relativa.

Nulitati totatele si nulitati partiale

Distinctia nulitati partiale si nulitati totale nu trebuie confundata cu distinctia nulitati

absolute si relative. Nulitatile absolute sunt totatel, nulitatea totatala...

Nulitatile totale – sunt acelea care desfinteaza actul juridic prin toate

Nulitatile partiale – sunt acelea care afecteaza si pe acle de consecinta desfinteaza

doar o anumita clauza a actului juridic si efectele acestuia.

Este de obs. Ca uneori in dispozitiile codului civil sunt evocate prin expresia „clauza
nula” sau clauza sasncionata cu nulitate absoluta, art. 2215 al (6). Art. 325 al (3)
referitor la conventia matrimoniala.

Distinctia clauzei nescrise, clauze nule are cel putin doua consecinte, mai intai in
primul caz, cand legea vb de clauze nescrise, nulitatea opereaza de drept. In al doilea
rand din dispozitiile art. 1255 rezulta ca atunci cand o clauza este declarata nescrisa ea
urmeaza sa fie inlaturata si contractul sa fie mentinut fara a se mai lua in discutie o
eventuala nulitate totala a contractului determinata de nulitatea acestei clauze.
Uneori prin exceptie legea prevede contrariul, de ex: art. 1402 rezulta ca clauza care
prevede o conditie imposibila, contrara legii sau bunelor moravuri este considerata
nescrisa, iar daca este insasi cauza contractului, atrage nulitatea absoluta a acestuia.
Atunci cand o clauza este declarata nula, ea poate sa atraga nulitate in intregul sau
numsin daca

Este vb despre clauze care prin natura lor sunt esentiale sau de clauze in lipsa carora
contrctul nu s-ar fi incheiat, ceea ce inseamna ca, de regula, in cazul unor clauze
declarate nule, trebuie sa se examineze daca nu cumva acea clauza a fost esentiala sau
determinanta. Este de precizat ca potrivbita art. 1555 al (2), in ambele cazuri atunci
cand contractul este mentinut, clauzele nule respectiv nescrise, se inlocuiesc cu
dispozitiile legale aplicabile.

..............................

Exista deosebiri de cauze si de regim juridic. Cauzele la nulitatea absoluta: existenta

unei dispozitii legale acre instituie in mod expres sanctiunea nulitatii absolute. In lipsa
unei astfel de dispozitii, incalcarea unei dispozitii sau prevederi legale care in mod
neindoielnic, apara un interes general. Principalele cazuri exprese prevazute de lege
sunt: lipsa formei sau nerespectarea formei ad validitatem, caracterul ilicit sau imoral
al cauzei ori al obiectului acului juridic, incalacrea unei incapacitati de a contracta
instituite pentru ocrotirea unui interes general. Existenta unei dispozitii legale care
prevede in mod expres nulitatea relativa sau anulabilitatea actului juridic cum ar fi, de
ex: nerespecatrea dispozitiilor legale privitoare la reprezentarea minorului si a
interzisului si incuviintarea actului celui cu capacitate restransa, lipsa
discernamantului, viciile de consimtamant, incalacarea unei incapacitati speciale de a
contracta, instituita pentru protejarea unui interes personal, iar in lipsa unei dispozitii
exprese, incalacrea unei dispozitii legale imperative care ocroteste un interes persoal
sau preponderent personal.

Regimul juridic:

1. indreptatirea de a invoca nulitatea

2. prescriptia actiunii si a exceptiei de nulitate
3. posibilitatea de validare a actului sanctionat cu nulitatea

1. indreptatirea de a invoca nulitatea evoca modul in care nulitatea se poate

valorifoica in fata instantei de judecata

a) pe cale de exceptie respectiv de aparare: ex: daca consimtamantul vanzatorului a

fost viciat iar cumparatorul introduce o actiune prin care cere obligarea vanzatorului la
predarea bunului, acesta din urma poate afirma, invoca exceptia nulitatii relative a
contractului si poate cere in temeiul ei, respingerea actiunii. Daca vanzatorul va
dovedi ca i-a fost viciat consimtamantul, va dovedi ca exista cauza de nuliate, instanta
va lua act de ea si va respinge actiunea fara sa pronunte nulitate actului intrucat
aceasta nu a fost ceruta.

b) pe aclea actiunii, adica pe calea unei cerei adresate instantei prin care i se solicita sa
declare nulitate actului respectiv, vanzatorul introduce o cerere de anulare a actului,
care daca este dovediat face ca instanta sa pronunte, sa declare nulitatea contractului.

