--A~,/ f~~-----------

_. ~:;J
-,•.
3__.. "

t -
~~- ,~'.

~ ., !." /3 Acad. REMUS RĂDULET

'/}' vltw ţ~-Vit./ t~("V
, ,".
1/
10-/""' ....
Dr. Ing, MIHAI OPASCHI
I

I
)
Proiectarea
hidrogeneratoarelor
si
, a motoarelor
•
SIncrone
Volumul 1

CalCItlul elt'ctromagnchc, de (;cnt11aţie, termic,

al regimurilor de scurtcircuit
şi dc pornire a motoarelor sincrone

~
Editura tehnică
Bucureşti

~\Jv..t~~-c...u
~ ~~
II \:) .J
I

J::)'-\. \..1
 Lucrarea prezintă in mod unitar problemele fundamentale şi cele speciale
legate de proiectarea hidrogeneratoarclor şi a lllotoarelor sincrone şi constituie
o sinteză a experienţei dobîndite în cursul proiectării, fabricaţiei şi pUDcrii în func­
ţiune a hidrogeneratoarelor şi lllotoarelor sincrone din ţara noastră, ilustrată.
prin ultimele I e~lizări de la CRE Porţile de Fier şi Lotru. Lucrarea ţine seama
şi de rezultatele cercetărilor proprii efectuate cu privire la zgomotul hidrogcrlera­
toarelor, sisteme de excitaţie, lagăre axiale pe suport elastic şi hidraulic, conec­
tarea prin auiosincrollizarc, ră.citoare de aer etc.
În c2.drul prinll~lui volum, În partea 1 destinată hidrogenC'ratoareloI, por­
nind de la datele de proiectare se prezintă consideraţiile privind alegerea soluţiei
de ansamblu, a tipului constructiv, precun1 şi a dimensiunilor principale şi
a llloD1entuiui de giraţic necesar. Se expune apoi calculul electromagnetic, de
ventilaţie şi terlllic, dnpă. car~ se prezintă. calculul regimului de scurtcircuit, al
regimulni de funcţioll:tre pe reţea, prcculn şi determinarea caracteristicilor de
functionare.
, În p~rtpa ;t II-a destina.tă motoardor ~incrone se prezintă calculul regimului
Prefajă
de pornire şi încă.lzirea coliviei de pornire în acc~t regim.
Lucrarea conţine unele c1ernente noi sau actuale în proiectare cun1 ar fi
calculul nivelull1i de zgomot şi vibraţii, determinarf'a armonicelor fracţionare,
calculul şocurilor la conectarea prin autosincronizare, determinarea exp<:,ditivă
a dilnensiunilor principale, a momentului de giraţie şi a numărului de spire Energia hidraulicd ocupă un loc de seamă printre bogăţiile naturale ale
optilll pe fază, alegerea tipurilor constructiv-c de hidrogeneratoare şi a schemei
de pornire pentru motoarele sincrone.
ţării noastre. Potenţialul hidroenergetic teoretic al rîurilor din ţara noastră
Relaţiile din lucrare sînt exprinla,te în si~teln111 internaţional de măsură este de circa 70 TWhjan, din care circa 36 TWhjan tehnic amenajabile cu tehno­
şi sînt prezcntate sub forma lor utilizabiltl în proiectare. Sînt prezcntate elemente logiile de azi, iar circa 27 TWhjan sînt şi economic amenajabile prin construirea
de justificare tehnică pentrn alegerea soluţiilor, de interpretare a 'ralarilor, de a vreo 5UU de centrale hidroelectrice. Datorită caracterului acestor centrale de a
<'lprpcierr a rezultatelor, de recomandări cart' ţin Se<ln1a de procesul tth­
fi determinate de condiţiile locale foarte dz/erite unele de altele, hidrogeneratoarele
instalate, respectiv care se prevăd a fi instalate, reprezintă o gamă de tipuri
nologic de fabricaţic şi lnontaj_, preculll şi de tendinţele actua1C' impu~c de pro­
gresul tehnic.
Pentru ilustrarea 1l10dIlllli de aplicare ~ bazei de calcul sint prezentate foarte variată, puterile lor unitare fiind cuprinse între circa 5 000 şi 200 000 k VA,
patru exemple de c3.lcul Ilulueric şi 2.nUITIe pentru două hidrogcneratoare, un mo­ iar turaţiile lor de pînă la 600 rotjmin. Aceste considerente îndreptăţesc orien­
tor sincron, precum şi pentru calculul nivelului de zgomot al unui hidrogenerator,
tarea industriei noastre constructoare de maşini spre dezvoltarea unei ramuri
toate fiind luaşini realizate şi aflate în exploatar<.: curentă.
R<,,"laţiilc de calcul, exernplele de calcul nurn<.:ric şi anexele ajutZltoa.re pre­
specialhate în construcţia de lzidrogeneratoare.
zentate în lncrare permit efectuarea, în timp scurt şi la nlV"elul tehnic actual, Pină în anul 1953 fabricaţia de hidrogeneratoare a fost redusă şi nu a avut
a oricrlfui proiect de hidrogenerator sau lllotor sincron, care po~te fi realizat şi caracterul de profil, realizîndu-se în total doar 7 hidrogeneratoare de puteri mici,
exploatat.
Pentru cunoaşterea stadiului actual al pedonn<-1nţclor atinse in d01!lt.lliul avînd 4200 AVA, 1700 AVA şi 700 kVA, toate la 750 rotjmin, totalizînd o
putere de 13900 /, VA.
1ncepînd cu anul 196U proiectarea şi fabricaţia de hidrogeneratoare la
hidrogellcratoarelor sînt prezentate puterile unitare de perfonnunţă în funcţie
de turaţie, precum şi parametrii de bază ale unor hidrogclleratoare --Fertieale
sau bulb, realizate de firmele de specialitate din Eliropa: Electrosila, Siemens, Uzinele din Reşiţa, fiind ridicată la rang de profil, a cunoscut o dezvoltare rapidă.
BBC şi Alsthom, prin concursul cărora au fost obţinute aceste date.
Primul hidrogenerator românesc de concepţie proprie avind 8500 k VA, la 250
rotjmin, a fost pus în funcţiune cu rezultate bune în anul 1963 la centrala hidroelec­
Peutru ilustrarea realizărilor obţinute în dOlTIeniul construcţiei ele hidTo­
generatoare <iin ţara noastră sint prezentate c:tracteristicile tehnice ~de tt1hlfor
hidrogcneratoardor, unde desene de gab:1fit, vederi interioare din sal3. de ma­ trică Roznov 1 r de pe riul Bistriţa. In continuare s-au realizat 24 de hidrogenera­
şini. toarc de 12500 fc VA, 6200 k VA şi 25000 k VA, cu care s au echipat cele 11
Lucrarea se adresl'-l:lză inginerilor clcctrotchniciel1i şi cnergcticieni care lu­
centrale hidroelectrice ale cascadei de pe riul Bistrz/a în aval de centrala V. 1. Lenin
de la Bicaz, care la sfîrşitul anului 1966 a fost pusă integral în funcţiune. In
crează fu sccto:lrele de proiectare, fabriC".1ţic, nlO:ataj şi exploatare ale hidrogene­
rato".1relor şi lnoto:lrelor sincrone, preculn şi st:ldenţilor ce se fonnează pentru aCfste
specialităţi. anul 1965 S-a înfiinţat IPEE, institut specializat în proiectarea de echipamente
hzdroenergetice, care a reprezentat un salt calitativ uriaş în activitatea de concepţie
a hidrogeneratoarelor, culminînd cu realizared proiectelor pentru hidrogenera­
toarele de 190 J1lVA la 71,5 rotjmin pentru SHEN Porţile de Fier, în cooperare
cu uzina Electrosila din URSS, şi a proiectelor pentru hidrogeneratoarele de
185 J11VA la 375 rotjmin pentru CHE Lotru, în cooperare cu uzina Alsthom
din Franţa. In continuare au fost realizate pe bază de concepţie proprie hidro­
f7··?/~Q generatoarele pentru CHE de pe rîurile Argeşaval, Firiza, Bîrzava, Olt, Lotru,
..... i I V
.1
Someş, Sebeş şi Prut, dintre care cel mai mare hidrogenerator realizat este cel
de [;0 MVA la 600 rotjmin, pus în funcţiune la CHE Mărişelu în anul 1977.

5
. ~

1
 amenaJării hidroenergetiee
Lotr u sint realizate
Pentrli staţiile de pom pare ale sinc rone de 4 000 k W la 1 500 rot( min şi

arel
pe bază de concepţie propn'e moto ul fiin d cel mai mar e moto r sincron reah::at

de 105 00 k W la 1 000 rot/mt'n, ultim epute şi realizate prim ele h':drogenemtoare

conc
în fara noastră. De asemenea sînt MV A la 107 rot/m in, in soluţie
mod ern ă
rt în R. P. Chin a de 42,5
pentru expo ogen erat or.
eU!· tn sing ur lagăr radi
al de ghidaJ pen tru hidr icate, a expe ri­
ărilor de speâ alita te publ
Prezenta lucrare este o sinteză a lucr ii hidrogeneratoarelor, a documentării
enţei prop rii dobîndite in
cursul realizăr străinătate cu
lmele firm e de specialitate din
tehnice ce a putu t fi reali:ată la expe rien ţei cîşti gate în cadr ul lucrărilor
um şi a
ajutorul şi înţelegerea MIC M, prec Lucr area ţine seam rr şi de rezul­
şi Alst hom .
de cooperare cu ltzinele Eleetrosila leme spec iale cum ar
cu priv ire la tmele prob
tatele cercetărilor prop rii efectuate rilo r, siste me de excit aţie, conectarea
înfăşură
fi : .~gomotul şi vibraţiile, izolaţiile s vtport elastic şi hidraulic, răcitoare de aer etc.
le pe
prin auiosincronizare, lagâre axia rea hidro· CUPRI~SUL
ente actuale sau noi în proiecta
De asemenea conţine unele elem zgom ot şi vibra ţii, prob lema arm o­
nive lulu i de
generatoare/or cum ar fi: calcttlul or prin cipa le şi a
ţion are, dete rmin area expeditivă a dim ensi unil
nice lor frac m de spir e pe fază cillculul
i opti
mom entu lui de giraţie aferent,
il numă rulu
erea tipu rilo r constructive 1. HID RO CEN ERA TOA RE
ea prin auto sinc roni zare , aleg
şocurilor la C01tectar .
de pornire pent ru motoarele sincrone dom eniu l .
de hidrogeneratoare şi a schemei 1. ALE GEl /EA SOI .UŢ ln
DE ANS AMB LU
ratoa re f>i diSPoziţia generală .
în . IO
i acttt ai al perf orma nţel or real izate
Pentyzt cuno aşterea stad iulu max ime în 1. 1. Tipu rile const ructi "le de hidro gene
"
IO
rile unit are " '
1.2.. Răcirea hidro gene ratoa relor
'.
sînt prezentate pute . ' 17
hidrogeneratoarelor, în tabelul 1.1 lor verticale şi bulb realizate de firm
ele de
1.3. Exciiaţia hidro gene ratoa r de <'Acitaţie
relor " " .
22
tHYaţ ie ale hidr ogen erat oare ai .
funcţie de de bază melo 22
lnl 2.1 sînt prezentaţi para metr ii 1.3.1. Clasi ficar ea siste
masi ni elect rice .. ,
specialitate di1> Eur opa , iar în tabe tativ e, realizate de firm ele 1.3.2. Si~t('me de excit atie cu . 23
unor hidr ogen erat oare verti cale sau bulb mai repre .?:en
obţi nute Siste me de excit aţie stati ce' 25
hom prin concursul căror au fost
1.3.3. .
ILU R PRI NCI PAL E
Electrosila, Siemens, BBC şi Alst rimăm mulţHmirile cuvenite. 2. ALE GER EA DHI ENS IUN , . 28
, ., 28
care le exp ctare .
aceste date, mot iv pen tru o­ Date le de proie
2.2. Prin cipal ele condiţii tehn
tiei de hidr 2.1.
nute în domeniul construc ice , 29
Pmt ru ilustrarea realizărilor obti
, .
entate caracteri~ticile tehnice,
'II , _. " '
relor 30
!~ tră, prez 2.3. Para metr ii hidro gcner at.oa .
generatoilYe din ţara noas în anex a 11 sînt
tm şi unel e dese ne de area pute rii nomi nale "" _ , . '" .. ' ,.,
32
mom entu lui de giraţie
rmin
ni ale uno r CHE , pren
1" 2.4. Dete .
vedrrile interioare din sala de maşi
',1 M Calc ulul 13
de UC 2.5. , ..
U
hidr ogen erat oare lor proi ecta te de ICP EH Reşiţa şi realizate 2.6. Calcu lUl dime nsiun ilor princ ipale
, " .15
~ gaba"it ale ţara nOilstră.
.
or de Aidrogeneratoare din .,. CAL CUI .UL ELE CTR OMA rolna gneii ce
GNE TIC 15
Reşiţa, singHrul producăt
'II .
în siste mul internaţional , .. , _
3.1. Aleg erea înc[LIcărilor e1ect
". " 45
'Il
are sînt expr imil te
Relaţiile pre:entate în lucr crest ături .
I "
!
eric , prec um şi anexele resp ectiv e, stato rice .. " 47
ii exem plel e de calc ul num 3.2. Aleg erea lluDJ<lrului de "." " .
de ttm:tăţi de măsu ră, iar al stato rului
şi la nive lul tehnic actual
a oricănli proiect de 3.3. Dinle nsion areo. fieru lui activ
i stato rului .;;1 elabo rarea ' schem ei de bobi naj,
51
3 ..:1. Dime nsiol larca înfăşurări
:1,1
II perm it efectuarea în timp scurt poat e fi real izat şi expl oata t. ... '" ' , . '" . '" , . 58
70

care ....
~ r sinc ron, , ...•. . " ...•
hidrogenerat or sau moto a fost Înt rcficf ll 1 , .
acestei speciillităţi în ţara noastră
3.5.
3.6. Dime nsion :lrea roţii polar
e , ,, 72
O contribuţie deosebită la formarea t, depusă cu deosebită dragoste, pasi une " .
1 . coli"Tiei de anlortizan"
, 77
lor ohmi ce ale înfăşllrărilor
iera Dime -nsio narea .
ă, de pion .J.7.
tenţe
adusă prin mun ca exemplar rezis
I
or electrice în 79
1,1
dome ni~t lmaş inil ulul .
urării stato lului
lau în 3.8. Calc "
şi rîvnă de regretatul Pro
f dr. ing. Al. Nico dezv ol­ Rezist el1"~a înfăş 79
i de excitaţie
esul ui de . .
'1 general, fiin d totodată prezent în
mom mtel e imp orta nte ale proc .1.8.1
3.8.2 . Rezi stent a înfăşurări
"."
. 84
. Rezistenţa înfăşurării de amor__
1 oare în ţara noastră. tizar e 84
1~ truc ţia de hidr ogm erat .
3.9. Calc ulul reactallţelor
ind cons ime, 3.8.3
tare priv neri lor proiectanţi, cu vech
I· ~
85
de nevo ile atît ale ingi înfăş urări i .
3.9.1 . Reaclanţde de dispe rsie
a rului
Lucrarea ţine sem institutelor politehnice 11 stato 8-'
şi de cele ale sttţdenţilor
11 .
cît şi ale celor începători, prec um 3.9.2 . Reactanţa de reacţie a
indu sului S7
II
înfăş urări i excit aţie .
3.9.3. Rcactanţa de dispe rsie
a de SS
care studiază maşinile electrice.
I!::i
a înfăşurări; de amor tizar e
.
nătă ţită şi auto rii
susceptibilă de a fi îmbu 3.9.4 . Reactanţa de dispe rsie
,'II 89
Ca orice realizare, lucrarea este veni tă react anţel or ". " " . '" .

I~.,~
în aces t sens , '" _ 94
rva,t ie sau reco man dare Sche mele echiv alent e ale lalte
W vor fi recunoscători pent ru orice
obse 3.9.5 .
3.9(, . Reactanţele înH'şur1l.ri
lor în regim sime tric stabi lizat , :n cazul Celor
.
w
~ din partea cititorilor. AUT ORI I infă. ~mrăr i desch ise """ " 94
~
j
1'1 1

7
~Il

Iw I.
I
 3.9.7. Rsetctanţele înfăşurărilor în regimul tranzitoriu ' . 96
3.9.8. Reactanţele îufăşurărilor în regim asimetric . 98
13.2.2. R~zL:iteuţa ohmică a înfăşur2irii echivaJcnte . 216
13.2.3. Reactanţa de dispersie a înfăşurarilor echi"'alente , .
3.10. C'llculul circuitului lnagnetic .. , . 100 216
13.2.4. Rezistenţa ohTIică a înfăşurării de excitaţie " .
J.11. C1.racteristic3 de mers în gol şi caracteristicile de magnetizare parţiale . 113
13.2.5. 217
3.12. D~termin3,rea. tensiunii magnetoIUotoare Ia mersul în sarcină . 114 Reactanţa de disp,::rsie a înfăşur~rii de excita ţie . 218
13.2.6. Reacbnţa do dispersie a înfăşurării statorului .
3.13. Dirnensionarca infăşllrării de excitaţie . 120 219
13.27. R~-l.ctanţ3. sincronă.
3.14. Constantele de timp . fi 13.2.8.
." " . 219
3.15. C~lculul rnasei materialelor active, al indicilor dc utilizare si al nlomclliului R;zic-itenţa şi reactanţa longitudinJ.lă rezultantă. ale înfă.şurării echi­
de giraţie realizat ' . 129 valente ." " " ' . 221
3. l6. Pierderile ...................................... . . 130 13.2.9. C1Icuiui momentului şi curentului de pornire o ••••• o •••••••••• o •• o •
221
3.16. J. Pierderile la mersl1l în gol excitat . 131 13.2.10. Alegerea materîalului optim pentru colîvia do pornire şî a valorii
J.16.2. Pierd(>,ri1c la n1Cfsul in scurtcircuit . 135 optime pentru rezistenţa de liescă.rcare din cil cui tul înfăşurării de
.1.16.3. Pierderile de excitaţie la mersul În sarcină. . 138 excitaţie ... o •• o •••••••••••• o • o ••••••••••••••••••••••••••••
224
3.16.4. Pierderile la mersul în gol neexcitat . 1.19 13.2.11. Cllculul timpului de pornire ~i al încilzirii coliviLi de pornire. _ .
225
3.17. Randamentul . 143 13.2.12. Calculul curentului din înIăşurareJ. de excitaţi2 în perioada de por­
nire
4. CALCULUL VENTIL.4 ŢIEI . 146 •••• o. 0 ••• 0 ••••••• o ••• o 0.0 •••••••••• o. o 0 ••••• 0 •• o •• o ••
228
5. CALCULUL TERN[JC . 152
5.1. Hldrogen2ratolre cu r.'icHe indirectă ,................. . . 152
5.1.1. ţnc:ilârea statorului şi a înfăşurării de excitaţie . 152 ANEXE
5.1.2. Incălzirea coliviei de amortizare .. , . 159
5.2. HidrogeneratoJ.re cu răcire directă " , . 163 Anexa
6. CALCULUL ZGOMOTULUI SI VIBRA TITLOR . . 166 1. Turaţiile sincrone .
Anexa. 230
6.1. Zgomotul electromagnetî~ . 167 2. Tabelul cu valori posibile pentru NI şi q .
Anexa 2.11
6. l.1. Forţele Inagneticc din illtreticr . . 167 3. Dimensiunile normalizate pentru cuprul înfă.~urărilor ~o o ••••• o •• o •••• o • o ••

Anexa 233
0.1.2. Forţele ffi:1.gnehcc în cazul înfă.şun?Lrilor fracţionare , 171 4. Calculul lungimii barelor înIăşurlrii statorului şi a bobinelor de excitaţie ... o

Anexa 233
6.1.3. Vîbraţîile statorului . ni 5. Valori şi curbe de magnetizare ale unor tale silicio<lse laminate la cald ŞI la
6.1.4. Niv'elul de zgomot electromagnetic . 180 rece .... o •••••• ' • •••••••••• o •••••••••••• ' •••• o' o •••••• o •••••••• o
236
6.2. Zgomotul aerodinamic . 184 Anexa (). Caracteristicile periilor de contact utilizate la hidrogeneratoare .
249
6.3. Zgomotul mecanic . 185 Anexa 7. Extras de prescrîpţiî din standarde privind toleranţele admisibile ale ya­
6.4. Zgomotul total , . 1155 lorilor măsurate faţă de cele calculate (garantate) pentru unele caracteristici
tehnice ale hîdrogeneratoarelor .......................................•
7. REGIMUL DE SCURTCIRCUIT . 186 250
7. l. Scurtcircuit la barne . . 186 Anexa 8. Exemple de calcul pentru două hidrogeneratoare verticale sincrone de 25 MVA
7.1.1. Curenţi de sc;]rtcircuit . 186 la 166,7 rot/min. respectiv 90 MVA la 600 rot/min ..•..•................ 252
7.1.2. Determinarea solicitărilor din inelele de consolidare . 188 Anexa 9. Exempltl de calcul al unui motor sincron orîzontal de 10,5 MWla 1000 rot/min ...
333
7.1.3. Momente de rotaţie Ia scurtcircuit . 189 Anexa 10. Exemplu de calcul al zgomotului unui hidrogenerator vertical sincron de
7.1.4. Doterminlrea supratcnsiuni10r . 191 12,5 MVA la 136,41Ot/mîn . 317
7.2. Scurtcircuit în interiorul înfăşurării . 192 Anexa Il. Caracteristicile tehnic. ale hidrogeneratoarelor şi motoarelor sincrone proiectate
7.3. Scartcircuit în excitatoare . 193 ti de rCPER Reşiţa şi realizate de U.C.M. Reşiţa . 358
8. FUNCŢIONAREA HIDROGENERATORULUI PE REŢEA
8.1. Stabilitatea slalică
.
.
194
194
,i Bibliografie .
365

8.2. Autosincronizarea , , , , . 195

i
9. CARACTERISTICIJ.E DE FUNCŢIONARE . 199
9.1. Caracteristica îu sarcină . 199
9.2. Caracteristica de reglaj . 200
9.3. Caracteristica în V . 202

II. MOTOARE SINCRONE

10. ALEGEREA SOLUŢIEI DE ANSAMBLU . 204

11. EXCITA ŢIA MOTOARELOR SINCRONE . 207
12. ALEGEREA SCHEMEI DE PORNIRE . 209
13. CALCULUL REGIMULUI DE PORNIRE . 212
13.1. Datele de proiectare . 212
13.2. Calculul regimului de pornire . 213
13.2.1. înfăşurările echivalente ale coliviei de pornire . 213

8
il

![I· .
1\
i Tabh,) 1.1

I\i l 1. Hidrogeneratoare Puterile unita re de performinţă ale hidrogcneratoarelor realizate,in funcţie de turaţie

II
I', Tl1raţ;.l
no,n;naLl
Pute-,'a
nomin;11ă
Ten3lUnea
nominală
Centrala 11idrotehn1c.1
-filra
Firma
poJ'H:,ilU.1.
\'1 rot/lum MV.\ kV
II [--_._.­
li
li, A. HIDROGENERATOARE VERTICALE
iii
II (.on
(JlHI 090 21 I Wehr - n.F. G. Sic-rrle ns II
7 Chietas Piastrel ~ Italia Diown Bo-n.:Ti
5,75 \'1:Hi~dn - l{om;'''ulia ICM. lÎ.cşiţa I
---
500 ,;52 17,5 Sllz - ,\.TLstria Sie'llens
I Brown B,yt(~ri

1. Alegerea soluţiei de ansamblu 1

.1.1U
220
I 18
13,8
Dinorvic -- \Vallcs
!..IaHa Hauptstufe- -
GEC. ~,raChll1f'~
SiC:J:ll' ll~,
Al.lstri'l i
----- --
1.1. Tipurile constructive de hidrogeneratoare 928,!i 140 15.5 Ra rLL - ~ orIegia j Bro\Yll BCY1Cri
şi dispoziţia generală 115
85
68,75
I 13,8
15,75
105
Vi,lnd,,· n-LUXelTI burp'"
Şuga.g - H.om{tnia
Hro.m II - URSS
Si::'rntns
lOL Re~ip
ElcCir()sil~1.
Hidrogeneratoarele sînt generatoare sincrone cu poli aparenţi, antrenate 61 I \(1,5 C;h. Gheorghiu Doj ­
cu ajutorul turbinelor hidraulice. Din acest motiv soluţia constructivă a hidro­ I România ~';koc1[t

generatoarelor este influenţată de tipul turbinei, care la rîndul său este deter­ 1--'-- --­
minat de condiţiile hidroenergetice ale locului de amplasare. Ca urmare, 375 310 I 21 Rodund Il - Austria SicmE'ns
hidrogeneratoarele sînt produse unicate, avînd caracteristici tehnice distincte
280 \ 11 I Drakensherg·Africa Rrown BO'f\::'ri
\ de Sud

şi variate. 185 15,75 Lotru - Rornânia AIsthom

Efectuarea unui proiect de hidrogenerator necesită în primul rînd cunoaş­ ICM. Re~iţa I
terea construcţiei hidrogeneratoarelor în vederea stabilirii soluţiei de ansamblu, -------

care la rîndul său este determinată de tipul constructiv de hidrogenerator, de 333 360 19,5 I Kvilldal - Norvegia Brown BO'''erl
soluţia constructivă a principalelor subansamble, de sistemul de răcire şi de 230
I 15,75 Vianden fII - Luxem­ Siemens

sistemul de excitaţie. i I burg , I

Hidrogeneratoarele se pot clasifica după următoarde critelii: putere, 300 425
I
23 Raccoon - U.S.A. Siemens
turaţie, poziţia arborelui, dispoziţia lagărului axial, protecţie şi răcire. I
360 20 Sima -- Norvegia Brown Boveri 1
După putere se deosebesc hidrogeneratoare de putere mică (pînă la 270 15,5 Le Cheylas - Franţa Alsthom
I
200 11 Revin - Franţa Alsthom
1000 kVA), de putere mijlocie (1000 ... 20000 kVA) , de putere mare (20 000 ...
.,. 100000 kVA) şi de putere foarte mare (peste 100000 kVA). Puterile unitare
173,8 II Dehar - India GEC Machines I
- I I
ale hidrogeneratoarelor realizate pînă în prezent au înregistrat în ultima pcri­ 250 240 15,5 Brommat - Franţa AIsthom
oadă un salt deosebit şi sînt în creştere pe măsură ce se pun în valoare potenţi­ 120
1

13,8 Manapouri - N. Zeelandă Siernens

I
ale hidroenergetice de mare anvergură. Pentru a avea o imagine asupra stadiu­
105 Stalon - Suedia ASEA

lui actual, în tabelul 1.1 se prezintă puterile unitare maxime ale hidrogenera­

214 196 15,5 I Dartmouth - Australia Siernens

toarelor realizate, în funcţie de turaţia nominală. 100 Trange1et - Suedia ASEA
După turaţie se împart în hidrogeneratoare lente (pînă la 150 rot/min)
90 10,3 Monteynard - Franţa AIsthom

şi hidrogeneratoare rapide (peste 150 rot/min).

După poziţia arborelui se remarcă hidrogeneratoare verticale (fig. 1.1 .. ' 1.3) 200 500 15 I Churchill FalIs -
Canada
AIsthom
1
şi hidrogen.eratoare orizontale.

10 11
 Tabelul 1.1 (continuare)
Ltbelul 1.1 (continuare)

II 3 I 4 I 5 1 I 2 I 3
I 4 I 5
1 2
I
93,7 590 15,75 Krasnoiarsk - URSS E1ektrosi1a
13,8 Bltakra Nanga1 -India Elektrosi1a
187,5 134 270 16 Banderita - Argentina Siemens
Sisteron - Franţa Brown Boveri
128 15,5

90,9 823,6 18 Itaipu - Brazilia Siemens

18 Reza Shah Kabir - A1sthom ,
166,7 287,5
lran
Bhakra Dam - India GEC Machines El Cltocon - Argentina Siemens
115 11 88,3 260 16
Hersprănget - Suedia ASEA
105
85,7 170 14,4. llha Solteira - Brazilia Brown Ee"reri -
Karakaya - Turcia Brown Baveri - Siemens
150 315 15,8
15 Furnas - Brazilia Siernens
175
83,3 103,5 13,8 Kamenogorsk - URSS Elelrtrosila
16,5 Enborcacio - Brazilia Siemens
138,5 313,6 ---_.­ ----­
13,8 Pau10 Afonso III - Siemens
240
Brazilia 71,5 190 15,75 PorţIle de Fier-România Elektrosila
ICM. Reşiţa
A1sthom -----­
188,6 13,8 Infiernillo - Mexic
136,4. 123,5 13,8 Voljsk - URSS Elektrosi1a
68,2

13,8 La Grande 2 - Canada Alsthom

133,3 370
62,5 117,65 13,8 Votkinsk - URSS Elektrosila

Fuz do Areia­ - Brazilia Brown Boveri _ _ _ '0

465 16,5
128,6 Mauiconagau III - A1sthom
232 13,8
Canada B HIDROGENERATOARE BULB
9.1,8 42 I 4,9 Sablons - Franţa Alsthom
Bratsk - URSS Elektrosila 93,8 35 4,9 Beaucaire - Franţa Alsthom
264,7 15,75 Alsthom
125 Stornorrfors - Suedia ASEA 93,8 31,5 4,9 Caderousse - Franţa
150 Rock Island - USA Alsthom
85,7 54 6,9
83,3 20,2 3 P. Benite - Franţa Alsthom
Pao10 Afonso IV - Sienlens 75 18,2 3 Vaugris - Franţa Alsthom
4.86 18 Elektrosila
120 93,8 20 3,15 Cerepo'reţ, Inguri-
Brazilia
3,15 I URSS
Kiew Elcktrosila
85,7 20
A1cantara - Spania A1sthom 75 45 6,3 Sarato-r Elektrosila
255 15
115,4 I I

18 Guri II - Venezuela Siemens

112,5 805 Hidrogeneratoarele verticale se deosebesc între ele după dispoziţia lagăru­
lui axial.
Cabora Bassa - A1tshom - Brown
107 480 16
Mozambic Boveri -- Sieluens Tipul suspendat este acela la care lagărul axial este dispus deasupra
rotorului, în steaua superioră de susţinere şi cuprinde hidrogeneratoarele cu
turaţie nominală mai mare de 150 rot/min (fig. 1.1, 1.2).
R.P. China ICM. Reşiţa
4.2,5 10,5 Tipul umbrelă are lagărul axial dispus sub rotor şi cuprinde hidrogenera­
toarele cu turaţie nominală mai mică de 150 rot/min. In acest caz lagărul axial
100 122 13,8 J aguara - Brazilia Sicmens poate fi montat în steaua inferioară de susţinere sau poate avea un suport
special montat direct pe capacul turbinei (fig. 1.3).
94,7 283 16,5 Sao Simao - Brazilia BrOWll Boveri . Turaţia de 150 rot/min nu trebuie considerată drept o limită rigidă,
16 Agna Vermelha Alsthom CI o valoare orientativă. Determinarea tipului constructiv depinde în principal
250
I

13
12
 ,;
ii
ili
I!I

1 \
1
J
1"
,1;1

il!
-~1
II
II ~
m()-­

<$
_/l
I

,-
j

:~~I
'\

"'1
$
Fig, 1.1. Hidrogeneratar vertical de tip suspendat a'Jind 25 aDU kVA, 10 500 V, 166,7 rot(min
(cxecutat de FC~1 Roşiţ", echipează CHE Vaduri),

de diiimetrui exterior al rotorului şi de ~arcina pe lagărul axial. In cazul dia­ '\/ t~

metrelor mici şi la sarcini axiale relativ scăzute, ;,e recomandă adoptarea
tipului suspendat, dacă steaua superioară nu prezintă dimensiuni exagerate
şi nu pune probleme deosebite de execuţie ,au de transport. Tipul suspendat
are o stabilitate mecanică bună, asigură un acces comcd la lagărul axial, însă
prezintă dezavantajul de a avea o înălţime pronunţată, fapt care afectează
construcţia centralei,
In cazul diametrelor mari şi la sarcini axiale ridicate se recomandă adop­
tarea tipului umbrelă, deoarece steaua infericară de susţinere se poate realiza
la un diametru mai mic, iar întreaga construcţie este mai uşoară şi de înălţime
mai midt.
După tipul de protecţie hidrogeneratoarele se execută în construcţie
deschisă, închisă sau capsulată care este utilizată în cazul hidrogeneratoarelor
bulb.
In sfîrşit, după modul de răcire hidrogeneratoarele se realizează cu răcire
indirectă sau directă.
1, \
' 1\\,
\
1"
Fig. 1.2. Hidrogenerator 'Jertical de tip suspendat a'Jind
185 l\l V.\. , 15750 V, 375 rat(min (furnizori Alstham ŞI
uel! Reşiţa, echipează CHE Latru).
Răcirea indirectă se bazează pe evacuarea pierderilor către agentul de
răcire, care spală suprafeţele exterioare ale părţilor active. In acest caz,
agentul de răcire este aerul, iar răcirea poate fi normală sau forţată.
Răcirea directă are loc în cazul cînd pierderile sînt cedate nemijlocit
agentului de răcire, care spală interiorul părţilor active în mod nemijlocit.
In acest caz agentul de răcire este apa distilată.

14 15
 " ~i;~'::~~~~I~:':'§
, ., """ .",' ':·~·:;·~~~-:,···,~~~·~~~~·~.:.':,~z~~:
":':>:::-:.: :<:':-i:':',,:,~::;.: .."."'I?~'",j;,V' i': """I<.~ E
::::~;;(\'~':~''':'!''''::'':''':'' "":"'~\il !"' Pe măsura creşterii puterilor
unitare, hidrogeneratoarele se reali­
zează cu răcire fortată de aer sau
cu răcire directă cu' apă, deoarece în I
cazul răcirii normale cu aer s-ar obţi­
I~I
.

~~.~~ ~,.~
ne dimensiuni şi greutăţi exagerate.
•• r-- După stabilirea tipului construc­
~.~~;~~~~~î~l:~:
"".".. ~;
"'''~~~''''''''-''''-'' ~
ti veste necesar să se stabilească dis­ !
poziţia generală, ţinînd seama şi - :::, I
" =i1
~ d1\ ţS'lSuj

'
l1i5@d~:~~~~':~~\
".",~,,-~ ~~~ ~,
= \ \"
de turbina hidraulică.
..... ;, ••
;:~~
••
,,~:~~~~:
<n

ii ii
ţ I [~~""'''\
-1 _:!' =~I '~~
Pentru hidrogeneratoarele ver­
ticale dispoziţia generală a celor
e
'"s;'=' două tipuri constructive - suspen­
~
1~1
dat şi umbrelă - se poate realiza b I - ,1 L: I u"
în mai multe moduri, în functie de
'H
~~II ne""",
~ ~-"I!\,i~~~'~,~
"C
.s amplasarea lagărului axial şi a'lagă­
m"":'" relor radiale. Hidrogeneratoarele
~ t
'g tL: verticale pot avea un număr variat -2 -1 u

de lagăre radiale. l\umărullagărelor ;o, _'I I 8"

~.g radiale se determină tinînd seama în "~I ==.

~ l U I ~'"2.;,'
" '" - LJ v­
"1
" special de turaţia noininală, diame­
B =t-
trul şi lungimea rotorului, distanţa -ii I
~ ~'K
ol C

~II ~' ~-_~'~I fii ~i

e-,1'"1
ol~
c~ de la rotor la lagăre, precum şi de . '1
V:r:: dezechilibrul posibil al rotorului, de
P-e..;
natură magnetică şi mecanică. Ţi­ = w-! Dn, =
-Q
~~
I
~J~
nînd seama de aceste considerente, I ::o I I
~E
.~ ::J

~ţ în fig. t. 4 se prezintă cele mai uzuale

.~
ol

ol d'
U
aJ scheme de dispoziţie generală a
hidrogeneratcarelor, iar în tabelul 1.2
: •
~ ~~ i

~\'.I~_~~
I'I _I"[.~
-"aeo::<~:" sînt date unele indicatii orientative 'g~"
" I ;= - .~:a
, -;:; ~
'privind alegerea sche~ei. în final
~
-.1
l,:-d ..,...

