18-t Andreea Schuster )

pr
3.2. Remedierea problemelor legate de abilitnfile manuale. D.

SA
Manipularea obiectelor la copil.
MAna este o unealtd puternici care are ca scop primar explorarea gi A.
u(
manipularea obiectelor. Dezvoltarea m6inii in slujba manipulbrii obiectelor
Tr
urmeazd un lung curs. Este una dintre modalit[file in care copilul experimenteazb
ot
succesul qi percepfia competenlei. Bruner (1973) subliniazd cd, competenla
e)
include nu doar interacliunea social6 ci qi mdiestrie asupra obiectelor. prirnul
an ot
de viafd este o perioadd ?n care intinderea mAinii dupa un obiect sau atingerea
(p
acestuia sunt perfectate, iar paternurile de bazd, ale prinderii sunt dezvoltate.
La UT
inceput, sugarul poate manipula obiectere doar prin fluturarea bralelor gi prin
Br
migcarea incheieturii m6inii in cazul in care obiectul este fixat in mAna prin
pr
intermediul unei prinderi puternice (power grip). cagtigarea abilitdlii de a
transfera un obiect dintr-o mAnd in alta, extindJ foarte rnult acliunile pe
care
sugarul le poate realiza cu un obiect. Aparilia prinderii de precizie (piecision
grln) (vArful degetelor radiale spre varful degetului mare) mariheazd, o
schimbare majorS in cadrul abilitdlilor mAinii. Scopul unei prinderi de precizie
este de a manevra obiectul cu precizie prin intermediul degetelor. Eliberarea
voluntard (cum este eliberarea unui obiect intr-un loc predeterminat), se dezvoltd
de asemenea in perioada de final a primului an de uiula qi esre o componentd
importantd in interacliunea cu obiectele. Avand in vedere irnportanfa p"
.ur.
manipularea obiectelor o are in cadrul comportamentului uman, este interesant
faptul c6 existd atAt de pufine cercetdri in aceast[ arie.
MAna este unealta minlii. Mintea este cea care direclioneazd, gi ghideazd
mAna. Explorarea sau manipularea obiectelor este rezultatul dorintei noastre
de a
cuceri lumea fizicd.

Manipularea implicd ca migcarea obiectului sd fie licuta pentru a atingc

un scop sau !int5. Aceasta inseamnl cd individul este in mod congtient impliJat
in activitate gi in direclionarea ac{iunii. pornind de la aceastd definifie, b.u o
perioadd in care cercetltorii nu se g6ndeau la studiul manipularii
obiectului la
copilul foarte mic. Nou-ndsculii gi copiii mici erau considerali a fi fiinle
prirnitive, dominate de reflexe care se integreazd gradual astfel incAt copilul
sd
participe la lumea inconjurdtoare. Cercetdri mai recente au fost ghidate
de
credinfa conform cdreia copiii se nasc curioqi gi cu un instinct de al$i explora
universul, adrnilAnd desigur limiterile acestora in ceea ce privegte capacitilile.
Inainte de toate ne nagtem cu un instinct de a ."pio.u lumea fizica. Cnlar
gi ca nou-ndscufi, copiii folosesc abilitalile motorii pii.itiu" pentru a incepe
procesul de explorare. Degi un nou-niscut poate fi capabil de a realiza
o formd
primitivd de a intinde m6na dupb un obiect, acesta nu are control voluntar
asupra
 (
t Schuster Terapia ocupa{ionald 18s

prinderii obiectului insl va fine in mAni un obiect care a fost plasat in mAnd.
e. Pentru copilul mic gura reprezintd de asemenea un instrument pentru prindere
sau explorare.
Manipularea obiectului pentru un copil sub patru luni este limitatd
plorarea qi deoarece intinderea m6inii dupi un obiect gi prinderea sunt inca primitive.
obiectelor Totugi, dacd un obiect este plasat in mdna copilului sau dacr se intampld ca un
rtmenteazd obiect sd fie prins de copil odatd ce intrd in contact cu acesta, cdteva incercdri de
)ompeten!a explorare a caracteristicilor obiectului devin vizibile. La aceastd vdrstd, toate
Primul an obiectele sunt linute in mod static intr-o prindere palmard. sau una puternica
u atingerea (palmar gi power grip). Toate migcirile de manipulare a obiectului provin de la
:voltate. La umdr, cot sau incheietura m6inii deoarece obiectul este fixat in cadrul m6inii.
:lor gi prin Bazdndu-se pe observaliile unor copii cu v6rste intre l-l2luni, Karniol (1989) a
mdnd prin propus 10 stadii timpurii ale explordrii obiectului de cdtre copil.
irdlii de a
ile pe care Tabelul 3.5. - Karniol R. (1989) - Rolul stadiilor manipulirii manuale in
(precision achizilia controlului asupra obiectelor de cbtre sugar
rcheazd o
de precizie 10 stadii in dezvoltarea manipulirii obiectului de citre sugar
Eliberarea 1-3 luni
se dezvoltd stadiul l: Rotalia: un obiect este mutat prin rotalia incheieturii mainii
:omponentd stadiul 2: Translafia: Migc[ri ale brafului care schimbd locatia unui
:l!a pe care obiect prin cregterea sau descregterea distanlei fald de sine
: interesant stadiul 3: Vibrafia: miqciri repetate gi rapide ale bralului timp ce
obiectul este in mdnd.
;i ghideazd 3-4 luni
roastre de a stadiul 4: Prinderea bilaterald: obiectul este linut pasiv intr-o mand in
timp ce cealaltd mAnd {ine sau manipuleazd,un alt obiect
stadiul 5: prinderea cu doud maini: un singur obiect linut cu ambele
m) mAini
tru a atinge stadiul 6: transferul de la o mdnr la alta: un obiect linut intr-o m6nd este
:nt implicat transferat celeilalte rndini
,ni1ie, era o 5 luni
rbiectului la stadiul 7: acfiune coordonatb cu un obiect singular: o mand tine
a fi fiinle obiectul stalionar iar cealalt[ mAni aclion eaz6 asupra acestuia
it copilul sd
6-9luni
ghidate de
stadiul 8: Acfiuni coordonate cu doui obiecte: Manipularea a doud
a-gi explora
obiecte, fiecare linuti in mdn[ separat, cum ar fi lovirea a doud cuburi
racit6lile.
stadiul 9: deformare: Obiectul este fEcut pentru a-qi schimba forma
ftzic5. Chiar
stadiul 10: acfiuni instrumentale secvenliale: folosirea secventiald. a
ru a incepe
doud m6ini pentru a obtine un sco
Liza o formd
untar asupra
 186 \
Andreea Schuster Terapit