Nulitatea absoluta poate fi invocata pe cale de acriune sau de exceptie de catre orice
persoana interesata, orice persoana care dovedeste ca are un intres legitim legata de
cauza nulitatii, totodata instanta este obligata sa invoce din oficiu nulitate absoluta a
contractului atunci cand, de ex, a fost sesizata o actiune in executarea contractului.

Nulitate relativa se poate invoca pe cale de aciune ori de exceptie de actre partea sau
persoana orotita prin dispozitia legal incalcata, cel al carui consimtamanta a fost
viciat, cel lipsit de discernamant samd.

In lipsa capacitatii de exercitiu al minorilr si a interzisilor sunt de retinut art. 46 si 44

din CC, cu o singura subliniere si anume ca cel lipsit de capacitate sau cel cu capacitate
restransa poate sa ridice sau sa invoce personal exceptia de nulitate, fara a avea
nevoie de reprezentare sau de incuviintare.

Actiunea in nulitate relativa atunci cand are un obiectpatrimonial, se transmite pe cale

succesorala si in consecinta ea poate fi introdsa sau poate fi contnuata de actre
mostenitorii celui introdus in actiune.

Prescriptia

Actiunea in nulitatea absoluta este, de regula, imprescriptibila.

Actiunea in nulitatea relativa este prescriptibila ceea ce insemana ca poate fi

introdusa doar in termenul de prescriptie prevazut de lege si acre este termenul de 3
ani, cu unele exceptii, ex: leziunea 1 an.

Exceptia de nulitate relativa este imprescriptibila deoarece ea este un mijloc de

aparare acre poate fi folosit impotriva pretentiilor celeilalte parti in ideea sau in
scopul respingerii acestora si dupa ce s-a implinit termenul de prescriptie.

Posibilitatea de validare a actului

In cazul nulitatii relative, actul; sau contractul poate fi validat prin confirmare, se
poate face expres sau tacit prin executarea voluntara a actului juridic de acte cel
indreptatit sa ceara anularea dupa ce a luat la cunostinta de existenta cauzei de
anulare.

Confirmarea expresa

Consta intr-o declaratie unilaterala de vointa prin care partea indreptatita sa invoce
nulitatea relativa rtenunta la dreptul de a o mai invoca atat pe cale de actiune cat si pe
cale de exceptie. Prin urmare, confirmarea este practic u act juridic care reprezinta
urmatoarekle trasaturi: este unilateral, este abdicativ fiindca se renunta la un
drept(de a invoca nulitatea, este declarativ fiindca produce efecete retroactiv(aadica
de la data incheierii contractului sau actului confirmat fara a putea aduce atingere
drepturilor pe care tertii le-au dobandit pe perioada cuprinsa intre momentul
incheierii actului confirmat si momentul confirmarii), este un act accesoriu deoarece
nu poate exista decat in masura in care exista si actul acre il confirma si in cazul in care
anularea actului se impune pe motiv de dol sau de violenta confirmare acestui act sau
acestui contract nu inseamna si renuntarea la dreptul de a pretinde despagubiri.
Confirmarea poate fi facuta de catre persoana indreptatita sa introduca actiunea iar in
cazul minorilor, de reprezentatntii sau ocrotitorii legali si de catre fostul minor dupa ce
a ajuns la majorat in conditiile art. 48 CC.

Nulitatea absoluta

Actul sanctionat cu nulitate absoluta nu este susceptibil de confirmare decat in cazul

exceptionale si expres prevazute cum este cel din art. 1010 din CC. Pe de lata parte
alctele sanctionate cu nulitate absoluta pot fi, in cazurile prevazute de lege, validate
prin indeplinirea ulterioara a conditiei de valabilitate acte nu a fost respectat sau acre
a lipsit la incheierea lui. Ex: cazul casatoriei in conditiile prevazute de art. 294 al (2), ori
a contractului de societate. Art. 1933.