""'"
~u 'schema aleasă trebuie să asigure ca
~;::; vibraţiile hidrogeneratorului să se I " - - - , s"I
­"',
e;"
~~~
~
~I ","I~I
~
încadreze în norme iar dimensi unile jj
P-'"
'"" :::'"
01
de gabarit să fie cît mai mici. I
i3 ';"
= ..
:::'>1 VJ
-r
Il"l - -',
I 1
'" 1 u
~~ _1"
'n~ t -- ----11: ~
UV
l~ ~
Il 1.2. Răcirea I

J i~:iE111
~-
.g hidrogeneratoarelor " 1:

'P­" ( ­
I = C:t
f\

~~ I~.II
'';:
La funcţionarea hidrogenera­ ii i,.

" toarelor apar pierderi de natură ~

"C
-;a magnetică, electrică şi mecanică, 11) __
l '_,

/--C"J: _.
~
i;;
care se transformă în căldură, avînd
:>
u
o
)li;
ca efect încălzirea maşinii. O maşină
electrică se încălzeşte normal, atunci <0'1
=I
="11 L-J O '
= --.JS
~.
~ cînd tempera turile limită prescrise

'" ~ pentru părţile sale active nu sint II. '. J

L··, ".... ""',

,
~. ?"": lOT P (<"
o ;>'''0).... '\
,~1
.a ~~~-7-rl
.... 17
~ i1 \'

<'"i
J." . . . '-t • "-1
.'.
cil
ti:

1
 Tabelul 1.2
Indicaţii orientative privind alegerea dispoziţiei generale din fig. 1.4.
,---------------...,---­
Umbrelă cu st<,'l Umbrelă CU 5uportul lagărului axial
TIPUL Suspendat infericară pe capacul turhinei

DENUM.IRE , SIMBOL S.l. S.2. U.1. U,2. 1 u(' 1. I UC.2. UC.3.

I UC.4.
I UC.5.

Steaua superioară I LA·f LRI LA+LRi LR I I LR I LR _.LR_'I - 1 -

Steaua inferioară LR - LA+LR LA+LR \
---1
LR
1--- - I LR -
Suport nI lagărului axia_l _ LA LA+LR LA+LR ~ _ LA+LR
1-- ­
flanşă I flanş'" II~-I flanşă fianşă
I
Legătura dilltre arbori arbore arbore i arbore arbore
ulutar I unital ~ umtar unitar

Domeniul (le turaţre. rot/m_r_n I--=-;;-' ~ 175... 150 _ .75... llJO -;~- 7j... I~O ~I <75 <75
_ _ _ o

I Dlametrul rotarulUi. 11I I__~ <5 I~_ ~~_ ...!.~1~1~:2.:?_1 10... 15

~I-~
10... 15 10... 15
---
Lungimea rotorului, III l... 3 1. .. 3 I 1. .. 2 1. .. 3 I 1...2 I 2 ... 3 2 .. 3 2... 3 2... 3

J\"ctă. In acest tabel s-au folosit următoarele notaţii: LA - lag~lr axial; Llt - lagăr radia1.
Tabelul 1.3
Clasificarea schemelor de răcire
, IModul de evacu'l
Denumirea
EVi'l:.uarea l\Iodul Agentul
I Schema are a pierderilor Modul de racire Domeniul de aplicare
a schemei de răcire
i
pierderilor
I ele rădre
I de răcire
I
de riidre de c1itre
de
agt'nţiî
răCire
a părţilor active
I
! Naturală
I
Aer I Circuit I - 1 - I Puteri foarte mici
I i desohis
J
I I I Circuit I Normală. -
---------­
PutP.l"L mici

11 Tlclirectă I- - - - - - - - - -
deschis
,
I I Cu venti·
I laţie
Aer I Circuit ! KormoJii -
------
Puteri mijlocii şi mari
(verticale) . Puteri
---

Forţată
închis
I mijlocii (bulb)
Răcire
. ___ 1
I Aer cornprimat Puteri mari bulb

,I Pură Apă
distilată.
Circuit
inchis
Forţată Bobinaj stator
Bobina.j rotor. Iier
Puteri foarte nlari

I activ - cu apă
I Directă. I Comhinată Apă dis- Circuit
-

Forţată. \ Bobinaj stator - cu Pnteri foarte mari

tilată, aer închis api
Bobina.j rotor - aer
I i

~rHi1'n"~~
r!.--~
~ -\~--1-'~/lii!
a
'\'" v,1it I -~( / '
/tltl.7~·-.-..'r\L:-~~;~
.~,
."--~ I
....~;.../.--~.
I

h
Fig. l. 5. Scheme de răcire Cu aer:
a - in circuit deschis; b - în circuit tr~chis.
 depăşite. Respectarea acestor limite de încălzire se poate asigura prin (h, j" ler' A, Ba) sînt limi tate la valorile
! I Il.~' ' ]

ap

adoptarea unei scheme de răcire corespunzătoare. Schemele de răcire, lor maxime. J\·fajorarea acestor valori nu [MVA] P []]
aplicate în prezent în construcţia hidrogeneratoarelor, pot fi clasificate e posibilă, deoarece cresc încălzirile, creşte meD n

ca în tabelul 1.3, unde sînt prezentate şi indicaţii orientative pentru căderea de temperatură în izolaţia cres­ S[lD
alegerea schemei de răcire în cazul dat. Răcirea hidrogeneratoarelor tăturii statorului si de asemenea cresc
800
se poate face pe două căi distincte şi anume prin răcire indirectă, reactan ţele. '
cînd pierderile produse în părţile active se transmit indirect agentului de 700 I I I
Pe de altă parte, din motive de trans­
răcire prin suprafaţa exterioară izolată şi prin răcire directă, cînd pierderile
port şi uzinare, diametrul rotorului nu 500
se transmit nemijlocit agentului de răcire. poate depăşi 16 m, iar lungimea fierului 500
Răcirea indirectă se poate efectua în mod natural, cînd pierderile trec
activ nu poate depăşi 3,5 m. La rindul
de la rotor la stator şi la aerul antrenat de părţile rotitoare, iar în continuare său diametrul rotorului este limitat si
400LL.L
la mediul ambiant, sau prin ventilaţie de aer în circuit deschis sau închis, cînd de solicitările mecanice la turatia de 300
aerul este antrenat cu ajutorul ventilatoarclor de aer integrate şi a celorlalte Km-J
părţi rotitoare ca în fig. 1.5.
ambalare. '
200 li17rr-l-]--rrJ
Hidrogeneratoarele de mică putere sînt prevăzute cu răcire indirectă
Puterea hidrogeneratoarelor, pentru
un raport de ambalare de K a = 2 în
100~iJ
prin ventilaţie cu aer în circuit deschis, dacă temperatura aerului ambiant şi O 20 40 60 80 IOD 120 140 150
gradul său de puritate permit acest lucru. cazul răcirii indirecte, este limi ta tă la 400 n[ro! /rnm]
Hidrogeneratoarele verticale de putere mijlocie şi mare se realizează MVA, iar în cazul răcirii directe cu apă F'.g. 1.6. Curbele puterilor limită pentru
cu răcire indirectă, prin ventilaţie de aer în circuit închis. puterea limită creşte la 850 MVA, aşa hidrogeneratoare
[ -- răcire indirectă cu aer; 11- răcire directă
Răcirea directă poate fi pură cînd pentru răcirea tuturor părţilor active după cum indică curbele puterilor limită cu apă.

se foloseşte un singur agent de răcire şi anume apa distilată, sau poate fi
combinată cînd fierul activ şi înfăşuararea statorului sînt răcite cu apă, iar
înfăşurarea rotorului este răcită cu aer, care spală nemijlocit toată suprafaţa
laterală a spirclor.
în cazul hidrogeneratoarelor verticale de putere foarte mare, în vederea
limitării dimensiunilor de gabarit la valori acceptabile se utilizează în prezent
răcirea directă. Hidrogeneratoarele bulb de putere foarte mică (diametrul
rotorului sub 1 m) transmit pierderile direct la apa care spală suprafaţa exteri­
oară a carcasei. Pentru aceasta fierul activ este introdus în carcasă cu seraj.
tn vederea intensificării răcirii şi deci a eliminării pierderilor din interiorul
generatorului, aerul interior este înlocuit uneori prin ulei. tn cazul hidrogene­
ratoarelor bulb de medie putere se aplică schema clasică de răcire cu răcitoare
de aer. Fierul activ şi coroana polară sînt prevăzute cu canale radiale, iar
prezentate în fig. 1.6.
Majorarea densităţilor de curent şi a încărcării lineare este posibilă în
cazul adoptării răcirii directe şi forţate.
Proprietăţile agenţilor de răcire, care pot fi luaţi în considerare, sînt
prezentate în tabelul 1.4. Hidrogenul nu poate fi folosit în cazul hidrogenera­
toarelor, deoarece nu se poate asigura o închidere etanşă a spaţiului de răcire.
Rezultă deci că în cazul hidrogeneratoarelor răcirea se poate realiza cu aju­
torul aerului sau apei distilate.
De menţionat că, în cazul răcirii directe, cu apă distilată, apar complicaţii
constructive şi de exploatare, valorile reactanţelor cresc, ceea ce are ca efect
Tabelul 1.4
PropriL'lăţile agenţilor de răcire in raport cu aerul, exprimate în u.r.

rotorul este prevăzut cu ventilatoare radiale. Hidrogeneratoarele bulb de Hidrogen

mare putere, adică pînă la circa 50 MVA, au un grup separat motor-ventilator, AeI" Apă
care întroduce aer de răcire în interiorul generatorului. Pentru intensificarea Caracteristici la
1 ata
la la distilată
1,03 ata 3 ata
efectului de răcire între fierul activ şi carcasă se prevede un spaţiu pentru
circulaţia aerului. De asemenea, dinţii statorului cu canale axiale de ventilaţie,
ai căror pereţi sînt paraleli cu pereţii crestăturii. în vederea reducerii puterii Capacitatea termică. gravimetrică 1 1. 14,35 14,35 3,75
consumate de acest grup se întroduce aer comprimat. Acest fapt contribuie
la îmbunătăţirea randament ului generatorului. Hidrogeneratoarele bulb de Densitatea ) 1 I 0,07 0,21 1000
Capacitatea termică specifică
puteri mai mai decît 50 MVA se realizează cu răcire directă cu apă. 3,02 3750
Toate hidrogeneratoarele cu răcire indirectă, prin ventilaţie de aer, sînt 3 125
prevăzute cu ventilatoare radiale integrate în rotor (la tura ţii lente) sau axiale
(la turaţii rapide), iar statorul şi rotorul au canale radiale de ventilaţie. în
cazul hidrogeneratoarelor cu răcire indirectă, prin ventilaţie de aer în circuit 3,6 60
închis, pentru limitele de încălzire prescrise, solicitările electromagnetice

20 21
 înrăutăţirea stabilitătii dinD-mice, iar curba randamentului, deşi ca nive 1
maxim este superioa;ă faţă de cea pentru cazul răcirii indirecte cu aer, are
valorile optime în jurul punctului corespunzător încărcării de 0,75 din sarcina
nominală, după care are tendinţa de coborîre. De aici rezultă că aceste hidro­
generatoare se pretează foarte bine pentru cazul funcţionării cu precădere
la o putere mai mică decît puterea nominală.
La hidrogeneratoarcle cu răcire directă cu apă, puterea creşte de 2 ori,
iar la cele cu răcire cu apă şi răcire forţ·ată cu aer, puterea creşte de 1,7 ... 1,8
ori, faţă de cele cu răcire indirectă cu aer.
în cazul răcirii directe cu apă distilată, cuprul înfăşurării statorului şi
rotorului este de formă tubulară, iar sudura conductorilor trebuie să asigure
o etanşare perfectă faţă de apă şi un bun contact electric, apa distilată trebuie
să fie pură şi să nu conţină săruri sau impurităţi suspendate, care la tensiuni
ridicate se pot depune pe pereţii tubului reducînd secţiunea de trecere, iar
instalaţia pentru producere şi alimentare cu ap{l distilată, precum şi distribui­
torul din rotor reprezintă o complicaţie constructivă speCIfică acestui sistem
de răcire. în conductele de alimentare şi evacuare, precum şi în bobinele
polare, datorită forţei centrifuge se dezvoltă o apreciabilă presiune care la
turaţia de ambalare poate atinge valoarea de 100 kg/cm 2 şi chiar mai mare,
valoare la care se efectuează proba hidraulică a conductelor şi îmbinărilor.
Hidrogeneratoarele răcite cu aer în' circuit închis sînt prevăzute cu răci­
o legătură electrică. Sistemele de excitaţie neautonome pot avea sursa de
toare de aer, care preiau pierderile produse de hidrogenerator şi le transmit
alimentare dependentă de hidrogenerator (de la bome) sau independentă de
apei de răcire, care circulă prin ţevile răcitoarelor.
hidroe,enerator (de la serviciile auxiliarţ). Se recomandă utilizarea cu precă­
1.3. Excitaţia hidrogeneratoarelor
1.3.1. Clasificarea sistemelor de excitaţie
Sistemul de excitaţie al hidrogeneratorului reprezintă totalitatea ele­
mentelor prevăzute în schema de excitaţie, care asigură excitaţia înfăşurării
rotorice a hidrogeneratorului în diferite regimuri, respectiv asigură stabilitatea
statică şi dinamică a hidrogeneratorului conectat la reţea.
Principalele cerinţe pe care trebuie să le satisfacă sistemul de excitaţie
sînt:
- schemă de excitaţie simplă;
- putere de excitaţie cît mai mică;
- comandă uşoară, acţiune rapidă şi reglare continuă;
- siguranţă deplină în funcţionare;
tinuu (excitatoare), de curent alternativ (generatoare sincrone auxiliare)
- spaţiu ocupat redus.
sau maşini speciale (amplidine etc).
în cazul cînd hidrogeneratorul urmează să încarce linia de transport,
Cea mai simplă schemă de excitaţie este realizată cu ajutorul excitatoarei
sistemul de excitaţie trebuie să asigure stabilitate şi reglaj fin de tensiune în
zona curenţilor de excitaţie mai miei decît curentul de excitaţie la mersul
în gol.
Sistemul de excitaţie trebuie să asigure atît parametrii nominali de exci­
taţie, cît şi cei corespunzători regimului de avarie. Menţinerea tensiunii la
22
bornele hidrogeneratorului, în cazul regimului de avarie, se realizează prin
forţarea excitaţiei, care conform STAS 1893- 78 trebuie să asigure următoarele
valori:
- raportul tensiunii de forţare, faţă de tensiunea
nominală min 1,8 u.r.,
- viteza de creştere a tensiunii de excitaţie min 0,8 s -1;
- durata de forţare cca 60 s.
Ca urmare sistemul de excitaţie se dimensionează pentru regimul nominal
de excitaţie şi se verifică pentru regimul de forţare a excitaţiei.
Pentru orice sistem de excitatie trebuie să se aibă în vedere ca tensiunea
maximăla inelele de contact, în regim de forţare, să nu depăşească 1600... 1800 V,
iar în cazul excitatoarelor, tensiunea între lamelele de colector să nu atingă
valoarea care produce focul circular pe colector.
Sistemele de excitaţie se pot clasifica după diferite criterii. In funcţie
de autonomia acestuia, în raport cu exteriorul, se disting sisteme de excitaţie
autonome şi sisteme neautonome. Sistemele autonome pot fi cu cuplaj meca­
nic, cînd maşinile electrice de excitaţie sînt montate pe axul hidrogeneratoru­
lui, şi pot fi cu cuplaj electric, cînd o parte din maşini sînt montate pe ax,
iar cealaltă parte se află în exteriorul hidrogeneratorului între acestea existînd
dere a sistemelor de excitatie autonome. In functie de natura sursei de excitatie
se remarcă sisteme de ex~itaţie pe bază de maşini electrice şi sisteme statice
pe bază de redresori.
Pînă în prezent cele mai răspîndite şi verificate în exploatare sînt sistemele
de excitaţie pe bază de maşini electrice, realizate pe o varietate imensă de
scheme de excitaţie. în ultimii ani s-au introdus pe scară largă sistemele de
exci taţie statice, pe bază de redresoare cu siliciu, care au dat rezultate bune
în exploatare.
Luînd în considerare elementele principale, care contribuie la conturarea
unei scheme de excitaţie, din multitudinea de scheme cunoscute în prezent
se poate reţine un număr restrîns de scheme, ca fiind suficiente şi satisfăcă­
toare pentru realizarea unui sistem de excitaţie corespunzător.
1.3.2. Sisteme de excitaţie cu maşini electrice
Maşinile electrice folosite în schemele de excitaţie pot fi de curent con­
autoexcitate, constituită în grup separat cu motor de antrenare ca în fig. 1.7.
sau montată pe axul hidrogeneratorului ca în fig. 1. 8.
In cazul cînd se necesi tă încărcarea liniei de transport se foloseşte schema
din fig. 1.9 cu excitatoare p1incipală şi excitatoare auxiliară. Această schemă
prezintă avantajul de a avea stabilitate mare, însă are şi unele dezavantaje
23

cum ar fi constantă de timp mare, reostat de excitaţie voluminos, posibilitflţi
mari de apariţie a defectelor determinate de complexitatea schemei.
în fig. 1.10 se prezintă o schemă autonomă cu excitaţie independenUl,
avînd excitatoarea montată pe axul hidrogeneratorului. Alimentarea înfă-
şurării de excitaţie a excitatoarei este asigurată de un generator sincron
auxiliar mrntat pe acelaşi ax. Se pot folosi însă şi serviciile auxiliare ale
centralei, în care caz sistemul devine neautonom. Regulatorul automat de tensi­
une asigurfl totcdată şi redresarea curentului alternativ în curent continuu.
în fig. 1.11 se ~rezintă o schemă de excitaţie autonomă, mai complexă,

~_.~
bazată pe maşini electrice speciale (amplidină). Pe axul hidrogeneratorului
se află o excitate are cu excitaţie independentă şi un generator sincron auxiliar

Mi
CD ,7[_4 Y

FIg. 1.7. Schemă de excitaţie neautonomă Cu excitaţie

ill
1...........,

, ~:5J
independentă
1- hidrogenerator; 2 - excitatoare; 3 - motor de antrenare;
·4 - reastat de excitaţie.

ill . '?§) r il
(F---- I
'------------­
Dez&cifare rapida
• Demagnefizar8

L-===;-J
Fig. 1.8.
I --
Schemă de
~llclrogel1erator;
excitaţie autonomă
2- excitatoare; 3 -
eu o.utoexeitaţie:
reostat de excitaţie.
Magnefizare il~ ~
Oema!lneltza~ _~

Fig. 1.11. Schema de excitaţie autonomă, cu excitaţie

&-._._.=8rY2 ?
inLlependentă bazată pe maşini electrice amplificatoare:

1- hidrogeneralor; 2 - excitatoare; J - generator sincron auxilLar; 4 ­

am:plidină; 5 - motor de antrenare; 6 - regulatar automat de tensiune.

cu magneţi permanenţi, care alimentează un grup separat motor asincron ­

amplidină, cea din urmă reglează excitaţia excitatoarei.
Fig. 1.9. Schemă de excitaţie o.utonomă eu excitaţie indepen­
Schemele de excitaţie din fig. 1.10, 1.11 se folosesc în cazul hidrogenera­
denta bazată pe excitatoare principală şi auxiliară
tcarelor de mare putere.
7- hidrogenerator; 2 - excitatoare principală; 3 - excitatoare auxiliară;

4 - reostat de excitaţie.

1.3.3. Sisteme de excitaţie statice

&-_._..~~
Fig. 1. 10. Schemă de excitaţie autonomă, cu excitaţie

bază
Sistemele de excitaţie statice sînt practic fără inerţie şi se realizează pe
de redresori ionici sau uscati.
Aceste sisteme asigură viteze f~arte mari de excitaţie (pînă la 10 11., S-1) şi
rapoarte ridicate pentru tensiunea de forţare (3-4 ori tensiunea nominală de
exci ta ţie).
Dintre acestea, în prima fază au fost folosite sistemele de excitaţie ionice,
bazate pe redresori cu mercur, alimentaţi în sistem trifazat sau hexafazat,
în scheme cu excitaţie independentă, sau autoexcitaţie, a căror constante de
independentă bazată pe excitatoare şi generator sin­
timp sînt de T = 0,1... 0,4 s, dar care nu se mai utilizează.
cron auxiliar:
în prezent sînt în curs de generalizare sistemele de excitaţie statice pe
1- hidrogenerator; 2 - excitatoare; 3 - generator sincron auxili­

ar; 4 - reastat de excitaţie; 5- regulatar automat de tensiune. bază de redresori uscaţi cu siliciu sau tiristori, care în urma rezultatelor

24 25
 bune obţinute în exploatare, au ajuns să echipeze hidrogeneratoare de puteri

~~ .....
r~
foarte mari.
I
I
In figurile 1.12, 1.13 se prezintă două scheme de excitaţie autonomă,
cu excitaţie independentă, conectate în circuitul de excitaţie al hidrogenera­
torului, respectiv al excitatoarei. In ambele cazuri sursa de curent alternativ
este asigurată de un generator sincron auxiliar, montat pe axul hidrogenera­
torului. -= 1
r-j ~-lll
--'·riJ ~

&~:l~lJ ~~ ~J-~
trt- ---­
Fig. 1.14. Schenlă de excitaţie statică., autonomă, autoexcitată, Cu
alimentitre la bornele hidrogeneratorului:
7 - hidrogenerator: 2 - punte cu tiristori; 3 - pnnte cu rfOdresoare;
tramformator de curent; .5 - transformator de tensinne.
4­

Fig. 1.12. Schemă de excitaţie autonomă. cu excitaţie Această schemă asigură para­

ill
independentă bazată pe punţi cu redresoare cu siliciu
conectate în circu itul de exci ta ţie al hidrogeneratorulu i :
1 - hidrogencrator; 2 - generator sincron auxiliar; 3 - genera­
tor sincron cu magneţi permanenţi; 4- punte redresoarc
metrii de excitatie foarte ridicati,
însă are dezavantajul de a fi infl~­
enţată de avarii1e, care apar după r- 2
L:J
~--
cU
cu siliciu.
bornele generatorului.
în unele cazuri se utilizează "
schema de exci tatie statică, auto­
nomă, cu redresoare rotative, ca în
l_ j 1 I

~-_·-fJ ~.-lţD'

fig. 1.15, care sînt alimentate de la

Fig. 1.15. Schemă. de excitaţie statică., auto­
înfăşurarea trifazată a unui genera­ nomă., independentă, Cu redresoare in circuitul
tor sincron auxiliar, dispusă în rc­ rotoric:
1 - hidrogen era tor ; 2 - punte cu redresoare; 3 - gene­
tor, care are înfăşurarea de excita­ rator sincron auxiliar.
ţie în statoL Schema are avantajul
de a asigura o excitaţie independentă şi de a fi lipsită de elemente de contact
alunecător. Se utilizează la hidrogeneratoare bulb, la motoare sincrone şi la
Fig. 1.13. Schemă de excitaţie autonomă, Cll excitaţie inde­
unele hidrogeneratoare verticale care nu necesită o forţare mare a excitaţiei.
pendentă bazati\. pe punţi cu redresoare cu siliciu conectate

în circuitul de excitaţie al excitatoarei

J- hidrogenerator; 2- excitatoare; 3 - generator sincron auxiliar cu

mngneţi permanenţi; 4 - punte de redresoare cu siliciu.

în fig. 1.14 se prezintă o schemă de excitaţie statică, autonomă, auto­

excitată, cu alimentare de la bornele hidrogeneratorului, prin intermediul
transformatoarelor de tensiune şi de curent. Cele două punţi cu redresori
cu siliciu, respectiv cu tiristoare din circuitul de excitaţie al hidrogeneratoru­
lui, asigură componenta de tensiune, respectiv de curent, a curentului de
excitaţie corespunzător gradului de încărcare al hidrogeneratorului.

26
 2.2. Principalele condiţii tehnice

Standardele diferitelor ţări, reeJmandirile CEI, precum şi STAS 1893-78,

care se referă la hidrogeneratoare, impun o serie de condiţii tehnice de care
proiectantul trebuie să ţină seama încă din fază de calcul. În cele ce urmează
se prezintă principalele condiţii tehnice pe care trebuie să le satisfacă un proiect
de hidrogenerator:
- Hidrogeneratorul, la cerere specială, trebuie să permită încărcarea
liniei de transport, în care caz va fi prevăzut cu un sistem de excitaţie inde­
pendent, care să asigure o gamă mare şi fină de reglaj, cu deplină stabilitate
în zona tensiunilor mai mici decît tensiunea de mers în gol.
- Supraîncărcabilitatea statică a hidrogeneratorului trebuie să fie de
cel puţin 1,7 U.r. şi se determină cu relaţia:

,~
- + . - IeD ] (2.1)
2. Alegerea diInensiunilor principale I,n
1" ' " . [
1
V
6 1.. LJ
1 + 1,5
I,n2
[u.r]

Întrucît calculul electromagnetic al hidrogeneratoarelor se bazează pe unde 1,0' I,n, I ek sînt curenţii de excitaţie la mersul în gol, în sarcină nomi­
un sistem de relaţii nedeterminat, la care numărul necunoscutelor este mai nală si în scurtcircuit.
mare decît numărul relaţiilor, rezolvarea acestei probleme se face într- un mod .:... Hidrogeneratorul trebuie să dezvolte puterea nominală, la factorul
specific. Se aleg dimensiunile principale, iar apoi se determină solicitările de putere nominal şi pentru abateri ale tensiunii de ± 5 % din valoarea nomi­
electromagnetice, parametrii principali şi indicii tehnico-economici corespunză­ nală. Hidrogeneratorul trebuie să admită funcţionarea de durată la o tensiune
tori, care trebuie să satisfacă datele de proiectare şi condiţiile tehnice convenite cu abateri mai mari de ± 5 %, dar nu mai mari de ± 10,% din valoarea nomi­
sau impuse de norme. Pentru stabilirea dimensiunilor definitive se calculează nală, însă fără menţinerea puterii nominale. Nu se admite funcţionarea hidro­
mai multe variante, dintre care se alege varianta optimă. generatorului la o tensiUne cu abateri mai mari de ± 10% din valoarea
nominală. Această cerintă se va lua în considerare la stabilirea inductiilo!"
2.1. Datele de proiectare din fIerul activ la sarcină nominală, care se aleg astfel încît, la 1,1 Un 'şi la
un curent cu puţin mai mic decît cel nominal, să se păstreze curentul nominal
Pentru calculul hidrcgencralQarelor sînt necesare următoarele date de de exci tatie.
proiectare: - Te'nsiunea alternativă produsă de hidrogenerator la mersul în gol
- puterea nominală aparentă: F ap trebuie să fie practic sinusoidală, adică factorul de deformare nu va depăşi
- tensiunea nominală de linie: Un 7,5 % pentru puteri pînă la 1000 kVA, sau 5 % pentru puteri mai mari.
- factorul de putere: cos <:p Forma sinusoidală se asigură prin adoptarea corespunzătoare a număru­
- frecventa: f lui de crestături pe pol şi fază, a factorului de scurtare, a Iăţimii şi formei
- numărul de faze: m
tălpii polare, precum şi a coliviei de amortizare.
- turaţia nominală:
nn
- Variaţia de tensiune de la sarcină nominală la mersul în gol nu trebuie
- turatia maximă n
m
să depăşească valoarea nominală cu mai mult de 50 % la un factor de putere
- reaetanţa sincronă longitudinală: x d
cos <:p - 0,8 inductiv, cînd nu se funcţionează cu reglajul automat de exci taţie.
- reactanţa trazitorie longitudinală: x~
- înfăşurarea de excitaţie a hidrogeneratorului trebuie să suporte timp
- reactanţa supratranzitorie longitudinală: x~
de maximum 10 s curentul rezultat la regimul de forţare a excitaţiei prin
- tensiunea de forţare a excitaţiei:
U cmaz aplicarea tensiunii maxime de excitaţie, care în cazul hidrogeneratoarelor
- vi teza de creştere a tensiunii de forţare: Ve este de minimum 1,8 u.r.
- momentul de giraţie: CD2 - Hidrogeneratorul în stare caldă trebuie să suporte în caz de avarie,
- diagrama de exploatare: F ap =f(t) fără a.suferi deformaţii permanente, un curent egal cu 1,5 ori curentul nominal
- împingerea axială a apei pe rotorul turbinei: CA timp de 15 s la tensiunea nominală. De asemenea, trebuie să suporte curentul
- greutatea părţilor rotitoare ale turbinei: Gz.

28
Z9
 de scrutcircuit brusc trifazat la borne, la regimul de mers în gol C11 1,05 ori şi În special pentru x:.trebuie să fie bine justificată, cu atît mai mult cu cît
tensiunea nominală. Curentul de scurtcircuit brusc trifazat I1U trebuie să sistemele de excitaţie moderne permit realizarea parametrilor de excitaţie
depăşească de 15 ori valoarea maximă sau de 21 ori valoarea efectivă a curentu­ ridicaţi, care asigură stabilitatea dinamică a hidrogeneratoareloL Reactanţa
lui nominal. Aceste suprasarcini de scurtă durată se iau în considerare la X
d
este invers proporţională cu valoarea întrefierului, iar reactanţa Xd este
calculul termic, la alegerea densităţilor de curent şi la dimensionarea inelelar direct proporţională cu valoarea Încărcării lineare.
de consolidare ale capetelor frontale de la infăşurarea statorului. Pentru reducerea solicitărilor dinamice ale Înfăsurării statorului în
- Hidrogeneratorul pentru puteri pînă la 100 MVA inclusiv trebuie regimul de scurtcircuit bifazat al hidrogeneratoarelor, c~nectate pe linii lungi
să admită o funcţionare de durată cu sarcină nesimetrică cu o diferenFI între de transport, se impune condiţia:
curenţij pe fază faţă de curentul nominal pînă la 12% în cazul existenţei
coliviei de amortizare, sau pînă la 10 % În cazul cînd nu există colivie de amorti­ x~ = 1. (2.2)
zare, fără a depăşi limitele de Încălzire prescrise. Curentul maxim pe fază nu X d"
va depăşi curentul nominal.
Această relaţie se poate satisface prin adoptarea coliviei de amortizare
- Proba de supraturare nu se consideră obligatorie, dar se poate efectua
pe bază de Înţelegere Între părţi. Valoarea supraturaţiei se consideră egaHi Închise În inel.
cu tura ţi a de ambalare a hidrogeneratorului sau cel puţin 1,8 ori turaţia 1n cazul regimului de Încărcare nesimetrică pe faze, gradul de nesimetrie
nominală. Proba de supraturare se consideră satisfăcătoare dacă nu apar de­ al curentului este egal cu raportul dintre curentul de succesiune inversă şi
forma ţii mecanice permanente şi dacă Înfăşurarea rotorului suporEi în­ curentul nominal:
cercările ele rigiditate dieleetrică efectuate. Durata probei de supraturare este
de 2 min. I~=J2 (2.3)
- Hidrogeneratorul trebuie să poată funcţiona permanent cu o sarcma In
deformantă pentru care armonicele superioare de curent de ordinul 5 şi 7
'ii care de obicei este 0,1 ... 0,2 U.r. Abaterea admisibilă a nesimetriei tensiunii
reprezintă cel mult 4 % din cun ntul nominal, fără ca limitele de Încălzire
se caracterizează de asemenea prin raportul dintre tensiunea de succesiune
prescrise să fie depăşite cu mai mult de SOc.
inversă, faţă de tensiunea nominală:
- Hidrogeneratorul, la mersul În gol şi la tensiunea şi tura ţi a nominală,
va avea un factor armonic telefonic al tensiunii de borne, care nu va depăşi [1' = U 2 (2.4)
valoarea de 5 % pentru puteri pînă la 1000 kVA, 3 % pentru puteri cuprinse 2 U .
n
Între 1000 ... 5000 kVA şi 1,5% pentru puteri mai mari de 5000 kVA.
- Hidrogeneratorul, la cerere specială, trebuie să poată funcţiona şi care de obicei este de 0,02 ... 0,03 U.r. Pentru asigurarea nesimetriei tensi­
în regim de compemator sincron, la tensiunea nominală, puterea fiind deter­ unii În limite restrînse, se recomandă ca reactanţa inversă X2 să fie cu atît mai
minată de curentul nominal de excitatie, adică de Încălzirea înfăsurării de mică cu cît este mai mare nesimetria de curenţi, iar valoarea acesteia se poate
excitatie. ' ,
determina cu relaţia:
~ Hidrogeneratorul nu va depăşi la sarcină nominală nivelul de zgomot
de 85 dB(A), măsurat În sala de maşini la distanţa de 1 m de la suprafaţa
laterală exterioară, iar spectrul zgomotului va satisface curba de zgomot
X2 --
_ u~ _ 0,02 ... 0,03 __
- --
°I l 0'0
°3 u.r.
, (2.5)
J~ 0,1 ... 0,2
C, = 85. Nivelul de vibraţii nu va depăşi valorile prescrise de norme.
Reactanţa inversă mică se poate realiza prin adoptarea coliviei de amorti­
zare în inel inchis, avînd dispersie cît mai mică.
2.3. Parametrii hidrogeneratoarelor Tinînd seama de condiţiile de stabilitate la funcţionarea În paralel, valorile
uzuale pentru reactanţele hidrogeneratoarelor sînt:
Reactanţa sincronă longitudinală xd determină stabilitatea statică a Xd = 0,6 ... 1,6 U.r.
hidrogeneratorului, iar reactanţele tranzitorie şi supratranzitorie longitudinală
xd şi x~ asigură stabilitatea dinamică. Cu cît este mai lungă linia de transport xq = 0,35 ... 0,7 u.r.
prin care hidrogeneratorul debitează pe sistemul energetic şi cu cît timpul
de deconectare la scurtcircuit este mai mare, cu atît reactanţele hidrogenera­ x'd = 0,12 ... 0,3 U.r.
torului în regim stabilizat şi tranzitoriu, trebuie să fie mai mici. Realizarea x~ = 0,12 ... 0,3 U.r.
reactanţelor mici conduce Însă la majorarea dimensiunilor, greutăţilor şi a
costului. De aceea, impunerea prin temă a valorilor scăzute pentru reactanţe x"Q = 0,13 ... 0,25 U.r.

:30 31
 în cazul cînd hidrogeneratorul este conectat la sistem printr o linie lungă
de transport, care are reactanţa capacirivă XC' pentru a evita fenomenul de
rezonanţă al generatorului cu capacitatea liniei, se impune respectarea con­
diţiilor:
x'; < Xc < xa;
Xc = (1,5 ... 2) x q • (2.6)
2.4. Determinarea puterii nominale
Centralele hidroeleetrice prin natura lor sînt exploatate în perioadele
de vîd al consumului de energie electrică, fiind denumite centrale de vîrf.
In decursul unei zile au loc două vîrfuri dp consum de energie cu o durată
de circa 3 ... 5 h, în funcţie de anotimp. Din această cauză, durata de funcţio­
nare a hidrogeneratoarelor montate în centralele hidroelectrice, în decursul
unui an ~e totalizeaza. la circa 2000 ... 3000 h, ceea ce nu reprezintă un regim
de funcţicnare continuă, ci de scurtă durată repetat, sau după STAS 1893-Î8
este un serviciu intermitent periodic (S 3).
In afară de acest regim normal de exploatare, poate apărea un regim
forţat în pericada viiturilor, care teoretic poate deveni un regim mai prelungit
sau un regim de durată. Ca urmare, precizarea regimului de exploatare, prin
diagrame de explcatare, este absolut necesară pentru stabilirea încălzirii
hidrogeneratoarelor.
în cazul regimului de exploatare stabilit, hidrogeneratoarele trebuie să
asigure o anumită putere aparentă, ca rezultat al puterii active furnizate de
turbina hidraulică şi al puterii reactive furnizate de hidrogenerator şi carac­
aerizată prin factorul de putere. Pe baza unor publicaţii de specialitate [20J,
pînă În prezent s-a considerat că puterea nominală a hidrogeneratorului este
cea corespunzătoare puterii maxime a turbinei hidraulice, care are loc la
căderea de calcul, în regim de exploatare continuu, pentru care se asigură o
anumită rezervă la încălzire.
Din punct de vedere calitativ, explcatarea turbinelor şi a hiarogenera­
toarelor se poate aprecia pe baza curbelor de randament ale acestora. Curba
de randament a turbinei are valori absclute inferioare faţă de cele ale curbei
de randament a hidrcgeneratorului, iar dcmeniul maxim este deplasat În
zona puterilor inferioare puterii ncminale, în timp ce la hidrogenerator do­
meniul maxim este deplasat în zona puterilor supericare puterii ncminale.
întrucît însă În cadrul centralei hidroelectrice producţia de energie electrică
este realizată de turbină şi hidrogenerator împreună, deci de ansamblul denu­
.mit hidroagregat, rezultă că este necesar să se ia În ccnsidcrare curba de randa­
ment a hidroagregatului, obţinută prin compunerea celor două curbe parţiale
de randament şi care de obicei are randamentul maxim deplasat În domeniul
de putere egal cu 0,7 ... 0,8 din puterea nominală stabilită. Apare deci o con­
tradicţie între puterea nominală a hidrogeneratcrului, randamentul optim
al hidrogeneratorului şi Încălzirea hidrogeneratorului, care afectează eficienţa
32
economică a centralei. Pmtru examinarea acestei probleme s· a apelat la dateI
statistice de exploatare a 4 tipuri distincte de hidrogeneratoare, pentru
perioadă de 4 ani. Pe de altă parte, examinîndu-se curbele de randament pen­
tru 18 tipuri distincte de hidrcagregate, antrenate cu tmbine Kaplan, Franci
şi Pelton a rezultat că în toate cazurile randamentele maxime ale hidrogenera-'
toarelor au loc pentru o putere inferioară puterii nominale, avînd următorul
ordin de mărime:
~ hidroagrtgate cu turbine Kaplan (i5 90) %;
- hidroagregate cu turbine Francis (90 95)%:
- hidroagregate cu turbine Pelton 80 %.
Din examinarea datelor de mai sus a rezultat că modul de stabilire a
" puterii nominale a hidrogeneratoarelor practicat pîn;l în prezent la noi în
ţar:1., la elaborarea proiectelor de hidrogeneratoare, nu este satisfăcător,
deoarece conduce la realizarea unor hidrcgeneratcare supradimensionate. In
consecinţă se propune de către autori ca stabilirea puterii nominale a hidro­
generatoarelor să se efectueze după cum urmează:
- puterea activă m.minală a hidrcgeneratcrului se va considera cea
corespunzătoare randamentului maxim al hidrcagregatului, în serviciu con­
tinuu (Si), la care limita de încălzite a părţilor active va fi egală cu limita
de încălzire admisă de norme;
- puterea activă maximă a hidrcgeneratorului ~e va considera cea
corespunzătoare puterii maxime ce pcate fi dezvoltată de turbină, în serviciu
intermitent periodic (S3) ~i la un randament al hidrcagregatului inferior
celui optim, pentru care încălzirea Fărţilcr active nu va depăşi limitele pre­
scrise de norme;
- puterea reactiv ă va fi cît rr.ai redmă, astfel încît factcrul de putere
să aibă o valoare cit mai mare Fcsibil, de ordinul cos cp = 0,95, ca rezultat
al optimizării cerinţeler tehnice şi al avantajelcr eccnomice.
Aplicînd această metcdă de stabilire a puterii nominale, mai apropiată
de realitate, se pot cbţir.e ecer,emii aFeciabile directe, determinate de hidro­
generatcare ~i indirecte, ddermir.ate de transfcrmateare şi circuitele de putere.
2.5. Calculul momentului de giraţie
Momentul de giraţie oe alege în funcţie de turaţia care apare la căderea
bruscă sau la variaţiile de sarcină, în ipoteza funcţionării regulatorului de
tura ţie al turbinei. Variaţia de turaţie la căderea bruscă a sarcinii se admite
în funcţie de tipul turbinei, de ~uFrapresiunile ce apar în conductele de aduc ţi­
une. precum şi de supraten~iunile electrice ce apar la bornele hidrogeneratoru­
lui. Uneori, în afară de acest ecnsidumt, mementul de giraţie se alege ţinînd
seama şi de stabilitatea dir:amică a sistemului la mersul în parelel, în cazul
~variilor pe linia de tran:FCrt, cu Fctecţie rapidă în stare de funcţionare.
In acest caz, constanta de inertie este de circa 1,5 ... 2 ori mai mare decît în
cazul obişnui t. l\Ic mentul de gi'raţie se FC ate obţine pe ~eama majorării dia­
33
,metrului rotorului, care este eficace şi recomandabilă, sau pe seama majoririi D, L este diametrul intrricr, re5pectiv lungimea totalrl a statorului;
greutăţii rotorului, care este puţin eficace şi neeconomică. Nu se recomandă
7t'8YFe[I-(~:n~
1 500 - turaţii lente
realizarea momentului de giraţie cu discuri adiţionale, în afara rotorului. s= { 2500 - turaţii rapide.
Constant~ de inerţie a hidrogeneratorului determinată de momentul de giraţie,
în cazul unei variaţii de turaţie admise, depinde de constanta de închidere Momentul de giraţie realizabil de rotor Ee mai frate dt'ttrmina W, cU
a aparatului director. Energia cedată turbinei în timpul închiderii aparatului ajutorul relaţiei aproximative:
director contribuie la creşterea energiei cinetice a rotorului. Variaţia de turaţic
admisă este: GD2 = KD 3 .5L, (2.11,
unde:
j,tt=V~A~-1';;;0,3... 0,4, (2.7)
s = 4 500 pentru 11 ,;;;250 rot/min;
nn i

unde: S = 5500 pentru 1t > 250 rot/min;

TA este constanta de închidere a aparatului director;

In tabelul 2.1 sînt prezentaţi parametrii unor hidrogeneratoarc sincrone
Yerticale şi bulb, aflate în explcatare la centralele hidroelectrice respective.
Ti este constanta de inerţie a hidrogeneratorului.

Totodată sînt precizate sistemele de răcire şi de excitaţie, momentul de giraţie

Constanta de inerţie are expresia:
şi constanta de inerţie, randamentul ncminal, greutatea totală, respectiv

T, ~ TT'"- +
tt n
I r
1 -1
~ 9,&28 ·GD' ;'_.
ap
(2.8)
greutatea relativă, ale celor mai reprezflltativehidrogeneratoare din toate
domeniile de turaţie, precum ~i ale celor mai actuale realizări - date care
au putut constitui acest tabel prin ccncursul firmelor producătoare menţionate.

In practica actuală se utilizează urm:ltoarele valori:

2.6. Calculul dimensiunilor principale
T .. ;::;;7s; j,11 _
--
O" 35' Tt = 4 ... 1Os.
nn Dimensiunile principale ale hidrogeneratorului sînt diametrul interior
Momentul de giraţie necesar pentru hidrogenerator se poate udermina al statorului D şi lungimea totală a f uului activ statoric L. Mărimea diametru­
cu ajutorul relaţiei: lui D se află într-un domeniu, carp <!re limita superioară determinată de con­
diţiile de uzina re şi transport, de solicitările mecanice ce apar în coroana
GDz = ~ p~; . (2.9) polară la turaţia maximă şi de unstanta maşinii, iar limita inferioară deter­
9,828 n; minată de asigurarea unei ventilaţii ~atisfăcătcare şi de momentul de giraţie
necesar, care împreună reprezintă criteriile de bază pentru determinarea
Constanta de inerţie, în funcţie de puterea hidrogeneratorului se poate dimensi unilcr principale.
alege după cum urmează: Ţinînd seama de condiţiile de uzinare şi transpcrt diametrul D se limitează
T j = 3 ... 5 s pentru P ap = 1000 ... 10000 kVA; în prezent la 16 m.
Cu privire la solicitările mecanice ce aţar în coroana polară, rotorul
Ti = 5 ... 8 s pentru P ap = 10 000 kVA. hidrogeneratorului trebuie să permită o funcţionare sigură la turaţia maximă
După alegerea dimensiunilor principale se determină mam entul de giraţie timp de 2 min, la care solicitările mecanice din materialele rotorului să nu
ce poate fi realizat de rotor, cu ajutorul relaţiei: depăşească limita de curgere, iar deformaţia rotorului să fie mai mică decît
valoarea întrefierului realizat. Turaţia maximă, după cele două practici exis­
GD2 = Gz (D~ + d~) = J{ . D~ . L ;::;; J{ D4 L, (2.10)
tente în prezent, poate fi considerată:
2
- tura ţi a de ambalare l1 a , care poate apărea la turbinele hidrauEce, la
unde: căderea bruscă a sarcinii însoţită de avarie, care pentru turbinele Kaplan
Gz este greutatea rotorului;
este (2,5 ... 3,5) nn' pentru turbinele Francis seste (1,8 ... 2,2) un> iar pentru
D z, d z este diametrul exterior, respe:::tiv interio r al rotorului;
turbinele Pelton este 1,8 nn;

34 35
 Parametrii unor hidrogeneratoare Tabdul 2,1
sincrone "erticale şi bulb

~ Irot~~illl ~ I II
P,p [:/1. n'O "'< x" Of, GD'
d
MVA
I
kV I cos I cot/min u.r.
I l!:r: I u.r. II o'
'o
I tIn:!
I J'1
"il!
T, Gl
t
I g,
kg/kVA
I Sistem I
de R:lcire CHE - Tara Fjrrna producătoare
) l€Xcltatie J

A. HIDROGE:"ERATOARE VERTICALE

15,75 0,9 600 I 0,167 0,15 98,31 503

90
80 10 0,8 600 I 975 0,996
98,6 -i70
-i75
5,5 256 2,85 1 IliE Aer Mărişelu - România I 1 C :M Reşit a

I
290 21 0,77 600 1070 1,22 0,3-1 0,23 98.71 5,77 200 2,5 1I1E Aer
0,3-1 0,22 98 615 Vilarinho - Spania Alsthom
80 13 500 1,6 710 2,45 S Apă.
1
0.15 0,14 98,1 890 ''Vehr - R F G Siemens
85 15,75 0,9 428.6 720 0.948 5,25 292 3,65 ME Aer
0,18 97,55 750 Neudaz - Elveţia Secheron
68,75 10,5 0,8 428,6 700 1,136 0,28 5,15 270 3,44 ME Aer
735 Şugag - România ICM Reşiţa
55,6 10,3 0,9 428.6 725 1,4 , 0,38 0,27 97,14 5,45 310 4,5 lIfE Aer
1,2 98,7 950 Hram II ­ URS S Elektrcsi1a
310 21 0,84 375 591 I 0,36 I 0,22
2700
6,6 203 3,65 ME Aer Pied de Borne - Franţa A1sthom
185 15,75 0,9 375 672 (l,99 0,206 98,43 552 1,78 S Apă Rodund II ­ Austria Siemens
490 2,65 S Aer Lotru - România IClIf Reşita.-
190 16 0,85 I 375 600 1 0,28 3000
600 1 0,32 .1 000 Alsthom
190 12 0,85 375 3,04 570 3
I
Aer Tonsta.d - Norvegia. Bro'.rn Boveri
425 23 0,95 300 500 1,05 0,348 0,2.19 98.42 2700 3,04 480 2,52 Apă Tonstad - Korvegia Brown BO'Eeri
25,5 \0.5 0,9 300 670 1,096 0,235 0,167 97,60 577 820 1935 S Apă Raccoon - SUA Siemens
8,5 6,3 0,9 250 500 1,051 0,27 0,18 96,6 300 160 6,4 lIIE Aer Tarnita - România IClIl. Reşiţa.
90 10,3 0,9 214 420 ' 0,35 97,96 48110 119 H ME Aer Rozno', II - România ICM. Reşit"
72 10.3 0,85 214 98 3000 6,66 472 5,25 ME Aer Monteyna.rd - Fra.nţa AlsthoJ11
6,2 6,3 0,9 214 470 I 0,995 0,275 0,25 95,6 32J 5,2 300 -/,16 lIIE Aer Vougla.us - Franta Alsthom
I 101 16,3 IIlE Aer Pia.tra-Nea.mţ ­ IClII. Reşiţa
500 15 1l,95 200 1 0,29 0,21 98,3 România
134 11 0,9 187,5 393 0,87 0,285 0,175 98,31 14 000 1000 2 S ~-\cr Churchill Falls - Canada AIstham
2.5 10,5 0,9 166,7 355 0,998 0,265 0,226 97,.1 I 2 120 10 81O 6,03 ME Aer Bha.kra Nanga.l - India Elektrosilc
175 15 150 282 0,29 98,27 6,5 ,108 12,35 JlIE Aer Vaduri - România ICII. Reşiţa
188,6 13,8 0,9 136,4 270 0,32 97,9 22 SilO 775 4,42 Aer Furnas - Brazilia Sicmens
12,5 6,3 0,9 136,4 340 0,832 0,288 0,162 96,50 1980 6,05 590 3,12 ME Aer Infiernillo - Mexic Alsthom
264,7 15,75 0,85 125 206 1,073 0,35 0,24 98,22 52000 220 17,6 ilIE Aer Pîngăraţl - România ICM. Reşiţa
255 15 0,9 115,4 243 0,29 98,01 47500 8,38 1300 4,94 Bra.tsk - U.R.S.S. Elektrosila.
8(}5 18 0,9 112,5 215 0,92 0,315 0,255 98,7 40000 677 950 3,72 lI!E _"er Alcantara - Spania Alsthcm
480 16 0,85 107 1,15 0,27 0,155 98,7 I 100,000 1.72 2400 2,98 S Aer Curi II ­ Venezuela Siemens
65 1500 3,12 S Cabora Bassa - 110­ Bra wn 13o-Eeri­
42,5 10,5 0,85 107 230 0,948 0,267 0,186 97,85 7600 zambic - Alsthom
26 \0,5 0,9 100 260 0,87 0,3 0,2-/ 97,38 6640 -/10 9.65 JIlE Aer R.P.C. IOI.Reşiţa
295 11,35 ::IIE Aer Rîmnicu Vîlcea ­ IClII, Heşiţa.
. 590 15,75 I 0,85 93,75 1,57 0,41 98,25 1184 20D România.
21 10,5 0,9 9.1,75 240 0,8 0,29 0,21 97,02 5 725 7,5 1650 2,8 Apă Kra.snoia.rsk - U.R.S.S, Elektrosila
766 18 0,95 92,3 tl5 0,9 0,3 0,24 98,6-/ 80000 246 11,7 :lIE Aer Dăeşti
- România 101. Reşiţa.
823,6 18 0,95 90,9 170 0.9 0,32 0,24 98,72 80000 2,42 3120 4,08 S Apă stator~ Ita.ipu - Bra.zilia. Siemens
1O3,5 13,8 0,8 83,3 167 0,886 0,35 0,26 97,5 39000 2,18 3343 4,07 S Apă sta.tor 1taipu - Bra7ilia Sielnens
190 15,75 I 0.9 71,5 180 1,09 0,37 0,258 98,32 82000 7,14 986 9,5 ME Aer Ka.menogorsk - V.R.S.S. Elektrosila
i
5,9 1259 6,6 S Aer Porţile de Fier - IClI! Rcşita.--
123,5 13,8 0,85 68,2 Ha 0,5 0,19 0,14 97,3 1100000 1 România ElektrosiJa
117,65 13,8 I 0,85 62,5 125 0,6-19 0,29 I 0,21 I 97,53 81 000 I 10,28 1410 11,4 ME Aer Voljsk - P,RS.S, Elektrosila
, I I I 7,6 1170 9,95 ME Aer Voltkinsk - U.RS.S. Elektrosila

36
37
 Tabelul 2.1 (con ,,,.

p •• (r iL
I cos ~ I n. IIrot/min,I '.1 x; I GD' G, ţ, I
i
Xd T, r Sistem
I I " I
n. I
MVA
I
kY rot/min U.r. u.r.
I U.f.
o.
I
tm' s t
I
k kVA
gl
de
excitaţie
Răcire

I ,
CHE-Ţara Firma produc.<'itoare

B HIDROGENERATOARE BULB
8,5 5,65 1 215 1,1 10,H 0.35 96,7 I ILO I ! Alsthol11
I 150
1
Beaumont Mooteux -
I Franţa
LO II 3,5 1 93,75 380
I
I 0,47 0,38 96.56 I 270
20 3,3 0,99 83,3 300
1,4
1,61
1,62
0,44
0,57
0.4 i
I
96,7 870 134
207
6,65
5,9
SR AeI
La Rance - Frallţa
Pierre Benite - Franţa
Alsthom
AIsthom
35 4,9 1 93,8 320 0,47 I 97.3 I LOO SR Aer Beaucaire - Franţa AIsthom
20 3,15 1 93,75 210 I 0,41 96,3 650 165 8.25
I
1,936 0,57 1
Apă Gerepoveţ - U.R,s.S. Elektrosila
45 6,3 0,98 75 170 1,6 0,51 96,7 3000 307 6.83 S Apă Saratov - U.R.S.S.
20 3,15 0,98 93.75 210 1.8 0,52 96,4 650 167 8,35 S Apă
ElektrosiJa
Inguri - U.R.S.S. Elektrosila
85,7 13,5
20
!
3,15 0,93
!
200
,1
I I
I
1000
I
270 S Aer Kiev - V.R.S.S. Elektrotiajmaş

Notalii:
ME - masini electrice
S - static
SR - static cu diode ratat;"e
- turaţia maximă de calcul IZ"" sau de ambalare convenţională, mai Pasul polar al hidrcgmuaterului este definit prin relaţia cunoocută:
mică decît turaţia de ambalare reală, care se adoptă pentru turbinele Kaplan
1,75 IZ., iar pentru turbinele Francis 1,65 n., 1t. D
Solicităr.ile mecanice la intindere, ce apar în coroana polară la turaţia 7=2F (2.13)
maximă, ca urmare a forţelor centrifuge proprii şi ale polilor, se pot determina
preliminar cu relaţia: iar legătura între turaţia sincrcnă, care se consideră turaţia nominală şi
numărul perechilor de poli este stabilită prin relaţia:
(],= ~ (Fp +Fc )=9,81'10 4 .(I,725 +O,08'k~)'~'V;ma;J;=
2 . r:' h jc It je
= 9,81' 10 4 • (jljc' ~ • v; max (2.12) It, = 11 fi -
- -, ! (2.14)
unde: P
(jlj C
1,725
= -h - + 008· ko! 2
•
unde! este frecvenţa gmeratcrului. 1n anexa 1 se prezintă un tabel de co­
' respondenţăintre n, şi p.
je
13;:::: 1,5 ... 1,7;
Viteza periferică maximă, exprimată în funcţie de pasul polar, este:
hje este înălţimea totală a jugului coroanei polare;

Fp, Fe sint forţa centrifugă a polilor , respectiva coroa­

V pmnx = r:DK",11" = KmT' 100 = K",'r(cm)' (2.15)

nei polare, pe unitate de lungime;
ko = D~ ;:::: 0,65 ... 0,92 este raportul dintre diametrul mediu al jugului Cu aceasta, relaţia (2.12) devine:
D
coroanei polare şi diametrul interior al (], = 9,81 . 10 8 • tpje~' K;"· 't'~em)' (2.16}
statorului;
1J pm = r:DI{m' n" viteza periferică la tura ţi a maximă; Rezultă că solicitările mecanice la întindere, ce apar în coroana polară, se
_ nm pot exprima În funcţie de viteza periferică maximă la pătrat oau în funcţie
K m- raportul de supraturare;
11. de pasul polar în centimetri la pătrat. Pasul polar din relaţia (2.15), devine:
nm turaţia maximă pentru care se dimensio­
nează rotorul şi se garantează funcţionarea _ vpm
generatorului. • (em) = -- 10- 2 (2.17)
Km
38 39­
 11,ro şieste prezentat grafic în fig. 2.1 ~îg. 2.2. Constanta maşinii

'b[11I 'Il I I/,v l•. t6 Cu ajutorul relaţiei (2.1 ':1) x C·X-y

,
~NVi 1 ! V ~.;r!J se poate determina viteza peri­ ftt17)7

7" "'­
L.....-
"
I/ A 2
ferică maximă pentru unele
materiale utiliza te la realizarea JO
1\.
'" 1'"
6f)()
r--... '" ' "".~

, "''" t'--..
V V- '/ coroanelor polare, care admi­

-.'"
., Al .zt5 .......
...... ", ~> ........

/' ţînd k o ~ 0,8 are valorile de

........ K'"
l/ l/ I
V A ,25
mai jos:
28
"'
.......
f""-..
'.
-
r--. ­
,/

"' "
,/ ./ 1 / 1/ - OţelforjatOLe 35 N ac =
700 21 r-... 1"-. 1""""- lSMI 'A
" " t---
,/ ;' = 25,5 daN/mm' ..... vpm = HOm/s
1/ /-y
600 i/ !/ V- A 3 - Oţel forjat OLC 45 N
= 30,4 daN/mm'
ac =
li lf'07] ..... " r--... l' 50MV.

YOO
V
V "
l;-
V
L...-- . /
V vpm= 150m/3
- Oţelforjat 34 MoC~ 15-1 .... ac =
= 58,8 daN/mm' ..... v pm = ZOOm/s 22 1-- 6
t-.... "'" t--.... 100""
1/ [....-' \ [....-' r-.....
- ToJă laminată OLC 35 ..... ac = f ' ItwMl
V ./
~O = 27 daN/mm' vpm = H5m/s
20 f--­ -4
- Tolă. laminată OL 37 K .... ac= 20 1/

_I_ ,_ _ _ daN/mm' ... v pm = IOD m/s

/
O 200
4aJ n[rol Imi" J600 R lt~ d . ~ t r-- 2

ezu a eCI ca respec area

" . . . . solicitărilor la tracţiune din

Fig. 2. 1. Alegerea pasulUi polar 10 funcţie de '!:30 m· 1 ~

-- coroana po ara se poa te rea za
li V ,
prin respectarea vitezei periferice maxime, respectiv prin pasll polar în centimetri.
0'1 a '5 Q3 . a35 ixa [u.~]

Constanta maşinii indică gradul de utilizare volum~trică a hidrogenera­

torului raportat la puterea aparentă şi turaţia nominală, adică: o (00 200 300 400 saa 600 n {irt/ttJl

C = D2. L· nn = D_2_._L = __1__ Se rec0JI1lll.1'Idi ca iniţial să se aleagă diametrul D cît mai mare posibi 1.
(2.18) ştiind că în acest caz se obţine o ventl1aţie bună, dispersie mică înt:-e poli,
F ap F ap k·A·B s
dispoziţie uşoară a înfăşurării de excitaţie şi moment de giraţie ridicat. tn
11...
unde: vederea asigurării unei eficienţe economice cît mai ridicate prin refolosirea
A Încărcarea lineară;
este sC\lllelor, dispozitivelor şi verificatoarelor existente, la alegerea diametrului
Ba inducţia în Întrefier.
- D se va ţiIllea seama şi de datele hidrogeneratoarelor realizate, de la care să
Odată cu variaţia puterii şi turaţiei hidrogeneratoarelor se schimbă cores­ se păstreze cît mai multe elemente.
punză tor şi dimensi unile principale. Dacă solicitările electromagnetice A şi Ba Diametrul interior al statorului D p:>ate fi determinat în funcţie de puterea
rămîn neschimbate, atunci C este constantă. tn realitate A şi Ba sînt variabile aparentă şi turaţia nominală cu ajutorul fig. 2.3, sau prin pasul polar în funcţie
în timp, ca urmare a apariţiei noilor sortimente de tole silicioase, iar pe de
de reaetanţa tranzitorie longitudinală,şi încărcarea lineară cu ajutorul fig. 2.4.
altă parte variază în funcţie de puterea hidrogeneratorului, motiv pentru
care constanta maşinii C în realitate nu este o constantă ci o variabilă. Pe baza valorilor determinate pentru D se p:Jate caltula lungimea totală
După [6J constanta maşinii se poate determina în funcţie de putere, turaţie a fierului activ statoric L cu relaţia:
şi reactanţa tranzitorie lon§,itudinală x a• cu ajutorul caracteristicilor din
fig. 2.2, de unde rezultă: L = C' F av , (2.21)
C = X - Y. (2.19) D2. nn
Rezolvînd împreună relaţiile (2.11) şi 2.18) se obţine expresia diametrului care este limitată de raportul:
interior al statorului, care ţine seama de mom 'ntul de gira ţie necesar şi de
constanta maşinii, adică: L
A=-' (2.22)
_ D = V( .nn
av
)2 .(~2)2 (2.20)
Ţ

Pentru determinarea orientativă a m'irimilor -r, L, A, C în fig. 2.5 se

unde K = 4500 ... 5500. C F K
prezintăcl!lrbele respeetin construite pe bază de date statistice.
40
~I;1 41

,1
~1
~

 Fig. 2.4. Pasul polar '1' în funcţie de x~ şi A.

D
3 \
I ["1"1]I \
[.77j
f5
.--- 11-60rD! Im:,
1200
1\
/'
V- I 1\ \ I
!
-- . --­ .-
IS ~o

V \
1\1\ I I
Î4

13
1/
./

V
V -- 71.4,;
1000J \

\
1\
1\.
\,
'\k-A·8·IO
I 4 I
A.m
J
I

'.-
V ./
V 800
11
1
\
:'\ ' \ 1, " {

f/ "V fuJ I 600

'O 1\.' • ~
. " { , ' ;4S]0
o A·?I[f1A/m
fI
;1 /V Vr- L.-­ I

i
'\ i I A.I,5~~
')
lX ~:5104A'
o.

V­
v-:: 7Jc.4 lI ­
I

I V i 105 40DI
9

8
/ Iii V .-- v
./

150
~
:::v- ~
l.- I

0.2 0.3
! "'--L
'4 05
.x~' fur] ,
1/ V!/, L-::::V 1--l.---l.­ l..-- '55, 7
.1,

7 ~

'/ V ~Vt;;f:::: l.--l-- - 2U.3 -­ (7

1\
6
fi ~~ V
j.---"'
1.--- l-- t::::: 250
300
,[.10 ]
26" I I Iii I I I I , I , I I I I
5
I;f; ~ V ~ --- - . 428,5
375 24
t
~~ E:::: l:::
ţ::::.-
--- - l--1--:
500
1­ 22

3 ~
1-- 1-- 500 .20
1-- 18 I---.L..+-~

2
i@ ~ e::::::i:-
i.---
I
[m]
,3,5
L
16
14

o-J±fîttJ~1=LSbJc
')-{'fv ~p :

I
.J 'O 12
1
.2.5 [m]'O ~
I
o 20 tO 50 8J 100 120 !t0 160 180 200 fap [MVA] .2 1 ~ 1-1--'--+-1-11--1-1-_
f.5 0.9 A
Fig. 2 . .3. Diametrul interior al statornlni D în funcţie de puterea
şi tUl'aţia nominală.
I 0.8 3.5
,0.5 ar
Pentru determinarea expeditivă a dimensiunilor principale D, L şi a a6~3
momentului de giraţie aferent GD2 în funcţie de valorile admise pentru F ap • 0.5
11., C, A, Ba în fig. 2.6 se prezintă o familie de curbe construite de autor 0.4 J2.51 : 1 l--l----l-:.
cu ajutorul cărora se operează astfel:
2
- în cadranul 1: pentru F aP se alege A, Ba. C
_ în cadranul II: pentru F ap şi n. se determină (D2. L)
_ în cadranul III: pentru (D2. L) stabilit se determină D şi L o f 2 3 4 5 6 7 8 9 10 fi 12 13 14 15 16 17 18 19 20 &aJMYAJ
. ~ L~J
_ în cadranul IV: pentru D şi L ales se determină GD2 realizat. Fig. 2.5. De.ter,minarea valorilor pentru C, L, '1', A în funcţie de puterea aparentă.
JOc pol la hidrogeneratoarele verticale.
In acest mod se pot alege mai multe variante pentru D şi L.

42
 3. Calculul electromagnetic

3.1. Aleger ea încărcărilor electro magne tice

lncărcările electrom agnetic e ale maşinilor electrice sînt încărcarea lineară
a înfăşurării statorul ui A [A/ml şi inducţia medie în Întrefie r Ba
(Tesla), care
sînt legate între ele prin relaţia constan tei maşinii. Alegerea prelimi
nară a În­
cărcărilor electrom agnetic e se poate face cu ajutoru l fig. 2.6, în funcţie
puterea aparentă. cu ajutoru l fig. 3.1. În funcţie de constan ta maşinii. de
sau cu
ajutoru l fig. 3.2. în funcţie de pasul polar.

u:rn: l lT 1 I I ~
24~ "'­
22 1 aJ ........ I ~ ....... ! =-t--....

20 1- '"'tooc ,

18

15

141 1

12 J-----.l------+----­
10 1 I I I
I I I I I 1" I I
0$0 180 500 520 540 550 580 500 620 5/0
i: A[A/cm}
.~

} Fig. 3.1. Înd'trc[tn k clectron1a gnetlC(, ŞI constant a maşinil.

 '1;1

încărcarea lineară influenţează direct reactanţa x~. care la rîndul său In cazul hidrogcneratoarelor cu răcire combinată, la care înfăşurarea
li
1"

influenţează constanta maşinii. Dctenninarea încărcării lineare în funcţie statorului este răcită nemijlocit cu apă. iar fierul activ al statorului şi înfă­
"

de x~ şi -; se poate face cu ajutorul fig. 3.3. şurarea rotorului sînt răcite indirect cu aer, se pot majora după cum urmează:
- încărcarea lineară 1,8 ... 2 eri;

c!X/o- 7J - inducţia în întrefier 1,1 ori.

t::-:-t--r------;-,, I~H::I:!=m-+++-+--+--J
I ! ~_L' -~+-j ~ I I I
, I i~-I-I - L.
i , ITI
3.2. Alegerea numărului de crestături statorice

1\umărul de crestături statorice NI se determină ţinînd seama de numărul

de crestături pc pol şi fază q, de segmentarea fierului activa statorului, de
forma curbei t.e.ID. şi de asigurarea unui nivel cît mai mic de zgomot şi' vibraţii.
Determinarea preliminară a numărului de crestături statorice se poate face
:in funcţie de încărcarea linoară:

'T
NI = ..DA a , (3.1 )
--l
I z"IIlf
unde ="1 este numărul de conductoare pe crestătură, iar 'a este nu­
o 50 100 200 300 400 500 600 7FJ(} 800 900 mărul căilor paralele de curent. Această determinare nu ţine sea­
Z{mm} ma însă de B a ales. Pentru aceasta, ştiind că încărcările electromagne­
Fig . .3.2. Determinarea valorilor pentru A, Ea. C în funcţie ele pasul: tice sînt funcţiile A = f (WI) şi Ba = r.p(WI) dependente de variabila comună
polar al hidrogeneratoarelor verticale. 'It'l' care reprezint,i numărul de spire pe fază, este necesar ca acest sistem de
relaţii să aibă o soluţie comună, ceea ce se obţine cu ajutorul celor două familii
de curbe din fig. 3.4 pentru parametrii IlflD şi UlL/,' Li care sînt cunoscuţi
[A/:m] , L, .......J,. ......-T ---1
,din datele de proiectare şi dimensiunile principale ale hidrogeneratorului.
9001 I
Avind WI, num;"trul de crestături din stator, care tine seama de înfăsurare,
800 f---, I ..... L1""....... j.......- 6-""1". ,w l
este: "
_ a a
7001 I ..... r........J.,. .........;. ....... Joi»''",.....-' I
::::oJ " ~,J
eVI = 2 rn - WI = 6 - W I • (3.2)
Znl Zul

Numărul de crestături NI ales preliminar trebuie să permită o segmen­

500' , tare raţională a fierului activ şi realizaroa unei înfăşurări optime pentru stator,
40o~i I i II motiv pentru care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a. Să fie divizibil cu numărul de sectoare 5, în care este divizat statorul
300 I __ I I
hidrogeneratorului din considerente de uzinare şi transport, adică:
a~' a5 1\:l •
.x!t[l/r} - = nr. 1l1treg. (3.3)
Fig. 3.3. Încdrcurea lineară.
5
In mod uzual divizarea se facC' în functie de valoarea diametrului interior
în cazul hidrogeneratcarelcr cu răcire directă integrală, la care fierul al statorului astfel: '
activ al statorului, înfăşurarea statcrului şi rotorului sînt răcite nemijlocit.
cu apă, solicitările electrcmagnetice determinate mai sus, pentru hidrogenera­ 5=2 D < 4m
toarele cu răcire indirectă, se pot majora astfel: 5=4 D=4 ... 8m
- încărcarea lineară 2 ... 2,3 ori;
- inducţia în Întrefier 1,2 ori. 5 = 6 (8) D>8m

46 47
 b. Să fie divizibil cu numărul total de segmenţi SI din care este constituit
fierul activ al statorului, pentru a obţine un număr întreg de crestături pe
segment, adică:
NI
- = nr. m t reg; A
(3.4)
51
c. Să satisfacă condiţiile de simetrie ale înfăşurării statorului
NI
Y = - ­ = nr. mtreg;
A

(3.5)
2 lJt

2y _ NI = nr.jîntreg ; (3.5a)
i-mt
unde t este cel mai mare divizor comun între p, ]V1 şi reprezintă numărul de
vectori sinfazici în steaua tensiunilor.
d. Dimensiunile segmentului de tolă să permită o utilizare economicoasă
a tolei silicioase standardizate, astfel încît pierderile rezultate după ştanţare
să fie minime.
s;...,
Pentru a stabili lăţimea segmentului de tolă se calculează valoarea preli­
'~ minară a diametrului exterior a fierului activ statoric:
S!
"
p.
1::
D e1 = D + (2 !zel + 2 !zil) ~ D + T, (3.6)
.~
unde înălţimea aproximativă a crestăturii, respectiva jugului statoric după
Q)
't:l [8J este:
';j
:;
.....
,'E," lt ~ 83500 Ba' T' x~ (3.7)
el
:> A
"­
el
f:: Iz ii ~ 0,3' T (3.8)
~
E
,-,.
Cu aceasta, coarda segmentului de tolă (fig. 3.5) devine:
'"'
~

A'"' - . x
AB=DcIsm-. (3.9)
"': 2
'"
ba
r..: Coarda segmentului trebuie să fie mai mică decît lăţimea tolei standardi­
zate cu 5 ... 10 mm, iar pe lungime cu aceleaşi adaosuri de ştanţare să rezulte
un număr întreg de segmenţi.
Astfel, în cazul tolei uzuale de 750 X 1500 mm, lăţimea segmentului tre­
buie să fie AB = 740 ... 745 mm, iar în cazul tolei de 1 000 X 2000 mm se
vor ştanţa două rînduri de segmenţi avînd fiecare lăţimea de AB = 490 ... 495 mm
ca în fig. 3.6. In cazul tolei silicicase laminate la rece şi li\Tate în rulouri
ti se menţine numai condiţia Iăţimii segmentului în raport cu cea a tolei.
Stanţarea segmenţilor se face astfel încît dinţii să fie orientaţi pe direcţia
S."­ de laminare.
~

-'J:>'--"
_a:i ....
49
'-'
 I Z~~ In cazul cînd d este divizibil cu 3 nu se pcate realiza o înfăşurare simetrică.
g. Pentru eliminarea armonicelcr supericare din curba ·t.e.II].. se impune
, 1.
---r să aibă fracţia de f +l şă:ph aibă
,t==::j
C=j !
I

I
:
I
I
~II
"o'
~'
,

fA I
I II

ca d

număr
valori ridicate, iar
h. în cazul înfăşurării ondulate, schema cea .tnai si rhplă, cu cel mai mic

de legături, de lungime minimă, se obţine dacă: I

forma (b" b < 3.

§li I 1/ 3c ± 1 , .'

AClJ
. <:;)~/

ci I
,!
./
~ __ ----r--~

B
c=:j
r:=::JI--l
W4
i ~'I
I
I

L§§
I
'
I
II
II
I

Ca urmare, valorile optime pentru raportul ;

---=-
d
= nr. mtreg.

i sînt:
(3.16)

I
1. 1000
.1
2 3 2 5 3', 5 3 7 4 7 4 9 5 9 5 II 6 II
-,-,-,-,-~-,-,-,-t-t-'-'-'-J-,-,--,-ctc.
Fig. 3.5.
Fig. 3.6. :!Ilodul de segmentare a tolel"r. 5 5 7 7 8. ,') 10 10 II II 13 13 14 14 16 16 17 17

e. Dac;ă numărul de crestături ales satisface conditiile arătate mai sus În cazul numi torilor 5, 7, 11, 13 etc. se respectă relaţia:

se calculează numărul de crestături pe pol şi fază: .

6 c ± 1 ,
---=-=----- = nr. mtreg. (3.17)
NI d
q = 2pm' (3.10) în acest caz, valorile optime pentru raportul C sînt:
d
care poate fi întreg pentru q > 3, sau fracţionar pen tru q < 3. In cazul cînd -
1 4 1 6 2 9 2 II 3 14

, - , - , - , - , - , - , - , - , - etc.
q este fracţionar, se poate exprima sub forma: 5 5 7 7 11 11 13 13 17 17

i. Nivelul scăzut de vibraţii şi zgomot. cauzat de annonicele fracţionare

q=b +~ (3.11) de cîmp, se obţine dacă:

unde b, c, d sînt num~re întreg i.

3q ± d1 •
1= nr. mtreg. (3.18}
Înfăşurarea este realizabilă dacă:

Pentru uşurarea alegerii lui q şi NI se poate folosi tabelul din anexa 2.

2p = nr. întreg; (3.12)
d

d , 3.3. Dimensionarea fier ului activ al statorului

1= nr. Intreg. (3.13)
m
Avînd dimensiunile principale D, L se poate trece la dimensionarea fieru­
Infăşurarea este sim~trică dacă: lui activ al statorului. în vederea realizării ventilaţiei radiale a hidrogenera­
torului, fierul activ se execută din pachete elementare, a căror lungime se
adoptă II = 45 ... 60 mm, fiind distanţate între ele prin canale radiale de
d~ 2P. ventilaţie de lăţime bc = 8 ... 10 mm. Pachetele elementare, care constituie
a ' (3.14)
fierul activ sînt fie de lungime egală, fie de lungime inegală cînd pachetele
din interior sînt mai subţiri, iar cele de la margini sînt mai groase.
- d 1= nr. ,m t reg. (3.15) In cazul hidrogeneratoarelor dE' mare putE're, în vtderea reducerii pierderi­
3
lor suplimentare prin diminuarea inducţlei in întrefier, pachetele terminale
50 51

 .' T~ 'i /) --:'

Tabelul 3.1
Valori penlru b~, in rom

~omm
Cazul
I
10
----------1
I II 2 3
I 4
I
1
5
1 , 61 71 8 i 91 10 1
11
1
12
1 13 1
14

i
I 8l1
b c = 10 fim 10 6,8 5,8 5 4,3
J71~11 2,65 ~ ~ 1,31~1 0,6 10,2

bc = 8 mm I' 8 I~ I~ - 4~ ~ ; - 2,6 2,3 2 11,8 1,6 1,411,31 1,1 II

1 1

unde b~ ţiue seama de prezenţa eanalelcr radiale de ventilaţie şi se poate

f-- Le ., alege în funcţie de întrefieT din tabelul 3.1.
Avînd valorile preliminare pcntru NI' q, D,I se pcate trece în continuare
Fig. J.7. Dinlensillnile circuitului magnetic.
la divizarea în segmenţi sau segmentarEa fiErului activ stateric. Segmentarea
optimă are loc atunci cînd există un singur tip de segment, pentru executarea
căruia este necesară o singură sculă de ştanţare, iar lungimea ccardei seg_
se execută mai subţiri decît celelalte şi sînt prevăzute cu 3 .•. 4 trepte, ca în mentului asigură o folosire judicica,ă a tolei silicicase l1crmalizate. In funcţie
fig. 3.7.
de va1carea lui D statorul se realizEază nedivizat sau divizat în sectoare
Dimensiunile principale ale circuitului magnetic, care urmează să fie ceea ce determină următoarele două cazuri posibile:
determinate, sînt prezentate în secţiunea longitudinală şi transversală din 1. Ca::ul staforului Hedivi::at (fig. 3.8).

fig. 3.7.
Lungimea totală a fierului activ, fArit canalele de ventilaţie este: în acest caz 1111 strat al fierului activ este ecnstituit dintr-un număr întreg

de segmcnţi de un sillgur tip, pentru care este necesară o singură sculă de

LI ='L - ncb" (3.19) ştanţare.

unde ne este numărul canalelor de ventilaţie. Lungimea efeetiv{t a fierului a4-(_~__ 1----_1
la'~ - rn
activ, ţinînd seama de lam~lare şi izolarea tolelor este: , 1. --I7J-,-f-1-- --.J
....... - b ' C l a i b ~I
C ~a_ ' - -~ ir----------+-f'L
L}'el = LI . /'Fel, (3.20) ......,- ,_ T'r""T"""PI~J_I-----

unde:
k Fel = 0,93 pentru tolă de grosime 0,5 mm lăcuită;
k Fel = 0,9 pentru tolă de grosime 0,5 mm izolata cu hîrtie sau
0,35 mm Iăcuită;
k Fel = 0.86 pentru tolă de grosime 0,35 mm izolată cu hîrtie sau
0,35 rnm lăcuită.
Lungimea ideală a fierului activ statoric. în cazul existenţei canalelor de Fig. 3.R. SC'gmt'lltarca ficrllll1i C1ctiv al statorului nedivizat
ventilaţie şi a treptelor marginale, se determină cu relaţia:
Fiecare segment este fixat de carcasă în general prin intermediul a două
Li = L - 2a + _2~ (3.21) pene cu profil de coadă de rîndunică sau buloane, care în acest caz, sînt dis­
~ +3 puse simetric şi echidistanţat pe tcată periferia statorului. Decalarea seg­
2 menţilor între două straturi consecutive este egală cu jumătate din lăţimea
segmentului. In acest caz relaţia segmentării este:
unde a, C sînt dimensiunile treptelor indicate în fig. 3. Î. De obicei se adoptă
trei trepte egale de al = CI = 6 mm pentru care a = C = 3al = 18 mm. NI = k'm (3.23)
tn cazul cînd treptele de la extremităţi lipsesc, lungimea ideală se calcu­
lează cu relaţia: unde:
k este număr întreg;
L = L - ncb~. (3.22)
j
m - num~lrul paşilor de crestătură pe un segment.
52
53
 Distanţa dintre penele de fixare în funcţie de numărul paşilor de crestătură unde în general 11 < m. Decalarea segmenţilor dintre straturile consecutive
se calculează cu ajutorul relaţiilor: se poate efectua cu următorul număr de pa~i de crestătură:

a=c= tn. b= m a----'-

le = m (3.24)
4 ' 2 2
Se observă că distanţa dintre pene este constantă şi egală cu jumătatea
segmentului.
II. Cazut statorutui divizat (fig. 3.9, 3.10)
In cazul statorului divizat, în general apar două tipuri diferite de seg­
menţi, unul mare avînd m paşi de crestătură şi unul mic avînd n paşi de
crestătură, pentru realizarea cărora sînt necesare două scule de ştanţare.
Uzual se ia m = 6 ... 13 paşi de crestătură.
Relaţia generală a segmentării în acest caz este:
Decalările posibile între segmenţii straturi lor consecutive, pentru aceste
NI cazuri, în domeniul uzual, sînt prezentate în tabelul 3.2.
- = km +11, (3.25)
S
Tabelul 3.2

Decalările posibile Între segmenţii straturilor consecutiye

_____ In \
iI
Decal::~ 6
\
7 I
I 8 I 9 I 10 I 11 I 12 I 13

~-:1_41~_5 1~1_6_1_-
ni
-
2 3
----- I
",+1
- 4 I - 5 - 6 - 7

-- ~I-- ~i--
2

Fig. 3.9. Segmentarea fierului acti" statoric

m-l
-
2
-5 ~-6
divizat, cu segmenţii exteriori din zona planului
de di',izare fixaţi pe o pană.

C·d
-
3
m
I-~-T~-I-=- 3 1-=-1-=-1-4-=­
Segmc"nţii de tolă exteriori, din zena planului de divizare se pot fixa cu
o pnă (fig. 3.9), Eau cu două pene (fig. 3.10).
- In cazul fixarii cu o pană, dacă 11 = m, se obtine un caz particular
2 '
cînd segmentul exterior se realizează prin înjt:mătăţirea segmentului întreg
şi deci este suficientă o singură sculă de ştanţare.Relaţia segmentării (3.25)
devine în acest caz:

-\'1
Fig. 3. 10. Segmentarea fierului activ statoric
divizat, cu segmenţii exteriori din zona planului 5 = km + m2 (3.26)
de divizare, fixaţi pe două pene.

54 55
 Acesta este cazul ideal, fiind cel m3.i simplu din punct de vedere tehno­ ~~ I
logic şi cel m3.l econ::Jmtc, p~ntru realizarea căruia se impune condi ţia: w::::. E 1
"O:; .... '"1 '"
," c
.... '"AI I '"AI
~~ o 1
.Y l - 10
.~ ~
.,,­ 1 AI AI :: 1'1'" l<

"'1'" I "1'"
10'1 :t
S nr. crestăturilor pe sector ,04
I I VI
(3.27) :=
II AI II

= nr. Întreg l"lI l<

:: 10 VI
Sl ]~ ;::
'"
- 1 nr. cres tatun
- ' l or pe segment.
uC "04 ~Ii I
'" I
25 1 2
Distanţele dintre penele de fixare se calculează cu relaţiile: ~
:::10'1 '" I 0'1 "'1'"
~
II
::1'" EI '"
1 II
1'[ .... l< 101'"
:::1'" I II
-1
'III-It 8. il '" 1 '" I .o 1 E .o :::1'" + .o
EI'"
"" :::1'" :::10'1 II
ElO'I I "'1"''''1 . . ~ 1 :tI'" EI'"
a=d=c=!!..-· b= m. c=---' ~
II II
2 ' 2 ' 2 ' II " II "" II 7'" +
-'5 li:\'" + l< II
" + II
II II II II l<
(3.28) c
+ " "II
~
~ EI'" ~ '""
Il II "
a +c = b= c +d = 'III
- ; 2e = - .
'III
~ '"
."
II :::1'" M EI '" II "
'" ."
2 2 :5 II "
., " II
.o
..!­ II II + II .o +
Din considerente constructive, dlstanţa d,~ la crestătura de sub pana ~ ~
.o ~
<:l
"
coadă de rÎnduntcă la planul d~ separaţie nu trebuie să fie mat mică de 100 mm, o" " -­
;;< 1 i:
adică: N
<: +
" -!­
D,l 11
7t. 100 mm. '"2:'" 3 II ;:IN
""
----;<: (3.29) :: +
Nl 2 8 -+­ +
"
~
I -+­
!
care se realizează de obicei pentru n ;<: 4 sau 'III - n ;<: 2.
- în cazul fixării segmentului exterior cu două pene, este valabilă relaţia
..!::

"
""E
.
~
li:
1
II
l'
'"II 1
'"
il"" v: I
:!­
o"
segmentării (3.25), iar distanţa dintre penele de fixare se calculează cu relaţiile: il'"
I_~
11
"r;;. " I

a=d=e=!!.-- m. b= m. 3 n f: I 1
I il""
c= - m·--· !!
2 4' 2 ' 4 2 ' c:
"­ E I - lEI '"
(3.30)
E
·0 '~Ec i "§ '" II l< E
1;:; ~
v. ::
a+c=c+d=b=m. 2e = It _ 'III w E
2 ' 2 "­
"C
'"C~ 1­

]~I :;~ +'"

..!::
Distanţa minimă de la crestătura de sub pană la planul de separaţie este 'C e l' E
condi ţiona tă de relaţia: E z~ "
~
M I!
'-' ~:-;
3 m -o
CI)

~ ~
-m-2;<:n;<:- +4 (3.31 ) :iCI):-:=:
2 2
~."",
N
'"
~'§r
z',S'e
care este satisfăcută dacă;
f ~.2
o..~t:
§'
n <'III; 'III - n;<: 2. (3.32) ~~E-;­
;; e 'a~
l -ocd .... _
'"
<-i
,,;,
- o;­
<-i
.~
'" .-i
.~
Dacă în acest din urmă caz, segmentarea nu este posibilă se poate recurge ,\'lt l<;:::l
e", d §. ~ ~
la soluţia combinată folosind cele două tipuri de segmenţi, repartizaţi după ~-âe
următoarea relaţie de segmentare: ....
:>
.;s ~

N
l
= (k - 1) m + 1 ('III + 11)
-;:;
iiî
:; I .;N
5
(3.33) z" I O

56
 Celelalte relaţii devin: în consuucţia hidrogeneratoarelor se foloseşte tipul de infăşurare ondulat
şi buclat, care în funcţie de curentul nominal pe fază şi tensiunea nominală
n 11t b= m. c= 111 il
a=d=e=-+­ o
înlănţuită se aleg astfel:
2 4 2 ' 4 2' - infăşurarea ondula tă, cînd 1 1/ ; ; ' 900 A, U 1T.;;' 6 300 V;
(3.34)
m - infăşurarea buclată, cînd 11/';;; 900 A; UIT.';;; 6 300 V.
a+c=c+d=b=11Z· 2e=n
2 ' 2
+­ Înfăşurarea ondulată este preferată faţă de infăşurarea buclată, deoarece
exclude scurtcircuitele intre spire prin faptul că grosimea izolaţiei între spire
este dublă in raport cu grosimea izolaţiei faţă de masă, permite reducerea
Pentru ca c ;;. 1 trebuie respectată relaţia m - 2;;. n. pierderilor suplimentare prin posibilitatea adoptării transpoziţiei conductoare­
2
lor elementare, nu este sensibilă la neuniformităţile circuitului magnetic
Rezultă că pentru orice valori ale lui NI şi D se poate găsi un astfel de
deoarece parcurge periferia statorului de mai multe ori, are factor de umplere
m care să asigure o croială raţională a tolei normalizate. Variantele examinate­
al crestăturii bun şi permite întroducerea uşoară a barelor în rrestături atit
mai sus sînt prezentate sintetic în tabelul 3.3.
la montaj cît şi la reparaţii. Are dezavantajul de a necesita un număr mare
Cu numărul de crestături din stator şi elementele corespunzătoare de de lipituri intre bare. care au secţiuni relativ mari. Avind in vedere aceste
segmentare se pot obţine mai multe variante, din care se va alege \'arianta avantaje se \-a adopta cu pred'tdere înfăşurarea de tip ondulat şi numai în
optimă. iazurile unde nu se poate utiliza se va lua in considerare infăşurarea de tip
buclat.
în cazul hidrogeneratoarelor prevăzute cu răcire directă cu apă, se adoptă
3.4. Dimensionarea înfăşurării statorului şi elaborarea
înfăşurări Într un strat cu o bară pe crestătură, iar în cazul celor prevăzute
schemei de bobina j
cu răcire indirectă cu aer se adoptă infăşurări în două straturi cu 2 bare pe
crestătură. Pentru obţinerea unei curbe a t.e.m. cît mai apropiată de sinusoidă,
înfăşurarea se realizează cu q fracţionar şi pas scurtat, ceea ce contribuie la
lnfăşurarea statorului este cel mal Important subansamblu al hidra­
reducerea armonicelor superioare. în acest caz este necesar să se determine
generatorului de care depind in mare măsură parametrii şi siguranţa în exploa­ ponderea armonicelor fracţionare, iar numărul barelor de legătură să se reducă
tare. Din statisticile defecţiunilor care apar la hidrogeneratoare rezultă că la minim.
peste 40 % din totalul defecţiunilor sînt cauzate de bobinaje, avind ca factor
preponderent izolaţia. In consecinţă, calitatea izolaţiei condiţionează durata Pentru proiectarea înfăşurării statorului se intocmesc tabele de reparti­
de viaţă a hidrogeneratoarelor. Deoa:-ece costul izolaţiei înfăşurării statorului zare a crestăturilor pe faze sau tabelul schemei de bobinaj, diagrama vectorială
reprezintă circa 50 % din costul total, stabilirea tensiunii nominale a infăşurării
a fundamentalei Le.m. şi schema de bobinaj.
statorului, care determină cantitatea de izolaţie, se face pe baza unei analize Pentru intocmirea tabelului de repartizare a crestăturilor se determină
foarte judicioase, ţinînd seama de următoarele criterii: următoarele demente:
- costul izolaţiei; Numârul de crestături pe pol şi fază
-- statistica defectiunilor dielectrice in functie de tensiunea nominală;
- costul transfo~atcarelor, conexiunilor şi aparatajului primar în q= NI = b + ~_ = bd + c . (3.36)
funcţie de curentul nominal. 2pm d d
Tensiunea nominală se pcate alege orientativ în funcţie de puterea nomi­
nală dupa cum urmează:
Ordinea de succesiune a bobinelor
P ap < 20 MVA; Un = 6300 V; c grupe de bobine cu (b + 1) bobine pe grupă şi (d - c) grupe de bobine
= 20 70 MVA; = 10 500 V; cu b bobine pe grupă, totalizînd d grupe de bobine cu un număr total de
= 70 175 MVA; =13800V; (bd + c) bobine.
= 17 5 300 MVA ; = 15750 V; Pasul polar în număr de crestături
> 300 MVA; ;;. 20000 V.
Infăşurarea trifazată a hidrcgeneratcarelor are în general conexiunea
NI
't'= 2p (3.37)
stea, in care caz curentul nominal pe fază este:
P ap Datele maşinii elementare
(3.35)
11/= .J3U lT• N o = 6(bd + c) ; (3.38)

58 59
 ,
;\ 1 = 2pqm =
Po=~P~ =d;
1\ ]

2mp - - -
bd+e
v

= 6(bd + e) _P .
(3.39) I [:nghiul dintre vectorii t.e.nt.
re:;ultat y
corespunzători

~ = (I.'y = 6(bd +e)

bd +e
±
bardor

k 600.
distanţate cu pasul

(3.48)
(3.40)
d d ' Diferenţa pasului rezultat y faţă de 2"
NI=L, (3.41) 3600 _ ~ = Il· 180° = _k_ 60°. (3.i9)
Na d
3.qd bd +e
unde .V o şi Pa sînt numărul de crestături, respectiv de perechi de poli ai maşinii Cu aceste date se construieşte schema de bobinaj şi steaua tensiunilor,
elemen tare.
Pasltl bobinei cu ajutorul căreia se determină vectorii rezultaţi pentru fiecare fază şi se
verifică gradul de simetrie.

6(bd
Y=--- + e) ± k = )'] + )'2 = 2, = N
Pj !il cazul cînd N o = par, atunci t.e.m. a două semifaze este egală şi de
(3.42} sens contrar şi ca urmare este suficient să se examineze diagrama vectorială
pentru o semifază, care ocupă un unghi de 60° delimitat de două axe. între
s )' aceste axe se trasează un număr de raze vectoriale egal cu numărul de căsuţe
)'1 = ~"2' (3.43) corespunzător semifazei din tabelul maşinii elementare, echidistanţate cu
unghi ul W. Repartizarea crestăturilor pe faze în tabel se face calculînd unghi ul
)'2 = y - )'1, (.j.44) ce re\'ine între acestea, ştiind că unghiul dintre crestături este (1.. în mod
convenţional se consider{( unghiurile pozitive cele în sensul acelor de c'easornic.
unde le = O, 1, 2, 3 ... şi se ia mlmm 2.
Cu aceste date se întocmEşte tabelul de repartizare a crestClturilor pe faze La înfăşurarea ondulată cu q întreg, legătura dintre bare se realizează
pen tru masina elementară, care are y coloane si N a căsute, în care se noteaZ{1 direct prin capetele frontale suprapuse, aferente celor două straturi, în timp
În mod su~cesiv numărul de crdine al crestăt~rilor, carAd apoi se grupează pe ce în cazul cînd q este fracţionar, această operaţie se realizează şi cu ajutorul
faze după ordinea de succesiune stabili tCI pEntru bobine. In final, se efectuează barelor de legătură, deoarece în cadrul unei faze numărul de bobine nu este
delimitarea crestăturilcr pe cele 3 faze, respectiv 6 semifaze. identic sub fiecare pol. Grupele de bare la care legătura se efectuează prin
Diagrama vectorială a tensiunii conţine t raze sinfazice, respectiv t bare de legătură se vor numi grupe neondulate, iar numărul de grupe neondu·
tabele ale maşinii elementare şi arc următoarele elemente: late indică cantitatea de bare de legătură. Grupa neondulată se poate constitui
Xmnărul total de vectori numai cu barele care se află în aceeaşi coloană a tabelului de repartizare, din
domeniul unei faze. Examinarea grupelor neondulate şi a numărului de legă­
v
- ]
turi se poate face cu ajutorul schemei de bobinaj şi a diagramei vectoriale
(3.45) a tensiunilor. Condiţiile pentru asigurarea numărului minim de grupe neondu­
late, sînt:
Clighiul geometric dintre doi vectori consecutivi W= 360 0 - ~; (3.50)
, 2Tt 2"t 2Tt 360° k o 360°
'l.
1VI
=-=::=-----.
;\\ .V o Na
(3.46)
b
d +e 60 = ---
6(bd +0 pen t ru d = impar, k =.1; (3.51)

t
k 600 _ 360°
Cnghi1tl plec/rir dintre cres/il/uri bd +e - .3(bd + e) pentru d = par, k = 2. (3.52)
',o,
'II ~ J. "= -
2;; hp
= --- = -P rJ. , = H.ezultă că pentru obţinerea numărului mlmm de grupe neondulate,
. N] NI t respectiv de legături, trebuie ca k să fie cît mai mic, par sau impar, pasul
k
_O"~,
~I rezultat)' să fie cît mai apropiat de 2., iar 6 q să fie cît mai apropiat de un
P număr întreg. deci condiţile devin:
, IT 60°
d
- = - - = - - - 60 0 • (3.47) k = nr. întreg; (3.53)
FIg;. 3.11. mq q bd + e
61
60
 Tabelul 3.5
)' ~.2 "!'; (3.54} ,A [<:--::J
x,oe
Lăţimea orientativă a crestăturii
6q = nr. întreg. (3.55) .'~40t7

Numărul
de eonductcare efective pe crestătură Znl şi numărul căilor :2DC
U'L. V
i bCI' mln

paralele de curent a se alege ţinînd seama ca volumul de curent pe erest.\tură

16...20
să satisfacă valorile ZDDD 6.300
I er = Z.l Il! recomandate în tabelul 3.4. 10 500 18...24
a .'8001IAA i I 13 800 20 ... 28
15750 I 23 ... 30
il! '
~~-l
Tabelul 3.4. /600
Volumul de curent pe crestături

I . I I
I i L Avînd încărcarea lineară, se poate
alege valoarea preliminară a densităţii
~,mml
" _~ 200
I 300
I 400 II 500
I 600
I
-1
700· gOO
I
I
900 I' 1 OOD
1200 "-----1--- i
I
l----j de curent h din înfăşurarea statorului
cu ajutorul fig. 3.12.
U'L'V , .
8[J) Produsul (h A) caracterizează sar­
3 15011200... I 1350 ...
1900 2100
! _ _ I - I - l' - I -
I
I ­
200 1-0['
V[m",j cina termică prin pierderile Joule din
stratul de dinţi al fier ului activ statoric,
l?lg. 3.12. Determinarea produsului il· A Jn
6.300 1 1600... 1750... -;O~I~I~--I---=---_--I-_--
1900... funcţie' de -; ljil 1.. care însă depinde în mare măsură de
2300 2.500 2700
3000 .3100. ventilaţia hidrogeneratorului.
- - ---- - - - - - - - - - - - - - --- - - -,---,--­
10 500 - 2500... 2700... I 1900... .3100... 3.300... 3400... 13500... 3600...
Densitatea de curent se mal poate calcula aproximativ cu ajutorul
3000 3.300 .3500 .3700 3900 4000 4100 4200
relaţiei:
-- --- ---~--- --- --~ --- -­
13 800 - 3100...
3600
3300...
3900
3500...
4100
3800...
4300
.3900...
4500
4000...
4600
4100 ..

4700
jl=(155 ... 170).10l~ Bs·~q. (3.58)
- A2
1157501-.---1--- 3400... 3600... 3800... --:;;;-00... ~~ 4600...

- I - I 3900 4150 HOn 4700 4800 ~900 5000

în general, în cazul hidrogeneratoarelor răci te cu aer, în funcţie de limita
de încălzire a înfăşurării stator ului se recomandă:
în cazul hidrogeneratoarelor cu răcire directă cu api, a înfăşurării statoru­ h = (2,5 ... 3,5) . 10",
lui şi rotorului, volumul de curent pe crestătură recomandat poate fi majorat
de 2 ... 2,3 ori. iar în cazul răcirii directe cu apă se recomandă:
Lăţimea preliminară a crestăturii este:
h = (4,5 ... 10)' 106.
bel = tI - b,mi" - !i.b"l;::; (0,35 ... O,5)t" (3.56} Cu aceasta, secţiunea preliminară a conductorului efectiv este:
unde:
lfcu = Ilf~. (3.59)
tI = !'Q este pasul dintre crestăturile statorului pe diametrul D. l
a'l!
NI
0,3 .. , 0,6 mm, este toleranţa pentru lăţimea crestăturii.
!i.bcl = ~tiind d din motive tehnologice un conductor elementar este indicat să
Lăţimea minimă a dintelui, pe diametrul D, unde inducţia în dinţi la aibă secţiunea de 10 ... 20 mm 2 , iar grosimea maximă de 2,5 mm, se poate
mersul în gol nu va depăşi valoarea B ma.- = 1,75 T, este: determina numărul de conductoare elementare în paralele, care constituie
conductorul efectiv:
tI' L Ba Bs 10 61 qcu l
b,m" = - - - - - ;::; 1,32t l ---· (3.57) c = qc"1...= • (3.60)
L Fel B~lmax B. lmax (10 ... 20)
qC'l1

Lăţimea orientativă a crestăturii se mai poate alege din tabelul 3.S. Grosimea normalizată a conductorului elementar neizolat poate fi
Lăţimea crestăturii nu va fi prea mare, deoarece cresc pierderile supli­ 1,8 ." 2,5 mm, avînd de obicei izolaţi a din fire de sticlă impregnate cu lac
mentare pe suprafaţa tălpii polare şi se complică tehnologia de cSf'cuţie a înfă.· siliconic, de grosime unilaterală 0,15 ... 0,17 mm. în continuare se definiti­
şurării statorului.
63
62
 b,

. . .­
b' :

~~

7
.~ IJ
'O
. I
'

~I~_-J B

vează
Fig. 3.13. Transpoziţia barei de bobinaj statoric.

dimensiunile, secţiunea şi numărul de conductoare elem~ntare, cu ajue ro

'CIIIllil§ N C-6?'
torul datelor normalizate din anexa 3, după care se calculează densitatea d­
cment definitivă. în cazul înfăşurării de tip ondulat, conductoarele elemen
~~113:
II

tare conectate în paralele, sînt supuse operaţiei de transpoziţie pe porţiunea

fierului acti v ca în fig. 3.13 în vederea reducerii pierderilor suplimentare din
cupru, cauzate de curenţii de circulaţie interioară. Fig. 3.15. Secţiune prin crestătura infăşurării buclate în două straturi.

Ca unnare, numărul conductoarelor elementare trebuie să fie par, în

vederea repartizării lor pe cele două coloane egale, pe înălţimea crestăturii, Cu ajutorul grosimilor de izolaţii indicate în tabelele 3.6 şi 3.7 se defini­
Între care se introduce o întrerupere izolantă. tiveazădimensiunile barelor şi ale crestăturii, care se recomandă să satisfac~
înălţimea totală a barei creşte cu grosimea unui conductor elementar următoarele relaţii de optimizare: i
izolat, datorită transpoziţiei, care traversează dintr-o coloană în cealaltă.
Pasul transpoziţiei t" cu care se transpune _ beul = 0,6 ... 0,7; (3.63)
fiecare conductor elementar pe lungimea bel
totală a fierului acti v, se ia de obicei 30 mm.
Ca urmare, condiţiile de realizare a transpo­ bel = 0,35 ... 0,5; (3~64)
zi ţiei sînt: tI
5
f
heI = 4 ... 7,5, (3-,65~
3 It = -L ~ 00'
, J; (.1.61)
C bel
8 unde beul = 2b, este lăţimea celor două conductoare de cupru neizolate.
c, = __ L Cu cît va fi mai mare primul raport, cu atît mai mare este factorul de
4 Z(c- I)~ > 2,5; (3.62)
umplere a crestăturii. i

6
Cu cît este mai mare al doilea raport, cu atît mai mare este inducţia î;
unde b' este Iătimea conductorului elementar dinti, respectiv saturatia circuitului magnetic. ;
7 izolat. Cu aceste date se poate efectua re­ 'Cu cît este mai m'are al treilea raport, cu atît mai mare estereactanţ~
partizarea conductoarelor pe crestătură ji de dispersie a statorului. ,
definitivarea dimensiunilor crestăturii. In Dimensiunile crestăturii se definitivează după evaluarea căderii medii
cazul hidrogeneratoarelor, cu răcire indirectă de temperatură în stratul total de izolaţie, dintre cuprul şi fierul activ, deter':'
cu aer, a vînd înfăşmarea statorului în două minată de pierderile în cuprul înfăşurării statorului, care în cazul răcirii,
straturi, repartizarea conductoarelor în cres­ indirecte cu aer, este:
tă tură se face ca în fig. 3. J 4 pen tru ti pul
Fig. J. H. Secţiune prin crrstătura
înfăşurării onduJate in două strattuÎ.
ondulat, sau ca în fig. 3.15 pentru tipul
buclat. l:l;z = J{l' b· R' ~iz = K 2 A . .1;z· tI (3.66)
h' , I

64
'5
I Grosimea

-POZ' \
unilaterală a izolaţiei
ondulat
barelor din
şi buclat,

Inc'lzi- \
rea
cU
crestătură b.1
izolaţie continuă , in mm
pentru

U·'L. V
Tabelul

înfăşurările stalorului

I
3.7

de tip

SiS1emu !
Cl;lSa. maximă
15750 lB 000
20 noo
Iv.3.14,
fIg. \ de adm;s;- \ 10500 \ ,13 BOO

;1'1'1' 1: I~ II I I
de lzo Ja ţie izola.~ie
6 3fJO
3.15,
bB:l
'c \
3.16) \

- -\~
ci I

-r­
80 2,7 \ 4 4,75
(ompoundată B

~,~ I I I~I 1~1~'~lj-1- iI 6

'" 6
3,2... 3,7 \ 3,6... 4,2 3,9...":
~~, 1<,,11; I I~ 1;:; :;H I I I Termorîgidă* F 100 1.5... 1,7 2,2...2 ,6 2 ,8... 3,3
1
=' ... d I ~ I ' 1t!1, 1';; Iţ ,,; I·~ I ~
izolaţiei normale se 'Tor adopta pentru b./ valorile inf~rioare, iar în
,,1 I
*) în cazul cazul izo­
~~ ~I~ leii'::;
~ g I]o f::~ Iii) '8 ' II '" laţiei intărite se
:( ~ ;; ;s I jUli l3 Uî ~ j i Uî I ~ i
I I OL
if. ."
I 0 u 'Jor adopta valorile superioare.

unde:

~.~
._~.8 1'~" K = 1,3.10-7 pentru izolaţii compoundate;

= 1, 16· 10- 7 pentru izolaţii termorig ide ;

l~]a
1
ci
]{2 = 0,7..6 pentru izolaţii compundat ;

e
---. = 0,23 pentru izolaţii termorig ide ;

~iZ = ~i + 2~1 + tl j este grosimea totală unilaterală a izolaţiei între

11 ~~ al cupru şi fierul activ,
lE I~ ~i este grosimea unilaterală a izolaţiei barei, ca în fig. :>.14, :>.15, :>.16;
JI
1..
<O ~ __ ~1 _ grosimea unilaterală a izolaţiei conductorului elementar,
I'6
x>l ;;
()~ 'ro
'~
~j jocul unilateral Între cupru şi fier;
_

It' = 2(11_ ~;) este înălţimea echivalentă a barelor prin care se trans­
,,' ","" 1
feră pierderile în cupru;
h este înălţimea totală a unei bare izolate, ca în fig. 3.14, 3.15, 3.16.
<3
.~ ""
"'d o..»cl
""
'""~
~)~]
-g ~~
Crestături
1
le şi barele înfăşurării sînt corect dimensionate dacă este satis­
CI! l1.l V
iZ (!lc", făcută condiţia:
(:>.67)
e izolaţii compoundatc;
,.,..
iz = 5,6 ... 7,2 DC/mm, pentru

~ .
~
]
...o::l
.6.tz
(3.68)
'§ t e" ~ 15 .. ' 18 cC/mm pentru izolaţii termorigide,
., a "
'ti
~tz
s
.~ ·A
"
.~
~
C
8:;
În final, se poate admite o cădere de temperatură în izolaţia statorului
de 35 ... 45 C pentru izola ţii de el. B şi de 55 .., 65°C pentru izolaţii de el. F.
ro"'"'
.., :p..~
-ă~
în cazul hidrogeneratoarelor cu răcire directă cu apă, avînd înfăşurarea
0
'I}j. N_
"
~
~
E IW~"~"'~
oi>
·f >~;1;;
1.­
.....
statorului într-un strat, repartizarea conduetorilo r se face ca în fig. 3.16.
Lăţimea crestăturii se alege ca şi în cazul hidrogeneratoarelo r răci te cu aer,
VI '_";:-~_
67
(
~
\
)
 Tabelul 3.8

~
i Rapmtul dint•• nuro••ul \
ku
). \ condllctorilor ma<;ivi
Cazlll A/mm'! şi tubulari

, I,
2 0,73 1,3.5
a 4,5 ... 6
b \ 1 I 0,6.5 1,40
b 6 .. 7 I

0,61 1,.52
c
I 7, .. \1
°
Cu ajutorul densităţii de curent calculate şi a tabelului 3.8 se stabileşte
raportul dintre conductoarele tubulare şi cele masive.
Grosimea conductorului tubular se recomandă să fie Iz, = 4,4 ... 4,7 mrn.
:.bl.!i.! iar a conduetorului masiv hm = 1,9 ... 2,1 mm.
Secţiunea canalului din conductoare tubulare este de circa 25 % din
secţiunea conductorului masiv, iar grosimea pereţilor pe lăţime este de 1 ffiffi.
iar pe grosime este de 2 mm.
:\'umărul de spire pe fază este:
Fig. 3.16. Secţiune prin crestătura înfăşurării ondula te,
intr-uIl strat a'TÎnd răcirE" cu apă. ~ l'
"n NI Zn l •NI Z/l (3.71}
Wl = 2. m' a 6·a 6a
iar înălţimea preliminară se poate determina cu relaţia:
6
10 " Ba' x.
hcl<:;bcl"q ( 0,7'R 'A
E
~),
Li
(3.69) Lăţimea dintelui statoric la +
şi se poate obţine din fig. 3.4 în funcţie de A şi Ba.

he ], respectiv la capul, mijlocul sau baza dinte­

unde: lui, este:

x8~0,4Z· ;t~ este reactanţa de dispersie a înfăşurării statorului, bz d3 = t. 1/3 - (bel + 0,0005) ; (3.72)

= - (bel + 0,0005) ; (3.73}

RE = Ei
U='1 !1 . '2 'Slllepn
+x,( - +x., ) ~1,0 8. bzlmi11 tzlmin

m
= t. 1med - (bel + 0,0005) ; (3.74}
bzlmed
Conitrucţia barei de bobinaj în acest caz poate fi realizată în 3 moduri: - (bel + 0,0005), (3.75)
a) fiecare conductor tubular încadrat cu două conductoare masive bzlmax = tzlmax
(fig. 3.16); unde pasul corespunzător dintre crestături este:
b) fiecare conductor tubular încadrat cu un conductor masiv;
. c) numai conduetoare tubulare.
în primul caz, conductorul tubular este neizolat, în celalalte cazuri este i!(D + fh e1 ) (3.76)
izolat. Valorile densităţilor de curent, pentru fiecare soluţie constructivă a t zl /3 =
oa,r:eţ,. se pot alege din tabelul 3.8. NI
:,', ''Avînd dimensiunile conductoarelor stabilite se calculează densitatea
<le curent reală: ,,(D + 211 + h5 4) (3.77)
tzlmin == N1
',. Il!
jl=~'ku (3.70)
.;.

n(D +2he1 ) (3.78)

iz,Imea ­
uili:le: NI
'" k~ 'este factorul de umplere al barei cu cupru, care în medie este de 0,66.
6,9
68
,
Iii
I
t llm~x
rr(D +2hd
NI
)
(3.79) unde:
k = 1,05 ... 1,1 este un coeficient ce ţine seani.a de întrefierurile de
­
îmbinare între poli şi coroana polară.
Pasul dintre dou:\. crestături, pe diametrul interior al statorului, este:
Admiţînd k = 1.1 relaţia 3.87 devine:
1tD
ti = -,-' (3.80) 0= 4 ,10-7 A,,:, (3.88)
i\ I
xaBs
tnălţimea jugului fierului activ al statorului, în cazul segmentat, respectiv Pentru a satisface conditia a doua este necesar ca să se efectueze calculul
nesegmentat, este:
mecanic al rotorului la tur~ţia maximă.
Valoarea întrefierului, care tine seama de conditia treia se poate deter­
It il =
(D,] - 0.01) - D _ (fl
2 cI
+ 0,0003): (3.81) mina din fig. 3.17. ' ,
Din valorile determinate se adoptă cea mai mare, care trebuie să satisfacă
şi condiţia a doua.
hil -- De! _- D _ (hei + 0,0003). (3.82) In cazul întrefierului de valoare constantă pe lăţimea tălpii polare, curba
cîmpului de excitaţie are formă trapezoidală. Pentru obţinerea unei curbe de
cîmp cît mai apropiată de sinusoidă se adoptă un întrefier variabil care se
Cu" ajutorul acestor elemente se poate determina secţiunea circuitului
realizează prin forma tălpii polare.
magnetic în dinţi, respectiv în jug: Valoarea maximă a întrefierului la marginea tălpii polare se recomandă:
,
'1 S,I = 3qb,IL Fe1 ; (3.83) Omax = (1,5 ... 2.6)3. (3.89)

SjI = hJl' L FeI • (3.84) Dimensiunile circuitului magnetic pe porţiunea întrefierului se determină
Lungimea liniei de cîmp magnetic în dinţii respectiv jugul statorului după cum urmează:
este: - lungimea ideală

L,I = 2· hei; (3.85) Lai = L l +L pi (3.90)

2
L = ,,(Del - /z,d (3.86)
il
2p unde: t .. i

Li - relaţia (3.21); (3.91)

3.5. Intrefierul L pi = Lp + (0,08 ... 0,14);

(]

(:~~~

Intrefierul minim, sub mijlocul tălpii polare, se determină ţinînd seama

de următoarele condiţii;
- din punct de vedere electric să asigure reactanţa sincronă longitudinală
Xa necesară;
bDD .
- din punct de vedere mecanic să fie mai mare decît dilatarea rotorului
tit cazul apariţiei turaţiei maxime; 400
- din punct de vedere al uzinării şi montajului să acopere abaterile 3001---' ," "'"~+-~
Întrefierurilor realizate faţă de valoarea medie de calcul o. lOO
Ţinînd seama de prima condiţie, valoarea întrefierului se poate calcula
[31] cu relaţia; mOGI
D - ' -. . 1 '
I
J
I I
r
I I mI"b.!· I
Q 17
I:J1.

7 A· 't" _,
(3.87)
(; = 3, 6 . 10- k(x _ 0,1 B,6
-----;-;)
Fig. J.17. Întrefierul minim.
a
71
70
 - secţiunea de trecere a fluxului

- lungimea liniei de cîmp

5 8 = Lsibp = L ai':J.i7 ; (3.92)
0.8
ai
j
I V
V . -- l.­1--
1-"

La = 23'Ke ,
(3.93)
0.7
.. y
~~-
II
und~:
0.6 1
300 40D 500 600 700 800 800
o' = o -1- Orna" - O • o[mm]
3 ' (3.94) Fig. 3.18. Coeficientul de acoperire polaril. IXi optim.

f{e = [{el' K e2 • K e3 este factorul lui Carter rezultant; Pentru ca pulsaţiile din curba de tensiune să fie elt mai mici este necesar
(3.95)
ca raportul dintre bp şi tI să satisfacă condiţia:
}
cI ==
1." tI -1- 100' - A
In cazu1 cresta"t'l
un or seml'desc h'Ise; (396)
. bp ­ 8
-;;;», .
(tI - bod -1- 100' (3.101)
tI
XcI = tI -1- 100' Se evită valoarea 5,5, deoarece poate determina fenomenul de rezonanţă
b,l -1- 100' în cazul crestăturilor deschise; (3.97) între curba de tensiune şi oscilaţiile produse de crestarea statorului.
Pentru eliminarea pulsaţiilor fluxului principal din talpa polară, se
recomandă deschideri mici pentru crestăturile statorului, întrefier mare faţă
}
T
l.e? = " -1- 100' - d ' " cana1e1or de venh'1'
atonta atle; de deschiderile cresăturilor statorului şi rotunjirea marginii tălpii polare.
- (te - be) -1- 100' , (3.98) Forma tălpii polare este un arc de cerc. care poate fi determinată în mod
aproximativ cu ajutorul razei:
}
l.e~
" =
(t2 -
t2 -
bd -
100'
106'
- d ' " crestatunlor
atonta ". d'111 ta1pa po1"
ara. (3 .9 9) Rp = D
2 -1- 8D orna"" - O (3.102)
bP2
.?6. Dimensionarea roţii polare în mod riguros exact forma tălpii polare cînd se trasează prin puncte, [29],
~l' cu ajutorul relaţiei pentru cazul statorului crestat:
ţ~:
Pentru asigurarea unei curbe de cîmp sinusoidale se recomandă ca valoa­ o;; = o~ - (K c - 1)0, (3.103)
rea coeficientului de acoperire a tălpii polare să fie cît mai ridicată din domeni ul II
recomandat pentru hidrogeneratoare, adică: unde întrefierul corespunzător statorului neted este:
f.
':J. i = 0,67 ... 0,8. J
11
0J:­
""_ o (3.104)
"'11 TI'
cos -
Coeficientul de acoperire polară mare influenţeazăînsă negativ coeficientul j X

al polilor, reactanţa tranzitorie longitudinală şi nivelul de zgomot

't'
·de dispersie li
şi vibraţii.
Î. Pentru determinarea preliminară a factorului lui Carter se poate folosi
Valoarea coeficientului de acoperire polară în funcţie de pasul polar se relaţia:
poate alege orientativ din fig. 3.18, care a fost trasată [22J pe baza valorilor tI tI
<>ptime calculate în cazul nivelului de zgomot minim, pentru un număr de 24 Ke =
= (3.105)
b~l
tipuri distincte de hidrogeneratoare realizate.
(b~lr t
I­
Cu aceasta, lăţimea tălpii polare este:
tI - a bel -1- 515
5 ...L, ­bel
bp = ai' "r.
(3.100) ÎI
72
73
 '1'
i~i
I;'I!
I"

Dînd diferite valori pentru x, ca în fig. 3.19, se obţin valorile corespunză­

;1;'

toare pentru ax' Lungimea corpului polului, executat ele obicei din tole ştanţate de gro­
lnălţimea tălpii polare hp la mijlocul polului pentru cazul cînd se prevede sime 1 '" 2 mm se ia cu 50 '" 100 mm mai mică decît lungimea totală a fierului
activ statoric, adică:
colivie de amortizare se poate alege din fig. 3.20, iar pentru cazul cînd nu
există colivie de amortizare această valcare se reduce 10 ... 15 mm. lnăltimea L" = L - (0,05-0,1) = J(Fe 2 ' L, (3.107)
tălpii polare la margine se poate admite 11; = 12 ... 45 mm sau It; =
= (0,35 ... 0,45) hp • unde factorul de împachetare are valorile:

Dimensiunile corpului polului b" şi Iz" se pot obţine din fig. 3.20, care a K Fe2 = 0,95 - pentru tolă de I mm grosime; .

fost întocmită pe baza datelor hidrogeneratoarelor realizate. = 0,97 - pentru tolă de 1.5 ... 2 mm grosime;
- pentru poli masivi.
După datele statistice ale hidrogeneratcarelor executate rezultă că înăl­
= 1
Grosimea plăcilor de strîngere executate din oţel masiv, se alege în
ţimea totală maximă a polului nu depăşeşte nloarea (h" + h ) = 320 rom, funcţie de mărimea hidrogeneratorului:
, I care se menţine constantă în domeniul T = 500 ... 1000 rom, iarp în domeniul
300 ". 500 mm variază linear între (hlc + 1Ip ) = 250 ... 320 rom.
li!
1'.11
T = Lş = 50 '" 140 mm.
i Lungimea totaI;l a corpului polului este:
I Lungimea ideală a corpului polului lamelar, este:
li' Lu = L t +2L,
l' I (3.106) L", = L" + L" (3.108)
II:
:r iar în cazul polilor masivi este:
iil' L ki = L". (3.109)
li,
i11 Lungimea efectivă a fierului corpului polilor lamelari este:
L kFe = KFe~L". (3.110)
Lungimile tălpii polare sînt egale cu cele determinate pentru corpul
polului, adică:
Fig. 3.19. Trasarea prin puncte a tălpii polare.
Lp=L,,; Lpi=L t ,; LpF~=LkFe' (3.111)
350
h"hp{mmJ I I I ~ Lăţimea corpului polului adoptată preliminar se verifică determinînd
inducţia în corpul polului şi spaţiul minim la baza polului Între bobinele de

1 ~~'1"" " ,'<~' . . "'"y

excitaţie. Ca urmare. indncţia la baza corpului polului va fi cuprinsă în
300
. '. . . " '\)'\ ,~, , 500
domeniul:
- la mersul în gol
500
<P"1 ,
B "O = - ,- = - - B 00(1}.0 ~ 1,0-
bpL bp ' L B 00(1'0
) ~- = 1,3 )...
- 1,.);
4 - T (3 .11)
2
I 14011 :', bJ-kl bt ' L k
- la mersul în sarcină nominală şi încărcare pur inductivă, adică COS? =0
I l' I --!Joo
B{::::EkO (1 --L0.5·x:') (1" = 1,85 ... 1,95 TJ (3.113)
100 (1kO

"a~lM
lOG
- la mersul în
E" = <P"
'n
sarcină nominală şi cos tpn

+ <P'k" _ l\.n· <P o + (1kn' L kl F'nl =

bk • L"i bj, . L ki
o300
' ~OO
! I
500 600
I I
700
I
800
I
gOo
1
0
D{mm) = P... ", H 1;0 + -F- ( 1 " "
en1
1,85 ... 1,95 T. (3.114)
Fig. 3.20. Dimeniunile bk • h". h •
p b,
v4
75
 urmează:
Valorile preliminare ale coeficienţilor de dispersie se determină după cum
- lungimea liniei de cîmp

(1'.0 = 1
8
+ k :2 ; (3.115) .~ Lk = 2 (Jz k + J; ) ~ L,2' (3. [[9)
~I
~I Lungimea liniei de cîmp din jugul coroanei polare este:
a~= 1 + (a kO - 1)(1 +3,3 ~. 7 10 - 7 ) , (3.116)
~!
Ci· B~ Lo=7 . = 7t·D e2 = rr[D-2(8+Jz p + Jzk)J (3.120)
km'n 2p 2p
unde k se alege în funcţie de hp după cum urmează:

!"

h p - 20 30 40 50 60 70 80 mm
Secţiunea coroanei polare şi înălţimea jugului se determină din consi­
k - 2,0 2,8 3,4 4,0 4,4 4,8 5,2
derente mecanice şi în general sînt mărimi supradimensionate din punct de
iar pentru sarcină nominală şi cos ;O" coeficientul de dispersie se alege în vedere electromagnetic.
funcţie de numărul de poli:
2p = 4 6 8 20 20 '" 18
48 3.7. Dimensionarea coliviei de amortizare
(1,." = 2 ... 3 3 '" 3,5 3,5 4 4 '" 5
Spaţiul minim între bobinele polare, la baza polului, este:
5 ... 6
în curba de cîmp apar întotdeauna armonici de ordinul 6qk ± 1, unde
k = 1, 2, 3,... care sînt determinate de crestarea statorului. Amplitudinea
c"b min = 7 k mi" - (b;. + 2beu + 2c"I,p),
e
(3.117) acestor armonici este determinată de raportul dintre lăţimea crestăturii şi
unde: întrefier.
p
înfăşurarea de amortizare reduce amplitudinea armoni celor de crestare
k
m,"- 7t[D-2(8+h
2p +hk)J l d' l' 1 b 11' şi a celor superioare, ale t.m.m. de excitaţie, în cazul cînd pasul dintre barele
7 = este pasu mtre po 1 a aza po u U1;

!J.j,p
de amortizare este corect ales. Dacă pasul nu e corect ales însăşi colivia poate
;;:; 2,5 mm este grosimea izolaţiei polului pentru el. B; fi o cauză a deformării curbei de tensiune. Pasul şi numărul barelor coliviei
;;:; 5 mm -grosimea izolaţiei polului pentru el. F; de amortizare se alege din condiţia ca pulsaţiile t.e.m. ale înfăşurării statoru­
F2 . 10-7 , }ţIi, determinate de înfăşurarea de amortizare, să fie minime.

lăţimea ti
eut
b 025)( L) este cuprului bo­ în cazurile cînd q este întreg sau q = b + 2- sau bd + c ",-; 9, pas u
excitaţie; I
;;:; ( en _
160 ·Izl,,· Beue 16 + 3 't" , 1 + 0,1 _ binei de 2
0,25 't" j şi numărul bardor de amortizare se stabileşte după următoarele criterii:

F e" ;;:; A. 7[ 0,38 + 0,64· ~~ + 0,38 +0,64][1 + 0,56 (0,85 _ cos ;o,,)J; il t2 < tI (3.121)
x<I- O,47'xd xd
il (N 2 -1)t2 = _
6k· q
tI (3.122)
h ku
h,. - 0,04 este înălţimea bobinei de excitaţie;
= ,~
:1
'eue 90 ec - pentru el. B;

=
2.,­
-: - (6q ± 1) ~ c (3.123)
/leue = 110 ec - pentru el. F.
t~
Pentru spaţiul minim se recomandă următoarele valori:
, __ bp
c"b " = 15 ... 20 mm - pentru hidrogeneratoare lente şi fără piese

m1 \
'2--- (3.124)
t~
de consolidare interpolare;

!J.b
min
= 20 ... 30 mm- pentru hidrogeneratoare rapide şi cu piese
unde k = 1, 2, 3, ...
în acest caz. t.e.m. a generatorului practic nu va conţine pulsaţii deter­
de consolidare interpolare. Dacă această dis­

tanţă minimă nu este satisfăcătoare, se majorează lungimea pol ului L şi se minate de colivia de amortizare. Pulsa ţiile inducţiei cauzate de crestarea
reduce corespunzător lăţimea corpului polului b • k statorului determină curenţi şi pierderi în înfăşurarea de amortizare, care
Dimensiunile
după cum urmează:

circuitului magnetic pe porţiunea

k
polilor se pot determina depind de raportul ~ şi care au valoarea minimă pentru t 2 = tI' în acest caz
tI
- secţiunea corpului polului
însă colivia de amortizare nu reuşeşte să reducă armonicele de crestare din
curba t.e.fi.
Sk = bkL kl ;
(3.118) în cazul cînd q este fracţionar, cu un grad ridicat de fracţionare, armo­
76 nicele din curba t.e.fi. nu apar. Ca urmare, cînd bd c > 9, pentru reducerea +
77

;!
 '~I'
, ',[
'I ,1,
li:,I,1

pierderilor în colivia de amortizare se poate lua t 2 = tI, ştiind că armonîcele

sînt neglijabile. C neori se execută poli masivi, care din punct de vedere al 3.8. Calculul rezistenţelor ohmice ale înfăşurărilor
îmbunătăţirii curbei t.e.m., înlocuiesc colivia de amortizare.
Avînd pasul coliviei t z şi lăţimea tălpii polare b se poate determina Pentm determinarea constantelor de timp, a diagramci tensiuniI')r,
numărul de bare pe pol 1'-/2, ţinînd seama ca distanţa dep la barele exterioare Ia precum şi a pierderilor în cuprul înf5şurărilor este necesar să se cunoască
marginea tălpii polare să nu fie mai mică de 5 ... 10 mm. rezistenţe:e ohmice al.~ înfăşurărilor. RezistenţeI.: ohmice s~ C3.lcnlează pentru
Diametrul unei bare se alege astfel încît secţiunea tuturor barelor pentru temperatura de 20°C, respectiv 7SOC. în primul caz, valoarea calculată ser·
un pol să fie 15 ... 30 % din secţiunea totală a cuprului înfăşurării statorului veştI' pentru comparare cu valoarea măsurată. la temperatura mediului am·
corespunzătoare unui pas polar, adică:
biant, iar cel de al doilea caz, avînd semnificaţia unei tempcraturi convenţio­
3o'~ 'q c,l,
nale, se foloseşte la calculul pierdelilor în cupru, respectiv al randamentului,
qb= (O ,15 ... 0,3) '-OI fiind posibilă astfel compararea acestui indice la diferite maşini.
' , (3.125)
\
• o Rezistenţele ohmice pot fi exprimate în unităţi absolute Lahmi] sau În
care este valabilă dacă: do = (2 ... 2,5) .../t;
unităţi relative fu.r.].

Diametrul barei de amortizare este

db = 1,13 ./q; (3.126) 3.8.1. Rezistenţa înfăşurării statorului

Dimensiunil<: segmentului de scurtcircuitare se aleg ~tiind că secţiunea
acestuia reprezintă circa 50 % din secţi unea tuturor barelor de amortizare Rezistenţa pe fază a înfăşurării statorului, măsurată în curent continu
; corespunzătoare unui pol, adică:
şi exprimată în unităţi absolute, este:
i!1

qt;::::
l1';·d~,
1,15---'\z=0,575 "'dZ.
_ _ . ( )
3.127 RI=P~ (3.130)
2 1 1 1v2 aqen l

Grosimea segmentului trebuie să fie cel puţin ~ do, iarînălţimea trebuie unde:
p, este rezistivitatea materialului din înfăşurarea stator ului ;
să fie circa 2 db , urmărindu-se ca să fie cu circa 5 mm mai
tălpii polare.
mică decît înălţimea L t = 2u'l .1 01 - lungimea medie a unei faze din înfăşurarea statorului;
lbI. - lungimea medie a unei bare;

Secţiunea de contact, dintre segmenţii colh'iei de amortizare

de legătură, trebuie să fie aproximativ:
şi lamelele
a
qen I - secţiunea cuprului unei bare pentru o cale de curent;

- numărul căilor paralele de curent.

în cazul cuprului electrolitic, rezistivitatea are următoarele valori pentru

(7 ... 10)q,. temperatura de 20 e, respectiv 7 soe;

0

Pentru bare şi segmenţi se adoptă dimensiuni normalizate, conform P20 = 0,175 . 10-'; P,3 = 0,2169, 10-7 ,
anexei 3. Pentru crestăturile barelordeamortizare, uzual se adoptă următoarele
dimensi uni: iar pentru o temperatură oarecare t se poate determina cu relaţia:

b,z = h. 2 = 1 mm; Pr = P20[1 + :>:20(t - 20)J = 0,175' 10-'1) + 0,00392 (t - 20)J. (3.131)

dz = do + (0,3 '" 0,4) mm. Lungimea barelor de bobinaj se poate calcula cu ajutorul anexei 4.
Rezistenţa înfăşurării
statorului în unităţi relative este:
a căror semnificaţie este indicată în fig. 3.7.
sînt:Dimensiunilor circuitului magnetic pe porţiunea coliviei de amortizare
RI·Ilt .
1'1 = U [u.r] (3.132)
- secţiunea dinţilor coliviei de amurtizare
1{

curentul alternativ principal care circulă prin conductoare produce un cîmp

Szz = (bp - 0,91' X z ' dz)LPFe ; (3.128) transversal alternativ de dispersie, care induce în conductori o t.c.m.
- lungimea liniei de cîmp Această tensiune alternativă determină în conductoare curenţi turbionari,
care provoacă o repartizare neuniformă a curentului principal pe înălţimea
lzz = 2(dz -+- h,z). (3.129) crestăturii, refulîndu-l spre deschiderea crestăturii. Această refulare de curent
este echivalentă cu creşterea rezistenţei ohmice a înfăşurării, şi ca urmare
P8
79
 b = n ' b este lăţimea cuprului din crestături;
rezistenţa aparentă în curent alternativ este mai mare decît rezistenţa în ncu b - numărul de conduetoare pe lăţimea crestăturii;

curent continuu ~i anume:

hb - înălţimea conductorului elementar.

în acest caz relaţia (3.135), ţinînd seama de (3.136), (3.137) se poate scrie

RaI = kaRl, (3.133)

sub forma:
unde:
k = 1 + 111. --- 0,2 F,4. (3.139)
Ra > 1, este factorul mediu de majorare a rezistenţei în curent alternativ, e 9
respectiv al prierderilor suplimentare în cupru.
• în cazul înfăşurării ondulate, prevăzută cu transpoziţie Ra se deter­ Dacă F, > 1 valoarea funcţiilor q; şi y; se poate determina din fig. 3.21.
mină [12J astfel: Pentru porţiunea capetelor front ale ale înfăşurării şi f = 50 Hz, în majori­
tatea cazurilor întîlnite în practică, curentul se repartizează aproape uniform
R = ReL I +kfLf = Re +k/Af ,
pe secţiunea conductoarelor , deci:
(3.134)
a LI + Lf 1 + )'f k :::o 1. (3.140)
f
ke> k f este factorul de majorare al rezistenţei pe porţiunea crestăturii,
respectiv a capetelor front ale ; catul înfăşurării buc1ate coeficientul mediu de majorare se compune
.în
Af = : ; - raportul dintre lungimea capătului frontal şi lungimea porţi- [6J din:
(3.141)
unii drepte,
Ra = 1 + k + k2•
l

L f , este lungimea capătului frontal al bobinei. Coeficientul de majorare datorită curenţilor de circulaţie dintre conduc­
Pentru porţiunea crestăturii, factorul de majorare se calculează cu relaţia: toarele elementare se determină:

ke tp(~) + 1l~ - 1 Y;(~).

k = 1011 _f )2 ( ~ . Af . n2h2)2 b_ _ pentru înfăşurarea întrun strat;
=
3
(3.135) l ( 50 nil (3.142)

In acest caz, funcţiile se pot detennina astfel: _ pentru înfăşurarea în două straturi,
kl = 46,7 .107 (~ J(~ ')'f;!~L!!:Y
+ -i. . . ,~4 ,.
45 ;4 = 1 + O,0885
'1'(;) = I (3.143)
(3.136)

unde:
,r,(~) = ~
3 ~4 = O33E4
~~;
'j' '. , (3.137)
l' =
bel h
şi sînt valabile pentru O ~ ~ ~ 1 unde un este numărul total de conductoare
elementare suprapuse pe înălţimea crestăturii. Iz' este grosimea conduetorului elementar cu izolaţie.

Factorul de refulare sau înălţimea redusă a conductorului elementar, Coeficientul de majorare datorită refulării de curent este:

care este o mărime adimensională, pentru f = 50 Hz şi t = 75°C, în cazul

conductoarelor din cupru, este: kz = J'f' <jJ'( {o r (1" u b • h
Z
)2. 10
11
,
(3.144)

~= och = Vbcu fLo

2p
W
• h = 95,3 Vbcu . h (3.138) 1 unde funcţia <jJ' se determină din fig. 3.22.
Calculul coeficientului de majorare a rezistenţei cauzat de curenţii tur­
bel bel
fi
bionari din conductoarele elementare ale înfăşurării de tip ondulat, care au
J,·_····1

_~
. I
unde:
~t: transpoziţie pe porţiunea fierului activ, se poate efectua [6J cu relaţia:
Wo = 0,4·1t· 10- 6 ; i k = 1 + k,t. (3.145)
W = 21tf = 314; a
W
81
80
J

!'1

 'ffit
I ff I III
;~ill,b
Wbl
m = O-pentru bobine cu transpoziţie pe toată lungimea.
în cazul bobinelor cu transpoziţie, avînd numărul de spire pe
> 5 se poate folosi relaţia:
bobină

2H-+---t---r-H iî71l ~" f s

0.9
0.8 m=0,8-4~'. (3.150)
a7~ W.I
0.6
J 05 Dacă ultima spiră e Întoarsă pe partea legăturilor, iar W.I = 2 ... 10,
08 1] valoarea coeficientului m se poate lua din tabelul 3.9.
041--+-A"'~
06 as
a.ţ
02 Tabelul 3.9
02
Off++-H-i
[J
Coeficientul m
o ! 2 al 02 OJ fH [J,'i !l6 0.7 fJ.8 0.9 f ,

~
Fig. 3.21. Funcţiile 'P(~) şi <jJ(~)
,
S/Op I
0,6 0,65 0,7 0,75 0,8 0,85 i 0,9
I 0,95 1
pentru determinarea coeficientului Fig. 3,22. Influienţa scurtihii asu­ II
de majorare a rezistenţei. pra coeficientului de majorare a
rezistenţei.
I I I
Coeficientul de refulare este: 2 0,265 0,265 0,265 0,265 0,265 0,265 0,2651 0,265 0,265
3 0,22 0,17 0,15 0,13 0, Il 0,08 0,065 0,04 0,02
-­
k = 07(1)2(b
1
r,
50 bel
)\2 112. 107 cu
Cu,
(3.146)
4 0,275 0,22 0,18 0,16 0,13 0,10 0,08 0,0"15 0,022

unde:
5 0,33 0,26 0.23 0,21 0,18 0,16 0,13 0,1 0,08
-­ --~-

heu
este Înălţimea cuprului din crestăturii. 6 0,"12 0.35 0,32
-
0,29 0,27 0,24 0,21 0,18 0,15

Factorul de corecţie, care ţine seama de faptul că refularea de curent 0,4

are loc numai pe porţiunea
fierului acti\", iar pe porţiunea capetelor frontale -87­ 0,46 0,375 0,35 0,325 0,3 0,265 0,24 0,22

nu are loc, se determină cu relaţia: -­

0,51 0,445 0,43 0,"1 0,375 0,35 0,325 0,305 0,28
9 0,55 0,49 0,475 0,45 0,43 0,4 0,375 0,35 0,33
L -- 0,5 . l1 e • be 10 0,6 0,5"1 0,52 0,495 0,475 0,45 0,43 0,41 0,385
E = .
'oI
(3.147)
în cazul înfăşurării de tip buclat se ohţine:

în cazul înfăşurărilor cu răcire directă cu apă, care sînt constituite dm

conductoare elementare tubulare şi masive, coeficientul de refulare se calcu­
ka = 1 + krE + keE2m, (3.148)
curenţii circulaţie dintre conductoarele

lează [6J cu ajutorul relaţiei:

unde coeficientul k determinat de
e de
transpoziţia lipseşte porţiunea capetelor frontale, se

elementare, la care
calculează: pe
kr = 1,07 .10 7 .(L)2(b
50
eu) (nI'
bel
h, + n2' hm )2 [ltr!!J!-t(1
!zeu
_ alb l )( 1 _ arb l )
!z, . b ~ h?b
+

(~)2 h~u. 107.

19
Re = °:2
""1 bel
(3.149) + 112 ' h~11
heu
(3.151 )

Coeficientul m care ţine

seama de
scurtarea pasului polar, se poate adopta:
numărul de spire din bobină şi de
unde conform fig. 3.16 se notează:
m = 1 ~ pentru bobina fără transpoziţie pe porţiunea capetelor frontale; h, - grosimea conductorului tubular;
hm - grosimea conductorului masiv;
 b lăţimea conductorului tubular, respectiv masiv; unde:
nI numărul conductorilor tubulari pe înălţime; l. ~ L + 0,07' 't' este lungimea unei bare de amortizare;

n2 numărul conduetorilor masivi pe înălţime;

jrJ, ~ 0,2' D l '
ung1mea 1'd ea1·a a me
. 1u 1U1. d e scurtcIrcU1tare;
.'

al înălţimea canalului din conductorul tubular; l

_

bl lăţimea canalului din conductorul tubular. p

Pb' Pi - rezistenţa specifică a materialului barei, respectiv
3.8.2. Rezistenţa înfăşurării de excitaţie inelului.
Rezistenţa specifică pentru temperatura de 20 c e, respectiv 75°e se alege
Rezistenţa înfăşurării de excitaţie în unităţi absolute se determină cu în funcţie de materialul utilizat. după cum urmează:
relaţia: Oţel
Alamă
Ah.lminiu
Cupru
0,31 . 10- 7 (1 ... 1,5)10-7
0,645. 10- 7
R,= P~ (3.152)
pzo = 0,175' 10-'
p,. = 0,21698' 10- 7 0,7.10- 7 0,365' 10-' (1,282 ... 1,924) 10-7
qcue
unde: Rezistenţa înfăşurării de amortizare în unităţi relative după axa trans­
Le = 2pweZs,' este lungimea totală a înfăşurării de excitaţie; versală, în cazul inelelor de scurtcircuitarc:
We
lse
- numărul de spire al unei bobine polare:
- lungimea medie a unei spire.
r = _~a_(P. 'lb + pj'ljq) 1,25, (3.157)
Rezistenţa înfăşurării de excitaţie se calculează pentru 20 c e, 75°e şi yq 2 ·f· <1>1 q.·N 2 q;
temperatura corespunzătoare regimului nominal de lucru. 0,4.· D
în unităţi relative după [17J este: unde l,q::::; - - - ,
p
iar în cazul segmenţilor de scurtcircuitare fără legătură între ei:
ry =R 'm-8 (Wl . ~I . k)2 h
_1
(3.153)
, e 7t
2 2pW
e
TT
U l[ r1/]:::::: 3 Fa~p.·lb + p;.l;q).1,25 (3.158)
~~qb·N2 q,
unde k se alege în funcţie de IX i • pentru 3max = 1,5. 3, astfel:
D ŞI. F a este tensIUnea
0,5'_
un e jq::::; _ . ' ~ d e reacţIe
magnetIca ' a m
. d usu l'
u],
IX,0,5= 0,6 0,7 0,8 0,9
d l
k = 0,9 0,87 0,85 0,82
p
0,81

ln cazul polilor masivi, fără legături între pali:

De asemenea se mai poate calcula L6] şi cu relaţia: (3.159)
ryq~2rYd

ry, = 0,333 ~_ k:;' lu (3.154) sau cu legături între PQli:

r yq = r yd ·
(3.160)
2f· <1>1 W,' qcu'
Tensiunea de magnetizare cOlespunzătoare reacţiei indusului pentru
o pereche de poli, este: 3.9. Calculul reactanţelor
Wl . ~1 _
Fa = 2,12 - - 11[' (3.1.)5) 3.9.1. Reactanţa de dispersie a înfăşurării

P statorului

3.8.3. Rezistenţa înfăşurării de amortizare Reactanţa de dispersie a înfăşurării statorului este determinată de fluxul
de dispersie din crestătură, ale cărui linii străbat crestătura de la un perete
Rezistenţa înfăşurării de amortizare, în unităţi relative, după axa longi­ la celălalt, de fluxul de dispersie din capetele de dinţi ale crestăturii care din
tudinală este: cauza întrefierului relativ mare se închide de la dinte la dinte direct sau prin
întrefier, de fluxul de dispersie din capetele frontale ale înfăşurării, precum şi
de fluxul de dispersie al armonicelor superioare din întrefier, dacă. acestea
r =
yd
Fa
2 'f' <1>1
(~+
qb' N
Pi 'l'rl)(1,5 ... 1,65)
q,
(3.156) au loc. Această reactanţă se poate considera constantă pentru toate regimurile
2
85
84
 1.0
de funcţionare ale hidrogeneratorului, iar în cazul înfăşurării în două straturi II
w09
cu crestături deschise, in măsuri absolute, este: K•.
aB
x, = XcI + X H + XII + X Sv = W· L. = w(L,1 + L tl + L fl + L sv ) = -bel
O
WI( r--~--j.I
-o

O,
= w . 2f.Lo P AcI + AtI + A
I
+ As.,), (3.161)

O
[

fi
0..

unde XCI este reactanţa de dispersie din crestătură; X kl - reactanţa de

o.
o.
dispersie din capetele de dinţi; XJl - reactanţa de dispersie din capetele
frontale ale înfăşurării, X sv - reactanţe de dispersie a armonicilor superioare ~~ o.

I,i
de cîmp, iar permeanţele corespunzătoare sînt:
L'
O o-----al02 a3 114· Q5 Q,6 a7­ Q8 OI
AcI = ----! "cI; (3.162) slo.·
q Fig. 3.24. Influenţa scurtării asupra disper­
Fig. 3.23. siei din crestătură.. la infă1urăriie trifazate.
1\
- tI = -L i"tI,
,. (3.163)
q II
1
b'
0,43 'lf '~;I; (3.164) [m,flJr-,
rCi-)zo±u=+ I I
j\fI = I I

10
A S' I
= tit
;:2
-:.
kc·k.·(jL/
Li ",(S::)2. u
(3.165) 9
8
0.025 \ I
7 0.02
Permeanţele specifice ale crestăturii, respectiv ale capetelor de dinţi au fi
expresiile: 5 ,­
" ~
It) h2 3 ~-'-'--~"'J--'N..
AcI = Kcu--+K k -; (3.166)
3b c1 bel 2
I
(j ~

5­ 12 ,'i 20
bc,fmm]
bel Fig. 3.26. Pentru determina.rea per­
f'kI = (j r1.i ' (3.167)
Fig. 3.25. Influenţa canalelor radiale meanţei fluxului de dispersie a
5+4­ de ventilaţie asupra dispersiei din arffionicel or superioare U.e cîmp.
bel Icrestătură

unde dimensiunile pentru crestătură sînt indicate în fig. 3.23, iar coeficienţii Reactanţa de dispersie a înfăşurării statorului în unităţi relative, este:
K k • care ţin seama de scurtarea înfăşurării se obţin din fig. 3.24.
[{cu şi
Lungimea fierului crestăturii, care intră în calcul, este: v III (3.170),
X
s
= _"1., - - C
lU.I.
_]

L~ = L - ncb;, (3.168) UII

unde b;
se ia din fig. 3.25.

superioare de cîmp suma

Ţinînd seama de aceste
~ ( :v r
Pentru determinarea permanţei fluxului de dispersie al armoni celor
se ia din fig. 3.26.
relaţii, ecuaţia (3.161) se mai poate scrie:
3.9.2. Reactanţa de reacţie a indusului
Reactanţele de reacţie a indusului după axa longi tudinală şi
În unităţi relative, sînt:
transversală

F (3.171)
xaă=kă'Xmă=kă...!':. [u.r];
Xs = 159 '10-7. f ~î (AeI + A'cl + A + As)fi (3.169) F6
87
86'
 *,,-,,-K unde:
~.tO A = ~ + )'~l + ApI este permeanţa specifică a polilor ;
'1
I!-!.
p
2,65 1,:>3 •
".

0,+00 ;;j sînt permeanţele specifice corespunzătoare su­

A"b' Ald, "Pl
prafeţelor frontale ale polilor, corpulu i
polilor şi tălpilor polare al căror calcul

anol
0300
este prezent at în tabelul 3.10.
'1
'~I~
I
1/, 3.9.4. Reactanţa de dispersi e a înfăşurării de amortiz are
'''''" . a. , 050 aM alO al" d;r-. Reaetanţa de dispersi e a înfăşurării de amortiz are, după axa longitud
k; nală şi transversală, est~ determinată de fluxul de dispersi e al barelor de i­
amorti­
H
030 zare, de fluxul de dispersi e al armonic elor de cîmp şi de fluxul
::EE y 17 al inelelor şi segmenţilor de scurtcir cui tare, avînd [6] expresii le:
de dispersi e
t)2fJ J.
:E=
! 0.(
f.04­
I o
.eo,?
Xy'd = Fa
0,5' 10 _7 -'" ~-1
~.~ lL
• 10 ( p
)
"b +1. 0" +A 1d]
2
[u.r] ; (3.175)
i02 E~ffiiJI~~~Fi~;t; 010 ' . " - - (JO! '" $] 1- k b N 2

'C:JEfO h-l-'lL~:·~~~ll.:., ,~:---~~~ .-r;r;<-i ~,~ ~L

+-1-+-1. i"
,. ft5l 055 ,),) .,. ",] O,J 1.0-<,, r
.
--'-0;;-
iTtTl .J.
-~-- IL' 2
!"
0.5 055 060' 055 070 0.75 Cl/ X F
= 0,5' 10- 7 -!': 1 -p-.- 10 (A b + Aav) + A1q] :u.rJ, (3.176)
Fig. 3.27. Factorul
cimpului statoric
)'d
după
de reducere a
axa longitu­

Fig. 3.28. Factorul kl de reducere a cîmpului statoric

ysq
$} 1 +
kb _ N 2

la retarI după axa trans·....ers alâ.

dinală.
unde:
.,
X
a1
= kq 1 + k,
- X ad [u.r], (3.172)
k =
b
~N~
. b este coeftCle .
ntul de repartiz .,.
are a co1tvlel .
de amortIz are,
2 N 2 • smoc b

unde: se poate obţine şi din fig. 3.29;

'7t"
unghiul electric dintre două bare.
X"'d = Fa este reactanţa mutuală longitudinală, în U.r.;
ct.b = ~t2
T
Fa
l'd' k q sînt coeficienţii de
reducer e a cîmpulu i statorul ui la rotor,
după cele două
axe şi se obţin din fig. 3.27 şi fig. 3.28. kb Ifkb
Fa, Fa (0.­
~ tensiun ile magnet ice din întrefie r, respl~ctiv de reacţie a indusul
ui. 09
OS 18
3.9.3. Reactanţa de dispersie a înfăşurării de excitaţie 07 1.7

Reactanţa de dispersi e a înfăşurării

061.6
de excitaţie, În unităţi relative , este: 05 '"L~~ 1. )... 1 \ .~
x" = xad ( 0",
(3.173) - 1) [u,r]. [)414
Coeficie ntul de dispersi e al înfăşurării de excitaţie se poate 0.3 13 \W\- \----N'--~
cu relaţia: determ ina 02 '2
al II
cr
,
= kd (k f + 2 ·F8 • L k !· Ap
<1>, 10-6 ) [u.r]
, (3.174)
D1
02 04
Fig. 3.29. Coeficien tul de repartiza re a coliviei de axortizar
e.
88 89
 0\