Pe misurd ce acliunile exploratorii ale copiilor devin tot mai rafinate odat6. B
deoarece acegtia cdqtigd un control motor din ce in ce mai bun, varietatea prezenta
acliunilor asupra unui obiect devine din ce in ce mai mare. Sugarii folosesc jucdrii a
aceste abilitdli motorii pentru a explora proprietSlile obiectelor asupra clrora
observAr
exerciti prinderea. De aceea, acliunile sugarilor asupra obiectelor nu sunt manevra
intAmpldtoare ci prezintd caracteristicile unei exploriri adevdrate.
copilului
In primul an de viafd, explorarea obiectului prin intermediul gurii gi a sd rezol'
mAinii reprezintd, o componentd majora in cadrul interacJiunii copilului cu rnAni qi
obiectele, in special pentru cei cu vArsta sub qapte luni. necesitd
Ruff (1992) a cercetat comportamentul exploratoriu atAt pentru mAini cdt unsprez€
qi pentru gurd la copii intre cinci qi unsprezece luni. Acesta descria termenul de
pentru a
oralitate activd distingAnd-o de acliuni mai generale ale obiectelor in zona gurii.
sd rezolr
Oralitatea activi a fost definitd ca reprezentdnd miqcdrile obiectului {dcute de
I
cdtre mAnd spre gurd sau migcdrile gurii dupb obiect. Autorul gisegte o asociere
miresc ;
semnificativi intre oralitatea activd gi privitul imediat al obiectului. Dupd sunt fixi
explorarea oral6 a obiectului urmeazl imediat o pauzd folositd pentru privitul
incheietr
obiectului. S-a constituit ipoteza conform cdreia explorarea orald qi privitul ar intervine
putea servi unei funclii exploratorii sau de strAngere a informaliilor. in urma
obiect d
cercetdrilor a reiegit cd explorarea oral6 impreund cu privitul, gi acliunile
odatd est
manuale precum intoarcerea obiectului, transferul acestuia, s-au redus ca
pare sd i
intensitate pe misurl ce copilul a devenit familiar cu obiectul. Toate acestea au
timpul a
reapirut atunci cAnd copilul a fost confruntat cu un obiect nou. Concluzia a fost
control i
cd aceste acfiuni sunt intr-adevlr exploratorii gi reprezintd o modalitate de a
folosi pr
strAnge informalii despre obiecte.
ulterioar
Foarte important in explorarea obiectului de cdtre copil, este rolul pe care
este imp
vdzul il joacd in sprijinirea acestui comportament. Copiii nevdzdtori prezintd o prOVOaC(
int6rziere semnificativd in explorarea obiectului, comparativ cu vdzdtorii. exemplu
Fraiberg (1986) ardtacd.nevdzdtorii nu iqi aduc in mod spontan mAinile la linia
rotalie. i
mediand pentru a se juca cu degetele, aga cum fac sugarii de patru luni. Aceasta
implicat
afirma cd existl motive intemeiate sd credem cd jocul cu degetele qi aducerea
alte pers
mAinilor la linia mediani sunt facilitate de vdz qi implicarea tactild a degetelor
intdmpli
necesiti o experien[d' vizuald, sirnultani pentru a induce repetarea pldcutd a explora
migcirilor. MAinile copilului nevdzdtor nu exploreazd obiectele dar servesc la dacS cc
aducerea acestora la guri.
acestuia
Rezulti faptul ci pentru copiii cu vedere normali, vdzul este un degetele
motivator important care conduce mdinile in spafiu qi serveqte la facilitarea
a propri
prinderii qi rnanipulirii.
despre p
cel pufin pentru copilul mic, vdzul este parte integrald a prinderii gi obiectel
manipuldrii, gi poate fi prima motivalie care provoacr explorarea obiectului.
a limbaj
Munip ulureu obiectelor multiple
sd aibd c
Manipularea efectivi a obiectelor necesitd ca sugarul sd poatd rezolva
l
problerne legate de rnodul in care poate sr manevreze mai mult de un obiect
interacti
iSelutn, Jelspls !9!w!9!sl4_ t87
lai rafinate odatd. Bruner (1970) a cercetat ceea ce numea,,luarea in posesie a obiectelor",
. r'arietatea prezentdnd copilului o jucdrie dupd care prezentAnd-o pe a doua. Dupd ce ambele
:ii folosesc jucirii au fost prinse in maini, i-au- fost oferite gi o a treia, qi o a patra jucdrie,
rpra cdrora observdnd soluliile gdsite de copil. intre patru gi cinci luni, copiii uu Oin"uttatiin
-'r nu sunt manevrarea a dou6 obiecte. Pe misurd ce al doilea obiect atrds.ea atentia
copilului, primul era eliberat din mAni. intre gase gi opt luni, copiii er"au capabili
.i gurii qi a sd rezolve problema celor doud jucirii, transfer6nd prima jucdrie in ceilaltA
-'pilului cu mdnd qi apoi prinzAnd-o pe cea de-a doua. Rezolvarea problemei cu trei obiecte
necesitd o alti strategie care insd nu a fost observatd decdt la copiii intre noud gi
r rnAini cAt unsprezece luni. Aceqtia depozitau una dintre jucdriile linute in mdnd pe mas[
::rmenul de pentru a o putea avea pe cea de*a treia. La doudsprezece luni, copiii erau capabili
zona gurii. sd rezolve astfel de problerne cu obiecte multiple.
.i fhcute de Pe mdsurd ce sugarul cAqtigd control motor asupra migcdrilor mAinii, se
: o asociere mdresc 9i opliunile de explorare a obiectelor. Pentru copiii foarte mici, obiectele
ului. Dup[ sunt fixate in cadrul mAinii, explorarea este limitat[ la migcdrile bralelor gi
:tru privitul incheieturii mdinii. O expansiune importantd a acliunilor disponibile pentru copil
privitul ar intervine atunci c6nd acesta igi poate impreuna m6inile qi eventual transfera un
rr. In urma obiect dintr-o m6nd in alta. Abilitatea de a manevra mai mult decAt un obiect
;i acfiunile odatS este de asemenea un aspect important al interac{iunii cu obiectul, iar copilul
r redus ca pare si achizitioneze aceastd abilitate in prirnele doudsprezece luni de via1n. in
r acestea au timpul acestei perioade, sugarul iqi mai dezvoltd, incd doui abiHtnli importante:
:luzia a fost control asupra eliberdrii voluntare sau a plasdrii unui obiect qi abilitalea de a
:litate de a folosi prinderea in pensd. Aceasti ultimd abilitate este criticd pentru dezvoltarea
ulterioard a manipul5rii obiectelor de citre m6nd. Din punct de vedere terapeutic,
olr,rl pe care este irnporlantd observaliacd modificiri in cadrul proprietdlilor obiectului par sd
i prezintd o provoace comportamente rnanipulative diferite din parlea copiilor. Spre
r vdzitorii. exemplu, schimbdri ale formei par si genereze mai multe activitAli de transfei qi
nile la linia rotalie, iar schimbdri in cadrultexturii genereazdmai multe activitlti in care sunt
rni. Aceasta implicate degetele qi posibil o creqtere a duratei manipulSrii. Adesea pdrinlii sau
;i aducerea alte persoane care interac{ione azd, cu copilul vdd toate aceste miqciri ca fiind
a degetelor int6mpldtoare, insi mdcar o parte din acestea reprezintd incercdri cu sens de a
l plicutd a explora proprietitile obiectului. in timpul observa,tiei, este irnporlant sd se noteze
' servesc la dacd comportamentele exploratorii ale copilului sunt conforme cu vArsta
acestuia. Ruff (1984), spunea: ,,copilul care nu rote$te, transferd sau folosegte
ul este un degetele in manipularea obiectului adesea are mai pujine opoftunidti de invllare
r facilitarea a proprietdlilor obiectului. Putem specula ci cu cAt mai pulin copilul invald
despre proprietilile obiectului cu atAt mai pulin se va implica in categorizarca
prinderii qi
obiectelor. Orice deficit in cadrul categorizdrii poate afecta dezvoltarealimpurie
ctr,rlui. a limbajului. in acest mod, este posibil .*pioru.ea manipul ativd a obiectelor
sd aibd o contribulie directd la dezvoltarea"ucognitivd a copilului."
,at6, rezolva
Rolul vbzului poate fi o forld detenninantd, care motiveazd, conilul sd
e un obiect interaclioneze cu obiecte din lumea inconjurdtoare.
 188 Andreea Schuster Tet

adul
Comparate cu cele ale sugarului, abilitl1ile de manipulare ale copilului folo
mic cunosc o dezvoltare ampll. Acegtia pot face mai mult decdt si prindd un man
obiect. Acegtia incep si fie capabili sd manipuleze obiectul cu ajutorul degetelor pfec
gi al mAinii. Eliberarea voluntari a obiectului s-a imbundtdlit considerabil, iar sau
aceste abilit[fi permit copilului sd interacfioneze efectiv cu obiecte mai mici ca inch
dimensiuni. La aceast[ v6rstl, copiii incep sd demonstreze folosirea copi
complementard a ambelor rnAini, fapt ce extinde foarte mult abilitdlile lor de mi$(
manipulare. prin
Debutul manipuldrii obiectului tn cadrul mdinii exp(
DiscutAnd de abilitdlile de motricitate find ale copilului de doudsprezece depr
luni, Gessel (1928) spunea cd la aceastb v6rsti prinderea in pensd existd gi este asul
folositd cu indem6nare. Aceasta este o realizare importantd, ins[ aceste paternuri aces
de prehensiune trebuiesc schimbate in paternuri de manipulare pentru o
dezvoltare adeviratb a abilitnlilor mAinii. Ca un exemplu, un copil in v6rstd de
un an poatd s5 apuce/prindd un obiect mic precum este o boabd de cereale, insi din
daci ii oferim mai multe boabe in mdn[, abilitlJile sale manipulatorii sunt spul
schimbate. Copilul mic, rezolvd in general aceasti problemd ducAnd intreaga prel
mAn[ la gurd qi nu migcAnd boabele ?n m6n[. Scopul in urmdtorii ani de viald acei
este de a prelucra paternurile de prehensiune invdlate gi dezvolta capacitatea de a ince
manipula obiecte cu ajutorul degetelor qi in cadrul mdinii. cAn,
Insumarea rnigcdrilor pentru fiecare deget in parte care sunt solicitate de cu
o anumitd sarcind, poate face o component6 a manipulSrii in cadrul mAinii mai Elit
dificild decAt alta. Ca exemplu, abilitatea de a muta un obiect cum este un cui, obir
din zona degetelor spre palmb este relativ simplu pentru c[ degetele tind sb apo
lucreze ca o unitate. Rotirea unui creion intre degete pentru a-l folosi necesitd
secvenlierea miqcirilor individuale de-a lungul degetelor radiale gi degetului
mare. Degi la douisprezece luni copilul are abilitatea de a izola indexul, gi poate con
folosi indexul sau degetele radiale in opozilie cu degetul mare pentru a prinde fol<
obiecte mici, sunt incd dificile alte tipuri de izoldri in cadrul migcdrilor degetelor. ext
Gessel (1928) vorbea despre abilitatea de a rcahza miqcdri rapide cu mA
degetul rnare (de arzola voluntar miqc[rile degetului mare) la copiii de doi ani. ma
Abilitatea de a migca fiecare deget individual apare mai tArziu. Stutsman (1984) aa
a cerut copiilor mici sd realizeze opozilia fiecdrui deget la degetul mare. pla
Concluzia a fost cd pdnd la 42-47 luni un procent de 50 Yo aveau succes. nu
Miqcdrile izolate ale degetelor sunt dificile pentru copii sub trei ani, iar acest fapt cor
impiedic[ abilitatea de a realiza paternuri manipulatorii ale obiectelor in cadrul su€
mAinii.
Un alt factor care poate limita abilitafile de manipulare in cadrul mAinii, cor
este forla de prindere folositi pentru a line un obiect. CAnd forla de prindere a Co
fost misuratd in timp ce copii gi adulli prindeau un obiect mic intre degetul mare fac
qi ar[tdtor, s-a observat o mai rnare forld de prindere folositd de copii fald de iza
istet' Terapia ocupationald r89