In al treilea rand, actele sanctionate cu nulitate relativa pot fi refacute asa cum se
prevede la art. 1259. Actele sanctionate cu nulitate absoluta pot fi supuse
conversiunii in cond art. 1260.
 Seminar

1) A incheie cu B un contract de vanzare cu privire la un pian. Partile convin ca B sa plateasca

un pret de 30.000 lei, iar in situatia in care vanzatorul se va intoarce din strainatate contractul
sa se desfinteze. 4 ani mai tarziu vanzatorul solicita prin reprezentatntul sau in sala plata
restului de pret de 10.000 lei, neachitat la momentul incheierii conventiei. Paratul invoca in
termen prescriptia dreptului la actiune, iar reclamantul faptul ca obligatia este conditionala.
Analizati situatia juridica.

Dreptul la actiunea s-a prescris deoarece nu s-a respecatat termenul de 3 ani.

Contractul este valabil si trebuie executat din momentul incheierii sale.

Vanzatorul nu mai poate sa ceara pretul. Cumparatorul nu invoca prescriptia, prescriptia este
un drept potestativ, daca vreau il invoc daca nu, nu.

2) X are o cabana la munte de unde in noiembrie 2011 i-au fost sustrase o serie de bunuri de
catre Y. Acesta din urma este identificat in cursul anului 2012 ca fiind autorul faptei. In
ianuarie 2015 X porneste o actiune in despagubiri impotriva lui Y, iar acesta ridica in termen
exceptia prescriptiei actiunii. Analizati exceptia.

Art. 2528

3) A imprumuta lui B 4000 lei la 1 noiembrie 2011, urmand ca restituirea sa fie facuta in 2 rate
egale la 1 martie 2012 si la 1 iunie 2012. La 25 mai 2012 a soliita in scris lui B amanarea primei
rate dupa care nu mai restituie nimic din contul imprumutului. De la 23 mai 2015 A introduce
o cerere de chemare in judecata impotriva lui B PENTRU RESTITUIREA IMPRUMUTULUI. La
primul termen de judecata, din 10 septembrie 2015 paratul ridica exceptia prescriptiei
actiunii. Fiind judecator pronuntativa motivat asupra exceptiei.

Daca avem mai multe prestatii fiecare prestatie este supusa teremenului de prescriptie.

4) Printr-un contract A a vandut lui B in noiembrie 2011 un tractor pentru pretul de 100.000
lei. Pretul trebuia achitatpana la 20 decembrie 2011, insa B ,din lipsa de resurse financiare, nu
plateste. In ianuarie 2015 A cheama in judecata pe B pentru plata pretului, iar in fata
instantei acesta din urma arata ca a fost in imposibilitatea de a achita pretul. Instanta il
intreaba pe parat daca intelege sa invoce prescriptia sau sa renunte la ea. Comentati
actiunea instantei.

5) X vide lui Y un tablou pe care colectionarii il considerau a fii o opera tarzie a lui Nicolae
Grigorescu. Dupa 5 ani de la incheierea contractului, datorita unor noi studii asupra operelor
artistului, se descopera faptul ca tabloul apartine unui discipol al maestrului care l-a creat
conform indicatiilor sale. In aceste conditii Y solicita anularea contractului pentru eroare. Iar
X o pune in termen prescriptia dreptului la actiune. In replica Y arata ca nu putea, rezonabil,
sa cunoasca motivul de eroare decat dupa 5 ani.

At. 2529 dreptul lui la actiune materiala este prescrisa. Trebuia in 4 ani si jumatate.

6) X ,persoana pusa sub interdictie, incheie o vanzare cu Y cu privire la un bun mobil.

Reprezentatntul sau legal afla de incheierea acelui act in cursul anului 2014, la 1 septembrie
2015 el introduce o actiune in anularea actului incheiat de catre X in 2011. Paratul ridics in
termen exceptia prescriptiei actiunii. Pronuntati-va motivat asupra exceptiei.

Art. 2529