~~~
oQ <Il
:::u
~
~
.~ ro
i::
~-a
".­
<li-'"
'<:>
o.tn
<Il <::

~~
-o.
t:: <l
"
"'1-
's'O
"~
",. ... ~
<li o
P-.:;::
~

,...;
e:;, .... "
,~

~<:: (.t;
00

<l
o.
'(i{.
-Q :;

.~
~
v-,
c:::;
::: :::
"
'O "
~~
<l

'-- ~
'"
<l
,;;-<"
E -Q ;,;:: 1l.i
o
u.. ~ '8~
0."
<Il ....
~g
"~
<:>hll
<P .-i '"
r::;
c''~.s ~

c cD <li .~

;.a ~ <:s E ....~

~
<li
CIl P-.
'~~~l~:'
ifJ
....;
,~

l<:> -.;. r::;

'"
OC)
~ ~, <::;" r::; r::; .-i
'"II'" 00
'" ~
r<'" ~'"
(.t;
""

("11 + a" + ~Jz - al­

az "z
, - = - - - = '{1
II ""a .ll (u~sap lldu p) Zf"
(lI;)S;)P i1 p)
du
!"!S"lli!lod 'ld~ - - - - - - - 1
"'71'I
Wlli Z"'~'I
;)P 11lo l 'ld L6'0 =
llilli I
"P llI ol 'ld ~6'0 = ••• H
('p + "·'1) Z = "11 ' . ,a7 = ~7 ····H = ··~7
',I"7('P' 'N' t6' o _<!q) ="s
"I-(~+~I/)Z=~I '~7·~q=~5 1'''7 = '7
80'O'''~0'0
+ ~7 =
= '7
'~7
rnIH10lO.I
mOd
(fOOO'O + "ttj ­
Z l"lU;)UI1l;)s
[a - (10'0 - "a)] - = I{'I !U[nJol"ls
I lu2u[
(~OOO'O + "'q) ­
·unu ~'O
N f6'0 = Io' H
~p 'Ilol 'ld
- ( 1'" Z
f + a )'~ = ,/lZq
('q .'u -7)U")l = !UIUJOl"lS
1'". Z = {zI '/J"q.b.f = 'IFq.b .u. = 1 7 .'.')[ = "'7 H:lU!Q
------------ -----1
,li ',OI + (' q - '1)
= "H
,ROI + "1
~IllnjOlO.I .IOnJlq~=J.S~}J:' ~=J.ŢJo:r'ep ­
,R' OI
'1) + ("q -
-~-'I-- = "H
~rl"mU~A~p JO[~[1m,,~ 1H!JOl"P ­
,ROI + (19 q - II)
= "H
,ROI + [1

,!l01 + 'q

,ROI + II
~S!IPS~P
Z
·!W~S 1.!p~dsaJ ';)S!IPS~P
·"lS JOlpUrlHsaD
!UlnJ0l
1nPOl"P­ • R+ ­ ? ... !!l'iiliW
~

VZ'-:7:= '7'
"

")1 ··'H ,I'H = 'H --+

R.v."
(R - z.w~) 1f + !I = ,!I ZI
'H ',!lZ = ~1 /ifi + '7 = '~7

In1!O;l.ly)

I <J!!un!;ouaUllcI

an: Inpqv,L
 ~

1.0 Cd C,
.1t.KZ

Cq 72
2B
0,8

0,6 u 1
f)

;~~fo~B'm
0,4 2,0I
1\
0.2 50 rOI 1.6
\ .
A52
N ,
, IZ rIfO 1\. ~
o 10 f.2
0,2 04 IJ6 0,8 1.0 1.2 1,4 1,6 1.8 1/ ~
bc,ld 5
3
"-'t-.."-l'-..
I 5 V ~3 1/
Fig. 3.33. Permean ţa specifică din capetele de dinţi ale 2 Q
V .. f"'lll 1'>< YJ
crestături
statorului cu deschise. 1 ~/ tlr~ V
l"- t;.. ~

~nUl \l~.'l l.--- v

D,I V
Cd
pentru cresta~ tun
' rotun d e aVlll d 1z'2 ­ 0.5 ...
k = 1,5 - - < O,::>; A
I .. .,
b. 2
10 50 100 500 1000 5000 l lr "'
= 1,15- este valoarea medie pentru crestături rotunde; t2/'O
= 1 - pentru restul cazurilor. MA]
Fig. 3.35. Coeficienţii de reducere
în cazul crestăturilor închise "<2 = 0, iar "s2 se determină cu ajutorul Fig. 3.:>4. Permeanţa specifică a Ca şi C q .
pragului crestăturiloL
deschiderii echivalente:
Permeanţa specifică a inelelor de scurtcircuit, după cele două axe, se
".2 = b h s2 s2 '
poate determina astfel:
unde valoarea aproximativă a deschiderii echivalente este:
T . (3.182)
b,2 ~ 7,6· 10- 7 • l b • " /d = 19 N
- ca'
2
Curentul din bara de amortizare, poate fi determinat cu relatia:

Ib~Iln
6·w ~1
1
Ţ
~- A.
2p·N2 N 2
(3.178) "I~ --19~Cq,
N2
(3.183)

Calculînd tensiunea magnetomotoare pe 1 m, unde Ca şi C sînt coefieienţii de reducere şi se pot obţine din fig. 3.35
Cu sufiC1entă
q
exactitate se mai poate determina reactanţa de dispersie
Fb=Ib , (3.179) a înfăşurării de amortizare după cele două axe, astfel;
db
din fig. 3.34 se poate obţine o valoare mai exactă pentru ". cu ajutorul căreia
X = 25,5' 10-7 F a ( D + 2,8 "<2' L k ) [u.r] ; (3.184)
se poate determina deschiderea echivalentă a crestăturii:
ysa
11\ 4p N2
_ în cazul inelelor de scurtcircuitare; (3.185)
b'2 ~ "s2 Xys~ ~ 0,75' X~'d [u. r] _ în cazul segmenţilor de scurteircui-
• (3.180) X ysq ~ 2xySd Lu.r]
hs2 tare, (3.186)
Permeanţa specifică a armonicelor superioare de cîmp este: unde permeanţa specifică a crestăturii este:

t2 "<2 = 0,623 + h'2 . (3.187)

(3.181)
"5v = 12. (3'. k < bs2

93
92
 -.""
r"-'~
I
:

3.9.5. Schemele echivalente ale reactanţelor

Cunoaşterea comportării hidrogeneratorului în diferite regimuri de lucru,
.1:,
stabilizate sau tranzitorii, se poate face mai comod pe baza schemţlor echiva­
lente ale reactanţelor descompuse după cele două axe longitudinală şi trans­
versală, ca în fig. 3.36.
In acest caz înfăşurările reale se înlocuiesc prin două înfăşurări echivalente,
corespunzătoare celor două axe, care se rotesc împreună cu rotorul.
Astfel reactanţa de dispersie x. a înfăşurării statorului este înseriată cu
:=J<d
cele trei reactanţe x ad ' X e şi x yd conectate în paralel în cazul schemei echi­
Fig.3.73.
Xs r, Xs rf

Xad ~ r r
XlJd 1 xa'l
~Xyq
rgd/s II rgl/.s
Axa /ongitudliwki Axa trrrnsversa/d
Fig. 3.36. Schemele echivalente ale maşinii sincroAe.

valente după axa longitudinală, sau este înseriată cu cele două reactanţe Fig. 3.38.
x aq şi X yq conectate în paralel, în cazul schemei echivalente după axa trans­
versală. Reactanţa înfăşurării de excitaţie, în cazul celorlalte înfăşurări deschise,
Acest fapt permite să se treacă de la ecuaţiile diferenţiale cu coeficienţi se compune din reactanţa de dispersie a înfăşurării de excitaţie şi reactanţa
variabili pentru tensiunile şi curenţii pe fază, la ecuaţii cu coeficienţi constanţi de reacţie a indusului după axa longi tudinală, adică:
I';i: pentru tensiunile şi curenţii echivalenţi după cele două axe. x = x ea
e
xa<f [u.r.], + (3.190)
:'1 aşa după cum rezultă din fig. 3.39.
3.9.6. Reactanţele înfăşurărilor în regim simetric stabilizat, Reactanţa înfăşurării de amortizare după axa longitudinală şi transversală,
în cazul celorlalte înfăşurări deschise în cazul celorlalte înfăşurări deschise, se compune din reaetanţa de dispersie
a înfăşurării de amortizare şi reactanţa de reacţie a indusului după axa respec­
Reactanţa sincronă longitudinală a înfăşurării statorului, în cazul înfăşurări­ tivă, adică:
lor rotorice deschise, se compune din reactanţa de dispersie a înfăşurării sta­ X
Vd
= xy'<f + xa<f [u.r.]; (3.191)
torului şi reactanţa de reacţie a indusului după axa longitudinală, adică: X
yq
=xy,q + x aq [u.r.]. (3.192)
X'I = x, +x ad [u.r.], (3.188)

aşa după cum rezultă din schema echivalentă şi traiectoriile de cîmp prezentate
în fig. 3.37.
Reactanţa sincronă transversală a înfăşurării statorului, în cazul înfăşurări­
lor rotorului deschise, se compune din reactanţa de dispersie a înfăşurării
statorului şi reactanţa de reacţie a indusului după axa transversală, adică:
Xq = x. + x aq [u.r.], (3.189)

aşa după cum rezultă din fig. 3.38 Fig. 3.39.

95
94
 Reactanţa tranzitorie a înfăşurării de excitaţie, în cazul înfăşurării statoru­
lui conectată în scurtcircuit, iar înfăşurarea de amortizare deschisă, conform
3.9.7. Reactanţele înfăşurărilor în regimul tranzitoriu schemei echivalente din fig, 3.41 constă din reaetanţa de dispersie a înfăşurării
de excitaţie înseriată cu reaetanţa de reacţie a indusului după axa longitudinală
Cînd se modifică brusc condiţiile de funcţionare ale hidrogeneratorului
au loc procese tranzitorii, dintre care cel mai important este scurtcircuitul
redusă prin conectarea acesteia în paralel cu reaetanţa de dispersie a înfăşurării
brusc, cînd apar curenţi tranzitorii)oarte mari, care determină solicitări elec­ statorului, adică:
trodinarnice şi termice însemnate. In regimul tranzitoriu curenţii şi tensiunile
nu mai variază sinusoidal în raport cu timpul şi ca urmare apar componente x;=x,,+ 1 11 = x" +xat x, =X.,+xaa'k;[u.r.], (3.194)
periodice şi aperiodice, care se amortizează cu diferite constante de timp. _+_ Xl +Xaa
Scurtcircuitul poate apărea în orice moment şi la orice sarcină. în primele X. X aa
momente după apariţia scurtcircuitului, în toate înfăşurările se stabilesc curenţi
tranzitorii, care circulînd şi prin înfăşurările rotorului, hidrogeneratorul are x
unde k~ = < 1,
o reactanţă longitudinală şi transversală diferită faţă de cazul cînd aceşti x. +• Xaa
curenţi sînt nuli, cum este cazul regimului staţionar simetric. în acest caz,
care în regimul staţionar devine k~ = 1 iar x~ = x"'
hidrogel\leratorul trebuie considerat cu reactanţe sincrone variabile în timp,
cînd constantele de timp depind de rezistenţele înfăşurărilor respective. în
Reactanţa tranzitorie a înfăşurării de amortizare, dztpă axa longitudinală
momentul apariţiei scurtcircuit ului în înfăşurarea statorului se stabileşte ur.
şi cea după axa transversală, în cazul înfăşurării statorului conectată în scurt­
curent suplimentar aperiodic. circuit, iar înfăşurarea de excitaţie deschisă, sînt:
Reactanţele îufăşurărilor în regimul tranzitoriu se determină cu ajutorul
1 _ --L x, _ + X.ad . k'ya [u.r.),
schemelor echivalente, după cum urmează: X~a = + }--1­ _ X.,a I Xaa - XY'd
Reactanţa sincronă tranzitorie longitudinală a înfăşurării statorul1li, care
Xy,a Xl + X aa
determină valoarea iniţială a componentei tranzitorii a curentului de scurtcir­
-+­
x, Xa<t
(3.195)
cuit din înfăşurarea statorului, se compune din reactanţa de dispersie a în­
făşurării statorului înseriată cu reactanţa de reacţie a indusului după axa
longitudinală redusă, prin conectarea acesteia în paralel cu reactanţa de dis­ , 1 x, k' [ ]
x •• = XU,q + 1 1 = X!l'Q + X al = X y.1o +Xao ' .0 U.r. ,
persie a înfăş urări i de excitaţie, aşa după cum rezultă din fig. 3.40, adică: _ +_ x, + X ao
Xs X aa
x (3.196)
x~ = x5' + 1 1 = x, + xaa - 's =x. +xaa ' k~ [u.r.J, (3.193)
--+--­ X C6 + x ad
X aa Xf,~ unde:

..
Xa
' _ x, < 1,
este de fapt un factor de reducere tranzitoriu alreactanţei
kyd ­< 1; k~o = x + Xao
unde k d = %" x, + x aa
x" + %ad care în regimul staţionar devin k;a = k~q = 1, iar
X aa a cărui valoare este Rd < 1, dar care în regimul staţionar devine kd = 1
x~a = x ysa + x ad şi x~o = x ysO + xao '
iar Xd = Xd '

Ies

~D
::>~~ Ir.

xi: Is xad
O

Fig. 3.'l1.
Fig. 3.'10. 97

96
 Reactanţa sincronă supratranzitorie longitudinală a înfăşurării statorului,
care determină valoarea initială a curentului de scurtcircuit de şoc din înfăsu­
rarea statorului ce apare în procesul tranzitoriu, conform schemei echivale~te
din fig. 3.'12 se compune din reactanţa de dispersie a înfăşurării statorului x