adulfi. Daci copilul mic are dificultSli in cadrul miqcbrilor izolate ale degetelor,
iului folosesc forld mai mare in prinderea obiectelor cu degetele, abilitelile de
=Un manipulare in cadrul mdinii care necesitd prinderea qi eliberarea obiectului
precum qi coordonarea acestor miqcdri pentru diferite degete vor fi foarte dificile
:--
.. ,ol
sau chiar imposibile. Spre exemplu manipularea nasturilor sau a diferitelor
-. J3 incheietori necesitd abilitdli de manipulare pentru degete. Pentru majoritatea
:--ci copiilor sub trei ani aceast5 activitate este dificild. O alti sarcind care necesitd
migcdri izolate ale degetelor este abilitatea de a miqca un creion pentru a avea o
prindere tripoid[ (cu trei degete). in ciuda acestor limitdri, copilul incepe sd
experimenteze sarcini simple de manipulare in cadrul mAiniiprecum prinderea gi
depozitarea diferitelor obiecte in mAn6. Pe misuri ce copilul cAgtigd control
asupra rnigcdrilor pentru fiecare deget in parte qi igi rafineazl forla de prindere,
aceste funclii se imbundtdlesc.
Contro lul as upru eliberdrii obiectelor
Copilul intre 72luni gi 2 ani, cAqtig[ controlul asupra eliberirii obiectelor
din mdn[. Aceastd arie nu a fost incr pe deplin studiat5, degi Gessel (1928)
spunea despre aceasti acfiune cd ,,este una dintre cele mai dificile activit5ti de
prehensiune ce trebuie cuceritr in primii ani de viald" . Autorul aratd cd. tocmai
aceast[ inabilitate de a elibera din mdni cubul eficient cauzeazd eqecul in
incercarea copilului de a construi un tum din doui cuburi. La vdrsta de doi ani,
cAnd copilul incearci sd construiasci un turn din mai multe cuburi, acesta apasd
cu forid cubul in loc doar si il plaseze, ceea ce duce la ddrAmarea structurii.
Eliberarea controlat5 a obiectului este o componentl imporlanti a manipuldrii
obiectului. in multe sarcini de manipulare in cadrul m6inii obiectul este prins iar
L t:{
apoi repozilionat prin miqcdri delicate ale degetelor de prindere-eliberare.
Iiolosirea complementard u celor doud mfrini
O abilitate importantd ce se dezvoltd intre l2 luni qi 2 ani este folosirea
complementard a celor doud maini (Bruner, 1970). Abilitatea copilului de a
folosi doud mAini in manipularea unui obiect extinde foarte mult opliunile
exploratorii disponibile pentru acesta. Capacitatea de a line un obiect in fiecare
mAnd sau chiar abilitatea de a line un obiect intr-o m6nd in timp ce se
manipuleazd un altul cu cealaltl m6ni nu are aceiagi insemndtate cu abilitatea de
a avea ambele mAini active in acelagi timp. Aceasta presupune sd se poat[
planifica acliuni diferite dar complementare cu cele doud mAini. Aceastd abilitate
nu este prezentd pAnd la vdrsta de doi ani. Pentru a observa dezvoltarea
complementaritdlii in folosirea celor doud mAini, trebuie sI privim tranzilia
sugarului spre activitdlile de nivel mai inalt.
Copilul intre 12luni gi doi ani face progrese semnificative in dezvoltarea
controlului necesar pentru o manipulare rafinatl a obiectelor fa!d, de sugar.
Copilul incepe sd dezvolte abilitati de rnanipulare in cadrul mAinii, care vor fi
facilitate pe misurd ce acesta cdqtiga abilitel superioare legate de rniqclrile
izolate a fiecirui deget in parte, qi pe mdsurd ce forla de prindere este controlatd
 190 Andreea Schuster Terapic

mai bine. In comparafie cu sugarul, controlul in ceea ce priveqte eliberarea de a opur

obiectelor a fost cdgtigat, iar acum copilul igi poate folosi mdinile impreuna in Odat[ pr,
mod complementar. La aceastd vdrstd copiilor le place sI adune gi si manipuleze aA
obiecte mici, iar odati ce au depiqit stadiul oral, vor aprecia posibilitalile de proces. I
explorare a obiectelor prin intermediul mdinii. inputului
In aceasti perioad[ se dezvoltd qi folosirea complementarl a celor doud acestui tr
mAini, iar copilul poate sd se bucure de orice oportunitate de a practica aceastd despre fe
abilitate. Plasarea unor obiecte intr-o sacogd necesitd interacfiune intre cele dou6 vdrsta de
mdini, iar activitatea nu are succes dec6t in momentul in care mana care line N
sacoga este de asemenea activl in cadrul acestui proces. Aceste abilitali de
o prinder
bilateralitate face posibild qi imbrdcarea. Copiii iqi pot coordona acum folosirea lui qi in a
celor dou[ mAini pentru a-qi ridica pantalonii sau pentru a incdlla o qosetd. c
Mirimea obiectului trebuie si fie consideratd de asemenea. Exner (1990) a obiectelo
observat cd abilitdlile manipulative ale copiilor mici sunt afectate de mlrimea
mulli din
obiectelor prezentate. Obiectele mici sunt mai greu de manevrat dec6t obiecte acum inc
precum o cheie. Mirimea obiectului trebuie avutb in vedere in planificarea
Alte acti
activitelilor pentru copilul mic. pentru ur
migcirile
de patru
Aceastd perioadb este reprezentativi pentru cdgtigarea controlului asupra special le
migcdrilor intrinseci ale mdinii. Una dintre schimb[rile majore observate in c
aceastd perioadi este continua dezvoltare a abilit[filor de manipulare in cadrul
descoper,
m6inii. Aceste abilitali vor extinde aria de activititi pe care copilul le poate prindere
tealiza. De exemplu, copilul poate manevra inchizdtorile hainelor sau poate
obiect inl
manipula instrumente de scris. Aceste sarcini necesit[ atdt cooperarea celor doud
F
mdini cet $i abilitatea de a manipula obiecte intre degete sau in cadrul m6inii.
reprezint
Manipularea tn cadrul mdinii degetelor
Una dintre abilitdfile de manipulare manual[ studiate in aceastd perioadd mecanisn
de vdrstd este manevrarea nasturilor. Stutsman (1948) a descoperit o modificare
regul[ ca
majorl ?n cadrul acestei abiliteli la vdrsta de 35 luni, cand 72oh dintre copii orice ai f
frnalizeazd, cu succes.
tactile ca;
VArsta de 4 ani aparc ca perioadI marcantd in imbundtdlirea abilitllii de spunAnd i
a manipula sau roti un obiect cu ajutorul degetelor. Westling
Fuctori cure contribuie la tmbundtdlireu abilitdyilor de munipulare tn prindere r

cadrul mdinii abilitate.