.rs
~~~~ ~"9~
==~'"~F---r---,,}}~d Fig. 3.13.

mai mică măsură de fluxul de dispersie al capetelor front ale şi de fluxul de

dispersie al armonicelor superioare din întrefier, avînd expresia:
Fig. 3.12.

înSeriată cu reactanţa de reacţie a indusului după axa longitudinală x Xo = 5, 10 8 ~-;;- (33,3 L Aco +1.10 ) + xs" [u.r.] (3.199)
<1>1" ţi q
redusă prin conectarea acesteia în paralel cu reactanţele X şi x , adică:
ad
es YSd Permeanţa specifică a înfăşurării statorului pe porţiunea crestăturii este
1
x; = xa + 1 1 1 x llSd
X es •
Aco = Al cO + 1. 2<0' (3.200)
-+-+-- X
s
+ Xa,d
X ad
• xea + xad . xlisd + x es ' x unde:
x xt'8
ad x ysd
Yad

= x" + X"d' k; [u.r.], (3.197) 0,75 [h Cl ( ~ -0,55) +h2 ( 3 ~ - 2)]

X es • X V8d
1.1"0 i::!
, '

I
,Ii
unde k; = x ad X es
+x ad
.x
1/9
d + X<s • x
bel
YSd
1.2<0 i::! (A k ' <Xi + 0,2) (13 : - 2);
"

1,
care în regimul staţionar devine k; = 1, iar x; = x '

Reactanţa sincronă supratranzitorie transversală a înfăşurării statorului,

d
Ak se ia din fig. 3.33,
conform schemei echivalente din fig. 3.43, este: iar permeanţa specifică a capetelor frontale este:

Ala i::! (0,2 --:-- 0,5) AI =

I
(2 --:-- 5)'l3 ,s - 1) . (3.201)
x;::::= Xs
+ 1 1 1 = x, + 'x. ag X
ysg
= Xs + x aq ' k"q [ u.r. ]
- +-- xag + Xyag (3.198) Reactanţa de dispersie determinată de armonicele de cîmp, al căro r ordin
xaq Xy"q
este divizibil cu 3, are expresia:
unde:

x 5\10 =k y x ad - -
3~-2 +Xad
' -- +Xaq (ţ'3)2
1 Cur' (3.202)
k"9 = X ysg r ţ~ 20 ţ,l
. 0J,

x a1 -+ x gs1 unde: k y i::! O,5 este factorul de amortizare al armonicei de cîmp de ordinul
3 În cazul hidrogeneratoarelor cu colivie de amortizare.
3.9.8. Reactanţele înfăşurărilor în regim asimetric Reactanţa de succesiune inversă reprezintă media geometrică a reactanţe­
lor sincrone supratranzitorii longitudinală şi transversală în caz de scurtcircuit
Reactanţa homopolară sau de succesiune nulă este determinată în principal dacă x; < < x; şi au expresia:
de fluxul de dispersie al înfăşurării statorului pe porţiunea crestăturii, iar În
X2 = .Jx;x; [u.r.], (3.203)
98
99
 sau reprezintă media aritmetică, dacă hidrogeneratorul funcţionează cu o
reactanţă exterioară mare, adică dacă x; ~ x;,deci:
unde: T, S este pasul polar, respectiv pasul scurtat al înfăşurării, în
x 2_- x; +~"q număr de crestături;
N
[u.r.]. (3.204) S
2 scurtarea înfăşurării.
'l"
în cazul rotorului în repaos reactanţa inversă este: Pentru scurtarea înfăşurării se recomandă următoarele valori optime:
x? =
2x;x;
----"---'-- [u.r.]. (3.205)
s .
= 0,81 - pentru conexlUnea stea;
.. x~ + x; 'l"
= 0,66 - pentru conexiunea triunghiu,
pentru care armonicele superioare de ordinul 3,5 şi 7 au valorile cele mai scăzute.
Fluxul magnetic real pe un pol, a cărui distribuţie este trapezoidală, se
3.10. Calculul circuitului magnetic calculEază cu relaţia:

Tensiunea de magnetizare la mersul în gol sau la mersul în ~arCllla se
determină cu ajutorul legii circuitului magnetic. Pentru aceasta este necesar
să se determine dimensiunile circuitului magnetic, precum şi inducţiile magne­
tice, respectiv intensitatca cîmpului magnetic, pe porţiunile omogene ale circui­
tului magnetic. Pentru determinarea acestor elemente se pot lua în considerare
următoarele două metode de calcul.
Metoda I. Dimensiunile circuitului magnetic se determină cu ajutorul
relaţiilor concentrate în tabelul 3.10, iar solicitările magnetice se calculează
<1>/ = k/' <1>1' (3.210)
unde k/ este factorul de formă al cîmpului, care se poate determina exact
făcînd raportul suprafeţelor planimetrate ale celor două fluxuri, sau cu sufici­
entă exactitate folosind [6J, curbele din fig. 3.'14. Cu ajutorul acestui flux se
calculează inducţia în jugul statorului şi fluxul din corpul polilor.
Fluxul magnetic care pătrunde prin suprafa ţa exterioară a tălpii polare este:
<1>, = k,' <1> = il,' kl • <1>1 = k' <1>1, (3.211)

"_'1'

cu ajutorul relaţiilor prezentate în tabelul 3.11 pentru următoarele regimuri

unde k, se determină din fig. 3.45.
de functionare:
- ziIersul în gol
- mersul în sarcină nominală şi cos <ti = ± O uz,L_ " ,
_ . ,.,.'
1.
T: r
- mersul în sarcină nominală şi cos <tin'
--+ I r

Armonica fundamentală a fluxului util de excitaţie produs de un pol, a

cărui talpă polară determină un întrefier variabil, are expresia:

KJ Kt·1(3·1(~
m _ UIt 1,16 di'o.?
'VI- , (3.206) f./4
4,44'f'W1' ~l Kf"Krlrz !~ am
unde U 11 este tensiunea nominală pe fază a înfăşurării statorului, iar ~l este 1/0 0.65
factorul de înfăşurare al armonicei fundamentale şi se determină cu ajutorul UJ8 a61!
expresiei generale, pentru v = 1: 1.06
1 ~il+II±IH+±tt±±H±tJ 104 0.55
~v = ~:" . ~'V (3.207) .0
~l
o, 0.'4 0'8 06Z 066
W 070 074
i
Factorul de zonă, respectiv de scurtare, al înfăşurării statorului se deter­ 096 '.i, r'i;
,
, 1 : ' : ~.iD l::l:±±!± W m v
_ ~ • .5
0.95 ' , " . ,5 ,='---H-­
mină cu relaţiile:
0.94 , ',.... " ..• " , K4
092
7t 1 OJlJ ~.' L •.
sinv- ­ sin v' 30° 0.90
2 nt 0.92 .....,l..-­ ,
0.88!
~.v = - 1t 1 (3.208) 091':., ~:. 085
q' sin v 30° 090 fi., i . 0.84
q'sinv-Z­ .
qm q 089
088
'l'~i'
L·· II ii ,j:: I~i
r~l~ H"T _Lţţ ,L I
0.,
o,
'mor.il
ti
t:
".. = .
sin v ­
S
-
1t
= .
SIn v -
S
90°, (3.209) 0.87(1 . 1·' I~: ţi CW::' '~::.i=t1 0.78
__ f,
2

00/ 0015 o.OZO 0025 OOJO 0.035 01J/O 0015 3' 0.76
'l" 2 'l" 0 0.0/ 0.02 003 01)4 005 ~

Fig. 3.44. Factorul de formă k t al curbei de cîmp. Fig. 3.45. Factorul k, al tălpii polare.
100
101
 ~_"' __ :==".-:-=--:: __,:;;,_ ~-:;:: ~~_ =~ _._ ~-~o~ __ ~._

~-

.....
o
Tabelul 3,11
N
Calculul solicitărilor şi tensiunilor magnetice d toda 1

Regimul cu sarcină nominală ~i cosrp

E C05'1'=+O cosrp=-O COS q)n

.~ Regimul de mers în gol
U Suprae:r.citat. încărcare Subexcitat, încărcare Excitaţie nominală
pur inductivă pur capaci tiv!

1 2 3 4 5
1

k' = 1+ XS K' = 1- Xs Kn ~ I ± x,' sin <pn

«1 _ Uit
10 - «I~ = 14'· «110 l1li = I{'" «110
'1,'1'1'f'w l '~l

«1. = NI' «110 «1' = .1". «10 «1" = K', «10 «In = ]{ n' «10
«110 = k l ' «10 «1; = .1". «110 «Ii = I{'" «110 «lIn = K n ' «110

... BBO = «110 Ba = N" BBO Bă = BBn = K n ' BBO

.!l K'· BBO

1l
... 5B

...
..:: FBO = 1.6· 106 • N,' il'· BBO Fa = N"FBO Fă = I{". FBO FBn = K n ' FBO

B~I/; =
-
I
«110 N'· B z l/30 B;I/3 = K' ·Bz l/30 B z l/3n = K n · B z l/o0
';; B.l/30 = ---­ I

:E.e
()(;' 5.1/3
~ o
H zln
A~ H ZIO H~l H;l
F uo = HZ10'Izl F~l = H;'IZl F;l = H;,' In F un = H Zln " L Z1

111 B iln
= K n ' B;lO
B ilo = - -0- I Bjl = W' BilO Bil = K"' B ilo
'3
';""5 2· 5;1

~" Hj;O Hf, H); I Hjin

" o
~~ HjlO = Nil' Hj;. I H;=Nil·Hfi 1 Hil= Kh' H}i Hhn = Kil,H;in

F: 10 = HilO' lji Fii = Hit, L j , Fii = Hil' L h I Fhn = H;ln 'L il

6
= 2· Fi' 10-6
«IoAO = 2· AkP' L k ;' F 10 ' 10-'1 «I~k = 2' AkP' Lki' F~' 10-
6
i l1l ok
"kl" Lki'

ak = l +
\ «Iokn = 2· AkP' Lk(' Fin' 10-
akn ~ l +
oi, = 1+ 2. 10-6 • AkP' L k ; (F i - Fad) 2, 10-6 • "kp' Lw Fin' K ln
2· 1O-6.
+ - - -AkP
-----
,Lki' F,oI + 2' 10- • AkP' Lki(F~
6
+ Fad) +
«1" ---1+
. «In
(jkO = l
«10
A I + (oie -- 1) Ap, opn = 1 + (at n - 1) ApI
ApI oi> = I + (oic - 1)..1'1 G'"
P
= Akp
(jpo = 1 + (okO - 1) ­ Akv AkP
AkP
11li, = «1' + «10 k = a k' 11l" «It n = atn' «In
«Iko = 111 0 + 11l 0ko = 0kO «10 «Ii,= «1' + 11l 0 k = oi<' «1'
«1; = «1" + 11l 0k = a;. «1" l1l pn = opn' «In
l1lp = l1l' + «Iov = oi>' «1'
«Ipo = «10 + «Iopo = opo' «10'\ o ) «10
B -k = (-
f1 " K
H +
x po - x~ ) «10
- Bt" = (Ot'" J{n + xp - x, ­
«Iko Bk= (o;, J(' + xi> - x s ) «10 k Sk
'; Bko = - - - Sk St
'8o Sk
,," ' 111 0 Bpn = (a p " , J{n + x~- x,) ~o
xp-x s ) 111
0 B" = (a ·11 + x - xs) -
8 B po = - ­
l1l p o B p' = ('
ap' K'+' -
Sk
P P P S. \ Sk
Sk 3
op., 3 BzI/Zn=B pn +- (B kn - B pn)
Btl/ZO = Bpo +2'1 (BtO-B po )\ Bi<l{Z= Bi> + -~'1 (Bi, - Bi»
Bie 1{z = B; + - (Bie - B;)
'1 '1
H kn
Hi, Hi,
H kO
H"v H pn
H po Hi,
I Hi,l{2
HkljZn
Hicl/Z
H k1/ZO
H Hi,m =!!.k \ '!Hil/Z + H; Hkmn = Hkn + 4H k l{Zn + H pn
_ HkO+'!Hkl{Zo+Hpo\ H Hi<+ 4HÎcl/Z+ p O
_
6
H kmO - km- 6
6 6
Fi = Hi.m'l k I Fkn = Hkmn'/t
Fk= Hkm'lk
F kO = Ht,"o' lk
I~-----
11l" H"n = K n ' B zzo
111 0 B «1' B;.
'8"
O _

B,.o = Sz.
%2- ­
5,. 5,.
~... H;2 H z2n
H zzo H;•
::::: =
..... F;. = H;.' Iz•
F zzn H z2n ·/z•
..... c:
F .. o = H ..o ' 1,• F;. = H;• . 1,.
....
O i5
 Cu ajutorul acestui flux se calculează inducţia în întrefier şi în dinţii
statorului. Pentru a obţine o caracteristică de mers în gol apropiată de cea
normală, se recomandă ca inducţia în dinţii statorului să aibă o astfel de valoare
<Il

I~ I
<lJ

I
I
I ... . . .
'E
:g încît tensiunea de magnetizare corespunzătoare dinţilor statorului să repre­
zinte circa 6 .,. 7 %dtn tensiunea de magnetizare a întrefierului. Dacă inducţia
în dinţii statorului. la mersul în gol, depăşeşte 1,8 T în cazul tolelor laminate

~
\JI~ ~I ~ ~
.~
"
<lJ

'"
la cald, sau 1,9 T în cazul tolelor [aminate la rece, apare fenomenul de saturaţie
magnetică a dinţilor cînd permeabilitatea magnetică scade cu creşterea induc,
!. 1:"' ~<lJ
-o_ .. ţiei şi ca urmare o parte din fluxul magnetic trece şi prin crestătură. Acest
<:> •
~~ ~ ~
li)
o: ...... l--...j
. +
. . . 1· + + ~
"li... ,,' fenom~n se ia în considerare prin factorul de saturaţie magnetică în dinţi:
~... ;:: I '" ... ... @
.~
""w
... o
o ro
"- "-""!
"- ~ " '8 k. = _L' _ tl , (3.212)
II
~, ~
II
~
I II
=
II
~
II II
~
.S o
L Fe ' b.

q~ ::t:~ ~ I ~ "-~ ~'

E
.;; 1< "

.el
pentru care din curba de magnetizare se obţine intensitatea reală a cîmpului
~
- I ."" .~"
] Inducţia medie în jugul statorului este determinată în ipoteza unei repar­
magnetic.
~­
<lJ
." tizări uniforme a fluxului pc circuitul magnetic al jugului. tn realitate reparti­
"...
.....
zarea fluxului nu este uniformi, motiv pentru care intensitatea ideală !!K a
~ k::!
+
4~
"
<lJ

"" ":::
6
'5l, cîmpului magnetic. obţinută din curba de magnetizare corespunzător inducţiei
g.ini1,1g"se corectează prin înmulţire cu factorul de neuniformitate hll, carei
.. OQ + + fj .:'! ~I
~ ~
~

g t;
~

~t>l ~~
el
"
;,1 ~ se obţine din fig. 3.46.
Ca urmare intensitatea reală a cîmpului în jugul statorului va fi:
~ '"o
"O
~I
e"'lu:N + II + .b"
P<
II jl = k j1 • HI~ (3.213)
~I~
~ "'... ..~ +
I o' "- "-
":0-1
"- "P<
<lJ
:a"
I [1 II II II II
~
.~

""
e- Din fluxul total polar produs de înfăşurarea de excitaţie o parte se pierde
h{
~ I:\l

~t ~~
IN
t:.. ~~ ~~ ~~ <lJ
'.3. ~ .;;; prin dispersie, iar diferenţa rezultată este fluxul util şi contribuie efectiv la
Ul
... ";:l
+
l<
" producerea tensiunii e1ectromotoare din înfăşurarea statorului. Fluxul de
::.:: :s ..., tî +
- '-1
<lJ
l:., .~
:::
+ -ă...
E
oi

..."
II
E -;:::;... 1.0
.". ~~ i.i,~ I E
g "
~
~ -[ :J KJI ,
t:l:l + + o 'S II Q8
"
tf')
~
c<:l
..;.~
;;
_ I "-
.. ~ .~
"-
..
l:.,
~
b ".t:" ""
!.
Q5 f "'­
e~ ..~ .;.,
\ N::t::;.
+ + + "P<v .=" 04
: ........

~;;:'k,~ ".o.. •
l'

I~

II II II II II II 8 .....
'CIi
02
·1
_ _li:l!: :i:::: ~~ iZ" k,~ h," l,:' ~ N 0.6 0.8 l' l tzH 1.6 18'; 8j,rrl
5."
1 1 I

Fig. 3.46. Factorul de neuniformitate a fluxului în jugul statoric.

""""
~I
Ul
~
o
dispersie apare pe toată înălţimea polului şi poate fi descompus în fluxul de
~ +
~ " "B "
dispersie pe porţiunea corpului polului, respectiv fluxul de dispersie al tălpii
~ .~ "Il
~
" + "- I :a '8"
t:l:l'" O~ + I
O ~ polare, care se pot determina pe cale analitică astfel:
N
0;1

...::- O ~
t-)

~
CI

k.,N
CI
'"
." v (3.214)
2. ." <1l ok = (O"k - 1) <I>;
0l'~ ~ + + + eo (3.215)
"
O --:
.:.e 'J;: tr) CI CI CI

e N ~ :;. ~ IJ.,'" ~
<Il
t) <1lop = (O"p - 1) <1l.
~
~ ~ ~ ~ ~ ~ I ~ ~ .>â'" ~ unde O"k şi O"p sînt coeficienţii de dispersie ai polului şi se pot calcula cu ajutorul
~ ::t:~ ~ ~ IJ.,~ ,': :â N ,..;
relaţiilor prezentate în tabelul 3.12.
.~
--- mfn.IOlOJ (n8n[
.
I ;nea
.~qUll
I('E!lO.L 1101011 i.I01'e lS "
$ 105

104
 Cu aceasta fluxul total din corpul palului, respectiv din talpa polară,
-'"
....;
~
.e
~p.,
~
o'
"
~
devine:
c{:J1c = c{:J + <1>"k = ale' c{:J; (3.216)
'Ol I "
~
"
O;
J'I J'
~
" i "l e
p.,
~
o
_j ~ ~I : r<"':::­1 r<E'
c{:Jp = <1> + c{:J"p = al" c{:J. (3.217)
" ;.:: e C:-~r< r<
O)
ro
3 '" 6
~ ~ ;:;- ;:; Deoarece fluxul de dispersie variază pe înălţimea polului cu permeanţa,
= . . . -"--t- -.
o
~
"t-t

"
~
C
::::
+
...'"'" ";a '"ci
..-.. _
~ ~= II
~l
=-
,-< e<
J.t

....I l~
1
l'
i
şi inducţia în corpul polului variază în mod corespunzător, astfel încit valoarea
cea mai mare apare la baza palului, iar valoarea cea mai mic~apare la nivelul
...
o
"'1""
~..... :t- + "& + + .- '"
O'
I .~
b __
+ \ + tălpii polare. Din această cauza inducţia în corpul polului se determină la trei
Ol
~>l::) ~ E ~
~ r-- ::1 AI"') 5.-
.:.t
.~ ","'1 ,,'"
~.....
r< ~+e~
I o - e' Q,) o
..>o! +
_ _
nivele, după cum urmează:
P1
~~]d + ~ =1
;.... M lf)
g. o~ ti o ~ I~ + II II _ la baza corpului polului

.... <O II U ~ "1 ] .., .:!l e _ ' ~I 'e e :l.1 ~

.e"'1'ee
OI " .., oi I ~ ~ E ~ -o II Ble_ -c{:J1c (3.218)
'" ~ 01
-'
] ~
.~
r< led
.~
...o'" )~
u "lJî
.... - " .....
u
)I:\S
o II I II II il S Ic
'
"8 :t::
~
~
~
:-::
u
c:"l
-
:-:::
u
"'I-,eoe
..:.t
::1 .
b ""
b •<;

>OI p., p.,

p
"
~
oI "
~
e<
=
.....
II
'"

_ la nivelul tălpii polare

'" <O <O

:9 ~
""" .5.
=
oi
.....- '"
e< $~I ~P,.J1
,,'-' " "
o '" B = c{:J".
-,
(3.219)
'S oi
~ et . . ;
~ ~ ~ U
Sic
E
o e 5 E
t
l'

~ ~
. . .•
1\
Ci... p., - p., ~
.Q ~ ~....
_ la mijlocul corpului polului
... o I I I e<" I ---;; .: ~
~p., o ~ ~ "g, . + 3
<:: (3.220)
B lc1 i2 = B" + -(B
"O
.;'" ""11:::i
"'" ... :I~ 9
....; -;p.,
...o - .4
+ >.:' +
~~'~
I ~
:;1 e•
~
+
~ s
>!; 4
k - B,,).

"
'Oii
Il ~\
~N
ro
+
I I
"'"I"
~ "... '"
"
.:: e-'"
o
II
:el e
-..... - ::;
..fe'-\e~
~ '-l ~
"
+
~
. Aplicînd teorema lui Simpson, intensitatea medie a cîmpului magnetic

.
,; ..... e< 'ii)

'"
.~ ...'" ... I +
0=
e~ '""
r< r<"'" o
e< + II pentru polul rotorului este:
II
e
."
II .;
" I I _
+4 + H", (3.221)
il,'
"
""...
~
'"'"
..;;
""
:J
'u;
...
"p.
,:!l
'C 01 - - -+
II
o
'"
oo

N
+
o 1
..;

N
b
'" +
~~
-I-f ţ
H
lem
= H le K le1 / 2
6
1:'
., 'C '" ele II II .S
'" unde H , H / şi H p sînt intensităţile cîmpului magnetic determinate pentru
II
Jle U 2
'(j ~
k
.,
;;:; -; II II II
.el ~
.,;: .;: inducţiile respective din corpul polului.
i:i Metoda II. Dimensiunile circuitului magnetic se determină cu ajutorul
o
o
+ elII e eH~
~ ele -H
(j
.~
.::!
"
"g

-; II II := relaţiilor concentrate în tabelul 3. B.

-;

(j "8
u
.. .!.oI ~ .:..!
• 1/
Fluxul real pe un pol şi armonica fundamentală a fluxului util se deter­
~ -f
mină de asemenea cu relaţiile (3.210) şi (3.206) cu menţiunea că factorul de
b b
....
-.>
formă se poate alege preliminar în funcţie de (Xi' după cum urmează:
1: 'oi
"= " '8 0,71 0,73 0,75
.9
.....- '5" o (Xi = 0,68 1,02 1,04
" o " K, = 1
1,01
.2"
=" 0
)~

'O
OI)
"e". -H
"e ~
me- iar valorile definitive se obţin prin trasarea cîmpului polar.
Cu ajutorul fluxului real se calculează toate inducţiile circuitului magnetic
'3
.§ .9 "
<O II .::: 8
<O

la mersul în gol şi la mersul în sarcină, pentru care relaţiile de calcul sînt

OI)
-; "
;:: El-
"'3 '~. prezentate în tabelul 3.14. Cu ajutorul relaţiilor pentru regimul de mers în
~ ~ ~
"
8
<O
E~ gol se poate determina caracteristica de mers în gol, iar cu relaţiile pentru
I . , ::s"
~ .~
'" <O.
::s ~
107
106
 : Iii
'1"
I'.!I
Tabelul 3,14
111'li
ll
-
~
1,---,
~ ~
Calculul solicitărilor şi tensiunilor magnetice după metoda II ,II
1,1

.?l ~ + + Circuit Regimul de mers In gol Regimul de mers în sarcină la cos CţiJl
i'~ ~ ~ N ~ ~I ~~ I I 2 I 3
il!: III
f..,'" N;:: + ~"'" ;::) I "" +

:§ ~ "C + ~~ ~ )('1 ~

t-e -
G . N Uit E-
~
8 "=:
<..l
I ~
e.
'-.J
-1-
'"
li I C1>IO =
4,H'f'w l 't;1
Kn = ----=--:. (din diagrama tensiunii)
UIf
.~ ~~ -~ ~oJ ~l~~ ~~ ~ C1>0 = K f' <I\o C1>n = K n ' C1>0
"111
iil,lli!,ll
3 II II III II II I<I~ .11
.e ~<..l I_~ ~ ..s II
Ba = C1>0
I
Ban = K n ' Ea,
'illilll
~ ~
' Sa
Inlrdier
• p
.5
e
1J
~ ~

II I Fa, = 1,6- K,' 3· Ba,' 10" Fan = ]{n' Fa.

III
~ ~ ~ ~

;r
1

~
tll ..o..c..c
~ ~ f. ti: : 1-:-_ o -- -C1>0
§
:' : ' : : ~' ~
II iS
~I "" ~ ~I "" ~ ~I "" ~
<N.<N.<N. 1,~
I
I ';;
~
Q

...;
: ' ZI max

I BZlmedo'-:-::
--
S:nmin
Bnm'txn = }{n" Bl1maxo
IIII
t <n " II;: II~ II~ ,;,.";, '" "" (Do n zI med n F ZI med o
I
;:1 ..o ..c --­ = }{ n"
.~ S ~ meă
, II
~
II II II . :iZ!
!ll
J
;

~
"O
lr) lr)
';:J;:;
lr)

I
lr)

I
......l4:
lr) lr) v:
-.
ElImina = - - -
cD o
5 11max
BZ1minn = 1l.'n" BllminD ili
-r Dinţii
I ,~ .-.:. ~ .... stator ului
HZl1naxo H Z1 max tI
r ~ ~ ~ ..:;:,v ;f ~v Hnmedo Hnmeăn
E~g + + + _c::
.~
~ ~~~e.
+
;: E i ' : . . .
s.l..c08.f ~9.N ~
Hz1mino Hnminn
+ Hnminn
III
+ + Hz1mino ~I _ HZ:lmaxn~4.Hnme.lln
.
'0
.!:
'.
;;;
...:1 ~
.•
G..c..c
~..c
f
"'I«~U'I«~II<';<I

.• II I II II
te...
q~
I ~-~
,I}.~
S­
H _ ]iZlmaxo
no .-
4H Zlmado
G
nn ­
6
'§
.~ il
ti

A,
ti
-:;;
'">-..... , ~...
....
~
~""
e ~
~
....
I
1

1,,1
II.::',
I ­
~ F no = H ZlO ' 1'1 F z1n = H z1n · I Z1
II
s
;;
..o O<;N~+~ ~ o.l:::::

B ZIO = - -
C1>0 B jin =J{n,Bjlo

ElEl I I . 25h

I~ill
'3 II I Jngul
I~? ~ :q ~ ~ ~ H jto H jin
--au staton~lui
e; ~ ~;: O ~ ~ Hho = f{jl' HUo Hjln = J(h' Hjin
\"l E .... I ~ II q; 'N 00 OU
F j1n = H jln' Ijl
'el> ~ ,: El <l ~ c:: O> >= ,,'
Fho = Hho·l jl
E ~ ~ o~ 8 :
O>
~ ~ o~ § ~

II ~ II"., ~ II ~II C1>"kn = "kn' L~!' F enl

E~ :0- 0- ~~ i~
N

I :1
.::­
C1>"ko = "kO' L ki , F IO
II
I ~ II "=: II II ~ II,,=: II ~ j C1>"kl/20 = "kl/20' L ki ' F 10 cD"kl/2n = "kl/2n' Lki' F enl

~ ~/-I---~I--- C1>"po = "po' L ki " F 10 C1>"pn = "pn' L ki " F enl

1:
I~I
Polii C1>ko = C1>o + C1>" kO C1>kn = C1>n + C1>"kn
rotorului
<!>kl/20 = C1>0 + C1>"kl/20 C1>kl/2n = C1>n + cD"kl/2n

J /~ ,~ -~ C1>P6 ~ C1>0 + C1>" po = C1>n + C1>"pn

Y
C1>pn
,1 J

~
_ .eE ·s--a ';::
§ 8.B B - C1>ko Bj;n = .,<pkn

:.::.;;:: -~ E _s
J
k6 - S; 5 k

s ~ "-g·2 ~.B EE; ~~ !

~ c~ O~ ~~ ~ 8 ~ 8

109­
ill
II

.)
I~
 ~:

Tabelul 3.11 (continuarc) Fli/xul util

1 I 2 I
3
Foft1n/ial
I
maxim

~
~ v
Fofenţial
5 C •

(Il~1/20 5
Bkl/20 = - - - B k l/2n = (Ilk 1/2n :..a. 'l:.
Sk Sk _. ,.. l' O' zero
B _ (Ilpo (Ilpn ~
PO - - - B pn = - -
Sk Sic
H ko I Hkn

Polii
rotorului
H~1/20 Hkl/2n

po H pn
IH
H kmo =
H ko + 4,. H k l/20 + H po H _ H kn + 4,. H k l/2" + H pn 0­
u.'
ktnn ­ "O

6 6 --.
~ .
<Il

F ko = Hkmo '!k F ien = H ktnl,' iI,

...
B _
:I'-~
(Ilko
I Bj,,,=~-"-­
- f2 . 2· Sf2
Jugul

rotorului H:l20 Hj,n

Fig. 3.4.7, Spectrul cimpului magnetic al polului rotoric,

F:l20 = H :1,0' li' F f ,,, = H:I2n,lh

Ox = ~. între talpa polară care reprezintă suprafaţa echipotenţială de poten­
Înbinare Fl o = 0.05· 10 4 . Bko Fin = 0,05· 104. B kn 2
ţial zero şi suprafaţa interioară a statorului care reprezintă suprafaţa echi­
Stator F IO = FBo + F ZIO + FfIO FIn = FBn + F ZIn + F fln potenţială de potenţial maxim se trasează tuburile fluxului util, iar între
tălpile polare, respectiv corpul polilor alăturaţi se trasează tuburile fluxului
de dispersie. Pornind din axa polului se trasează ortogonal Între cele două
Rotor F 20 = F ko + F:I'o + Flo I F,n ~ F ien + F nn + Fin

I
suprafeţe de potenţial zero şi maxim tuburile unitare de flux determinate de
punctele O, 1, 2,3,4 respectiv O', 1',2',3',4', care au Iăţimile medii egale,
Total F eo = F IO + F,o I F,n = F,n + F 2n
adică 3. = ~ •. Acestea se consideră tuburi unitare, deoarece suprafaţa lor
este egală cu 1. Deoarece în continuare nu se mai pot realiza tuburi unitare
Între cele două suprafeţe echipotenţiale limită, se introduc noi suprafeţe de
regimul de mers în sarcină se poate determina tensiunea magnetică corespunză­
toare acestui regim de funcţionare. Pentru circuitul statorului solicitările nivel pînă cînd condiţia egalităţii Iăţimilor medii este din nou realizată, adidt
magnetice la mersul în sarcină se obţin prin înmulţirea solicitărilor magnetice 3n " = ~n.' Suprafeţele acestor tuburi sînt egale cu ~,iar tuburile se consi­
n
la mersul în gol cu factorul de sarcină K n =~, care se obţine cu ajutorul
U1/ deră parţiale.
diagramei vectoriale a tensiunii a cărei construcţie este prezentată în fig. 3.51. În cazul spectrului din fig. 3.47 s-au trasat trei suprafeţe de nivel notate
Pentru calculul inducţiilor magnetice În circuitul rotorului se determină cu F l , F z, F 3 • care se închid în punctele E, C, D de pe corpul polului, care
It
în prealabil fluxul de dispersie al polilor. împart înălţimea corpului palului în 4 părţi egale, adică ; .
în cazul hidrogeneratoarelor de mare şi foarte mare putere se impune
determinarea cu exactitate a fluxului de dispersie, ceea ce se obţine cu ajutorul _\cum se poate trasa reţeaua ortogonală a liniilor de cîmp şi de nivel,
spectrului cîmpului magnetic al polilor rotorului. Pentru aceasta se desenează cu ajutorul căreia fluxul de dispersie este:
la scară o jumătate de pol ca în fig. 3.47. şi se limitează spaţiul cîmpului de
axa interpolară NN' determinată pe diametrul interior al statorului de arcul <I>"k = fl.O(n~Lkj + ttpLpi)Fp (3.222}

110 111
 unde:
Valorile inducţiilor calculate se recomandă să se încadreze în domeniile
flo = 0,4' 7t. 10- 6 , de valori din tabelul 3.15 ţinînd seama că valorile inferioare se adoptă în
cazul hidrogeneratoarelor de mică putere şi pas polar scăzut, iar valorile
?lp, 7/1' sînt numărul tuburilor parţiale de cîmp ce ies din corpul polului, superioare - în cazul hidrogeneratoarelor de mare şi foarte mare putere.
respectiv din talpa polară, a Întregului pol; Aceste Emi te au un caracter orientativ.
L"I = L pi ~ L + 0,5 . l' ; Tabelul 3.15
Lp; = Fs + F +F zI jl = F IO - la mersul În gol; Valorile recomandate pentru inducţiile magnetice, in T

F p
= la mersul în sarcină şi se determină cu ajutorul diagramei
FIne -
Poti el' a cărei construcţie este prezentată în fig. 3.52. 1\J ersill in gol
I Sarcina nominală Sarcină nominală
± O
Cu aceasta fluxul de dispersie în sarcină devine: I I şi CQS <p =
I şi cos q)

<1>"kn = fLo(n k + I1 p ) • L kl • FI., = a k' L kl • FIne = A' (11

k
+ tip) . FIn' (3.223) Bs 0,8 ... 1 1,0... 1, 1
unde:
B.nmax 1,6... 1,75

ak = fLo(n Je + II p ) este coeficientul de dispersie; (3.224) BZlmed

E.1/3 1. 4... 1,65" 1,75... 1,83'

1,8

L permeanţa canalului de aer. (3.225) 1,8... 1,95 1,9... 2,05

;. = f1.o JcI -

Fluxul de dispersie variază pe Înălţimea polului cu permeanţa, astfel Ej,

I
1,25... 1,4 1,5
Încît valoarea cea mai mare apare la baza polului, iar valoarea cea mai mică
apare la nivelul tălpii polare. Din această cauză este necesar ca fluxul de I
dispersie să se calculeze la trei nivele corespunzătoare punctelor A, C, E, Bie 1,2 ... 1,5 I 1,85 ... 1,95 1,8... 1,9
I
adică la baza polului, la mijlocul corpului polului şi la nivelul tălpii polare,
pentru care rezultă coeficienţi de dispersie corespunzători. Ca urmare, expre­ ") s~ refer1\. Ia tole laminate la cald; restul valorilor sint pentru tole laminate la rece.
siile fluxurilor de dispersie sînt:
în construcţia hidrogeneratoarelor din ţara noastră pentru realizarea
<Dok" = a k• • L kl • FIn:;
(3.226) fierului activ al statorului se f('Jlosesc tole silicioase de grosime 0,5 mm, la­
<D""lfZn = al<I/2n' L!,; 'Flne ; minate la cald, avînd E Z5 = 1,44/1,65 T şi VID = 1,25 w/kg, sau tole silicioase
(3.227) laminate la rece avînd Eu; = 1,86/1,64 T şi VID = 0,8/1 w/kg., iar pentru
<p"p, = a pn ' L kl • FIne> realizarea polilor se utilizează tole din OL. 37.
(3.228)
Iar fluxurile totale devin: Curbele de magnetizare pentru aceste tole sînt prezentate în anexa, 5.

<Plen ~ <Pn + <P"kn; (3.229)

<D1<1/2n ~ <P n + <P"kl/2n; (3.230) 3.11. Caracteristica de mers în gol şi caracteristicile de magneti­
<D. + <p"p,. <Ppn = (3.231)
zare parţiale
Valoarea definitivă a coeficientului de acoperire polară, determinată cu
ajutorul spectrului cîmpului, este: Cu ajutorul ralaţiilor din tabelul 3.11 respectiv 3.14 se întocmeşte tabelul
cu valorile corespunzătoare pentru tensiunile de 0,5; 0,75; 1; 1,25; 1,3; 1,4
bl 2· ox· ~ u.r., pe baza cărora se poate trasa caracteristica de mers în gol E o = f(F,o)
eli = -;- = - - ' t ' - ­ (3.Z32) ca în fig. 3.'l8.
Caracteristica de mers în gol se consideră corespunzătoare dacă este
unde ox se precizează în fig. 3.51. apropiată de caracteristica de mers în gol normală, determinată de valorile:
Cu aceasta solici tările şi tensiunile
fi determinate. magnetice ale circui tului rotoric pot ~! 0,5 0,75 1 1,25 1,3 1,4 1,46' 1,51 u.r.
F,o 0,47 0,73 1 1,6 2 2,5 3 3,5 u.r.
 "

I!, :
1:11'
II
r..·
i!
ii E
j ~
;11
I .~lf~) 8
.\(feQ.l
to 'fJ"
E,+-----Jl, Xa'J,
I
A
I

I
Xs
I

,I
1 r/JSK '((Fm)
I

O reo
fi. fiOflO
Fig. 3.18. Caructeristicu de mers Ft-iQ;;e­ reu :7
în gol. Fig. 3.19. Caracteristicile
parţiale. Fig. ].50. Determinarea tensiunii de magne­ Fig. 3,51. Diagrama 'J'ectorială a tensiunii
şi
de magnetizare
ti zare F en - pentru hidrogeneratoare cu poli aparenţi.
Cu ajutorul valorilor din tabel se pot construi caracteristicile de magneti­
zare parţiale, sau de trecere. pentru stator, rotor şi de dispersie, la mersul în
gol, caracterizate prin relaţiile: unghiul 'Jl în avans se trasează vectorul tensiunii nominale pe fază U li = 1.
La vectorul UII se adaogă căderea ohmică de tensiune a înfăşurării statoru­
<P = f(F I) + FZI + FiI) ;
= f(Fo lui rl a paralel cu Il!, iar în continuare se adună căderile de tensiune inductive
<1>" = f(Fz) = f(F}. + F j2 + F;) ; x, şi xag perpendicular pe III' Din punctul A seduce o perpendiculară pe
DB, care determină punctul C.
<Pa = f(F l ) = f(Fa + Fz1 + F jI ),
Din diagrama tensiunii se obţine t.e.m. interioară El = DA componeritele
a căror alură este prezentată în fig. 3.49.
longitudinală şi transversală a t.e.m. Ej~ = DC şi Ea~ = AC, unghiul 0/
şi unghiul interior de sarcină e. Avînd E ld se deternllnă fluxul rezultant
corespunzător, pentru mersul in sarcină:

3.12. Determinarea tensiunii magnetomotoare <P ld = <P o El<! (3.233)

la mersul în sarcină U II
pentru care elin caracteristica de magnetizare parţială a statorului <P o = !(FIO)
La mersul în gol, excitat, tensiunea magnetomotoare, notată prescurtat corespunde tensiunea de magnetizare F IO ' Se determină tensiunea de magneti
t.m.m., reprezintă suma tensiunilor magnetice ale tuturor porţiunilor omogene zare a înfăşurării statorice, corespunzătoare reacţiei indusului, pentru 2 poli;
din circuitul magnetic, al căror calcul este prezentat În tabelele 3.11 şi 3.14. în cazul repartiţiei dreptunghiulare a cîmpului:
La mersul în sarcină, t.m.m. constă din t.m.m. la mersul În gol, la care
se adaogă tensiunea magnetică corespunzătoare reacţiei indusului. întrucît Wl' ~l
şi există relaţie legătură lineară,
Fa = 2,12 - - III (3.234)
între tensiunea t.m.m. fluxul magnetic nu o de P
calculul t.m.m. se efectuează
cu ajutorul metodelor grafo-analitice, grafice
sau analitice, care sînt prezentate în cele ce urmează. care se descompune după cele două axe în componentele:
Metoda grafo - analitică. Se bazează pe caracteristica de mers în gol. F d = Fa sin 0/; (3.235)
pe caracteristicile de magnetizare parţiale şi pe diagrama vectorială a tensiunii
prezentate în figurile 3.50 şi 3.51. Fq = Fa cos 0/ (3.236)
Aceste caracteristici se trasează cu ajutorul valorilor calculate menţionate
la paragraful anterior. Metoda constă din următoarele operaţii: Pentru a trece de la înfăşurarea indusului la înfăşurarca de excitaţie
Se construieşte la scară, în u.r. diagrama vectorială a tensiunii pentru
se întroduc coeficienţii kd şi k q din figurile 3.27 şi 3.28 cu care se obţine:
,I'
datele nominale U IV, cos 'P la încărcarea inductivă,
ca în fig. 3.51. Pentru Fad = kdFd = kdFa sin 0/ (3.237}
aceasta se trasează vectorul curentului nominal pe fază 1 /, faţă de care sub
1 F aq = k,J'q = k,J'a cos 0/. (3.238)
114
115
 I
II,
'\, \
Tensiunile magnetice Fad şi F aq ale înfăşurării de excitaţie sînt echi­ mers în gol se ia tensiunea nominală pc !;II
valente ca efect cu tensiunile magnetice F d şi F q ale înfăşurării indusului,
fază, care se consideră egală cu unitatea es
dacă armonicele fundamentale ale curhf'!or de cîmp create de Fad şi Fag vor
fi identice cu cele create de Fa şi F q. şi se trasează vectorul tensiunii 611 =
DOlr F aa se mai poate obţine calculînd TEM: = 0.'1' = UIt = 1 sub un unghiu 9
E ad = xaala = xaaI lr sin <j;, (3.239) faţă de axa ordonatelor, care coincide cu
direcţia vectorului III' La UIt se adună
pentru care fluxul corespunzător este:
vectorul rl a sinfazic cu J lf' la care în
continuare se adună sau se scade vectorul
ffi
'*'ad
.... E ad
= '-,Va - - ,
U lr
(3.240)
x ' după cum sarcina este inductivă sau .JI". J
l.
I"\..

P O -" I(r

pentru care caracteristica <Ilo = f(F,o) se ouţine F art • La F IO determinat, se

capacitivă. Reactanţa lui Potier are ex- I
Fig. 3.53. Diagrama Poti~r. 'Il.1
adaogă componenta tensiunii magnetomotoare F aa corespunzătoare reacţiei
presia:
indusului după axa longitudinală redusă la înfăşurarea de excitaţie. Pentru

(F lO +F aa ) corespunde fluxul de dispersie din pol cD"kO' care adunat la <Il,rt'

X = x" ~ (x~ _ x,) ~~f!....-_::::: X s + 0.63(x~ -' Xs ) = 0,8' X~ [u.r.J (3.242)
p
determină pe caracteristica <1>kO = f(F 2o ) tensiunea magnetică corespun­
F!-(J +FzIO
zătoare F 20' Suma acestor tensiuni magnetice reprezintă t.m.m. totală. la
Ca rezultat se obţine t.e.m. interioară Ei = OC, care prin rabatere deter­

mersul în sarcină, care trebuie să fie realizată de înfăşurarea de excitaţie:

mină pe caracteristica de mers în gol punctul de funcţionare P 1 pentru care

F,n = F IO + Fad + F 2o • (3.241) corespunde tensiunea magnetică Fin' care se rabate pe direcţia vectorului

E, în punctul D.
Metoda grafică. Determinarea t.m. m. la mersul în sarcină pe cale grafică La vectorul Fin = OD se adună vectorul F ap = DG. care reprezintă

se poate efectua cu ajutorul diagramei Potier sau a diagramei suedeze. Diagra­ tensiunea magnetică pentru o pereche de poli corespunzătoare reacţiei indusu­

ma Potier poate fi construită în două ipoteze şi anume, pe baza caraeteristicii

de mers în gol sau pe baza tensiunii magnetice la mersul în sarcină, faţă de lui, după axa longitudinală şi are expresia:

[u.r.}.

care în ambele cazuri se ţinea seama de reacţia indusului. Ca urmare, diagrama F = F - xI" Fa = Fad + x,' Fa ~ x 1' • Fa = F aa + (x s - xp)Fa
Potier este prewntată în două variante. a1' ke (3.243)
Diagrama Polier - van:anla 1. Se trasează caracteristica de mers în gol
E o = f(F ea) ca în fig. 3.52 unde din originea sistemului de coordonate se unde F = Fad + X,' Fa este tensiunea magnetică a înfăşurării de excitaţie
în regimkc de scurtcircuit, pentru care curentul din înfăşurarea statorului este
construieşte la scară diagrama vectorială a tensiunii. Din caracteristica de
egal cu valoarea nominală.

în final se obţine t.m.m. la mersul în sarcină F en = OG.

y Diagrama Palier _ varianta 2. Se construeşte la scară diagrama vectorială

a tensiunii ca în fig. 3.53 unde sub unghiul <f' faţă de I lt se trasează vectorul

/ tensiunii nominale pe fază U lf = 1 U.r. la care se adună căderea inductivă

de tensiune în unităţi relative:

(3.244)
es = E,t [u.r.J.
UIt

iar căderea inductivă de tensiune, în unităţi absolute. determinată de fluxul

de dispersie al înfăşurării statorului, este:

(3.245)
E sf = 4,44fwI . $01'

, unde:
o
Fig. 3.52. Diagrama Portier pentru sarcină
Fe[jllj
inuuctivâ.
<Ilol = <Ilo,l + lPofl
116
~f7247g
 1"'1"
',1,1

i:'
Din origine se duce pe axa absciselor segmentele:
<1>"c1 = 35,6· 10- 7 • le, 'Aei' L; - fluxul de dispersie al crestăturilor sta­
torului ; OC = FZ = F; - Faci;
<1>"/1 = 10,5· 10-7 • Fa . L f - fluxul de dispersie al capetelor front ale
de bobinaj, OD = F; = F; + Fad'
Aci = kCu -hl- +k k - h2 es t e permean ţ a specl'f'lca• a crestaturu
. " st a t Iul.
oru ' unde F;, F; reprezintă tensiunea magnetică la încărcare pur inductivă,
3bel bel respectiv pur capacitivă, iar Fad este reacţia indusului dup(axa longitudinală,
Ca rezultat al adunării vectoriale se obţine t.e.m. interioară E; = OB, toate la puterea aparentă nominală. Din punctul A pe direcţia AE se duce
pe suportul căreia se trasează tensiunea magnetică a statorului la mersul în
sarcină calculată în tabelul 3.14 constînd din: segmentul:
AB = F ke + O,8xâ(Feo - F ao);:::' 1,lF ke ,
Fln=F~n +Fzln +Fjln=OC, (3.246)
cu centrul în O', rezultat din intersecţia medianelor dreptelor CB şi BD, se
la care se adaogă tensiunea magnetică corespunzătoare reacţiei indusului, duce un arc de cerc care să treacă prin punctele C, B, D. Din punctul A sub
după o direcţie perpendiculară pe cea a curentului I lf , avînd expresia:
unghiul q> faţă de AB se duce segmentul de dreaptă AM, respectiv A-M',
Fa = 2,22I e,q I1/~= CD (3.247) corespunzător regimului supraexcitat, respectiv subexcitat. Din punctul M
sau M' se duce spre dreapta segmentul MN, respectiv M'N', egal cu diferenţa
şise obţine tensiunea magnetică a statorului la mersul în sarcină, FIn' = OD, de tensiune magnetică ce rezultă după curba de mers în gol pentru tensiunile
care ţine seama de reacţia indusului. Tensiunea magnetomotoare totală la
mersul în sarcină, care trebuie să fie realizată de înfăşurarea de excitaţie este: electrice (U lf + rl ) şi U lf' adică de fapt tensiunea magnetică corespunză­
toare căderii ohimice de tensiune, care este egală cu segmentul EF. Unind
a

Fen = FIne +F 2a = OC, (3.248) punctul O cu N, respectiv N', se obţine tensiunea magnetică la mersul în
unde tensiunea m3.gnetică a rotorului la mersul în sarcină este: sarcină F,n = 01'1 sau F'en = ON',
Se poate renunţa la calculul tensiunii magnetice F: sau F; folosind
F 2n = Fkn + E j2n;+F in (3.249)
o construcţie simplificată. Din punctul D se ridică o verticală care taie în
Diagram;;r. suedeză. Construcţia diagramei este prezentată în fig. 3.54. punctul P orizontala dusă prin U lf = 1. Din punctul P se duce pe orizontală
Se trasează caracteristica de mers în gol E o = f(F eo ), la care pentru ten­
segmentul:
siunea nominală U lf = 1, corespunde tensiunea magnetică F,o = OA.
PQ = F k, = Fad + xsF 3,
E ,iar din punctul Q se duce o paralelă la porţiunea de dreaptă a caracteristicii
fur] de mers în gol care intersectează caracteristica de mers în gol în punctul R,
0J.!.DJi - 0'
din care se coboară perpendiculara RS. La distanţa R'S = RS se duce paralela
lff'!f--pK' t.
R' R' la orizontala determinată de U lf = 1, pînă cînd intersectează caracteris­
tica de mers în gol în punctul R' din care se duce o paralelă la QR care inter­
sectează P' P în punctul Q'.
construieşte triunghiul ,6. Q'R'P' = t>. QRP, iar din punctul P' se
Se
coboară o verticală care taie axa absciselor în punctul C, care determină.
segmentul OC = F;.
Metoda analitică. Tensiunea magnetomotoare la mersul în sarcină şi.
cos 'Pn se determină cu ajutorul relaţiei aproximative:

+ [ ~:: + E~-l(±
A''{efl Fe[uf} (3.250)
. ,VO' F,n = F,o VeEf-1(COS tf'a ± rl a )J2 sin 'Pa + Xp)T
Fig. 3.54. Diagrama suedez1t.
119'
118
 ,.
E
I I Semnul (+) se adoptă În cazul regimului supra­
l'
5 excitat, iar (-) în cazul regimului subexcitat. Ten­
necesi tă O manoperă suplimentară pentru eliminarea lor, sau în caz contrar
IiI!
i ... YI si unea electromotoare interioară este:

, 1

.4 ~ izolaţia dintre spire va fi tăiată În această zonă la operaţia de presare a

a( /' El = ../(cos 9" + rl a )2 + (± sin Ţ" + x )2, (3.251)

bobinelor. II'
li
~ ~. Vi
p
Bobinele realizate prin rulare se execută cu o singură rază de îndoire R
pentru care t.m.m. corespunzătoare este: ca în fig. 3.57, a, în cazul hidrogeneratoarelor de mică putere, dacă lăţimea III!
/~ I corpului polului bk ,s; 200 mm, sau cu două raze de îndoi re ca în fig. 80, b, ,1
'1
f,2 f..f. 1.6 t8 2'f Fd = F,o . Ei' (3.252) dacă bk > 200 mm. Se recomandă ca raza de îndoire a bobinei să fie R ~
80 mm. în cazul bobinelor sudate nu este necesară raza interioară, fapt ce
Fig. 3.55. Exponentul unde exponentul € se obţine din fig. 3.55 cu ajutorul
= determină avantajul asigurării unor secţiuni sporite pentru corpul polului
saturaţie
E (f'y). 1:111
,1
raportului y = ;:' care este factorul de faţă de cazul bobinelor rulate, iar prelucrarea plăcilor de strîngere devine
Ia mersul în gol şi tensiunea nominală. mai simplă.
Dimensiunile normalizate pentru benzile din cupru de profil dreptunghiu­
lar sînt prezentate în anexa 3, iar pentru cele de profil special ca în fig. 3..56, c !; iilll
3.13. Dimensionarea înfăşurării de excitaţie sînt prezentate în tabelul 3.16. Benzile din cupru a căror grosime este mai
mică de 5 mm sau mai mare de 1.5 mm provoacă greutăţi în procesul de rulare
tnfăşurarea de excitaţie a hidrogeneratorului este dispusă pe polii rotoru­
lui şi are rolul să asigure fluxul de excitaţie necesar şi suficient pentru pro­ Tabel,,/ 3.16 ·i 1111

ducerea tensiunii nominale ia bornele înfăşurării statorului. Ca urmare, ten­

siunea magnetomotoare a înfăşurării de excitaţie trebuie să asigure tensiunea Principalele dimensiuni pentru banda de cupru de profil
magnetică determinată pentru regimul de mers În gol sau în sarcină nominală.
special cu secţiunea mai mare de 300 mm

înfăşurarea de excitaţie constă din bobine polare concentrate, executate hh rom

'ill
1)

din bandă de cupru goală, Înfăşurată pe muchie şi dispusă Într-un singur

1,

h
I
.'
strat. Banda de cupru poate avea un profil dreptunghiular sau special, ca în mm Bobină cu o rază Bobin.1 cu 2 raze

fig. 3.56. Bobinele se pot realiza prin rulare cu bandă continuă ca În fig. 3.57, I I li'lll
(fig. 3.57. al (fig. 3.57. bl

a, b, cu ajutorul unei maşini specializate, sau prin sudare cînd fiecare spiră "I
este realizată din patru benzi de cupru prevăzute cu lăcaşuri ştanţate de
îmbinare şi sudare, ca în fig. 3.57. c. Este indicat ca bobinele rulate să se
5
6
7 6,4
I 4.1
5
5,8
I
execute din bandă de cupru de profil special ca În fig. 3.56, c, iar bobinele
1,11
8 7,3 6,7
sudate să se execute din bandă de profil dreptunghiular ca în fig. 3.56, a, b. 9 8.2
! 7,4
d
Executarea bobinelor rulate din bandă de cupru de profil ca În fig. 3.56, 10 9,1 8,5 I i"Ij I

a, b este contraindicată deoarece încreţiturile care apar în zona de îndoire I

11 10 9,4 I
·1
12 10,9 10,3 ,.

~J
~I
13 11,8 11,2

I
II
14 12,7 12,1 ".1

13.6 13
a-I b
15
I
:;11

G ~ ~

';'
c = 8 mm h, = 2 mm e = (0,32 ...0,4)b

b
a bobinelor pc muchie. Ca urmare, rezultă următoarele condiţii în cazul rea­
~
,!-r:'==~ii <§..~~ lizării bobinelor prin rulare:
II = .5 ... 1.5 mm;
b
- ,s;15.
a b c h
Fig. 3.56. Profile de cupw
pentru bobinele polare. Fig. 3.57. Modul de execuţie a spirelor bobinelor Pentru evacuarea pierderilor din cuprul bobinelor este indicat ca supra­
polare. faţa laterală a bobinelor să fie cît mai mare, ceea ce se realizează prin utili­
120 zarea benzii de profil special ca în fig. 3.58, a în cazul bobinelor rulate, sau

121
 prin deplasarea alternativă a spirelor ca În fig. 3.58, b, c În cazul bobinelor "­
sudate.
M .~

Prin aceste soluţii se obţine o majorare a suprafeţei de răcire de 1,3 .. 1,1 "ii ..., N
... N "'.
~s ~ C"l

..,~
I.,:l
,....;
ori faţă de cazul profilului dreptunghiular dispus Într-un strat. .:!!s ci ~ ci . j + -.:
'§ ..o
Bobinele de excitaţie au prevăzute izolaţii Între spire, Între bobine şi h
<:l ..,.: <-i

pol, respectiv coroană polară, a căror dispoziţie este prezentată în fig. 3.59.
1- .~ I I
.~ 1
..... I
~- o
z ~ .§~ s ~ . . .~ ~~
'O ~.~ 8 o o o I ... X ~
,....;
~ ~~
~ ;___ I ,
~ Ei B I I
..... +-> .....
~
~ ~
]~ ]~ ~~ ~~
'" <n '"

-;;
B
~'"
.~ ~ ~2 ~E
aJ 11) ~ X IU () aJ () ~
~ '".~ "'I.s,9 ~

~ ;J§i1~
"" .au aJ.a I ...,

:J .
ptju "CIu1r­
......
Jet!
N (,) "Uo aJ
.... .... ()
" ... l::: ._ '- .o" .o " .,
.
B I . 1" ~. '" '" ~ ~
'1iJ.

'";
~

"..
'C *
Hs ..., I

a ""0g
-1 ~. ~. d
~.:!!
~'§
8
00 00
;., "j
- '+
"" -.:'1"'.
r'5 ­
b C I
Fig. 3.58. Tipuri de bobine polare. :s
Fig. 3.59. lzolaţia polului şi bobinei
polare.
.&
.... ~.;
.- I
~ ­ I I
I
tată
Structura izolaţiei În funcţie de clasa de clasa de izolaţie este prezen­
În tabelul 3.17.
O
:a
<t
o:l
-'
~
8-
._.!! S
B,il S
~s
...,
o
. -
o
_ o.
N
X x
("j
N

­
: I
I

'O
în mod uzual, toate bobinele au acelaşi sens de înfăşurare, iar polaritatea
~ ~. ~ ~
.~

se realizează cu ajutorul legăturilor dintre bobine, care pot fi dispuse În spaţiul "8. ]- I I I I "i
interpolar Într-un singur plan, sau lateral pe ambele suprafeţe ale coroanei
1 1

...~
~ I (,) ~ ro
:g'"
polare. în primul caz bobinele polare au un număr Întreg de spire, dar sec­
ţiunea de ventilaţie interpolară este diminuată de prezenţa pieselor de consoli­ liJ.
~~ I '"
"'CI ~ aJ ><
~
~
~
~ '" '"
'O ~ <1'1<1'
-'"
''""
dare ale legăturilor. în cel de al doilea caz numărul de spire este fracţionar, În ~ ::s
~
Q.l "'Cl
~ ~ ~
IU
~
V r-
~ ~
care fracţia reprezintă o jumătate de spiră, iar legăturile dintJe bobine sînt au .... s:: "t
+-' .... 1- ....

~ ~ ~ ~ ~ ~ 8 "Q.
montate frontal pe suprafeţele laterale ale coroanei polare, fapt ce conduce 8
c;; ,q
la majorarea lungimii axiale a rotorului. •.!.
...... Q.

Din considerente de ventilaţie, de efectuarea legăturilor dintre bobine, '1 j,

mi
.5 "
'O

de montare a pieselor de consolidare interpolare, se recomandă ca spaţiul . ::;.. ll,

::;.. ~
.~
x ~
e
'L;
§
B
dintre bobine la baza polului să nu fie mai mic de 30 mm. ~
'~ '"
....
::;.. ~
...... §
., ,~ I ]O-t'ă)
,~
.; :;::..
Cu aceasta se poate trece la dimensionarea înfăşurării de excitaţie, prin
.~

8
<Il
·3 '" ~
o
'§ ~
"e ~ l:::
.o
o
~Q. .~
....

alegerea tensiunii de excitaţie la inelele de contact În funcţie de puterea hidro­

generatorului, adică:
~

~
'o-fi"1 ]'"
]i 's.-:;;­
"'<1 "t
'" J~''''l:::
+-> .g
l::: c
~

,.,
d +->• .0
'"Q. l::: .... r;;
Ud = 75 220 V, pentru puteri mici şi mijlocii;
1:1 .~
~- "'~
.:~ I ~~ B~ ::~
= 220 400 V, pentru puteri mari; ~
><.
~ .,Ei "
'O -
:;:l.
oN._
aJ
'" o....'" "5u
o 8" "~ ~
ţi:; ~ s
..
N
..... ~ ~
N
..... ..... .... ...... ...... ~
.Si
= 400 500 V, pentru puteri foarte mari. ~
..
- I I '"" I ~ I ~ I~ ~
Valorile normalizate ale tensiunilor la inelele de contact sînt:
UrI = 20 30 15 75 110 220 390 . 490 V ~ I I
122
123
 II
Pentru încălzirea înfăşurării de excitaţie la 90°C, densitatea nominală
Secţiunea preliminară a cuprului înfăşurării de excitaţie este: \1

i!Il~
de curent se recomand;'i, în cazul hidrogeneratoarelor cu răcire indirectă cu
aer:
qc", = k . p, tu' p_. F.n (3 .2 53 )
2
U,; jen = 3 ... 4,5 A/mm , l'
II ~
unde rezistivitatea are valorile: iar în cazul hidrogeneratoarelor cu răcire directă cu apă:
t = 105°C pentru clasa A Ft = 0,2379' 1O-?; 2 1IIIi
jen = 9 ... 14 A/mm •
= 130°C pentru clasa B = 0,2555' 1O-?; I
= 150°C pen tru clasa F = 0,2729. 1O-?, Tensiunea la inelele de contact, la mersul în gol şi în stare rece, este:
, IIIIII
1
iar: tse este lungimea medie a unei spire; (3.259)
U eo = R'20' 1,0'
k = 1,05 ... 1,1 - coeficientul de siguranţă.
Cu ajutorul secţiunii preliminare se stabilesc dimensiunile normalizate Tensiunea minimă care trebuie să fie asigurată de sistemul de excitaţie
b şi Iz ale benzii de cupru şi secţiunea aferentă, din anexa 3 sau tabelul este 0,5 U,o.
3.17. Definitivarea secţiunii se face după calcularea densităţii de curent şi a Tensiunea la inelele de contact, la mersul în sarcină nominală şi în stare i
încălzirii înfăşurării.
1111

caldă, este:
N umărul de spire pe pol, determinat de înălţimea utilă a polului, este:
U cin = R;,ltn, (3. 2601
ku , \,
III
I
w, = 1z - 1, ( 3.254 )
Iz + Il; unde R;,bte rezistenţa înfăşurării de excitaţie la temperatura de încălzire
corespunzătoare regimului nominal, determinată prin calcul termic.
unde înălţimea utilă a corpului polului pentru cazul cu, respectiv fără arcuri Tensiunea la inelele de contact la mersul în sarcină şi în stare caldă, la
de presare, este:
temperatura limită admisi bilă corespunzătoare clasei de izolaţie a înfăşurării, I i~1
Izku = li, - (ilp2 + ilŢJ3 + hŢJ6 + .1 j
) ; este:
hku = hk - (h + p2 + ~jtl, llp3 U" = hRetl"" (3.261)
iar mărimile hŢJ2, IzŢJ3, hp6 , .1 j şi .1 jl sînt indicate în fig. 3.59 şi se aleg din tabelul unde: I
3,17, în care se precizează .1 j şi .1i.
Numărul de spire pe pol se adoptă întreg sau fracţionar, în funcţie de A' = 1,05 este coeficientul de siguranţă;
dispoziţia legăturilor dintre bobiRe. Curentul de excitaţie la mersul în gol: Re' - rezistenţa înfăşurării de excitaţie la temperatura limi tă
admisă de clasa de izolaţie.
1'0 = F. o • Această valoare se rotunjeşte la cea mai apropiată valoare normalizată
2 w, (3.255) şi reprezintă valoarea definitivă a tensiunii la inelele de contact.

Curentul de excitaţie la sarcină nominală: în cazul excitaţiei cu excitatoare, tensiunea la bornele acesteia este:

1 = F,n
UE = Uel + .1U, (3.262)
'n 2 w. (3.256} unde .1U = 5 ... 10 V, este căderea de tensiune dintre inelele de contact si
excitatoare, pentru care valoarea mică se adoptă dacă U., ~ 110 V, iar
Curentul de excitaţie în regim de scurtcircuit, pentru
din \'aloarea mare pentru Ud;;' 220 V.
înfăsurarea statoralui este egal cu valoarea nominală: care curentul
Curentul de excitaţie maxim, de durată, este:
l = Fk , •
/;< 2
Wc

' (3.257)
Ierna, = ~= hlm = 1,05· I,n (3.263)
unde F k • = F aa + x.Fa. R et
Densitatea nominală de curent: Puterea nominală a sursei de excitaţie este:
. I,n
J,n = - ­ (3.258) PE = Uel. mu • (3.264)
qeu.
12. 125
 Cur entu l de excitaţie max im de scur
tă durată, de cca 6 s, care apar vite za periferi a roto rulu i.
rile sup rate mpe ratucă
V 2 -
de forţare a excitaţiei, este : e în regimul Valo
p
rilo r
_ UE f-t: .U
Dacă sup rate mpe ratu ra calculatadm isibile sînt prec izat e în
ă depăşeşte valoarea admisibilă,tabe lul 5.1.
reducerea Încălzirii prin maj orar se imp une
I cf-
(3.265)
ea secţiunii cup rulu i sau prin
R. zo înălţimii corpului polului.
maj orar ea
unde:
U Ef= ]{fU E este tens iune a de
forţare a excitaţici la bornele
Kf - rapo rtul de forţ exci tato arei ;
Put erea maximă la forţarea exci are, în u.r.
3,14. Con stan tele de tim p

taţiei în regim de scurtă

durată, este :
Constanta de timp a înfăşurării de
P EI = U Eflcl '
(3.266) înfăşurări excitaţie, la frecvenţa de 50 H z, cu celelalte
Supraîncărcabilitatea deschise, care corespunde procesul
exci tato arei în regimul de forţare ui de amo rtiza re a cîm pulu i din
a excitaţiei este : înfăşurarea de excitaţie este
:
PEI
S= - - [u.r. ]
PE (3.267) To =~ =~ (3.270)
w· re 314 ·rc
Sup rate mpe ratu ra aproxima"tivă
a înfăşurării de excitaţie, la sarc Constanta de timp a înfăşurării
ină de excitaţie, în ca:ml îHfăşurării
nominală, este :
conectată în scurtcircuit trifazat, bifa
de aten uare a com pon ente lor tran zat şi monofazat, care corespunde procesului
statorttlui
zito rii ale curenţilor de scur tcirc
7
10- b'J'z,
eeuc = k - IY,v k c" (3.268) tivi este:
uit respec­

lJ. ,.
w
d, ... unde IY,v şi k se iau din fig .
[m1 l 11 I 1.1. .Y 3.60 în funcţie de vite za pe­ T d3
f
= -x~ T o: (3.271 )
I I ~J·cl~V· riferică a roto rulu i tJpz"
:id
iar
20, I ~- --T Tf -' \~ \-- dl~ kw = 4 pen tru el. B de izo­ T d2' _- x~ + X2 'I .
~H--+- ~~~ \)~ I laţie, resp ecti v k + o. (3.272)
w = 3,75
xa Xz
18, ~~
.:,l'i~ pen tru cI. F. T~l = x~ + +
15, I . ,)1,.3 1\ Se mai poa te dete rmin a
xa + xz, +
Xz Xo

Xo

T o. (3.273)
I 7 j \
şi cuaj utor ul relaţiei:
ConstaJ~ta de timp a înfăşurării de excitaţie,
14 în cazul înfăş-urării statorului
I

(/
l' conectată în scurtcircuit bifazat pe
!\ k __f_
]
1- , ­ eeuc = nul este:
120I
III 0.9 ..
fl\..2Yf l -I-
!---f- - +VL ' _ Xd' , ,'1:2 +'X,I' Xo -t-. Xz • Xo T (3.274)
10, Ji.--r- l) a, - :·KJ
:
o
; ...... 1'.....
_
1
-r V cuc

T dZn _
X
d
' Xz + X d . Xo
O·
+ Xz • Xo

80 J II - 13) (1 + 0,8 vvp .) SIC d

Constanta de timp a înfăşurării
amortizare, după axa longitudinal
'1
U5
0 f 2 a t,
1
(3.269)
transversală, în cazul înfăşurării statoderulu
i şi de excitaţie deschise este :
ă şi
60 und e:
Xy<I Xyd
V cuc sînt pierderile în cup rul Ty;o = - , (3.2.75)
40 II (,j' r yd - 314 ·r ya
) înfăşurării de exci
­
2a I taţie; " _ x Y1

_
Sic este suprafaţa laterală T Y10-~- X Y•
~--- (3.276)
.. a 314 ·

{u' r r yq
" bobinelor de excita­ yq
O~1r2tr 30 .-10 50
- .l..­
70Vpi-'f.J Constanta de timp a înfăşurării
de amortizare, după axa longittt
iQ
Fig. 3.60. Coef icien tul de ceda re
de dl.ldură de
ţie prin care se eva­
cuează pierderile în
în cazul ÎJlfăşurării statorului
cOl~e ctată dinală.
monofazat, iar înfăşurarea de excit
către în scurtcircuit trifa
inf1l.şurarea de excitaţie.
cup ru; aţie închisă, care corespunzat, bifazat sau
de procesului de
126
127
 i' I

atenuare a componentelor supratranzitorii ale curenţilor de scurtcircuit res­ il'

3.15. Calculul masei materialelor active, al indicilor de utilizare il i
il ill l
pectivi este:
şi al momentului de giraţie realizat !
i,
T" - x~ T"ydO (3.277)
III
, II
yd3 - 1
Pentru calculul pierderilor in fier, precum şi pentru stabilirea indicilor
1 1~1
Xd
de utilizare este necesar să se calculeze in prealabil masa materialelor active,
" --
T yd2 Xd"+ X2" T"YdO (3.278) după cum urmează: ,
x;; +X2 Masa dinţilor fierului activ al statorului este

il~1
T" - x; +
+ X2 +
+ Xo T" G'1 = NILFelb.l/2· heI' YFe' (3.285)
ydl - , :vao (3.279)
Xd X2 Xo unde:
YFe = 7,6' 103 kg/m 3 este masa specifică a tolelor silicioase ;
Constanta de timp a înfăşurării de amortizare, după axa transversală, în bd / 2 - lăţimea medie a dintelui pe diametrul mediu
cazul înfăşurării statorul1ti conectată în scurtcircuit trifazat, iar înfăşurarea
de excitaţie închisă este: (D + heI)' : \1111

TY~3 = x~
,
T:qo (3.280) Masa jugului fierului activ al statorului este
xq
Constanta de timp a înfăşurării de amortizare, după axa longitudinală, Gj1 = ~ [D;l-(D+ 2· he1 )2]. L Fe1 • YFe' (3.286)
, 11111
în cazul înfăşurării de excitaţie conectată în scurtcircu1't, iar înfăşurarea statoru­ 4
lui desch1'să este: Afasa cuprului î1tfăşurării stator1tlui este
+ +
I~
T ; = X,' X ad Xe ' x yd X ad • x lId • (3.281) Gcu1 = NI' Znl • 101 • qCul ' YCu (3.287)
y
w· rlld (x e +x ad )
unde:
Constanta de timp a î1ifăşurării de amortizare, în cazul înfăşurării statorului Ycu = 8,9' 10 3 este masa specifică a cuprului.
kg/m3
conectată în scurtcircuit b1fazat pe nul, iar înfăşurarea de excitaţie închisă Masa cuprului înfăşurării de excitaţie are expresia
este:
Gcue = 2p' W e ' l.e· qcue' YCu' (3.288) I~
T" .-
ya2n -
" + X2' Xo + x " Xo
x d • X2
/
d •
,
T"
'Ud. ' (3.282) :Masa cuprului înfăşurării de amortizare are expresia
Xă' X2 + X2' Xo + Xd' Xo
i I~
Constanta de timp a înfăşurării statorului, cu înfăşurarea de excitaţie şi GCUli = (N 2.10 , qb' 2p + 27tD qt) Ycu' j '
(3.289) i'
de amortizare conectată în scurtcircuit, care corespunde procesului de stingere
a componentelor aperiodice ale curenţilor din infăşurarea statorului, sau unde Dt este diametrul mediu al inelelor de scurtcircuit are.
constanta de timp a curenţilor nesimetriei este: Masa polilor rotorului are expresia

T = X2'''I=I''·r X 2
Gp = 2p(hk ' bk + hp ' bp)LkJ!e' YFe' (3.290)
2 (3.283)
w'rl 314'rl Pentru a putea compara consumul de materiale active sau de construcţie
a hidrogeneratoare1or se folosesc indicii de utilitare,
Constanta de inerţie a părţilor rotitoare ale hidrogeneratorului al căror
moment de giraţie este GD2, reprezintă timpul în care rotorul sub acţiunea mo­ M asa relativă a fierului activ
mentului de rotaţie determinat de puterea activă nominală, respectiv puterea
aparentă la cos <jl = 1, este accelerat din starea de repaos pînă la turaţia nomi­
G,l + GJl _ GFel (3.291)
gFe = - P
nală, are expresia: P"p aP
n2
T, = 9,828' GD2_" , (3.284) Masa relativă a cuprului
P ap
g -
Gcu1 + Gcu• + G CUII _Gcn
-- (3.292)
unde PlOP este puterea aparentă nominală. Cu - P"p P"p

128 1~9
 din pier­
Masa relativă totală Ca structură pierder ile de natură electromagnetică se compun
cele din urmă sînt determ inate de
derile de bază şi pierderile suplime ntare, în cuprul
G, armonic ele superio are de cîmp şi de curenţii turbion ari care apar
g, =--, (3.293) fier ale statorul ui, în plăcile
P ep înfăşurării statorul ui, în pachete le exterio are de
de strînger e şi scuturi, precum şi la suprafaţa tălpilor polare.
unde G, este masa totală a hidroge nerator ului.
Masa relativă a materialelor de construcţie 3.16.1. Pierderile la mersul in gol excitat
te în
G, - (GFel + Ge" + G + G e)
Gk
, Pierderile din fierul activ al statoru lui. Aceste pierder i sînt localiza
gk=
p
=_ (3.294) dinţii şi jugul statoru lui şi sînt constitu ite din pierderi le datorit ă fenome nului
P ap P ap ari.
de histerezis, precum şi efectulu i pelicula r al curenţilor turbion în căldură,
reprezi ntă energia transfo rmată
unde Ge este masa coroanei polare, iar Gk este masa totală a materia
lelor de Pierderile prin histerez is
fiind direct
construcţie a hidroge nerator ului. care se cheltuieşte pentru magnet izarea cic1ică a fier ului activ,
l inducţiei.
Masa totală a hidrogeneratorului raportată la masa materialelor de construcţ
ie proporţionale cu frecven ţa de magnet izare şi pătratu
curenţii
Pierderile prin curenţi turbionari (Foucault) sînt determ inate de
de cîmpul de
G, care apar în tolele de fier, ca urmare a t.e.rn. induse în acestea cu rezistivi­
gtl:= -' (3.295) magnet izare alterna tiv. Aceste pierder i sînt invers proporţionale
Gk a inducţiei
tatea materia lului şi direct proporţionale cu pătratul grosimi i tolei,
Momen tul de giraţic ce poate fţ' realizat de Mdrogenerator definitiv
at ca şi a frecven ţei de magnet izare.
soluţie constructivă se compun e din momen tele de giraţie ale straturi lor omogen e Pierder ile în dinţii statoru lui sînt:
şi distincte, care constitu ie rotorul, adică centrală ,
B;l/a{ ~ fa. GzI
arbore, steaua coroana
(3.297)
polară, discul de frinare, polii rotorulu i, bobinaj ul de exci taţie, avînd expresi
a: VOI = k.· vlO •

GD2 = t
j~l 2
I
G (41 - dIt), (3.296) unde:
k. = 1,7 este coeficie ntul de majora re al pierder ilor în dinţi din cauza
uzinării şi abateri lor la calitate a tolelor;
unde: GI este masa totală a stratulu i respect iv;
.
vlO reprezintă pierder ile specifice ale materia lului folosit la 1 T şi 50 Hz
iv diametr ul exterio r al stratulu i
dll , d 21 este diametr ul interior , respect în w/kg
omogen respectiv. f este frecvenţa nominală
şi se ia din tabelul 3.18;
Pentru f = 50 Hz relaţia (3.297) devine:
3.16, Pierde rile VOI = k.· vlO • B;l/ao' GzI' (3.298)
Tabelul 3.18
Funcţionarea hidroge ncrator ului este însoţită de apariţiade pierderi altă
lor,
parte
Pierderile specifice ale tolelor silicioase
care determină pe de o parte valoare a randam entului , iar pe
în trei categor ii şi laminate la cald Tale laminate la rece
încălzirea maşinii. Dupll natura lor pierderile se împart
Ţele

anume: pierder i magnetice, pţ'erderi electn'ce şi pierden ' mecanic e. ." W/kg

ic şi sînt
Gro$i-

Pierderile magnetice apar în fierul activ al circuitu lui magnet Marca - ţara
Grosi~
mea ."
W/kg :M arca - ţara mea
mm
]Ongi-j tran-
determi nate de valoare a inducţii lor magnet ice. Valoare a acestor pierder i mm tudinal sversa

se poate determ ina la regimul de mers în gol excitat.

Pierderile electrice apar în cuprul înfăşurărilor şi sînt determ inate nă
prin 0,5 1,25 E310 - URSS 0,5 1,1
efect Joule. Valoare a pierder ilor în cuprul înfăşură rii statoru lui se determi E43 - URSS
E43A - URSS 0,5 1,15 EJ20 - URSS 0,5 0,95

la regimul de scurtcir cuit al înfăşurării statoru lui cînd prin înfăşur

are circulă E43 - URSS 0,35 1,05 E330 - URSS 0,5 0,8 1,2
de excitaţie
0,7
curentu l nomina l, iar valoare a pierderi lor în cuprul înfăşură rii E43A - URSS 0,35 0,9 E320 -
E330 -
URSS
URSS
0,35
0,35 0,6
se determină la regimul de mers în sarcinll nominală.
100-50 - Bochum 0,5 1
0,5 0,95 E330 A - URSS 0,35 0,5
Pierderile mecanice se compun din pierder ile prin ventilaţie, lor
95-50 - Bochum
pierder ile 106 W - Franţa 0.35 1
rotorul ui cu aerul şi pierder ile în lagăre, iar valoare a totală 130 W - Franţa 0.5 1,4
prin frecarea
se poate determ ina la mersul în gol neexcit at.
131
130
 Pierderile În jugul statorului sînt:
'1,11111
unde:
ViI = kj ' V IO • B710 -( ~ y.3.C jl , (3.299) " _ Y' o+a' om+e(lpl-y-a). (3.304)
111

0"1 - ,
IpI :'111 1
unde:
ki = 1,3 este coeficientul de majorare al pierderilor în jug din cauza
uzinării si abaterilor la calitatea tolelor.
Pentru! = 50 Hz relaţia (3.299) devine:
e = ../(lpf - y - a)2

iar dimensiunile sînt indicate în fig. 3.61.

+ (a + C)2, (3.305)
fi
Dacă placa de strîngere a polului este foarte groasă, avînd valori mai
VJl = kj ' V lO ' BrIo' Cjl' (3.300) mari de 80mm atunci se folosesc relaţiile: ilil
In tabelul 3.18 sînt prezentate tolele silicioase, care pot fi luate în con­
L pI =
L - L"
2
+ a; (3.306)
siderare şi pierderile specifice aferente.
Pierderile suplimentare în fier ce apar la suprafaţa tălpilor polare. Datorită iill
crestării statorului, inducţia la suprafaţa polilor variază între o valoare p
maximă, corespunzătoare mijlocului dintelui şi o valoare minimă, corespunză­
y= IpI c_ a _ a= L -2 L - a. (3.307)
toare mijlocului crestăturii. Aceste pulsaţii de inducţie induc t.e.m., care
produc curenţi turbionari la suprafaţa tălpilor polare cu o frecvenţă egală Uzual se ia am = 12 mm, iar a = c = 18 mm. III
cu NI' n. determină pierderi suplimentare. Pentru reducerea acestor pierderi Pentru reducerea pierderilor suplimentare, în talpa plăcii de strîngere
corpul polilor se execută din tolă ştanţată, de grosime 1 ... 2 mm. In cazul se execută canale de suprafaţă.
hidrogeneratoarelor de putere mare şi foarte mare, în special la turaţie lentă, Pierderile suplimentare în pachetele exterioare de fier. La mersul în gol
la care solicitările magnetice ridicate determină pierderi apreciabile în talpa o parte din fluxul magnetic se închide prin tălpile plăcilor de strîngere şi
polară, pentru reducerea acestora se recomandă utilizarea tolei de 1 mm dinţii pachetelor exterioare ale fierului activ al statorului, unde fluxul fiind
grosime. în cazul hidrogeneratoarelor de medie putere se utilizează tolă de perpendicular pe tole determină pierderi suplimentare, deoarece lamelarea
1,5 mm grosime. Cu toate acestea, la hidrogeneratoarele de turaţie ridicată, nu mai prezintă efect. De asemenea, pierderi suplimentare apar şi în degetele
din motive de rezistenţă mecanică sau tehnologice, se utilizează şi poli masivi de presare ale fierului activ al statorului. Pentru reducerea acestor pierderi
la care pentru reducerea pierderilor suplimentare din talpa polară se adoptă degetele de presare se executa din oţel antimagnetic, iar cele două pachete
un tntrefier majorat şi o lăţime redusă pentru crestătura statorului, care să exterioare se executa cu trepte, de obicei trei trepte de cîte 6 mm fiecare. în
satisfacă relaţia: cazul hidrogeneratoarelor cu întrefieruri mici, adică a < 10 mm, aceste trepte
se pot evita dacă pierderile suplimentare sînt relativ scăzute, iar în cazul
bel.,; 1. întrefierurilor mari, adică a = 10 ... 35 mm, aceste trepte pot fi majorate.
~ în acest din urmă caz mărimea treptelor se poate determina calculînd
pierderile suplimentare pe baza spectrului cîmpului magnetic, ca în fig. 3.62.
Pierderile suplimentare la suprafaţa tălpilor polare sînt:
Vop=0,5·il[(kel-l)·BBD·tl]2·2p·S,,(Nl·n·60)1'5·103=
= 0,232' 10. 0 ~[0kel - 1)' E Bo ' t l ]2. 2p ·S" . (NI' n) 1,5, (3.301)
unde:
il este grosimea tolei polului ;
Sp - suprafaţa tălpii polare a unui pol.
Suprafaţa tălpii polare se poate determina cu ajutorul relaţiilor:

Sp = bp(L + la) dacă L" ;;. (L + la) ; (3.302)

S" = b" [L + 2L"I(a

o 007 ]
a )1,5 .~ dacă L p < (L + 2a), (3.303) Fig. 3.61. Dimensiunile necesare Fig.
pI pentru determinarea pierderilor de
suprafaţă a tălpii polare . .
132 133
 Inducţia în cele trei puncte ale treptelor este: unde pierderile echivalente au expresia:
ti' V;l=k;·V el ·Cz1 ; (3.316)
E = E8~ --;-; (3.308)
1 al ViI = k;· vll ' Cu. (3.317)
a' iar coeficienţii echivalenţi de majorarea pierderilor in dinţi şi În jug, din
Ez = E8~~; (3.309) cauza uzinării, abaterilor la calitatea tolelor, precum şi datorită pierderilor
suplimentare, au valorile:

Ba = B ao - .
a' k; = 2,2 '" 2,6 ;

(3.310)
aa k; = 1,5 ... 1,8.

Lungimea liniilor de cîmp, în cazul cînd talpa plăcii de strîngere iese în care se adoptă în mod proporţional cu puterea hidrogeneratorului.

afara fierului activ al statorului, este:

3.16.2. Pierderile la mersul în scurtcircuit
81 ::::: ~ 8'
2
8z ::::: ; ( 8' + h;l) 8a:::::~(8' + heI)' (3.311)
2 Pierderile in cuprul înfăşurării statorului. Pierderile de bază în înjăşurarea
staiorului, la curentul nominal şi la temperatura de 75°C, sînt:
Dacă talpa plăcii de strîngere nu depăşeşte fierul activ al statorului,
valorile obţinute cu aceste relaţii se dublează. Vcul - m' R 175, It/" (3.318)
Componenta axială a inducţiei din dinţii pachetelor exterioare este: Pierderile suplimentare î/t înjă~urarea statorului determinate de refularea
B
m
= V Ei + 4B~
6
+ B~ . (3.312)
curentului principal, cauzată de curenţii turbionari, se pot calcula cu ajutorul
coeficientului mediu de majorare a rezistenţei în curent alternativ:
V' CUI = VCUI (ha - 1), (3.319)
Cu aceasta pierderile în dinţii pachetelor exterioare şi a degetelor de
presare, dacă acestea sînt executate din oţel magnetic, au expresia: Pierderile suplimentare în dinţii statorului. Pierderile s~tplimentare în din,tii
statorului, la mersul î/t scurtcircuit pentru curentul nominal, în înfăşurarea
142. 10- 3
statorului, determinate de armonica de ordinul 3 a cîmpului, sînt:
V. le = (E m · bz1/Z) 2 • Cz1 " (3.313)
p
V•• 3 = 10,7' VlO' E~I4, CZl' (3.320)
unde:
p = 0,5· 10- 6 este rezistivitatea tolei silicioase; Amplitudinea inducţiei armonicei de ordinul 3 a cîmpului este:
Czle greutatea dinţilor din cele două pachete exterioare.
-
Din aceste relaţii se constată că pierderile suplimentare in pachetele Ba = Bz1med(A3m' Xtt + 1,27' A a >!, x ad ) (3.321)
exterioare se pot reduce prin micşorarea inducţiei R m şi a lă ţimii dintelui unde:
bzl12 • Inducţia se poate reduce majorînd dimensiunile treptelor, iar lăţimea
dintelui se poate reduce executînd o fantă in dinţii celor două pachete exteri­ E. l/Z este inducţia la mijlocul dintelui;

oare.

Cu aceasta. pierderile totale în fier, la mersul în gol, se compun din:

A am = Al' A z - 0,7 ;

A 3tt = B I , E z ;
V F, = VeI + V n + V op + V. 1c (3.314) A v A z, El> B z - coefidenp, se iau din fig. 3.63.
Aceste pierderi totale în fier, care se compun din pierderile de bază în
dinţi şi in jug. şi din pierderile suplimentare, se pot calcula mai simplu consi~ Pierderile suplimentare la supraja,ta tălpilor polare şi în colivia de amorti­
derînd că se compun din pierderi echivalente în dinţi şi în jug. care conţin şi zare, determinate de cimpul dentar al statorului, au expresia:
cota parte din pierderile suplimentare, adică:
V." = h,( 1 2p
- x ad
)Z ' V op (3.322)
VFe = Vzl + Vn -+ V op + V. le = V;l + ViI. (3.315) heI - 1 NI
134 135
 II1I
Wş
A, \ [W/ml
28 ,,~ J I ~~I-f\ 8t 50 \I!II:
1.6 1\" I!; i,. ...!. 1-1\.­ lUI il
ZI '" ~.... \oi \J I ~ I,
21 I"li 1'­ 'i JilI 1.0"... ~ Ir. 200
ZO ~..... 0.8 t.\nr;.r
1.8
1.6
"""'..... Il! r-..
1-.....
..... ::::::­
....
a6
04
""
..... r-f-_75
.JIJ 401 In
14 02.... O
(l 82 0J5 ~J ~'" -i flJlA7
!,\IIIl
A2.~\'l'" ll2Il-~ 1, 1 2fX}(J
Mj~' J' ;.;;. _~ I
il
a4 VV';:...~...... a'" ~~~~fo....l. 1. 4f1JO

0.3 VV::
/./';..
V
']Ll--"'­ ,r-...::" ... ~
r:"­ I'-...K
.jŢJD
ZlJ
:\
f - nOI
10001 i c::.
e:;; 16 ? .LH 10 20 a m] 1\111
az ~~v alt. 125 Fig. 3.65. Pierderile specifice w. în plăcile de strîngere.
... w \

I
0.01 002 Q03 Op,ţ tI/6 o 011I 0.02 0.09 ~ i'6
turbionari. Aceste pierderi sînt foarte mari în cazul pieselor cu muchii
Fig. 3.63. Determinarea amplitudinii armonicii de ordinul 3 a cimpului ascuţite. Reducerea pierderilor în plăcile de strîngere se poate obţine exe­ II11
ratar A am respectiv sta.tO! A Sd •
cutînd plăcile din oţel nemagnetic.
Determinarea acestor pierderi se poate face [6J cu ajutorul relaţiei:
Coeficientul k' se alege în funcţie de întrefierul maxim, astfel: V = w . 7t (D
s sPs
2b), + (3.324)
II
I
I
k' = 0,3 0,2 0,15 0,12
unde:w. sînt pierderile specifice pe unitate de lungime (Wfm) , se obţin din fig. 3.65.
omax = 1 Curentul din conductorul inelar echivalent, dispus paralel faţă de plăcile
1,5 2 2,5.
o de strîngere ale statorului, se poate calcula cu relaţia: III
Pierderile suplimentare la suprafaţa tălpilor polare determinate de armonicele Ia = F;_. (3.325)
superioare de cîmp. Armonicele superioare ale curbei t.m.m. a înfăşurării 2'12

statorului aU perioada 'v = ~ şi nu sînt sincrone în raport cu rotorul. Aceste unde Fa este tensiunea magnetică de reacţie a indusului pentru o pereche
'1 de poli precizată în relaţia 3.234.
armonici determină pe suprafaţa tălpilor polare şi a coliviei de amortizare Aceste pierderi se mai pot calcula [27 J cu relaţia:
curenţi turbionari, care produc pierderi suplimentare, a căror expresie este:

2,1 ( X aa k)2 V Opl

V SPS = 0,35' 10 5 '('. D' w; (~ Y's · (3.326)
V S])V = ~ 8 • (3.323)
V q kC1 - 1

/( 0.0, ;
Sao, ,
IUJ411-- f-­
0.031 ­ ----- ........
..
......
i/
c-­
i7'" ­ \
,\
\
unde k, este un coeficient ce depinde de
factorul de scurtare al statorului şi se obţine
din fig. 3.64.
Pt:erderile suplimentare în plăcile de
unde:
w; se obţine din fig. 3.66 în funcţie de A şi "-.' ,;

"­ =
033 (1 - 064.!-
.' ' L J -'
!...).•
, strîngere ale statorului şi în scuturi. Cîmpul
I
0.0 .-'

0.0, J de dispersie al capetelor frontale de bobinaj l, este lungimea capetelor frontale ale unei bare.
străbătînd plăcile de strîngere ale statorului, Pierderile totale în regimul de scurtcircuit, pentru curentul nominal din
as ll5 0.7 M I19JşI
scuturile şi alte piese masive, determină în :stator, se compun din pierderile în cuprul infăşurării statorului, la care se
Fig. 3.64. CoefiCIentul k... acestea pierderi suplimentare prin curenţi
! 137
I
136
I
:i
~.
t,\

--------- ----'..l ~ ~~,~~ ..=:,,:-.,."=T."',,~~~=--=:'C':;;;-:--'""'"- "'·"T-O-:'-"'·-'

Iii
I

tn conformitate cu STAS 1893-78 în pierderile totale se includ şi pierderile

w'
$
0.5 I I I
1
excitatoarei principale şi auxiliare dacă acestea sînt montate pe arborele
hidrogeneratorului. tn acest caz, pierderile totale de excitaţie devin:
I .

III
Q-# I I , I ~~11 I ~~.I'--l V. = Ven • +V p =R. 7S • 1;,.+2·1,,, (3.331)
'YJE 'YJE
QJ I I II II I I /! I
unde 'YJE este randamentul excitatoarei.
tn cazul hidrogeneratoarelor care au sursa de excitaţie exterioară grupului
alI III I / I I / I 1. sau în cazul sistemului de excitaţie static, pierderile totale de excitaţie sînts

aII-- I /1./
7~ I J/"I
I do- --= I I V. = Ven • + V + V •• =
p (R. 7S ' 1;" + 2' 1.,.) + V,. (3.332)
unde V" sînt pierderile în sistemul de excitaţie.
20 JO /0 5U 50 "70 80 90 Rs 3
Fig. 3.66. Pierderile specifice fi'; în plllcile de strîngere.
3.16.4. Pierderile la mersul in gol neexcitat
adaogă pierderile suplimentare, adică: Pierderile în lagăre
V sc = Veu1 + (Vseul + V sza + Vsp + V sP• + VSPs) = Veu, + :E V s (3.327) Pierderile în lagănll axial se pot determina exact după dimensionarea
Pierderile suplimentare se pot calcula mai simplu cu ajutorul relaţiei definitivă a lagărului axial, astfel:
aproximative: V LA = 9,81' ]O-a. P v vpf.L, (3.333)
:E V s = k· F:· 2P· 10-5 , (3.328)
unde:
unde k se alege din tabelul 3.19, în funcţie de numărul de poli. p. = G
2H
+ G2T + GA este sarcina axială totală care acţionează asupra
lagărului
axial;

Tabelul 3.19 G2H - greutatea părţilor rotitoare ale hidrogeneratorului;

GaT - greutatea părţilor rotitoare ale turbinei;

Coeficientul k pentru pierderile suplimentare GA - împingerea axială a apei ce apare la turbină;
vp - viteza periferică medie a lagărului;
2p 4
I 4 ... 6
I 6 ... 10 II 10 ... 20 II 20 ..• 30 II 30 .... 40 II 40 ... 50 f.L - coeficientul de frecare la temperatura de regim.

I Determinarea preliminară a pierderilor în lagărul axial se poate efectua

i I
[6, 1] cu ajutorul relaţiei:
k
1.11 1 I I 0,5
I I
0,85 0,81 0,7 0,61
V = 4,78,10- 7 kp ' .jp~. n3 ,
LA
\ (3.334)

unde k p este coeficientul de presiunea specifică pe segmenţi, se obţine din

3.16.3. Pierderile de excitaţie la mersul în sarcină
tabelul 3.20.
Pierderile în cuprul înfăşurării de excitaţie la mersul în sarcină şi la tem­
Tabelul 3.20
peratura de 75°C, sînt:
Coeficientul k p
V eu • = R. 75 • I~a' (3.329)

~I
şi
Pierderile de trecere între perii inelele de contact.
Tipul
25
I
30
I
35
I
40
1
45
I
50
1
60
I
70
I 80

V p = 2' I:.U· 1,,, = 2· 1..., (3.330) I 2,8 2,3

unde I:.U = 1 V şi reprezintă căderea de tensiune la trecerea de la perie la
Suspenda.t
Umbrelă
I 6,8
4,81 4,1
5,9
I 3,6\
5,2
3,21
4.7
3
4,4 4,2
2,6 12,451
3.8 1 3,6 3,4
inelul de contact.
139
H8
 pl
Tabelul 3.21
Coeficientul de frecare iL la temperatura uleiulul de 50 ce IRi
1

I
ff, rot/min 50 I 7S 1 100 1 125 1 150 I 200 I 250 ; 300 I 428 I 500

40DrHr)(+1-i--J~ i
! /-11. 10.003510.0012/0,0019/0,005310,005910,0068/ 0. 0075 10.0082/ 0,0098/ 0.0 108
:1'
lOD I

2DL7~~1
roD . ,~i ' t~ I
k.! !f:,m
e
-
o
excentricitatea rotorului faţă de il
stator, datorită neuniformităţiiîn­

o 20 40 50 80 fOO 120 fţO f6fJ fSD

"lA [kWj
.lOO trefierului, poate fi!... :::::: 0,15 ... 0,2
o I~I
Fig. 3.67. PierderEc V LA în lagărele axiale ale l1idrogeneratoarelor v-erticale, iar după condiţiile tehnice se
peIltru tempcratllra nJeÎnllii e1::; 4CoC.
admite ~:::::: 0, 1.
S III
1

Aceste pierderi se mai pot obţine [27J din fig. 3.67, care este trasată pe 1

baza pierderilor măsurate lzt hidrogeneratoare executate avînd presiunea
specifică pe segmenţi de ordinul 30 ... 45 kgjcm 2•
Pierderile din lagărul axial nu se includ integral în randamentul hidro­
generatorului. După unele norme, în randamentul hidrogeneratorului se
include 0,5 V LA' iar restul se include în randamentul turbinei. După alte
norme, repartizarea se face proporţional cu sarcinile axiale determinate de
hidrogenera tor GZH ' respectiv de turbină (G ZT + GA ), care de fapt produc
Pierderile prin ventilaţie. Pierderile totale prin ventilaţie se compun din
pierderile cauzate de ventilator şi circuitul de ventilaţie, şi pierderile prin frecarea
rotor'ului cu aerul.
Pierderile din ventilator şi circuitul de ventilaţie au expresia:
V<l :::::: 1,lQav~v' (3.336)
unde:

aceste pierderi. Qa este debitul de aer necesar pentru evacuarea pierderilor;

Pierderile in lagărele de ghidaj ale hidrogeneratorului vertical au expresia ~p~, - viteza periferică a ventilatorului.

Debitul de aer necesar pentru evacuarea pierderilGr este:

VLR = F vpr- (3.335)

unde: Q,,= ~V (3.337)
Ca' 6"
iL este coeficientul de frecare şi se poate unde:
lua din tabelul 3.21;
V p1 - viteza periferică a fusului; ~ V = V F. + V.. + V. + V"
este suma pierderilor ce urmează a fi eva­
F=Fd+Fm - sarcina radială pe lagăr; cuate din maşină;
F,z - forţa determinată de descentril.rca c" = 1100 \Vsjm30C ,- capacitatea calorică a aerului;
si dezechilibrul mecanic; V" :::::: 25°C este încălzirea aerului.
F m forţa de atracţie magnetică da­ Pierderile prin frecarea rotorului cu aerul se pot calcula [27] cu relaţia:
torită excentricităţii ce apare între

Fă = 0,02' GZH
stator si rotor;
forţa d~terminată de dezechilibrul V v2 = C· w 3
• Di (1 + 5~;). (3.338)
mecanic al rotorului;
unde:
= 12. 56· 10 5 • B a2 n • rx j . D· L!...o
Fm forţa radială de atracţie magne­
C = (1,5 ... 3) 10-3 este o constantă care depinde de uzinarea rotorului
tică datorită excentricităţii dintre şi de gazul de răcire;
rotor şi stator; w = 21tn.
:.
140 141

,\.
'ijj.

L
Pierderile totale prin ventilaţie devin: unde valoarea coeficienţilor din paranteză pentru pierderile în dinţi şi în jug
V~ = Vd + Vvz- (3.339) corespund pentru tole silicioase a căror calitate este caracterizată de VIO =
= 1,25 ... 1,6 w/kg.
Aceste pierderi pot fi determinate [6J cu ajutorul unei singure relaţii, care
ţine seama de ambele categorii de pierderi:
Cu aceasta, pierderile totale în hidrogenerator sînt:

V v = k a · Ha' Qa. (3.340) v, = LV = V Fe + V'e + Ve + V mee (3.351 )

Coeficientul care ţine seama de pierderile prin frecarea rotorului cu aerul are
următoarele valori:
k = 1,4 - în cazul hidrogeneratoarelor avînd lagărul axial pe
capacul turbinei;
3.17. Randamentul
= 1,5 1,7 - în cazul hidrogeneratoarelor de tip suspendat;

= 1,8 2 - în cazul hidrogeneratoarelor de tip umbrelă.

Randamentul este cel mai important indice tehnico-economic al hidro­
Presiunea aerului asigurată de ventilator este: generatorului şi reprezintă raportul dintre puterea debitată pe reţea şi puterea
absorbită de la turbină, adică:
Ha = Ya' v~v' (3.341 )
= 1,22 kg/rn3 , este masa specifică a aerului la 30 ... 50°C şi 760 rom HzO.
unde Ya
Ţinînd seama de relaţiile
(3.337) şi (3.341) relaţia (3.340) devine:
Yi = Pac
Pac + V,
100 = p. p ' cos cp
p. p' cos<p + VI
100=(1­ p. p '
VI
cosq>+ VI
)100[%J.
Vv = k a ' Ha' Qa = 443,6' 10-7 • ka • V;." ~ V. (3.342)
(3.352)
Pierderile totale prin ventilaţie se mai pot calcula şi cu ajutorul relaţiei:
Vv = 17· 10-3 • V: Z. [TI" D (L + KD) + P (L + 0,2)]. (3.343) Pentru aprecierea unui hidrogenerator sub raportul pierderilor, valoarea
randamentului la sarcină nominală nu este concludentă, deoarece hidrogenera­
unde:
toarele funcţionează în domeniul de încărcare 0,75 ... 1 din puterea nominală.
v pz periferică a rotorului;
= TI" D 2 • n este viteza Din această cauză, este necesar să se ia în considerare curba randamentului,
K 0,1= - pentru cazul hidrogeneratoarelor orizontale;
= 0,2 - pentru cazul hidrogeneratoarelor verticale. care se poate trasa cu ajutorul relaţiei randamentului exprimată sub fonna:
Cu aceasta pierderile mecanice totale sînt:
a
V"lee"'= V LA + V LR + V.. (3.344) -b p a11 . cos m
T

Pentru determinarea preliminară a randamentului, pierderile aproximative Yi.= • 100=

se pot calcula [6J cu ajutorul expresiilor: b 3:- Pa,,' cos 'P +
b
VIle + (~)2
b
V" + ( I,alb
I~
)2 V, + V Il.-e

P
VeI ~ (1,05 ... 1,35)~'

P
't'
10-3 ; (3.345)
=(1- ~V"'b
~ P ap ' cos'l' + ~ Va1b.)100 [0/]
/0 .
(3.353)

Vll~(1,05 ... 1,35)~·102; (3.346)

A
Pentru trasarea curbei randamentului sint suficiente cinci regimuri de
V o%> + V. le ~ 0,5' x,,(VZl + VJ1) ; (3.347)
indircare raportate la puterea nominală şi anume:
V eul ~ 1950ADtbI 1O-4 ; (3.348)
a 1 2 3 4 5
V.~0,97x4~·
P
10-3 ; (3.349) 1;=4";4;4;4;4'
't'
Analizind structura pierderilor se constată că pierderile totale se compun
V. ~ 0,95 2pLFe1I lOc.e' 10. 2 , (3.350) din trei categorii de pierderi şi anume: pierderi proporţionale cu pătra.tul
142 143
 '1 curentu lui, pierder i proporţionale cu il
[%] I n·600~t.
i~niJii.
["IJ

IOD valoare a curentu lui şi pierder i indepen ­ I

JM

dente de curent sau constan te. Ca unnare , ~ 2#

I 1. f5Q

!JD pierder ile totale pot fi exprim ate sub fonna: 98.6

+ Bl + C, S44 ~ :-.?'125.5
8D Ve = AP (3.354) _
7a a căror repreze ntare grafică este prezentată
în fig. 3.68.
142
S8JJ

/,//~/~ . . . .v.- "'-Mi

6D
In realitat e pondere a acestor pierderi, în /+-----.4'
r---t-----y-;IF--'l ~ l/1

I-i---Ţ----+---j'------J--------i
97,6
~W V
cazu! hidroge neratoa relor cu răcire in directă
'1/ili J '!fi?
vD I
cu aer, este de ordinul :
!/7,6 1/ I
4D 91,4

V/_-_1,-1-__ II-----l-+-+-+---~L---LJ
AP ;::::400,045%; l' '/1, '1 i I
o 514 far[iJr] 57.2 /1/1. 1_
1/4 2/4 3/4 4/4 1
Bl;::::O,5 1%;
Fig. 3.68. Compone ntele pierderilo r
şi randame ntul:

97. 1///11I J . I - ­
- - - - răcire indirectă Cu aer; C ;::::55 60%, 96.8
Ih'l / \

/~U
-răc ire directă cu apă.
.i

U.
iar curba randam entului are valoar ( optimă deplasată către puteri
mai mari
96A 1/ /.,/1 I -~r--- - --­
decît puterea nominal ă.

1n cazul hidroge neratoa relor cu răcire directă cu apă, pierderi

le AJ2 96.
fI' I
-+-----l-LJ----l -iM?!il~;\;;;----d~-l c-.-J'Al
nă 96.0 ~;_in---,!;;-+
smt -preponderente, iar pierderile C scad, fapt ce determi deplasa rea valorii
2D 40 Ij/) WJ fIX) 120 HD 160 f8Q 2W 120

mici decît puterea nominal ă, sincrone.

optime a randam entului în domeniul puterilo r mai Fig. 3:69. Randame ntele uzuale ale hidrcigen eratoarel or verticale

de ordinul !!:..
b = 0,6 0,8. Ca. unnare , expresi a randam entului devine:
de funcţionare a hidroge nerator ului. Din această analiză rezultă din punct
o"
un procent
optim de pierderi pentru care corespu nde hidroge nerator ul optim
• de vedere tehnico-economic. uzuale
t"YJ= .J3.Ulc osep (3.355) Pentru orientar e, în fig. 3.69 sînt prezent ate curbele randam entelor hidro­
+tC) r obtinut e la
.J3·Ul cos <p + (AP + BI pentru hidroge heratoa re vertical e trasate pe baza valorilo
generat oarele tealizat e. '
Efectuî nd derivat a ecuaţiei şi anulind -o, rezultă că valcare a maximă
a randa­
deei cînd pierder ile mecani ce sînt egale cu
mentulu i are loc pentru C = AJ2,
pierderile în cupru prin efect Joule.
Majora rea randam entului se poate obţine prin reducerEa pierder
ilor
totale, care sînt constitu ite din pierder i electrom agnetic e şi pierder i mecanic e.
agnetic e se obţine prin micşora rea solicită rilor
Reducerea pierder ilor electrom
a maşinii, în
electromagnetice, ceea ce are ca efect creşterea greutăţii totale
timp ce reducer ea pierderilor mecani ce conduce la micşorareagreutăţii
maşinii.
Ca urmare, reducer ea pierderilor se poate obţine pe două căi contrad ictorii,
materia lelor care se
a căror solUţie const1\. in optimiz area dintre costuril e
plătesc o singură dati, şi costurile pierderi lor, care se plitesc toată perioad a

144
 Debitul şi presiun ea aerului de

I
răcire sînt asigura te de ventila toare,
de canalele radiale de ventilaţie ale
coroane i polare şi de polii rotorulu i.
Hidrog enerato arele lente sînt pre­

v
<>
--
.!!!.t...

văzute cu ventila toare radiale, cele

rapide - cu ventila toare axiale, iar .c.J!!5L

hidroge neratoa rele cu viteze perife­

.,~

z~ ZR
rice mari pot asigura debitul şi pre­
siunea de aer cu ajutoru l coroane i :S ..!::. -­ ...........
polare, fără ventila toare. Aerul de
ntă de ventilaţie a
răcire spală părţile, activ.e ale ~idro- Fig. 4.2. Schema echivaleor verticale .
I! generatorulUl prelum d plerden le pe hidrogen eratoarel

care le transportă la răcitoarele de

preluat e de
aer unde are loc schimb ul de căldură, adică toate pierder ile sînt l închis
apa de răcire a răcitoarelor de aer iar aerul rece reintră în circuitu
4. Calculul ventilaţiei de răcire al hidroge nerator ului.
ventilaţia
Pe măsură ce solicitările electrom agnetic e sînt mai ridicate şi
să. fie mai intensă, deci debitul de aer respect iv vitezele de
maşinii trebuie
l de ventilaţie
In vederea respectării limitelo r de încălzire prescrise, pierdericăldură,
le, care suflare sînt mai ridicate . Scurger ea aerului de răcire prin circuitu
al circuitu ­
neratoa re în timpul funcţio năriişi care se transfo nnă în se poate realiza în regim laminar , cînd viteza aerului în orice punct
apar la hidroge amic, sau în regim
sînt evacuat e cu ajutoru l sistemu lui de răcire adoptat . Pînă la
o putere de lui este constan tă şi deci nu se produce zgomot aerodin
variabil ă, iar variaţii le de viteză determi nă.
circa 50 MVA turbule nt, cînd viteza aerului este
drca 200 MVA, în cazul hidroge neratoa relor vertical e sau de ă cu aer în produc desprin derea
în cazul celor capsula te, se adoptă sistemu l de răcire indireet
fluctuaţ ii de presiun e, care dacă sînt suficien t de rapide
care în final
·circuit închis, care se bazează pe schema de ventilaţie radială
prezentată straturi lor limită de aer avînd ca efect apariţia turbioa nelor,
generează zgomot ul aerodin amic.

în fig. 4.1. ilor

Ca urmare , prin calculu l de ventilaţie se urmăreşte evacua rea pierder
Această schemă are cea mai largă utilizar e şi este independentă de tipul din maşină în vederea respectă rii limitelo r de încălzir e prescris e, în care scop
~onstru ctiv de generat or. ea necesară.
rotorul hidroge nerator ului trebuie să asigure debitul şi presiun ea necesară.

-I- de aer, iar răcitoa rele de aer trebuie să asigure debitul şi presiun

de apă, în codrul unui nivel de zgomot aerodin amic accepta bil. motive de
Pe baza scheme i de ventilaţie prezentată în fig. 4.2, care din
I W ;;;-;J__-JI, ~ ."/' o jumătat e de maşină şi care conţine
simetri e poate fi reprezentată pentru
unnă toarele două categor ii de elemen te distinct
e:
- elemen te de presiun e notate cu V, Cp , C.;
n I " 1- f;3> - elemen te de rezistenţă aerodinamică notate cu Zetl' Zel' Ze:P'
Ze8'

L .
II
1\. J Aceste elemen te au următoarea semnifi ca ţie:
V, C:p, C8 sînt surse de presiun e determ inate de ventila toare, de
radiale dintre pachete le coroane i polare şi de canalel e
radiale dintre segmenţii de tolă a coroane i polare;
canalele

I Zetl' Zel' ZR - constan tele aerodin amice din circuitu l statoru lui cores­
de
punză toare degetel or de presare , canalel or radiale
1
-1--
- ~~.
!70; .·,~:
i. ~'; ~: Z,:p, Ze8
ventilaţie şi răcitoarelor de aer;
- constan tele aeromn amice din circuitu l rotorulu i deter­

···~~1fft·;; minate de canalele radiale dintre pachete le coroane i

1/"°':; '''~/~.;4 polare, respect iv de canalele radiale dintre segmenţii de

4.1. Schema de ventilaţie a hidrogen eratoarel or verticale, cu

Fig. r1l.cire
tolă ai coroane i polare.
cu aer în circuit închis şi ventilaţie radială.
147
146
 li\1

II !'II \
,I!I
Constanta aerodinamică din circuitul exterior se neglijează. ~s Iii

, ,
,'
Debitul de aer necesar pentru evacuarea tuturor pierderilor din hidro­ (1) (I ) 1 jf 1,II
1
generator, care apar la puterea nominală este: /1 ~s~ll
II\!
Qa=~ (4.1 )
IOOJ l_ -; o, Sb..
'1'11'
\.1
'

f- t"--
unde:
1100· Ela 00111I
10a r
h- I
~-
V' o.~
­
:1

1; Veste suma tuturor pierderilor cu excepţia celor din lagăre;

±
6Da Si-'- - - ii 1/ 1r
0,3
­

\1
maşină,
tl1tI~'
5{J(J,51 I /
Da - supratemperatura aerului în se ia deobicei Olim, 1-

,
~

4IJa. I I ,/ ,/ 0,2
i,l,

adică 1/3 din limita de Încălzire admisi bilă pentru clasa de MJO)
izolaţie respectivă.
în cazul schemei din fig. 4.2 se ia În considerare debitul necesar pentru
o jumătate de maşină, adică Qa; = 0,5. Qa'
2Oa2I
tau I ~E;
1/[/
V
-
./ ./
I
1- ~ 0.1 \ I - '
tt:
I
I
I I 11J I
~
'ţ Il
·D I
ti t2 1) 1.4 ts tJj 17 /8 t9 2 (r) D Of al OJ 0,4 0,5 06 0.70,80.9 f

Constantele aerodinamice se determină cu relaţia cunoscută: I Z1456185fl(jj Sn/:;n-!

Sn/Sn-'
v 1 ~
Z=~~-=00612-, (4.2) Fi~, 4.3. CodLcientul de n-i::i::;tentă c..::ro­
Fig. 4.4. Coeficientul de rezis­
tenta aerodir:anlică in cazul în­
Iiii
2g
, Jiilamicl in e..:lzul lirgi.lii S('CF~ll1i.~.
S2 ' S2
gustării secţiunii.
unde: Ya = 1,22 kg/m3 specifică a aerului;
este greutatea

I~\
5 - secţiunea
de trecere a curentului de aer;
~ - coeficientul de rezistenţă aerodinamică. în expresiile cocficien ţiJor ~f s-a notat:
Coeficientul de rezistenţă aerodinamică se compune din: -- lungimea canalului;
l
m _ raportul dintre secţiunea canalului şi perimetru;
~ = ~j + ~, + ~d + ~I + ~ _ , (4.3) d - diametrul canalului circular.
unde coeficienţii de rezistenţă aerodinamică parţiali au semnificaţia şi valorile Căderea de presiune într-un circuit care are o constantă aerodinamică Z
din tabelul 4.1. şi prin care trece un debit de aer Qa este: III
Tabelul 4.1 H j = ZQ~ = O,6~v~, (4.4)

_________
Valoril
SimbOl
f:"
I :::l-t:c ,. ,. '1
Se admite cJ. prin degetele de presare ale statorului trece circa 30 % din

debitul de aer necesar, iar prin canalele radiale ale fierului activ trece restul
III
Denumire _________
I I I debitului de aer. Intrarea şi ieşirea aerului dintre degetele de presare, precum
şi intrarea în canalele radiale ale fier ului activ al statorului se face sub un
Intrare (ieşire) cu muchii unghi CI. = 90° din cauza învîrtirii rotorului. Cu ajutorul relaţiei (4.2) se cal­
I 0... 0,2 I
rotunjite
Intrare (ieşire) cu muchii in
I culează constantele aerodinamice Za~. Zel' Z'P' Ze8' pe baza cărora cu aju­cp
torul relaţiei (4.4) se determină căderile de presiune respective Ha]' Re]' R ,
i
unghi drept 0,5 H" corepunzătoare debitului nominal. Pe baza caracteristicii de presiune
Intrare (ieşire) cu muchii a răcitorului de aer, obţinută experimental, se determină căderea de presiune
R R în răcitoarele de aer. Pentru tipul de răcitor de aer cu şase rîndm-i de
ascuţite

Llirgirea secţiunii
0,7 ... 1
fig. 4,3 ţevi executate din aluminiu cu spirală rulată, curba căderii de presiune este I
îngustarea secţiunii fig. 4,4 prezentată în fig. 4.5.

Cu ajutorul relaţiei:

Deviere cu
Deviere cu
=
=
900

135 0 0,5
1,1
H= R j ( -Q- )2 ,
Qal ,
(4.5)
I
Frecare pe canale rugoase 3,22 .l­ = 12,88 .l­ se determină caracteristicile căderilor de presiune ale rezistenţelor aerodina­
m d
mice respective, care se trasează ca în fig. 4.6.
în continuare se calculează caracteristicile de presiune H = f(Q) ale
Frecare pe canale nete( e 1,125!­ _ 4,5 .l­
I 1 m d elementelor de presiune.

149

148
 ~
Debitul maxim prin hidroge­ Dveste diametrul exterior al ventilatorului;

[~1 V nerator se ia: a,b sînt coeficienţii caracteristici de presiune a ventilatoarelor şi se obţin
din fig. 4.7.
oIU / Qamax = 1,1. Qa'
Presiunea maximă datorită ac­
(4.6) Avînd caracteristicile din fig. 4.6 se trece în continuare Ia următoarele­
opera ţiuni de compunere grafică:
r ". / ţiunii de ventilaţie a rotorului, este: - degetele de presare ale statorului şi canalele radiale din fierul activ
/ ai statorului, fiind conectate în paralel, caracteristicile respective ale că de­
I Hmax = 1,87n2D~, (4.7) rilor de presiune se compun pentru presiune constantă, adică se adună după
axa absciselor înlocuindu-se prin caracteristica rezultantă !1Hd+C;
21
I
V unde D 2 este diametrul exterior al - caracteristica rezultantă !1Ha+c şi cea a răcitorului de aer !1HR a
rotorului, iar n este turaţia hidroge­
./
V neratorului. Presiunea în funcţie de
căror acţiune este înseriată, se compune pentru debit constant adică se adună
după axa ordonatelor, obţinîndu-se caracteristica rezultantă a căderilor de
,......,. debit se calculează cu relaţia: presiune din stator !1H1 ;
o
---
. .
2 4 .(.
5 6 7 rt{Pj
H = H maz
0,294. Q2•
(4.8)
- 0,588' Q - - caracteristicile căderilor de presiune din rotor !1H cp şi !1H« se scad
din caracteristicile de presiune respective H cp şi H cJ , obţinîndu-se caracteris­
ticile rezultante H;p şi H;" care acţionînd în paralel se compun după axa
Fig. i.5., Căderea de presiune a ~erului la tre: Cu aJ'utorul acestei relaţii se
eerea prin răCltorul de aer Cll 6 rinduri de ţevI d . _ . " . absciseIor, iar caracteristica rezultantă este H;2;
din aluminiu de 0 ii mm. eterrmna caractenstIcIle de preSIUne - canalele radiale ale coroanei polare şi ventilatoarele acţionează în
H cp şi H c prezentate în fig. 4.5. 8' paralel, deci caracteristicile H~ şi H v se compun după axa absciselor, obţi­
Presiunea maximă determinată de ventilatoare este: nîndu-se caracteris-tica de presiune rezultantă a rotorului H 2 •
H v max = 1,87· K vn 2D';, Punctul de intersecţie dintre caracteristica rezultantă a căderilor de
(4.9) presiune !1H 1 determinate de rezistenţele aerodinamice ale circuitului de­
iar presiunea în funcţie de debit se calculează cu relaţia: ventilaţie şi caracteristica de presiune rezultantă a rotorului H 2 este punctul
Hv = H vmax - a· Q - b. Q2, de funcţionare în sarcină nominală pentru care rezultă valorile reale ale
(4.10) debitului Qr şi presiunii H r·
unde:
kv Compunerea caracteristicilor se mai poate face însumînd separat toate
= 0,53 pentru cazul sistemului netubular;
căderile de presiune, respectiv toate caracteristicile de presiune, iar punctul
.... 0,743 pentru cazul sistemului tubular de conducere a aerului, de intersecţie al caracteristicilor rezultante va fi punctul de funcţionare la
folosind efectul de ventilaţie al spiţelor rotorice; sarcină nominală.
Punctul de intersecţie va fi mereu acelaşi şi nu depinde de valoarea
a b
0.55 o. (\ J\ I
debit ului Qa cu care se efectuează calculul.
Avînd debitul reaI se verifică încălzirea aerului care trebuie să satisfacă

0.48 Of. ,
r\ 1\ I
condiţia:

0.40
\)\ \ ea = ~v 1
~ - elim' (4.11 )
Ofl 7 1100· Qr 3
'\1\
0.32 00, j

02400, ; 1\ , Dacă această condiţie nu este satisfăcută se modifică construcţia rotoru-,

lui şi circuitele de aer. Cu ajutorul caracteristicilor din fig. 4.6 se pot deter­
mina debitele şi presiunile corespunzătoare elementelor parţiale, adică Q••
QS+l" QtJ}1 QC1J H d + c ·
'\." f\.
",
.015 D.04
........

0.08002
, l"-a
.....
o3 r'--b
,
7 B ff f.1 ISD2 [m]
Fig. i.6. Caracteristicile de presiune şi ale
Fig. 4.7. Coeficienţii caracteristici de presiune
rezistenţelor aerodinamice.
a ventilatorului.

150
 Tabelul 5.1 Iii:
~ţiel A E B P H
Partea activă
I I I I ili ,
~ III ll
înfăşurarea statorului ... 60 70 80 100 125
8.u .
8°
înfl1şurarea de excitaţie " . 65 80 90 110 135
~~
Ferul activ statoric
P<+>

"
rJl 60 75 80 100 125
Ir
Metoda simplificată. Această metodă (6) se bazează pe ipoteza simplifica­ III
5. <:alculul termic toare că supratemperatura înfăşurării statorului este constantă pe lungimea

barelor.

il ,
Pentru determinarea încălzirilor în prealabil se calculează încărcările

termice specifice.

5.1. Hidrogeneratoare cu răcire indirectă !ncărcarea termică specifică determinată de pierderile în fierul activ al
III
1,
II

statorult.i, raporta te la suprafaţa interioară a statorului:

5.1.1. încălzirea statorului şi a înfăşurării

de excitaţie
-VV pet = ~l + V il + V,.3 (5.1)
1tD(L - nA) III
Cunoscînd pierderile şi debitul de aer necesar pentru evacuarea acestora
din hidrogenerator, se poate determina încălzirea părţilor active ale hidro­ Valorile uzuale sînt: W Pel = 6000 ... 10 000 ~
generatorului, adică a fier ului activ şi a înfăşurărilor statorului şi rotorului. m2
tncălzirile se pot măsura cu ajutorul termorezistenţelor pentru fierul
activ sau Înfăşurarea statorului, sau cu ajutorul variaţiei rezistenţei pentru ! ncărcarea termică specifică determin:dă de pierderile în cuprul înfăşurării IIi
infăşurarea de excitaţie. Termorezistenţele pentru măsurarea încălzirii în­ statorului, raportate la suprafaţa interioară a statorului:
făşurării statorului şi a fierului activ sînt amplasate între barele Înfăşurării
statorului, respectiv pe fundul crestăturii între bară şi fier. Valorile măsurate TV. _A-jl'k,
r Cut -
a 10-7 (52)
•
cu ajutorul termorezistenţelor pentru încălzirea cuprului din stator sînt mai kw III
mici decît valorile reale, datorită căderilor de temperatură în stratul de izolaţie unde:
al barelor şi cel al termorezistenţei, iar valorile măsurate pentru încălzirea fie­ kw 4,25 pentru înfăşurări cu izolaţie cl.A;
rului sînt mai mari decît valorile reale datorită fluxului de căldură ce 4,125 pentru înfăşurări cu izolaţie el. E;
trece de la cupru la fier. Rezută că valorile măsurate pentru încălzirea cu­ 4 pentru înfăşurări cu izolaţie el. B;
III
prului din înfăşurarea statorului vor fi mai mici decît cele reale, iar cele 3,75 pentru înfăşurări cu izolaţie el. F;

măsurate pentru fierul activ al statorului vor fi mai mari decît cele reale. De k a este factorul de majorare al pierderilor în cupru.

asemenea Încălzirea înfăşurărilor şi a fier ului activ nu este constantă pe lun­

gimea axială a statorului, între maxime şi minime fiind diferenţe de circa
5 ... lO°C. Pentru aceste motive, precum şi pentru asigurarea unei durate de Valorile uzuale sînt: WCu! = 3 000 ... 5 500 !!..-2 . ~I
m
viaţă cît mai mari a izolaţiei, se recomandă o rezervă de încălzire de 5 ... lO°C
faţă de limitele admisibile pentru clasa respectivă de izolaţie. Valorile mă­ ! ncărcarea termică specifică determinată de pierderile în cuprul înfăşurării
surate pentru încălzirea înfăşurării de excitaţie sînt foarte apropiate de cele
reale. Limitele supratemperaturilor admisibile, conform STAS 1893-72 sînt
din stator raportate la suprafaţa laterală a barelor, respectiva izolaţiei înfăşurării
statorului:
II
prezentate in tabelul 5.1.
Pentru efectuarea calculului termic al acestor părţi active se utilizează tI
următoarele două metode: Wi = W Cu ! -2(bel -+
h - el
h -h )
4 s
(5.3)
I
152
 dor unde: Supratemperatura capetelor frontale ale înfăşurării statorului faţă de aerul
[t!kJ h4 , ha sînt indicate în fig. 3.14 şi3.15.
Valorile uzuale sînt:
de răcire:

50 _ W,_ W1 W1
O1 - - (5.8)
- ,-- +--- W, = 600 ... 1 000 -
W
. !Xvi !XoA1 + kv p2 ) !XOA1 + 0,07' V"2)
m2 unde coeficientul !X OI se ia din fig. 5.1
40 1ncărcarea termică specifică deter­ Supratemperatura medie a îtzjăşurării statorului este:
minată de pierderile de excitaţie rapor­
tate la suprafaţa laterală a înfăşurării eCul =
(eFeI + 8,)(L - nA) + (Oi + ef)(lf + nA) (5.9)
I de excitaţie dispusă într-un singur strat, lbl
dOI 30 cu cupru gol, este: unde:
[:·cJ \'\ -
W Cue-
b
-
'2
-. Jeu 10-7 (5.4)
li este lungimea capătului frontal al spirei,
lbl - lungimea barei.
70, 20 9:: kw
în cazul înfăşurărilor compoundate eCul ~ 70°C pentru a se evita tempera­
1\ ~~/' Valorile uzuale sînt:
tura de înmuiere a compoundului.
I~ 1'.
60
50 10
\ %" W Cue = 8 000 ... 20 000 -
W
. Supratemperatura înfăşurării de excitaţie faţă de cea a aerului de răcire:

40
1 I~
........

!'. Cu ajutorul încărcărilor termice

m2
OCue --
W Cue
--, (5.10)
!Xvk
specifice se determină încălzirile părţi­
30.J o t 2 J 4- L/7j lor active după cum urmează: unde !Xv, k se obţin din fig. 3.60.
Supratemperatura fierului activ al Metoda precisă. Determinarea supratemperaturilor din stator se bazează
o lO 40 60 8D Iba Yp2[m/l statorului, faţă de temperatura aerului pe schema termică din fig. 5.2, a căror rezistenţe termice se determină după
Fig. 5.1. Coeficienţii de transmitere a căldurii, la intrare: cum urmează:
Rezistenţa termică a jugului statorului pe direcţie axială, corespunzătoare
eFeI = W Fel +W
(5.5) Cu1
suprafeţei laterale a jugului în canalele de ventilaţie:
(XI
Cedarea de căldură din fierul activ al statorului către întrefier se face R
ic
= li + . (5.11)
prin suprafaţa laterală interioară al cărei coeficient de cedare de căldură este 4AFea ,Sic !Xvi' Sic
(XI' iar către exterior prin celelalte trei suprafeţe laterale pentru care coeficienţii
b
de cedare de căldură sînt !X2 şi se presupun egali, avînd expresia:
"" !XI ~ 3!X2 = 3· 0'-02(1 +
k· V,,2) = !XOI (1 0,1' V,,2)' +
(5.6) ~
~
obţine din fig. 5.1, iar V,,2 este viteza perferică a rotorului. .~ .-~, ~

unde (XOI se ~

Căderea de temperatură în stratul de izolaţie a înjăşurării statorului:

e, = wi ' 6~, (5.7)
Ai c
unde:
AI' este conductibilitatea termică a izolaţiei, care în cazul izolaţiilor com­ ~
~-, izolaţiilor termorigide
'I './U. ": •.11......:.::: ..... "..... ~
~8
poundate este 0,16 iar în cazul
m'oC Rzd
W a
este 0,30-­ InEr.fter
m·oC
Fig. 5.2. Schema termică echivalentă a stator ului hidrogeneratorului cu răcire indirectă
61 grosimea unilaterală a izolaţiei. de aer.

154 155
 Rezistenţa termică a dinţilor statorului pe direcţia radiaLă, spre illtrejier: II
Suprafaţa de cedare:
1 , (5.20)
Si' = ~ [mI - (D + 2h'I)2J2' ne> (5.12) R,s = ~ .'
....V20
Szs
4 Iii.
unde: I
Viteza aerului:
Qa' O:vzs = cx.o(1 + k' vp2 ) = 22(1 + 0,1' V"2) ; (5,22)
(5.13)
Vat = ;;;(D el - hjl ) n,' be> S,a = NI' bz ' (L - ne' bel·
unde:
]'Fea = 1,5 este conductibilitatea termică a Rezistenţa termiâi echivalentă a dillţilor statorului:
jugului;
(f.vj = 0:0(1 + kVaj) = 22(1 + 0,25' Vaj) - coeficientul de cedare de R ,Rzs
(5.23)
căldură a jugului; Rzc= R zc+ R,s'
zc

Qa' - debitul de aer ce trece prin

canalele radiale din stator ; Rezistenţa termică de trecere de la dinţii la jugul statorului, în sens radial:

II - lungimea pachetului elemen­

tar de fier activ.
Rezistenţa termicii a supl'ajeţei laterale exterioare a jierului activ al statoru­ -.!.. (k'l + hll )
lui: 2
zt (5.24)
1
R = ]'Fer' Szj
. , (5.14)
R j , = 0:,,' Sjc unde:
unde: 0:" ~ 400; AFer ~ 40; (5.25)
Sjc = 11:' D'I(L - n,' bel·
S,t = N l b'lI22+ tI (L - n ' b, ). (5.26)
Rezistenţa termică echivalentă a fierului activ al statorului:
R _ R j , ' R te (5.15)
jI - Rezistenţa termică la trecere prin grosimea izolaţiei barei din crestătură:

+
R t , R jc
.1 i

Rezistenţa termică a dinţilor stator pe direcţie axială, spre canalele radiale (5.27)
Ri'r = AI' SI
de ventilaţie:
unde:
Rzc = .1 + .__ (5.16) .1i este grosimea unilaterală a izolaţiei în crestătură; il
4, AFe a'Sz, cx. vzc,Szc
unde suprafaţa de cedare a căldurii corespunzătoare dinţilor din canalele de
Ai = 0,16~-
mOC
pentru cazul izolaţiei compoundate;
aer este:
= 0,3 ~ - pentru cazul izolaţiei termorigide; II
Szc = lV I · bz1 /2 ' hol' 2· ne> (5.17) mOC
iar viteza aerului în canalele de aer corespunzătoare suprafeţei dinţilor este: Si = NI' 2(bel + heI - h~ - h5 ) (L - nA)·

va' =
Qa'
b '. (5.18) Rezistenţa termică la trecere prin grosimea izolaţiei barei pe porţiunea II
11: (D + h,l) .E!! ne 'b, capetelor jron!ale:
t l /2
şi coeficientul de cedare a căldurii este: Ru =
.1 il
Ai' Su
,
(5.28)
I
OC vzc = oc o(1 + k· vaz) = 22(1 + 0,25' vaz)' (5.19)
157
156
I

~
I

unde:
!!o'f este grosimea
frantale;
unilaterală a izolaţiei barelor pe porţiunea capetelor [~jl
,,104
S ti -_ S t lbl - (L - n cbc ) (5.29) .. ...... ­•
Rezistmţa termică
front ale de bobinaj:
L - nebe

de evacuare a căldurii de pe suprafaţa laterală a capetelor

.
a8
Q6 ;;;;1"'"
~
L-o - 1

alo
1 .. l- l­ .1--
1
(5.30) 0.2
Rf = C1.
vf
• Sf '

unde: la 20 30 40 ~ft
..• [tmJ
Fig. 5.3. Încărcarea termică specifică a înfăşurării de
rt. vf = rt. o(1 + k' Vaf) = 22(1 + 0,25' Vaf) = excitaţie raportaU< Ia suprafaţa exterioară şi tempe­
ratura de Ia l25'C, după date experimentale.
= rt.oAI + k· = rt.oAI + 0,1'
V p2 ) V p2 ), (5.31)
vafeste viteza aerului între capetele frontale ale înfăşurării statorului;
Supratemperatura înfăşurării de excitaţie se poate calcula cu relaţia (3.269)
sau după cum urmează:
vp2 - viteza periferică a rotorului;

IXOf - se obţine din fig. 5.1.

V eue
Avînd rezistenţele termice calculate şi schema termică echivalentă din
Oeue =~ (5.35 )
ve
fig. 5.2, c, la care ramurile paralele din schema fig. 5.2. b, s-au înlocuit prin
rezistente echivalente, se pot determina pierderile ce revin pe ramuri şi supra­ unde:
temperaturile respective, prin metoda superpoziţiei adică considerînd succesiv
cîte o singură sursă de pierderi, excluzînd celelalte. Se obţin următoarele C1. ve ;::; C1.o(1 + k· Vae) = 22(1 + 0,25' V aP ) = C1. oAI + 0,1' V p2 ) ; (5.36)
relaţii pentru supratemperaturi : se obţine din fig. 5.1;
C1. 01

va.este viteza aerului pe suprafaţa laterală a înfăşurării de excitaţie;

+ V ZI + Ve"I) (RJI + R + R f + Rie + Rzi)] +
RZI[(VJI
R zi
0ZI =
+ RJI + R z1 ) (R ,c + R + R + RzIl - R;l
(RzJ
+ Ve"I' R,e(RJI + R zl) + VII' Rzl(Rjf + R + R ,c )
(RzJ + R + Rzl) (R ,c + Rlf + R f + RzIl - R;I
ji
VJI' Rzl(Rzl + Rlf + R f + R ,c ) +
OJI=Rfl (R zi + RJI + R ZI ) (R + R + R + Rzl ) - R2
'I
SIC - suprafaţa laterală exterioară a înfăşurării de excitaţie.
'I I în fig. 5.3 sînt prezentate încărcările termice specifice, pentru înfăşurarea
de excitaţie, raportate la suprafaţa exterioară de răcire, suflată de aer, la
(5.32) I temperatura limită de 125°C. Aceste valori sînt obţinute pe bază de măsurători
la hidrogeneratoarele realizate avînd cuprul înfăşurării de excitaţie de secţiune
dreptunghiulară sau de profil special.
le If I zi
5.1.2. încălzirea coliviei de amortizare

+ Rn[(VJI + V ZI + VenI) (R + R + ( VII + VzI)R ,c] încărcarea nesimetrică a hidrogeneratorului determină cîmpuri de succesi­
'I I)
(5.33) une inversă, care la rîndul lor induc curenţi electrici în colivia de amortizare,
(R zJ + RJI + Rzl) (R ic + R + R f + Rzl) - R;I 'I a dl.ror pierderi determină încălzirea coliviei. în cele ce urmează se calculează
îndl.1zirea coliviei pentru două cazuri de încărcare nesimetrică.
eeul = (R
'.
+ Rf ) Ve"I' R,e(RJI + R zi + R + z1 )
Cazul scurtcircuitului nesimetric instantaneu. Pierderile din coliviade
(R zl + RJI + R'I R ,c + R 'f + R f + R'I) - R'l
II ) ( 2
amortizare, care determină încălzirea acesteia, sînt:

+ R.I[(VJI + V'I + V )Rfl + (Vn + VeuI)Rzli eu1

(5.34) n· t = - 1 ~I ii· dt, (5.37)
(RzJ + Rfl + Rzl) (R ,C + R 'f + R<1) - R;I e o

158 159
 unde: rn înfăşurarea de amortizare după axa transversală:
12 , i 2 este valoarea medie, respectiv instantanee a curenţilor de succesi­
"
une inversă; 1 2yq -_ [ 2 x. - x, ,. (5.45)
t - timpul în care are loc scurtcircuituJ. xv.
Admitînd limita de încălzire a barelor de 250°C, cu un coeficient de rezervă
pentru în~ălzire de 1,5 care ţine seama de neuniformitatea încălzirii barei, F2v~ = ~ rVq ' Pac' k y 100' nyq , (5.46)
relaţia (5.37) devine:
unde:
lE' t~3,9' 1016 .1;, (5.38)
A2 },
",. 100 = 1 7' 0,428'
.
w;o ( _ 2b
_ )2 . 7t 4·10 4; (5.47)
'm bk
unde:
.1 v = N!...· qb este grosimea unilaterală echivalentă a stratuJui de cupru
;)2· -:
kylOO = du' 10.)0,785 V! :l0
= 12,5' db , (5.48)

al barelor de amortizare uniform repartizate pe periferia sînt coeficienţii pierderilor suplimentare din înfăşurarea de excitaţie, respectiv
rotorului, ţinînd seama şi de refularea curentului. de amortizare, pentru f = 100 Hz.
tn cazul hidrogeneratoarelor realizate, avînd un coeficient de rezervă Pe baza schemei termice din fig. 5.5 se calculeaz~l rezistenţele termice şi
de 1,5 ... 2, relaţia (5.38) devine: supratemperaturile.
Rezistenţa termică a barda?' :
n t~40' 10 7 • (;,.39)
Rb (5.49)
Cazul Încărd.rii nesimetrice de durată, Curentul de succesiune inversă Cf. rb ' Sb
se poate determina [8J din fig. 5.4 în funcţie de gradul de nesimetrie:
unde:
I lM - I lm Sa = X 2 , 2P' Ţc' db • L k ; (5.50)
e:=----'-'-'---------'-"'- (5.40)
I 1M Cf.
ru ::::: 100.
Rezistenţa termică a tâlpii polare:
unde:
I 1M , I lm este curentul maxim, respectiv minim pe fază. (5.51 )
R p =- . Sp
Curentul de succesiune inversă din stator induce în înfăsurărilerotorului etL,p

următorii curenţi, care determină pierderile corespunzătoa~e: '-o bp

tn înfăşurarea de excitaţie:
!!
1 2e -- 1 2 x~ -
X..
x" , (5.41) *.(0
1,
TiM ~8
v 2e = ~2 re' Pac,kcloo·I~e· (5.42) as
liII'

tn înfăşurarea de amortizare după axa longitudinală: 04 Rp

R, R,

l'v;,
Rb
II
-.L
02
1 , = 12 x; - x' (5.43)
2Yw, • d_' V2~q) (VDp'VS;V,v,p)
XYd '
al 02 0.3 04 Ol OI
C }j!!1-I,~_ ~"b .~gp ---I...,..8,
1 . IIM
:11
V2Yd = - ryd ' Pac' klllOO ' I~. (5.44) Fig. 5.i. Curentul de succesiull<" ill"rf."fSă Fig. 5.5. Schema termică a infăşurărilor ro­ I
2 la sarcină llesimetrică. torice.

160 161
il

:1
...
 -

unde: Cu ajutorul schemei echivalente a maşinii sincrone se determină curentul

Sp = 2p (2!zp +- b p) • Lk ; (5.52 ) din inelele de scurtcircuitare a coliviei de amortizare:

(X,p = (Xo(1 +- k· Vjl2) = 22(1 +- 0,1' v p2 ), (5.53) Ii = A

----.:....:
(
xd" - x8 +- x q"­ Xs 1 ,
) 2 (5.63)
Rezistenţa termică a izolaţiei corpului polultti: 2· It ;"(ysd x vs •
Cu aceasta, densitatea de curent şi pierderile corspullzătoare din inele sînt:
~iP
R i-- - (5.54)
-'
. _ Ii.
"iSi Ji--, (5.64)
unde: qi
I
Vi = 0,24' 10-8 • jf. Ci. (5.65)
St = 2P' L k · " · W.;
(5.55)
"t = 0,16;
Supratemperatura inelelor de scurtcircuitare este:
~,p = (2,5 ... 4,5)' 10- 3 •
(l. = Vi (5.66)
RezistClJţa termică a bobinelor de excitaţie: , IX vi ' r.' D, . l(b i + Iti)
unde:

5€ .56)
R,=~~,S"
..... ee
b i , !z, sînt lăţimea şi înălţimea secţiunii inelului .

Se recomandă ca:

unde:
6, = (2 ." 2,5) 6b (5.67)
SI, = 2p'l,,' h· W.; (5.57)
Curentul admisibil de succesiune inversă la încărcarea de durată a hidro­
(Xv., k - din fig. 3.60. generatorului este determinat de Încălzirea coliviei de amortizare. În calcule
Supratemperatura tălpii polare faţă de aerul de răcire:
preliminare se poate lua fi = 6 7 A/mm 2 , detemlinată de curentul de
o ••

succesiune inversă de durată, care de asemenea trebuie limitat din motive

6 = EVp(R1' • R i +- R 1' • R,) +-
EV.· R,' Rl',
«5.58)
ele virbraţii a statorului.
II R. +- Rp Ri +-
unde:
5.2. Hidrogeneratoare cu răcire directă
:EV1' = V 2yd +- V 2yq +- V DP + T'm+-V,p; 5€ .59)
Calculul termic al hidrogeneratoarelor la care înfăşurarea statorului este
EV. = V. +- V 2•• '5.60)
răcită direct cu apă, se poate efectua r61 pe baza schemei termice din fig. 5.6,
Supratemperatura barelor de amortizare: după ce În prealabil s-a efectuat calculul ventilaţiei.
0b = 01' +- (V +- 2ya V 2Vq )Rb • ~5.61 )

Se recomandă ca 6b ~ 130°C. T T
~
IJ.J( Bzi
Supratemperatura înfăşuriirii de excita/ie:
+- EV,)R.· R +- EV.· vJ { ~ZI+VSl31
o• = (EVp
R. +- R +- R, 1'
p R.· R,
~5.62)

-; R( =RZJ R,c
;VCU(.V~t2J{IJ ti
'j g~u(
Deobicei curentul maxim de succesiune inversă şi gradul de nesimetrie
nu depăşesc valorile:
Fig. 5.6. Schema tcnnlcfl. (chiva­ Rz( Ra"O
J 2 ~ 0,13, J In ; lentă a statorului hidrogenerato­
c; ~ 0,2. rulni de ,,,cire directă cu apă a
înfăş~1fării statorului. ~.
162
163
 unde:
Presupunînd că temperatura medie a apei de răcire este egală cu tempera­ lI r este numărul ramurilor paralele a apei de răcire;

tura aerului de răcire, supratemperaturile dinţilor şi jugului statorului se pot L lungimea ramurii;

calcula cu ajutorul relaţiilor: H presiunea apei de răcire;

d diametrul hidraulic;

V j !· Rll · R z! • R te + (VZI + V,d (Rll + Rzf )' R zI ' Rie (5.68)

S cota parte din secţiunea canalelor;

eZi Sa secţiunea înfăşurării statorului.

(R ll + Rzj)(Rzl + R ie ) + R'I' R ie Pentru calculul încălzirii înfăşurării de excitaţie se poate considera că
prin canalele acestei înfăşurări trece debitul de aer a cărui valoare aproxima­
Ojl
V jl · R ll (R'I' R1e + R,j' R'I +
Ro' Rie ) + (V + V"l)R,\'
Z[ Rll · Rie tivă faţă de debitul total de aer, este:

(R j ! + R,j) (R'I R,:e) + + R zI ' Rie Qa~ = (0,5 ... O,66)Qa' (5.75)
(5.69)
Cu acest debit se determină vitezele de aer şi se calculează supratempera­
Dacă temperatura apei diferă de temperatura aerului, adică:
tura înfăşurării de excitaţie faţă de aerul din înfăşurare 6'•.
Supratemperatura înfăşurării de excitaţie faţă de aerul rece este:
°ap=f.la±O',
V.
0.=6;+ l100'Qa2 (5.76)
atunci relaţiile (5.68) (5.69) devin:

fi'
zI
= BzI ± e' RzI(Rjl + R,;) ., (5.70)
(Rj[ + R,j) (Rzi + R ie ) + R z !' R ie

(.,·;1 -_ Ojl ± ()' R j, ' R z\ (5.71)

(R j ! + Rzj)(R,[ + R ie ) + R'l' R ie
Debitul de apă necesar pentru evacuarea pierderilor din cuprul înfăşurării
statorului şi din jugul statorului se determină cu relaţia:

o = Veu +V = reu + F 10- 7

(5.72)
ap Cap' I\p 0,413' fl av '

unde:
(1ap = 20 .. , 30°C este încălzirea apei de răcire;

cap=0,413'107~ - căldura specifică a apei.

3 m 0C ....
Pierderile din jug evacuate prin apa de răcire care circulă în înfăşurarea ~
statorului, dacă apa e mai rece decît aerul, sau pierderile din înfăşurarea stato­ ~'>y
rului care se evacuează prin aerul de răcire, dacă aerul este mai rece decît ?l>'
apa, se calculează cu relaţia: ,
.i"

V = e;1 - 6' (5.73) P

D­
R ie o'!
'"
Debitul real de apă de răcire este: J;..... f--o.,ltru (2v'P - 1J.'NI )
! /: pentru (2v'P + ;;"1\'1),
Qapr = 0,188 (1S·- Sa
S) VH' d-l-1I r ,
(5.74)
...'"' .11ai periculoasrl armonică
1'(2v'P - 1J.'N!) are valoarea

164 169

~

I
6. Calculul zgomotului şi vibraţiilor
I mărimea intrefierului !J şi a coeficientului de acoperire polară IXi' Descompu­
Hidrogeneratoarele moderne se deosebesc de cele vechi prin gradul înalt
de utilizare a materialelor active obţinut prin creşterea solicitărilor, precum
şi prin înlocuirea fontei cu tablă laminată din oţel. Ca Hrmare, inducţiile in
lntrefier au crescut cu circa 35 %' solicitările mecanice cu circa 50 %' iar
solicitările termice şi de ventilaţie cu circa 30 %. Prin înlocuirea fontei cu oţelul
laminat a scăzut atenuarea acustică internă de 50 ... 1000 ori, fapt care a
condus la apariţia de rezonanţe. Astfel, a crescut nivelul de vibra ţii şi de
zgomot, cu toate efectele sale dăunătoare faţă de om. Cauza zgomotului o
constituI" forţele exterioare, care perturbînd starea staţionară a mediului
continuu elastic provoacă apariţia unor oscila ţii sau vibraţii, care se transmit
prin aer ca zgomot aerian, sau prin structurile solide ca zgomot structural.
Omul le percepe auditiv, respectiv tactil ca senzaţie neplăcută, cu efecte
fiziologice şi psihologice dăunătoare în funcţie de intensitatea lor. Se consi­
deră că nivelul de zgomot maxim admisibil pentru om este de 85 dB la frec­
venţa de l 000 Hz.
Nivelul de zgomot a devenit deci un nou indice de calitate al hidrogen era­
toarelor. Cunoaşterea cauzelor care determină nivelul de zgomot al hidrogene­
ratoarelor, a factorilor care-l influenţează în mod preponderent, precum şi
stabilirea relaţiilor de calcul în vederea evaluării nivelului de zgomot din
faza de proiect, sînt deci impuse de nivelul tehnic actual al acestor maşini
dectrice. Datele din acest capitol [22] au fost confruntate cu date obţi­
nute prin experimentare şi probe, care au dat un grad de eroare rămîne de
circa 5 %.
Zgomotul hidrogeneratoarelor este o rezultantă a zgomotelor eloctro­
magnetic, aerodinamic şi mecanic.
166
1,
I
6.1. Zgomotul electromagnetic
6.1.1. Forţele magnetice din intrefier
Zgomotul electromagnetic este produs de forţele magnetice aplicate pe
suprafaţ.a interioa~ă .a stavtor.ului şi pe cea exteri~ară a rotorul.ui, r~spec~.iv
pe dinţiI statorulm ŞI pe talpIle polare ale rotOŢUlUl, .care det~rn~ll1ă .vlbraţnle
mecanice a acestor subansamble, ce se transmIt apoI de la dmţl la Jugul sta­
torului şi la caracasă. Forţele magnetice, ca şi vibraţiile provocate de ele, au
o variaţie periodică în timp şi în spaţiu şi provin din interacţiunea sau
interferenţa armonicelor de cîmp magnetic din intrefier. Pentru evaluarea
nivelului de zgomot electromagnetic se determină cîmpurile şi forţele magneti­
ce, proprietăţile sale mecanice şi acustice şi vibraţiile statorului.
Deoarece hidrogeneratoarele au poli aparenţi întrefierul este variabil,
iar curba de repartiţie a componentei radiale a inducţiei din intrefier de-a­
lungul pasului polar are forma de dreptunghi - curbiliniu, care depinde de
nînd. curba de cîmp în serie Fourier, rezultă armonica fundamentală cu ampli­
tudinea El şi armonici de cîmp de ordinul v, cu amplitudinile B,. Pe lîngă
cîmpul magnetic principal, care determină tensiunea la borne, apar deci şi
cîmpuri armonicI" determinate de crestarea statorului, de repartiţia înfăşurării
statorului, de polii aparenţi ai rotorului, de saturaţia magnetică a dinţilor
şi de excentricitatea rotorului faţă de stator. Aceste cîmpuri armonice parazi­
tare înrăutăţesc funcţionarea hidrogeneratoarelor prin apariţia zgomot ului
şi a vibraţiilor, prin deformarea tensiunii la borne şi prin majorarea pierderilor
suplimentare.
Dacă numărul de crestături pe pol şi fază q este întreg, apar armonici
superioare, cu pasul polar mai scurt decît cel al fundamentalci, iar dacă q
este fracţionar, apar armonici fracţionare, cu pasul polar mai lung decît al
fundamentalei.
Prezenţa crestă turilor din stator şi a poliI 01' aparenţi din rotor se mani­
festă prin variaţia reluctanţei magnetice de-a lungul intrefierului, în cursul
rotaţiei rotorului. Annonicile de cîmp determinate de stator şi de rotor inter­
ferînd în intrefier, produc "undele" de forţe magnetice rotitoare, care
produc vibraţiile şi zgomotul. Forţele magnetice au componente în trei direcţii
triortogonale:
- componenta axială, după axa longitudinală a statorului, atenuată
prin soluţia constructivă de presare a pachetului de fier activ al statorului;
- componenta tangenţială, după axa tangenţială a statorului, cu tendinţa
de a provoca oscilaţia dinţilor acestuia, dar atenuată prin serajul realizat între
bobine şi crestături;
- componenta radială, după axa radială a statorului, care determină
oscilaţii ce solicită statorul la întindere, la compresiune sau la încovoiere,
fiind principala sursă a vibraţiilor şi zgomotului de natură electromagnetică.
Componentele axială şi tangenţială fiind mici faţă de componenta radială
şi în acelaşi timp slăbite prin măsuri constructive adecvate, practic rămîne
să se ia în considerare numai componenta radială.
16T
 Staturul fiind supus undeler de forţe magnetice radiale rotitoare de la pentru a j , deci a lăţimii tălpii polare, pentru care R rsp = O, respectiv pentru
periferia lui, acesta trece din forma cilindrid Într-o formă de prismă poli­ care se anulează forţele magnetice radiale specifice producătoare de zgomot
gonală cu bază curbilinie, cu r muchii şi radiadl în mediul înconjurător unde în stator.
de zgomot, a căror intensitate depinde de numărul de ordine r şi frecvenţa!, a Deformarea jugului rotorului este cauzată de forţele radiale specifice din
forţelor magnetice aplicate, de frecvenţa oscilaţiilor proprii !r F., , !'8' ale sta tor, corespunzătoare Iăţimii tălpii polare. care reprezintă forţa radială
statorului si de carac teristicile acustice ale radiatorului. specifică a polului, avînd expresia:
Forţel~ magnetice radiale specifice, adicfl pe unitate de suprafaţă, care
apar în starur sînt pToporţionale cu pătratul componentei radiale a in­
sin ( NI' (l/ r.)
ducţiei magnetice din intrcfier, adică:
R,p'1,=0,12557' 107 • B~(ke-1) 2p , (6.6)
b2 10 7 • b2 NI. al' T
7=~-=~~~' (6.1)
2fio 2·4.r. cu ajutorul c~lreia se trasează curba R,p "P =! (0:;). care permite determinarea
Iar amplitudinea lor are expresia: \'alorli optime a lui !XI pentru care R,p sp = O, adică se anulează forţele mag­
netice radiale c.: solicib'l polul şi sînt producătoare de zgomot. Din relaţia
R rsp -- -
2fJ-o
I E'~l'J 11-~1 LJ
r -
2
"\'
u'
"\' [( ---;
L.J
u" v
1) SIn 'J p--
. (, bi ) ]
2R
l( 1 ) -'
~
0J
~ln l' v"p ­ bi
2R
)] (6.2)
(6.6) raulU că R rv sp = O dacă:
11 ,
-: = nr. mtreg, (6.7)
unde: tI'
Bs este inducţia
medie Îl! intrefier ;
ke factorul lui Carter;
-
Z;s0m:>tul este determinat îmă de rezultanta R, re, = !(a t ) obţinută prin
compun'orea celor două forţe m3.gnetice şi care permite determinarea valorii
v' si v" sînt numerele de ordine al annonicilor li? cîmp; optime a coeficientului de acoperire polară, corespunzător cazului în Cilre
Oi şi R - arcul polar ideal, respectiv raza tălpii polare. toate forţele magnetice radiale sînt nule, adică R r re< = O, pentru care
Forţele magnetice sînt caracterizate prin următoarele elemente: ~I condiţia exprimată prin relaţia (6.7) şi recomandată în literatura de speciali­
tate n'~ mai este suficientă.
- numărul de ordine
[flJ' R
p sp
.
~Ijj Forţa magnetică radială specifică se mai poate expirma prin formula:
cm , ...!
r =
7p
~ (
N 1 ) .,
11-- -~
2p (6.3) b2 1 o
25 :11 T = - = - ( F ' A)- =
2f-lo 2f-lo
20 - frccyenţa

15 j,. = k· 2· !n ; (6.4) = ~.l_

2fJ.o
{E ~
u l-'
Fu' cos [vP(fl - cu!)], L~. cos fJ. . NI . e}2 =
(6.8)
-- unghiul de fază
10

9r=2P'Rrp, (6.5)
= __
1 {J:'"
Z .U. o '--1 L-;
Ful-' • cos [(vp ± fLN 1 ) fi _ vPirJ t]}2 =
unde:
01
A L 2p este numărul de poli;
NI numărul de crestături
-5
din stator ;
=-l-{L::EF u 'l-'" cos [(2v'P + ;.t'. NI)fl- 2 V'pirJt]}2.
2 f1.0
-ID !n frecven ţa nominală;
k este număr întreg pozitiv. In această formulă, expresia (2v'P ± fi'N 1) este coeficientul de spaţiu
-15 ~ V I ' " I ,,- ilTp ~Q I Pentru r = minim determinat, sau perioadă spaţială şi defineşte pasul polar al undei de forţă, iar expresia
se poate calcula şi trasa curba (2v'PirJ) este coeficientul de timp şi defineşte frecvenţa zgomotului electro­
-20!­ I I I R,sp = !(aj ), a cărei formă pentru magnetic. Deoarece deformaţia statorului e mai mare pentru (Zv'P - f-l'N 1 )
un hidrogenerator dat este prezen­ căruia îi corespunde un număr mai mic de bucle decît pentru (2v'P + !-'-'i\'l).
-25' I : I! I tată în fig. 6.1. Această curbă per­ se ia în considerare numai prima expresie. Cea mai periculoasă armonică
FIg. 6.1. Curbele forţelor radiale specifice. mite determinarea valorii optime
de cîmp este cea pentru care perioada spaţială (2'J'P - iJ.'N 1 ) are valoarea

169
168

"

 minimă, respectiv valoarea zero. Pe baza datelor de mai sus se poate Întocmi Dacii viteza periferică v u' SI < c = 344 m/s, are loc o reducere a intensi­
tabloul undelor de forţe magnetice radiale produse de armonicele de cîmp ti ţii zgomotului radial, iar dacă vu'st ;;. c zgomotul este dependent de viteza
din intrefier, care se poate exprima prin raportul dintre pasul polar al undelor periferic5..
de forţe magnetice şi pasul polar al fundamentalei:

'ru' 2p 6.1.2. Forţele magnetice in cazul infăşurărilor

(6.9)
't' v'2p - [L'N I fracţionare

pentru diferite valori atribuite lui v' şi [L', pentru care frecvenţa undelor de În cazul armonicilor fracţionare de cîmp, forma curbei de tensiune este
forţe magnetice se poate determina cu ajutorul relaţiei: mai bună, însă vibraţiile şi zgomotul pot atinge valori in admisibile dacă
(6.10)
aceste armonici determină forţe magnetice radiale mari. De aceea se impun
fT = v'· 2f", măsuri de limitare a acestor forţe. Aceste consecinţe se explică prin faptul
c5. bobinele unei faze nu sînt egal repartizate sub fiecare pol şi deci armonicele
care În particular, pentru armonica fundamentală (./ = 1) ~i fII = 50 Hz de cîmp determină inducţii diferite sub poli, de direcţii diferite, care, însumate
are totdeauna valoarea fT = 100 Hz. Se recomandă ca valorile acestor mărimi cu cîmpul fundamental din intrefier, determin{t forţe magnetice radiale de
să fie: v' = 1 ... 25 şi [L' = O ... 5.
valori diferite sub poli, rezultînd o nesimetrie magnetică. Cu cît este mai
Se iau în considerare undele de forţă cu pasul polar cel mai lung, de unde mare perioada spaţială, cu atît sînt mai mari deformaţiile fierului activ al
rezultă: statorului. De aceea, armonicile fracţionare apar în special la hidrogenera­
tOJ.rele cu mulţi p::>li, cu un grad înalt de fracţionare.
v' = [L" NI (6,1 J) Înfăşura rea fracţionară are:
lP'
bd + c
bază pe care se întocmeşte tabloul frecvenţelor undelor de forţe În funcţie q =NI
- = b +c- = -__ , (6.17)
de v' şi [L'. 2pm d d
Numărul de ordine al armonicelor de cîmp produse de cîmpul roţii polare,
raportat la statorul neted, respectiv de crestarea statorului, se poate determina unde numitorul d împarte Înfăşurarea În d grupe egale şi reprezintă numărul
cu rela ţiile : de ordine al înfăşurării.
v' = 2k' + 1 = 2k - 1; (6.12) Pentru a realiza simetria fazelor, În cazul Înfăsurărilor fractionare zonele

sub diferiţi poli se execută cu q neegali. Totdeauna 'vor fi 2 m zo~e pe p~rechea

v" = 2k" + 1 = 4k - 1, (6.13) de poli. Se dispune pe periferie, în ordinea succesiunii polilor, d grupe de

bobine avînd un număr total de bobine egal cu (bd + c), din care c grupe

iar numărul de ordine al undelor de forţe magnetice radiale este: cu q' = b + 1 bobine şi (d - c) grupe cu q" = b bobine.

Numărul de ordine al armonicilor fracţionare de cîmp este deci:

r = 2P(k - ~), (6.14)
d ± 2k t
v=_.~_=_

d d (6.18)
de unde se poate determina coeficientul k pentru relaţiile (6.12) şi (6.13).
Numărul de ordine al armonicelor de cîmp se determină pentru l' = O .. , 5, unde: k = O, 1, 2, ...
pentru care frecvenţa undelor de forţe magnetice radiale este: Valorile lui i divizibile cu 3 nu se iau În considerare, deoarece cîmpul
produs de aceste armonici se suprapune peste cel fundamental. Pentru simpli­
fT = k' 2·f,,· (6.15) ficare se consideră cazul formei dreptunghiulare a curbei de cîmp a unei bobine.
Tensiunea magnetică rezultantă a înfăşurării unei faze, la mersul în gol,
Viteza periferică a undelor de forţă magnetice pe suprafaţa exterioară pentru o zonă cu d poli, se determină cu relaţia:
a fierului activ este:
0,52· v'· f' D" F,o = EFi' cos vxr;.
Vu',! - (6.16) i
(6.19)
v' 2p - [L" NI

170 171
 J I

Pentru fiecare i = d ± 2 k se obţine:

.flji
...."
Pentru coloana j expresia devine:
FI = -.-
2 F 80' SIn
. '1 -=-v 71: = -.-2 F '
80' SlU '1' Y -7t , (6.20)
ro" 2 1'71: 2
I:.Ftjz = FI' cos y + FI' cos (y + ~) + FI' cos (y + 2~) + ...
unde Y este pasul bobinei.
Amplitudinea solena ţiei pentru toate bobinele unei faze se calculează
cu ajutorul coeficientului de înfăşurare al armonicei de ordinul '1. în practică,
operaţia se poate simplifica folosind tabloul de repartizare al crestăturiJar + Fi' cos [y + (n - 1)~1 = Fi
( n-l) . "2n
cos y + - 2 - ~ . SIU ~
(6.26)
pe faze pentru maşina elementară, ca în exemplul numeric din anexa 10 sin~
care are numărul de crestături: . 2

N 0 = 2[3(bd + e)] + 6(bd + e), (6.21) unde y este unghiul dintre vectorul respectiv şi cel al crestăturii de referinţă,
exprimat în funcţie de a şi ~, calculat pentru fiecare caz în parte.
egal cu numărul de celule din tablou, precum şi diagrama vectorială a tensi­
Proiecţiile pe axa Y se obţin în mod similar:
unilor avînd următoarele elemente:

- unghiul dintre două crestături consecutive:

I:.FjJy = Fi + FI' sin ~ + Fi' sin 2~ + ... + FI' sin (n - 1)~ =
Z~ i o
IX= =---60' (6.22) n - 1 (6.27)
u 3 (bd + e) bd + e '
. 1t (.l •
SlU- ",'SIU-- ~
- pasul rezultant al bobinei, egal cu numărul de celule din tablou, dis­

=F 2 2
puse în linie (orizontal):
• sin~
2
6(bd +, e) ± k = • .
Yr = nr. lUtreg, (6.23) 2:.FijJ = Fi' sin y + Fi' sin (y + ~) + ... + FI sin [y + (n - 1)~J =

- unghiul dintre barele bobinei pentru pasul rezultant, respectiv cel

. (
SIU Y+ - -
n-l r.l)
'" SIU. _n (.l
'"
(6.28)
corespunzător dintre două celule alăturate pe coloana unei faze pe verticală:
=F 2 2
I
~u = lX u • Yr' (6.24) sin~
2
Celulele tabloului se numerotează de la 1 la N o, după care se face reparti­
zarea crestăturilor pe faze în ordinea de succesiune a bobineloL Se adoptă Ştiind că y = j(x, ~) şi ~ = Yr' IX, relaţiile (6.25), (6.26), (6.27) şi (6.28) se pot
pentru fiecare fază o crestătură de referinţă, pentru care vectorul t.m.m. se exprima numai în funcţie de IX, astfel:
consideră orientat după axa x, iar perpendicular pe aceasta, axa y.
Pentru calculul coeficientului de însumare al unghiurilor IX şi ~, se convine I:.Flfz = Fi' j(cos y, cos IX) = Fi . 'P (cos IX); (6.29)
semnul plus în cazul creşterii numărului de ordine al crestăturilor şi semnul
minus în cazul scăderii lui, faţă de crestătura de referinţă. Pentru fiecare I:.Fifll = FI' j(sin y, sin IX) = Fi 'P (sin IX),
o (6.30)
fază se calculează proiecţiile vectorilor t.m.m. după axele x şi Y, pentru fiecare
ordin al armonicii fracţionare, considerînd fiecare grup de crestături aflat în Rezultanta corespunzătoare tuturor armonicelor pentru o fază, este:
aceeaşi coloană a tabloului de repartizare. Expresia generală a proiecţiei pe
axa x a primei coloane conţinînd n crestături, din care prima este de referinţă, Fim = ,jI:.Frfx + I:.F;fll=K rcz • FI' (6.31)
este de forma:
Cu aceste valori se calculează factorul de zonă real al înfăşurării fracţio­
I:.Filz = FI + Fi o cos ~ + FI' cos 2~ + ... + FI' cos (n - 1)~ = nare, care ţine seamă de repartiţia exactă a bobinelor după tabloul de reparti­
zare, respecti,- după schema de înfăşurare şi care are expresia:

d{+ cos -n
2
~.

. ~
slUT
n--1 ~ )
sin -
2 (6.25)
~ - FI re, _ krez FI _ ~
+
,. - (bd e)F, - (bd e)FI - bd e'
o

+
In cazul că. bobinele nu sînt repartizate pe zona optimă, cuprinsă de d
+
(632)
.

172 poli, ci pe o zonă conţinînd 2d, 4d, ... poli, tabloul de repartizare a crestăturilor

173 I
II
 au valori foarte mici, se pot neglija şi deci, forţa magnetică radialâ maximă,
se alcătueşte pentru numărul respectiv de poli, iar factorul de zonă serapor­ detenninată de armonicile fracţionare, devine:
tează la această zonă, adică:

, F. rez ,,1= 2·L·~Bal·Bao

ia' Ţ +2L~B61'B80
i o 't' 9,81'10 9 I =
_'/ t (6.33) t 7t(i o - il) 7t(i o + il)
(2,4 ... )(bd + c)F;
=/2.9,81.10 'i o .'t'.LB8 1 E(~+~)I=
9
Factorul de înfăşurare este:
7t 20 - 21 20 + 21
t:' k · S it

(6.34)

-rrz-
y 1"'

C-" = c,)· '-su" =-

bd + c
SIn ' i -
-v - -. ':" 2 I ~u B
~ 2·9,81·10 9 .d.Ţ·L.B al " -
'J~l
- X It'
a.
al = I

unde ~'O este factorul de scurtare. ~ 7t L.J 20 - 21 (6.38)

Raportul dintre amplitudinile armonicii de ordinul 'J şi a fundamentalci
este: 2.'
9 8 I . 109 d· 'Ţ' Lx . B281E_"_0 1
= •
ad
l: f =
.,., j ~l ia -
1~~ .:.." . i o = ~u ;: ",,=,1.) ,
(6.35)
7t 'J' il
-F~ ~l . t
f fa - . - . 2
oo - -:- ţ". 'J
k = EI . --:; 'L ~l 2, 9 81 . 109 • d· 't'. Lx . B2 1 I
1 " '0 ~l'd -
- ' ati. 61"k
L.J ~
_ _ _.
1

1 1t ia - il

unde: Din relaţia (6.38) rezultă că forţa magnetică radială este direct proporţic­
FI este amplitudinea armonicii fundamentale a solena ţiei; nală cu gradul de fracţionalitate, cu factorul de înfăşurare al armonicilor,
i o = d - numărul de ordine al armonice; fundamentale, care se obţine cu dimensiunile principale, cu reactanţa de reacţie a indusului după axa
din relaţia (6.28) pentru k = O. longitudinală şi cu inducţia din intrefier a armonicii fundamentale. întrucît
Influenţa armonicelor fracţionarr este cu atît mai mare, cu cît rs.te mai factorul de înfăşurarc al armonicilor fracţionare este o măsură a forţei magne­
mare perioada spaţială a undelor de forţe magnetice radiale. tice radiale care generează zgomotul şi vibraţiile, acestea din urmă se pot
Neglijînd amortizarea undelor rotitoare şi saturaţia magnetid'i a circeitu­ limita impunind o condiţie limitativă pentru factorul de înfăşurare, de forma:
lui, amplitudinea inducţiei magnetice de ordinul 'i se poate exprima prin for­
mula: kuo = ~ ;0 100 ~ 5%, (6.39)
'J ~l
B ii') = -
lEu
~
B" 81 =
k'Jl B 81, (6.36)
J:: ad • X lid • caz în care nivelul de zgomot şi vibra ţii se găsesc în limite admisibile.
v ::;1
Relaţia (6.38) arată că forţa magnetică este invers proporţională cu
unde x. a este reactanţa de reacţie a indusului după axa longitudinală. (io - il) şi că are valoarea cea mai mare pentru (ia - il) = minim, ceea ce
Forţa magnetică radială dintre stator şi rotor, pe porţiunea cl1prin~{l
are Joc în următoarele cazuri:
de d/2 poli, este: A=O i o =d±2k=d v= 1;

d 12 [ (-. it' 21 11 ~ I ., il =d± 2· 1 = d ± 2 ,••........•. v = d ~ 2 ;

S111 -=- x + Bij2' SI11 -=- -;- x + 72) + ...

• -1.. • .
,,-;;. = L B 81 .
\
.,0 ~ .. 20 (6.37)
. d±1
± = ±
i:
11 = 2 ., '2 = d 2· 2 d 4 ..•....... '"' v = - - ,
2 d
+ 7t i x
Bon' sin ( -:;- + 'Pn )1 . dx.
de unde reztJ..1tă că
cele mai periculoase armonici fracţionare sînt cele care au
numărul de ordine mai apropiat de fundamentală, adică:
Deoarece expresiile de forma:
d±2 d±4
'.1=--' V=--· (6.40)
. (" in d ' d
B8n' B8"-1'5111 -=- -;-X+ 9n) . 'SI11 (7t i" -1
-=--.-+ rtn-l )
• 1- 0 ' 1 0
175
174
 frecvenţa undelor de forţe coincide sau este apropiată de frecvenţa oscila­
Elementele undelor de forţe magnetice radiale sînt în acest caz: ţiilor proprii ale statorului, cînd are loc rezonanţa. Din această cauză este
necesar să se determine frecvenţa oscilaţiilor proprii ale statorului. Pentru
r = 2- P( k - 1'~11) = 2p
- [k . d - 3(bd + e);;'" (6.41 ) calculul vibraţiilor statorului se fac următoarele ipoteze simplificatoare:
d 2p d _ Fierul activ se consideră un inel liber oscilant şi subţire, redus la nivelul
I jugului său, cînd este un corp omogen şi unitar. Dinţii statorului se iau în

~
jr=v'2'j", (6.42) considerare la acest inel printr-un coeficient de majorare a masei sale. Secţi­
unea elastică se consideră cea a jugului.
Forţele de atracţie magnetică, diferite de la pol la pol, determină vibraţia
"- Carcasa se consideră un inel liber, o~cilant.
rotorului cu o frecvenţă egală cu cea a Le m. indusă în înfă~urarea de amorti­ _ Se iau în considerare numai deplasările din planul tolelor şi deci numai
zare: oscila ţiile radiale.
f _ Se neglijează amortizarea materialului deoarece valoarea mică a
jurat =
urat
V -
- = -V- (1 ±, -1) V = j( V ± J ). (G.43) 1 frecvenţei proprii practic nu are influenţă.
2· 'u 2· T V J t
~ Ajustajul real dintre fierul activ şi carcasă se înlocuieşte prin domeniul
!
t de ajustaj determinat de cele două 'limite.
Colivia de amortizare amortizează undele rotitoare de forţe magnetice. Aceste ipoteze corespund în special în cC\zul hidrogeneratoarelor cu mulţi
cu atît mai mult, cu cît pasul polar al undei Tu va fi mai mare. iar rezistenta poli, deci cu diametre mari. Soluţia constructivă descrisă, Cu notarea
ohmică ~i dispersia coliviei de amortizare vor fi mai mici. dimensiunilor utilizate. este prezentată în figura 6.2. Deformaţiile mecanice
în cazul înfăşurărilor fracţionare, de tip ondulat, se recomandă ca pon­ şi frecvenţa oscilaţiilor proprii vor fi determinate pentru cele două cazuri
derea armonicilor fracţionare să nu depăşească 1<uo = 2 ... 3° o în cazul hidra­ limită de ajustaj, enunţate mai sus.
g.eneratoarclor fără colivie de amortizare şi 1<uo = 5 ... 6% in cazul. hidro­ Cazul 1 - Ajustaj cu joc. Amplitudinea simplă a forţei magnetice radiale
generatoarelor cu colivie de amortizare. totale este:
1 9,80665 . 10 4 2
JJ1 = - (1., • SFe' Sl, 'P = rt.; • 1t • D' L (2' Ba) . (6.44)
6.1.3. Vibraţiile statorului , 2' . 2
Deplasarea radială statică a fierului activ în cazul înfăşurării cu q = în­
Statorul unui hidragenerator este format din fierul activ şi carca­
treg, respectiv cu q = fracţionar, este:
să, iar legătura dintre acestea este realizată cu ajutorul peneJor longitudi­

nale cu profil de coadă de rîndunică asigurîndu-se un ajustaj intermediar.

-:;Fe = YJ,' j1[r' I'jl' 1<.; (6.45) frfOOOQrfiT41 ţ'\~
Acest ajustaj este condiţionat de gradul de precizie al fabri­
Y, Pe = \ji,' &l,' Ajl' 1<.'1</, (6.46) ' ... 500 , .~ ,
caţiei şi montajului, deoarece practic
iar deplasarea dinamică. sau amplitu­

!y nu poate fi determinat, nu poate fi

dinea vibraţiei radiale este: zuol I '. i I l I\ ~

I cunoscut cu exactitate. Ajustajul real se (6.4 7)

află însă într-un domeniu, determinat de
Y,Fe = Y;F" 1<d' 100 I \ I Y '\/ "
următoarele două limite p05ibile şi anume
unde:
ajustajul cu joc, cînd fierul activ şi car­ '1' =1 (curbele sînt prezenta- 501 '. ! j

' ~ casa se comportă ca două inele libere şi r(y2_ 1)2

~---­ De --;----. ajustajul cu seraj, cînd fierul activ şi te în fig. 6.3); 20 I J

~~-\­ ""--~~ carcasa se comportă ca un singur inel. R~l

AiI fOI l\ l 1\ j
.it T Statorul şi rotorul hidrogeneratoare­ 2 . ,;; . EFe' l j l
l ~~\• --:::-= --X lor se deformează în exploatare sub influ­
Rh 5',:1 IXI 11\1
en ţa undelor de forţe magnetice radiale
rotitoare din întrefier si deci oscilează cu L Fe ' h;1
E
2;r'<F --­
;,--.. o anumită frecvenţă pr~prie care este de­ e 12
Ce>; terminată de soluţia constructivă adop­
Cl

, / tată. Vibraţiile acestor subansamble de­ = 12 (R I)3 reprezmta

_J_ ." e1as- al .... r
! ~r
Jn ....... ....
J
• ....

\ ! termină zgomotul electromagnetic, care 2· ;;;. EFe . L Fe hj1

ticitatea jugului; Fig. 6.3. Funcţiile F, şi '?,.
Fig. G.2. SeCţiune prin stator. poate fi amplificat în mod deosebit dacă
177'
176

 hjl , R jl sînt înălţimea. respectiv raza medie a jugului fierului

activ al statorului; -+ 1 4 e:.
K. = (1 +3r Z
' e:) este factorul care ţine seama de întinderea fihrei
medii şi deplasarea secţiunii jugului;
r = 1 in'e = fo Fe V
2 r+T~ , (6.51)

oF~
~ (~)2; relaţia r ;;. 2 1 .• (6.52)
e: = Kf = xad o K uo ; K uo - (6.39), frFe =foFe r R2 .)12 K. o

12 R )1
JI
Iar unde:
Cjl
-
Ka-
1_
~j
(_r\
2 este factorul dinamic sau de amplificare; 1)jl =
CFel + Ceul
fr Fe C j1 • CFel, Ceu 1 sînt masele totale ale jugului, fierului activ:')especti v
cuprului statoric;
x".. - reactanţa de reacţie a indusului după axa 2
longitudinală; F, = r(r - 1) valorile calculate ale acestei mărimi sint prezentate
fr Fe - frecvenţa oscilaţiilor proprii ale fierului .Jr 2 -+-r în tabelul 6.1 şi în fig. 6.3.
activ;
7 z
EFe = 1961· 10 daN/m -la tole silicioase laminate la cald, sau la Tabelul 6.1
rece, după direcţia de laminare; Valori ale funcţiei FT = i(r)
= 1275· 107 daN/m - la tole silicioase laminate la rece, după di­
Z

recţia perpendiculară pe cea de laminare. I I I I I I I > 10.

Inlocuind aceste expresii în relaţia (6.47), amplitudinea vibraţiei radiale a
j • 5 6 7 8 9 10

fierului activ pentru cazul cînd q = întreg devine:

F r 1 2 ,68 1 7,59 114.55/22.54134.531 47,41 62 ,52 i 79.5~1 98,51 ~r 2

Y, Fe = 'Yr - 1 ai' IT o D· L(2 . Ba)Z 9.80665 . lOt _12

o
(R---.!.!.-)3 K K =
&
o
dJ
Se constată că frecvenţa oscilaţiilor proprii poate fi redusă prin adoptarea
2 L Fe hJl 2. 1'; • EFe
unui diametru interior al statorului cît mai mare, iar înălţimea jugului cît
= 0,1177' 107 'l",' o a..' m°Do_
L (R
---.l!- )3]( oK
_ &_ _/1, ţ6.48) mai mică.
L Fe hj1 EFe Cazul 2 - Ajustaj rigid. Considerînd un ajustaj rigid Între fierul activ
iar pentru cazul înfăşurării fracţionare este: şi carcasă, amplitudinea vibraţiei statorului în ansamblu, este:

7. 'Y . a. y _ y J(~_ _~/',_{/r_

Y, F=
01177·
e, 10 ,. , 8 D~(Rjl
• BZ. )3 K.·K.. ,/{,. ~6.-i9)
pt - r Fe ...
I\.d
"
/'.il + )'caT
' (6.53)
L pe hil EFe
'1
unde:
tn cazul apariţiei rezonanţei are loc o creştere exagerată a vibraţiilor
datorită factorului de amplificare K... Ca urmare, amplitudinea vibraţiilor J(~ = - - (1 fT 2 este factorul de amplificare al statorului;
poate fi redusă prin evitarea rezonanţei, prin eliminarea undelor de forţe 1- - )
magnetice de ordine inferioare (r = O; 1; 2), prin adoptarea unei indllCţii în f,st
intrefier cît mai mici şi a înălţimii jugului cît mai mare. tn cazul înfâşurărilor - elasticitatea carcasei.
fracţionare. pe lîngă măsurile amintite este necesar ca factorii de înfâşurare )'caT

ai armonicilor fracţionare să aibe valori cît mai mici. Frecvenţa de oscilaţie proprie a carcasei este:
Frecvenţa oscilaţiilor proprii ale fierului activ în funcţie de numărul de
ordine al undelor de forţe magnetice radiale, se determină cu relaţiile:
- - 1 Fr
f,.car -- V~
.--- (6.54)
0,18.10- 2 Gr:ar
2it' l'car'
r=O = R ..jEFe • (6.50)
JOFe "1)j1; iar frecvenţa de oscilaţie proprie a statorului în ansamblu este:
Jl

178
ir st = ~f; Fe • "f;Fc +- /;car' "'lea" (6.55)

179
I~'
I .

Ir1 deci strîngere nulrL pentru care corespunde Yr re şi ajustaj cu strîngere, deci
avînd anumite proprietăţi acustice, în care hidrogeneratorul este radiator
strîngere maxima pentru care corespunde Y r st.
Amplitudinea reală a vibraţiei se situează în interiorul domeniului deter­ de unde sonore se determină cu ajutorul relaţiei:
\I!I minat de cele două limite, dar mai aproape de Y r It' Determinarea pe baz~L __ 101 o b,,[6,44' 10 17 • D ex ' L ex ' T. !;. y;]
I 1,11
:·'I·.·.!·
de calcul a valorii reale a amplitudinii vibraţiei nu este posibilă, deoaercc
pe de o parte nu exista certitudinea că ajustajul dintre fierul activ şi carcasă,
L] r --
y
p"/'r •
.-'-----'-"----'----'-
2 Iri + 1
[dE:, (6.66)

1"Ii. l j pn~scris în proiect este realizat în fabricaţie, iar pe de altă parte ajustajul unde:
realizat în cursul procesului de fabricaţie şi montaj nu poate fi măsurat.
1*1. , Pentru rezolvarea acestei probleme se propune [22] metoda de calcul expus~l Veste volumul spaţiului;
il în cele se urmează. T - constanta de timp de reverberaţie;
jl
Se calculează nivelul de zgomot pentru cele două limite, adică L pr Fe şi D", L ex sînt diametrul exterior şi lungimea statorului.
~:,J: L prst , pentru care strîngerea dintre fierul activ şi carcasă este S = 0%. Nivelul de intensitate sonoră se mai poate determina :32J cu ajutorul
respectiv S = 100%. Pentru un număr de hidrogeneratoare realizate. se urmrltoarei relaţii de aproximaţie:
1'1,1
măsoară nivelul de zgomot la regimul de mers în gol excitat L p , Ge şi se
~ae·1i2].+ le
'I"!!' 3
~-
l:1
determină componenta de zgomot electromagnetic respectivă L p Ge, care L 1= 10 IOgf ,6. [dE], (6.67)
se situează în domeniul determinat de cele două limite, pentru care se calcu­
~~
:I! i ! lează strîngereal realizată practic, definită prin:
;'1:' care pentru d;cStan ţa nCJrmalizată a = 1 m, de\'ine:

, S = L 1' re - L 1' Ge ,
+ 20 log 11 +
1

1"i: (6.63) L] = 10 log Pac I[

L 1'Fe - L p81
~ r
[dB

ale cărei valori determinate experimental sînt Sr = 0,908 ... 0,976. Cu ajutorul
+ 10 log 3.6 -1- J{' = (6.68)
94

~i
'I.i
acestei strîngeri se poate determina componenta nivelului de zgomot la regimul = 10 log. Pac + 20 log + }{1/
9 J75ro1/mill
de mers în gol excitat sub forma:
[dB] ,

, ! 92 JOOl'tlt/m,n
I
1'1
L1"Ge = L pFe - Sr(L pFe - L pst ) = (1 - Sr) LpFe + Sr' L p8 !' (6.64)
unde:
'250ral/min
9
?IIrol/min

Valoarea componentei rezultante a zgomot ului electromagnetic se obţine Pac este puterea nominală ac­ 1815rol/m'•.

prin însumarea componentelor parţiale de ordinul r, în ordinea descrescătoare IJO

~
tivă a hidrogenera­ 167 rot/m;n.

a mărimii componentelor L 1' , cu ajutorul relaţiei: torului; 89 '36, Jraf/min.

1"

L p , = L 1'1 + t:.Lp, (6.65) n - turaţia hidrogenera- 88 '07rol/mtrr

rOOrat(71i.7.
torului; 87 i93.75rol/m/ll.
unde L 1'1 > L p2 > L pn , iar t:.Lp se obţine din fig. 6.6. a - distanţa de la supra­
86 7f,5rot/min.
Relaţiile de mai sus nu ţin seamă de proprietăţile acustice ale spaţiului faţa laterală a gene­

,
de funcţionare. Ca urmare, nivelul de intensitate sonoră într-un spaţiu închis. ratorului la punctul 85

de măsură;
84
ALn 9 }{ = }{' + 5,563;::; 14 ... 18 dB
[tiI] .88
este un coeficient determinat ex­
2
\ .. perimental. 82
~. Cu ajutorul relaţiei (6.68) 8/
.~.
s-au trasat curbele de nivel de
80
zgomot L] =! (Pac> n), prezen­
, ' ....i"-o... tate în fig. 6.7, cu ajutorul cărora 7J
i r"'1- __
se poate determina nivelul pre­ 78
il liminar de zgomot.
5 10 15 20 77
lpt Lf/2 Ei BOl 75
Fig. G.6. Determinarea creşterii de nivel de zgomot 15 O 10
pentru Însumarea nivelelor de zgomot. Fig. 6.7. Curbe de nivel de zgomot pentru 1() fj{J eo IfkJ f20 H!J l6IJ 180 PJ
hidrogeneratoare verticale sincrone. ~ fina

182 183
 Radiale Semla~/ale AX/ale
6.2. Zgomotul aerodinamic

La hidrogeneratoare, zgomotul aerodinamic este produs de rotoml cu

poli aparenţi, de ventilatoare, de turbioane în curentyl de aer şi de variaţiile
fi,; s?cţiune şi direcţie din circuitul de ventilaţie. In majoritatea cazurilor
surs I ~ rincipală de zgom 1t aerodinamic este rotoml cu poli aparen ţi şi ventila­
lJl-S~-YJ !t­
~
I
;
1
\
I
:
I
:
I
I
I
1
I
' i ! il 11'---+-111 "~ti
toarele. Dacă ~curgerea aerului de răcire este laminară, cînd în fiecare punct 50 fUO 150 200 300 +00500 750 1000 ItOO
al circuitului viteza aerului este constantă, nu se produce zgomot aerodina­ ns[rotjmm]
mic. Dac;l însă scurgerea este turbulentă, se produc variaţii de viteză ale
aerului, ceea ce determină fluctuaţii de presiune, care dacă sînt suficient de Fig. G.9. Form8. geolll~trică a "Tentl1atoareloL
rapid,? apare desprinderea straturilor limită de aer, ceea ce are ca efect apariţia
tllrbionilor care în final determină zgomotul aerodinamic. Scurgerea tur­
bulentă este determinată de prezenţa obstacolelor în calea intrării sau ieşirii
aerului dintre paletc1e ventilatorului, precum şi de distanţa mică dintre 6.3. Zgomotul mecanic
ventilator şi camera de aer.
Nivelul puterii acustice pentru ventilatoare este: ZgomJtul mecanic are o pJndcrc; mică în zgomotul total al hidrogencra­
toardor, de aceea, în general, este m'lscat de cdelalte compcmente ale zgOl11otu­
P lui. Zgomotul şi vibraţiile mecanice au ca surse dezechilibrul rotorului, lagărele
Lpv = IOlog-=
Po
10Iog[K'd~'n8J [dBJ (6.69) şi periile de contact. Oscilaţiile forţelor centrifug,~ determinate de dezechilibrul
rotorului au frecvenţe joase situate în domeniul infrasunetelor, motiv pentru
şi poate fi determinat din fig. 6.8. unde d 2v este diametrul exterior al care nu se iau În considcrare.
ven tilatorlllui. Lagărele de alunecare ale hidrogeneratoarelor bine proiectatc şi corect
Nivelul presiunii acustice determinat de ventilator, la distanţa de 1 m, executate, au o funcţionare liniştită, iar componcnta de zgomot produs:, se
se determină [22J cu relaţia: poate neglija în comparaţie cu celelalte componente.
Zgomotul produs de perii este de asemenea neglijabil b.Fl de componentele
L pv = L pv - 14 [dBJ. (6.70) predominante de zgomot.

Alegerea corectă a tipului de ventialtor are o mare importanţă pentru

prevenirea nivelului de zgomot aerodinamic ridicat. Pentru aceasta, tipul
de ventilator se stabileşte în funcţie 6.4. Zgomotul total
L 1-10 ,-rr---r--.-.......,...-r-....,.....--r-....--y--~ de turaţia specifică, definită prin
Zgomotul total al hidrogeneratomlui rezultă din acţiunile ,imultane
ld~ relaţia; ale
130 r--H-+-+--!----+--I--~ celor trei componente distincte de zgomot şi anume:
n = 23 27 -~Q. n (6.71)
_ zgomotul electromagnetic L p , :
, 'fH:'
120 _ zgomtul aerodinamic L pa ;
unde
_ zgomotul mecanic L pm ,
Qa. Ha sînt debitul şi presiunea
110
aerului. exprimate ca nivel de zgomot rezultant. Nivelul de zgomot total se obţine
în funcţie de valoarea tura ţiei prin adunarea mărimilor logaritmice ale componentelor de zgomot, operaţie
100
specifice cu ajutorul fig. 6.9 se alege realizabilă prin aplicarea succesivă a relaţiei: .
troma geometric il a ventilatorului. (6.72)
80 I-i--+-Jr-~i L pt = Lp + t1L p•

BOOZ unde L este nivelul de zgomot al fiecărei componente în ordine descrescătoare,

150 170 180 IgO 200 ? 210 22fJ Fig. 6.8. Ni'relul de putere acustică. a ven­ Iar t1L p este creşterea de nivel de zgomot şi se obţine din fig. 6.6.
10lo.qd} . /) 6 tilatoarelor centrifuge şi elicoidale. p

184
 '1 ,1

III :1'1

S-:l notat prin U tensiuncJ. la bornele hidrogencratorului pînl1a apariţia

'",,1, scrutcircuitului, raportată la tensiunea nominală. D3.ci scurtcircuitul 3.re lec
'I; "

la tensiunea nominală, atunci U = Ula = 1.

I
1,
1·",

'i, i'
"
Valoarea ef~ctiv:l a curenţilor supratranzitorii d,~ scurlcircuit, Îlllllomcntul
III producerii lor (t = O), este:
I'
"

11"1'
IZ38 = .JT. 1;:3 [u.r.: ; (7.3)
1'1
'l I;:-2e = J3~. I~2 [lU.]; (7.4)
iII
il,i
11"1 IZ1, = 13. IZ1 [u.r.]. (7.5)
1,1

"1' Componentele periodice şi aperiodice ale curenţilor de scrutcircuit sînt

'il,"I' eciale şi de sens contrar. Valoarea componentelor aperiodice a curentului de
'1
II
" 7. Regimul de scurtcircuit scurtcircuit dtn înfăşurarea statorului depinde de momentul în care apare
scurtcircuitul. Valoarea maximă apare atunci cînd tensiunea pe fază a înfă­
li
I!:I'
şurării statorului trece prin valoarea zero, respectiv cînd fluxul are valoare
maximă.
7.1. Scurtcircuit la borne Curentul de scurtcircuit trifazat de şoc, sau valoarea maximă instantanee,
reprezintă suma componentelor periodice şi aperiodice ale curenţilor de
7.1.1. Curenţi de scurtcircuit
Hidrogeneratoarele se dimensionează astfel ca să suporte regimul de
scurtcircuit şi durează practic o jumrltate de perioadrl, adică t = -~ = ~ =
I (0 21
avarie de scurtcircuit, fără a suferi deteriorări. = 0,01 s., şi are valoarea:
i
Dacă scurtcircuitul apare la tensiunea nominală se iau în considerare
I reactantele saturate, care fată de cele nesaturate au valori mai mici si deci
IkşDc =I,8,)ZI,05.U
,
,
determi{lă curenţi de scurtci;cuit mai mari. După datele practice react'anţele x~
1

LU,r._o
­
(7.6)
I saturate au următoarele valori faţă de reactanţele nesaturate:
I X~,at = (0,8 0,9)x~; (7.1) în această relaţie s-a considerat tensiunea majorată cu 5%.
I
x;'at = (0,7 0,95)x;. (7.2) După STAS 1893-78 curentul de scrutcircuit brusc nu trebuie să depă­
în cazul apariţiei scurtcircuitului la bornele hidrogeneratorului, la mersul şească de 15 ori valoarea maximă, sau de 21 ori valoarea efectivă a curentului
în gol, componentele periodice ale curen ţilor de scrutcircuit se pot determina nominal.
[5, 6, 17J cu ajutorul relaţiilor din tabelul 7.1. Raportul curentului de scurtcircuit trifazat stabilizat, care apare la
Tabelul 7.1 mersul în gol, faţă de curentul nominal din stator, reprezintă raportul dintre

I~J
curentul de excitaţie la mersul în gol şi curentul de excitaţie corespunzător
Supra tranzitoriu Tranzitoriu
curentului nominal din stator în scurtcircuit trifazat stabilizat, hidrogenera­
Scurtcircuit
I I
Stabilizat

torul rotindu-se cu turaţia nominală şi are expresia:

Trifazat

.
"
Ik3
U
=-------;;
x.
,
Ik3
U
=-----;­
x. I1"3=~ Xd K o = FF'D -_ ----p-
1
[u.r.] (7.7)
Bifazat 1" _
/;.2 -
,)3. U
x~ + X2
[' _ ,)3. U
k2 - X~ + X
z
I Ik2= - - U
Xct
­
Xz
,)3.
+
-e
k
_ke
F co
'

Monofazat 1Z1 = 3· U
x; + X 2 + Xo Ii,I =
x~
JU
+ X 2 + Xo
I lkl =,
Xa
JU
+ X 2 + Xo
unde:

F l , =Facl + x,·F8 •
186 187
 Dacă scurtcir cuitul apare la mersul în sarcină nominal II!
ă, raportu l de Iii,
scurtcir cuit trifazat stabiliz at la mersul în sarcină este:
Forţele radiale de scurtcir cuit determină în
F en 1 capătul front al al înfăşurării statoru lui un mo­
Kn = F - = p- [u.r.]. (7.8) ment, avînd valoare a: II
ke kr; IIII,'1,1
'F,o
M. = Fk3soc .~ (7.12)

Cu ajutoru l acestor relaţii se poate constru i caracte ristica de scurtcir max Za' • NI 2(11 + 12 )

a hidroge nerator ului ca în fig. 7.1.

cuit I

7.2.
Fig.
Pentru constru irea acestfi caracte ristici se unde Il şi 12 sînt indicate în fig. 7.2. 11.'\

1
[F t /
duce pe axa abscisel or segmen tul F Solicita rea la încovoi ere a capătului frontal de bobinaj . este: "

2 /i
u r c a r e pe axa ordonat elor corespu nde ke pentru
1 k = lin = 1.

Ducînd din origine o dreaptă care trece prin lY!1 max (7.13) iliii

căreia
acest punct se obţine caracte ristica de scurt cir- O'icu - WC'U 1
1,1
1
'1

15-1 cuit a hidroge nerator ului, cu ajutoru l

. ' d u c î n d pe abscisă segmen tele F,o şi F", se obţin unde:
~I rapoart ele de scurtcir cuit K o şi K .. 2
W b· 11 este modulu l de rezistenţă al barei de bobinaj , iar b, h,
= 1

cu sînt \11 11
6
dimensi unile barelor de înfăşurare din statoL
7.1.2. Determ inarea solicitărilor din inelele
de consolid are 7.1.3. Momen te de rotaţie la scurtcir cuit
Iiiii
in cazul scurtcir cuitulu i la borne apar momen te de rotaţie, care
se trans­
Fe
în cazul scurtcir cuitulu i la borne, capetel e mit atît rotorulu i cît mai ales statoru lui hidroge nerator ului, solicitîn
d buloane le

F' 7 1
19. . . Ca ractenstt
.' frontale ale înfăşurării statoru lui sînt solicita te de ancorar e şi fundaţia acestuia .

ca de scurt- Momen tele de scurtcir cuit conţin compon ente variabil e şi compon
ente
"'1
i'i','1
circuit. de forţe radiale de scurtcir cuit, care sînt pre­
constan te, exprim ate în unităţi relative .
luate de către inelele de consolid are. Forţa care
apare în cazul unui scurtcir cuit trifazat , determinată de o
Compo nenta variabilă a momen tului de rotaţie maxim, în cazul
scurt- I
fază, este: circuitu lui trifazat , se poate calcula [5, 17J cu ajutoru l relaţiei
: \1 11
1

il,!
10-6. J2 6.(A .",)2. U2 [ sin wt (_1 1_) sin 2wt]
x; + x;
Fk = 9. (~)2 = 2. 10-
U'
.iY1 3v
= [U.r. J. (7.14)
kşoc 2pma X d
(7.9)
k
x; 2
Cuplul maxim de vîrf al armonic ei fundam entale a momen tului pulsato
Forţa maximă de scurtcir cuit, determi nată de cele trei faze este: neglijîn d inf[uen ţa armonic elor superio are ale momen tului de riu,
scurtcir cuit
:1 il
nesimet ric, în cazul hidroge neratoa relor cu şi fără colivie de amortiz
are, este:
F k31CC 3
=- F k = 3.10- 6 . (A' ,)2
-- • (7.10) U2
2 x; 11'/13"' = --
x"d
[u.r.J; (7.15)
III
Solicita rea la întinde re a inelului de consolid are, cauzată de aceste forţe, U2

este: M k3m = -- [U.L]. (7.16)

x;
cr = F k 31 0C = O 47. 10- 10 (_A' ,)2 __1_, Compo nenta variabilă a momen tului de rotaţie în cazul scurtcir
cuitulu i
'Iii
ti 2. 7t. Ni . S i ' x; NI' SI (7.11 ) bifazat, este:
unde: NI este număru l inelelor de consoli dare; 2. U 2
llfl~V (sin wt - 0,5· sin 2wt) [U.LJ (7.17)
SI - secţiunea unui inel de consoli dare. x; + X2
1:1

şi conţine compon ente cu frecvenţa de 50 Hz şi 100 Hz.

188
189 I\~

1':1
"
I!
'Ii

Valoarea maximă a momentului are loc pentru cut = 120 0 , care ţinînd unde: iVfk este momentul de scurtcircuit trifazat sau bifazat, care se ia
seama de armonicile superioare din curba momentelor, de\'ine: în considerare [u.r.];
GD~, GD'iI - momentul de giraţie al turbinei, respectiv al hidrogenera­
J1.fk2m = _2,6' U2. 1<8 [1 + 17 (X 2 - X;)2J [U.L], torului.
x; + X 2 + x;
X2
(7.18) Momentul de scurtcircuit preluat de stator este:

unde k, ~ 0,9 este coeficientul de amortizare. Mk, = M.t - M kr [u.e]. (7.24)

Primul factor din faţa parantezei reprezintă componenta annonicei Pentru determinarea momentelor de scurtcircuit în unităţi absolute, se
fundamentale, iar cel de al doilea factor din paranteza mare reprezintă com­ calculează momentul nominal cu relaţia cunoscută:
ponenta armonice10r superioare.
Componentele constante ale momentelor de scurtcircuit trifazat, respec­ M = O,159_Pap'cos cp (7.25)
tiv bifazat sînt: n
n"

,'Iifk,c = U2 [_1_ (r'd + r) + (_1_ + _1_) (l"i _ r )] [u.e]; 7.1. 4. Determinarea supratensiunilor
x~ X~2 X~2 8d -' (7.19)
În cazul scurtcircuitului nesimetric, datorită nesimetriei rotorului după
cele două axe, apare o creştere de tensiune pe fazele libere ale infăşurării
M
=
U2 r +
[- -- +
l"i 2( r. r _
rsd )] ,u.e", statorului, a cărei valoare maximă în cazul scurtcircuitului bifazat se poate
}'2<
(x;; + X 2 )2 2 1 - (7.20) determina cu ajutorul relaţiilor aproximative [6J pentm cazul cu şi fără colivie
de amortizare:
unde: r
este rezistenţa sarcinii raportată la rezistenţa no­
minală a hidrogeneratorului sau rezistenţa ,1Um = U(2' "
x; _ 1)', (7.26)
reţelei redusă la puterea hidrogeneratorului; x~

în cazul scurtcircuitului la borne r z O;

v. c 6,Um = U(2' :'(q - 1)'
r'd =-p rczisten ţa de succesiune directă a hidroge­ (7.27)
ac xd
neratorului, care este de ordinul r.d = 0,005 ... Dacă hidrogeneratorul debitează pe un consumator capacitiv, de exemplu
'" 0,02 u.r;
o linie de transport deschisă, supratensiunile pot atinge valori foarte mari ca
r,i = "a + J'Yd : I'YQ - rezistenţa de succesiune inversă a hidrogenera­ urmare a amplificării determinate de rezonanţă. In acest caz, circuitul conţine
. .' 'd 1 1'1 d" 3 . j - - 3 . 3
reactanţe care vanaza smUSOi a cu va on e me Il 2" x;. x; = 2" X2 ŞI 2" xc'
torului, avînd valorile r,. = 0,012 ... 0,02 u.e
Momentul total de scurtcircuit trifazat, respectiv bifazat este suma
componentelor variabile şi constante, adică: Rezonanţa apare cînd reactanţa capaciti vă a liniei Xc pentru armonica de
ordinul v satisface condiţia:
11Jk3 = .:ilk3v + l11k ,c = llfk3 /1l + Jfk3c [u.r.~ ; (7.21) ~ = v3 , (7.28)
+ "'f + ,ll""2C [u.r.~.
X2
Jlt2 = ]l.lk2v k2C = Jfk2 /1l (7.22)
unde v = 1, 3, 5, 7 ...
Aceste momente se iau în consideraţie la dimensionarea fundaţiei şi la în acest caz, supratensiunile calculate cu relaţiile (7.26), (7.27) cresc, iar
ancorarea stator ului hidrogeneratorului. amplificarea maximă are loc cînd hidrogeneratorul debitează pe o sarcină pur
Momentul de scrutcircuit trifazat sau bifazat preluat de rotor. este: capacitivă.
Coeficientul de amplificare este:
GD~ Uc 1
Mkr~l + (M.-1) GD~+GDk
-
[u.r.] (7.23) K m= ~Um- 1
(7.29)

190
191
 [; ~
şi poate atinge valorile: avînd ca efect rezultant creşterea vibraţiilor radiale şi inrăutăţirea condiţiilor
de funcţionare ale lagărelor radiale de ghidaj.
km = 5,5 ... 7,5 pentru Xc =' 9; Situaţia cea mai gravă apare atunci cind se deconectează jumătate din i .'\i
'11
X2
numărul total de bobine polare, in care caz forţa radială de atracţie magnetică IIII

are valoarea maximă:

J(m = 2 ... 4,5 pentru Xc = 25,
(7.33)
F m = 6,25' 105 • B~n' IXt ' D' L.

unde Uc este tensiunea capacitivă.

x2
li
7.3. Scurtcircuit în excitatoare
7.2. Scurtcircuit în interiorul înfăşurării In cazul unui scurtcircuit, în excitatoare apare un moment de scurt­ Iil
circuit de care trebuie să se ţină seama la dimensionarea rotorului excitatoarei
în cazul scurtcircuitului în interiorul înfăşurării statorului, cele mai mari şi a arborelui suplimentar.
forţe de scurtcircuit apar în acele crestături în care se găsesc conductoare Momentul maxim de scurtcircuit al excitatoarei este:
prin care circulă curenţi de sensuri diferite. Dacă scurtcircuitul apare în I
' III
apropierea bornelor, forţa care acţionează pe unitatea de lungime axială a
Mu = IZE ' '2E [u.r.]. (7.34)
peuei se poate determina [6J cu ajutorul relaţiei: Curentul de scurtcircuit al excitatoarei raportat la curentul nominal,
pentru tensiunea de borue care a existat pînă la apariţia scurtcircuitului
ik = -~~
a· bel
(11;,)2 10-
Xd
5 , (7.30) raportată la tensiunea nominală, se poate calcula [6J cu ajutorul relaţiei: ill'I.il
Iu = UE , (7.35)
unde: a este numărul căilor paralele de curent,
bel este Iă ţimea crestăturii.
ru +k E
IIIli
"Momentul încovoietor maxim, corespunzător acestei forţe, care acţio­ unde: UE este tensiunea la bornele excitatoarei pînă în momentul apariţiei
nează asupra penei sprijinite pe pereţii crestăturii şi avînd lungimea axială scurtcircuitului, raportată la tensiunea nominală, in u.r;
egală cu unitatea, este: kE = 0,05 pentru excitatoare fără înfăşurare de compensaţie;
kE = 0,025 pentru excitatoare cu înfăşurare de compensaţie,
}I,1im • x = fI; ~ (7.31 ) 2 0,3'PEn ~ I1I1
8
1'2E = "L,P2E + Du l< este rezistenta rotorului excitatoarei,

Solicitarea la încovoiere a penei devine: P EfI UEtI '

in U.r.;

{It = M imax (7.32) "L,P~E

suma pierderilor din ratoI'; il

Wp P En , UEtI puterea şi tensiunea nominală;

D2E diametrul rotorului excitatoarei;

unde: W p = -T'
1. /z~
este modulul de rezistenţă al penei elementare de ~l<
numărul lamelelor de colector
acoperite de o perie. ;111

lungime unitară.
I
I
Se admit următoarele solicitări la încovoiere:
i

5 2
{It":; (250 350)' 10 N/m - pentru pertinax; III
{It ~ (280 350)' 10 5 N/m 2 - pentru textolit; I

i
{Ii ~ (250 500)' 10 5 N/m 2 - pentru sticlotextolit. 1
1 \\
1

::1
Scurtcircuitul poate apărea şi în interiorul înfăşurării de excita ţie, ceea
ce determină un dezechilibru magnetic, care produce nu dezechilibru mecanic,

192 'II
II!

III
:!
11)1
r"
1.,
I

'J 2,2
~
'i:. 2,0
[/
1/ J,
'f 1,8 . I

M
"ii;

1,5
/ j

H
1/
1.2
1/ ..~
1

k /'
IJ I a Of 0.8.12 fii 2 2,~E:~
Fig. 8.1. Momentul electromagnetic. Fig. 8.2.

8. Funcţionarea hidrogeneratorului
Neglijînd căderile de tensiune şi influenţa saturaţiei, puterea electro­
pe reţea
magnetică are expresia:
p.", = (m. U .!!..!!... sin
XII
6+ mU2 2· XII - x q sin
XII' X q
26)' (8.3)

8.1. Stabilitatea statică în cazul hidrogeneratoarelor xa > x q , iar curba de variaţie a momentu­
lui electromagnetic, prezentată în fig. 8.1, este rezultanta celor două com­
Dacă un hidrogenerator debitează putere pe o reţea electrică, la scăderea ponente sinusoidale ale momentelor corespunzătoare termenilor ce conţin
sau creşterea sarcinii creşte sau scade turaţia acestuia, fapt ce determin~l sin 6 si sin 26.
intervenţia regulatorului de turaţie, care restabileşte echilibrul, respectiv S~ constată că regimul stabil de funcţionare are loc numai în zona
turaţia agregatului. Ca urmare, variaţia sarcinii determină variaţia turaţiei, 6 = O ... 90°, iar valoarea maximă a momentului apare pentru e < 90°. Valoa­
respectiv a frecvenţei hidrogeneratorului. în cazul funcţionării în paralel rea maximă a funcţiei are loc cînd dP.", = O, pentru care corespunde e = 6",~
cu alte generatoare, care debitează pe aceeaşi reţea, frecvenţa nu poate varia, de
deoarece frecvenţa generatoarelor este egală cu frecvenţa reţelei, însă modifi­ cu care capacitatea de supraîndircare devine:
cările lente ale regimului de lucru (variaţii de sarcină, de turaţie, de excitaţie
etc.) pot determina ieşirea din sincronism a hidrogeneratorului dacă se depă­
şeşte limita de stabilitate statică, care reprezintă puterea maximă ce poate
KM = Eo sin6m(1-:~'co(6m)' [u.r.] (8.4}
Xd • cos <:p
fi transmisă pe o reţea dată, în regim stabilizat, fără pierderea sincronismului.
Hidrogeneratoarele, ca orice maşină sincronă, sînt supuse unui moment unde:
mecanic, care tinde să mărească unghiul interior e şi unui Il).oment electro­ F", [u.r.];
magnetic, care tinde să micşoreze unghiul interior 6. în cazul descărcării, E o = F~o+FIO
hidrogeneratorul este frînat de cuplul electromagnetic, care tinde să atingă
e = O pentru a menţine turaţia la sincronism. Menţinerea în sincronism a ~ =
Xd - X
li [u.r.].
hidrogeneratoarelor în cazul variaţiilor lente ale regimului de lucru este deter­ E o' x q
minată de capacitatea de supraîncărcare, care are expresia:
Valoarea funcţiei sin 6m (1 - <:. cos 6m ) se poate obţine din fig. 8.2.
KM = M,m [u.r.]. (8.1)
ll1n
Se recomandă ca KM~ 1,7 u.r. 8.2. Autosincromzarea
Momentul electromagnetic maxim, care determină capacitatea de supra-
încărcare poate fi exprimat prin raportul: Conectarea hidrogeneratoarelor în paralel cu reţeaua se poate efectua
prin metoda sincronizării precise, manuale sau automate şi prin metoda
M = P'm [u.r.] (8.2)
.m P 4P ' cos <:p autosincronizării.

195
194
 Valoarea maximă a curentului se obţine cu ajutorul relaţiei (8.6) făcînd
U Metoda sincronizării precise manuale se foloseşte înlocuirile corespunzătoare, adică:
XSE ( rv ) Slst~mvlener!le"o în perioada de probe sau în cazul hidrogeneratoarclor
'Psc
de mică putere. Această metodă nu este lipsită de '/2' '/3, U -
şocuri de curent la conectarea hidrogeneratorului. Du­ l 1a =
" ~./2· 1 14 ., [u.r.l.. (8.7)
x d + x T + x R + X SE ­
fleleaua de trO!lspod rata medie a operaţiei este de circa 2 ... 3 min.
XR
Dacă se ţine seama de puterea hidrogenen'.torului conectat la reţea prin
Metoda sincronizării precise automate este opti­
mă, nu prezintă şocuri de curent la conectare şi se autosincronizare, în raport cu puterea de bază a centralei respective, atunci
relaţia (8.7) devine:
utilizează ca metodă de bază generalizată în cazul
exploatărilor normale.
li· ,j3. U = ./"2. 1 1•

Ş
în cazuri de avarie, cînd este necesară porni­ (8.8)
"
1 = P 0

rea imediată a unui grup pentru menţinerea siste­ la X; + X T + (XR + XSE ) P ap

X, Transfarma!tJrll/ mului, este indicată utilizarea autosincronizării, care B
se caracterizează prin rapiditate, dar şi prin şocuri unde:
d3 mari de curent. De asemenea, cînd reţeaua are mari Pa P este puterea aparenU nominală a hidrogeneratorului; 'iWI
oscila ţii de frecvenţă şi tensiune, nefiind posibilă PB - puterea de bază a centralei hidroelectrice. : li I

x$
E
cb:J /1. ei l
r0!l"nera arII
I

Fig. 8.3. Schema de prin-

/ utilizarea primelor două metode, se poate utiliza
metoda autosincronizării. Prin autosincronizare hi-
drogeneratorul neexcitat, care se roteşte cu o turaţie
în cazul cînd hidrogeneratorul are tensiunea majorată cu 5% şi este
conectat la o reţea de putere infinită atunci x R = X SE = O, iar dacă se negli­
jează şi reactan ta transfonnatorului apare valoarea maximă posibilă a curentu­ J.:
cipiu a hidrogcneratorului apropiată de cea sincronă se conectează în paralel lui de şoc la conectarea prin autosincronizare:
conectat pe reţea. cu reţeaua, iar apoi se excită şi singur este tras în - - 1 05· U ~ 1 05· U
0"

sincronism. În momentul conectării hidrogenera­
torului la reţea, înfăşurarea de excitaţie este conectată în scurtcircuit sau pe
o rezistenţă de descărcare, pentru evitarea supratensiunilor la inelele de con­
tact. în timpul acestui proces tranzistoriu, în hidrogenerator apar curenţi şi
momente electromagnetice de şoc, iar în reţea apare o cădere de tensiune de
scurtă durată. Procesul de autosincronizare durează circa 1 '" 2 s, iar restabi­
lirea tensiunii de borne pînă la valoarea de 0,95· U 1n are loc în circa 2 ... 3 s.
Schema de principiu a hidrogeneratorului conectat în sistemul energetic
este prezentată în fig. 8.3, pentru care s-au folosit următoarele notaţii:
E, x.' 'P sînt Le.m. rcactanţa dc dispersie şi unghiul de defazaj
între tensiune şi curent corespunzătoare hidrogene-
XT ratorului; este reactanta transformatorului, în U.r.;
xR - reactanţa reţelei, în u.r:;
U, X SE ' 'f'SE sînt tensiunea, reactanţa şi unghiul de defaz:aj al sistemului
energetic înlocuit printr-un generator echivalent.
în cele ce urmează. se neglijează căderile ohmice şi influenţa saturaţiei.
Componenta periodică a curentului din înfăşurarea statorului, care apare
în momentul conectării hidrogeneratorului la reţea prin metoda sincronizării
precise se poate calcula cu ajutorul relaţiei generale:
l 1a =,)2',)3' =1,8'./2 ' =I/1;'oC [u.r.]. (8.9)
x; x; III1
inainte de conectarea hidrogeneratorului la reţea, acesta se roteşte sub
acţiunea momentului care rezultă din diferenţa momentului mecanic transmis.
de la turbină şi momentul rezistent determinat de pierderile totale din hidro­
agregat, cel din urmă fiind aproape nul, agregatul se roteşte cu tura ţie con­
stantă, la care corespunde alunecare constantă. în momentul conectării la
reţea a hidrogeneratorului neexcitat, în acesta apare momentul electromag­
netic, care conţine o componentă asincronă şi una sincronă. Momentul electro­
magnetic atinge valoarea maximă dacă conectarea se face la o defazare de
a = 120 ... 135 grade electrice, în care cat momentul şi curentul statoric
poate fi de cîteva ori mai mare decît valorile de scurtcircuit pentru care se
dimensionează hidrogeneratorul. Acţiunea mutuală dintre cele două cîmpuri
rotorice, direct şi invers, care se rotesc cu frecven ţa circulară + SW şi - SW cu
cîmpul statorului, dă componenta stabilizată a momentului electromagnetic.
Acţiunea mutuală a cîmpului statorului cu componenta directă a cîmpului
rotorului determină momentul mediu asincron, care se poate calcula [9] cu
expresia:
2
M = U [Xcl - x~ S' T'.3 + X'd.-X"d S· T yd3 + W

IlS =
E- U _
[u.r.J. (8.5) a. 2 xcl ' x~ 1+ (S' T~3)2 X~· x:i 1+ (s' T;d3)2 I
X s + x T + x R + X SE

in cazul autosincronizării, hidrogeneratorul se conectează neexcitat

deci E = O, iar în primul moment al conectării x, = x;, deci relaţia (8.5)
+~q - x;
x;
s' T;q3
1 + (S' T:g3)2
[u.r.], (8.10) !,~I

Xq '
devine: unde:
U este tensiunea la bornele hidrogeneratorului înainte de conectare; I
U
IlS = [u.r.]. (8.6) s - alunecarea hidrogeneratorului.
x; + ,+ x +
X7 R X SE III"
196 197 '1

i~1

,~
l'

In fig. 8.4 se prezintă curba momentului

asincron pentru diferite cazuri de maşini sin­
crone. Aducerea în sincronism a hidrogenerato­
rului are loc pentru s < 1% şi este asigurată
2 cu precădere de momentul mediu asincron, iar
la alunecări şi mai mici este preluată de mo­
mentul reactiv, care are expresia:
M, = U 2 x,,- x q sin 2a [u.r.], (8.11)
2xa ' x q
,i
: I
o.5~ unde:
I

I V J"":'"'=:i~,ur fara colii/Iii' I a = ao ­ s' t este unghiul dintre t.c.m. a

O , " , 4 5 maşinii şi tensiunea re­
.[%7 ţelei; 9. Caracteristicile de funcţionare
Fig. 8.4. Momentul asincron.
ao - unghiul iniţial.
Momentul reactiv poate asigura aducerea în sincronism a hidrogenera­
torului, dacă are valoarea: tn vederea cunoaşterii comportării hidrogeneratorului în toate regimunle
de exploatare şi obţinerii datelor necesare pentru proiectarea instalaţiilor
M, = (0,2 ... 0,3)Mn [u.r.]. (8.12) de excitaţie, reglaj şi protecţie, este necesar să se construiască caracteristici
ue funcţionare. In afara caracteristicilor de mers în gol şi în scurtcircuit, a
După cxcitarea hidrogeneratorului apare momentul sincron, care efectuează căror construcţie a fost arătată în capitolele anterioare, în cele ce urmează
sincronizarea dintre rotor şi cîmpul statorului şi asigură polaritatea corectă, sînt prezentate caracteristica in sarcină, caracteristica de reglaj şi caracteris­
ceea ce conduce la apariţia unor pendulări de turaţie, momente şi curenţi, de tica în V.
scurtă durată. Momentul sincron are expresia: Aceste caracteristici se pot construi pe baza diagramei Potier sau pe baza

M. = ~
E .u( -!.)
1- e T.3 • sin a [u.r.], (8.13)
diagramei suedeze.

unde
E'il este LC.m. interioară după axa longitudinală în regim stabilizat.
Rotorul este adus în sincronism deodată şi cu polaritate corectă, dacă
automatul de stingere a cîmpului se conectează simultan, sau imediat după
conectarea hidrogeneratorului la reţea. Cu urmare, la hidrogeneratoarele
pentru care se cere şi se justifică tehnic şi economic utilizarea procedeului de
autosincronizare, este necesar să se calculeze şocurile de curent ce pot apărea,
valoarea momentelor necesare pentru asigurarea intrării rapide în sincronism,
precum şi rezistenţa de descărcare a înfăşurării de excitaţie. în consecinţă
hidrogeneratorul trebuie să fie dimensionat corespunzător. Procedeul de
.autosincronizare nu poate fi generalizat pentru toate hidrogeneratoarele.
9.1. Caracteristica în sarcină
Caracteristica în sarcină reprezintă dependenţa dintre tensiunea la bome
şi curentul de excitaţie, U = i(I,) , pentru curentul nominal din stator con­
°
stant lIn = const şi cos q> = ± sau cos q>n'
Construcţia caracteristicii este prezentată în fig. 9.1 şi se bazează pe
diagrama Potier.
Pe dreapta ON sub unghiul q> faţă de axa ordonatelor, se trasează o serie
de vectori pentru tensiunea la borue, avînd valorile alese în prealabil: U =
= (0,2; 0,4; 0,6; 0,8; 1;1,2) U ln •
La aceste tensiuni se adaugă, în cazul sarcinii inductive, sau se scad, în
cazul sarcinii capacitive, căderile ohmice rlo, iar în continuare reactanţele
Potier xP ' cu care se obţin Le.m. interioare E, corespunzătoare.
Pentru fiecare E, se obţine din caracteristica de mers în gol curentul de
excitaţie aferent It" la care adăugîndu-se componenta curentului de excitaţie
corespunzătoare reacţiei indusului 1AP se obţine seria de valori pentru curentul
de excita ţie total It'

199
 [v~] T
il 'l l
-= f
/jl./fl li ,
1 . ii,
1.2
~
I
I
.JJrI
",'- .
" ,I!U
l l J~
II"
II

II ~ ,

I
IAP I \['111 !III
0.8
\
\
\
I
I Ilii' 1: ~
0.8 \ I ,. I
\ r 'i "

\ I
0.4 \ I 1,'1,1Ini
, I
\I
II' ,
0.2
"~
'~I',III
'0'
Fig. 9.2. Reţeaua de diagrame suedeze.

_ 1 _ 1,25) lIn pentru regimul supraexcitat, respectiv subexcitat, adică

Intersecţia dintre perechile de valori corespondente ale curenţilor de pentru cos cp = ± o. 1111

excitaţie le şi tensiunile la borne U determină punctele prin care trece carac­ Pe perpendiculara dusă la axa absciselor AE, corespunzătoare pentru
teristica în sarcină U = /(1,)). Fef.) = l,seduc segmente de dreaptă egale cu 1,1 F" corespunzătoare curenţi­
lor din stator aleşi, pentru care se obţin punctele Bl> B ZI B 3 , B,' B 4 ,

i-~
[ ~F(Feo) 1111

9.2. Caracteristica de regla j .i: o

fur]
~
\.,"
~.
Caracteristica de reglaj reprezintă dependenţa dintre curentul de excitaţie 1

~ 1II
şi curentul din înfăşurarea statorului le = /(11) pentru U ln = const şi cos ep = ~
= const. ~
Şf,:
Construcţia, caracteristicii de reglaj se face pe baza diagramei suedeze; ~I
pentru care în prealabil se construieşte reţeaua de diagrame suedeze fig. 9.2,
iar apoi se efectuează construcţia diagramelor suedeze pentru determinarea III
elementelor necesare caracteristicilor de reglaj fig. 9.3.
Pentru aceasta se construieşte diagrama suedeză din fig. 9.2 pentru
sarcina nominală, conform indicaţiilor date la fig. 3.54.
înălţimile RS şi R' 5' ale triunghiurilor PRQ şi P'R'Q' se împart în 4 IIIil
părţi egale, iar pe prelungire în exterior se mai duce un segment egal. Prin
punctele de divizare se duc orizontale care intersectează caracteristica de
mers în gol în punctele R l , R z, R 3 , R, R 3 respectiv R~, Rf, R~, R', R~.
Prin aceste puncte se duc paralele la laturile RP repsectiv R'P' ale celor
II111
două triunghiuri, care determină pe orizontala corespunzătoare pentru
U l ! = 1 punctele P l , P z, P 3 , P, P 3 respectiv P~, Pf, P~, P' P~, care i Cl C
sînt coborîte pe axa absciselor în punctele Dl> D z, D 3 , D, D 4 , respectiv Cl>
C z, C3 , C, C4 • Aceste puncte determină tensiunile magnetomotoare FI' res­ Fi1l. 9.3. Construcţia diagramelor suedeze pentru determinaraea caracteristicilor

pectiv FI corespunzătoare curenţilor de sarcină 1 = (0,25 - 0,5 - 0,75­ de reglaj şi in V.

200 201

l
i!!
i'l

,~
III
 Prin punctele CI, E], D I - ("2, B 2 , D z - C3 , B 3 , Da - C, B, D - C4 • 8(0 D 4
se duc cercurile corespunzătarc curenţilor de sarcină aleşi, care constituie Tabelul 9.1
reţeaua de diagrame suedeze.
Se efectuează construcţia din fig. 9.3, unde mai intîi se duc cele două I le
drepte decalate cu unghiul 9 faţă de dreapta AE, care intersectează toate Pa~
I 1
C05~
Poe

= -
1
CO'SqI"
Regim subexcitat
cercurile determinind punctele M], M z• Ma, M, M 4 , respectiv M;, 1l1~, 111;, Regim. supraexcitat

M', 1\f~. Din aceste puncte se duce, pe fiecare cerc, un segment corespunzător I I

căderii ohmice la sarcina respectivă, obţinindu-se punctele N], N z, N a, N, N(, 0,25

respectiv N;, N~, N;, N, N~, care, unite cu o riginea sistemului de coordonate, II
I 0,5
I

I
I
le
fir] t ° I
I 0,75
1
I !
I
I 1,25
I
0,25 I
1,25!<e; _ _ i I

lea" I ­ I
I
0,5
075
0,25 I 0,75
05
II
025
1
OJ n''Jl:. I'fi:. ~'7C'" ~ I',lj,t _ _ ..
I 1,25
Fig. 9.~_ Caracteristicile de reglaj. I
0,5 I

determină valoarea curenţilor de excitaţie le corespunzători curenţilo. din I

0,75
stator aleşi, pentru cos 9 dat şi pentru regimul supraexcitat şi subexcitat.
Cu ajutorul acestor valori se construiesc caracteristicile de reglaj ca în 1 II
'1
fig. 90'4.
1,25
1: i I
curentului de excitaţie. Cu valorile calculate se completează tabelul 9.1.
9.3. Caracteristica în V cu ajutorul căruia se construiesc caracteristicile în V ca în fig. 9.5.
II

Caracteristica în V reprezintă dependenţa dintre curentul din înfăşurarea

[jIrJ

statorului şi curentul de excitaţie 1 = J (le) pentru puterea aparentă şi tensi­

unea la barne constante PQ'P = const" U ln = const.

Construcţia caracteristicii în V se bazează pe reţeaua de diagrame suedeze

din fig. 9.2 şi pe fig. 9.3, după cum urmează.

Pentru gama de puteri active P = (O; 0,25; 0,5; 0,75; 1; 1,25) P..c şi
curenţii de sarcină din stator stabiliţi 1 = (0,25; 0,5; 0,75; 1; 1,25) lIn se
determină valorile factorilor de putere corespunzători cu ajutorul relaţiei:

P Ie[u.rJ
cos 9 = ~ cos 9,,· [u.r.]
1 Fig. 9.5. Ca.racteristicile în V.

Pentru fiecare valoare a curentului din stator şi a factorului de putere, Vîrfurile curbelor in V sint situate pe curba factorului de putere con­
în regim supraexcitat şi subexcitat se determină valorile corespunzătoare ale stant şi anume cos cp = 1. In acelaşi mod, cu ajutorul datelor din tabelul
9.1 se pot determina şi alte curbe pentru factori de putere constanţi.
202
 ';1:
1:11

II ~
!I
"!i
II. Moloare sincrone 1;1
,II'

il,
II

,111,11
il,
I

10. Alegerea soluţiei de ansamblu Iii

,;1

Motorul sincron este o maşinr\ sincronă, realizati'\ în general cu poli apa­ Fig. 1&.). Motor sincron de 180 kW, COS'P = 1,380 V, 300 rotfmin, pentru antrenarea coropre­
renţi, a cărei soluţie de ansamblu corespunde cu cea a hidrogeneratoarelor. soarelor de aer de 30 m'fmin. IIIii
Problema fundamentală şi specifică, care se pune la elaborarea unui proiect '1,
de motor sincron, este pornirea în asincron şi intrarea şi menţinerea în sincro­
nism în timpul funcţionării. Rezultă deci că schema de pornire, soluţia con­
structivă şi dimensionarea coliviei de pornire sînt hotărîtoare în buna funcţio­
nare a motorului sincron. La stabilirea soluţiei de ansamblu se ţine seama de III
schema de pornire, de puterea şi turaţia nominală, de poziţia arborelui şi de
sistemul de răcire. La noi în ţară s-au realizat motoare sincrone în domeniul
de putere 90 10· 500 kW, pentru tensiuni de 380 V şi 6300 V şi domeniul
de tura ţie 214 1500 rot/min, ale căror soluţii de ansamblu sînt prezentate III
în fig. 10.1 ... 10.3.
După poziţia arborelui motoarele sincrone pot fi orizontale ca în
fig. 10.1, 10.3, sau verticale ca în fig. 10.2. După natura lagărelor, se folosesc
lagăre cu rulare ca în fig. 10.1 în cazul motoarelor sincrone de putere mică, I~I I
,
sau lagăre cu alunecare ca în fig. 10.2, 10.3. în cazul motoarelor de putere
mare. Răcirea motoarelor sincrone se efectuează indirect cu ajutorul aerului,
prin ventilaţie, în circuit deschis ca în fig. 10.1 în cazul puterilor mici, sau Illi
în circuit închis cu răcitoare de aer ca în fig. 10.2, 10.3. în cazul puterilor mijlocii
şi mari. Detalii cu privire la răcirea indirectă se găsesc la subcap. 1.2.
Elementul de mare importanţă al motorului sincron este colivia de por­
nire, care trebuie să asigure momentul de pornire superior momentului rezis­
1'11
tent, curentul de pornire mai mic decît cel impus, iar procesul de pornire să
dureze cît mai puţin, astfel încît încălzirea coliviei de pornire să nu depăşească
limita admisibilă. Ca urmare, alegerea materialului pentru executarea barelor
şi a inelelor de scrutcircuitare, precum şi stabilirea soluţiei constructive pentru Fig. III
îmbinarea dintre bare şi segmenţi se face în funcţie de condiţiile de pornire
I
204
1I1

:I II
 r

11. Excitaţia motoarelor SIncrone

I Consideraţiile generale cu privire la excitaţia hidrogeneratoarelor prezen­
I
tate în subcap. 1.3 sînt valabile şi în cazul motoarelor sincrone.
Fig. 10.3. Motor sincron de 10 000 kW, cos,? = 0,9 (cap.), 6000 V, 1000 rot/min, pentru sta­ Plafonul de forţare al excitaţiei şi viteza de excitaţie se aleg astfel încît
ţiile de pompare. să asigure o stabilitate dinamică ridicată a motorului sincron. Ţinînd seama
de caracteristicile de pornire şi de ccrin ţele procesului de sincronizare, para­
impuse. Barele coliviei de pornire pot fi de formă rotundă sau dreptunghiulară. metrii sistemului de excitaţie se aleg astfel încît să asigure autosincronizarea
iar materialul utilizat poate fi cuprul, alama, bronzul, aluminiul sau fierul. motorului sincron.
Inelele de scrutcircuitare se pot executa din cupru sau aluminiu. Pentru excitaţia motoarelor sincrone, în prezent se cunoaşte o diversi­
tate de scheme de excitaţie bazate în principal pe maşini electrice sau pe
redresoare, dintre care cele mai uzuale sînt cele din fig. 1.7, 1.8 şi 1.15 caracteri­
zate, după cum unneazf\:
Fig. 1.7. Grup de excitaţie independent. Se utilizează în cazul motoarelor
sincrone lente, cu sarcină constantă sau puţin variabilă. Sistem neautonom.
Inerţie apreciabilă, plafon de forţare limitat.
Fig. 1.8. Excitatoare autoexcitată montată pe ax. Se utilizează în cazul
motoarelor sincrone rapide cu sarcină constantă sau puţin variabilă. Are
autonomie deplinl. inerţie apreciabilă, plafon de forţare limitat.
Fig. 1.15. Generatorul sincron auxiliar cu diode rotative. Se utilizează
la motoare sincrone rapide cu sarcină variabilă în domeniu larg. Are autono­
mie deplină, plafon de forţare ridicat, inerţie mare, lipsesc contactele alunecă­
toare.
Pentru îmbunătăţirea funcţionării motoarelor sincrone, sistemele de
excitaţie şi reglare automată a tensiunii sînt prevrtzute cu posibilitatea de
forţare a excitaţiei, în cazul apariţiei unui scurtcircuit trecător în apropierea
borneJor, de descărcare în perioada de pornire, de dezexcitare rapidă în cazul
creşterii accidentale a tensiunii la borne şi de reglare automată a tensiunii.
Prin aceasta motorul se menţine temporar în sincronism şi ca urmare, creşte

207
 stabilitatea dinamică artificială şi respectiv indicele de exploatare al acestuia.
în ultimul timp, puterea unitară a motoarelor sincrone este în continuă
creştere, iar destinaţia lor devine foarte variată. Astfel, motoare sincrone de
puteri mari se folosesc pentru antrenarea pompelor de apă din staţiile de
pompare, care funcţionează la putere constantă şi variaţii mici ale tensiunii
la borne, dar se folosesc şi pentru antrenarea laminoarelor, compresoarelor,
care au şocuri de sarcină, în care caz reglarea automată a curentului de exci­
taţie asigură stabilitatea dinamică a motorului şi indici de exploatare ridicaţi.
Din aceste motive, schema de excitaţie se adoptă după o judicioasă analiză
a destinaţiei şi a regimului de exploatare al motorului sincron avînd în vedere
asigurarea menţinerii în sincronism în tot timpul exploatării, la apariţia tuturor
factorilor care cauzează ieşirea din sincronism.

12. Alegerea schemei de pornire

Pornirea motorului sincron şi sincronizarea cu reţeaua impune alegerea
unei scheme de pornire corespunzătoare, care să asigure pornirea motorului
într-un timp cît mai scurt şi să ţină seama de condiţiile de pornire. Pentru
aceasta, în funcţie de curba momentului rezistent se stabileşte valoarea minimă ,
a momentului de pornire, precum şi a momentului de intrare în sincronism. i
Curentul de pornire, care apare în procesul de pornire, este limitat pe de o
parte de solicitările dinamice care pot fi suportate de înfăşurarea statorului,
iar pe de altă parte de căderile de tensiune, care nu trebuie să reducă momentul
de pornire sub valorile momentului rezistent şi nici să depăşească valorile
III
admisibile pentru reţea.
Căderea de tensiune pe reţea nu trebuie să depăşească valoarea admisibilă
pentru a nu produce perturbaţii şi a nu supraîncărca transformatoarele de il II
alimentare. Căderea de tensiune pe reţea, în cazul alimentării sepa.rate de ld'
putere şi iluminat, se admite să fie ZO ... 30%, iar la alimentare comună se
admite 10% în cazul pornirilor dese, respectiv 15% în cazul pornirilor rare şi
de scurtă durată. Conform datelor tehnice ale fabricilor producătoare de i III
transformatoare, pentru un coeficient de simultaneitate ai încărcăriide 0,5...0,7, I:
, I
la o temperatură medie anuală de circa lZYC, pentru 3 porniri în 24 h, cu
o durată de pornire de circa 30 s, se admite o supraîncărcare a transforrnatoru­
lui de 3 ." 4 ori puterea nominală. Deoarece, în general, puterea de pornire
III
,1

a motorului sincron nu depăşeşte de 3 4 ori puterea nominală a transforma­

o.'

torului încărcat, iar încălzirea acestuia nefiind depăşită nu este necesar să

fie limitat curentul de pornire. în cazul alimentării motorului de la un trans­ 'II'

formator neîncărcat, supraîncărcarea admisibilă a transformatorului, deter­ i illl

minată de curentul de pornire al motorului sincron, practic nu este limitată.

Ca urmare, la alegerea schemei de pornire se ţine seama de următoarele condiţii

tehnice:

- asigurarea curentului de pornire cît mai mic posibil;

209

'1: !

J II. I
 - asigurarea momentului de pornire necesar, care să învingă momentul
rezistent;
- solicitările dinamice ale înfăşurării statorului, determinate de curentul

7W

de pornire, să nu depăşească limitele admisibile;

Fig. 12.1. Schema
de pornire prin
conectare directâ
la l·eţea.
Fig. 12.2. Schema. de
pornire prin infăşurare
parţialil. din >"ta.tor.
- tensiunea la bornele motorului sincron să asigure momentul de pornire
neeesar, iar momentul accelerator să asigure o durată de pornire cît mai mică
In care încălzirea coliviei de pornire să nu depăşească limitele admisibile;
- oscilaţiile tensiunii în reţea, în perioada de pornire, nu trebuie să
influenţeze funcţionarea normală a agregatelor conectate Ia aceeaşi reţea;
- supraîncărcare a transformatoarelor de alimentare nu trebuie să
depăşească valorile admisibile, care depind de coeficientul de încărcare sau
de simultaneitate, de numărul de porniri în 24 h şi de durata pomirii.
tn tabela 12.1 se prezintă modurile de pornire uzuale precum şi indicaţiile
orientative privind alegerea schemei de pornire a motoarelor sincrone, care
sînt prezentate în fig. 12.1 - 12.5.
Tabelul 12.1
Indicaţii orfentatlve privind alegerea schemei de pornire
Fig. 12.3. Schema de por­ I
nire prin comutator stca­
triunghi Modul de pornire I M,
M. I
r!L
1. Domeniul de utiliz.are I Schema de por-
Dire din figura

·1 [u.r.]
I [u.r.]
I

Conectare directă. 0.5... 12 4... 7,5 Reţeaua suportă

ţi de pornire mari
cu ren· I

I 12.1

".,"-". .... ~.~,~,

fnfăşurare parţială 0.2 ... 0.5 2 Porniri in semisarcin~

in cazul puterilor nomi~

nale mari. 12.2

II: ,; /,
Comutator A - li Q,15... 0,4 1,5... 2.5 Idem 12.3

fornlre.
incllJs
Alers
F:"ifllfe
de'l/fil'
I Bobină de self sau
rezistenţA statoric~
~O,t 1.5...2,5
Po'''' 0'='. ~ ~'"'I
puterilor nominale mici 12.4

deschis Nersl
;/chls Autotransformator <0,1 2 I Pornire In gol I 12. .'5

~=tij,'
m
WJ
Fig. 12.4. Schema de pornire prin auto­
transform'ltor. Fig. 12.5. Schema de pornire prin boNn! de
self sa.u prin rezistenţă. statoric!.
 rI de bare N 2<l şi N , se poa te asig
ura funcţionarea optimă în cele
zq
de exp loat are, resp ectî nd în acelaşi timp
două regi mur i
relaţia:
!!l!!tM rl ~---;------::J;;--- + N2q

/\2 = Nu
2p 4 7 ~ I In aces t caz numărul de spir e efec
(13.4)
tive al înfăşurărilor echi vale nte definit
relaţiile (13.1), (13.2), (13.3), dev prin
3.51 I/: L ine:
sin2 (N z ~211 r.) _ sinz(N 29
~~ ..)
_ 2p -4 'Im 4 'IlO (13.5)
28
w v4 -
•
sm
(t~-
7t)
ZIJ
•

,
~
2
24 5 II , (N t
T;m

ZQ 21J
=2p sm -- 2~ r.
)
2 W
, (13.6)
2 . (t 7t)
rr--+--+-~~~
yq 2b
1,6 S111 - - ­

Tim 2
1.2 Dim ensi unil e prin cipa le ale coliyiei
Pen tru asig urar ea uno r condiţii de porn ire sînt prez enta te în fîg.
e de porn ire se recomandă ca
13.5.
08 crestăturii coli viei de porn ire şibun pasu l dint re aces tea, să satisfac diam etru l
D.4~!j] 04 d =O ,5.t ;
ă relaţiile:
O~
(13.7)
)0 2~ )8~2
2 2
O8 12 /6 20 24 28 32
(t2b /D,mJf8(]"
)21 t = (0,8 5 ... 1,15)t ,
iar secţiunea cup rulu i pen tru bare
z 1

le coliviei, resp ecti v inelele de

(13.8)
(C2b /'6;;.,J 180" tare , să satisfacă relaţiile: scur tcirc ui­
Fig. 13.2. Num ilrul de spire efect
ive pe pol. Fig. 13.3. :-<um1trul de spire efect
ive pe pol. ~ O3 qc"l · Zn1' NI ; ( 13.9)
q~ ~, 2P' N 2
Numărul de wv~ şi ~Vq
în funcţie de ~ 180 0 şi
spir e efec tive pe pol _
q; _ (O,S ." 0,85 ). qb' N 2• O ~r
de Ni sînt prez enta te în fig. 13.2 2p 2p Tim
- = ,42 qb "'2 (13. 10)
In cazu l maşinilor sinc rone cupşi 13.3.
late cu maşini hidr auli ce, care func Pen tru crestăturile bare lor de amo rtiza re se utilizează
alte rnat iv în cele două regi mur
i de motor-pompă, resp ecti v hidr ţionează următoarele dim ensi uni:
turbină, aces tea treb uie să oge nera tor­
asig ure
de intr are în sinc roni sm bun ca cu aceeaşi colivie un mom ent de porn ire şi b. 2 = h. 2 = 4 mm ;

mot or şi o amo rtiza re corespun

*
+ 0,3

=
zăto are a d2 = d~ mm .
pendulaţiilor ca hidr oge
ne­
rato r. tn aces t caz bare le Lb

~~
coli viei pen tru înfăşurarea OsZ
cîm pulu i long itud inal N'lA se

I~~~
N2d
execută dint r-un mat eria
l cu
rezi stiv itate mică, iar bare le

coli viei pen tru înfăşurarea

l' J
cîm pulu i tran sver sal N se
2q
1 execută in cup ru, ca în
Fig. 13.4. Distribuţia barel or de
J fi­
porn ire după cele două gura 13.4. Prin aleg erea co­
axe. respunzătoare a numărulu
i
Fig. 13.5. Dim ensiu nile princ ipale
ale coli~ei de porn ire.
214 215
 Permea~ţele crestăturilor coliviei de pornire, inelelor de scurtcir
cuitare după il III
13.2.2. Rezistenţa ohimică a înfăşurării au expresi a: il Iii

echival ente cele două axe, precum şi cele ale armonic elor superio are de cîmp, '1,

'I,;I',.I.!;:
, după A = [Nz - 2 LI' + ~ (L p - 0,06)]( 0,623 + h - bb+ h,z), (13.19)
b

Rezistenţa ohmică a înfăşurărilor echival ente a coliviei de pornire

raportată la
cz ~~ ~ I liI'

axa longitudinală, respect iv transversală, în mărimi absolut e,

~ ~
,I',!'III'
+ 2~ +;b~) ;
circuitu l rotodc, este: (13.20)
R vd
' = 2p. N Z (Pbl b
- + PI - lia) ; (13.11)
A/d = 0,335' ,Nz , 0,36, lid ( I I ,Iii

llQ)
qb qi
A/ g = 0,335' N z 0,36 ·liQ ( + 2/\ + -t ;
b~) (13.21)
,I
"

11

R;Q = 2p· N z ( Pb - + Pi - •
lb (13.12)
1 11

qb q/
)2 ,ili ti
- N z ~i Li ( 1 (13.22)
A Sya -A
~
•
-.

I,"'I, 'I, I.'~

'N

iar raportată la circuitu l statoric , devine: - By - - ­

Q
z 1t k,' k c • il 2N z ' v± 1
R ya
R;a'frd ; (13.13) II' ,
=
unde: LI este lungime a ideală a maşinii;
= R';q·frq ,
RVQ (13.14) Lp - lungim ea totală a polului ;
- lăţimea, respect iv înălţimea barei de pornire, care ,
unde: lb este lungim ea medie a barei de pornire indicată în fig. 13.5; bb' hb
în cazul barelor rotunde bb = hb = db •
11
Nz
lia = 2 t Zb - lungim ea echivalentă a inelului de scrutcir cuitare după b; - lăţimea inelului de scrutcir cuitare în contact cu l':,1"1 ,'111 1/

axa longitudinală; barele; " I

III

k, = 1 + F ­ l de saturat' ie al crestăturilor coliviei de

- lungim ea echivalentă a inelului de scurtcir cuitare după
z2
llQ = Tlm-l ld factoru
.
axa transversală; Fs pormre , i 1111
Pb' PI - rezistiv itatea materia lului barei de pornire, respect iv a ~ "·1
inelului de scurtci rcuitare ; ~(2 " 1 )' ' se ia din tabelul 13.1.
fra = ~1 (W 1' ~1)" - factoru l de reducer e al rezistenţei şi reactanţei după axa
'i\z'v ±l Tabelul 13.1 ! f! 1

wya longitudinală ; , '1

I !ill

m1 (W_1_1 I I 10
I
9
~ )"
6 7 8
j,rq =2 - factoru l de reducer e al rezistenţei şi reactanţei după axa
.v.
I
3
I
4 1

1
5
I I ,i 1,"
vq transve rsală;

r
W
I III

reprezintă numărul de faze, respect iv numărul de spire 0,097 0,053 0,036 0,023 0,017 0,013 0,010 0,0083 i,' il

m 1 • w1 , ~1
pe fază, respect iv factoru l de bobinaj al înfăşurării ~ ( 2N.v1i l ---- --
'1

stator ului. ,III

N. 12 15 20 25 30 40
---- --
50 OCJ
II; II
13.2.3. Reactanţa de dispersie a înfăşurărilor li!
r 1:

echival ente 0,0057 0,0036 0,0021 0,0013 0,0009 0,0005 0,0003 O

E ( 2N,v1± I I
ri j !,I"
Reactanţa de dispersie după cele două axe, în mărimi absolute, raportată
iI1

la circuitu l rotoric, este: 13.2.4. Rezistenţa ohmică a înfăşurării de excitaţie

il ;
X;,a = 159· f' p. Nz(A cz + Ala + A Byd )' 10-7; (13.15 ) Rezistenţa ohmică a înfăşurării de excitaţie, în mărimi absolute, rapor­
X;,q = 159· f' p. N z (A cz + A lq + A Byq )' 10-7, (13.16 ) tată la circuitu l rotoric, este: IIII
Le
iar raportată la circuitu l statoric devine: r
Re = Pt--' (13.23)
qcue
Xv'a = X;'d' fra ; (13.17)
XV,q = X;,g' frg. (13.18) sau raportată la circuitu l statoric este: R. = R'e' fre
li II
216
217 i
II!I,/I,II j

!i III
 unde: L. = 2p w,z.. este lungimea totală a înf1işurării de excitaţie;
w.
r
- num1irul de spire al unei bobine polare de Tab.lul tU
excitaţie;
tie - lungimea medie a unei spire; I c;' /";0 1 1,4 1,8 2 2,2 I 2,4
Pt 0,175' 10-7 'um, - rezistivitatea cuprului la t = 200(;
=
Pt = 0,21698' 1O-7Dm, ­ rezistivitatea cuprului la t = 750C. f
I
I
I

Factorul de reducere la primar are expresia: "o 1 I 1.09 1,155 1.17 I 1,185 I 1,195

j" = ~(Wl·el)2
sin (~I ;) ---;:­ . (13.24) 13,2,6. Reactanţa
statorului
de dispersie a înfăşurării

Reactanţa de dispersie a înfăşurării statorului în regimul asincron care

,
13.2.5. Reactanţa de dispersie a infăşurării are loc în perioada de pornire, în mărimi absolute, se determină cu relaţia
de excitaţie (3.161), în care permeanţa capetelor frontale se determină ca în cazul maşinii
asincrone, cu ajutorul expresiei:
Reactanţa de dispersie a înfăşurării de excitaţie, în mărimi absolute, Afl=l,13·~.1·(h+O,5·m), (13.27)
raportată la circuitul rotoric, este:
unde II şi m sînt dimensiunile axiale ale capetelor front ale de bobinaj indicate
X' =636.j.p'w2'L
" • l'
[(hp>n+
c
111'2 +!!.ku'ko)+
Ci 3. C
în fig. 7.2.
p o