Metoda adultului de a roti un creion intre degete folosind o singurd mAnd scdpa obi
necesitd diferenfierea gi modificarea performanfei intre cele doud degete radiale
in vedere
qi degetul mare. ca exemplu, degetul mare gi ardtitorul lin creionul in timp ce
degetul mijlociu impinge spre vdrful creionului pentru a incepe rota[ia de 180
grade. Pentru afinalizarotafia, degetul mijlociu qi cel mare trebuie acum s[
find Ir
creionul in timp ce acesta este impins in rotafie de cltre degetul ardtdtor.
de gdsit.
Abilitatea de diferenfiere a miqcdrilor pentru fiecare deget (de exemplu abilitatea
achizifior
:; Schuster Terapia octtpgljpnald
_ r9l
eliberarea de a opune secvenlial fiecare deget la degetul mare), pare sd apard Ia 42-47 luni.
:.rreund in odati prezente, se observr o cregtere graduald inviteiaacestor migciri.
:.anipuleze Apar de aselrlenea qi modificdri de ordin fiziologic in cadrul acestui
::.itati1e de proces' Abilitatea de a performa migcdri individuale ale degetelor este rezultanta
inputului corlicospinal. Yakoviev 6i Lecours (1967) au descoperit ca mielinizarea
acestui tract este completd la vdrsta de trei ani. iar Koh gi Eyre ( lggg) vorbeau
despre faptul cd rata la care inputurile cdldtoresc prin acest tract creqte p6n6 la
varsta de I 1 ani qi par s[ aibb irnplicare in eficienla sau viteza rnigcdrilor.
Manipularea cu ajutorul degetelor a unui obiect precum creionul, necesitb
o prindere care sd fie suficientl pentru a impiedeca scdparea din rndni a obiectu-
lui gi in acelagi timp suficient de ugoard pentru a permitl miqcarea obiectului.
Copiii intre 3 qi 6 ani igi imbunitdlesc rapid abilitdlile de manipulare a
obiectelor in cadrul rndinii. Aceastd sarcini este incd destul de dificili pentru
mulli dintre copiii de trei ani, iar o activitate precum descheiatul nasturiloi doar
acum incepe s[ fie tealizatd cu suficientdvitezd, pentru a face sarcina funclionall.
Alte activitdfi, precurn rotirea unui obiect mii intre degete sunt inc6 dificile
pentru un copil de trei ani, acesta substituind probabil o alti metodb pentru
migcdrile degetelor (de exemplu rotirea obiectului pe o suprafafd externb). Versta
de patru ani poate marca o perioadi de schimb6ri ?n cadrul acestor abilitali, in
special legate de rotirea cornplex[ a unui obiect intre degete.
CAteva alte funclii se modificl in jurul a patru ci-inci ani" Forssberg(1991)
descoperea c[ nu sunt diferenle semnificative in ceea ce privegte ro4u oe
prindere a unui copil de peste cinci ani, atunci cAnd este necesar sd ridice un
obiect intre degetul ardtitor gi degetul mare.
Forla de prindere qi abilitatea de a secvenlia rapid miqcdrile degetelor
reprezintd' componente imporlante in manipularea unui obiect cu aJutorul
degetelor sau in cadrul mdinii. vdzul poate ghida m6na spre
!int[ insd
mecanismele tactile vor ghida obiectul in cadrul mAinii. Natura poate sd aib6 o
regulb care spune: ,,foloseqte orice mecanism pentru a manipula un obiect, dar
orice ai face nu il scdpa!". Aceastd reguld este indeplinitd de cdtre mecanismele
tactile care detecteazdchiar qi cea mai minord alunecare din mAnd a unui obiect,
spunAnd apoi sistemului motor sd creascd sau si ajusteze prinderea (Johannson qi
westling, 1987). Dacd aceste mecanisme sunt imatuie, cregterea for4ei de
prindere mai rnult decAt este necesar poate fi o modalitate de a compensa aceasta
abilitate. in activitdlile cu copilul, trebuie observatd o tendinla a acestuia de a
scdpa obiectele dintre degete. CAnd aceastd tendinfd apare in exces, trebuie
avutd
in vedere integritatea mecanismelor tactile qi motorii.

Informafii despre manipularea obiectelor la qcolari sunt destul de dificil

de gdsit. Pehoski (1994) a concluzionat cd la varsta de qase ani, copilul nu a
achizilionat consistenfa qi viteza folositd de populafia adultd. Se cunoaqte intuitiv
 t92 Andreea Schuster Terapia o

c[ manipularea obiectului cunoaqte imbundtdliri dupd vdrsta de gase ani. invefe, erar
Anumite schimbdri observate la gcolari sunt rezultanta imbundt[lirii raliona- construcfia
mentului gi a abilitnfii de amAnare a recompensei. puteau invZ
Sincronizarea actelor motorii este gi ea foarte importantS. O formS de nu era dire
sincronizare a fost numitb coinciden![-anticipare, sau abilitatea de a sincroniza o luati in cor
migcare cu migcarea unui alt obiect. Bard, Fleury gi Gagnon (1990), sugerau cd
in
aceastS abilitate se imbundtlleqte liniar cu vdrsta pAn[ cAnd ajunge la platou, in
dizabilitdli
jur de 15 ani.
compensat(
Alte schimbdri sunt reprezentate gi de folosirea complementard a celor adresa in n
doud mdini. Pe misurl ce copilul cregte, complexitatea sarcinilor bimanuale ce
rezolvarea
pot fi fnalizate se extinde la fel ca qi eficienla folosirii bimanualit6lii. Fagard La
(1990), sugera cI una dintre schimb[rile apirute la qcolari este o imbundtilire a
cadrul tral
abilitnfii de a realiza sarcini asimetrice cu m6inile. Unul dintre factorii sugerali sistemului
ca fiind implicali in acest proiect este imbundtdfirea comunicirii interemisferice.
tratamentul
Existd probabil multe alte arii in care qcolarii deplqesc pe cei mai mici in
se referear
manipularea obiectelor. Cunoagtem faptul c[ pe m[sura vdrstei copiii devin din
anumitor g
ce in ce mai rapizi, iar in particular, sincronizarea migcirilor se imbunitdJegte.
vibrafii) ci
Abilitelile legate de bilateralitate devin din ce in ce mai complexe gi eficiente. Aplicarea
Forfa de prindere in timpul unei activit[fi cum este de pildd scrierea, se poate
copii qi adt
schimba de asemenea, gi este interesanti speculalia unei legdturi intre aceasta gi
asupra spar
maturarea continui a reflexelor cutanate.
lucru. Noi
Manipularea eficientd a obiectelor depinde de mai mulli factori. Existl propuse in
necesitatea de a putea diferenlia miqcdrile individuale ale degetelor qi de a
Spr
realiza aceasti acfiune cu vitez5. Abilitalile de manipulare depind de asemenea
atenlia de I
de forla de prindere care este suficientd pentru a plstra obiectul qi de a nu il
introdus c<
sclpa dar gi suficient de lejeri pentru a permite migcarea ugoard a obiectului. copilul. Ac
Aceastd abilitate este aparent dependentd de mecanismele tactile. Abilitatea de a
controlului
folosi mAinile impreun[ este de asemenea importantd. Fdr[ aceast[ abilitate, trebuiau a
funcfia mAinii ar fi sever limitatd. Repartizart
Interacfiunea cu obiectele este o parte integrali a comportamentului tehnicd cor
uman deqi este un domeniu pufin studiat.
facilitAnd
Problemele de motricitate fina la copiii cu dificult5li de control motor Atenlia er
reprezintd un interes substanlial pentru sfera terapiei ocupalionale. Mai multe
Dificultater
teorii au influenfat modul in care aria de tratament era efectuatd precum gi modul
arii avute
in care aceasta este adresat[. in 1960, teoria behavioristd gi abord[rile perceptiv- problemelc
motorii au inceput s[ fie aplicate pentru tratarea copiilor, in special pentru cei dezvoltat i
care suferi de retard mental. Ambele aborddri foloseau strategia analizei sarcinii
controlului
sau activitelii pentru pdrlile componente ale acestora astfel incAt aceste utilizdrii m
componente sd fie invdlate de cdtre copii. in cadrul intervenfiei comporta-
Oi
mentale, inlSnluirea subabilitdlilor erau folosite pentru a invlla abilitatea, iar
aceastd teo
copiii erau recompensafi pentru realizdrile lor legate de imbundtdlirea abilit[lii.
melor func
Activitdlile legate de motricitatea frnd, selectate pentru ca acegti copiii sd le tactil, prol
 Tgl:qplg o rlp q !j9 ryq,l o r93