13.2.7. Reactanţa sincronă
+C(L
p
- L) :.~~u+ 0,5- b ))]-1O-7, k
(13.25) Reactanţa sincronă longitudinală şi cea transversală se determină cu
ajutorul diagramei vectoriale a tensiunii şia caracteristieii de magnetizare a
iar raportată la circuitul statoric, devine:
statoruIui, avînd expresiile:
Xa = X:• . jre (13.26) X = E id 8
• (13.28)
unde: li pm­
_ lip -{- h; It IlJ.d'

!l este înălţimea medie a tălpii polare;

o+c 1 = X = E iq • (13.29)
ckm -- C2 7
k
- °k
distanţa medie Între corpul polilor; q IlJ.q

ko TEM interne după cele două axe E,1t şi Eaq

se alege din tabelul 13.2, iar celelalte di. se determină din diagrama vectorială a ten­
mensiuni sînt indicate în fig. 13.6. siunii prezentată în fig. 13.7 pentru cele două
regimuri de încărcare inductiv, respectiv ca­
__ ~ ~ iJp ~ =-:...~ paeitiv.
c' .. ~ -t --t :...,<>.l Diagrama vectorială a tensiunii se cons­
truieşte cu mărimi exprimate în unităţi rela­
llp2

. ~~i!:j jlJ
tive, definite după cum urmează:
V l{ = 1, este tensiunea nominală pe
fază;

R 1a • Il/ căderea olImică de ten­

'la {J
VI/
Fig. 13.6. Dimensiunile pelului. siune pe fază în în­ Fig. 13.7. Diagrama tensiunii la
făşurarea statoruIui; sarcină nominală şi cos tp capacitiv.
218
219
 1:

i'l'
lii,l,
x.-. IV es t e ca~d erea In
. d uc t'lVa~ d e tenslUne pe f aza~ d a t onta
. ~
X. - . 13.2.8. Rezistenţa şi reactanţa longitudinală rezultantă ll":iI
U I ! ale înfăşuririi echivalente ,~ 1
fluxului de dispersie a înfăşurării statorului; Rezistenţa şi reactanţa longitudinală rezultantă a înfăşurării echivalente
':1

E QO a coliviei de pornire după axa longitudinală şi a înfăşurării de excitaţie, ale i",lll'

x aq = rQo = U ! căderea inductivă de tensiune pe fază datorită diror axe trec prin mijlocul polului, raportate la circuitul statoric, in unităţi ,1
I 1,'I'ii
absolute, au expresia:
reacţiei indusului, după axa transversală. 1
Ro = K· R,(R~d + 5 2 • X;,a) + Rya[(K' R,)2 + 5 • X;,].
2
(13.35)
Pentru componenta reacţiei indusului K Q Fa determinată cu ajutorul
relaţiei (3.233) şi a fig. 3.30, din caracteristica de mers în gol, se obţine E •
"d (K 'R e + R yd )2 + 5 (X.. + X y 'd)2
2
' yll
":\:1 11

pentru care rezultă:

Q
Xo = X.,(R;d +5 2
+ Xv,a[(K • R,)2 + 5
• X~.a)
2
• Xe~], (13.36) 'II
"< (K' Re + Ryd)1 + 5 2(X.. + X y'd)2 !'I!III
eqo = E qo = E q [u.r.J. (13.30) unde [(Re reprezintă rezistenţa totală din circuitul de excitaţie.
UI ! Eo R ya , XY"l' Xc, sînt precizate prin reI. (13.24), (13.25) şi (13.26).
Cu aceste date se poate construi diagrama vectorială a tensiunii, trasînd 13.2.9. Calculul momentului şi curentului 11'11

vectorul U I ! = 1, decalat cu unghiul qJ înainte sau în urma curentului pe fază I 11 , de pornire 1/1·
în func ţie de regimul de încărcare, faţă de care se scad căderile de tensiune Iii
Momentul de pornire in regim asincron pentru o tensiune de borne con­
ohmice şi inductive rl n ' x, şi x aa ' obţinîndu-se în final punctul B. Din punctul
A se duce o perpendiculară pe dreapta DB, care este intersectată în
stantă, are expresia:
lv1 - R (13.37)
:~\ Iii I
punctul C. m p = -~p
Af - • 'PM, [u.r.],
Din diagrama tensiunii se obţine tensiunea electromotoare interioară n

Ei DA, care are componenta longitudinală Eia = DC şi transversală

= unde.:
E q = eqo ' cos r.jJ, pentru care din caracteristica de magnetizare parţială a R = mI' Ui, (13.38)
statorului rezultă tensiunile magnetice F ta şi F lQ' Cu acestea, se pot determina 2· P ac ;
componentele curentului de magnetizare după cele două axe, astfel:
9,,[-- -Z2
_ 1(R 2d + RZ~-'
yq ) • (13.39)

Iv.a = ]--a-'-
{
P'Fla" - - ' ;
-,-9-.m-l' W ' ~l (13.31)
S k<t Jkq

O I Z~ = RL. + XL.; (13.40)

1 _ r-1... FI Q R kd = R 1 + (1
R2d
+ Tta ) - ;
(13,41)
~.q - K q . 0,9. mI' Wl • 1;1
(13.32) S

+ (1 + 7ta)' X2<t;
X, (13.42)
unde: K a şi K. se obţin din fig. 3.29 şi 3.30. Xk<t =

Factorul de disrersie al lui Heyland, după cele două axe. este: ZZq = RZq + XZq; (13.43)
R
x•. R,: q = R + (1 + 't"lq)---.!'i.; (13.44)
TIa =x'
a
(13.33)
I
S

X kl = X, + (1 + 7l q ) Xy,q; (13.45)
x,
--
Tlq - X , (13.34) s este alunecarea, Pa este puterea activă nominală.
q Cu ajutorul relaţiei (13.37) se poate trasa curbq. momentului de pornire
în funcţie de alunecare, pentru o tensiune la borue constantă, care trebuie să
unde X, este reactanţa de dispersie a înfăşurării statorului, în ohmi.
asigure valori mai mari decît cele ale curbei momentului rezistent.
220 221
i !II
l
.
III
il

r.'
',' l'

1'1
 !I!!
li!, 1
i!!'
l
1,1:
J

Îp
Curentul de pornire pe fază, În re­

O
' ,

',i Îp
1,

Iii gim asincron, care apare în înfă şura­ unde: u., = 1, este tensiunea la borne ce rezultă în urma căderii de tensi- "
rea statorului Ia tensiune de ali men­ une ce apare în momentul conectării pentru s = 1 ;
Iii' S [#., tarc constantă, are expresia: t'p< = 1
~u •• , i ln
- curentul de pornire pentru s = 1 ;
sînt căderea de tensiune, respectiv curentul de pornire
.. <
1~ = In11' = R· rpj [u.r.l, (13.46) la alunecarea dată s;
tl b » = ip " = 1 U.r.
unde: Momentul de pornire şi curentul de pornire real, care ţin seama de căderile

de tensiune, au expresia:

IIbn
R=~
.dUbs·'
2· 1 11
(13.47)
nZpr = M U.)2
p
--( --
b
= 1111' • ti 2b. [ u.r. ,J •• (13.56)
Mn Ult
+ &J +
V
-::;~
s (lbs,1 i(lbs

Fig. 13.8. Căderea de tensiune la barne in

'fii = 'Pa +
+
v--
'fio =

T; + e,; •
o

2 ko2
o
2rd

' ( B.4S)
i pr I U -
=-~
p
-1'' U
1• U11 l' b.
[
U.r. •J • (13.57)

perioada de pornire.
7a = 1 --L ~ •
Aceste valori, mai apropiate de realitate, trebuie să asigure condiţiile
1 ~ 2;1 ) ( 13.49) de pornire şi de intrare în sincronism.
70 = 1 '2.; + (13.50) Cu ajutorul relaţiilor (13.37), (13.46), (13.56), (13.57) se pot trasa curbele
'U ~ 1,25' '14; momentului şi curentului de pornire pentru tensiunea de borue constantă,
(l3Al} respectiv variabilă datorită căderilor de tensiune. Caracteristicile procesului
1'2q = 1,1 . '1.; de pornire sînt prezentate în fig. 13.9. în afară de condiţiile de pornire la
(13.52)
2tl­
&a=-
R motorul sincron se impune şi condiţia de intrare în sincronism, care constă
S'Xa (l3.53) în asigurarea unui moment de intrare în sincronism mi' la alunecarea de
intrare în sincronism Sj aflată în domeniul alunecărilor mici, care să fie mai

~
mare decît momentul rezistent corespunzător la această alunecare, ca în
e,q = {l3.54) fig. 13.10. Intrarea în sincronism a motorului se realizează prin conectarea
S'X"
înfăşurării de excitaţie a rotorului la tensiunea de excitaţie de curent continuu,
Cu ajutorul relaţiei (13.16) se poate trasa curba curentului de pornire în
funcţie de alunecare. Dacă curentul de pornire şi impedanţa înfăşurării statoru­ -~--,--'m;i m
lui au valori ridicate, atunci căderea de tensiune determinată poate a~'ea Ub
valori apreciabile reducînd substanţial tensiunea de borne, care nu mai este
constantă, ci variază în funcţie de alunecare ca în fig. 13.8. în acest caz.
curba momentului şi curentului de pornire calculate cu relaţiile (13.37) şi
(13.46) nu mai corespund cu realitatea. deoarece tensiunea la borne nu este
constantă ci variabilă. Ca urmare. se impune corectarea acestor mărimi
ţinînd seama de căderile de tensiune. In cazul alimentării motorului sincron
de Ia un transformator, căderea de tensiune la bornele acestuia nu trebuie să
depăşească valoarea admisibilă prescrisă în tema de proiectare.
\'
Tensiunea de alimentare la bornele motorului este:

,\ b
u•• = U!._I + 1..J.U < = 11••=1 + ips=,
. - .i p•
61ţb'~1 = UbS~1 +
1'Ps =t - Zp1J

--L 1pS=1 -
I •
1p'_1 -
ip"
---:-=-- 11'»
(1 - U!S_I) [ u"»
"
u.r.J, (1'~. 55)
S l
1,0
l !
as 0.5 O,ţ 0.2
I

o
Fig. 13.9. Curbele regimului de pornire,.
S'
alo' aos O
I ş' f

Fig. 13.10. Alunecarea de intrare in

sincronism.
222
223
 la valoarea alunecării de intrare în sincronism, care se poate determina cu mi ,ili',1111i
relaţia:
,/

SI = 128 . 1O-~ V P m4X_

(13.58)
le
./
1,Iij

3
11, j'GD2
Rad
Re
şi care trebuie să satisfacă condiţia: Ud

0123-15678910
1
s. <
< 0,05,
Sj
(13.59) (Re+Rad)/Re
1

li11:
unde: P m4X = ]{ . Pal' este puterea maximă aparentă; Fig. 13.12. Schema circuitului de excitaţie. Fig. 13.13. Momentul de intrare în
K - raportul dintre puterea maximă şi puterea nominală sincronism în funcţie de rezistenţa de
descărcare.
şi se poate determina cu relaţia (8.1);
j frecvenţa nominală; Rezistenţa totală din circuitul de excitaţie este: . III'1:11
1.
s" - alunecarea nominală, corespunzătoare momentului
nominal; R~ + Rad = KR~, (13.61)
GD2
- momentul de giraţie al agregatului. iar redusă la înfăşurarea statorului devine: lill
,l, i N
13.2.10. Alegerea materialului optim pentru colivia
Re + Rad = KR. = (R~ + Rad)j,.. (13.62) "

de pornire şi a valorii optime pentru

Valoarea optimă a rezistenţei de descărcare se poate obţine trasînd curba
rezistenţa de descărcare din circuitul înfăşurării
momentului de intrare în sincronism mi = j(K· Re) pentru S = SI' ca in
de excitaţie 1,1111
fig. 13.13.
In momentul aplicării tensiunii de excitaţie rezistenţa de descărcare se
Momentul şi curentul de pornire depind de rezistenţele coliviei de pornire deconectează.
definite prin relaţiile (13.13) şi (13.11), care la rîndul lor depind de rezistivi­ Nu se recomandă pornirea motorului sincron cu înfăşurarea de excitaţie
tatea materialului barelor şi inelelor de scurtcircuitare a coliviei de pornire. conectată în scurtcircuit, deoarece pot apărea supratensiuni periculoase
1n general, indiferent de materialul barelor coliviei de pornire, inelele de scurt­ pentru înfăşurarea de excitaţie, iar curba momentului prezintă valori mici
circuitare se execută din cupru electrolitic. Pentru alegerea materialului în zona de intrare în sincronism.
optim al barelor de pornire se trasează curba momentului şi a curentului de
pornire, pentru s = 1, în funcţie de rezistivitatea barelor ca în figura 13.11.
13.2.11. Calculul timpului de pornire şi al încălzirii coliviei de pornire
Pentru momentul şi curentul de pornire dorit rezultă rezistivitatea materi­
alului optim pentru barele coliviei de pornire. Colivia de pornire se dimensionează astfel încît momentul de pornire
Atît la pornirea motorului sincron, cît şi la deconectarea de la reţea este
al motorului sincron, faţă de momentul rezistent, să· asigure o acceleraţie
necesar ca îl1făşurarea de excitaţie să fie conectată în serie cu o rezistenţă
satisfăcătoare pentru ca timpul de pornire să fie cît mai scurt posibil. . ilill
adiţională de descărcare, ca în fig. Timpul de pornire, de la starea de repaos pînă la turaţia sincronă, are
Ip l'
13.12, care are rolul de a reduce expresia:
mp --rr,.L_i i l ,' . : ' Î'l--1i li, ', ,_
ii;
~
-- r-I 1" I I , ; ; -'---l. _ - : - supratensiunile ce apar în perioa­ •= o ds n.:1s lilll
1.
~'.
:
4
-l1!J'I;~
I

'i I
'II

'
i I

i ' ..j. [
mpi '[ , l i , :
II da de pornire, pe înfăşurarea de
exci ta ţie evitînd străpungerea izo­
laţiei rotorice, de a majora mo­
tp = Ta
'-11mt'r-m, ~
:::; Ta~
1 mp , - m r,
, (13.63)

GD2. n2
Il 1111.'.1-1-1 . mentul de pornire şi cel de intra­ unde T a := 0,99~ 10 7 • este constantă de acceleraţie.
re în sincronism, şi de aseme­ Pac III
o 2 4 l6 l8 -10t12l /4l J lllJ1J
16 18 20
Cb
nea de la reţea.
Valorile uzuale ale rezisten-

Termenul t
1 mpr - mr
!:J.s se determină prin planimetrare ca în fig. 13.14,
Fig. 13.11. Momentul şi curentul de pornire în ţei de descărcare sînt:
trasează curba momentului de pornire şi a momentului rezistent, iar intervalul
funcţie de conductivitatea barelor de pornire. Rad = (5 ... 1O)R:
70
(13.60)
cuprins între S = 1 şi S = s. se imparte în diviziuni elementare de alunecare il!ll
224
225
I! ';B'I~
,

I~
111'1

II
" m unde: c este căldura specifică pentru materialele coliviei de pornire şi are
,

, ' următoarele valori:

1,1

c = 380 Ws/kgOC pentru alamă;

II,! , c = 390 ... 420, Ws/kgOC pentru cupru;
KZI
c = 506 Ws/kgOC pentru bronz;
'1"1
a c = 870 Ws/kgOC pentru aluminiu;
0.8 ,
\ G _ masa coliviei de pornire în ipoteza că barele şi inelele de scurt­

~Im
1,) CQY
circuitare sînt executate din acelaşi material.
III 0.6 Energia termică în perioada de pornire este:
;1'1 ......

~
i 0.4 S_I m .6.s
0.2
......
-- f-
A z =2A o
'-1 s'ds =2A
-
\.s~o 1 mr
o
pr
•_ o m1Jr - m r
s'ds~2.AoE
m1Jr - mr
mp's,

~s!- b o m1Jr
o. /0 2080 -10 506070 80 90 /00 IZO NO 15f! 180 100tp{S; (13.68)
Fig. 13.14. Pentru determi­
narea timpului de pornire.
Fig. 13.1.5. Coeficientul energIeI oare determin1\.

indllzirea coliviei de pornire. unde termenul .6.st se determină prin planimetrare ca in fig. 13.13.

mpr - mr1
.6.s pentru care se determină momentul de acceleraţie m1Jr - m" cu care Energia pentru accelerarea pură a maselor rotitoare, corespunzătoare cons­
apoi se construieşte curba respectivă a momentului de acceleraţie. Deoarece
"
I
timpul de pornire este relativ scurt se poate admite în prima ipoteză că toată
tantei de acceleraţie Ta' este:
energia dezvoltată de colivia de pornire se transformă în căldură care deter­
mină încălzirea acesteia, fără cedare de căldură. Ca urmare, supratemperatura
Ao= 7t
z

GDzn; = 4,93GD zn; ::::: ~

TaPac' (13.69)
2 2
medie a coliviei de pornire în perioada de pornire, este:
se mai poate exprima prin relaţia:
Energia termică din perioada de pornire
eyp = _A_
z o (13.64)

c· GCOY dsz

~
'_l

)~
m
Az=A o 1+ ­ m1Jr _ 1
Această relaţie determină o valoare acoperitoare a încălzirii, deoarece în mod .=0
( mr

riguros chiar în timpul scurt de pornire de ordinul secundelor are loc o cedare
de căldură şi ca urmare, supratemperatura reală este mai scăzută. Admiţind,

~
in a doua ipoteză, că din energia termică totală A z produsă în perioada de '~l m z)

Ao 1 + ds =
S~I
pornire, o parte A~ contribuie la încălzirea coliviei de pornire, iar restul A; se = r
( s_ompr - m, (I'~
cedează în mediul exterior, rezultă expresia: r.r
(.'('

+ A;,
"""~"
A z = A~ (13.65)
de unde energia termică, care determină încălzirea coliviei, este: =~ TaP ap +.! T aP a1J t m
r
.6.s ,
z
=

2 2 1 m1Jr - mr

A~ = A z - A; = A z(1 - ~:) = Az(1- K;J = A z ' K~, (13.66)

,., '1 m
unde K; este coeficientul energiei cedate, iar K~ este coeficientul energiei
care determină Încălzirea coliviei şi se obţine din fig. 13.15. In acest caz supra­
temperatura coliviei de pornire din relaţia (13.36) devine:
=-

Coeficientul ~ =
1
2
TaP ap + - TaPa1J~'

t
2
1

mr .6.sz se determină
(13.70)
tl11
LLi-
CQ I

sr --+-1I
I

15
'
1 m pr - m r
e _",-
Az·K;
(13.67) prin planimetrare cu ajutorul construcţiilor gra­ Fir. 13.16. p, ntru de1uD inaea
coeficientului ~
c' GCOII fice din fig. 13.16.

2a6 2,27
 ,!1
~x
~~

13.2.12. Calculul curentului din infăşurarea de excitaţie

in perioada de pornire

Pentru a putea dimensiona rezistenţa de dezexcitare şi automatul de

deconectare 1 acesteia este necesar să se calculeze curentul din înfăşurarea
de excitaţie ce apare în perioada de pornire, precum şi căderea de tensiune
ce rezultă pe rezistenţa de dezexcitare.
Pornirea motorului sincron are loc în regim asincron, deci fără aplicarea
tensiunii de excitaţie de curent continuu la bornele înfăşurării de excitaţie.
Tensiunea de 'alimentare a înfăşurării statorului induce pe cale electromagnetică
în înfăşurarea de excitaţie o tensiune, a cărei valoare în mărimi absolute, este:
1 1 ~.~.~ ~.~
U. = U D6 --lr = U D6 -- =Ub6 - - - , (13.71)
1 +"1 1 + Ti W1 ' 1;1 Wl
unde:

ANEXE
-- ~ 1;1; 1;. = 1.
1 +T1
Această tensiune rezultată la capetele infăşurării de excitaţie determină un li
curent de excitaţie, a cărei valoare în mărimi absolute, este: 111
.1

V{K~;20 r+ X;;'
'1
1. = U. = U. (13.72)
l'
liI ,'~
,
Z, ,1 I

unde:
KR;20 este rezistenţa totală
din circuitul de excitaţie la 20°C, raportată
\Ii~:
,:1
la circuitul rotorolui.
Căderea de tensiune ce apare în perioada de pornire pe înfăşurarea de
excitaţie, pe rezistenţa de descărcare şi totală, este:
i\'
1"
6.U. = I.R;2o; (13.73)
6.UrI = I.R<MS; (13.74) \1 ~I
D.U<4 = D.U, + D.U rI • (13.75) Iil
Cu ajutorul relaţiilor (13.72), (13.73), (13.74), (13.75) se poate trasa curba
curentului din infăşurarea de excitaţie şi a căderilor de tensiune, în funcţie \I~I
de alunecare. ce apar in perioada de pornire a motorului sincron. \1
1

III'
I
11~111

"1

II
11;\1'
228 IIR,
IIII
I
I
\i
 r"
I
[1:'
,1"· '
,1 .

1
li
[d" I ANEXA 1

ii. TURAŢIILE SINCRONE \

,Ii, i I '1 II 1 '1 II I ., II "

~
2p 2p 2p
, . 1 '
'hi ~
2 3000 '2 115,384 102 I 58,823 I t
~
'1 '"

I"
1
',

I
4 1500 54 111,111 104 I 57,692 I"!
1 'C
..
1.
Iii I 6 1000 56 107,142 106 56,603 1 :a
ili
il'i 8 750 58 103,448 108 '5,555
1
~"
:""·1
1.'1' 10 500 60 100 110 '4,545
~
u
'1
'\'1.
I
12 '00 62 96,774 112 53,571
I
.§~'"
:11 14 428,571 64 93,750 114 '2,631 I :
'II 16 375 66 90,909 116 '1,724 ~
18 333,33.1 68 I 88,23' 118 50,847 1 :

20 300 I 70 8',7 14 120 50 1 ;§

22 272,727 72 83,333 I 122 49,180 1 ' ~
24 250 74 81,081 124 48,387 I I '§
26 230,769 76 78,947 126 47,619 ~ ~
l "ţj

28 214,285 78 76,923 128 46,875 - E

~- '5E
I "
30 200 80 75 130 46,153 i
32 187,500 82 73,170 132 45,454 1
i ~
.g'"S
34 176,470 84 71,428 134 44,776 -
10
.§~
36 I 166,666 86 69,767 136 '14,117 oi .S
'. <:

38 I 157,894 88 68, 181 138 43,478 ; ~ ~

40 150 90 66,666 140 42,8'7 ::
10
.§a
i2 I 142,857 92 65,217 142 42,253 e!l" El
, - ~
I
44

46 I
136,363

130,434
94

96
63,829

62,500
144

146
41,666

41,095
1
I
:
-
10
r--" ...;
.:::.
"
t
48 ! 125 98 61,224 148 40,540 I ~ ~
,O 120 100 60 1'0 40

230 I J 231
 ....
N
o
~ ....
00
....0\ ........ .... .... w
'" O 00 WW
'"
-h
W WN
... _
W•
""'-J

ANEXA 3
I

f__---.b-J
:;c; '2/.;/;,/';:1 ~
1 DIMENSIUNILE NORMALIZATE CONFORM STAS :':873-68 ŞI SECŢIUNILE CONDUCTOARELOR DREPTUN·
Tabelul A.3.1

GIDULARE DIN CUPRU ELECTROLITIC, îN rom', UTILIZATE LA EXECUTAREA 'lNFĂŞURÂRILOR

STATORULUI

~ h. mm

2
1,8

3,2
11,9)

-
2

3,61 I
12,12)

- I
2,24

I
12,36) 2,5 12,65) 2,8 13) 3,15 (3,35) 3,55 (3,75) 4 (4,25) 4,5

2,21 3,67 - 1,12 - 1,61 1 \ I I

2,5
2,8
3,15
1,11
1,68
5,31
1,39
1,96
5,62
1,61
5,21
5,91
1,91
5,58
6,32 ,
;91 5,35
6,05
5,7
ti,15
7,32
\

-
7,8
7,3 I
8,9
I
9,371

3,5' 6,03 6,38 6,71 7,16

I
I
6,69
7,59
6,85
7,83 8,33 8,92
8,2G

9,39 - 10,7 11,1 12,1 ! I

I
'1 6,87 7,21 7,6'1 8,18 ' 8,5 I 8,91 9,45 10,1 10,7 - 12,1 12,9
, 13,7
.... 1'1,2\ 1',1 I
'1,5 7,71 8,19 8,61 9,18 9,72110,1 [10,7 11,4 12,1 12,9 13,7 li,5 15,'1 16 16,; ~ 19,3
5 8,61 9,14 9,61 10,2 10,8 11,3 12 12,7 13,5 14,511 15,2 16,2 17,2 17,9 I 19,1 20,'1 21,6
5,6 9,72 10,3 10,8 11,5 12,2 12,7 13,5 1'1,3 15,1 16,2 17,1 18,2 I 19,3 20,1 21,.'! 22,9 21,2
6,3 II 11,6 12,2 13 13,8 14,3 15,2 16,2 17,1 18,3 I 19,3 20,6 21,8 22,8 2'1,3 2',9
7,1 12,1 13,1 13,8 1i,7 15,5 16,2 17,2 18,3 I 19,3 20,7 21,8 23,2
8 li 1'1,8 15,6 16,6 17,6 18,3 I 19,5 20,7 21,9 23,4 21,6 26,3

9 15,8 16,7 17,6 18,7 I 19,8 \ 20,7 \ 22

23,3 24,7 26,4 27,8 29,6

10 17,6 18,6 119,6 120,8 f 22 23 24,5 26 27,5 29,' 30,9 33

""~ Observaţie. Dimensiunile din interiorul domeniului determinat de liniile groase se folosesc pentru hidrogencratoare

;~.~""""", -~~

~
-
 Tabelul A.3.2
DIMENSIUNILE NORMALIZATE CONFORM STAS 2873-68 ŞI SECŢtUNILE BENZILOR ŞI BARELOR DIN CUPRU ELECTRO­
LITIC, IN mm, UTILIZATE LA EXECUTAREA INFĂŞURĂRILOR DE EXCITAŢIE

~~
b. rom
5 5,6 (6) 6,3 7,1

I
S
1
9 10
I
11,2

I
12,5 14

I
16

20 99,1 111 119 125 141 159 - 199 223 249 279 319

22 109 122 131 138 155 - 197 - 245 - 307 -

25 124 139 149 157 177 199 224 249 279 31l 349 399

28 139 156 167 175 198 - 251 - 313 - 391 -

32 - 178 191 201 226 - 287 - 357 - 447 -

36 179 201 215 226 - 287 - 359 - 449 - -

.
40 199 q23'\
_/
1.239 . 251 283 319 359 399 447 499 559 639

45 224 251 269 283 319 359 401 149 198 j62 629 719

50 249 279 299 314 351 399 419 499 559 624 699 799

56 279 313 335 352 397 449 503 559 - 699 - 895
63 314 352 377 396 446 503 566 629 - 787 - 1007

71 - - - - - 567 638 709 - 886 - 1135

80 - - 479 - 567 639 - 799 - 999 - -

90 - - 539 - 638 719 - 899 - 1124 - -

100 - - 599 - 709 799 - 999 - 1249 - -

-----­ --~_ .... ---- ~ ------­ .. - - ­

tl
~
'"
?' ~
t:
o.
;; "..
.... '-'
'" ..,..
o?' l"l :;:
?"
;..
l"" '"o """ .10
"..
""
'"'-'
'00

~
... >
l"l
c:
l""
.....

;.. c: o-l
? ~
l"" O
l""
..t:lt:l l"l

"e. ..,,~
~
l"" tzl

~
't t't,
B
'"
... ...
E. >i!:
C1

lll'"
... It
?
It
?
It
?
It
o
It
? e:
~
~
~
=::l
"J. °lll i:i
o
10 ....
o '0

""
....o Il
1l ~
~> ~
!'"' ~
>rj CI'
tzl"
l""~ ~
c!Q0 00
t:l
"::lO­
?"
~
.. ""
~z
~
~
Il
~::. ...
.....
<Il
,­ II Ei
ic l"l~ ....o ~
~-.
\ 1 ..."
..... OI
o
IV
OI
'"'"
a~
r-
. II ~ ..... !"'
II
II '" i:!: ...-l"
......
tzl ...
00
a ""'"" '" '"'"" Z-
II
I l>.
~
~
"" Il
a
.S­
~
o
~
O
1:.
~
,,'
t:b
E
... It It It It
"1
~
>--J

"""~
:...
~
tT1
?
'"
a
N
o
<.A
o
'IV
a -'""
,o
1l
!l E­
:...
'" :><
:... w
~
IV
"'" ""
"'"
 , Se alege: r",o = 0° 000 5° R 1 = O... 5 mm Lungimea medie a barelor şi a spirelor
tl'iii·1
Co = 30 ... 60 mm
"'~ = 10°"0 12° R. = I!
50,,0 70 mm CI = 20,,0 '10 mm Ib1 = 1,01 L B1•
+ -.-
sm"'t
+-.-
Bi.
sm
+ 2 ( h + A + C + -Ca) =
2
Rs = 80 ... 100 mm C" = 5 10 mm
"'1
: lili

H = b1 .. 0 a Cs = 10 20 mm = I,OIL + _._I_(B 1• + B~.) + 2(h +A + C+ Ca): III"

sm "'1 2
A, a din tab. Ao'l.1 C = 25 50 mm
'Iii
Ib2 = 1,01 L + _._1_ (B •• + B;.) + 2 (h + A + C + Ca);
sm "'. 2
Tabelul A.1.1
1 81 = I bl + 1 b.o
U1L. V A.mm a, mm III

-3150 30,,0'10 6 A.4.2o Calculul lungimii boblnelor de excitaţie 1

6300 4~ .. ~ 7
10 500... 15 750 60,,065 8... 10 :.111,
'1

Dimensiunile barei poz. 1. din stratul de sus, după

diametrul D 1

:I!j' :
tI = 7tD I
11"1
• t
m
= 1t.

11'1
Dm •
'
sin cel
H
= -;
II
GI=II~
2 '
• I ~' i

II
G. = tI ~. . I Y2.

)'
G 1m = C. rn -ţ- m"2' C. m = C'rn = t rn --.!
2 ' 2
lJ.'
1
Bu: [(Rs + ~1) tin "'1 - 1)+ c.",] tg "'1 ­ j
= B lII = Eu; tg "'o;
~_ _L-,-,---K_ _ i:

Figo A04.2
l
B;", = [(Rs + ~ )(sin "'1 - 1) + CI"'] tg"'l - j B~v = Bi", tg "'o
:1
"

Cazul 1: bk" 200 mm Cazul 2: b~ > 200 mm

B' B 1", •
= --_, B'
B;r=~. R~80mm
IT cos 0::0
cos "o
R=~ l'
""1.

2
Dimensiunile barei poz. 2 din stratul de jos, după diametrul D.

il 1.
Iii
t. = D•• 0 . Lungimea medie a spiyei
C. = t 2 ~. H
7t C s = t. sin CX2 = _; II I;l ,
NI ' 2 ' 2 ' t. 1,. = 2(Kj: - 26') + (bj: + 26, + O,lb) 1.. = 2 (Lj: + bj: - 2R) +
+ 7t(2R + 26, + 0,1 b) = 2 (L~ + H
B",. = [ ( Rs + ~) ti ni 0:2 - 1) + C 2ft] tg "'2 - j B 211 = B.", tg o:~; unde 6' se alege astfel: + bj:)+ 2,28 R + 6,28 61 + 0,32 b
bie = - 100 101... 120 121...150 151...200 mm
ti' = 12,5 15 20 30 mm
B~ = [( R. + ~) (Sini 0:
2
- 1) + CI",] tg 0:2 - j B~ = B~ tg~;
Lungimea medie a bobinei de excilar ie
B 2• = B 2", • B'IZ.
cos a:~' B~. = cos o:;. L b• = w.I,..
234 235
 ANEXA 5
r

I Tabelul A 5.1 (continuare)

VALORI PENTRU CURBA DE MAGNETIZARE A TOLELOR SILICIOASE LAMINATE

Tabelul A .5.1
- H, A/em
LA CALD MARCA E41, E42 ŞI E43, DE GROSIME DE 0,5 mm, DIN V.R.S.S. Circuit
r

I
B T I O 0,01 0,02 0,03 0,04 0,05 0,06 0,07 0,08 0,09

I
I 0,3
:,;!',II' 0,4 0,96 1,02
'1 1,29
II 0,5 1,14
'! 0,6 1,48 1,68
!/ B 0,7 1,92 2,2
!l! !TJ 2,68 2,75 2,82 2,89 2,96 3,03 3,1 3,17
2,54 2,61
~
II, (1) 0,8
II'
'Ii

il
il
2.
2.4
5
1 v/O·I,25W/lig
.-::"
0,9
1
3,25
4,14
3,33
4,24
3,41
4,35
3,49
4,46
3,58
4,58
3,67
4,7
3,76
4,83
3,85
4,96
3,94
5,1
4,04
5,24

j
OI)
I o;
6,64 6,85 7,07
!' 23 j 1,1 5,38 3,35 5,69 5,85 6,04 6,23 6,43
(MI3J 9,4 9,8 10,3
I 2.2 I 1,2 7,3 7,54 7,8 8,1 8,4 8,7 9
2.1 10,8 11,4 12 12,7 13,4 14,1 14,9 15,9 16 17,2
'S 1,3
2,0 / .....(t)'f(2) ~ ... 19,4 20,6 22 23,4 25 27 29,2 31,4 33,7 36
1,4
1,9 // .B 45,2 47,6 50 53 56,5 60 63,5
~ 1,5 38,5 40,6 42,9
,,/'" {0!Ql
1,8
//
'" 1,6 67 71 76 81 86,5 93 100 107 114 122
+1­
o;
1,7 130 140 150 160 170 180 190 200 210 220
1,6 / --------------­
(I)·F(I) iS 1,7
300 312 32.5

­ 1,8 230 240 250 260 270 280 290

(2) 1,5 380 40.5 425 450 510 570 630
//
..... 1,9 340 355 370
2,9 1,4 700 770 845 920 1000 1080 1160 1240 1380 1400
// 2
28­ 1.3 / 1560 1640 1720 1800 1880 1960 2040 2120 2200
2,1 1480
27 1,2
I
/ 2,2 2280 2360 2440 2.520 2600 2680 2760 2840 2920 3000
26 I,! I -­ -­
25 t.o I 0,94 0,96 0,98 1,0 1,03 1,06 1,09 1,12 1,15 1,18
0,6
2.4 OS ~ 0,7 1,21 1,24 1,27 1,30 1,33 1,3.5 1,39 1,43 1,47 1,.5 1
2.3 O~ "> 0,8 1,55 1,59 1,63 1,67 1,71 1,7.5 1,79 1,83 1,88 1,93
'"oS
o;
2.2 0.7 ... 0,9 1,98 2,03 2,08 2,13 2,18 2,23 2,28 2,33 2,38 2,43
E-<
2,48 2,.52 2,58 2,63 2,68 2,73 2,78 2,83 2,88 2,93
2./j 0.6 I 1
--Longiludlflal 3,044 3,.52
20 o.S - ­ Transversal
'S 1,1 2,98 3,03 3,08 3,13 3,18 3,24 3,3 3,36
~... 4,7
o 1,2 3,6 3,7 3,8 3,9 4,02 4, li 4,26 4,4 4,'.5
:.: O;J ,Hf!JcniJ
~ 6,3 6,6 6,9 7,2
1 ,/ I l I I I I I I
1,3 4,88 .5,08 5,2.5 .5,4.5 .5,7 6
. O1 2 4 5 8 10 12 14 /6 18 20 22 24 25 28 30 (/)
20 100 200 300(2) ~ 1,4 7,6 8,4 8,8 9,2 9,6 10 10,4 10,8 11,2 11,6
OI)
200 1000 2000 3000(31 ::s
...., 13,.5 14,1 14,8 1.5,6 16,.5 17,4 18,1
1,5 12 12,.5 13
Fig. A.5.1. Curba de magnetizare a talei silicioasc laminate
la cald, marca E 43 de grosime 0,5 mm din URSS.
.­ 1,6 19,4 20,4 21,4 22,4 23,4 2.5,.5 26,7 28 29,.5 31
1,7 33 3.5 37 39 41 43 45 47 49 .51
.59 61 63
1,8 .53
" .57

-) Valorile intensitll.ţii cîmpului H sint corectate cu factorul !lJ

236
237
 III
:1
Tabelul A 5.2 (continuare) ,
Tabelul A.5.2
VALORI PENTRU CURBA DE MAGNETIZARE A TOLEI SILICIOASE LAMINATE LA RECE, Iii
H, A/om
MARCA E330, DE GROSIME 0,5 mm, DIN U.R.S.S. Circuit
III

B, T I O 0,0\ 0,02 0,0] 00,4 0,05 0,06 0,07 0,08 0,09 1'11

0,6 II
0,81 0,83 0,8' 0,87 0,89 0,91 0,93 0,95 0,97 0,99
"
I
0,7 1,1 1,12 1,1-4 1,16 1,18 1,2 1,22 1,2-4 1,26 1,28 1
"II'',
-;;j 0,8 1,3 1,32 1,3-4 1,36 1,38 1,-4 1,-42 1,-4-4 1,-46 1,-49
8 d
"
1
0,9 I
[T] '10·0.8/1.2 W/Kg :.a 1.52 1,5' 1,58 1,61 1,604 1,67 1,70 1,73 1,76 1,79
1,
(t)U "
.....
'60
1 1,82 1,8' 1,88 1,92 1,95 1,98 2,01 2,0-4 2,07 2,1
Il
2.1 ".._----------------JII,((JJ d
o 1,1 2,13 2,16 2,19 2,22 2,25 2,28 2,31 2,3-4 2,37 2,-40 '!!I
/ . ,.,J
2.0 ~ .. ·"MJJ \
1,2 2,-43 2,-46 2,-49 2,'2 2,55 2,'8 2,61 2,604 2,67 2,71
'1\'
1.9
18
I -
_ _.---UM2J

_------------m.((2)
]
"...
O
1;;
"In
1,3
1,-4
1,5
2,75
3,2
3,9
2,79
3,26
-4,02
2,83
3,32
-4,H
2,87
3,38
-4,26
2,91
3,-4-4
01,38
2,95
3,5
-4,'
3,0
3,58
-4,604
3,05
3,66
-4,78
3,10
3,701
4,92
3,15
3,82
5,06
III!
,1:
I,

;:1'
1.5
14
",,'"
,.,-,,­ .... -­ Q
.....
.5
1,6
1,7
1,8
5,2
8,0
15,0
',-4-4
8,-4
1',92
',66
8,9
17,0
5,88
9,-4
19,22
6,1
9,9
21,4-4 23,66
6,32
10,-4
6,6'
11,32
2',88
6,98
12,2-4
28,2
7,32
13,16
30,8
7,66
H,08
3-4,5
t3 ,,/ 1,9 38,2' -42 -46 '2 '8 70 82 901 109 1301
1.2
2 160 200 250 300
ti
-- --
O,, 0,'7 0,63

W1;~"
0,6 0,69 0,7'

0,7 0,81 0,90

0,8
0,8 0,98 - 1,0'
0.7' ~... 0,9 1,09 1,12 1, !-4 1,16 1,18 1,21 1,2-4 1,27 1,30 1,33

.."
0,8 ".
<Il 1 1,37 1,-40 1,-43 1,-47 1,'1 1,5-4 1,6 1,6' 1,70 1,75
0.5 il
...
«1 1, 1 1.80 1,8' 1,90 1,96 2,0 2,07 2,104 2,22 2,30 2,38 !
!-<
20] O)M,'
- liJngiludinal
I
';l
1,2
1,3
2,-48
-4,37
2,'9
-4,67
2,70
-4,90
2,82
',30
2,97
',70
3,U
6,U
3,35
6,60
3,'6
7,10
3,80
7,60
-4,07
8,10
i'
, 02 - - Tran"erlal "3... 1,-4 8,60 9,10 9,60 10,10 10,60 li, l' 11,70 12,25 12,80 13,35
0.' H{!</cm]
....O 1,' 15,0 15,6 16,2 17,0 17,8 18,6 19,-4 20,2
~OI 13,90 H,-4'
..J
1.11 O 0102 44 D6 as 1 1,6 21,0 22,0 23,0 2-1,0 2',0 26,0 27,0 28,1 29,2 30,3
2
1 10 20 J~I)
JO tJ ], 1,7 32,6 33,7 3-1,8 3',9 37,0 38,1 39,2 -40,-4 -41,0
31,'
100 100 JOQ a) ....." 1,8
;­ -42,8 -4-4,0 -4',2 -46,-4 -47,6 -48,8 '0,0 '1,2 '2,-4 '3,6 \
Fig. A.'.2. Curba de magneuzare a to1ei silicioase 1aminate
1,9
-'6,0 60,0 63,0 604,7 66,5 68,'
la rece DJarca E 330 de grosime O,, rom din URSS. 'U '7,2 '8,6 61,'
'I'
I,! '

2 70,5 7',0 80,' 86 92 100 110 122 136 1'1

2,1 167 183 199 216 233 2'0 267 28-4 301 319

lil ~
2,2 336 3'3 370 387 -i0-4 -421 -439 -4'7 -in -493
I'~
') Valorile intensităţii cimpului H sînt corectate cu factorul k J,

238 239 t
II
I'IIII
:1
li
I
 Tabelul A.5.3 (contfnuare)

H, A/cm
Circuit

Tabelul A.5.3
B, T I ° 0,01 0,02 0,03 0,04 0,05 0,06 0,07 0,08 0.09

0,5 3 3,7
0,6 4,4 5,1
VALORI PENTRU CURBA DE MAGNETIZARE A TOLEI SILICIOASE LAMINATĂ LA RECE, 0,7 5,8 6,5
MARCA 106 W şi 130 W, DE GROSIME 0,35 mm, RESPECTIV 0,5 mm, DIN FRANŢA
0,8 7,2 7,9
~ 0,9 8,6 9,3
<l
'6 1 10 10,3 10,6 10,9 11.2 11,5 11,8 12,1 12,4 12
B
'60 1,1 13 13,25 13,5 13,7 13,86 14 14,3 14,5 14,7 14,86
8(1)
[Ti -{f).f(3) ..."
O
1,2 15 15,1 15,3 15,5 15,7 16 16,4 16,8 17,4 18,1'1
1$ 'IO·IW/Kg· f06W I
1,3 19 19,8 20,6 21,4 22,2 23 23,8 24,6 25,4 26,2
lB '10' f.4W/Kg-130W _--------------------------(1).((2) ;;
1.7
h 1,4 27 27,8 28,6 29,4 30,2 31 32,3 33,6 35,0 36,5
.Eoi
(6 ti 1,' 38 39,6 41,3 43,1 45,0 47 49,1 51,4 53,7 56.3
(2) 1.5
22,1,4
_--------------------~~--.m ,.1J
<:î
A
1,6
1.7
59
99
61,9
104
65,0
110
68,8
115
72,1
121
76
127
80,2
132
84,5
138
89,1
144
94
152
/,3 //
15
1,8 169 178 187 197 207 217 227 237 247
2,f~ /2 //
// 160

(1
1,9 256 265 275 287 300 314 330 346 363 381
/
2~ f
I
/1 2 400 419 439 459 480 500
09 I

1.91 0,8 -­ -
I --loogillJdlflol
07
- ­ Transversal
1$~ O;;6][-;'
"
~.'
+------4-.-!o-...:;~ 1 , I I
II [A/CI!l
I
~
0,9
1
3,35
3,93
3,41
4,01
3,47
4,08
3,53
4,15
3,59
4,22
3,65
4,30
3,71
4,41
3,77
4,50
3,83
"1,59
3,89
"1,67
.. !01 i 1 F . il
. . S W • m 3(1) >
'"~ 1,1 4,75 4,83 4,~0 4,98 5,06 5,15 5,25 5,35 5,'17 5,60
.....
- 25 JO 85 40 45(2)
~ ~ ~ G ~ 1,2 5,75 5,88 6,01 6,14 6,27 6,40 6,54 6,68 6,83 6,98
Fig. A.5.3. Curba de magnetizare a tolei silicioase de laminate la rece, marca 106 W şi 130 W, I
8,71 9,2&
'S 1,3 7,15 7,33 7,52 7,73 7,96 8,2 8,44 8,99
de grosime 0,35 mm, respectiv O,, mm, din Franţa ;;
a 1,4 9,6 9,91 10,3 10,7 11.1 11,3 11.9 12,4 12,9 13,4
~
ti 1,5 14 14.7 15,5 16,2 16,9 17,7 18,4 19,1 19,9 20,6
:; 1,6 21,3 22,1 22,8 23,' 24,3 25 25,7 26,3 27 27,7
.....""" 1,7 28,3 29 29,7 30,3 31 31,7 32,3 33 33,7 34,3
1,8 35 35,7 36,3 37 37,7 38,3 39 39,7 40,3 il

1,9 41,7 42,3 43 43,7 44,3 45

240
241
 Tabelul A.D. J (continuare)

I H, A/em
~
Tabelul A.5.4
VALORI PENTRU CURBA DE MAGNETIZARE A TOLEI SILICIOASE LAMINATE LA CALD
U I B, T I ° 0,01 0,02 0,03 0,0. 0,05 0,06 0,Q1 0,08 0,09

MARCA 95-50, DE GROSIME 0,5 mm, PRODUSĂ DE FIRMA BOCHUM DIN R.F.G.
1 0,61 0,68 0,7 0,72 0,76 0,79 0,8 0,82 0,85 0,9
<a<:1
1,1 0,92 0,96 1 1,01 1,08 1,12 1,16 1,12 1,21 1,32
~
B
.e
';;;, 1,2 1,4 1,46 1,52 1,62 1,72 1,8 1,92 2,1 2,3 2,5
[T] <:1
o
vro' 0.95 W/Kg >-l 1,3 2,8 3,8 i 1,5 5,2 5,6 6 6,5 7,2 8
I

(8
21
1,9 Vl5 02.37 W/Kg (3)
';j
1,1 8,8 9,1 10 Il 12 13 11 15,4 16,6 18,1

~7
--"''''
E
o
1,5 20 22 26 30 34 36 iO 12 44 18

~1
--~ ~

(5
..... .....
..... -­ ....
'"
~;::
1,6 52 59 60 62 66 70 74 78 82 88

,/ _ _ ________ .(2) 1,7 92 96 100 108 112 118 124 132 140 114
1,4
-:t
A
l3J ~----- (1)
1,8 152 160 168 176 182 192 200 212 224 234

12 241 256 272 28i 300 320

-----­ 1,9
IIIJ
tol .....
..... ..... -­ ----­ 2
,,/

:1
07 /
/
/
/ 0,5
0,6
0,5
0,6
0,55
0,66

1/
F
/
0,7 0,72 0,8
- longitudinal
~ 0,8 0,85 0,94
0.4 - - Transyersal
"
:> 0,9 1,04 1,16
OJ~
02 , '"o:
'~" 1 1,3 1,32 1,36 l,i 1,44 l,i8 1,52 1,56 1,58 1,62

a/LLL '
O I [
I l I f I I I I ,
H{A/I;m}
I
';j
1,1 1,68 1,72 1,8 1,8i 1,88 1,96 2,02 2,1 2,2 2,26
I
0.2 0.4 Oi OB 10 I.Z 14 1,6 1.8 2,0 2.2 2,4 2,6 2,8 30 (1) "ii 1,2 2,31 2,4i 2,5i 2,7 2,84 3 3,6 i 4,6 5
10 20 JO (2)
...
o
100 100 JOO(3) ~ 5,4 6 6,6 7,i 8,8 10 10,i l1,i 12,4
1,3 8
in
Fig, A.5.4. Curba de magnetizare a tolei silioioase !aminate la cald, marca 95-'0,
de grosime 0,5 mm, produsă de firma Bochum din R.F. Germania. ~ l,i 13,i 11,8 16 17,2 19 21 2i 27 29 31
.....
::1
1,5 3;4 36 38 iO ii, 48 50 53 56 60
1,6 64 68 70 7i 78 82 86 92 94 98
1,7 lOi 108 112 118 122 126 132 138 14i 148
1,8 156 160 166 172 180 188 196 200 210 220
1,9 230 240 260 280 300 320
242 I
,
l
1;.

243 i
Iit
1;

Iii
:'j'

ii,'i
i:
'l
li
 Tabellli A.s.S (continuare)

H, A/em

B,T 0,01 0,02 0,03 0,0. 0,05 0,06 0,07 0,08 0,09
Tabelul A.5.5
VALORI PENTRU CURBA DE MAGNETIZARE A TOLEI SILICIOASE LAMINATĂ LA CALD,
MARCA 100-50 DE GROSIME 0,5 mm, PRODUSĂ DE FIRMA BOCHUM DIN R.F.G. 1,13 1,18 1,22 1,26 1,.3 1,.335 1,38 1,42 1,46 1,51
1,1 1,55 1,6 1,65 1,7 1,76 1,8 1,87 1,94 2 2,C8
';<
'5" 1,2 2, l4 2,22 2,3 2,38 2,46 2,56 2,65 2,58 2,92 .3,3
B 3
5D 1,3 3,6 3,11 4,2 4,5 4,9 5,4 5,8 6,.3 6,7 7,2
V!O~ 1W//(g
j" 1,4 7,8 11,5 9,3 10,4 11,2 l2,8 14,4 16,8 18,2 20,8
fJ)7
------ ---­
1.9 vl5'?5W//(g ___ (3)
1,5 23,6 27 28 30 32 .3." 37 40 4J 46

­-­----
/8 .=;
:; 1,6 50 54 57 60 63 67 71 75 79 84
I}

15 //
.s
E 1,7 88 94 97 104 108 114 119 126 131 139
Ul
1.5 //
1,8 145 152 159 167 174 182 190 199 207 218
14
// W ~.

----------------­ 15"
'Ia
1,2 •,..­ --­ ~-----
--::::::::::=-=(t) 2
1,9 227 240 250 260 271 286 296 312

f.I --,---, -------­

&
~
1 ~
fi 0,5
6
0.9 b
h 0,6
08 /
/
I 0,7 0,59 0,7
0.7
0.5 0,8 0,7 0,8
- - LongrflJdma/
0.5 - ­ fraffs'ersa!

0.4 E~
0,9 0,88 1,04 1,07

1,09 1,14 1, U 1,18 1,22 1,26 1,3 1,34 1,37 1,H

Qa ii
02 f-. 1,1 1,47 1,54 1,58 1,66 1,7 1,77 1,83 1,94 2,02 2,1

.2 1,2 2,19 2,3 2,42 2,6 ~178 .3 .3,8 4,3 4,7 5,4
0.1 HVVcnU
al.. I , I 1 I '.' I r ! , ,
"S
02 ~ 05 0.8 J 1.2 Il 16 1.8 2 22 N 2,6 18 J (1) 1,3 5,8 6,4 6,9 7,6 8,2 9 9,8 10,8 11,7 13
fO lO JO(2j "
~
1,4
IQO 200 ,W(J) 14.2 15,9 17,4 19,6 O'
_.l :26 28 30 33 36
Fig. A,j.5. Curb'l de m'lgnatizare a tolei silicioase laminate la cald marca 100-50, S'o
de grosime 0,5 mm, produsă de firma Bochum din RF. Germania. -: 1,5 38 40,5 4.3,5 46 49 52 55 58 62 65
1,6 69 74 77 80 84 88 93 97 102 lC6
1,7 111 116 121 128 '0
1J~ 138 143 150 156 162
1,8 168 176 182 190 198 206 213 222 228 240

1,9 248 258 267 278 288 .300 310 320

244
24$
 ,~

""'N
- /
,1

Tabelul A5.6. (continuare}

!I

H, A/cm

B, T
I o 0,01 0,02 0,03 0,04 0,05 0,06 0,07 0,08 0,09
--- I
Tabelul A.5.6
0,1
VALORI,pENTRU CURBA DE MAGNETIZARE A TOLEI DIN OL 37

PI! GROSIME 1...2 mm, PENTRU POLII ROTORULUI 0,2 1,4

0,3 1,8

,8_

{T] 0,4 2,1

2,5 2,75

"j
0,5 !
23 (2)
0,6 2,95 3,2
!:,
il:
22
",1 '
21­ 0,7 3,45 2,75 "'1
1

4,05 4,4 :'1:' '

2 0,8
, ~ I,
19-1 0,9 4,8 4,9 4,95 5,05 5,1 5,2 5,3 5,4 5,5 5,6
,8 JI (O
1 5,7 5,82 5,95 6,07 6,15 6,3 6,42 6,55
--;'
6,65 6,8
f)i 1,1 6,9 7,03 7,2 7,31 7,48 7,6 7,75 7,9 8,08 8,2.5
16 -i
1,2 8,45 8,6 8,8 9,0 9,2 9,4 9,6 9,92 10,15 10,4.5
15
14 1
l
1,3 10,8 11,12 11,45 11,75 12,2 12,6 13 13,5 13,93 14,5

o-j 1,4 14,9 15,3 15,96 16,45 17 17,5 18,35 19,2 20,1 21,1

1,5 22,7 24,5 25,6 27,1 28,8 30,5 32 34 36,5 37,5

1,6 40 42,5 45 47,5 50 52,5 55,8 59,5 62.3 66

;i!
09
1,7 70,5 75,3 79,5 8i 88,5 93,2 98 103 108 114
1,8 119 124 130 135 141 148 156 162 170 178
08
07 1,9 188 197 207 215 225 235 245 256 265 275

OOL
a5
1
_
/1 [A/cnY
2
2,1
290
460
302
480
315
500
328
520
342
540
361
560
380 400 420 440

O "---l !
! I I ! I , J
10 10 30 40 50 60 70 80 sa 100 110 IlO 130 140 150 (1)
~ ~ ~W I
I
1
Fig. A.5.6. Curba de magnetizare a tolei din OL 37 d e groslme
. J
l o.. 2 rom. "

246
247
 Tabelul A.D.7 (continuare)

R, Alem

B,T O 0,01 0,02 0.03 0,0. 0,05 0,06 0,07 0,08 0,09
I
Tabelul A.5.7
0,5 4,4 4,8
VALORI PENTRU CURBA DE MAGNETIZARE A TOlEI DIN OLe 35, DE GROSIME 3 mml 0,6 5 5,4
CONFORM STAS 901-67
0,7 5,8 6
8 0,8 6,4 7
[T]
'10.34 W/Kg 0,9 7,3 7,8
~
I.~i '15"81 W/Kg
(zJ
8,3 8,35 8,4 8,6 8,7 8,9 9 9,2 9,3 9,4
1.8 1, 1 9,5 9,6 9,7 9,8 10,2 10,4
9,9 10 10,6 10,8
1.7
1,2 11 /1,2 11,4 11,6 11,8 12 12,2 12,4 12,6 13
1.6
1.6 J /
~1) 1,3 13,3 13,7 14 14,25 14,5 15 15,3 15,7 16,1 16,4

H 1,4 17 17,6 18 18,4 19,6 20 20,5 21,4 22 22,4

1.3 1,5 24 25 26 27,2 28 30 32 34 36 38
1.2 1,6 42
40 44 46 48 50 52 54 56 58
U
1,7 60 68 70 74 78 82 88 92 96 100
1
1,8 105 114 /18 124 130 14(;) 150 160 170 180
a9
0.8 1,9 190 212 230 240 260 285 300
0.7
0.6
Oj

0.4
a3 ANEXA 6
a2
CARACTERISTICILE PERIILOR DE CONTACT
01 I .0
1If'./cniJ
O

I N;m.j Af~:' Inm~'/ml

Vptr f)"U Materialul

2 10 20 JO(!) Calitatea periei ~ inelelor

20 mf' V de contact

100 200 JOO{j)

Fig. A.5.7. Curba de magnetizare a tolei din OLC 35, Electrografi t 40 1,8 12 20 2,2... 3 0,08 ...0,15 Cupru sau

de grosime 3 mm, conform STAS 901-67. bronz

Cupru grafitat 30 2 20 0,25 1,5...2,2 0,08,..0,15

Electrografit 40 1,8 10... 15 20 2,2... 3 0,15,..0,22 Oţel sau

fontă per­
Cupru grafitat 30 2 20 0,25 1,5.,.2,2 0,08,..0,15 litică

248
249
N ANEXA 7
~ EXTRAS DE PRESCRIPŢII DIN STANDARDE PRIVIND TOLERANŢELE ADMISIBILE ALE VALORILOR MĂSURATE
FAŢĂ DE CELE CALCULATE (GARANTATE) PENTRU UNELE CARACTERISTICI TEHNICE ALE HlDROGENERATOARELOR

Standardul
I I scurcÎIcuît
Curentul de Curentul de Variaţia

I Domeniul de apl icare

I
Randament
I
Pierderi totale scurtcircuît
de şoc dl'- durată
de tensiune

STAS 1893-78 Maşini electrice rotative - Pentru cazul insumării

pg.39-40 de curent continuu şi de pierderilor parţiale:

R.S. România curent alternativ - 10% din (1-"1))

- Pentru ca.7.ul pirrdc­ ±30~~ ± 15% ±20%
rilor deduse di n pu terea
in trod lisă şi cea debi­
tată:
- 15% din (1 - "1))
- Minimum 0,7%

GOST 183-55 Maşini electrice de curent - 0,1 (1-"1)) pentru

V.R.S.S. alternativ de puteri mai "1) .. 0,95 -1- 10% - -15% -1-20%
mari de 50 W la 50 Hz - 0,005 pentru
"1) > 0,95

CSN 35.0000 Maşini electrice pentru - Pentru cazul insUlnă-rii

I

Cehoslovacia toate puterile şi tensiunile pierderilor parţiale:

- O, I (1 -"1)
- Pentru cazul pierde­
rilor ded use din puterea -1-30% -1- 15% ±20%
introdusă şi cea debitată:
- 0,15 (1 -"1)
- Minimum 0,7%

l.E.C. - Publ. 3'l/ Maşini elcctrice fără li- - Pentru cazul însunlării
1969 pg. 58-61 mitarea tensiunii şi a pierderilor parţiale:
internaţional puterii - 10% din ( 1 - "1)
- Pentru cazul pierde-
SEV - Publ. 188 dl rilor deduse din puterea
XII-951 pg. 15 Toate lnaşinile elcctrice introdus! şi cea debitată:
Elveţia - 15% din (1 - "1)) -1-10% ±30% ±15% ±20%
- Minimum: 0.007
AV. 1953 - pg. 13 Toate ma~inile electrice
Norvegia

--~---~--~~~--~~-~~~~~~--~--~---------~---~~--~---

Toate maşinile electrice - :Măsurători directe:

NFC 51-100/1965 ±25% ±20%
- 0,15 (1 - "1)) -1-10%
pg.47
Franţa
- Determinare indirectă.:
- 0,1 (1 - 1)

N. 1007-1934(VEMET) - Pentru cazul tnsurnării

pg. II I Toate maşinile electrice pierderilor parţiale:

Ţările de jos - 0,1 (100 -"1))

- Pentru cazul pierde­

rilor de-duse tiin puterea
±15% ±20~!~
introrlusă si ce[l. d~l>itat1i:
0,15 (100 - ~fJ)
----------1 - Minimum: 0,7% 1 _ ±30%

NUN 711X-1949
pg. 6 Belgia Toate maşinile electrice 0,1 (1 - "1))
20%
0,15 (1-1)) 10%
CEI 2-3/Xll- 1953 Maşini electrice de pu­
pg. 10 Italia teri mai mari de 250 W - Minimum: 0,007

Maşini electrice de puteri - Pentru cazul insumâ,rii

BS 2613/1957
mai mari decit ICP/lOOO pierderilor parţiale:
pg.8
rot/min, respectiv 0,75 -0,1 din (100 - "1))
Marea Britanie
kw/1000 rot/min, respec­ - Pentru cazul pierde­
tiv 0,75 kVAIIOOO rot/min rilor deduse din puterea
introd us! şi cea debitat1i: ±20%
-0,15 din (100 - "1))
Minimum 0,7%

Maşini electrice făr! li­ _ Determinare indirectă:

VDE 0530/1/1.66 -1-10% ±25%
mitarea puterii - 0,1 (1 - 1))
pg.49
- Măsurare directă.:
R.F. Germania
- 0,15 (l -- "1))

Maşinielectrice de puteri - Pentru cazul

SEN 22-1938 insumli.rii pierde­
ed. 1951-pg. 14 mai mari de 1 CP

rilor parţiale: 10%

Suedia
- Pentru cazul pier­

derilor deduse din 20% I ± 15%

puterea introdusă şi
N cea debitată: 15%

....
V\
Minimum 0,7% din

__ I~~~ere~::inal1i _-'- _
-------- ~---~--_.• ----------- ---~--~

~ -~~-~_._---~ =-'~-
 ANEXA 8
EXEMPLE DE CALCUL PENTRU DOUĂ HIDROGENERATOARE VERTICALE SINCRONE DE 25 MVA LA 166,7 ROT/MIN,

RESPECTIV 90 MVA LA 600 ROT /MIN

Valoarea calculată a rdaţieî

Ne. relaţiei ReLlţia

Exemplu! numeric 1 Exemplul numeric 2

A.8.1. DATELE DE PROIECTARE

- puterea nominală aparelltă: Pup = 25000 kVA Pup = 90000
kVA
- tensiunea. u01l1inală de linie: U,L = 10500 V U,L 15.750-_.-
V
- factorul de pntcrc: cos,? = 0,9 cosrp = 0,9
- frecvenţa: f = 50 Hz f - 50 Hz
- numrLrul de fal,c: = 3 = 3
- turaţia IlO111inalrl,.'
'"
nn -- 166,7 rot/miu
'"
nn = 600 rot/miu
- luraţia Inaxirnă: 1t max = 335 rot/min n max = 975 l'ot(lliin
- reactanţa sincronă. JOllg. : xa = 1 11,r. xd = 1 U.r.
- reactanţa tranzitorie long. : x~ = 0,25 l1".r. x~ = 0,17 11.[,

- tensiunea de forţare: Ve ITIdX ;;, 2 11,r. L' e max ;;, 2 il.r.

- viteza de creştere a excitaţici: v. ;;, 1,8 s-t Ve ;;, 1,8 5- 1
- nlOlllentul de giraţie: GD' = 2290 tm 2 GD' 510 ~
tm. 2
- regim de expl03.tare: scurtă durată repetat scurtă durată repetat
- împingerca axială. a apei: GA ~
345 1 GA 170 t
- greutatea părţilor rotitoarc ale

turbillei: G'T = 40 G'T 16

- rnonlentlll de giraţic al rotoruilli

tnrbinei GD:j. = 230 tn1 2 GD~ 16 tm 2

11..8.2. ALEGEREA DIMENSIUNILOR PfUNClPALE

A.8.2.1. Dim"nsiHnilc principal"
Ancxa 1 - Numărul de poli 2p = 36 2p = 10
- Raportul de supratururc:

_ Jt max 335
K = 975
K m--- [u.r.] J{m = -- = 2 U.!. m 1,625 U,r.
nn 166,7 600

Tolă laminată OL 37 K
Oţel forjat OLe 45 N
- Material coroana polară:
_ Viteza periferică maxima. a

v]).. = 150 mfs

rotorului: "P'" = 100 m/s

- Pasul polar

't' = 100 10 _2 = O,5m = 500mrn 't' = ~ 10-' = 0,923 m = 923 l\lm

(2.17) 't' = ""... 10-2 [m] 2 . 1,625
KtII
_ Diametru1 interior al statorul ui :
3{( )2
)2 ÎI ( )2 1 10' 503060
(2.20)
D =
V( n ·GD"
•
C·Pap·K
[m] D= V
2 778· 212· )(,&
37,37"10-7'25'108'4500 = D=
V \3,37· \0-1·9' 10·· 4500

= 2,365 m
=
= 3,74 m
D = 4,5 m D = 2,8 m

fig. 2.3
D = 3057 mm
't' = 520 mm D = 5962 rom 't' = 960
mm
fig. 2.4

D = 5800 mm D = 3050 mm
Se adoptă:

- Pa.sul polar definitiv

't' =--
'I':·D
[m] 't' = 1!:' 5,8 = 0,510 ro = 510 mm '1' = 1" 3,05 = 0,958 m = 958 mm
(2.13) 36 10
2p
_ Viteza periferică mlU,im1 a rO­

torului, definitivA

V~ ma< = 1t. 5,8' 5,58 = 10 1,62 m/s Vp max = 1!:' 3.05· 16.25 = 155,63 rn/s
(2.15) "2> "'AX;" 1t. D· n", [m/s]
Aceste valori satisfac solicit1l.rile admisibile ale u,ateriaklor adoptate
pentru realizarea coroanei polare.

_ Lungimea totală a fieru1ui activ al

statorului
O· P ap 37,45' 10- 7.25. 108 L = 22,23' IG-7. 90· IG8 = 2,I5m =
L=-­ [m) L= 1m
j,(J5~' 10
D"·n. 5,8"' 2,783
(2.21) = 2150 rom
= 1000 mm
- Raportul
L A = _1_ = 1,96 A = 2,15 = 2,244
(2.22) A=­ 0,958
't' 0,51
t-,) ANEXA 8 (continuare)
V1
~
Valoarea calcul aU a relaţiei

Nr. relaliel I Relalia

Exemp!ul numeric 1 I Exemplul numeric 2

- Din fig. 2.5 se obţine: ). = 2,"1; 't' = "150 mm; L = 1000mm;! ).=2,5; 't'=900 mm; L=2200 mm
C = 27· 10- 7 C = 22· 10- 7
- Din fig. 2.6 5"', obţine D = 5500 mm L = 1000 mm D = 3050 rom L = 2150 rom
GD2 = 2000 tm' C ~ 27· 10- 7 GD' = "120 tm' C = 22· 10- 7

A.8.3. CALCULUL ELECTROMAGNETIC

A.8.3.i. Alegerea ,ncă,cărilor dectrctnagl1cticc
- Conexiunea. .infăşurării: Stea Stea.
- Curentul nominal pe fază:
(3.35)
PUP 25· 108 90· 10 = 3303 A
8
11/= - - [A] 11/ = - - - = 1376A

3· U 1L 3· 10500
11/ = 3 . 15750

- Din fig. 2.6 rezultă: Ba = 0,9 T A = 500 A/em Ba = IT A = 600 A/cm

- Din fig. 3.1 rezultă: Ba = 0.5 T A = 500 A/em Ba = 0,95 T A = 620 A/cm.
- Din fig. 3.2 rezultă: Ba = 0,95 T A = 580 A/em Ba = 1 T A = 620 A/cm
C = 27.10- 7 C = 22· 10- 7
- Din fig. 3.3 rezult1i.: A = 500 A/em A = 580 A/cm
- Se adoptă: B =0,7 T A = 500 A/cm B = 0,91 T A = 620A/cm
ToU\. silicioasă E13-URSS Tolă silicioasă E330 - URSS

A.8.3.2. Alrgerer:l nu:măf'ultli (le crestă-tal't ale slalurului

- Numărul de bare pc crestătură şi

numărul căilor paralele de curent:

znl a Znl = 2 a = 1 znl = 2 a=2

- Numărul de crestMuri:

(3.1) N 1 = 7t·D·A·a
. 7t. 5,8' 500· W = 330,89 N _ 7t '3,05 ·620· 10',2
179,71
NI = .2. 1376 1 - 2.3303
zai' 11/

_ Numărul de spire pe fază:

Wl -- 108 "'} = 31
fig. 3.4 Wl

U 1 L = 2,06; Il/ = 2,31 U,L = 0,16; 111 10,83

pe ntru.U1L.
. Il/
T·L
, D T·L D T·L D

_ Numărul de crestături, care ţine

seama de infăşurare:

1
2
IV, = 6 - 3 1 = 186
p.2) N, = 6 ~ "", N, = 6 2: 108 = 324 2
Znl

_ Numărul 'de sectoare se alege In

funcţie de valearea diametrului

S = "1 sectoare S = 2 sectoare

interior:
_ Analiza variantelor posibile Vezi tabelul A.8.2.
peutru NI: Vezi tabelul A.8.1
NI = 32"1 NI = 180
- Numărul de crestături adoptat:
_ Valoarea preliminară a diametrului!
exterior al statorului
De, ~ 5,8 + 0,5 6,3 m 6300 mm Du = 3,05 + 0,958 "1,008 m <'l:'
(3.6) Du ~ D +T [m] = =
~ "1000 !TIm
- Coarda segmentului de tolll:
-
AB = D. 1 • sin -
a;
[m]
AB = , sin 6040' = 6 , 3· O, 11609
63· = IAR = "1. sin 100 = "1' O l74·~ .
(3.9) 2 = 0,131"1 111 = 732 mm = 0,69 m ~~ 690 IilI11

_ Numărul de crestături pe pol şi

fază: 180
NI ~-=3 q----~(,

(3.10) q = 2pm q ~ 36· 3 \l) ..•

A.8.3.3. Dime..sionareafierului acti" al staiorlll"i

_ Numărul şi dimensiunea pachetelor
elementare şi a cana.lelor de aer
"p = 2 de
n p = 18 de
1, = "15 mm
1, = "10 mm
I H
p
= 2
"p = 8
de 1, = 52 mm
de 1, = 18 nun
de 11 = 45 mm
n c = 19 de bc = 10 mm "p = 30
t-,)
U1 "c = 39 de be = 8 lnnl
u.

...........

 ANEXA 8 (continuare)

Nr. relaliei I Relaţia

Exemplul numeric 1
Valoarea ca:culată a relaţiei

Exemplul numeric 2

- Lungimea totală a lierului activ

(3.19)
LI = L - nebc ' [m] L,= 1 - (2· 0,015 + 18 X 0,01) = L, = 2,15 - (2' 0,052 + 8 X 0,018 +
= 0,81 m + 30· 0,015) = 1,838 m
- Lungimea efectivă a lierului activ
LFel = L, . KFel [m] Ll'eJ = 0,8[' 0,93 = 0,753 m. LFcl = 1,838' 0,93 = 1,709 m
(3.20)
- Lungimea ideală

2a' a = 36·23· 10-(

LI = L - 2a + ~~- [m] Li 1- 2. 0,018+ 2· 18· 12· 10-( Li = 2,15 - 0,036 +
C + a
(3.21) 0,018 +0,012 0,009 + 0,023
2 2 = 2,136 mm
= 0,985 m
a = o = 3a l = 18 mm a = c = 3a l = 18 mm
- Relaţia de segmenl.are

Nl=k·.n+n N l =6'12+9=81 N l =9·10=90

(3.25) S S S
k = 6 m = 12 n = 9 k=9 m= 10

A.8.3.1. Dimensionarea înJăfurării staterului fi stabilirea elcmEntdcr schEmei de bobinai

- Tipul de inlăşurare adoptat: ondulată ondulată.

11/ = 1376 A> 900 A 11/ = 3303 A > 900 A

- Elementele bobinei

(3.12) Y = 321 = 18crest. y = 180 = 36 crest.

18 5

s Y 18 36
(3.43) Yl = - ­ Yl = 0,78 - = 7 crest. y, = 0,835 - = 15 orest.
T 2 2 2
(3.44) Y. = Y - Yl Y2 = 18 - 7 = II crest. Y. = 36 - 1.5 ~ 21 crest.

- Elelnentele diagrarnei vectoriale

a tensiunii

360' ,
(3.16) a.' = rJ. =

36

(3.17) rJ. = ~ = 20' rJ. = ~= 100

q 3 6

(3.18)
~ = rJ." Y ~ = 20'· 18 -= 360 0 ~ = 10· 36 c~ 360 0
unde N o =6'b N o = 6· 3 = 18 cres\. N o = 6· 6 = 36 crest.

(3.38)

- Volumul de curent din crestătură

_ I,! 3303
I er - z n l - [A] I = 2·!376 = 2752 A JeT = 2 - - = 3303 A
eT 1 2
a
Tab. 3.1 - Volumul de curent prescris I CT = 2 900 ... 3 500 A JeT = 3500...1 100 A
- Pasul dintre crestături

n·D t, =!'. 5,8 =O,0562m=56,2mm n' 3,05

Il = ~- [m] tI = ~ = 0,0532 m =53,2 mm
NI 321
- Lăţimea preliminară. a crestăturii

(3.56)
bel = (0,35 ... 0,5)t l [m] bn = (0,35 ... 0,5)0,0562 = 0,01967 ... bel = (0,35 ... 0,5)' 0,0532 = 0,01862 ...
... 0,0281 m = 19,67...28,1 mm ... 0,0266 m = 18,62 ... 26,6 mm

Tab. 3,5 bel bn = 18 ... 21 mm bel = 21...30 mm

- Lătimea minimă a dintelui
statoric
tl·L ~_B~_ 0,0562' 1 0,7 0,0532· 2,15 0,91
(5.57) b~ min
=
[ITI] bz mirl = ~'----- 0--=
1,545
bz min

1,709 1,75
LFel EZI mi"Z
0,753
= 0,0338 m = 33,8 mm = 0,0348 m = 34,8 mm
- Demitalea de curent
(fI' A) 1800· IO"A2/ m 3 (flA) = 2600· 10" A"/m3
(fI A) 1800· 10" = 3,6. 106 A/m" il = 2600· 10" = 4,19' 10" A/m'
Fig. 3.12 [A/m2j i, =
A 500. 102 620· 10"
Se adoptă.:

il = 2,8' !06A/m" = 2,8A/mm' IiI = 3,6' 10" A/m' = 3,6 A/mm'

N ANEXA 8 (continuare)
VI
00
Valoarea calculatA. a rela~iei
Nr. relafiei I Relalia
Exemplul numeric 1 Exemplul numeric 2

- Secţiunea preliminară a conducto­

rului efectiv

-~ [m"] q = ---­
1376
q =
3303
=
(3.59) gClIl ~ a' il CUII, 2,8' 108 CUI 2. 3,6' 10°
= 491· l(}-c m! ~ 491 mm' = 459' 10-· m 2 = 459 mm'
- Dimensiunile normalizate şi secţi­
unea conductorului elenlentar nei­
zolat, respectiv izolat
Anexa 3 b x h q~lII bxh = 5,5x3,05mm; q~lIl ~ 16,3 mm21 bxh = 6x2 mm; q~'l = 1I,6mm2
Tab. 3.6 b' x h' b' X h' = 5,R5 X 3,4 nun b' X h' ~ 6,35 X 2,35 rnm
- Numărul de conductori elementari
in paralel
491 = 30,123 459- = J9,57
(360) c=
qCUI
-.~ C = 16,J C =
11,6
qcul
se adoptă

C = JO c = 40
- Secţiunea definitivă a couductorului

cfectiv

(3.60) qCul = q~lIl' C [m"] qCul = 16,J, 1O- G ·30 = 489.1O- c m 2 =\ qCul =11,6' 10- 6 ,40 = 464·1O- 6 m' =
= 489 mm2 = 464 mm 2
- Densitatea de curent definitivă

(3.59) il =
11/
a' qCul [;. ] .
11 =
1376· lOC ~ 2,814' 10. A/m'
1.489
=
il = DOJ' 10
2· 464
8
= 3,56' 10. A/m2 =

~ 2,814 A/ulll12 = 3,56 A/mm'

- Condiţiile de realizare a transpoziţiei

(3.61) I, = !.: ;;. 0,03 [m] t, = - =

1
0,033 m = 33 m'lI It = ~= O,05375m = 5J,75 mm
c JO 40

------
L 1 2,15
(.3.62) Ct = > 25 Ct=------ = 2,947 C, = = 4,J4
2(c - I)b' ' 2(30 - 1)5,85' 10-3 2(40 - 1)·6,35· 10-3
Fig. 3.14 - Dispoziţi.,. în crestălură (Izolaţie compundată) (Izolaţie termorigidă)

Lăţimea

Tab. 3.6 poz. I - cupru izolat 2 X 5,85 = 11,7 mm 2 X 6,35 = 12,7 mm

poz. 5 - separator vertical 0,5 mm 0,4 mm
poz. 6 - izolaţia barei 2 X 4 = 8 mnl 2 X 3,45 = 6,9 mm
poz. 7 - strat protector 2 X 0,5 = 1 mm
-----
­
21,2 mm 20 mnl
poz. 12 - acoperire lac semicon­
ductor 2 X 0,1 = 02-mm 2 X 0,075 = 0,15 mm

21,4 mm 20,15 mm
- Toleranţă pachetarc + 0,2 mm T 0,2 mm
- A justaj bare + 0,3 mm 0,05 mm
21,9 mm 20,3 nuu
Adi u c i m ca
poz. I - cupru izolat 16 X 3,4 = 54,4 mm 21 X 2,J5 = 49,35 mm
poz. 6 - izolaţia barei 2 X 4 = 8 mm 2 X 3,45 = 6,9 mm
poz. 7 - strat protector 2 X 0,5 = 1 mm
--~--~

63,4 mm 56,25 mm
pUl. 12 - acoperire lac sculi­
conduclor 2 X 0,1 = 0,2 nllll 2 X 0,075 = 0,15 mrn
- -----
63.6 nU11 56,4 mm
- Ajustaj bară 0,1 X 16 = 1,6 mm + 0,5 mm
Înălţimea totală I bară 65,2 mm 56,9 mm

N ~2mm 56,9 mm
V1
-.{) Înălţime totală 2 bare 130,4 mm 113,8 mm

 N ANEXA 8 (continuare)
o-.
o
Valoarea calculată a relaţiei
Nr. relapei I ReI aţi a
Exemplul numeric 1 Exemplul numeric 2

poz. 8 - Adaus între bare 3 mnl 4 mIU

poz. 9 - Adaus pe fL1ndul

crcstătllrii 1111n nUH
1002. 10 - Adaus sub pani't 11un 1,5 nun
poz. II - Pan:l 7 mln 6 11un
- Prag 1 mm 0,5 mm
143,3 llun 125,8 mm
- Dimensiunile Cl'CSElturii
bn !t n het = 22 DInl heI 144 mm b" = 20,3 mm hel = 126 mm
- Relaţiile de optimizare

(3.63) II 12
beUl = 0,6..0,7 - = 05 - - = 0,59
22 ' 20,3
o"
??
(3.64) b", = 0,35 .. 0,5
t,
-=---
56,2
= 039
'
~=038
53,2 '

144 126
),,, = 4... 7,5 ~ = 6,55 -- = 6,2
(3.65) 22 20,3
bOl
- Ci:'llÎerea medie de temperatură În

stratul de izolaţie dintre cllpru şi

fiern 1 actiy

(3.66) Oi" ~ 1,3· 10- 7 . 0,0055' (2,814· 106 ) ' . Oi" = 1,16' 10- 7 • 0,006' (3,56' IG6f·
, 0,004675 = 26,47°C . 0,003625 = 31,98°C
- Xnm5.rlll de spire pe fază

Z1l1 • 1\'1 2·324 2· 180

(3.71) ~t;l =~~~. 108 "'1 =~~-=30
J.·m-a 2· 3· 1 2·3·2

~_._---~;.-- . ,-­
. --~----~-~

_ încărcarea lineară definitivă

= = 2· 180' 3 303 = 621. J02 A/m

A =Znl'N,'[l! [~mJ A 2.. 324· 1376 490. 102 A/m
7t. 3,05' 2
1'C' 5,8 . 1
n·D· a
_ Calculul factorilor de zonă
sin 30'
sin ~ 30° ~Zl = sin 30' = 0,96 ;;ZI = = 0,957
(3.208) ~'" = 30° J. sin 10° 6· sin 5:)
q' sin~
sin 3· 30 0 sin 3· 30°
= 0,321
;;'3 - ~ 0,667 ~Z3 =
3· sin 3· 10
0 6· sin 3· 5 0

sin 5· 30' sin 5· 30'

.­
;;'5 =
3· sin 5· 100
= 0,217 ~!:S
6· sin 5·5' °
sin 7· 30° sin 7· 30'
;;Z7 = - 0,1775 ~Z7 = - 0,1455
3·sin7· 10' 6· sin 7· 5 0

_ Calculul factorilor de scurtare

~"I = sin 0,78' 90' = 0,94 ~S] = sin 0,835·90' = 0,968

~S" = sin ~ 90°
(3.209) 't' ~S3 = siu 3· 70,2 0
= - 0,515 ;;,,=sin3·75°= -0,708
~"5 = sin 5.70,2° = - 0,1564 ~'" = sin 5· 75' = 0,258

~67 = sin 7· 70,2 0 ~ 0,75 ~S7 = sin 7· 75" = 0,258

_ Calculul factorilor de înfăşurare

~1 = 0,9024 ~I ._~ 0,9264

(3.207) ~" = 1;.." 1;."
~3 =- 0,343
~3 = - 0,2287

;;. = - 0,0339 .. °

E ~o
i;7 = - 0,0376
~7 = - D,133

A,8.3.5. intrefierul
_ Valoarea intrefierului care asigură "Il
2 2
1; = 4. 10-7 621 . 10 . 0,958
~
1; = 4. 10-7 491· 10 . 0,51
(3.8?) 8 = 4· 10-7 [m] 1· 0,91
"d' Ba
1· 0,7
1428· 10-5 m= 14,28 mm = 2615· 10-5 m = 26,15 mm
 t-.)
a­ ANEXA 8 (continuare)
N

Nr. relaliel I Relatia

Exemplul numerie 1
Valoarea calculati a

I
Ielaţiei

Exemplul numeric 2

- Valoarea intrefierului care asigură

abaterile din fabricaţie şi montaj

Fig. 3.17 8= 12 rnm 8 = 23 mm

- Întrefierul adoptat
8 = 12 mm Il = 23 rom
- Întrefierul maxim la marginea
tălpii polare

(3.89) Il ma.< = (1,5...2,6) Il [m] Il max = 1,5' 12 = 18 mm 8ma.< = 1,5' 23 = 34,5 mm

A.8.3.6. Dimensionarea roţii polare
- Coeficientul de acoperire polară

Fig. 3.18 I (lI (li = 0,73 \ (lI = 0,79

se adoptă

(3.100) - Lăţimea tălpii polare

(li = 0,71 (li = 0,73

bp = <li'" [m] bp = 0,71' 0,51 = 0,362 m~ 360 mm b p = 0,73' 0,958 = 0,7 m = 700 mm

(3.101) - Raportul de verificare

.!'.P.. ;;" 5,8 b 360

b v -~
/.
-v= - = 6 4 = 13,15
/. 56,2 ' --;; - 53,2

- Raza tălpii polare

D
(3.102) Rp = -' --- [m] 5,8 __ 3,05
2 + 8. D Il ma.< - 8_ R p­
R
p
= 2
+ " 8 58 0,018 - 0,012
---­ = 2 ~8. 3,05 0,0315 -0.023
b! ., 0,36' 0,7'
= 1,398 m ~ 1398 mm = 1,186 m = 1186mm
- Dimensiunile preliminare ale polului
Fig. 3.20 bl;; 111;; 11., bl;~250... 300mm; ",,= 175... 300mm bIe = 500... 575 rom; hl;= 235..,340 mrn
1I v = 10 ... 50 mm h p = 60 ... 80 mm

----~

Se adoptă:

b/(; - 250 nun hl; = 250 mm bk = 550 mrn 1Il; = 240 mm

lip ~ 45m111 11; = 35 mm 11 p = 80 mll1 11; = 35 mm

_ Lungilll(~a corpului polului Material: OL 38 Grosime: 2 mm

Material: OLC 35 1 Grosime 2 rnm
(3.107)
LI; = 1 - (0,05 0,1) = 0,95...0,9 m=
LI; = 2,15 - (0,05 0,1) =
LI; = L - (0,05 ...0,1) [m]

= 950 900 Imn

= 2,1. .. 2,05 m = 2100 2050 mm
LI;=](Fc2. L[m]
Il; = 0,97· 1 ~ 0,97 m = 970 mm L;. ~ 0,97· 2, 15 = 2,085 m = 2085 mm
Se adopn:
L/(; = 950 mm L/(; = 2050 mlll
_ Lungimea totală a corpului pol ului
(3.106) L kl = LI; + 21. [m] LI;I = 0,95 + 2· 0,050 = 1,050 m L kt = 2050 + 2· O. 120 = 2,29 lll.

_ Lungimea efectivă a corpului polului

LkFe = 0,97· 2,05 = 1,9885 lll.
(3.110) LI;Fe= KFc2' LI; [m] LI;Fe = 0,97· 0.950= 0,9215 111.
_ Lungimea ideală a corpului polului
L/(;, ~ 2,05 + 0,12 = 2,17 m.
(3.108) Ll;i = LI; + 1. [m] l'l;i = 0,95 + 0,05 - 1 m.
- Lungimile tălpii polare
(3.111) Lv = LI; [mm] Lp ~ 950 nun Lp = 2050 llIm

Lvi = Ll;j [rnm] Lvi = 1000 IIlIl1 Lpi = 2170 mm

LvFc = LkFe [mIU] LpFe = 921,50 mm LpFe = 1988,50 11un

_ Valorile preliminare ale coc[icicnţi­
lor de dispersie
0,012 0,023
Il "to = 1 -15,2--
"1;0 = 1 + 3 , 7 - - = 1,1776
= 1,1303
= +
(3.115) Oko 1 k­
. ' 0,5' 0,958'

(3.116)
.
0k= I -\ (okO -
A,,,
1) (1 ~ 3,3 - - 10- )
7
= 1 -1 0,1776 ( 1 -1­ o;, O'~ = 1 + 0, 1303 ( 1 +
O· Bs
620· 10" O 958 )
+ 3,3 500· 10'· 0,5 10-7) = + 3,3 ' - 10-7 =
0,012'0,7 0,023' 0,91
1,352 = 1,252

N
a- ah = 3,5... 4
O'kn 0'." = 4...5
'""

.........
......,
 ANEXA 8 (continuare)

N,. ,elaţiei , Relaţia

V_al_oa_'_ea calculat_ă_a_'_e_la_li_ei
___________

Exemplul numeric 1 Exemplul numeric 2

_

- Inducţia la baza corpului polului.

la mersul în gol

E = 0,36· 0,943 07.1 1776 = 0,7'2,136

(3.112) ko B ko = - - ' - - - - " - - - 0,91' 1,1303 =
0,25' 1 ' , 0,55 '2,17
= 1,1194 T = 1,2886 T
- Inducţia la baza corpului polului,
la incărcare pur inductivi

(3.113) Eie = E to (1 + 0,5· x~) aţ [T] El, = 1,1 i94 ,i + 0,5. 0,25) 1,352 = B~ = 1,2886( 1 + 0,5. 0,17) 1,252 =
alo 1,1776 1,1303
= 1,4458 T = 1,5486 T
- Spaţiul minim Îutre bobinele polare,
la baza polului

(3.117) !:lbmin = "t"k min - (b k + 2bcue + !:lbmin = 0,45 - 0,37 ~ !:lbmiTJ = 0,742 - 0,711 =
+ 2!:liZp) [m] = 0,082 m > 0,020 111 = 0,031m> 0,030 m
A.8.3.7. Dimensionarea coliviei de amorlizare

- Pasul dintre barele coliviei de

amortizare

(3.121) 1, < 11 1, = 55 mm < Il = 56,2 mm 1, = 52 mm < 11 = 53,2 mm

- Numărul barelor coliviei pe pol

N,
= 0,36 _
1 = 6,55 - 1 = 5,55 N. = ~ - 1 = 13,46 ­
( 1.124) 0,055 - 0,052

- 1 = 12,46

Se adoptă:

N, = 6 barejpo1 I N2 = 10 bare/pol

_ Secţiunea cuprului unei bare

3· 3· 2· 489 . 10-6 3· 6 . 2 . 464· 10- 6
(3.125) qb
= (O 15
, ' " ,
03) 3q' Zftl' qCUl [m"] % = (0,15 ...0,3) -
fi
= qb = (0,15 ... 0,3)
10
=
N,
= (220 ... 440)' 10- 6 m 2 = = (250 500)' 10-6 2
111 =

~ 220 .. .440 mm 2 = 250 500 mm'

- Diametrul barei
1,13 .j(220... 440). 10- 6 db = 1,13 .j250...500 =
db = 1,13 q/) [ro] db = =

(16,76 23,7)· 10-3 m = = (17,87 25,3)· 10-3 m =

= 16,76 23,7 mm 17,87 25,3 mm

Se adoptă:

d~ = 18 mm
do = 22 mm
- Condiţia

db = (2...2,5) .j0,055 =
do = (2... 2,5) .j0,052 =
(3.126) d~ = (2 ... 2,5) .jt.; [ro]
(14,8 18,5) 10-3 m (14,42 18) .10- 3 m =
14,8 18,5 mm 14,42 18 mm
_ Secţiunea definitivă a barei
% = ". 0,022' = 380. 10-6 IT,' =
q/) = ' - -
'7t'4 [ro'] 4
4 2
~ 255 rom2 = 380 llln1

_ Secţiunea inelului de scurtcircuitare

qi=0,575·255·1O-6.6~ qi = 0,575· JRO' lG-o. 10 =
(3.127) [ro"]
= 880· 10- 6 m' = 880 mm' = 2185· 10- 6 111' ~ 2185 mm'

_ Grosimea inelului de scurtcircuitare

?

[m] bi ~~ 0,018 = 0,012 m = 12 mm b; ~ ~ 0,022= 0,0 145 m= 14,5 l1lm

3 3

Se adoptă:

bj = 18 mm bi = 35 rom
 N
8:: ANEXA 8 (continua re)

Valoarea calculată
Nr. relapei f Relaţia
a retapei
Exemplul numerîc t Exemptul numeric 2

~
Înălţimea inelului de scurtcirc uitare
It, ;;. 2d b [m] I ", ;;. 2 ·0,018 = 0,036 m = 36 mm 1 h, 2· 0,022 = 0,044 m = 4'1 mm

Se adoptă:
It; = 36 mm !l, = 63 mm
- Secţiunea definitivă a inelului de
scurtcirc uitare
q, = bi · h, [m'] q, = 0,018' 0,036 = 648· 10- 6 m' = q; = 0,035· 0,063 = 2205· 10- 6 m' =
- Secţiunea
= 648 mm' = 2205 mm'
de contact intre segmenţii
coliviei şi lamelele de legătură
Se = (7... 10) q, [m'] Se = (7 10) 648· 10-6 = Se = (7... 10) 2205· 10- 6 =
= (4536 6480)· 10-' m' = = (15435 22050)' 10- 6 m 2 =
= 4536 6480 mm' = 15435 22050 mm'
- Se adoptă dimensiu nile
d, bs , h., d, = 18,4 mm b•• = 4 mm h" = 4 mm d. = 22,3 nUn bs " =~ 2 uun".. = 5 lIUU
A.8.3.8. Calculul rezistenţe/or ohmice
- Rezistenţa pe fază a înfăşurării sta­

torului la 20 0 e şi 75°C, în
unităţi
absolute

LI
R'(20) = P,o ~q~-::' [O] RII'OI = 0,175' 10- 7 ~ R 1 (20' = 0,175' 1O-7_ ~51
(3.130) 1· 489· 10=; = 2 . 464· 10- 6 =
= 0,0155 O = 0,004'12 O
LI
R,(70) = P?5 -;-q~ [Q] R Il7 .) = 0,2169' 10-7 _ 434 = 1O-7~ 51
1· 489· 10-. = R'(7') 0,2169'
2· 464.10=" 0=
=0,0192 O = 0,00548 O

~''''''''~

_ Rezistenţa pe fază a infăşurării sta­

torului la 75°C în unităţi relative

3303
(3.132) r =
l
R'(75)IIf
[u.r.] rl = 0,0192 1376 = 0,004353 [u.r] r
l = 0,00548 - = 0,001988 [U.l]
Ulf 6069 9104
_ Rezistenţa pe fază a înfăşurării sta­
torului la 7YC, în curent alternati v

(3.133) R a , = R I (75!' /la [O] RaI = 0,0192' 1,079 = 0,0207 O RaI = 0,00548' 1,0376 = 0,005686 n
raI = r,' /la [u.r] raI = 0,004353 ' 1,079 = 0,0047 [u.r] rai = 0,001988 ' 1,0376 = 0,00206 [u.r.]

unde:
_ Kc'LI+ Hrlf ha = 1,1766' 0,81+ 1· 1 = 1,079
k = 1,0819' 1,838 + 1· 2,07 = 1,0376
(3.134) ka-- ---~ a
1,838 + 2,07

LI + 1, 0,81 + 1

- ,,~- 0,2 '4 + 30' - 0,2 = 40' - °2

+ ~--'-
(3.139) K c - 1 +-- -, Ke = 1 0,2054 = 1,1766 Kc 1 0, 1465' = 1,0819
9

V Vo.o
9
­ 9

(3.138) r; = a:' 11 = 95,3

_ Re.",istenţa înfăşurătii de excitaţie

bcUI • h
bel
1; = 95,3 11 0,00305
0,022
= 0,205 1; =' 95,3
V 0,012
-~ 0,00.
0,0203
o
= 0,1465

la 20 0 e şi 75°C

Le Rel'OI = 0,175· 10-7 JltI,.) = 0,175' IC·7. 2270

R el.o) = P,o - - [O] 3320
(3.152)
qCue
236· 10- 6 = 331,2. 10-6

= 0,246 O = 0,ll54 Q

L. R e(70) = 0,2169' 10-7 R (7,1 = 0,2169' 10-7 2.270

R ,(76) = P76 - 3320
qeu.
[O] 236. 10- 0 = e 344,2· 10--'; =
= 0,305 n = 0,143 Q

(3.154) re = R C(76) m -
8 re = 0,305' 3 ~( 108· 0,9024' 0,85)2.\ re = 0,143' 3 ~ (30' 0,926 . 0,84)2.
. 7t' • 7t' 36· 34 7t' 10· 39

N
a­
. (U'J.' r;I' /l~}2 Ilf [u.r.] 1376 = 0,000769 u.r. 3303 = 0,00045 u.r.
'1 2p·w. UIf 6069 9104

\
.......... ---­
N ANEXA 8 (continuare)
e­
00

Nr. relaţiei I Relaţia

Exemplul numeric 1
Valoarea calculată a relaţiei

Exemplul numeric 2

- Rezistenţa Infăşurării de amortizare

după axa lungitudinală şi trans­

versală la 7SOC

(3.156)
_ Fa (Pb'
---+lb PI .lia) .
-- 15800 (0_.21_69' _10-7 • 1,172
+ 'ya =_3~000 (0,216<J.~~-7. 2,35
t"ya - --
2IlJi 1 qb· N • qi
T ya =
.100, 0,28 255· 1O-~ 100' 1,475 380' 10- 6 • 10 +
. (1,5 ... 1,65) [u.!".] _0,2169' 10- 0,064 ) 7•
0,2169' 10- 7 • ° 122)
+ 648.10- (1,5 ... 1,65) = 6 + - 2205'10-;- (1,5 ... 1,65) ~

= 0,01586 ... 0,01745 [u.r.] + 0,00579... 0,00637 [u.r.]

_- Fa (Pb' lb 15 800 (0,2169' 10-7 .1 172 , _ 39 000 (0,2169, 10-7 • 2,35

10- 6 • ~ + +
t"yq ---- ---
(3.157) 2'f'1Ji1 qb· N 2+ T
yq
= 100· 0,28 ----z.55. yq - 100· 1,475 380' 10- 0 • 10

+ -_._q
Pt' 1· ) 1,25 [u.r.]
0,2169'
+ --'----'---.
648· 10-&
, 10- 7 • 0128) 1 25
'
=
+
0,2169' 10- ,0,244)
2205· 10-0
7
1,~5
')
­
_
ql

= 0,01473 [u.r.] = 0,00522 [u.r.J

A.8.3.9. Calculul Teac/anţelot"
- Reactanţa de dispersie a înfăşură­

rii statorului, în unităţi absolute

(3.169)
",'
X s = 159· 10- 7 . f --! (AcI + A kl + x, = 159· 10-'·50 108~ 1 275 ~ X s = 159· 10-7 • 50
3
o' 1,696 =
p 18 ' 5
+ AII + Aav) [O] = 0,6568 O ~ 0,2427 O

(3.162)
unde: L'
An = --! AC!
A 0,9772
"n = - 3 - 2,27 = 0,74 ACI = ~~2,
6
123 = ° 747
'
q

(3.166)
,
""1
h.
= Keu - - + K k -
h. An = 0.88 ~ + 0,83 0,02 = An ~ 0,9 0,1112 +
3bel bel 3· 0,022 0,022 3· 0,0203
= 2,27 + 0,87 0,01124 = 2,123
0,0203

0,943 2,136 4 0,1)

­
Li _ A'1 = -- 0,27 = 0,0848 A kl = - - 0, 34 =
(3.163) A~1 = - J.~l 3 6
q
5 (_1,_0_1-_) 5_°,023
5~ 0,022 AI; = 0,0203 0,73 = 0,434
(3.167) bn A~1 = _ _~_ _ 0,71 = 0,27
Akl = ----"1 1 0023
5 + 4°,012 5+4-'~
5+4~ o,on 0,0203
bel
Ah = 0,43· 1,75' 0,968' = 0,705
(3.164) A/1 = 0,43' It' 1;'1 AiI = 0,43· 1· 0,94' 0_ 0,38
= A8v = -.2. 0,958' 2,136
(3.165)
Aav =!"-
rC2Ke.K,.~
". Li E (Iv-)2 V
Aa., = -.2.
rr;'
0,5'0,943
1,218' 1,68' 0,012
0,012
rr;' 1,14' 1,0094' 0,023

r
.0,004 = 0,094

r
= 0,07

Fig. 3.26 E (~ = 0,012 E( ~' = 0,004

L~ = 1 - 19· 0,0012 = 0,9772 m = L~ = 2,15 - 39· 0,001 = 2, 1l1m =

(3.168) L~ = L - ne' b~ [m]
= 977,2 mm =21l1mm

Keu = 0,88 Kk = 0,83 K eu = 0,9 Kk = 0,87

Fig. 3.24 KCu Kk
_ Reactanţa de dispersie il. înfăşurării
statorului in unităţi relati're
3303
(3.170) X, 11/
Xs =[u.!".] "s = 0,6568 137~ = 0,149 [u.r.] X
s = 0,2427 - - = 0,088 [u-r:
6069 9104
UIt
_ Reactanţa de reacţie a indusului

după. axa. longitudinală şi trans­

versală
15800 39000
Fa = 1,048 - - = 0,845 [u.r.J Xad = 1,042 - - = 0,912 [u.rJ
"aa = K a - [u.r.] X aa
19597 44574.
(3.171) Fa.
1 + Ke x =0,517 1+ 1,218 0 ,845=
1 + 1,218
X"q = Kq - - - xa</. [u.!".] aq
Xaq = 0,54 2 0,912 =
(3.172) 2 2
= 0,485 [u.r.] = 0,546 [n.rJ

N Fig. 3.27 unde: K a = 1,042 K q = 0,54

Ka = 1,048 Kq = 0,517
$ Fig. 3.28 Ha Kq
 f';)
.....
o ANEXA 8 (continua re)

Nr. relaţiei \ Relaţia

Valoarea calculată a relaJiei
Exemplul numeric 1 Exemplul numeric 2

- Reactanţa de dispersie a înfăşurării

de excitaţie

Xc. = xa,,(o-e - 1) [u.r.J Xes = 0,845 (1,197 ­ 1) = 0,166 [n.r.J I Xc. = 0,912 (1,164 - 1) = 0,149 [u.rJ
unde:
(3.174) 2· Fa . L k • • A )
o-e = K" ( KI + '<1>1' l' 10- 8 o-e = 1,048 ( 1,0 1 + o-e = 1,048 (1,01 +
2· 19597· 1· 0,9518 10-6) = 1,197 2· 44574· 2,17· 0,7765 .10- 8 ) =
+ 0,28 + 1,475
= 1,164
"1'=- +-+1 .1"
Akb

2,65
Ak,
1,53
1.1' = 0,094! + 0,61~ + 0,514 = 0,097
1.1'= -- + --+
0,507 °3995 _­
,
2,65 1,53 2,65 1,53
- Reactanţa
de dispersie a înfăşură.

= 0,9518 = 0,037 + 0,33 + 0,3995 = 0,7665

rii de amortiza re dupa. axa longitu­

dinală şi transvers a1ă

(3.175) x ys" = 0,5· 10-7

Fa
- --.
<1>1 1- Kb
1 X
ys
" = 0,5' 10- 7 15800 ....!... [0,95__ 102 .
0,28 0,5 6
_°
1 -7 39000
x,,-,·O-
Y'
5
1 [2,05' 10"
----~·
1,475 0,4 10
L ·102
• 1' (Ab + A8v) + Aid ] [u.r.J . (2,65 + 0,21) +
[
N2
1,53] = 0,264 U.r. (4,06+0,1 42) + 2,18] =0,292 u.r.
(3,176) Xy,q = 0,5- 10- 7 -Fa -1-
<1>1 1 +Kb
[L_
1' .10
_
N 2
2
o XI/sq = 0,5' 10-7 15800
0,28
~[0,95' 10:.
u 6
X
y.'q'
_°
-
5·1
_739000
0-- 1-
1,475 1,6
[2,05'
- - 10
­
2
10 .
. (Ab + ).8v) +A;q] [u.r.J . 2,86 + 2,91] = 0,09064 u.r. . (4,06 + 0,142) + 5,16] = 0,076 u.r.
unde:
Fig. 3.29 1 - Kb 1- K b = 0,5 1- K b = 0,4
1 + Kb 1+ K b = 1,5 1 + Kb~= 1,6

'-"-~'.--"''''''.';.;~

4 = 0,8 + 0,7 + 1.15 = 2,65 Ab = 1,06 + 0,12 1- 2,88 = 1,06

(3.177) \ Ab = 1.<2 + A~2 + A.,

Fig. 3.31 AC2 A,2 ~ 0,8 AC2 = 1,06

Fig. 3.33 Ak2 A~2 ~ 0,7 A~2 = 0,12

0,004 1. = 1,15 0,005 = 2,88

AS = K h' 2 1.02 = 1,15- - = 1,15 02
2 0,002
b..
0,004
1(= l{ = 1,15 K = 1,15

).8v = _ _ 12
0,055 A8v = 0,052 = 0,142

(3.181) 4v= = 0,21

12 '/5" K c 12· 0,018' 1,218 12· 0,02683' 1,14

0,958

(.1.182) Ai" = 192.. CII Ai" = 19 ~0,95 = 1,53 ).;.~ = 1 9 - - 12= 218
10' ,

N2 6
0,958
(3.183) A;q = 192.. C q Aiq = 19 0,51 1,8 = 2,91 Aiq = 19 - - 3 = 5,46
N2 6 10
Fig. 3.351 Cd Cq CII = 0,95

C q = 1,8 CII = 1,2 Cq = 3

_ Reactanţa sincronă longitudinală şi

transversaJă a înlăşurării statoru1u i

Fig. 188 x" = Xs + xa" [u.r.] x" = 0,149 + 0,845 = 0,994 u.r. Xd = 0,088 + 0,912 = 1 u.r.

xq = x. + Xaq [u.r] x q = 0,149 + 0,489 = 0,638 u.r. x q = 0,088 + 0,546 = 0,631. u.r.

_ Reactanţa înfăşurării de excitaţie

(3.189) Xe = XeO + Xad [u.r.J X

e = 0,168 + 0,845 = 1,013 n.r. X
e = 0,119 + 0,912 = l,06 U.r.

_ Reactanţa înfă.şurării de amortiza re

după axa 10ngitudi nal1i şi trans­

X y"
versală

= x Y'"

+ X a"
[u.r.J Xv" = 0,264 + 0,845 = 1,119 D.r. I Xvd = 0,292 + 0,912 = 1,204 li.!".

Xyq = xJ/oq + x aq [u.r.J XVq = 0,09064 + 0,185 = 0,576 U.r. XVq = 0,076 + 0,546 = 0,62 u.r.

_ Reactanţa sincronă tranzitor ie Ion·

gitudinală a înfă.şurării statorulu i

(3.193) x~ +
X eo
[u.rJ
,_°
x. - ,
149
+ 0,845' 0,168
= X~ = 0,088 + ~ 0,149
0,149 + 0,912 =
= Xs xael X ,
e
+ xad 0,168 + 0,845
IV

'1 = 0,289 = 0,216 u.r.

.­ U.r.

..-... ~

-
N ANEXA 8 (continuare)
'-1
N

relaţiei I Valoarea calcul aU a relaţiei

Nr. Relaţia
Exemplul numeric 1 Exemplul numeric 2

- Reactaoţa. tranzitorie a înfăşurării

de excitaţie

(3.194) X~ = x .. + X.el _ xs_ - [u.r] x; = 0,168 + 0,845· 0,149 = x; _. 0,149 + 0,912- 0,088 =
Xs + Xad 0,149 + 0,815 0,088 + 0,912
~ 0,2948 u.r. = 0,229 u.r.
- Reactanţa tranzitorie a înfăşurării
de amortizare, după axa longitudi­
nală şi transversală

(3.195) x~ = Xysd + xaă _ _x__ _

s
[u.r]
X~ = 0,264 + 0,845· 0,149 X~el = 0,292 + 0,912' 0,088 =
0,149 + 0,845 0,088 + 0,912

= 0,39 u.r. = 0,372 U.r.

(3.196) X~a = x ysa + xaa _ _'~_s__ [u.r] X;a = 0,09064 + 0,485· 0,149 X;a - 0,076 + 0,546' 0,088 =
Z,s + xafl. 0,149 + 0,485 0,088 + 0,546
= 0,2048 u. r. = 0,152 u,r.
- Reactanţa sincronă supratranzi­
tarie longitudinală si transversală
a înfăşurării statar";lui

(3.197) x; = Xs + x; = 0,149 + 0,845' 0,168·0,264 x; = 0,088 0,912' 0,149' 0,292

0,143 + 0,225 + 0,044 0,135 + 0,265 + 0,0435
+. xad· ~t!S' xY~d [u.r.l
xacJ, . x es + xaă' .xy6d + x ea ;fysd = 0,241 U.r. = 0,177 u.r.

(1.198)
.ţ'~ = X
s
-+ ;t:aq • Xysq [n.rJ x'~=O,149+ 0,485~09064 = x~ = 0,088 + 0,546' 0,076 =
x aq + X ysq 0,485 + 0,09064 0,546 + 0,076
= 0,225 u.r. = 0,155 u.r.

- Reactanţa homapalad
x = 5. 10-8 38863
(3.199) X
o = 5· 10-
8 ~ • ( 33,3!::- Aco + X
o
= 5. 10-8 15795
0,28· 0,90242 o 1,475.0,92642
lD, - !;~ q

.(33,3 ~ 1,428 + 2,4)+ 0,187 . (33,32,~5 1.68 + 5) + 0,286 =

+ AlO) + ."1;'0 [u.r] =

= 0,063 + 0,187 ~ 0,25 u.r. = 0,0384 + 0,286 = 0.3244 U.r .

.;o

unde;
ACO = 1,36 + 0,068 = 1,428 ACO = 1,536 + 0,145 = 1,68
(3.200) ACO = )'lCO + A2 co
AleO = 0,75 [0,144(0,78 - O,55} I 0,-.:...7_5'-.-[0,---,1_2---,6(,--0,-.:...8_35_-_0-,--,5_5,---)-.:...+
O,75[hC1(~ - 0,55) + 0,022
)'lCO =­
0,0203

bel + 0,02' (3·0,78 - 2)] = 1,36 + 0,01124(3·0,835 - 2)] 1,536

0,022 0,0203

A2CO ~ (O· 0,71 + 0,2) (3' 0,78 - 2) = A2CO ~ (0,12· 0,73 + 0,2) (3·0,835 ­
A2eo ~ (AI<' "i + 0,2) (3 ~ - 2) = 0,068 _2}=0,145
AI< = 0,12
Fig. 3.33
AlO = (2 ... 5) 0,51(3·0,78 - 1) = Aro = (2.. 5) 0,958 (3' 0,835 - 1) =
(3.201)
Alo = (2 ... 5) - T (3 ~ - 1) = (1,367 ... 3,42) ~ 2,4 = (2,88 .. 7,2) ;:j 5

XO'O = 0,5 0,845

3.0,78 - 2
+ xovo = 0,5 0,912
3· °'835 - 2 +
[ 0,9024" [ 0,9264"

(.3.202)
1,34 (~0,515)2 = + 0,912 + 0,544 {- 0,708)2] =
+ 20 0,94 20 0,968

''';0'.,(;: r] + 0,02] =
= 0,5 [0,354 ~ 0,286 u.r.

+ [".cJ = 0,5' 0,36 = 0,187 u.r.

ky ~ 0,5
N ANEXA 8 (continuare)
'J
~

relaţiei I
Valoarea calculata .. relaţiei

Nr. Reia ţla

Exemplul numeric t I Exemplul numeric 2

- Reactanţa de snccesinne inversă

"'2 = x: + x: [n.l·.] .1.'2 =

0,241 + 0,225 = 0,233
2 H.f.
"', =
0,139 + 0,155
2
= 0.1i7 lU.

Tab. 3.10 A.8.3.10 - Calwlul dime"sitmilor circuitului magnetic - lIfetrda 1

- Tntrefierul

Lai =
Ll + L pt [m] 1. i = 0,985 + 0,974 = 0,980 m Lai = 2,136 + 2,096 = 2,116 m
a
2 2 2
L pl 1':' Lp + 2Il [111] L pl ~ 0,95 + 2· 0,012 = 0.97-1 m L pl ~ 2,05 + 2· 0,023 = 2,096 m

SB = (lI' 'r' LBi [m"J Sa = 0,71· 0,51· 0,980 = 0,35-19 m' Sa = 0,73' 0,958' 2,116 = 1,48m 2
_
}(el - 11 + 108' ReI = 0,056 ~O· O,OH, = 1,123 K = 0,0532 + 10· 0,02683 = 1,064
n
b. + 108' 0,0346 + 10· 0,014 0,0339 + 10· 0,02683

K ., =
e
le + 10· 8' KC?= 0.052+ \0'0,014 1,055 K" = 0,0543 + 10· 0,02683 = 1,066
- (te - bel + 10· 1)' " 0,042 + 10· 0.014 - 0,034 + 10· 0,02683

K C:l
_
-
1, + 10· 8' . K = 0.055 -1- 10· 0.014 = 1,02 K = 0,052 + 10· 0,02683 = 1,006
ea C3
(i2 - bs ,) + 10 ·Il' 0.051 + 10· 0,014 0,05 + 10· 0,02683
Ke = K el · K., . K e3 K, = 1,123' 1,055' 1,02 = 1,21 K, = 1,064· 1,006' 1,006 = 1,14

Il' = 8 + ..!- (Il max - 8) [111] Il' = 0,012 + ~ 0,006 = 0,011 m ii' =0,023 +
.
..!-3 0,0115 = 0,02683 m
3 3

la = 2· 8'· Ke [m] la = 2· 0,014' 1,21 = 0,03388 ITI la = 2· 0,02683 ' 1,1 = 0,059 fi

- Dinţii sta torull1i

=.2:... (3,05 + ~3 0,126) ­
b,'I. = ..2:.
NI
(D + 3:..3 heI) - b"1 =
'324
- r; ( 5,8 + -2
3
0,144) - bz'l
, 180

- 0,0225 = 0,0346 III

- 0,0208 = 0,0339 111
- (b" + 0,0005) [m]
Sn = 3'3·0,0346·0,753 = 0,2345 lll' 5'1 = 3.6' 0,0339' 1,709 = 1,0428 m'
5n~3·q·b,'I,·LFel [11\2]
1'1 = 2· 0,144 = 0,288 111
IZ! = 2· 0,126 = 0,252 m
1'1 = 2h'1 [m]
- Jugul statorului
1
"jl = -
1
2
UD" - 0,01) - D]­ hil =-
1

2
[(6,38 - 0,01) - 5,8] ­ "il = - [(3,96 - 0,01) -
1.
3,05] ­

_ 0,1443 = 0,141 fi
- 0,1263 = 0,324 In
_ (h" + 0,0003) [m;
5 11 = 0,141' 0,753 = 0,106 m 2 Si! = 0,324· 1,709 = 0,55372 m 2
Sil = h il ' LFel [m2]

2: III = 2: (3,96 - 0,324) = 1,142 m

111 ~ -!:... (D" - "il) [m] 111 =
36
(6,38 - 0,141) = 0,544 III
la
2p
- Polii rotorlllui
5k = 0,25' 1 = 0,25 m' 5. = 0,55' 2, l7 = 1,1935 lll'
Sk = bl<' Lti [111']
= S" = (0,7 - 0,94' 10·0,0223)'
5'2 = (b~ - 0,94· N,' d,)LpFe [ro2] S" (0,36 - 0,94· 6· 0,0184)·
0,9215 = 0,236 m' . 1,988.'5 = 0,974 111"

+ 0,~8)
+ hp)
0,045') lk = 2 (0,24 - 0,0273 =
h = 2 Ih -2 - Iz. [111] Ik = 2 0,25+ ~ - 0,0224 ~
(. k " (

= 0,523 m = 0,533 111

1'2 = 2(0,004 + 0,0 l~4) = 0,045 I Z2 = 2(0,005 + 0,0223) = 0,0546 m

1" ~' 2 (II., \- dJ [u'J 111

- Jugul rotorulni
[m2] Si' = 0,443· 1,05 = 0,465 m 2 Si' = 0,574' 2,225 ~ 1,2772 m"
SI2 = hl 2 LFe2

.2- [5,8 + li. = .2:... [3,05 - 2 (0,023 +

li' = ~ [D - 2(8 + lip + hk))[m) li. =
36
- 2(0,012
10
2p
N
'J -1- 0,045 + 0,25)) = 0,452 m + 0,08 + 0,24)] = 0,742111
V>

- .........
-- =
 ANEXA 8 (contin\1are)

Valoarea calculată a relaţiei

Nr. relatiei I R {'.l a ţi a

Exemplul nl1meric 1 Exemplul numeric 2

Tab. 3.12 A.8.3.11 - Calc"lul coefieic,,!iler de di,persie ai poMor. - Metoda

- Dimensiuni

0,7 - 0,55 = 0,075 I1l

op = 2

d l = h
p
b.
+ 1>- 4D
~
2
[m] d, = 0,0-15 + 0,012 -
036 2
-'­
1· 5,8
d, = 0,08 + 0,023 - - '7'­
4· 3,Oj
°
= 0,051-1 rn = 0,063 m

[iTI] c
p
= 0,51- 0,36 _ 7r' 0,0514 = cp = 0,958 _ 0,7 _ 7r'O,O~=
18 5
= 0,141 m = 0,218 m
- Pennanenţe specifice

Akb = 0,37 ~ A"b = 0,37 0,25 = 0,0925 A,~ = 0,37 0,55 = 0,0938
Lki 1 2,17
0,55' hk 0,55·0,25 "kl = 0..:.,_55_·_0..:.,_24~ _
)'kl .~ - - - - - - - - - ' - - " - - - - - )'u = ----------.-­

Ţ - b~ - .2. (hk + 2h p + 20)

2p
0,51 - 0,25 - .': (0,25
36
+ 0,958 - 0,55 - ..':.. (0,24
10
1

+ 2· 0,045 + 2· 0,012) = 0,G03 1· 24· 0,08 +- 2· 0,023) = 0,493

1'1'1= 1,4(:~ -0,25)+

0,0514
ApI = 1,4 - - - 0,25
( 0,141
)
+ }.PI = 1,4 -0,OG3
- - 0,25)
( 0,218
+
I 0,55 -a Jl -i- 0,2 ) - 0,1 ( -op + 0,55 (0,055 + 0,2) _ +- 0,075 )
( cp c.p 0,141 °,55 ( -0,218
-+0,2­

- 0,5)
- 0,4 .0,055
_ - - 0,5 ) ~ 0,141 - 0,4 -0,075
- - 0,5 ) = 0,2914
( 0,141 ( 0,218

A"p ~ 0,0925 + 0,603+ 0,411=1,1365 I'kp = 0,0938 + 0,493 + 0,2914 = 0,878

_ Coeficienţii de dispersie la mersul

in gol.
F
F ,O 1
O'to= 1+2'AtJl' L t l - - ° -6 0'''0 = 1 + 2, 1,1365' 1· 10-0~=
,­ au = 1 + 2· 0,878· 2,17· lO- o ......!". =
<1>0 <1>0
<1>0

= 1 +- 3 81· 10-' ~
, <1>0

0,441 0,2914
°pO = O'pO = 1 + (akO - 1)
1,1365
o = lJ'pO = 1 + (0"0 - 1) - - =
0,878

= 1 -i- 0,388 (akO - 1)

= 1 + 0,332 (OkO - 1)
_ Coeficientii de dispersie la mersul

in sarcin~ şi cos <p = + °

, 1+2,27,10-6 • F'I +F ad, 1 ' 3 81. 10-6

T ,
5 +-<1>'Fad,
ak = <1>'

a; = -1- 0,388 (o;, - 1) a~ = 1 + 0,332 (cr~ - 1)

a' = 1 + (a~ - 1) ApI
P Au

_ Coeficienţii de dispersie la lnersul

in sarcină şi cos q> = - O

1O_6Fi -Fad, - 0 F~ - Fac!

2A~p' LU (Fi - Fad,) 10- 6 a;; = 1 + 2,27· <1>" aZ = 1 +- 3,81' 10 <1>"
0';:=1+ <D'

0-"= 1 -+- 0,388 (aI; - 1) cr"= 1 + 0,332 (a;: - 1)

1)~
p
1 + (a;; -
P

a"
p
=
Akp

_ Coeficienţii de dispersie la mersul

in sarcin1\. nominal1\. şi cos <p"

ak" = 1 + 2,27 . 10-6 ~

F 'K al;" = 1 +- 3,81' 10-6 Fi'" ]{,"
<1>" <1>"
"P" = 1 + 0,388 (ah - 1) ap" = 1 +- 0,332 (uk" - 1)
N
.......
ANEXA 8 (continuare)
ClO

relaţiei I
Valoarea. calculată a relaţiei
Nr. Relaţia
Exemplul numeric 1 I Ex.emplul numeric 2

Tab. 3.11 A.8.3.12. Calculul cinui/ului magnetic la "ursul in gol - lIretoda 1

- Armonica fundamentală a fluxului

de excitaţie pe un pol

UII >'f, _ U'I ,... ~ UI.f _

cI>10 = 4,44' f' w I • ~I [WbJ "VI0 -
4, H· 50· 108· 0,9024
"VIO
4,44· 50· 30· 0,9264
-­

= 46,22· 10-6 • U [\Vb] 162· lO-OUII [\Yb]

'I
- Fluxul magnetic total pe 'm pol

cI>0 = /(1' cI> 10 [\Vb] <Do = 1,01· <1\0 [Wh] <Do = 1,01· <D ,O ["'u]

Fig. 3.44 K, Ii I -l,OI XI = 1,01

- Fluxul magnetic total care si făbate

suprafaţa tălpii pola",

cI>tO = J(r cI>0 [WU] cI>/O = 0,91' <Do [WbJ (Dto = 0,905· cI>. [Wb]

Fig. 3.45 K, X, = 0,91 Rt = 0,905

- Inducţia şi tensiunea magnetică

in întrefier

BSD = ~() [1'] Boo = ~~

1
cI>,0 = 2,8177' cI>to [1']
1

BaD = - - . cI>to = 0,6757· <D to [1']

Sa 0,3549 1,48
FaD = 1,6 K.· Il'· BSD' 10 0 [A] FaD = 1,6' 1,21' O.Oli· 2,8177· 10 0 • FaD = 1,6' 1,14' 0,02683' 0,6757·

• cI>to = 76371· cI>tO [A] . 100 . cI>to = 33067· cI>to [A]

- Inducţia şi tensiunea magnetică in

dinţii statorului

cI>'0 1
BzII. o = --- [1'1 13,1/ 30 = q'/O - 6· cI>t. [TJ E,I/ 30 = - cI>to
'li' 5 z1 13 0,71· 0,2345 0,73' 1,0428
~ 1,314' cI>to [1'J

lI zlO
= fI"o =
Fig. A.'.l; - H zIO
A.5.2 F tlo = 0,288' H ZiO [A]
F"o = 0,252 Il." [A]
F"O = H ZiO ' IZ! [AJ
_ Inducţia şi tensiunea. magnetică

în jugul statorului

1 1
B ;10 =
~
B iio = 2· 5
[TJ B;10= -~- cI>0 = 4,717· cI>0 [TJ
2· 0,106 2·0,55372
cI>0 = 0,903' cI>0 [TJ
jl

H j10 = H;l. =
H jlO
F jlo = 0,544' H;lo [1\] F jlo = 1,142· Hlio [A]
FjlO = Hilo' I j1 [AJ
_ Inducţia şi tensiunea lllagnelică. în
polii rotorului
cI>oko = 2· 1,1365' 1· 1O-6F IO = cI>oko = 2· 0,878· 2,17· 1O- 6F IO =
cI>oko = 2AkP' Lki·FIO·IO-6 [WbJ
= 2,2.73' 10-6 '1'10 [Wb] = 3,81' 10- 6 '1'10 [Wb]

F "kO = 1 + 2,27' 1O-6~ "ko = 1 + 3,81 . 10-· ~

ClkO = 1 + 2AkP Lki ~ 10-'
cI>0 cI>0
cI>0

Cl pO = 1 + ("kO - 1) 2l"­ "PO = 1 + 0,388 (".-0 - 1) <1po = 1 + 0,332("kO - 1)

AkP

cI>kO = "to' Wo [Wb] cI>ko = <1kO' <Do [Wb]

cI>kO = <1kO' cI>0 [Wb]
cI>po= "po' <Do [Wb] cI>po = <1 po' cI>0 [Wb]
cI>po = <1po ' cI>0 [Wb]
1 1
B = cI>ko [TJ B to = ~ cI>ko = 4' cI>tO [1'] B kO = ~~ <Dko = 0,838' <D~o [TJ
kO 0,25 1,1935
5t
cI>p. B po
= 4, (Dpo [T] B po = 0,838' cI>po [1']
B po =~ [TJ
5 k

Bul'. = B po + -3 i (B to - B po) [1'] Btl/,o = B po + 0,75 (B to - B po) [1'] 1 Btll,o = B po + 0,75(Bto - B po) [1']

H tO H~o
H to

N
....... H po \ lip •

'i:J H po

~-~'-$:'--",'4--:::- _.0, ~_=-::~,.~~_~':-';7~~==':~ ~~"';:'''''f~'':'''''~~c_~-''~';;.;.;L~~"':;";,-*~"-~~

-~=:;;;:~---
_ ... ~"'_ .... ~~~---="'~-"'--' ~ ---.. ---- - ---=---~ ~ -­
 ANEXA 8 (continuare)
'"
00
O
Valoarea calculată a relafiel
Nr. relaţiei ReI aţi a
Excmplu~ numeric 1 Exemplul numeric 2

II kl/20
Hkmo = H kO + 4H kl i'lo +]i po
6
H kl!20
H kmo = H. o + 4H"IJ20
6
-1- II PO I H
k1
;;:mo = 2!~+ 4H k1i ,0 -1- H
6
po

F kO = Hkmo'l k [A] F kO = 0,523· H"mo [A] F kO = 0,533· H A.mo [A].

1 I
8"0 = <1>0 [TJ 8"0 ~ - - <1>0 = 4,237· <1>0 [T] B Z20 = - - {Do = 1 0267· <1l 0 [T]
S'2 0,236 0,974 '

H"o

F"o = H.,o· 1" [AJ F.,o = 0,045' H"o [Al

- Inducţia şi tensiunea magnetică in

jugul rotorului

[TJ ----<1>1.'0 = ----<1l.. 0 =

2· 0,4l)5 2· 1,2772

= 1,075 <1>ko [TJ = 0,39· <1>ko lT]

H jzo H j20 = H ho =

F jzO = H j20 'l i2 [AJ Fi,o = 0,452· Hj,o [AJ F j20 = 0,742· Hj,o [A]
- Tensiunea m.aguetică pentru Îln­
binarea coroană-poli

FIO = 0,05' 10'· E kO [AJ Flo = 0,05' 10'· B kO [A]

- Tensiunile magnetice parţiale şi

totală

F 10 = F~ + F no + F jlO [AJ F IO ~ Fl.o + F ZIO + F jlO [A] F IO = F so + F Z10 + F jlO [AJ

F. o = F to + F .. o + Fj,o + F,o [A] F 20 = F kO + F.20 + F J20 + Flo [Al F,o = F,," + F' 20 + FI" + F;o [A]
F eo = F IO + F 20 [A] F eo = F ,O + F 20 [A] F eo ~ F ,O + F 20 [AJ

ţiale şi caracteristica de mers în gel

_ Caracteristicile de lnagnetizare par-I Vezi 1
tabelul A.8.3. Vezi tabelul A.8.5. \ Vezi tatelul A.8.4. Vezi tabelul A.8.6

1.6
t.4

0,3 t.2

0.2 08

0,6

0./ 0.4
02
o.....-:'--...l..-L...-L..-L.LJJL-..-L----'------t­
o 20000 40000 60000 fJO fr;n[A] lomo -I(]{}[1J6fX1l(/ 8IKJUJ 10‫סס‬oo MOOO fea;fiO[A]
'1000 BCOO 12000' f20LA] 2000 -1000 6{){X1 8Q(}(J 10000 UoOO f20[~J
Fig. A.8.1.a Fig. A.8.l.b
Fig. A.8.1. Caracteristica de mers in gol şi caracteristicile de magnetizare parţiale.

A.8.3.lJ. _ Calculul dimen5ilm'!lo1' circuitului mag"et-<c - lYleloda II

Tab. 3.13

- întrefierul

S8 = 0,71' 0,51' 1 = 0,362 m

2 S8 = 0.73·0.958·2,15 = 1,5036 m'
S~ = (lI' "C' L [m2J 0,0532
0,0562 Kc = ----'-------=
K = _ 11 K
c
= ---_:..:..:.----­
2 0,0203'
c 0,022 0,0532 ~ ---­
b~\ 0,0562 0,0203 + 5, 0,023
1, - - - - 0,022 + 5, 0,012
bel 51\ + = 1,1173 = 1,0608
1\1
00
N ANEXA 8 (continua re)

Nr. relaliei I R el a ţi a
Valoarea calculată a reJaţiei

I Exemplul numeric t Exemplu) numeric 2

- Dinţii statorulu i

= ~ (V + 2h~+ il,) - bn [mJ ~ (5,8 + 0,003) - 0,022

, = ~ (3,05 + 0,003) ­
bZ;Jmin
N bZlmin = = b" .
324 mln 180
= 0,03424 Ul -0,0203 = 0,03296 III

bZ'mrrl = ~ (V -+ lin) ­ bn [m] b z, = ~ (5,8 -+

J.V 1
J
Ille~ 324
0,144)­ b z,
nr
1 rl = ...::- (3,05
180
+ 0,126) ­
- 0,022 = 0,0356 111 - 0,0203 = 0,0351 m
bZ'm. ~ (V + 2h n ) - bn [1I1J = ..2:- (5,8 + 0,288) ­
x N, bZ1ma.l; b ZI . = ...::- (3,05 + 0,252) ­
324 m.x 180
- 0,022 = 0,037111 - 0,0203 = 0,0373 m
N 324
5 z' . = ----! <Xi' b., . . IFe, [IU"] 5 z,. =-0,71 '0,0342 4'0,753 = . 180
rmn 2p mm m.. 36 S" . = - 0,73' 0,03296' 1,709 =
Inm 10
= 0,16475 m" = 0,74 m"
5 N, 324
"mca = 2p <Xi' b"mca . L1'e, [m"] S" 0,71· 0,0356' 0,753 = 180
meU.
J= ­
36 5 z ' rl= - 0,73' 0,0351- 1,709 =
nI< 10
=0,1713 m" = 0,7882 m"

SZ1 ma< = N, "'i 'b z, . L1'<, [m'J 324 180

- 2p ma:t S" =-0,71 '0,037- 0,753= S" ~ - 0,73- 0,0373· 1,709 =
ma.',; 36 max 10

= 0,178 m' = 0,8376 111"

Iz, = 2'''n [mJ Iz, = 2, 0,144 = 0,288 m Iz, ~ 2 - 0,126 = 0,252 Jl1
- Jugul statorulu i

Ve, - (V + 211<,) [mJ 6,38 - (5,8 + 0,288) = 0,146m

"t' = 2 h i , = 2 "t, ~----
3.96 - (3,05:::-0,252) = 0,329m
2

= 5" ~ 0,329·1,7 09 = 0,5623]11 '

St, = "" . L1'e1 [m"]
SJ' 0,146' 0,753 = 0,10994 m'
_
/ 11 - - IT [V + 2"'1 + V n ] [ lll.j
·1
'tI = ~
36
[ 5,8 + 0,288 + 6,38] = lj} -- -
__ 1t

10
[3,05 + 0,252
2
+ 3,96]­­
2p 2 2
= 0,5437 111 ~ 1,14 m

- Polii rotorului
Sk ~ 0,55' 1,9885 = 1,G937_ITI2
St ~. b k • Lt1'e [m"J St = 0,25· 0,9215 = 0,23 m'
/1: = 2("1: + 0,5 "p) [mJ
/1: = 2(0,25 + 0,5' 0,045) = 0,545111 h = 2(0,24 + 0,5' 0,08) = 0,56 ITI
- Jugul rotoml ui

S;, = "J' . LFe, [m']

Si' = 0,443' 1,05 = 0,465 m' Sj2 = 0,574·2,2 25 = 1,2772 m"

li" = ~ [5,8 - 2(0,012 + 0,054 lj" = ~ [3,05 -

li' = ~ [V - 2(,3 + irI' + ht )] [m] + 10
2(0,023 +0,08 +
• 2p 36
+ 0,25)J = 0,452 111
+ 0,24)] = 0,742 ITI

Tabe1u13 .14. A.8.314, - Calc"lul circ"itulu i magnetic - ilIe/oda Il

Mersu l în gol
_ Armonic a fundame ntal" a !luxului

de excitaţie pe un pol

<1>,. = 46,22' 10-"' VI! = 0,281 Wb <1>,.= 162·1O-"·VIf~ 1,4.7485 \Vb

U ,1 [\\'1>J
<1'>10 = ~4-,4-4. j'. Ul . ;1
l

_ Fluxul magnetic total pe un pol

(Ilo = l,a 1· <1>,. = 0,283 \Vb <1>. = 1,02' <1:>,. = 1,5043 Wb
<1>. = Kr <1>,. [WbJ
_ Inducţia şi tensiunea magnetică

în ~n trefier

1 1
Bao = <1>. Bao ce - - <1>. = 2,7624· <1>. = Bao = ~- <1>0 = 0,665' <1>. =
[T] 1,5036
S8 0,362
= 0,7818 T =IT
Fao = 1,6' Kc ·ll· Bao' 10" [AJ Fao = 1,6' 1,1173- 0,012' IG"· Bao =
Fao = 1,6' 1,0608' 0,023' 10"· Bao =
N
CX>
..... = 16770 A = 39040 A

--:---- -~~--=..;:
 ",L'\'EXA 8 (continuare)

relaţiei
Valoarea calculată a relaţiei
Nr. \ Re 1 aţi a
Exem:;>lul numeric Exemplul numeric 2

- Inducţia şi tensiunea magnetică

In dinţii statorului

B <1>0 [T] ElI

max o
= __ 1_
0,16475
<1) =
o 1,7 17S T
Zlmax o - SZl mill

[TJ B 1_ <1> =
Zl '''" o = 0,1713 o 1,6521 T
E Zl = ~_1~ <1'0 ce 1,91 T
med o 0,7882

mm o =---~
= .__1~ <Do
1
B". [T] lJlI"'in 0 = - - <1>0 = 1,5899 T Rz ]. = 1,797 T
5 , 0,178 ",'" o 0,8376
ZImax

HZ.lmaxo
'1 Zi max o
J
14500 H Zlmax o = 17400

H Z1med o Hllmea o = 9500 H lImed o ~ 3000

H Zlmin o H Zlmin o ~ G350 H "m;" o = 1500

9808 II no = 5 L10

F lIO = 0,288' 9808 = 2R25 A F zIO = 0,25::>·5150 1298 A

Jugul statorului

BiIO = __.2__ <1> = 1,2871 T B fIo = _~_l_ <1'0 ce 1,338 T

2. 0,10994 o 2· 0,5623

H iI • H Jro = 465 H ito = 550

FiI. = HiIO'ljr [A] Filo = 0,5437· ~(,5 ~ 253 A FilO = 1,14' 550 = 627 A

11 e r s 11 1 î 11 S il rei n ă
Fig. 3.53 Diagrc.una yectorialâ a teIlsiun:, i

~ ~
Fig. A,8.2, a Fig. A.8.2, b
Fig. A.8.2. Diagrama ",rectorială a tE:llsiunii după metoda a Il-a
şi diagranla Pot.ier varia.nta a 2-a.

K n = 1,07 K" = 1,04

<1>n = 1,07· <Ilo ~ 0,3028 Wb <1>n = 1,04' <1>0 = 1,56447Wb

<1>" = I',,' <Do [\Vb]
- î ntrefienil
Bon = 1,07' BoG = 0,8365 T Bon = 1,04' BaG = 1,04 T
Ban = K n ' BaG [T]
Fan = 1,07· FoG = 179~4 A Fan = 1,04' FoG = 40602 A.
Fa» = K n ' Foo [A]
- Dinţii statol"ului
B lIma ., " = 1,07· 1,7178 = 1,838 T BZ1ma.v. n -= 1,04·2,0323 = 2,1133 T
Bllmax" = K n ' Bllmax. [T]
BlI''''d n ~ 1,07· 1,6521 = 1,7678 T 1JZlmcdn = 1,04' 1,91 = 1,9864 T
n"mcd n ~ K" - B"med o [T]
Bl'm'nn= 1,07· 1,5899= 1,7 T H"mcan= 1,04· 1,797 = 1,869 T
BZlmin n = [<fi,' E ZImi" o [T]
H llmax n = 21500 H "max" = 43000

H ZImed" ~ 17000 I1 llm'd n = 8600

H21medn
 N ANEXA 8 (continuare)
00
cr-.
Valoarea ealcnlat1 a relatiei
Nr. relaţiei ReI a ţj a
Ex.emplul numeric 1 Exemplul numeric 2

H ZI mi" n I H'lmin .. = 11200 H"min 11 = 1600

H Z11\. -- H nmax n + 4H Urne<! n + H umi" n H z,n = 16784

__ o ·~---6------ H"n = 13167

F Zln = H"n .IZI [A] I Fz,n = 0,288' 16784 = 483-1. A F nn = 0,252' 13 167 = 3318 A
- Jugul statorului

B iln = 1(n' Bi,o [T] B hn = 1,07· BiIo = 1,3772 T B iln .C' 1,04' Bj,o = 1,392 T
Hiln HiIn = 650 lIiIn = 810
F iIn = H iln . IiI [A] F il • = 0,5437 - 650 = 353 A F iln = 1,14'810 = 923 A
- Polii 1'otorului

<I>oAn ~ "kn' L k •· F,,,, [Wl:J] <I>oA~ = 2,826' 10- 6 • 1· 35000 = lDo," = 3,39' 10- 6 .2.17. 72000 =

= 0,0981 Wb = 0,53 Wb

<I>o'll." = cr'll,.· L ki ' F,ne [WL] <1>0.1/211 = 2,323 - 10-6 • 1· 35000 = <1>o"/.n = 2,7' 10 o, 2, 17 - 72000 =
= 0,0813 Wb = 0.422 Wb

<POP' = "P" . Lkj' F,,.. [Wb] ifiopn = 1,884· 10- 0 • 1· 35000 = I <1>opn = 1,999· 10-0 • 2,17. 72000 =
= 0,066 Wb = 0,312 Wb

<!'kll ~. <1>" + <I>ok" [WbJ ifik " = 0,297 -1- 0,098 = 0,395 Wb (!>k n = 1,56447 + 0,53 ~ 2,09117 Wb
<1>"1,. = <1>n + <1>0.'1,,, WI>] <'PA1/2n = 0,297 + 0,0813 = 0,378 WlJ cf>.li2" = 1,56447 + 0,422 = 1,98647 \Vb

<1>P1I = <I>n + cf>op~ [Wb] $P1I = 0,297 + 0,066 = 0,363 Wb lD pn = 1,56447 + 0.312 = 1,87647 Wb

<1>k1l 1 I
B kn [TJ B kn = -­ 0,395 = 1,7175 T B kn = --2,09447 = 1,9149 T
S~ 0,23 1,0937

'7:;'4~

1
1 B/hn = ~- 1,98647 = 1,8162 T
$k'la~ [T] B"/•• = - ­ 0,378 = 1,6435 T 1,0937
B'l/a~ = S. 0,23
I B pn = _1_ 1,87647 = 1,7156 T
B pn = ~~ [T]
B pn = __ 0,363 = 1,5783 T
1,0937
0,23
Sk
H~n = 22000
H kn Ih" ~ 7700
JJ k'/2" = 11000
H'I/." = 5100
Il'II."
H pn = 3600 H p " = 6900
H pn
7700 + 20-1.00 + 3600 = 5283 22000 + 46400 + 6900 =
= Ht" + + H pn Hkmn
H 4H"I.n H ttnn 6
kmn 6
= 12550

F kn ~ 0,56 - 12550 ~ 7028 A

Fkl. ~ 5283·0,545 = 2879 A.
F~n = H~m,,'lk [A]

J ug>11 rolornl\11
1
$.n Bj,n = 1
<1>kn = 0,4217 T Bj,n = $kn = 0,8202 T
Dj,,,= 2-S [Ti 2· 1,2772
2· 0,465
12
JJj,n = 690
Hj,n
H;,n = 230

F iZ n = 0,452' 230 = 104 A

Fia n = 0,742' 690 = 512 A
FJ,n = II},n·lj' [A]
Fin = 0,05' 10'· B~n = 859 A
Fin = 0,05' 10'· B k" = 958 A
FIn = 0,05' 104 • B kn [A]

_ Tensiunea luagnetică pentrn stator,

1'0101' şi totală

= 23131 F,,, = 44843 A

F,n = Fa" + F"n + FJtn [A]
F,n A

F 2 " = 3842 A
F,n = 8498 A
F,,, = Fk~ + F;,n + FIn [A]
N Vezi tah. A.8.8.
DO _ Valorile calull\ale Vezi tab. A.8.7.
'-j

- . . -­
=-=-.-'­ -:=-"-------­
-----,-

- ~
~. --- ~ iI!iIiiiiiiiiiI
-----
 - --~.~--=:,----

îiE?t

N
00
ANEXA 8 (continuare)
00
~ \:..:'a::.lo:a,,:"e:a~caJ,,:::.:ulată a relaţiei
Nr. relaţiei ReI aţi a -----------
Exemplul numeric 1 Exemplul numeric 2

A.8.3.15. Determinarea t.tn.m. la mersul în sarcină

- l\I e t o d a g r a fie o·a n ali tic ă

Fig. 3.50

- Caracteristicile de magnetiz<lre

parţială Fig. A.8.1, a Fig. A8.1, b

Fig. 3.51 - Dîagrama tensiunii

lr
Fig. A.8.3. Diagrama vectarialii a tensiunii.

Ei Eid E, ~ 1,07 u.e Eid = 1,01 U.r. Ei = 1,04 U.L E id ~ 0,985 U.r.

sin tJ­ sill <jJ = 0,75 sin <l = 0,755

Fa = 2 12 a'l . ~, 1 . [A] Fa ~ 2,12 108· (j,9024 137G = Fa = 2,12 - -0,925
30' -­ 3303 =,
(3.231) , P 11
18 5
= 15795 A = 38 863 A

Fad = 1,012' 38862· 0,755 = 30574 A

Falt = 1,048' [5795' 0,75 ~ 12414 A
(3.237) Xa = 1,042
Ha = 1,048
Fig. 3.27 XII
(3.233) - Rezultate
<Did = 1,465 WLJ
<!Jid = 0,28583 Wb
F 10 = 45587 A
Fl0~2\264 A
• F 1Q
<DakQ = 0,08 Wb
<l>aAQ ~ 0,1737 Wb
<DnkQ [W1>1 F' Q = 2800 A
F,o ~ 2000 A
li.o [A]
r',ft = 21264 + 12411 + 2000 ~
F'lI = 45587 +30574 + 2800 = 78961 A
F'lI = F 10 -+ Fad + 1""0 CA] = 35678 A

E
_Diagrama potier­ H
varianta 1 f.2

_ Diagrama Potier
Fig. 3.52

0.1
O:L.-'-_.J.---J._-'-....._ L -.......~. :,'. ,n- - ­
Q2 04 05 -08 1,0 II/.4 /.6 re f":J
Q b
Fig, A,8,4, Diagrama Potier - varianta l.
N ANEXA 8 (continuare)
cg
relaţiei I

Valoarea calculată a relapei

Nr. ReI aţi a

Exemplul numeriC 1 Exemplul numeric 2

(3.242) X p -- _ + (x.' Xs ) F ko [n.I.

.]
X p = 0,149 + (0,289 ­ X p = 0,088 + (0,216­
X8 d -
F ko + F z• o - 0, H9)
538
= 0, 1885 u.r. - 0,088)
827

= 0,18 ll.r.
538 + 1371 827+ 328
(3.243)

F ap =c Fad + (x s - .1'p)' Fso [A] F ap = 12414 + (0,149 ­ F ap = 30574 + (0,088 ­

- 0, 1885) 19597 = 11640 A - 0,18) 44574 = 2M73 A

Rezultate:

F e" [A] F en ~ 1,54' F ro = 34780 A F en = 1,57' F eo = 71572 A

f.U [%] !'>U = 21% !'>U = 21%
-Diagrama Poticr­
varianta 2

Fig. 3.53 - Diagranla tC'llsiunii v. fig. A.8.2, a v. fig. A.8.2, b

(3.244) e" = Est [u.r.] es = ?25 = 0,152 u.r. e$ = ~= 0,09 \l.r.

Utf 6070 9104

(3.245) E Sf = 4,44' f' 10,' <D"I [V] E sf = 4,44· 50· 108· 0,0386 ~ 925 V E.! = 4,44' 50· 30· 0,1247 = 831 V

<D"t = <D"cl 'f' <Il"/1 [Wb] <D"I = 0,022 + 0,0166 = 0,0386 Wb <D"I = 0,0533 + 0,0714 = 0,1247 Wb
<D"el = 3.'i,()· 10-" f cr ' J. CI • f' i [Wb] <D"et ~ 35,6' 10-'·2752' 2.27' <D"cI = 35,6· 10- 7• 3303· 2,123'
.0,985 = 0,022 Wb 2,136 = 0,0533 Wb
<D"/I = 10,5· 10-" Fa' If [Wb] <D"/I = 10,5· 10-7.15795· 1 ~ <Da!. = 10,5· 10- 7 , 38863· 1,75 =
• = 0,0166 \lVb = 0,0714 Wb

.' h. . h,
(3.166) ACI = R cu - - + Rk - j'el = 2,27 AC1 = 2,123
3b n bel

(3.246)
F. n ~ FS n + F"n + F j171 [A] F. n = 23131 A [".n = 44843 A
Fa = 2,22' fer' q' <:. [AJ F. = 2,22' 2752· 3· 0,l)02-J = 16540 AI Fa = 2.22· 3303,6,0;925 = 40696 A

;.AJ~,j'2;;'~

-~

v. Jig. i\.~.5, b
v. lig. A.8.5, (/.
- Rezulla le: F. ne ~ 72000 A
Fine = 35000 ,\
F. ne [A]
F e" = 35000 + 3842 = 38842 A
Fan = 72000 + 849~ = ~0'198 A
(3.248) F e" = F,ne ·1- F,n [A]
_ Diagran1<\ suedeză'
l'ig. A.8.5. b
Fig. A.8.5, a
- Diagra.ma E.
[ 6'.r]

~
Cur]
~.
1.3
1,3
'2.
1.2 o;
t.I . ~
1.1 'O. I

10J Y --:J, UI
Q9
Q9
OI
08
8,7
8.7
C.6
0,8
05
JJ.5
04
04

"-"'1 "l
01~'I ' ": ~ ,~
;>IV I _

_J _Ia. . .1__ .... • •

!
.,
1/; IR ?n 2.2 •
r. [v.i]
b
a
I'ig. A.S.S. Diagrzllna Sl1cdezrl.

f.; = 36113 i- 12414 = 48.127 A =

l';' = 54746 + 30574 = 8.1320 A =
F; = F; + Faă = OD [u.r.)
= 2,149 Il.r.
= 1,788 u.r.
Fig. 3.54
Fi = F; - Fad = OC [u.r.]
F, '= 18154" - 12414 = 574:0 A =
, Fi'"' 42938 "-30574:,,-1236rA ,;
0,259 u.r. =
-tt... = 0,254 u.r.

- ..... .. - --
-=------..--- .
~

~
--~~ . ~

 ANEXA 8 (continuare)

Valoarea ca'('u]ată a relaţiei

Nr. relaţiei Re 10 ţi a

Exemplul numeric 1 Exemplul numeric 2

AB = F k , -T 0,8' x~(F,o - FliD) [u.r.] AB = 15334 + 0,8' 0,289' AB = 34497 0,8' 0.216·+
.(22584 - 19597) = 16025 A = ·(47709 - 44574) = 35039 A =
~ 0,7096 n.r. = 0,734 u.r.
Rezultate:
F e,. [A] F,,. = 34500 A P,,, = 69700 A
,MI [%] c.U = 20% /:;.U ~ 19,5 %
-Metoda analitică

(3.250) F", = F" ./[Ef 1 (cos 'Pn + ']a)]' + F,,, = 22584.,1[1,0990.9(0,9-10,0047)]'+ F",=47709 ./[l,~.9 + 0,00206)]' +
- + E,-l ( . )" [A] 11640
+ -- + 1,0990,9(0,436 + 0,1885) ]2 + [ 47709 - - + l,43o,6(O,436 + 0,18)]2 =
26473
+ [Fap
F,o
i S111 tpn-I- Xl) j [ 22584
=

= 33324 A =67174 A

Ei =
(3.251) Ei -~ J (cos 'P. T 'la)' T (sin 'I'n + "p)' = .,1(0,9+0,0047)"+(0,436+0,1885)' = = ./(0,9+ 0,00206)" + (0:136 + O, 18)'=
[n. r.] ~ 1,099 u.r. = 1,43 n.r.
22584 - '47709 _ 1 07
y = F- ell
1 1 .[1 ' . ] y = 19597 ~ 1,15.1 IU. Y - -- -, n.f.
Fso 44574
Fig. 3.55 € = 1,9 € = 1,5
- t.l11. TI). 1a 01 er s 11 1 i n
sarcină

Se adoptă valoal'ea cea mai mare F e • = 38.812 A I F,n = 80.498 A

A.8.3.16. Uimensionarea înjă~H1ăl'ii de exc1ta,tit'

-.TenSiunea de excitaţie la indele de

1\.

COlltuct

U" [V] Uei = 220 V

_ Secţiunea preliminară a cuprului

qcu e = 1,05' 0,2555· 10·-·
(3.253) L,,' p. F,,, [m']
qc". = 1,05' 0,2555' 10-"
qCu. = k' Pt
2,728·18' 38842 = 233. 10-6 m' 5,817' 5' 80498 = 359. 10-6 mz
U e•
220 175

- Profilul de cupru adoptat

Profil c Plofil c
Fig. 3.56 Profil
b = 48 mm 11 = 5,5 mm b = 75 nnn 11 = 5 mm
b ­ h =
c = 7 mm e = 17 film 11 1 = 4,5 nUll
c :;;...; 8 nUl1 e = 24 ITlm h 1 = .<f,l mm

Tab. 3.16 c = e= hl =
qcu, = 236 mm' = 236· 10- 6 m' qcu ,= 344,2 mm2 = 344,2' 10- m Z 1

QCue [m']
_ Numărul de spire posibile pe pol
0,21 0.2164
hku I~ W, 1=

(3.254)
We = ~--

il + !:;i 0,0055 + 0,00045 0,005 f- 0,0004

spin: = 39 spire
= 34,3-.­
pol pol

Se adoptă:

We = 39

Unde:
+ 0,012 +
+ 111'3 + "p6 + !:;i) [m] Il,,, = 0,25 - (0,017 + 0,017 + it ku = 0,24 - (0,008
hku = 1I~ - (h p ,
+ 0,002 + 0,004) = 0,21 m
+ 0,002 + 0,0016) = 0,2164 m
_ Curentii de excitaţie la mersul în

gol, i'n sarcin~ şi la scurtcircuit

r F,o [A) 1 =~= 332 A
1 = 17709 = 611,65 A
1'0 = - 'o 2, 34 co 2. 39
(3.255)
2we
1 = 38842 = 57 I A 1 = 80498 = 1032 A
,,. 2· 34 ,,. 2· 39
(3.256)
12414 + 0,149' 19597 30574 + 0,088' 44574 =
(3.257)

[A] h,=
2·34
= Ira =
2':W
= 225,5 A = 4'12,3 A

 .
h)
-.o

Nr. relaţiei I Relapa

Valoarea calculată a relaţiei
ANEXA 8 (continua re)

Exemplul numeric 1 1 Exemplul numet"ic 2

- Densitate a nominală de curent

I en
(3.258) i,n ~ ----
gen e [~2 ] i,n = 571
236. 10- 6 = 2,42' 10
6
A/m
2
i,n =
1032 __ = 3. 106 A/m2
344,2. 10-6
- Tensiune a de excîtatie la mersul în
gol, 1n stare rece '
(3.259) U eo .= ReCI.) . le. [V] U e• = 0,246· 332 = 81,67 V. U,. = 0,1154' 611,65 = 70,58 V
- Tensiune a de exci tatie la sarcinr",
nominală, în stare cald!!
(3.260) U,;o = ~;). I en [V] I U';n = 0~33~~. 571 191 V U ein = 0,1685· 1032
= = 174 V
- Tensiune a de excitaţie la sarcină no­
minală, la tCJnperatllra limită ad­
misibila

(3.261) Ue; = k· Rei' I en [V] Uei = 1,03' 0,358' 571 = 210 V U e; == 1,00(,' O, 1685· 1032 ee 17.5 \'
- Tensiune a la bornele sursei de ex­
citaţie

(3.262) UE = Uei + !'J.U [V] U E = 210 + 10 = 220 V U 10 = 175 + 10 ~ [85 V

- Curentul de excitaţie maxim ele

dnrată

(3.263) Uel (210 1 = 586,6 A

le max = R ---; [A]

1 e max = 0,358 1, max
1~ = 1038,6 A

= 0~685
e

- Puterea nOIninal~i a sursei de

excitaţie

(3.264) PE = U E' le max [W] PE = 220· 586,6 = 129052 W p}; = 185· 1038.6 = 192 H 1 W
- Curentul de excitaţie la forţare

.~\'i'%,"

U'I - !'J.U 460 - 10 360 - 10 = 3033 A

(3.26.5) IcI = [A] 1829 A let ~=
R e20 I et = 0,246 0,1151

_ Puterea maximă la fortarea cxci­

taţiei '

(3.266) P EI = U E!" IEI [W] PEt = 460· 1829 = 84 I 340 W rEf - 360· 3033 = 1 091854 W
_ Supraîncărcabilitatca sursei de exci­
tâţ1e la forţare

PEt 841 340 = 6,52 n.r. 1091854

(3.267) S = - - [u.r.] S s = 5,68 11.r.

PE 129 052 J92141

_ Supratem peratura înfăşurării de

excitaţie la sarcină nominală

10- 7 __ 10- 7 10- 7

eCue = b . i:n COC] ecu , _ _ 0,048(2,4 2.10 6)2 ecu e 6
(3.268) 3,75' ZiO' 0,75 0,075(3.1 0 )2
-- k w ' r:J.v· k ... ·185·0,7 8
= 48,rC = looce
unde: kw kw = 4 k w =3,75
r:J.v r:J.v = 185 W/Ill' ac r:J.v = 240 \V/m2 °e

Fig. 3.60 h k = 0,78 k = 0,75

clasa de izol"ţie TI clasa de izohlţic F

1+ V~ OCu,
1+ V 1_
0,51
llcu e
! + V2:15 0,958
(3.269) Ocu e = 13,3 (1 + 0,8 ";;;;,) D,3( 1 + 0,8 ..; 50,5) 13,3( 1 + 0,8 ";94,4)
VCUf:
[0C] . 9944~ = 53,860e
152298
100,664 °e
SIe 49,8 32,416
A.8.3.17. Constante le de timp
1,021 1,058
(3.270) T.= ~ [s] T. = = 4,23 s T.= =7.49s
314· t'e 314 . 0,000769 314· 0,00045

' 0,289
N
;.o (3.271) T~3 = ~ T o [s] T .3 = - - 4,23 = 1,22 s. '
T '3 = 0,216
- - 7 ,49 = 1
.662 s,

<..n "d 1,002 0,997

- - - - ..... _ . ,~
­ ~ ~ ' ­
-_. ..­
~
--~-=-'
 ANEXA 8 (continuare)

relaţiei I
Valoarea calculata a relatiei
N•• ReI aţi a
Exemplul numeric 1 Exemplul numeric 2

(3.272)
T'
"' =
,,~ + ...,
~~~ T o [s]
T~2 = 0.289 + 0,233 4,23 = T' =0,216+0,147
"2 - 7,49 238 s
xd x,+ 1,002+ 0,233 1,79 s. 0,997 + 0,147
=
, ..

' x~ -L x, + "o T' _ 0,289 + 0.233 + 0,25 T;, = 0,210 + 0,147 + 0,324
(3.273) T "1 = --~--- T o [s] dl - 4 ? ') 7,49 ~
+ 0,233
=-::

"'d + x, + X o 1,002 +- 0,25 ,_. 0,997 + 0,147 + 0,324

= 2,2 s .= 3,51 s

1,117
(3,275) T;ao = ~ [s] ~--'----- = O!? s. Tv""O
v = 1,20 I

~-- ~. 0,637 s.
314 . rYd 314· 0,016 ,-­ 314· 0,006
x" 0,241 0,177
(3.277) T;d3 ~ T;dO [8] ~- 0,22 ~- O 185 s T"vd' - - 0,637 =. O 5?? s.
xd 0,289 ' 0,216 ' -­

x; -I-~ T" 0,241 + 0,233 0,177 + 0,147

T~2 [s] ----------'- 0,22 = O? s. 0,216 +()I:j7 0,637 0,57 s
(3.278) x~ + X
2
!Ido 0,289 + 0,233 ,­ =

... " + x2 + 0,24 I + 0,233 + 0,25 O 2? T "'- 0,177 + 0,117 + 0,324

(3.279) T;dl " + x 2 + x, T;lzo
,,~ "'0
[sJ
0,289 + 0,233 + 0,25 ' -
=
v"
0,216 -t 0,147 + 0,324
0637
'

= 0,206 s. =0,0 s.

0,233
(3.283) T2 = ~~ [s] T2 = = O 17 s ]' 2 -~
0,147

= 0235
314· r l 314· 0,004353 ' . 314. 0,001988 ' s.

(3.284) Ti = 9,828 .GD2 _ n,1 (s] Ti = 9,828' 2120.10" 2,78' Ti = 9,828' 502,01· 10 3 ~.:.... ­
P ap 25· 100 90· 106 ­

= 6,41 s. = 5,489 s.

A.8.3.18. Calculul masei "",Ierialclar acliv" ,

I ••
il indicilo
r {1e ti tel'
, ,zare ;"1..a, . reahzal
GD- .
- I\Iasa dmţ,lor fierului activ al sta­
torului
(3.285) G '1 - 324· 0,753· 0,0356· 0, I H . G" = 180· 1,709· 0,0351· 0.126·
.7,6' 10' = 9505 kg 7,0' 10 3 .~ 10340 kg

_ Masa jugului fierului activ al sta­

torului
G = ~ [3,96 2 - (3,05 + 0,252)2] .
Gil = ~ [6,38' - (5,8 +
JI
4
(3.286) 4

+ 0,288)2] 0,753·7,6' 103 = 16352 kg

. 1,709' 7,6' 10 3 = 48736 kg
. L FCl ' YFe [kg]
_ Masa cuprului infăşurării statornlui GCu, =3, 470· 464' 10-&' 8,9' 10 =
3
3
GCUl = 3· 434' 489, 10-0 . 8,9' 10 =

~ = 3· LI' a' qCU1' ycu [kg] = 5823 kg

(3.287) = 5666 kg

0 GCue = 10· 39· 5,817' 344· 10- 6 ,8,9,

Gcu, = 36· 34· 2,712, 236· 10- • 8,9'

(3.288)
Gcu, = 2p' We '1,,' qcu,' ycu [kg] . 103 = 6946 kg
. 103 = 6972 kg

_ Masa cuprului îllfăşurl.\rii de aInOT­

tizare
GCuy'= (6' 1,172·255' 10- 0 .36 + 2· GCny ~c (LO' 2,35' 380· lO-6. 10- 6 + 2·
0;uu....= (N,'lb'qb' 2 P + 2ro; D i ' 3 • ro;' 2,93' 2180· 10- 6 )8,9' 10' = 1161 kg
• ro;' 5,736' 720· 10- 6 ) . 8,9' 10 = 806 kg
. qi) Y Cu [kg]

_ Masa poli lor rotorului

Gp = 36(0,25.0,25 + .0,045.0,36) G
1'
= 10(0,24' 0,55 -10,08' 0,7)
G p = 2P(h k ' bk + h p ' bp ) (l-kFe + '2228,5.7,6'10'= 31841 kg
(3.290) . 1,0215,7,6' l()3 = 21995 kg
+ 2· 1,) . YFC [kg]

_ Masa relati"Jă a fierului activ

10140 + 48736
9505
____ +~ 10352 -I,034.,kg{1;VA gFe .~
------_.- =
90.000
(3.291) 25000
.~ 0,6504 kg/kVA

_ Masa relativă. a cllprului 5823 -\ 6946 + 1161

5666 -1- 6972 + 806
gCn = ~CUl + Gc~~cu. [~J gCn
25000 90.000
(3.292) _~ Pap kVA = 0,155 kgll,V A
= 0,5378 kg/kV A

_ Masa r~la.tivă totalr\.

24.1.000
308000 g, = 2,7 kg/kVA
(3.293) g,=--
Pap
G [k
t g
- -]
kVA
25.000
12,J2 kg/kVA =
90.000
 N
-.s::>
00

AN EX A 8 (co ntin uar

Nr. relaţiei e)
Relaţia
- - - - - - - - - -Valo
--
area calculată a relaţiei
Exemplul numeric 1
--------­
- Mo me ntu l de Exe mpl ul numeric 2
giraţie rea liza t
(3.296) " -!-
G (4.
GD 2 = :E - ar.) [kg m 2]
i~1 2 GD2 = 212 0· 10' kgl1
l'
GD 2 = 502 ,61 ' 10'
A.8 .3.1 9. Cal eui ui pi", kg1ll 2
'd~Yiloy

- Pierd-;"-;'ile în dinţ
ii sta tor ulu i

(3.298) V z, = k z ' "'o ' B~'/.o

· ez, [W ] V z , = 1,7 · 1,2 5· 1,54 2
• 950 5 =
V,, = 1,7 '0,8 '1,7 72
= 479 02 W '10 34 0=
[~]
Tab .3.1 8
V'o = 440 56 W
V'o = 1,25 W/ kg
V'o = 0,8 Wl kg
- Pie rde rile în jug ul
sta tor ulu i
(3.3 00)
ViI = kj' V'o ' B1, o'
Gj, [W] Vj, = 1,3 ' 1,25 · 1,332
. 16352 =
V jl = 1,3 ' 1,2 ' 1,34 53 2 '18
Tab .3.1 8 I v'o [:J = 47003 W
V'o = 1,25 W/ kg
v'o = 1,2 Wl kg
= 137 598 W
736 =

- Pie rde rile sup lim ent

are la sup raf aţa
tălp ilor pol are

(3.3 01) V op =O ,23 2·1 0 8 ·6.