invete. erau alcdtuite din activiteli din cadrul scalelor de dezvoltare clun slrnt:
constructia de cuburi sau umplerea unor gduri cu cuie din lemn. Degi copiii
puteau invita aceste abilit6li, valoarea acestora pentru existenta zilnic|u u..rtbru
nll era directS" Generalizarea abilitdtii spre o altd sarcini sau sitr-raJie era pulin
lLrati in considerare
in 1960 erau folosite doud abordari importante in tratarea copiilor cu
dizabilitili motorii: abordarea dezvoltdrii neurologice qi abordarea func!ional-
compensatorie. Prima abordare se concentra pe inhibarea reflexelor insd nu se
adresa in rnod direct controlului motricitdtii fine, iar cea de-a doua se centra oe
rezolvarea problernelor de motricitate find prin intermediul adaptarilor.
l,a inceputul lui 1970. teoria a devenit o forld mult mai puternic6 i1
cadrul tratamentului. iar conceptele neurofiziologice legate O" funcliile
sisternului nervos central qi ale musculaturii au inceput sd fie aplicate in cadrul
tratamentului copiilor gi adullilor cu probleme de control motor. Aceste pripcipii
se refereau la imbundtd{irea controh-rlui motor prin facilitarea gi inhibarea
anumitor grupe musculare atat prin aplicarea localizatd de stirnuli (tapotaj gi
vibralii) cdt qi prin tehnici de inhibifie-excitalie pentru tonusul muscular.
Aplicarea acestor principii ar"r influenfat foarte rnult folosirea atelelor Dentru
copii 9i adr-rlqi cu spasticitate. Atela tradigional5 se credea a avea un efcct negatir,,
asllpra spasticitatii. dcqi studiile ernpirice nu au demonstrat in mod necesar acest
lucrr-r. Noile tipuri de atele, realizate dupd principiile neurofiziologice erau
proplrse in incercarea de a imbunit[]i postura qi func(ionarea mainii.
Spre n-rijlocul lui 1970, tratamentul dezvoltdrii neuroiogice gi-a rnodificat
atenlia de la un tip de interven{ie pasiv spre o abordare mai dinarnicd. Aga a fost
introdus conceptul tratamentului activ, in cadrul cdruia terapeutul manevreazd,
copilul. Accentul era pus pe normalizarea tonusului muscular gi pe dezvoltarea
controlului trunchiului. Se considera cd tratarea problemelor legate de trunchi
trebuiau adresate in prirnr-rl rAnd. inaintea altor probleme ale copilul-ri.
Reparlizarea greutdlii membrelor superioare intr-o varietate de poziqii a clevenit o
tehnicd colrlun utilizatd' pentru normalizarea tonusului extremit6lilor superioare,
facilit6nd stabilitatea scapulohumerald qi dezvoltAnd controlul trunchiului.
Atenlia era foarte redusd in legdturd cu problemele de motricitate find.
Dificultatea acestui punct de vedere consta in faptul cd pentru mr-rlti copii, aceste
arii avute in vedere reprezentau problerne pe termen lung. Sd a$tepii tratarea
problernelor de motricitate find pAnd cAnd controlul trunchiului era pe deplin
dezvoltat insemna cd acegti copii nu mai erau tratati niciodati. imbundtdlirea
controlului scapulohumeral qi al trr-rnchiulr-ri nu s-au rradus in imbunatitirea
Lrtilizhrii rndinilor.
O altd teorie a anilor 1970 era cea a integririi senzoriale. La acea vreffle,
aceastd teorie se centra exclusiv pe factorii care se credeau a sta la baza proble-
melor fr-rnc{ionale ale copilului. Se urmlrea intensificarea fi-rnc{iondrii sisternelor
tactil, proprioceptiv gi vestibular precum gi integrarea acestora. Aceastd teorie
 t94 Andreea Schuster Tera

spunea cd o imbunltdlire legatd de integrarea acestor sisteme va duce la o de mc

imbunltdlire a funcfionalitSlii. Din nou se minimaliza atenlia asupra problemelor experi
de motricitate find. Ultimele abordiri au fost mai medicalizate datoritl, bazelor comp(
teoretice gi au fost considerate a fi mai potrivite pentru a fi utilizate in cadrul mane\
terapiei datoritd centrdrii acestora pe problem a de bazd a copilului. joculu
Gradual, incepdnd cu anul 1980, a inceput sd apard o modificare in indepr
comunitatea terapeuticd, iar interesul a inceput sI fie axat pe funcfionarea mdinii.
Terapeulii au inceput s[ fie din ce in ce mai interesali de modul in care copilul
o con
funclioneazi in mediul sdu. Importanla transferului in cadrul activitSlilor zilnice specif
ale copilului primea din ce in ce mai mult6 atenfie. Datoriti importanlei directe
are pu
gi evidente pe care o are funclionarea mdinii pentru realizarea independentl a potenl
unor sarcini, abilitafile de motricitate fin[ au inceput sd fie din ce in ce mai mult detern
in aten{ie. Mulfi copii au fost diagnosticafi avAnd dificultdfi legate de Moorr
motricitatea fin6. Preqcolarii trebuie si poat5 rnanipula elemente din mediul interv
clasei precum: foarfeca, creioanele, puzzle. Copilul ajuns la gcoala elementard a
trebuie si faci fafd scrierii ce include manevrarea eficientd a unui creion, a
folosirea unei gume de gters, impdturirea unei foi de hArtie, realizarea unor
proiecte artistice. Pe mdsuri ce copilul ajunge la gimnaziu gi la liceu, existd un
a
volum mare de muncd scrisi dar sunt qi laboratoare ce necesitd abilitatea de a
manevra obiecte mici cu dexteritate. Copiii de toate vArstele au nevoie de o
.a
funclionare eficientl a mdinii pentru a putea mdnca, imbrica merge la toaletd sau
o
realiza igiena independent atdtla gcoald cAt qi acasd sau in cadrul comunitdlii.
Terapeulii invdlau faptul c[ dezvoltarea proximal5 precede dezvoltarea
distal6, cercetdrile recente sugereazd cd aceastd relalie este mai rnult funclionald trebui
decdt cauzali. Diferite regiuni neurologice controleaz[ funcliile proximale gi dezvo
distale. Astfel, tratarea problemelor legate de controlul proximal nu va duce la dezvo
imbunitdlirea controlului distal, decAt dacd problema controlului distal este sau a

Iegati doar de dificultatea de a plasa gi line mAna in spafiu (A. Pehoski, 1994). conce
O altd teorie importantd care a fost dezvoltatd gi retugatd este cea a conce
S€tU Pt
invdldrii motorii. Aceasta spune cd abilitdlile sunt achizi{ionate folosind strategii
specifice gi sunt rafinate prin multe repetifii precum gi prin transferul abilitalii multe
spre o alti sarcind (Croce gi DePaepe, 1989). proxir
Un factor major cure a influenlat terapeufii spre a avea in vedere acest(
motricitatea fini este faptul ci aceqtia pot ajuta imediat copilul si foloseascd s[ di:
abilitAlile in cadrul unei activitdli care are o insemndtate pentru acesta. Mai mult implir
decAt atAt, majoritatea terapeulilor au observat c5 in urma intervenliei au rezultat deten
imbundt[tiri ale motricititii fine. vor n(

este
munuald inlele
Intervenlia legatd de motricitatea fin6, indiferent dacd are in vedere acest(
strategii compensatorii sau intervenlii care sd imbunitlJeascb abilititile actuale motri
Schuster Terapia ocupalionald _. r95

uce la o de rnotricitate fin[, trebuie legate de o problemd funclionald pe care copilul o

rblemelor experimenteazd. Probleme funclionale tipice care de cele mai multe ori au o
d bazelor componentd de motricitate fini cuprind: dificultSli la scris, dificult6li de
in cadrul firanevrare a materialelor gcolare, abilit6! limitate de joc constructiv, evitarea
jocului in grup, mAncatul ,,murdar", imbrdcatul foarte lent, lipsa unei
it-rcare in independenle in pregitirea pentru qcoald.
:a mAinii. Odatd ce s-a determinat faptul cd existl o problemd funcfionall care are
:e copilul o componenti de motricitate fin6, terapeutul trebuie sd schileze aspectele
or zilnice specifice ale problemei de motricitate find gi sd identifice ariile in care copilul
ei directe are puncte tari. Procesul ar trebui si produci o inlelegere atAt a deficitelor cAt qi
:ndentd a potenfialul pentru schimbare al copilului. La acest moment, terapeutul poate
mai mult determina centrul programului de intervenlie pentru copil. Gilfoyle,Grady qi
egate de Moore (1990) au prezentat cinci scopuri generale pentru programele de
n mediul intervenlie. Acestea includ:
lementard . Prevenlia: potenlialul problernelor primare sau secundare este minimizat
ri creion, . Modificarea: copilul se schimbd, pe baza propriei participdri in cadrul
lrea unor
activitdtilor
existd un
:atea de a
. R.emedierea: un alt individ faciliteazd schimbarea pentru a rnodifica qi
incuraja abilitdli
,oie de o
raleti sau
. Compensarea: acliunile sau sarcina sunt modificate
ritalii.
. Menlinerea: folosirea continud a abilit6!ilor este incurajatd
:zvoltarea O strategie ce poate fi folositoare pentru a determina dacd intervenlia ar
rnclional6 trebui centratd pe remediere sau compensare este de a considera sona proximei
ximale qi dezvoltlri a copilului, un concept introdus de Vygotsky (1978). Zona proximei
a duce la dezvoltdri descrie abilitbli pe care copilul le poate demonstra doar in colaborare
iistal este
sau asistat de un alt copil sau pirinte. Acest concept poate fi folositor in
conceperea unui plan de tratament, cu scopuri realiste gi tangibile. Folosind acest
t994).
ste cea a concept, terapeutul este interesat sl determine acele abilitili care sunt aproape
C strategii
sau pe punctul de a fi achizilionate gi nu acelea pentru care copilului ii lipsesc
I abilitalii multe preachizijii. Daca copilul are nevoie de abilitali care nu se afli in zona
proximei dezvoltiri, adaptarea gi compensarea vor fi folosite pentru atingerea
in vedere
acestor scopuri. In incercarea de a imbundtlJi abilitdgile motorii, copilul trebuie
bloseascd sd dispund de nigte anteabilitSli. Fixarea scopurilor legate de motricitatea find
Mai mult implicd prioritizarea ariilor asupra cbrora se va axa intervenlia, precum qi
Lu rezultat determinarea celor care vor rispunde cel mai probabil intervenliei qi acelora care
vor necesita adaptare.
O altd chestiune ce trebuie avutd in vedere in planificarea intervenfiei
ubilituteu este funcfionarea cognitivd. Deqi copiii achizilioneazd anumite aspecte ale
inlelegerii obiectelor precum qi relafia potenliald provenitd in urma manipulSrii
in vedere acestora, funclionarea cognitiv[ pare sd conduci achizilia unor abilit5li de
le actuale motricitate fin[ din ce in ce mai complexe. Inainte de toate, este important ca qi
 196 Andreea Schuster Terapic

eopilul s[ inleleagd activitefile de motricitate find pentru c[ altfel, copilul nu va imbundti

avea nici un context pentru folosirea abilitllii respective. Edhardt (1992) spune motricita
cl in planificarea intervenfiei legatd de coordonarea mdnd-ochi, terapeutul de probl
trebuie sd ia in considerare dorinla intrinsec[ a copilului de a se juca precum 9i funcfiont
dezvoltarea cognitivi a copilului deoarece acestea sunt imperios necesare pentru trebuie t
,,comportamentele cu sens, direcjionate spre un scop, de coordonare mAnd-ochi". motricita
Exemple de scoPuri Pe termen scurt: abilit5lilt
Prinderea-apucurea descrisd
. Copilul va folosi prinderea cu putere a tacAmurilor, periulei de dinli
. Copilul va folosi modificat prinderea cu degetele radiale (grifa
palmar6), in funcfie de cerinlele de presiune ale obiectelor mici T

. Copilul va reahza supinalia uqoari a antebralului gi o va menline in este nev,

cadrul grifei Palmare acea abil
. Copilul va folosi o prindere palmard complet[ cu extensia pozifia c

incheieturii mAinii qi cu grade variate de flexie-extensie a cotului. disocieri

Eliberarea voluntard a unui obiect de a ext
. Copilul va elibera obiecte stabilizate de o suprafafd de sprijin grada de
. Copilul va elibera voluntar obiecte ugoare pe o suprafald planl degetelo
. Copilul va plasa un obiect la o distan!6 de cAliva centimetrii sub un fi efectu
pentru a
alt obiect frrd a-l deranja gi folosind extensia minimald a degetului
de migci
o Copilul va elibera obiecte in timp ce menline antebraful in pozilie I
medianl
trebuie r
Munipulareu tn cadrul mdinii
material
. Copilul va folosi abilitali diverse pentru a manevra incheietoarele
hainelor
Acesta
. Copilul va folosi abilit[li diverse pentru a manevra tdiatul hArtiei copilulu
. Copilul va folosi translalia qi abilitdli diverse in manevrarea banilor
. Copilul va folosi rotafia simpl[ (sau cea complexd) pentru a necesari
poziliona un creion corespunz[tor in cadrul mAinii probabil
o Copilul va folosi rotafia simpld pentru a deschide qi inchide borcane motricit
. Copilul va folosi translafia, pentru a se hrdni cu ajutorul degetelor
intr-o manieri acceptabild social asupra
Biluteralitatea Urmito
. Copilul va stabiliza recipiente mici, prin prinderea acestora cu copilul
ajutorul unei mAini in timp ce cealalti mAnI plaseazd obiecte in astfel ir
recipient ia in co
. Copilul va stabiliza eficient h6rtia in cadrul unei activitdli de colorat pentru i
. Copilul va manipula hArtia modificdndu-i pozilia cu ajutorul mAinii de trata
. afectate, in timp ce folose;te foarfeca cu cealaltd mAnd
in selectarea ariilor de tratament legate de motricitatea frnd, terapeutul
trebuie si aibi in vedere importanla pe care o are ajutorul dat copilului pentru
 lS!_rp@ 197
"c,tpgllg"glg
I imbunbtilirea funclionalit6lii, gi nu doar concentrarea pe o abilitate de
) motricitate fini particulard. Se presupune adesea c5, de pildd intervenlia legat6
F de problernele de prindere va avea un efect pozitiv asupra multor abititall
funclionale ale copilului. Pentru a determina validitatea acestei p.".uprn"ri,
trebuie sd se evalueze performanlele copilului in legdturd cu abilitaiile de
rnotricitate find in cadrul unor teste standardizate, gi in particular activitdlile
$i
abilitdlile funclionale cotidiene legate de motricitatea fini. Evaluarea particulard
descrisd mai sus este probabil cea mai importantd.

Pentru a se adresa unei abilitd{i parliculare de motricitate find, terapeutul

este nevoit sd aibi in vedere o varietate de subcomponente care contribuie la
acea abilitate. De exemplu, daca scopul este abilitatea de a nTodifica presiunea gi
pozilia degetelor intr-un patern de grifb palmard, aten{ia va fi plasatd asupra
disocierii radial-ulnare in cadrul mAinii, stabilititii incheieturii mAinii, abilitatii
de a extinde degetele cu incheietura rnAinii intr-o pozilie neutrd, abilitdtii de a
grada deschiderea degetelor pentru obiect, abilitelii de a folosi o flexie redusi a
degetelor sau abilitblii de a rnenline extensia interfalangiand astfel incAt si poat6
fi efectua,S prinderea unui obiect plat. Terapeutul trebuie sd pregdteascd copilul
pentru a lucra pentru aceste subabilitili, incepAnd cu tonusul muscular, forta, aria
de migcare a articulaliei qi factorii senzoriali.
in planificarea lratamentului motricitAlii fine pentru copil, terapeutul
trebuie sd aibi in vedere gi interesul pe care copilul il are pentru activitdlile qi
materiale le prezentate.
Tratamentul problernelor de motricitate find nu poate fi fEcut unui copil.
Acesta trebuie realizat cu irnplicarea copilului in activitA{i qi cu credin{a
copilului cd poate rcaliza activitdtile cu succes.
Doar punAndu-l pe copil s6 realizeze activitatea, fdrd a avea atenlia
necesari asupra sarcinii gi fbrd nici o investilie intrinsecb in activitate este foafte
probabil sd nu aibd nici o valoare in incercarea de a irnbundtdti abilitdtile de
motricitate find.
in cadrul unei sesiuni de tratarnent, terapeutul poate sd se conce ntreze
asupra unei varietali de abilititi motorii sau doar asupra unei arii cheie.
Urrndtoarele l0 arii pot fi avute in vedere atunci cAnd terapeutul poate trata
copilul in rnod direct pentru 45-60 minute. Ordinea intervenliilor sugerate este
astfel incAt abilitdtile sd se poatd construi una pe cealaltd. Terapeutul trebuie sd
ia in considerare gi anumite aspecte ale rnediului precum gi pregdtirea copilului
pentru intervenfie. O secven{d tipicd de activitdli ce pot fi incluse intr-o sesiune
de tratament care se cenrreazd pe motricitatea fin6 este urmdtoarea:
l. Pozilionarea copilului qi terapeutului
2. Inhibilie-facilitare tonus muscular (normalizare tonus)
3. Controlul oostural
 Andreea Schuster
198

4. Controlul extremitelii superioare proximale P

5. Miqcirile izolate ale bralelor qi m6inilor

6. Prehensiunea
7. Eliberareavoluntard
8. ManiPularea in cadrul m6inii
9' Bilateralitatea
10. Integrarea abilitdlilor in activitlli funclionale
Degi poate c6 nu toate aceste arii vor fi avute in vedere
in fiecare sesiune
datd pozil\onarea
de terapie, terapeutul trebuie s6 aib[ in vedere de fiecare
funclionale'
copilului qi a terapeutului qi integrarea unor abilitali in activitalile

1. Pozilionarea copilului qi a terapeutului

pozilionarea trebuie aleasd astfel incAt sd reprezinte tipul de sprijin
postural pe care terapeutul il considerd a fi dezfuabil
pentru abilit5;file de L

motricitate find avute in vedere. Este potrivit

ca in cadrul unei sesiuni de
prima dat[ intr-o pozilie
tratament si se lucreze pentru o abilitate particulard
S

intr-o pozilie solicitant['

nesolicitantd pentru ." atpa sd se realiz ez€ activitatea
in poziliile in care copilul va
Alte ori, este potrivit ca aciivitdlile sd se desfbgoare
pozilie este qezutul, dar se
folosi in general acea abilitate. cea mai comund
decubit ventral qi verticall'
folosesc Ai poziliile decubit dorsal, decubit lateral,
Pentrucopilulcuabilitilimotoriifoaftelimitate,ceamaipotrivita
cu sprijin in decubit dorsal
pozilie pentru a rata zunctionalitaLa mdinii este cea
sau cea cu spruln rn decubit lateral. in aceste
pozilii, atenlia este centrat[ asupra
sprijinirea prinderii
privirii mdinilor, fblosirea unui patern de prindere palmar[,
incheietura in extensie neutri'
in timpul miqcdrilor mAinii, suslinerea prinierii cu
prinderea palmar6, eliberarea
intinderea mainii dup6 un obiect urmata de
voluntard.
Pozi|iadecubitventralpoatefifolositoarepentruaajutacopiluls[i$i de
insi complexitatea acestora depinde
dezvolte o varietate de abilit6li manuale,
pozilie' Dac6 copilul are
abilitatea copilului de a stabiliza umerii in aceastd
centreaza asupra menfinerii coatelor
anumite probleme cu stabilizarea, aten{ia se
Menlinerea acestei pozilii
in flexie de 90 grade firh a realizao flexie mai mare'
superioare pentru -cd folosirea
este foarte i*po.tunta pentru ambele membre
la masi 9i chiar anumite
eficienti a mdinitorln majoritatea activitalilor tealiiate
s[ r6mdn[ pe sau in
activitdli realizatein pozilia verticall necesitb ca antebraful
apropierea suPrafelei de lucru'
Alte activitali tipice ce pot fi realizate in pozilia decubit
ventral pe
intr-o pozilie neutr[ sau intr-o
antebrale srrrt: srrpirrllia, prinderea cu incheietura
ugoard extensie, -u'ipuia.i in cadrul mAinii,
activitlli bilaterale in care o mAni
simultane bilaterale in cadrul
stabilizeazd iar cealaltl manipuleazd, manipulari
mAinii. pentru ca aceste aUiiitag de motricitate fini
sl poatl fi realizate in
decubit ventral, trebuie folosite activitali care necesit[
o arie micl de miqcare'
 :huster Terapia ocupationald _ t99

Pentru ariile rnai largi ale migcdrii pot fi efectuate activitili in pozitiile qezut gi
vertical.
$ezutul la masl este adesea pozitia cea mai preferati. Atunci cdnd este
folositd masa. ea trebuie sd fie la inbllimea cotului sau foarte pulin deasupra
acestuia. Folosirea unei mese mai joase duce la facilitarea flexiei trunchiului,
acompaniati de rota{ia interni a humerusului. Folosirea unei mese mai inalte
pozi\ioneazd bralele copilului in abduclie qi rotalie internd. Ambele pozilii
:::SiLlne descrise mai sus sunt opuse poziliei dorite: aduclia humerusului cu rotalie externd
uqoard. Rotalia internd a humerusului face mai dificild folosirea supinaliei. Fdra
supinalie, copilul nu are libertatea de a folosi miqcdrile degetelor ugor.
$ezutul pe podea sau frrd masi poate fi folositor, mai ales dacd scopul
este de a irnbunbtdli abilitatea de a miqca obiectele in spaliu in tirnp ce o prindere
' :--iiin de bund calitate este menJinutd. Atunci cAnd masa nu este in fala copilului
.'- - l^
terapeutul are mai multe oportunitili sdrealizeze manipuldri atAt proxirnale c6.t gi
. -: -l-
distale pentru a facilita miqcirile copilului in rotafie extern6, extensia cotului,
r - ziiie supinalie, extensia incheieturii mAinii, extensia sau flexia degetelor.
.:..i
Poz.ilia verticald este o pozilie importantd de folosit atunci cAnd copilul
: ,- ia prezintd controlul postural pentru a realiza at6t verticalizarea cAt gi folosirea
. -: :- mAinii. Exemple de abilitSli care pot beneficia de trecerea de la gezut la
.-]: vefticalizare sunt: incheiatul-descheiatul nasturilor, spdlatul dinlilor, manipularea
banilor. Pentru multe dintre aceste abiliteli, copilul poate sd giseascd pozigia
verticald cu sprijin pe o suprafali pentru a obline stabilitate ca fiind cea mai
simpl6. Gradual, folosirea suprafelei de sprijin va dispdrea.

2. Inhibitia-facilitareatonusului muscular
Normalizarea tonusului muscular poate fi fdcutd pentru corpul intreg sau
doar pentru o anumitd parte a acestuia.
ir- - s

3. Controlul postural
E-r:a Controlul posturii este de o importanld majori pentru majoritatea
i. -: :
copiilor care prezintS dificultbti in ceea ce privegte motricitatea fin6. Problemele
l: .
generale avute in vedere sunt: controlul capului, al trunchiului, abilitdti necesare
pozi{iei decubit ventral, abilitSli necesare verlicalizdrii.

4. Controlul extremitifii superioare proximale

F- ""
5. Miqcirile izolate ale bra{ului gi mffinii
E. Copii lucreazdmai ugor cu o componentd noud de miqcare in izolare de
t alte componente ale migcdrii. De exemplu, supinalia qi pronafia, flexia gi
b. extensia incheieturii mAinii, flexia qi extensia metacarpienelor pot fi exersate
I
I

I
printr-un joc in care copilul trebuie sd atingd u$or cu m6na masa sau picioarele
t*
i
sau o tobS astfel folosindu-se rniqcdrile dorite ale mAinii. Terapeutul poate ajuta
 200 Andreea Schuster Te

copilul la stabilizarea unei pirli proximale a corpului (cum ar fi de pildd AS

stabilizarea humerusului dac6 se exerseazd pronafia qi supinalia, a antebralului mdr
dac6 se exerseaz[ extensia gi flexia, partea dorsal[ a mainii dac[ se exerseaza Cdr
flexia qi extensia metacarpofalangienelor). Terapeutul poate ajuta copilul s5 mat
foloseascb rotalia intern6, pronalia qi flexia incheieturii mAinii deoarece chiar 9i pen
copiii care au posturile tializate pentru aceste paternuri, prezintd dificultSli in
folosirea acestor migciri' difi
Supinalia este o componentd dificil[ a miqcarii pentru copiii care
prezintd un tonu, muscular anormal, 9i chiar qi cei care au u$oare dificultSli
iegate de tonus au tendinla de a stabiliza in pronalie atunci cAnd incearc[ sarcini
lelate de motricitatea fin6. Capacitatea de a se miqca qi de a menline grade
va"riate de supinalie este criticd pentru funcfionalitatea mAinii' Pronalia
interfereazd cu mobilitatea degetului mare qi cu controlul distal al degetelor.
Abilitatea de a folosi supinalia este de folos in realizarea activitllilor, insd pentru
folosirea funclionalI a mAinii aria de miqcare ce^a mai importantd a supinaliei
pare s[ fie de la pronalie pdndlapozi[iamediana. in cadrul majoritalii abilitalilor
se afl6
de motricitate fin6 care implicd folosirea controlatd a degetelor, antebralul
aproximativ la 30-40 grade in supinafie. Exerciliile care au ca scop folosirea
supinaliei iau in considerare poziliile $i activitdlile in care supinalia este cel mai
.rgt. O" folosit in comparalie cu cele in care este mai greu de folosit. Folosirea
supinaliei este mai uqoard atunci cAnd humerusul se afl6 in aduclie (apropiat de
trunchi) iar cotul se afli in flexie. Este mult mai dificil de folosit supinalia atunci
cAnd humerusul se afll in flexie la 90 grade iar cotul este in extensie sau atunci
c6nd humerusul se afld intr-o aduclie orizontald totall gi cotul este in extensie.
Procesul pe care copilul mic, firi dizabrlitdgr pare s[ il foloseasci in
cadrul dezvolt[rii controlului supina{iei poate fi luat in calcul in planificarea
tratamentului. in cadrul dezvoltirii normale, copilul incearc[ si foloseasc[
supinalia atunci cAnd cotul se afl6 in flexie' Supinalia poate fi observatd atunci
c6nd copilul duce jucbriile sau mAinile la gur[ avAnd poziliile decubit ventral cu
sprijin pe antebrale, decubit dorsal qi gezutul susfinut. in pozilia de decubit Fo,
veniral iu sprijin pe antebrale copilul incepe de asemenea sd migte antebralele stal
din pronalie iotafa in diferite grade de supinalie in timp ce iqi modificd
,"puii"ur"i,u greut[lii. Gradat, copilul incepe s6 foloseascd din ce in ce mai mult
jurul-a
supinalia in fozilia qezut, avAnd cotul in fiexie la 90 grade. in general, in
8-b luni, copilul dlzvoltat normal poate sd loveascl doud obiecte unul de
cellalt. Acest compoftament apare ca rezultantd a dou[ aspecte ale dezvoltdrii
motorii: abilitatea di a folosi o prindere cu ajutorul degetelor de pe o suprafald qi
a abilitalii de a menline cel pulin un antebra! in pozifia median5, astfel incAt
suprafelele celor dou6 obiecte sd poatl veni in contact' Dupd inc6 o lund, copilul
esie capabil s6 bat6 din palme, demonstrAnd astfel abilitatea de a menline
extensia cornplet[ a degetelor cu supinalie pAni la pozilia median[ pentru
ambele mAini. Copilul incepe de asemenea sb foloseascd intreaga arie de miqcare
:ituster

: pilda a supinaliei pentru a realiza activitati simple precum: prinderea unei crni,
r:atului mAncatul cu ajutorul degetelor, inspectarea vizuald, a obiectelor linute in mdnd.
::seazd cdnd copilul intinde mdna lateral dup[ obiect (folosind abducfia), un grad mai
:..uI sd mare de supinalie poate fi observat comparat cu intinderea inainte a mdinii
::.iar gi pentru a prinde un obiect(folosind flexia umdrului).
-:]ti in Sugestii specifice de tratament pentru a facilita supinalia in ordinea
dificultIlii sunt:
' incurajarea ducerii obiectului la guri (dacl vdrsta este adecvatd) gi
hrlnirea cu ajutorul degetelor.
o Facilitarea supinaliei cu antebraful pe o suprafafi, cum ar fi
redistribuirea greut[lii atunci cdnd copilul este agezat la o masi sau pe
podea sau saltea. Dacd copilul are pozilia gezut poate fi de ajutor plasaria
unei juc[rii in mdna copilului, cu antebralul aflat in pronalie, apoi
folosirea m6inii terapeutului pentru a stabiliza partea ulnar[ a
antebrafului astfel inc6t sd existe o suprafafd de lucru impotriva rotafiei.
Aceastr strategie poate fi de ajutor gi in incercdrile copilului de a
compensa dificultSlile de rcalizare a supinaliei cu utilizarca
hiperextensiei incheieturii mdinii.
.:
E--

lr --_

D --
I..
t--
!il: ---

Foto f . Si 2. - Terapeutul faciliteaz|rcalizarea supinaliei de cltre copil, oferindu-i

lr''-- stabilitate marginii ulnare a antebrafului qi indic6nd copilului si priveasca obiectul
aflat in mdnd.

' incurajarea folosirii supinaliei in intervalul 45-gO grade urmatd de

prinderea unui obiect, cotul aflandu-se in flexie la 90 grade qi sprijinit pe
o suprafafi. Obiectul trebuie prezentat vertical pentru a facilita folosiria
rotaliei antebrafului. Unii copii rdspund bine la indiciul verbal ,,fine
degetul mare ridicat" deoarece le ofer[ informalii vizuale legate de
pozilia doritd a antebrafului sau a mainii. copilul poate fi incuiajat sI
menlind pozi\ia dac[ trebuie sb transporte obiectul o distan!6 scurtl pind
la plasarea acestuia intr-un recipient. Un exemplu de astfel de activitate
este intinderea mAinii dupd urmatd apoi de prinderea unor lumdniri mai
 Andreea Schuster Terspi
202
poate
mari care sunt a$ezate apoi pe un tort imaginar' Dacd -copilul
ambele m6ini, lovirea a doul
iealizasupinafia p6ni la pozilia mediand cu
ale m6ir
obiecte poate fi Posibill.
: in"u.uju..u intinderii laterale a mdinii dupd un obiect 9ryat6 apoivor de constrdr
au o supinalie limitatd numdr
p.inJereu"acestuia. Majoritatea copiilor.care
cu rotalie extern6 modific
ionsidera mai simpld combinalia atduclia humerusului
ii supinatie dec6f flexia humerusului cu rotalie externd qi supinalie. pentru
pentru a-i permite distribu
Obiectele vor f,r plasate lateral fala de corpul copilului
realizeze trecerea de la
acestuia s[ continue cu folosirea abducfiei dar si
pentru
supinafiei' forlelor
rotafia interna la cea externd care va permite folosirea.
obiectele vor fi prezentate relativ jos fa!6 de indllimea umlrului dup6 folosinc
care indlfimea va cre$te gradual'

clasifici

Foto 5
folositi
precum

qi mai jos
Foto 3. $i 4. un obiect este prezentat lateral fa!6 de corpul copilului
- rotalia externd qi supinalia in
dec6t inillimea umerilor acestuia pentru a facilita
cadrul intinderii mdinii dupb un obiect'

. folosind flexia
incurajarea intinderii inainte a m6inii dupl un obiect,
este pozilionat in
um[rului qi anumite grade de rotalie extern6' OU]9-otut
poate fi plasat
fala um[rului copiliui, nu la linia medianl. obiectul
oriunde intre piciorul copilului (in qezut) qi um6r, in funclie de abilitatea
copiluluideacontrolarotaliaexterndgisupinaliaintimpceftna|ueazd
acliunea. crescdnd indlfimea la care este plasat
obiectul in fala copilului'
iubstitui miqcarea corecti prin:
acesta va avea o tendinll crescutd de a
obiectul la
elevafia, abduclia 9i rotalia interna a umarului. Poziliondnd
pentru a-l ajuta la
in[lfimea optim[ 9i facilitand uqor umarul copilului
de intindere a
inilierea gi finalizarea rotaliei externe in cadrul acliunii
mdiniidup6unobiectvaajutacopilulinaatingesupinalianecesard.
; irr"u.u3ur.u intinderii m6inii dupl un obiect nana ].a linia medianl
o Facilitarea intinderii mainii dupl un obiect peste linia medianl'
orice altl abilitate
Terapeutul care lucrea zd pentnt supinalie sau pentru
zona dezvoltlrii proximale
legata de manualitate, trebuie sb- aibd in vedere 9i
intervenfie'
p""nt u a determina care este nivelul cel mai potrivit
pentru
n Schuster Terapia ocupationald 203

rpilul poate 6. Prehensiunea

rirea a doul Prehensiunea poate fi definitl ca ,,aplicarea forlelor funcfionale efective
ale mdinii asupra unui obiect pentru realizarca unei sarcini, date fiind numeroase
ratl apoi de constrdngeri". Aceasti definilie pune accent pe funcfie gi sarcind. Existi un
limitati vor numdr infinit de moduri in care se poate realiza prehensiunea unui obiect
afie extern[ modificdnd cinetica mdinii. Trebuie sI controldm 30 de variabile mecanice
i supinafie. pentru a men{ine stabil un obiect, 6 pentru fiecare deget. Putem modifica
a-i permite distribufia forfei pentru degetele implicate (modul in care forlele sunt distribuite
lcerea de la pentru fiecare deget, fiecare deget poate avea o anumitl proporfie din suma
supinafiei. forlelor tuturor degetelor). Putem modifica de asemenea gi cinetica prehensiunii
irului dupd folosind diferite pozigii ale degetelor pentru arealiza prinderea unui obiect.
C lasi/icare a pr e h en s i un ii :
Sunt mulfi cercetdtori care au realizat astfel de clasific[ri. Schlesinger a
clasificat modalit5lile de prehensiune dupi cum urmeaz5:

Foto 5. Prinderea cilindricl: este

-
folositd pentru obiecte cilindrice
precum o cand de cafea.

l $l mal Jos
;upinafia in

losind flexia
rczilionat in
rte fi plasat
de abilitatea
: finalizeazl Foto 6. - Prinderea tip vArfuri:
Lla copilului, este folositd pentru a prinde un
:orecti prin: obiect mic Ai asculit precum un ac
I obiectul la sau pagina unei clrfi.
a-l ajuta la
r intindere a
:cesar6.
mediand
dian[.
alte abilitate
ii proximale