[(KC1 ­ 1)' V OP = 0,2 32' 10 6 . 0,0
. B80 ·tJ2 . 2p· Sp ' (N, 015 [(1, 2 I ­ 1)· v OP
' n)I, 5 [W] = 0,2 32· 106 • 0,0 015
. 0,7 23' 0,0 56] 2· 36· [( 1, li ­ 1)·
0,4 3' . 0,9 108 ' 0,0 532 ]2. 10·
und e: . (32 4' 2,78)1,5 = 105 1,8 ' (18 0'
20 W
~_:,:~~
. 10)1,5 = 220 08 W
(3.3 03) 1\ )1,5 O 007 ]

Sp= b p L
[ + 21 p! ( (;P! ~ [rn" ] Sp = 0,3 6 1 + 2 . 0,0 32 -0,0 12) 1.5

[ ­ . Sp = 0,7 [2,1 5 +
( 0,0 16 2. 0,0 82 (0, 023 )1,5
.
0,0 343
0,0 07 ] "
• 0,0 015 = 0,4 3 lll" 0,0 07
. 0,0 015
J = 1,8 m'

8p l =
"(. 8+ a' om +f (ip !-"
(-a ) [ J lipI ~ ~J '1 2 + O,~~~_-+ S'I = .<J.(I~j2· O~~.(),023 ±
(3.304)
1
lpl III 0,0 32 0,0 82

~~~= +
0,0 52'
~ 0,O j2 = 0,0
0,0 16 111 343 l1l
0,0 32 0,0 82

(3.3 05) e = ~(/pI - "( - a)" + + e)2 e = ~(O.OJ2 - 0,0 07 - 0,01 8)" e = ";(0 ,08 2 - 0,0 32 - 0,0 12) '+
(o [m] +
+ (0,0 12 + 0,018)2 = 0,0 31 IfI
+(0,023+0.018)2 = 0,0 52 m

i ! ~ L- L P + 1 - 0,9 5
Ipl = _ + 0,0 07 I 2,1 5-
­ 2,0 5
(3.3 06) p
"( [m] _- = O,0 32m p
[ = _ -- + 0,0 32 = 0,0 82 1ll
2 2 2
L - Lp 1- _0,9-5 _
(3.307) "( = _ _- - a [m]
'( = _ 001 8 = 000 7 m '( = 2,1
--
5 ­ 2,0 5 _ 001 & =
0,0 32 m
2 '
-~
, .
2 ' 2
a = e = 0,0 18 nI
a= e= O, OI &m
_ Pie rde rile sup lim
ent are în dinţii
pac het elo r ext erio are
şi deg etel e
de pre sar e
142 ·10 -' 142
- '. -10-
3 142 . 10- 3
VZ}C = _
(3.313) V z" = - "
- - (B m ' bz1'2)- V ne =
- _ - (0,1 984 ' 0,0 355 )2. ~ (0,278<),' 0,(3 5)2
' G m [W] .
p 0,5 .10 - 6 O,S' )O-o
. 1040 = 145 62 W .60 5 = 16372 \V
und e:
il' D, = 0,7 23 _0,0 14 R, =
0,0 268 3
0, 9\ 08
(3.3 08) B, = BS o - [TJ - - = 0,4 605 T -- - c~ 0,5 802 T
li, 0,0 219 8 0,0 421 2
II' D., = 0,72 3 0,0 14 = . 0,0 268 3
B, = O,9 )(!
D. RS o 8 [T] 0,0 750 T 8· --- = 0,1 7 j.l' T
(3.309) - 0,1 35 0,1 41
2

3' 0,0 14 Ii __ 0, 91() ()2683

J13 ~ 0,72 3 _ - . ..
08 ~ = 0,1 019
Il. = fiS o il [T] = 0,040X 1, T
(3.3 Hl) 0,2 48
3
0,2 399
3

'" ,. = 3,1 4
(3.311) 3, = .': 3' [m] 0, = 3,14
_0 ,0 4
1 = 0,0~_19
·8·' 111 0, _ - 0,0 268 j= 0,0
421 2 111
2
l
2 2

11 2 = ~ (3' -+ h;,) [111]

3,14 (
"2 = -
2 0,0 14 + --
0,1 44)
=
3,1 4
3, = -2 0,0 268 3 + 0.1 26)
-2- =
2
~ = 0,1 35 = 0,1 410
-.s::> l1l l1l

~
~
v­ ANELYA 8 (continuare)
a
a
Valoarea calculată a relaţiei

Nr. relaliei \ ReIa ţ ia

Exemplul numeric 1 ExempllJl aumeric 2

8, = ~ (8' + hcv [m] 8, = ~ (0,014 + 0,114) = 0,248 m 8, = ~.'~(O,02683+0, 126) = 0,2399m

2 2 2

(3.312) [1]
B
m
= V 0,160.5"+ 4· 0;75' + 0,0408 =
2
R
m
= V 0,05802"-±.Fo.1733 +
2

= 0.1984 T
+ ~ 1019 2
= 0.2789 T
6
- Pierderile totale in fier, la mersul
in gol

(3.311) VFe = V" + ViI + V op + V Zle [W] VFe = 47902 + 47003 + 10520 + V Fe = 44056 + 137598 + 22008 +
+ 11562 = 119987 W + 16372 = 220034 W
(3.315) VFe = V~, + Vi, [W] VPe - 61991 + 54231 = 116.222 W Vpe = 59.598 + 164075 = 223.673 W
unde:

(3.316) V'., = K;' v.,' Gz, [W] V~, = 2.2· 2.9645· 9505 = 61991 W v~, = 2,3' 2,506· 10310 = 59.598 \'oi
(3.317) Vi, = Ki' VJr' Gi' [W] Vil = 1,5' 2,211' 16352 = 54231 W Vil = 1,55· 2,172' 48736 = 164075 W
K~ = 2,2 2,6
K; = 1,5 1,8

- Pierderi în cuprul statoruhli

(3.318) V Cu, = In' Rl(7$)I~f [W] VCUl = 3· 0,0192' 13762 = 109059 W VCu, ~ 3· 0,00518' 3303' = 179.357 W
- Pierderile suplimentare în înIăşu­
rarea statorului

(3.319) V'CUl = l09059· (1,079 - 1) = V'Cll' = 179357 (1,0376 - 1) =

I := 8616 W = 6711 W

_ Pierderile suplinu:ntare in dîJ~ţii

statorului detenninatc de annOlllca
de ordiuul 3.
V", = 10,7' 0,8' 0,535'/1. 10340 =
V = 10,8' 1,25' 0,3337"" . 9505 =
(3.320) V 8Z3 = 10,7' v'o' B~/4. G Z1 [W] m = 75.698 W
= 32.244 W

B. = 1,91(0,092' 0,997 + 1,27· 0,1632'

1,6521(0,077' 1,002 + 1,27'
(.1.321) .0.908) = 0.5350 T
. 0,115' 0,853) = 0,3337 Ţ
A"" ~ 2,2· 0,36 - 0,7 = 0,092
A
3m

= 2,1' 0,37 ~ 0,7 = 0,077

A 3m = Al' .1 2 - 0,7 .1,a = 0,68' 0,24 = 0,1632

.1 3d = 0,5' 0,23 = 0,115

A,d=B,·B2 A, = 2,2 .1 2 = 0.36 B, = 0,68

A, = 2,1 A, = 0,37 B, = 0,5

Fig. 3.63 A" A" B" B, B, = 0,24
B, ~ 0,23
_ Pierderile suplimentare la supra­

fata tălpiior polare şi în col:"la de

a~ortizare, determinate de clmpd

dentar al ~taturului.

1 10 0,909 )' •
V =02( 1 36 0.853 )2 . V
SP
~ 02
• ( 0,064 180

= 1/ (--~
l 2 ) 2
V ---.!!- X a " sr ' 0,123 324

(3.322) SP k - 1 N,
c . 22008 = 2,740 W
. 10520 = 1.219 W

. Vop [W]
_ Picn1crile suplimentare l~ suprafaţa

lălpilor polare . detefl1lluale de

armonicele supenoare = ~ (0,909 0,01) 2.

.~. ~ (ll,853 V S~
(3.323) V SP" -~
2., 1­
V' q
(~k,)2
k" - 1
. ,
1.IP" ..;}'3 0,123
0,02)2. .•r
yq 0064
,
. 22008 = 596 W
10520 = 323 W
. Fop [W] k, = 0,01
k,
Fig. 3.64
_ Pierderile suplimentare în plr,cile
de stringere şi scuturi V SPS ~ 1500, n(3.05 + 2· 0,15) =
V SPS = 250· n (5,8 + 2· 0,12) =
(3.324) V SPS = w,' n (D + 2b) [W] = 15779 W
V-' = 4741 W
,....
O'
 ~ ANEXA 8 (continuare)
o
N

rela~;e; \

Valoarea calculata. a relaţiei

Nr. ReIa tia

Exemplul numeric 1 Exemplul numeric 2

unde:

- Fa.. [A] 15795 = 560 I A 38863

la 2./2 ­ 13781 A
Ia - 2./2 fa =
2./2
a It ~ 0,3 In a = 0,35 111

Fig. 3.65 iL'. [W ]

1lI1
w. = 25U W/Ilil !V s = !-100 W/ml

sau: sau: sau:

(3.326) V SPS = 0,35· 105 • .,. V· w~ [w] V SPS ~ 0,35' 10' . 0,51' 5,8' vSPS = 0,35' 10 5 • 0,958' },05·

.0,035 = 3623 W ·0,05 = 5113 W

unde:
W
l'ig. 3.66
1V'
r -
]
"c ~ 0035 \\'11\1' 1t~ = 0,05 W/m 2

1,:-",.~,(, ""<~;~""l~
8 1112

J,. = 0,33 ( I - 0,64 - - ., S) 0,246 "8 = 0,33 ( 1 ­ 0,958

0,61 -~ 0,835
)
=
II ., 1,75
~- 0,234
A8 '" = 0,246' 0,51 = 0,125 As' ., = 0,234· 0,958 = 0,224
- Pierderile totale in regimul de
de scurtcircuit

(3.327)

VSC = VCul + LV. [W] v se = 109059 + 47173 = 156.232 W V SC = 179357 + 101557 = 280.914W

LV s = V. Cur + V"3 + V,p + l::V. = 8616 + 32214 + 1249 .,- LV. = 6744 + 75698 + 2740 +

+ V. pv + V sps [Wj + 323 + 4741 = 47.173 W 596 + 15779 = 101.557 W

sau:
LV.=k·F.~·2p·1O-5 [W] 1:17 8 = 0,6' 15795 2 .36. 10-' = 2.:1". = 0,8' 388632 • 10· 10- 5 =

= 44907 W = 120827 W

""'".~,,,,,~

k = 0,6 k - 0,8 ... 0,85

Tab. 3.19 /1

_ Pierderile în Cl1prul infăşurrtrii de

excitat-ie

V Cue ~ 0,143' 1032 2 = 152298 W

V Cu. ~ 0,305· 571 2 ~ 99443 \V

V Cu. = R e'7')' I'fn [W]
_ ~ierderile de trecere între perii şi
i~aere:. de contact
vp = 2· 57! ~ 1\ 47. W V p = 2· 1032 = 2064 \V
Vp = 2Ien [W]

_ Pierderile totale de excitaţie

99443 + 1142 152298 + 2064 172.472 \\

v. = Vcu • + Vp [W] V.= - - ­ 113.271 W V. =
0,895
0,888
"'lE
_ Pit-'roerile ~[~!"~Jl__ ~?~ial
VI.< - 5395500· 13,37· 0,0015 '~ VH ~ 2952810' 31· 0,001371 =
(3.333) V LA = Py' v,,' [L [W]
= 108206 W 125500 W

V L,t ~ 4,78· 10- 7. 4, 1 .j'5395500'· VLA 1,78' 10- 7 • 3,6 ";2952810 3 •

(3.334) VLA 1,78' 10- 7 . k p .j /'~. ,,3 [W]
'2,78'= 1\).971 W .\0' = 276.400 \V

k p = 4,1 /lp = 3,6

Tab. 3.20 I /lp

I'v ~ C,1l ·1 G,T + CA [N] P l, = 165 + 40 + 345 = 550 t Pv - 115 + 16 + 170 = 301 t =

,~ 550000 leg = 5.395.500 N = 301000 kg = 2.952.810 N

V 1•.1Tl = 10820(, 165000 = 32462 W V l,A Il = 125500 115000 = 47.949 W

V [,AH V ld -
C,R [W]
= -
YiOOOO 301000
Py

_ Pierderile în lagrU"ele (k ghhlaj

(3.335) VL111 = 219187· 15,89' 0,00608 = V LRl = 119852· 26,69' 0,0071 =

VLl1r = FI' v pl ' fl [W]

= 21193 W = 22400 W

VLn, = F [W] V LR2 = 219187· 9,2· 0.00608 = V LR' = 152538· 26,69' 0,0071 =
..... 2 ·1J p ·, '[L
o = 12270 W = 28800 W
.....

-
_. - __ 0_- _.__
-::=-= ~_----= _ o=::.~,-
~
-
- --.!

- -
;c~
=
'.­
 ANEXA 8 (eontinnure)

Valoare calculaU a relaţiei

Nr. relapei \
Exemplul numeric 1 Exemplul numeric 2

unde:
Fii = 0,02' 1618650 = 32.37J N F d = 0,02· 1128150 ~ 22.563 N

Fm = 12,5· 10'· U~n' OCi' 1) . L . -'- [N]

F m = 12,5· 10 5 • 0,77" 0,71' 5,8' 1· Fm = 12,5· 10' . 0,9458 2 • 0,73· 3,05'
S
. 0,133 o.c 406.000 N . 2,15· 0,0'167 = 249.827 N

l' = Fa + F", [N] li ~ 323731 406000 = 438.373 N l' = 2256.> + 249827 = 272.390 N

~
FI [N] FI = 0,44·1' = 0,44· 272.390 =
FI = 1'2 = F = 219.187 N
2 = 119.852 N
1', [N] F, = 0,56· F = 0,56·272390 =
152.538 N
c e
~ ~ 0,1;3 ~ -~ 0,0467

V p1 = IT' d1 • n [ : ] V p1 ~ ,,' 1,82' 2,78 = 15,89 m/s V Pl = IT' 0,85' LO = 26,69 m/s

v p2 = 1t. d, . n [~ J "p, = 1t. 1,05· 2, 73 ~ 9,2 m/s V p2 = v p1 = 26,69 mls

Tab. 3.21 p. = 0,00608 IJ. = 0,0071

G'R ~ 9,81· 165000 = 1.618.650 N G'H = 9,81' 115000 = 1.128.150 N
- Pierderile din ventilator si circuitul
de veutilaţie .

(3.336) V vI = 1. 1· Qa' v~v [W] V V1 = 1,1' 19,64'~9,732 = V V1 = 1,1' 39,94.86,35 2 =

= 53.428 W = 327.586 W

unde;
540.000 1.450.000 3
~ 39,94
(3.337) Qa = -:EV
-- [n's 3
]
Qa = --- =
1\00·25
19,64 m 3 /s
)
(da =
!100' 33 .
fi Js

Ca' ea
I: V = 119987 + 156232 1- 11327 \ + ~v = 220034 + 280914 + 172472 +
1:V = VFe + v" + V. -1- I'v [WJ
-'- 149189 = 538.679 W + 786493 = 1.459.913 W

V = IT '2,75' 10 = 86,35 mls

"pV ~ 1t. 5,7· 2,8 = 49,73 m/s pV
V pv = 71:' dv' n

_ Pierderile prin .frecarea rotorului cu

aerul

V ~ 1,5· 10-3 .17,40'- 5,776 5 . V V2 ~- 1,5· 10-3 .62,8"

V2
(3.338)
. (1 + 5 __)
1
~ 95.76\ W
. 35 (1 + 5 2,~5) = 458.907 W
5,776

unde:
c =. 1,5' 10- 3
C = (1,5 ... 3) 10 3
c C" 1,5' }()-3
Cl = 2,,· 10 = 62,8
(,) ~ 2-1t' 2,78 oeC 17,46
b)=2'~'n

_ Pierderile lotale prin 'lcJllil<tţic

vv = 53428 + 95761 = 149.189 W

v V = 327586 + 458907 = 786.'\93 W
(3.339)
V v = V V1 + V v, [W] 2 V v = 443,6' 10-7 • 1,5' 86,35"
V v = 443,6' 10-7 • 1,7' 49.73 •
V v ~ 443,6' 10-" k a ' t·~v ·I;V [W]
(3.3'12) . 1600000 = 793.830 VI
. 600000 = 111.900 W
ka = 1,5 ... 1,7
Ro ~ 1,5 ... 1,7

_ Pierderile lllccanicc total€'

V mrc = 32462·1 21193·f 12270 + V mce = 47949 -1- 22:-lO0 + 28800 +
(3.344) V"!'E. = VLA + VLR + V v [W] + 786493 = 885.642 W
I 149189 ~ 2~1~_~
_ Pierderile totale la sarcintl. nominală
VI = :EV = 220034 + 280914 +
VI =:EV = VFe + Vsc + V, +- V m" Vt ~o 1:V = 119987 155232 + +
(3.351)
[W] + 11327l i- 215\14 ~ 604,604 W
+ 172172 + 885642 = 1.559.062 W
g ANEXA 8 (continuare)
Valoarea calculată a relaţiei

Nr. relaliei 1 ReI a ţ ia

Exemplul numeric 1 1 Exemplul numeric 2

- Pierderile aproximative pentru

l1etenninarra prelimin::1r!'t a randa­
n1cntului

]> 22500000 _ 81000000

(3.345) V,,' (1,05 ... 1,35) _a':. . 10-3 [W]
T
1 Zl
_
-­ (1,05 ... 1,35) -~--
-3 __
10 - V ZI - (1,05... 1,35) ~--- 10
-3_
.
0,51 0.958
'"
= 46324 .. 59559 W = 88779 ... 111141 W

(3.34G) ]/11 = (1,0.1...1,35) P a-'-. 10' [W] v J1 = (1 ,05 ... 1,J.)

'5 22500000 lOZ = Vj,,~ (1,05... 1,35) ~OOO()(). 102 ,~
A 190, 10" 621· 102
= 48211.61990 W = 13G.957... 176.087 W

(3.347) ]/OP-!- V Zl ,=0,5'''d'(V''+ V OP 1- V ZIC = 0,5· 1,002· 94905 -~ v OI' 1· V", ~ 0,5' 0,997· 181654 =

+V 11) [W] ~ 47517 W = 90, 555 W

(3.348) V Cu, = 1950· A . D . lh, ' 10-' [W] Veti, = 1950·490' 10" 5,8' 2· 10-' = VeU1 ~ 1950· 62, 102 • 3,05· 3,9' 10-' =
110.8.18 W 144.042 W

(3.349) Vs 0,97· "'1 .!,'ac

T
10- 3 [W] vs = 0,97· I , OO?~ 22500000
-
0,51'
10-3 - Vs ~ "97.° ° 997 81000000 10-3 ­
0,958 -

~ 42.8S0 W = 81.769 W

(3.350) Ve = 0.95· 2p· L· F e• .jikue· 10-' [W] \ Ve = 0.95· 36· 1· 38812· bS.7· lO-c = \ v. = 0,95' 10, 2,15· 80498' .jTQO.
= 92.703 W . 10-' = 16404 17 W

(3.351) VI = V., + V jl + V OP -+- V", 1­ V, ~ 388.506 ... 41.5.517 W VI = 706.519 ... 771.014 W

+ Il Cu, I 1'. -+- v. [W]

"~

.'1..8.3.20. - Calculul runda,"ml ului

_ Randamentul la, sarcini nominală T) = 90000000· 0,9 100 =

2 500lJlJOO· O 9
1)= . WO= 90000000 . 0,9 + 1559062
1) = P ap ' cos'P 100 [%]
25000000· 0,9 + 6046lJ 4
(3.352) PoP' cos 'P + VI = 98,111%
= 97,383%
1) = 98,3'Yo
1] = 96,65%
1)
Fig. 3.69

_ Curba randamcntului
a
b Pup' cos 'P' IOlJ
['Yu]

(3.353)
'JaJb =
a
- Pap cos,?
.
-+­ 1 Fe -+-
(a)2
b 1." + (I<aJb)2
L::
T
,1T c t- V 11ICC
b
Veli tab . .'1..8.10
Vezi tab. .'1..8.9.
Valorile calcula-te sint prc/~cn1..a,tc în:
Curbele randamrntc10r sint prc­ Fig. A.8.6, b
Fi~. A.S.l), a
zcnt2.1..e în:
f(~~~~----r-----c------r~"'-'---'-~I~

9BI_~
[%)1"1'1-
~
, i :%]
I II 99

58
87'
87
, 96 \ \ I"n \ 1
95 ~. i
\
M f--­
\ ,
I 83 l~ \._-;-] U i2
oa2a3a4a5~ alb·/,ac
U 12
O a1 a3 O~ 0.5 ae alb-Pac
b
o
Fig. A.S.6. Curba randamentull1i pOlllru cos '" ~ 0,9.
VJ
O
-...j \

..
. _-- ­
- .~
.- --
. .
..- ----­
~
.-~~
~
--~-
.
::­ .
 ANEXA 8 (continuare)

relaţiei I
Valoarea calculată a relaţiei

N,. R t' la ţ i a
Exemplul numeric 1 Exemplul numeric 2

A.8 4. Calculul termic

- Î nCrlfCare::l tcnnicrl specific;t a lie­

ruJlli adi'!" s\atOl ic

1VFel = 47902 + 47003 + 32244 44056 + 137598 + 75698

(5.1) =
"'5,8 (1-0,19) ". 3,0.5 (2,15 - 0,312)
= 8619 W/ro 2 = 14620 W/ro 2

Încărca.r<'a i ermică speciEcrl. a

pntlni îuf5.şnră.rii ~iai..or111\\i

lV = 490· 10'· 2,814: 10", 1,079 WCUI~·~21'1()2'3.56.1O".1,0376

(5.2) ClIl
4 3,75
. 10- 7 = 3720 W/m 2 .10- 7 = 6117 W/m'
- încă.rcarea termic~.. specifică. a izo­

laţiei înfăşurării statorului

!Vi = 3720.-- _0.0562 _ Wi = 6117 ~_ _ ()~,0_5_32 _

(5.3)
2(0,022 + 0,144 - 2(0,0203 + 0,126­
O,O~62 0,0532
- - - - - = 662 W/m' - --- 1162 W/ro2
- 0,007 - 0,001) - 0,0065)
- Încărca.rea tenllică specificrl. J. Îll­

făşurării de excitaţie

(5,4) !VClI' = b· j~n lO-7

kw [:. ] WCue = 0,018' (2,42' 106)2
4
10- 7 = !VCue = 0,075' (3' 10
3,75

6
)2 10- 7 =

= 7028 \V/m2 = 18000 W/m'

-----~~-'----:'1

_ Supratculperatura fierului acti'J

al statorului
R619 + 3720 OFe, =
14620 + 6 117 = 28, AOC
OFe, = WFel + WCu, [aC] OFel = = 27,7 cc 730

'1

(5.5) 445,3
"'1
unde:
"o, = 69...:!!­
Fig. 5.1 "'01 (m:c] rn' ec

"', = 73 (l+O,I' 51) = 445,3

W ", = 69(1 + 0,1'95,8) = 730~
In2 ac

_ Căderea de temperatură. în stratul

de izolaţie a înfă.şură.rii statorului

1162· 0,003625
14.(WC
662· 0.004675
_ Wi' /:;.Z 19,34'C
Oi z - --­ [aC] 0,3
(5.7) 0,16

Ai

_ Supratclllperalura capetelor f1oH­

tale ale înfăşură-rii staiorull1i

1162
o/ ~ o/ _ 662 O/ = = 'noc
W-'l _ [aC] 15( 1 + 0,07' 26,69)
(5.8)
"'o/ (1 + 0,07' vp2) 30 (1 + 0,07' 9,2)

Fig. 5.1

_ SUllratelnpcratura lllCdic a c.l1prului

înfăşurării statorului
_ (27,7 + 19,34)0,1>1 + Oelll = (28,4 + 14,04) 1,838 +
OCUl - 3,91
(5.9) 2

+ (19,34 + 13,42) . 1,196) 3R.64"C + (14,04 + 27) 2,062 = 41,6 .C

+ 0/) . (1/ + ne' be) [aC]
=
3,91
lbl
Z
 w ANEXA 8 (continuare)
o
Valoarea calculată a relaţiei
Ne. relapei Rei aţi a
Exemplul numeric 1 Exemplul n~meric 2

- Supratemperatura înH\şurării de

excitaţie

(.1.10) (Jeli. -~
W<c.,..
-;v' k [cC] (Jelle = 7028 - ~ 4R,rC (Jeli' = _~8ill20 - -~ 100'C
185'0,78 210'U,75
Fig. 3.60 CI V , k W _OOW. -
CI v = 185--·;k=O,78 CI v -_1 --,k~0,7J
ln2 ac m 2 °C

A.8.5. CALCULUL REGIMULUI DE SCURTCIRCUIT

A.8.5.1. - Scurtcinui1 la bu1"Jll'

Tab. 7.1 - Componentde periodice ale CUrC'n­

ţilor de scurtcircuit

11.3 = ---:- [n.r.]

"
Il' 3 = -I- = 4,15 n.r. Ii, = -I-~ = 5,65 1I.r.
x lt . 0,241 0,177

1
I~, = ~-- = 1' _ I _ r'
Ii, = --:
x. [n.r.]
0,289
3,16 n.r. 1
,3 -
.
-- -
0,216
4,~u n.r.

I
I
1:3
=-
Xd
[11. L] 1., = _1__ = 0,998 lI.r.
h, - 0,997
1,00.1 n.r.
1,002

I::,=~
+ x~ Xft
[ lI.r.] r =
/." - 0,241
.jJ
-+ 0,232
= 3,65 \l.r. • _
Il.' - 0,177 +,0,147
.jJ = 5,31. U.r.

~J I k" = ~3
, 3
= x~ +
[u.r.] .= .1,31 n.r. I k, ~ 0,2l6+ 0,147 O~ 4,77 u.r.
liz X
2 0,289 -+ 0,2.13
~J [u.r] I =----.Jl~ 1,4 lI.L I k"
3
1,.1 12 u.r.
It, = "'Il -+ "', k" I,OU2 -+ 0,233 0,997 -+ 0,117

iri"' - - - - - ------= -----

3
11.1 ~ - . - - - - [u.rJ 1,,1 1" = ::; -
Xel + X2 + Xo 0,241 -+ 0,2.13 + 0,25 k' 0,177 -+ 0,147 -+ 0,3244­
= 4,14 n.r. = 4,63 U.r.

,
1],-1 = , 3 c
lU.l.
.] ,
1", = ----------
3 r = 3 _
XfI + ,t'z + Xo . 0,289 -+ 0,233 -+ 0,25 1.1 0,216 + 0,117 + 0,3244­
= 3,886 n.r. = 4,.16 u.r.
3 3 .1
I k ,=---- [u.r] h, =
+ 0,233 +
h,=
-+
~
-+ 0,3244
=
"'a -+ "'2 -+ "'o 1,002 0,25 0,997 0,117
~ 2,02 u.r. = 2,04 u.r.
Valorile efective ale curenţilor su­
pratranzitorii de scurtcircuit în
momentul producerii lor (t ~ O)

(7.3) r" = ~3' Ii. [n.r.] 1;•• = li· 4, 15 ~ 7,18 u.r. li" = ~3' 5,65 = 'J,77 n.r.

(7.4) lie"e = ~3' J';, [u.r,J 1;,. ~ ~}. 3,65 = 6,32 ,,,,-. [r2' = ~J' 5,34 = 9,24 u.r.

(7.5) I;,e = ~3' 1;:, [u.r.J (,e ~~ li· 4,14 = 7,16 1I.r. l;lC - ~3. 4,63 = 8 U.r.

- Curentul de scurtcircuit tril"z"t de

şoc

h şoe =
105· U
1,8' ~2 -'-.- [u.r.J 1 k;~oc
105· 1
1,8,';2. ~,241 11,06 U.r. h ~ 1,8' 1'') 1,05· I = 15.06 ll.r.
(7.6) ,'oe '1- 0,177 .
"'o;

- I\.aportul curenlu!ui de scurtcircuit

trifazat sta bi1izat la nlcrsul În gol
şi în sarcină

K o = F-
eo [ u.r] 22584 _ 147 n.r. 47709 = 1,38 u.r.
(7.7)
F le Ko = 15334 - , Ko = 34497

w (7.8) K" = F "

e
[n.r] 38842 = 2,53 ll.f. 80498 = 2,33 u,r,
F ke K" = 1.5334 K" = 31497

~---: ~ ::--= ~
,- -. ~
-~ ---=-- ~ ~ ~ ~~
 ANEXA S (continuare)

Valoarea calculată a relaţiei

Nr. relaţiei Relaţia.
Exemplul nUll1(:ric 1 Exemplul numeric 2

Caracteristica de scurtcircnit: Ix

fur]

JD

2.5
I
,,
2.D

1.5
I ,I
I ,,>1
W ,,' ~.\
05 ~: ~l
'1
~l
, ,
'-'" I L-----l~~
!
05 1.0 05 1.0 /5 20
Fefu e]
a b
fig. A.8.7. Caracteristica de sCllrtcircuit.

- Forţa nlaximă detenninată in cazul

scurtcircuit ului trifazat de soc care

solicită inelele de consolidar~ ale

capetelor frontale ale infă~ură[ii.

(7.10) Fk = 3· 10- 6 A, ,,)"-

-- [NJ 3. 10-6. (490. 10'· 0,51)2 = = 3 ' lO-6 (62\' 10'· 0,958)2
ma.~ ( II
X d 0,241 0,177
= 32.257 N = 338904 N
- Solicitarea la întindere a inelului
de consolidare

~ti -= _ _
F~k:::.m,,-a=-x_ _ 32257
(7. Il)
2're'N i 'S, [,:, ] ---_:--_-=
2· ,,·1· 6,25· 10-<
338914
2· re' 1· 6,25' 10-4

82,183' 10. N ~ 863,5· 105~

I11 2 m2

_ Momentul dc încovoiere n1uxiIn în

capMul front al al înfăşurării sta­
torului, exterior inelului de con­
solîdare
2
32257 0,155 M - 338904 0,275
(7.12) NI;
ma;c
= F kmaxJ\T
Ztl.l' 1
_ _J2_.__
2(lr + 1,)
[Nm] Mi
max
-
2.324 2(0,225 + 0,155) === i
max - 2. 180 2(0,28 + 0,275)
= 1,6 Nm = 64 Nm

_ Solicitarea la incovoiere a capl\.tulni

frontal de bobinaj
_ Jl.f;max = 6· M; N ] r 6· 1,6
0,02'0,062
1,34. 105
N
m"
6· 64
0,02 ' 0,056"
= 6 P 3. IG' N
' - m'
(7.13) a;cu - WCu b' h2 Lm"

_ Componentele variabile ale momen­

tului de rotatie maxim. in cazul
scurtcircuit ului trifazat respectiv,
bifazat, calculate cu ajutorul rela­
ţiilor (7.14) şi (7.17)

M~J
["1 1
\

\
1.-..
4 /,(
il 1\- [u r]
i
3
1 6
h 1

2
I 1/
1\ V 1'\ I

II 4 /
l\ I
O
I
2'I 4. 6 8 rol' 12 U 16 f8 i!J (.IO-J)t 2V \ II
s 112) t [o
! \ 1/ O 2 ~ II (tW
2
I 2
4 6 8 ~
"
3
\ 1/ 4 -
\ V
4 r-
6
I K: 1'-' ,/
5
5 8
b
a
fig. A,8.8. C,n-ba momentului }\J'k3'
-
w
..,.
Valoarea calculată a relaţiei
ANEXA 8 (continuare)

Ne. relaţiei Relaţia

Exemplul llumeric 1 \ Exemplul numeric 2

MK2 I I I I /A' ,
[uri
I I I LI I I I I
r- r - I
~

/ \
'1 1\
t

, / \ /
II" \
/1' I.J' ~
V 1 4 6 8 101\ 12 II li 18,A! r.tO,OJ)t
,
1 ~ 6 6 li ~
Tol 7 ""r­ 'oJ
f
2
3 f-+-­
\
\
I
'1
/

- t-I--­
[s
!

6
\ , I
I
4
5 II 8 1\. 1/
'­ 10
a b
Fig. A.8.9. Curba ITlomentului Mi2'

- Momentul de rotaţie maxim al com­

ponentei variabile în cazul scurt cir­
cuitului trifazat, respecti''''­ bifazat
U' 12 12
(7.15) lIfk,m = - [u.r.] M k3m ~ -­ = 4,15 n.r. 1I1<3m = - ­ = 5,65 u.r.
x; 0,241 0,177
26·U2·k [ 2,6· 12 • 0,9 [ 26.1 3 .09 [
(7.18) M k• m = '. s 1 + 17. MA:2m = ---­ 1 + 17, l\h,m=' , 1+17·
x. + x. 0,241 + 0,233 0,177 + 0.147

•
( X2 -
----o

x2 +
xtl ...
.
x.
)"] [u.r] , (0,233 - 0,241)2] __
0,233 0,241 +
6
- 4,9 u.r.
0,147 - 0,177)2J = 8,2 77 11.r.
( 0,147 + 0,177

ks R' 0,9

'>i'-;i

_ Componentele constante ale mo­

mentelor de scurtcircuit trifazat,
respectiv bifazat
1I1<,c ~ l' [­ 1 - (0,0035 -'­ O) +
(7.19) Mk,c ~
r~ (r.a + r) U' + M~3C = 12 [_1_ (0,00694 + O) + 0,177
Lx. 0,241

+ (_1_ + _1_) + (_1__ + _1_). (0,006 _

+ (~, + ~,) . ('si' 'sa)}
X d" Xli"
[u.r.l
0,241' 0,225'
. 0,007.')6] = 0,177' 0,155'

= 0,3088 11.r. _ 0,0035)] = 0,2 tu.

l.[~,c =
~+
1 . [0,0063
1\1'2C l' [0,0145
'si + +
=
- ­ [r-+­ -------z- +
_ - V' (0,177 0,147)2
(7.20) Mk,c - (O ,24 1 ­ 0,233)'
(x + x,)' 2
+ 2(0,0063 - 0,0035)] = 0,0834 u.r,
+ 2' 0,00756] ~ 0,0997 u.f.
+ 2('sl - rsa)]ln.r.1

unde:
280914 _ 00035 tI.r.
V sc fad =o;­
156322 ~ 0,00694 U.r. r sti 81000OoO -,
[u ....] 22500000
t'~d. - Pac
rsi = 0,0035 + 0,006 + 0,00522
rl/ti + ryq r'i ~ 0,00694 + 1
0,0 6 + 0,01473 4
[u.r.] 4
".si = Ysd + 4
= 0,0063 tI.r
= 0,0145 u.r.

• ~ O
,. °
~
r ~ O

_ Momentul total de scnrtcircnit tri­

fazat, respectiv bifazat, care se ia
în considerare la dimensionaren. fun­
daţiei şi la ancorarea statorului
M"" ~ 4,15 + 0,3088 = 4,4588 U.r.
I\-'h, = 5,65 + 0,2 = 5,85 U.r.

(7.21) 111"" = j\h,m + .""h3c [u.r] \ Mh = 8,277 + 0,0834 = 8,36 u.r.

­
v:>
Ql (7.22) M •• = M. tm + l'vhtc [n.r.]
~Ah. = 4,96 + 0,0997 = 5,0597 tU.

~- ~-~ -- -­ =~==;;;;=
~:- --:-
._-
~
--~~
--~
­
 ANEXA 8 (continuare)

ValoarEa calculată a relaţiei

Nr. relaliei \ ReI aţi a

Exemplul numeric 1 Exemplul numeric 2

- Momentul de scurtcircuit maxim

preluat de rator

_GD~~ 16
(7.23) + (5,06 _ 1) 2J0 !Vhr = 1 + (8,36 - 1)--­ =
GD~ + GD7/ 230 + 2120 16 + 503
[u.r] ~ 1,47 (l.r. = 1,24 n.r.

- Momeutul de scurtcircuit preluat

de stater

(7.24) l"hs = M~3,2,l - l'vhr [u.r.] M~s = 5,0597 - 1,47 3,5897 U.r. M k , = 8,36 - 1,24 = 7,12 u.r.
- Supratensiunea maximă pe fazele

libf':Te ale statorului. în cazul scu:rt~

circuitului nesime'lric

(7.26) LlU m = U (2~:; - 1) [u.r.] LlV. m = 1 (2'

- 0,225
-- -
0,241
I ) = 0,867 n.r. LlU m = 1 (2' 0.155 _
0,177
1) = 0,75 n.r.

A.8.5.2. Scurtcircuit în interioml î"jăşI<rării

- Forţa de scurtcircuit, care acţio-

nează pe unitatea de lungime a

penei din crestătură

(7.30) f~ = 1,226
a· beI
([1Xd'J2. 10-5[N] h= 1,226 (1376)2
1. 0,022 0,241 . 10-
,
~
~ (3303)2 '10-'­
2'.0,0203,0,177
= 18168 N = 105156 N
- :Momentul încoV"oietor maxim, care

acţionează asupra penei

M _ fk' bCJ. [N.m] 18168· 0,022 = 50 Nm Mi max = 105156· 0,0203 = 267 Nm

(7.38) j ma:r - 8
fld, max
8 8

=445·10'~
Solicitarea la încovoiere a pellei 6· 267
N
_6_'~5_0_ ~ 46,875' 105
Mimax_6·Mlmax [~] 1. O,OOŞ'
-
m"
1· 0,006' m'
(7.32) (li = IV p - - 1· hi m'
_ Forta de atracţie magnetică maxi­
\
mă: între rotor şi stater
Fm - 6,25' 105 .0,94582 • 0,73' 3,05'
F., = 6,25' 105 . 0,772. 0,71· 5,8' 1=
F m = 6,25. 10 5 . R:"':'Li' D' L [N]
(7.33) '2,15 = 26,7633· 105 N
= 15,26' le 5 N

Această forţă înrăutăţeşte fu~cţio~area F = 7,5831"

lagărelor de ghidaj care smi thmen­
F ~ 4,16' 10' N
\
sionate pentru:

A,8.6, FUNCŢIONAREA PE REŢEA

_ Capacitatea de supraincărcarea hi­

drogeneratoTl.llul, care detenulnă

stabilitatea statică

1,92 _-,1,_78_ 1,08 = 2,142 U.L

= - - - - 1,07 = 2,278 n.r. 0,997'0,9
Eo slue m (1 - J(M
1,002,' O,lJ
(8.4) "'<1 • cos '1',.
- <. cos Om) [tu]

unde;
80498 1,78 U.r.
38842 1,92 n.r.
Fo= -~:..-'...---

E o = F e»
[n.r.]
E o = - - - - - -
19597 + 660
44574 + 697
Fso + 1'1 0
0,997 - 0,632 = 0,325 U.r.
1,002 - 0,638 = 0,297 n.r.
~ [u.r.] 1,78·0,632
1,92'0,638
E o' x q
sin Om (1 - <. cos Om) ~ 1,08
c..v
sin 0,.( 1 - <. cos Om)
sin Om(l - <' cos m) e 1,07
':::i Fig. 8.2
c,., ANEXA 8 (continuare)
00

relaţiei I
Valoarea calculată a relaţiei

Nr. Re 1 aţi a
Exemplul numeric 1 1 EJl;emplul numeric 2

- Valoarea nlaximfl. 3. curentului de

şoc) în cazul conectării hidrogeue­

ratorului la reţea prin alltosillcro­

nizarc

(8.7) l,a ~
.j"i . ..J".[J [u.!.]
o

I
.}"2 • .)3' 1
I la =
.)2. . .)"5' 1
_0­
1a.
x; + XT + XR + XSE 0,241 +0,106 T 0,15+0,4 0,177 + 0,18 + 0,13 + 0,4
~ 2,73 U.r. = 2,76 L1.r.

sau ~ lU\1HJ SC1lll1(\' de puterea ue l>azii

a centralei

l,a = l,a =
(8.8) I,. = -~-----
..J"i·./3. U --[n.r.]
_ _ _..}.'...-Z·..j3·1 .j'i . .)3' 1
x; + "r + (XR + XSE) !'ap
PB 0,241+0,106+(0,15+0,4) 25 OOOOO~ 0,177 + 0,18 + (O, 13+ 0,4) 90.000.000
50000000 270.000.000

= 3,933 u.r. = 4,58 uor.

iar valorile efective coreSpUIlzrttoarc

sint;

l,a 2,73 2,76

l,a ef [u.r.] l 1a cI
-..J'i - 1,93 lI.r. I la cf ~ .j'i 1,9511.r.
..JZ

1,. 'f - l,a

- ..JZ [n.r.] [la cI 3,9~ ~ 2,78 u.r. 1 1a el ~ = 3,24 11.r.
1 ..JZ ..JZ
,~·-'î,i'-l~;",~~,!y·~·.ti~-ii:~

A.8.7. CARACTERISTICILE DE FUNCŢIONARE IIDOO

10000
- Caracteristica în sarcină U/,
Lv il1
oă~
9001
I I1
-1 I I
9000

~oo J - I Î
700
'M -- V _ Uli,fl I ,)
OI I

60, O - - ~/ -­ /v ...... t­

500, J

10
r7 V _1
~Oi
I 7 -
30, 10­
L I/ --1
la,
:: / itI-­
Fig. A.8. 10. Caraderisl.ica in sa.rcină.
t'l{ ~c f(1,).
la
n~llll
IOD 200 300 400 500 500 roo
IJ
800 9IIIJ trJOO J,[A]
a
i, le
fur]
1.8
t6
I-P,
I -I~
fu r]
f.~

f{j

t4 1.4
I 1 I Y 1-- 1---+
. I
\. - \ I

,~I-II-
i,2
1.
..\. J 1"J'J32A l LI

11=T[rl~~
f.O

- C~E:~t Pllsticn. (1(' rrglaj 0.8

06 I

Of
! : =f1-,-1- !
Cd

OS
D4
O.
0,2
Fig. A08. Il. Caracteristica de reglaj. .a
le = f(lf) 02 0.4 1.2 !~.
0.2 0.4 05 0.8 (a f.Z (4
CJj
a IfrU.r.] b lffu.r.]
<D

- - _ . 00­
=~~~~=

~
~~--~
~ ~ o •

~ -:~ -----: ---::-=

 ·I
Tabelul A.8.1.
1,
:' ANEXA 8 (continuare) Variante pentru NI de la exemplul numeric
A.8.8. COMPARAREA VALORILOR CALCULATE CU CELE MĂSURATE
Nr.
Exemplul numeric 1 Exemplul numeric 2 N, _1 270 1 280 I 290 I 297 300 I 308\ 3191 324 I 330 ! 336 1
348
1 351 1 360 relaţiei

Simbolul Valoarea Valoarea

Unitatea de
mărimii măsură
I 3 1/ 9
Calculată Măsurată Calculată Măsurată
q 21 /2 218 /27 237 /.4 2 8/4 27 /. 2'8/27 2 103/ 108 3 3 11t. 3'/9 31 /4 3' /.
I I 28 29 27 30
30 28 29 27 30 28 29 27 30
SI
R 1(zo) n 0,0155 0,01685 0,00~~2 0,00~5

U.f. 0,00~353 0,00382 0,001988 0,0018

N1
- 70 - - 75 77 - 81 - 84 87 - 90 (3.3)
'1 I 5
R,(zo) n 0,2~6 0,2~5 0, 115~ 0,115
N1 i 10 11 11 12 11 12 12 13 12 (3.4)
9 10 10 11
X, n 0,6568 0,603 0,2~27 0,2~ - I

~5
SI
x, 11.r. 0,149 0,1381 0,088 0,087
N 58 - 60 (3.5)
1,002 1,023 0,997 1
-! I - - - 50 - - 5~ 55 56
Xtl U.T. I 2,n
I
x~ u.r. 0,289 0,263 0,216 0,206
__
N,
- 11 - - - 12 - - - 13 - (3.5a)
x;
x~
u.r.
u.r.
0.2~ 1

0,225
0,225
0,2~~
0,177
0,155
0,17
0,16
Jn' t
10
\­ 1

X n.r. 0,233 0,182 0,147 0,13

z
V 81,67 92 70,58 58
U'o
1 eO A 332 30~ 611,65 570

U'n V 191 180 17~ 168

len A 571 580 1032 1000
VFe kW 120 205 220
VCU1 kW 109 116 179
1/'Cu6 kW 99,~~ 85 152,3
Vv kW 1~9,2 23~ 786,5
Tabelul A .8.2
LV, kW ~7, 17 81,6 101,6
VLA k\V 32,~6 I 33,2 ~8 Variante pentru NI de la exemplul numeric 2

V LR1 kW 21,19 19,8 22,~

V LRz kW 12,27 15,72 28,8 N, 1 180 200 216 I Nr. relaliei

Vp kW 1,14 1,59 2,06~

VI kW 60~,6 792 1559 q 6 6 2 /. 7'/5

0/ 97,383 96,6 98,111 18 20 18
1)./. 10 SI
eFeI ce 27,7 35 28,~ 30 NI
- 90 100 108 I (3.3)
1
eCU1 ce 38,6~ ~8 ~1,6 52 5

ecu, De ~8,7 ~7 100 NI

I 10 10 12 I (3.~)

u.r. 1.~7 1. Il 1,38 1,2 SI

Ko
N1
Kn u.r. 2,53 2,1 2,33 2,1 I 30 - 36 (3.5)
2m
U.r. 11,06 12 15,06 14,8
h~oc
~.~ 21 23,8 21 22,5
NI 60 - 72 (3.5a)
tJ.U mi
11Q u.r. 2,73/3,93 3,02/~,~6 2,76/~,58

321
320
 W
l-:l
~ 'tabelul A .8.j
Valori pentru caracteristica de mers tn gol de la exemplul numeric 1,

I~
u.r. 0,5 0,75 1 1,25 1,3 1,4

Relalii Material
V 3035 4550 6070 7590 7890 8500

<1>,. = 46,22· 10-6. U 0,1396 0,2093

0, 2792 1
0,3492 0,3629 0,39
<1>. = 1.01· <1>,. 0,141 0,2114 0,282 0,3527 0,3665 0,3939
<1>,.=0,91'<1>0 0,1283 0,1924 0,2566 0,321 0,3335 0,3585
Ba, = 2,8177· <1>'0 0,3615 0,.'5421 0,723 0,9045 0,9397 1,0102
Fa, = 76371· <1>/. 9798 14694 19597 24514 25,470 ,27379
B.I/30 = 6· <1>'0 0,7698 1,1544 1,5396 1,926 2,001 2,151 E43
H uo 230 633 4760 31500 42_000 90000
F uo = 0,288· H uo 66 182 1371 9072 12096 25920
B ilO = 4,717· <1>. 0,6651 0,9972 1,3302 1,6637 1,7288 1,8580 E43
H J1 • 110 245 545 2720 3900 6400
F ilO = 0,544· H ilO 60 133 296 1480 2122 3482

F ,O = Fa, + F no + F J1 • 9924 15009 21264 35067 39688

56781
<1>eJA, = 2,279· 10-6 . F ,O 0,0226 0,03412 0,0483 0,0797 0,0902 0,129

akO = 1 + 2,27· 10-6 F ,O 1,1598 1,161 1,171 1,226

<1>. 1,2458 1,327
I

apO = 1 + 0,388 (O"kO - 1) 1,062 1,0625 1,066 1,088 1,0953 1,127

.<1>1;0 = a kO '
<1>0 0,1635 0,245 0,33 0,4324 0,457 0,523

<1>po = apO' <1>0

0,15 0,225 0,3 0,384 0,4 0,444

8 kO
= 4, <1>1;0 0,654 0,98 1,32 1,73 1,828 2,09 OL37K
B po ~ 4· <1>po 0,6 0,9 1,2 1,536 1,6 1,78 gros' 1,5mm
BII;I/20 = B po + 0,75(BkQ - Bpol 0,641 0,96 1,29 1,682 1,771 2,013
H/i;O 320 550 1145 8400 13200 44 000

H po 295 480
845 2800 10 800

4000
H kl/20 310 530 1045 6350 10 500 31000

H/i;mo
309 525 1028 6 100 9867 29800

F ko
= 0,523· H kmo 162 275 538 3190 5 161 15585

B l20 = 4,237· <1>0 0,5915

0,8868 1,1829 1,4796 1,5376 1,6524 OL37K
H'20 295 470 808 2010 2800 5250 gros. 1,5 mm
I
F .. o = 0,045' Hz 20 14 21 36 91 126 236
B i20 = 1,075' <1>100 0,1758 0,2634 0,3548 0,4648 0,4913 0,5622 OL37K
Hi20 130 160 190 230 245 280 gros' 4mm
Fi20 = 0,452' Hi20 59 72 86 104 111 127

F,o = 0,05· 10 4 • BII;o 327 490 660 875 914 1045

F 20 = FJ:o+ F. 2o + Fi20 + F ,o 562 858 1320 4260 6312 16993

F<1) = F ,O + F 20 10 486 15867 22584 39327 46000 73774

[FeoJ [u.rJ 0,46 0,703 1 1,74 2,04 3,27

v.:> [FeoJ standard [u.rJ 0,47 0,73 1 1,6 2 2,5

~ I
(J.J I

:-~~ - - .
=-- ---,- :::::::::=;...
 Tabelul A.8.~

Valori pentru caracteristica de mers in ·gol de la exemplul numeric 2

~"'I
.-Y-I-
Relalii
4552
0,5

~~:-
6828 9104
1 1,25

11380
I 1,3

11835
1,4

.. 12746
Material

I
11>10 = 162· 10-6 • Ul/ 0,73742 1,1061 I 1,475 1,84356 1,91727 2,0649\

11>0 = 1,01' 11>10 0,74479 1,11716 1,48975 1,862

1,9364 2,08555

11>10 = 0,905' 11>0 0,674 1,011

1,348 1,685 1,7524 1,887

B ~o = 0,6757' 11>'0 0,4554 0,6831 0,9108 1,1386

1,1841 1,275

F ~o = 33 067· 11>'0 22287 33431 44574 55718 57947 62397

B.I!30 = 1,314· 11>10 0,8856 1,3285 1,7713 2,2141

2,3027 24795 E 330

li no 146 285
1300 70000 110 000 1 175000

F ZlO = 0,252· l ino 37

72 328 17640 27720 44 100

B llo = 0,903' 11>0 0,6725 1,0088 1,3453

1,6814 1,7486 1,8833 E 330

liilo 77 140 600

2930 3700 5300

Filo = 1,142' liilo 88 160

,

685 3346 4225 6053

F IO = F~o + F uo + F ilo 22412 33663 45587
76704 89892 112550

l1>ok. = 3,81' 10- 6 , F IO 0,0854 0,1283

0,1737 0,292 0,3425 0,4288

<Jto=I+3.81.IO-a FI0 1,1147 1,11484 1,1166 1,157 1,1769 1,2056

11>0

,
<J po =' 1 + 0,332(<Jto - 1) 1,038 1,038 1,0387 1,0523 1,0588 0683
I1>to = <Jto' 11>0 0,83 1,2455 1,664 1' 1'
2,154 2,279 2,5143
I1>po = <J po ' 11>0 0,773 1,1596 1,547 1,9594 2,05 2,228
Dto = 0,838' <1lko 0,6955 1,0437 1,3914 1,805 1,9098 2,107 OLC·35
B po = 0,838' I1>po 0,6478 0,9717 1,296 1,642 1,718 1,867 . gros· 1,5mrn
Bkl!20= B po + O,75(Bko - D po ) 0,684 1,0257 1,3698 1,7643 1,862 2,047
li to 580 875 1700 10 900 21200 60000
li po 530 800 1330 4850 6950 157000
H t l!20 570 850 1570 9000 15200 36500
li tmo 565 846 1552 8625 14 825 36950
Fu = 0,533· Ih"", 301 451 827 4.~97 7902 19694
B •• o = 1,0267· 11>0 0,7647 1,147 1,5295 1,9117 1,9881 2,1412 OLC35
H.,o 370 760 2800 20700 27500 56000 gros· 1,5 mm
F.,o = 0,0546' li., o 20 42 153 1 130 1502 3058
Bi,o = 0,39' l1>u 0,3237 0,4857 0,6490 0,8405 0,889 0,9898 OLC45N
li},o 300 450 600 700 800 900
Fi,o == 0,742· lii'O 223 334 445 520 594 668
F,o = 0,05' 10', Bk<) 348 522 697 903 955 1063
F,o = F to + F Z20 + F},o + F IO 892 1349 2122 7 150 10953 24483
F eo = F IO + F,o 23304 35012 47709 83854 100845 137033
[FeoJ [u.r] 0,488 0,734 1,76 2,114 2,87
w [Feo ] standard [u.r.] 0,47 0,73 1,6 2 2,5
t-.:)
~
 ~ Tabelul A.8.S
":l
O>
Tensiunile magnetice la sarcină nominală pentru e:o:emplul numeric I

C05I;l -== +0 CWjl =-0 I cosq>.

Relatii Valori Relaţii Valori Relalii Valori

I I I
li' = 1+ x, 1,149 k' = 1 - X, 0,851 k n = 1 + x.' sin'!'n 1,065

«Ili'= k'· '1>10 0,321 '1>; = k'· '1>.0 0,2376

«Il' = k" «Il. 0,324 '1>' = k'· '1>. 0,24 '1>n = kn' '1>. 0,3

cIi; = k'· '1>10 0,295 '1>; = k'· '1>10 0,218 cIi l " = k,,' «Illo 0,2733

Bâ = li'· BB, 0,83 BB = k'· BB, 0,6153 BBn = kn' BB, 0,77

Fa=k"FB, 22517 Fă = k'· FB, 16677 FBn = k,,' FB,

20871

B~I/3 = k" B,1/30 1,769 B;I/3 = k'· B,1/30 1,3102 B,I/3" = k,,' B ,1/30
1,6397

H;.
20000 H;. 1 HO
H .." 8 650

F;l = 0,288 H;.

5760 F;. = 0,288' H;I 328 F81" = 0,288' H,." 2 491

Bi. = k'· B J' D 1,528 Bi. = k'· B fu 1,1318 B f•n = k,,' B f' D 1,4165

1350 Hi. 267 Hjln 870

H'.
F,. = 0,544' Hi. 734 Fii = 0,544· Hi. 145 FI.n = 0,54"1· Hh" 473

Fi = Fa +.r.. + Fii 29011 F; = Fa + F;. + Fi. 17 150 F." = Fan + F'lB + Ff." 23835

ai: = 1 + 2,27' lD-" Fi- F Od 1,29 ai= 1+2.27. 10-0 Fi-FGlI 1,045 a~" = 1+ 2,27. 10-0 F. n · k" 1,181
«Il' '1>" «Il"
a~ = 1 + (a~ - 1) 0,388 1,1252 a: = 1 + (O'~ - 1)· 0,388 1,0175 O'p" = 1 + (akn - 1)' 0,388 1,07

'1>" = a,,' ~'

" I 0,418 I «Ili = a k' '1>,' 0,2508 I <1>kn = O'~,,' <1>" 0,3,543

~~ = a~' «Il'
0,365 «Il; = a;' <1>' 0,2442 cIi p" ~ O'p,,' '1>" I 0,321

B;= [a" k' + (x~ - x.)] «Ilo

1,624 B'k= l (jk"
'. k" + ('
x p ---'- X 8)] -cIi. 0,957 B~n=[a.". k,,+ (,,~_ ",)] «Il. 1,374
S~ S. , ' S~
B~= [a~' k' + (x~ - ",)] <1>0 1,282 B; ~ [a;' k' + (x~ _ x.)] <1>0 0,847 Bp"=[ap"'k,,+(x~-,,s)] ~: I 1,128
Sk " S"

B"112 = B; + ~ (B;, - B~) 1,539 Bil(2= B~ +2 (B,,- B;) 0,9295

3
B"1j2,, = Bp,,+-(Bk"-Bpn)i " "1,313
4 . 4

H'k 4600" I Hi 5250 H kn

1370 '

H'p 1025 H'p [ 440 I H p" 730

Hil 12 2870 Tiil/2 500

H kl/2 n I L120
H;,m = H;. +m"'12 + H-i 2850 H'
"m-
- H'kt"4H~l{Z+H; 494
H m"1!2,,+ Tip" I 100
kmn­
_ Hkn+
6
6 6
F;, = 0,523' H;m
1491 F" = 0,523' H"m 259 F"" = ,0,523· Hkm" 575

B~, = 4,237· cIi' 1,373 B;,= 4,237· <1>" 1,017 B.,,, = 4,237· «Iln
1,2711

E;2 1370' H;2 570 Hz2n

995

F~2 = 0,04"5' I1~2 62 F;2 = 0,045' H;, 26 F.,,, = 0,045' H. 2"

45

Bi 2 = 1,075'<1>; 0;4494 Bi, = 1,075' <1>k 0;2774 Bf2" = 1,075' «Il""

0,3809
..
Hi, 230 Hi, 150 Ef,,,
200

'1 ~>

Fi, = 0,452'Hf2
104 Fi, =.0,452' Hi, 68 FI'" = 0,452· H I ,,, 91

F/=O,05' J04'B;
812 Fi = 0.05' 1O···Bi 479 Fin = 0,05' 104 • Bkil 687

c..:>
~
F; = F; + F; _}":3PfBO ·r- ~,c F:=Fr;+;~':'-"'" \ ''''H 982': -1- " 'Fin:';;' F'n + F on 1 25233
-....J

~
~"
. - ---­
 Tabelul A.8.6

T...nsiunile magnetice la sarcină nominall1 pentru e>:emplul numeric 2

COS<p = +o <OSq> = -o cosq>.

Relaţii
I Valori Relaţii

1
Valori Relaţii
I
I
Valori

k' = 1+ x, 1,088 k" = 1- x, 0,912 k" = 1+ x,' sin<p" 1,0384

1.

([l~ = k'· ([llo 1,6048 ([li = k"' I1>to 1,345

11>' = k' 11>0 1,621 11>" = k"· 11>0 1,3587 11>" = k' 11>0 1,547

11>; = ,,'o <Il,o 1,467 11>; = k"' <Il,o 1,2294 <Il,,, = k,,' <Il,o 1,3998

Ba = k'· Ba. 0,991 Ba = k"· Ba. 0,8307 Ba" = k,,' Ba, 0,9458

F a= k'· Fa. 48497 Fa = k"' Fa, 40652 Fa" = k,,'Fa, 46286

B~I/3 = Il'· B.lpo 1,9272 B; ,/3 = k"' B.I/30 1,6154 B.113" = k,,' B z IJ30 1,8393

H~t 3450 H;t 555 H n1l 1500

F ;1 = 0,252 ' H~t 869 F;t = 0,252· H;t 140 Fu" = 0,252' H zt" 378

Bit = k'· B,lO 1,4637 Bit = k'· B'tO 1,2269 B't" = Il,,' B llo 1,397

H it 1200 Hit 276 H ll" 860

F il = 1,142' Hit 1370 Fh= 1,142' Hil 315 F ll" = 1,142' H il " 982

F ;, = Fâ + F;l + Fii 50736 F;, = Fă + F;t + FiI 41 107 F t " = Fa" + F Zln + F 1u• 47646

oi: = 1+ 3 81. 1~F1 +FII4 1,191 0;= 1+3,81' lO_aF; - F"oi 1.057 °lH = I + 3,81' IIT" Fi~!.!!! 1,ll3
, lIl' <Il" 11>"
o ~ = 1 + (oi: - 1)0,332 1,0634 o~ = I + (ok - 1)0,332 1,019 0P" = I 1- (ok" -- 1)· 0,332 1,040S

,-- ---­
~
--_ ..
- - - - - - - _ . ___ o

1,737
lXlk = oi:' 1Il" 1,436 11>~" = ar..' 11>"
lIlk = oi:' ([l' 1,9306
1,6101
1,724 ([l; = o~· 1Il" 1,385 <Ilp" = 0p"· <Il"
1Il~ = o~· <Il'
1,1698 Bk,,=[bk'" k,,+(x~ -x,)1 <1>0 1,422
Bi: = [oi:' k'+ (x~-x.)} ([lo 1,5847 B:=[oi:' k' + (x; - x.)1 <1>0
Sk
Sk
Sk
1,223
B;= [o;· Il' + (x; _ x.)] lIl
o 1,31 B" =[0" . Il" +
1> l'
(X' -
1>
x.)} ~
St
1,04696 B p " = [op,,' Il,,+ (x; _x.)1l1>o
Sk
Sk
3 1,373
Bi:I/2 = B; + ~ (Bi: - B;)
1,516 Bkl/2= B; + ~ (Bi: - B;) 1,139 BU/2" = B p" +- (B]c,,-B p ,,)
4
4 4
1040 Hh 1800
H'k 3700 H"k
1 140
1370 H"p 832 H p"
H'p
1 590
2550 390 Hl;I/2"
H;'I/2 H;I/2
H _ Hl;"+4Hkl/2,,+Hp,, 1560
Hi: + ill;'I/2 + H; H" _ Hi: + illi: I / 2 + H ; 980 kmn -
H'km ­­ 2730 j;m- 6
6 6
523 F k" = 0,533' H]cm" 832
1456 Fi: = 0,533· Him
Fi: = 0,533· Hi:m
1,588
1,6643 B;2 = 1,0267' 11>" 1,395 B Z2" = 1,0267' <Il"
B;3 = 1,0267' lIl'
1680 3 780
5 800 H"n H zz"
H;"
92 F Z2 " = 0,0546' H Z2" 206
Fu = 0,0.546' H~ 290 F;2 = 0,0546' H;2
0,6774
0,7529 Bi2 = 0,39' ~ 0,56 B12" = 0,39' <!>t"
Bi2 = 0,39' ([l;'
482 550
600 Hi2 H,!"
Hi2
358 F,!" = O,742·H12" 408
445 Fi2 = 0,742' Hi2
Fi! = 0,742' H;2
585 F,,, = 0,05' 10" B kn 711
792 Fj = 0,05' 10, Bi."
F, = 0,05' lO" B;' ----,----­
------,...

w :F~=F;,+F;

53719 \ F; = F~ + F; 42665 \ F,,, = F t" + F~" 49803

l--:l

'J:)
 Tabelul A.S.S
Tabelul A.8.7
Tensiunile magnetice pentru exemplul numeric 1
TensiunUe magnetice pentru exemplul numeric :z

Regimul de mers in gol Regimul de mers In sarcină şi cos CPI'I

Regimul de men In gol Regimul de mers In sarcini ,i cos lpn ! I
helaţîi Valori
Relaţii Valori Relaţii I Valori
Relaţii Valori

<1110 = 162· 10-6 . U 1/ 1,4748

k" = E,/Ul/
1,04

([l,0 = 46,22' 10-6 • Ul/

([lo= 1,01·([l'0

0,281
0,283
k. = Et/Ul/
([l. = 1,07· ([lo
1,07
0,3028
<110 = 1,02' ([l16
Ba, = 0,665' ([l6
1,5043

([l. = 1,04· ([lo

Ba. = 1,04· Ba,

1,56447

1,04

"
I1II
Ba, = 2,7624' ([lo
0,7818 Ba. = 1,07· Ba, 0,8365

Fa, = 21452· Ba,

Fa. = 39 040· Ba. 39040
Fa. = 1,04' Fa,
40602

16770 Fa. = 1,07· Fa, 17944

B"m4xo = 1,35' ([lo 2,0328

B um4x " = 1,04· B nm...
2,1133

B",n.xo = 6,0098' <Ilo

1,7178, B z1m• x • = 1,07· Bnm4xo 1,838

B n _ o = 1,2687· ([lo 1,91

B Zlm• d " = 1,04' B n .....",
1,9864

Bllm.do = 5,8377· ([lo

1,6521 B nm•dn = 1,07· B Zl1ne4<J
1,7678

B. Im ino = 5,618' ([lo

1,5899 B l1mi". = 1,07· B Zlmi " o 1,7

Bllmin o = 1,194' ([lo 1,797

Bz1min# = 1,01 0
Bumino 1,869
III

14 500 H. ,m• x • H Ilm4%O 17400

HZlmaz # 43000

HZlmaxo 21500

9500 H Zlm • d • H amodo 3000

Hnmeă# 8600

HZlmedo 170UO

HZ1mino 6 350 H "mi". 11200

Ramino 1500
Hz1minn I 1600

- H nmuo + 4Hzlm'do + _ HZlmiJXfl + 41lz1medn + H

_ Hllm4xo
ZlO­
+ 4Hl1modo + H. , • = H .1m4x. + 4HZlmeă" + I III1
H "0 H Zln ­
6
6
6

+H.I';'i" +H~minn
+ Hrtmin o
+ H"mino
-- - -o 9808
5 150
, 13 167

~I
16784
6
6

6
6

F no + 0,288' H. ,O
2 825 F UlI = 0,288' H u • 4834

F. ,;= 0,252· H no
1298
F"" = 0,252' H I1 •
3318

B 110 = 4,548· ([lo

1,2871 BjI.= 1,07· B jlO BjlO = 0,8892· ([lo
1,338
Bll. = 1,04' B 110
1,392

. 1,3772

465 H j111
HHo 550
Hjl.
810

H 110
650

F 110 = 1,14'Hjlo 627

F j1 • = 1,14· H j1. 923

I~i
F jlO = 0,5437' H j10
253 F j1 • = 0,5437· H j1 • 353

F I0 = Fa, + F'IO + F jlO 19 848 FI~ = Fa. + F Zl • + F j1• F lO = Fa, + F~1D + Fjlo 40965
F , • = Fa. + F.I" + F j1• '!'I843

23 131

F , ., 72 000

FI.' 35000

([l,,~n 0,53

([l"4n 0,09811

([la~I/2n 0,422

([la~I/2n 0,0813
([lapn 0,312

([lapn 0,066 I1I1

([l,," 2,09447

([ltll 0,395
([l"1/2. 1,98647

([lU/2" 0,378
([lp" 1,87647

([lp" 0,363
Bl<n ( 7175­
Bk" 1,9149

1,8162

II'l'
; I
B k l/2. B"I/2.
1,6435
B p" 1,7156

B p• 1,5763
Hk" 22000

H k• 7700

Hkl/2• 11600

H,,1/2. 5 100

6 900

III,

Hp• 3600
H p"
H/<mfl 12550

H"m. 5283

F k" 7 028

F k• 2879

I~i
Bj,,, 0,8202

Bj•• 0,4247

H j211 690

H j •• 230

F j211 '12
F j •n 104

F,,, 9'8
FI. 859

F 2• = F". + F j2• + FI. 3,842

F,,, = F tll = F j2f1 + F'lI 8498

F." = F , •• + F,. I 80498

F .. = FI.; + F. n 38842
1111

i ~1
330 331

,1,

:'
i
II

.1

. . ,(1
.~
;'iJ,!1

"il
,Iii'
'11"
1
I Tabelul A .8.9 ANEXA 9
III Valorile randamen tului In funcţie de incărcare, la c~ '!' .= 0,9 pentru e lui numeric I EXEMPL U DE CALCUL AL UNUI MOTO~ SINCRON ORIZON
TAL DE 10,5 ~W

~~I
iliii
lTiiit"a­ LA 1000 ROŢ/MI N
1" 1 2 te.
II"1
Relaţii . -
4
-
4
-3 -4 -
5 de A.9. J. Datele de proiectar e
4 4 4 mâsurâ
iill _ Puterea nominală activă la arbore: ........ ........ ...... P,,~ = 10 500 kW

(~r
1:1
I'! 0,0625 0,25 0,5625 I
_ Tensiune a nominală de linie: ........ ........ ........ U'L = 6 kV

1,5625

li _ Factorul de putere: = 0,9 (cap).

a cos Ip
- P ap ' cos'!'
b
5625 11250 16875 22500 28125 kW - Frecvenţa: ........ ........ ........ ........ ........ ... f = 50 Hz

I VFe = const. 119,99 119,99 119,99 _ Numărul de faze: = 3

119,99 119,99 kW m
I V mcc = const. 215,114 215,114

(f r-
215,114 215,114 215,114 kW _ Turaţia nominal!l.: 1 000 rot/min
I , nn
8C 9,765 39,058 87,881 156,232 244,113 _ Turaţia de amb'llare : 1 300 rot/min

r
V kW , ,.' ,. n",
_ Randame ntul gJ.rantat :
ea1b ' , 1) ~ 97,725%
)'. Ve 58 71,4 90 113,271 116 kW _ Reactanţa tranzitor ie longitudi ml!l.:
I en , , ' x~ = 0,247 u.r.
VI=~V 402,866 445,559 512,982 604,604 695,214
_ Reactanţa supratran zitorie longitudim.15, ......... .•...... .. x~' = 0,198 u.r.'
kW
a _ Suprainc! l.rcabilita tea statică:
- Pop' coslp + 1nmax = 1,7 u.r.
b _ Curentul de pornire:
+ VI 6027,866 11695,55 9 17387,98 2 ip = 4 - 5 u.r.
23 104,604 2882021 4 I kW _ Căderea de tensiune admisă la pornire: , .. '.. ,
a LiUb = 0,4 u.r.
- P ap ' cos'!' ~ Momentu l de giraţie GD2 = 10 760 kgm'
b
1)= 100 93,317 96,19 97,0498 97,383 97,588 _ C~rba momentu lui rezistent : 1n r ~ f(s):.
a % fig. A.9.4.
bP"p,cos, !,+VI _ Condiţii de pornire: pornire în asincron prin conectare
directă la reţea.

Tabelul A .8.10 A.9.2. Principal ele rezultate de calcul

Valorile randamen tului în fcţunie de incărcare, la cos'!' = 0,9 pentru exemplul numeric 2
întrucît calculul electromJ .gnetic. termic şi de 'Fentilaţie al motan
'ui sincron se efectuează
CJ. şi în c'lzul hldrogen eratouelo r, expus în parte'l 1 a lucrării

~-~"
şi aplicat in exemplel e numerice
-41 -
2
-3 4 5
Unita·
1 şi 2, în cele ce urmează S' prezlntă un extras al principJ.l elor
4
- - te. rezultate de calcul. care în parte
RelaţU _ 4 4 4 de sint n3cesJ.re pentru calculul regimulu i de pornire al motor
masurA ului sincron.
D = 1,4 L = 1,2 L j = 1.1835 L, = 1,04 Ll1a = 0,965

(f)"
a
0,0625 0,25 0,5625 1 2,55 D e1 = 1,95
1" = 1 160
't' = 0,7324
A = 522· 102
A = 1.638
Ba = 0.7917
n c = 20 bc = 0,003

- p"p' cos'!'
b
20250 40500 60750 81000 10 1250 kW N, = 99 q = 5 '/ 2 a = 1 zn, = 2 w, = 33
VFe = const. 220,034
V nuc = const.
220,034 220,034 220,034 220,034 kW ~ = 0.849 ~.,' = 0,971 ~, = 0,921 ~. = 0,073 ~7 = 0,0149
885,64 885,64 885,64 885,64 885,64 kW 't'

(fr V 8C
17,557 70,229 158,014 280,914 716,33 kW I er = 2320
h e , = 0,091
qCu, = 315· 10-"
8=0.01 4
;" = 3,68' 106
<Xj = 0,655
11 = 0,044
b p = 0,48
bc, = 0,018
bk = 0,31
cea1br· Ve 94,933 108,848 135,026 164,578 L p = 1,27
I en 199,793 kW h k = 0,2 h p = 0,1 h'p= 0,051 L k = 1,15
VI = ~V 1218,166 1284,753
1398,716 1551,168 2021,799 kW N 2 = 10 d b =0,017 b'2 = 0,002 h82 = 0,0045 b, = 0,07
~ P ap ' cos'!' + VI 21468,16 6 41784,75 3 62 148,716 82551,16 8 103271,7 99 h, = 0,014 12 = 0,037 E ZI /. o = 1,5339 B i'o = 1,4342 Bko = 1,47
b kW
B io = 0,816 k c = 1,168 /{e = 2,08 F eo = 24 169 F en = 47500
!!:. P ap ' cos'!'
__ b
- . 98, Iii ..- Ba = 0,866 B'z,/. = 1,6738 B'iI = 1,564 B'k = 1,94
~=
a
100 94,326 96,9:25 97,749 98,043 '-'-o/
la

- P"p'cosI p+V I

b 333
 ANEXA 9 (conti nuare
ANEXA 9 (continuare) II
Secţiunea cuprului barelor de pornire şi a inelelor de
F',= 3"' 189 F'e= 61939 FG4 = 26 750 S C li r t cir cui t are.
Ba' = B'.l/. n-" =
0.7173
F', = 20 722 F'e= 6028

= 1,39
I B'SI = 1,299 1,226

( 13.9)
qb'::; 0,3 qCulZ"l' N, =
6
0,3315, 10- .2. 99 = 312· 10-6 ma
III
2p.Na 6, 10
w, =-47 geu, = 145,3· 10-' I .. = 85,7 I .. = 505 J~. = 3,-47

U,e. = 87 U.. = 92 PE = 55, 10 1

Se adoptă: d b = 0,017 m qb = 227· 10-6 m'

Rl(ao) = 0,0098 R l (75) = 0,0121 rl = 0,00-404 u.r
6 illl
(13.10) q( ,::; 0,43' qb' N, = 0,43·227' 10-6 • 10 = 976· 10- m'
X, = 0,293 X, = 0,098 u.r Xd. = 1,385 u.r XI = 0,695 u.r

x" = 0,17-4 u.r x, = 1,-465 u.r X'd.= 0,2-47 u.r "'d. = 0,198 u.r
Se adoptit: b, x h( = 0,07 x 0,014 m q, = 980· 10-6 m'

"',= 0,1635 u.r x a = 0,18 u.r. Xo = 0,059 U.r.

Soluţia constructivă este prezentată in fig. A.9.1. !;::
II,
T. = ",,05 T'd.1 = 0,901 I T'd.a = 1,382 T'd.l = 1.52

Dimensiunile cresti'lturilor:

GDI = 10 960 kgm a "1) = 97,725% Ge = 54000

b" = 0,002 m;
Te = 2,-455
h" = 0,0045 m.
Material bare de pornire: bronz fosforos

Material inele de scurtcircuit: CuE

Rezistenţa ohmici'l a infăşurărilor Iii

e c h i val e n t e a col ivi e i dep o r ni r e, d u p ă
a x a Ion git u din a 1 ă, .r e s p e c tiv t r a n s v e r­
Calculul regimului de pornire sai it. î n m it r imi a b sol u tel a 20°C, rap o r t a t il.
lac i r cui t u 1 r o tor i c.
rnfăşuriJrile echivalente ale coliviei de pornire , (lb Ild) =
III
1

N umil. r u 1 des pir e efe c tiv e a l in f ă Ş ură r ilo r e C h i val e n t e, (13.11) R lI d=2p'N, Pb-+Pi-
qb q(

Fig. A.9.1. Soluţia constructivă

d u p il. cel e d o u il. a x e. 1,475
= 6· + a coliviei de pornire.
I~l'
10 (1,25' 10- 7
. a
SID (NI-4
- t'b)
- 1t . a (10
Sln -- 0,037
­ 180°) 227· 10-6
il,"
( 13.2) wl/d. = 2p
"C(m
=6
-4 0,716
= 11 53
+ 0, 175· 10-7 ---.!2~) = 0,0482 n
SIn . (tab
- 7t)
- .
SIn (0,037
-­ 90°) ,

6
980· 10-
"C(m 2 0,716
(13.12)
,
R vtl = 2P' N,
(Ib+ 1(1) =6'10 (1,25, 10-
p.b- p(-
7 1,-475
+ 'Iilll
qb q( 22"1· 10-6 I~
1t J ,.
. (N
SIn -
a -tab ~ln
(10
- 0,037
- ­ 1800)
2 2 0,716
( 13.3) wlII = 2p
"C(m
= 6 = 26 84 + 0,175' 10-7 0,531 ) = 0,0485 n,
2 .
. SIn (tab
- - 7t) 2 SIn
. (0.037
-­ 900) , 980· 10-6 _

"C(m 2 0,716
iar raportate la circuitul statoric. devine: III!
unde:
( 13.13) Ryă = R~d' tril. = 0,0482' 10,44 = 0,503 n; il
tab = 0,037 m
(13.14) R lIq = R~2' trq = 0,0485· 1,94 = 0,09312 Q,
"C(m =
D(m =
"C - -
D
°, 73 2 4 -
1, 194
-
1,220
= - 0, 7 16
•
m unde:
IJI,
i~
N, 10 Il
Din fig. 13.2 şi 13.3 rezultit: I(d = -2 t,b = -
' 037
2O = O, 185 m',

WlId = 1,9' 6 = 11,5 liq = "C(m - I(d = 0,716 - 0,185 = 0,531 m; il

W
w = -4,5' 6 = 27 -- mI (Wl'~lJ' = -3 (33'0,921)2 = 10 44' '1
f rd -
2
--
wlId 2 11,53 ' '
Pasul şi diametrul barei de pornire

( 13.8)

(13.7)
t, = (0,85... 1, 15) /1 = (0,85... 1, 15) 0,044

d, ,::; 0,5· /, = 0,0187 ... 0,025 m

= 9,0374 ... 0,05 m f rq
-- mI (W1' ~1)2 = -3 (
-
2
--
WlIq 2
33· 0,92 1 )a
26,84
= 1,92.

335
I

Iii
'I1

'i!111
334 III
Iii'Iii'
,­
',ii

~,
"~I
~i j,
"
 "
f!'\""
.. ,

ANEXA 9 (coDtiIlU&re)
ANEXA 9 (continuare)
Reactanţa de dispersie a infăşurărilor echivalente după sau raportată la circuitul statoric:
cel e dau ă a x e, în măr imi a b sol u te, rap o r t a tăI aci r cui t u 1 r 0­ R el l = R;(20 J ' fre = 0,1159·0,0405 = 0,004694 il;
tor i c: 20
( 13.15) X~8a = + AI<! + All\od)'
159'f' p. N 2 (Âe2 =
10-7 RellO o) = R~(100)' fr. = 0,1576' 0,0405 = 0,00638 il,

159· 50· J. 1O(3,68J + 0,407 + 0,347). 10-7 = 0,106 O;

unde:
( 13.16) X~,q = 159· f' p. N. (A"" + Alq + Aa",)· 10-7 =
fre = mI (Wl ' 1:;1)2 = 3 (33' 0,921)2 =a

(I3.2~)
. ( 7t) 2p' We 51n(0,655' 90') 6· 47
= 159·50·3· 10 (3,683 + 0,82 + 0,347)· 10-7 = 0,116 O,
SIn IX,­
2
unde permeanţele sint:

= 0,0405.
(13.19) A C2 =
[
N -
-
2-2
N2
- Lp + ----;-
2 (L p
1\,
- 0,06) J( 0,623 - -b + -h.. ) =

+ hb-b
3·b c2 b..

_ _3_ 0,01162
sin 59°
Rea c t anţ ade dis per s i e ain f ă Ş ură r i i de e xci t aţi e, I D mi r imi
= [10 - 2 1,27 +~ (1,27 + 0,06) J(0,623 + 0,017 - ~~O 17 a b sol u (e, ra por t a tăI aci r cui tu 1 rO tor i c:
10 10 3·0,vI7 +
(13.25)
x;. = 636. f' p. w: . LI' [( hcI'pm + h~2 + h ku3' 'cho) +
+ -­ 0,0045)
0,002
= (1,016 + 0,266) (0,623 + 2,25) = 3,683;
C l

+ C(L p L) ;. ~:U + 0,5' b )]. 10-7

t
- =
(13.20) Ala = 0,335' N 2 (0,36, lja + 2/J. +~) =
= 636.50. 3. 472. 1,27 [(0,0755 + 0,012 + 0, 169 + 1.175)
= 0,335' 10 0,36' 0,185 + 2, 0,01 + T
007) = 0,407;
0,187 0,204 3· 0,294 +
(
+ (4(1,27 - 1,2) + 2· 0,169 + 0,5' 0,31)] 10-7 = 22,49 O,
( 13.21) A'a = 0,335' N 2 ( O,36'l jq + 2/J. +~) = 4, 1,27

iar raportată la circuitul statoric este:

= 0,335' 10(0.36'0,531 + 2.0,01 + 0,~7) = 0,82; ( 13.26)

x.. = X~.·fr. = 22,49' 0,0405 = 0,9107 il,

unde:

hp + h~ _ 0,1 + 0,051 = O,On5

2 E ( 2N v1 ± 1)2 =
N '(1.j·-:·L j m

(13.22) Aiiud = A~vq = h pm = - 2 --­ 2

rt". k.· k,1i 2
= 0,187 m cl = 0,294 = 0,096 c' = 0,204 m
= 10· 0,655· 0,7324' 1,1835 0,0083 ~ 0,347;
CI' fi Co fi

7t2 • 1,0406· 1,103'0,012 h p2 = 0,012 n1 hh = 0,169 m

Tabelul 13.1. E (2N.v1± )' = 0,0083.

Ckm = Co + cl = 0,096 + 0,294 = 0,195 fi

1 2 2
Aceste reactanţe raportate la circuitul statoric, devin: 0,20"1
_c' = __ = 2,125 pentru care din tabelul 13.2 rezultă:
(13.17) Xl/.a=X~,a·fra=0,1023.IO,H= 1,068 O; Co 0,096
h O = 1,175
( 13.18) Xl/sq = X~,q' frq = 0,1124· 1,92 = 0,216 O.
Reaetanţa de dispersie a înf1l.şurării statoruluiin regimul
Re zis ten ţ a o h mie ă a i n f ă Ş ură r ii de e xci t~a ţie, i 11 mărimi
asi n c rO n dep o r ni r e, in uni t 11. ţ i a b sol u t e:
a b sol u t e, 1 a 20°C Ş i 100°C, rap o r t a tăI a c i reu i t u 1 r.o tor i c:
X. = 159'
W'
10-7 J ...J. (AC! + Akt + Ah + Aa.) =
R e, Le
(20)=p--=0,175'1O- 7 962,2 '0 1
=.,159 '" ;
.. ( 1J.23) (3.161) p
qcu, 145,3' 10- 6
2
'
R ellOO) = Le
p-- = 0,2379' 10-7
962,2
= 0,1576. 159. 10-7. 50 33
- (0,372 + 0,0608 + 0,244 + 0,0544) = 0,211 il,
qCue 145,3· 10-<l 3

·a37
336
 ANEXA 9 (continuare)
unde permeanţe1e se determină după cum urmează: ANEXA 9 (continuare) II
3.166) AC1 = kcu - "1 + Kk - "2 = 1,753; X, _ 0,211 = 0,128.
I
3bc1 bn (13.34)
'rl' = X, - 1,6"5
III
Li
Acl - =
1,167
(3.162) A Cl = 1,753-- = 0,372;
q 5,5 Alunecarea de intrare In sincronism
I
(3.167) Atl =
5+~
6n
Cl.1 = 0,2847; ( 13.58) !j = 128· 10-1
n,
V P"",,, =
__
f·GDI
128· 10-1
16,67
V 23 '188 ·1Q8
"
50· 10960
= 0,0-199, II
o
5+4­ i
bC1
unde:

(3.163) A ki = Aki -
L, 1,174
= 0,2847 - - = 0,0608;
II
q 5,5 (8.4) K M =M.... = ~sine",(I- E'cos6..>:=
M. :<4' cas4p
( 13.27) A /1 = 1,13' ~M" + 0,5' m) = 1,13' p,921' (0,06 + 0,5' 0,389) = 0,244;

m· 'ro L, (~,)2 3· 0,732· 1,174 _ 2,21 1,12 = 1,987';:u.r.; Iii

(3.165) As, = - = 0,0035 = 0.0544;
n" o' k c ' k, E V n" 0,012' 1,168' 1,2
- 1,31H' 0,9

Reactanţa sincronă longitudinală. şi transversa1ă p.. -t7 500

E o = - - - = - - =2,21
Fa + F, 21 H9 III1
Xd = E'(J _ 3427
( 13.28) 1lUl - 935,2 = 3,664 n;
pentru & = 0,448 din fig. 8.2 rezultă sin 6",(1 - &. cos 6",) = 1.12;
X, = EI, _ 1138
(13.29) n,
1 lLq - 691,64 = 1,645 Pnu:r: = K M , P" = 1,987' 11,67' 10 6 = 23,188' 10'. II!
unde componentele curentului de magnetizare după cele două axe sînt: Alunecarea de intrare în sincronism satisface relaţia:
_ _ -----'P_·_P--'-i=-(J_ _
(13.31) IlLd = ( 13.59) S• .;; Sj .;; 0,05.
k(J' 0,9' mi'w i ' ~i Illi

3· 22 000 = 935,2 A; Val o are a opt i m ă are zis ten ţ e i d e des c ă r car e.
0,86' 0,9' 3· 33· 0,921 Se obţine trasînd curba momentului de intrare in sincronism pentru S, = 0,0499 în funcţie
I[I!
P·Pl' = de (R;20 + Ra4)' f.. = k' R e20 , cu ajutorul relaţiei: ',~
k,'0,9'ml'wl'~1
( 13.32) M
I =
( 13,37) mi = R' tpM [u.r]
3 . 7 000 = 691,64 A, Iii
0,37· 0,9' 3· 33· 0,921 unde: :~I
iar Eu şi E/q se obţin din diagrama tensiunii prezentată

în fig. A.9.2. ml' UrI

(13.38) R= 1,72;
Fac tor i i d e dis per s i e a i i u i H e y 1 a n d,
d u P ă cel e d ouă a x e. p e n t r u r e g i m u 1 d e
2· Pac
I~i
IH,

Fig. A.9.2. Diagrama vec­

p o rn i r e i nas i ner o 'n:
(13.39)
tpM = ..!. (R 2d + R~,) = _1_ (R 2d + 0,09312) = 20,04 R 2(J = 0,399;
toria1ăa tensiunii la sarci­ S, zt, Zk 0,0"99 Z~ 4,68 Zf<J
"i
nă nominală şi cos tp = 0,9
capacitiv.
(13.33) 'ri(J X, _ 0,211 = 0,0576;
= X(J - 3,664
R d = K' R.(R:a + si' X~,(J) + R~ [(K' Re)' + sl' Xi,] = I:Ii
II'!
(13.35) 2
(K' Re + R~)' + sf(X" + X~64)2
338

3.:19

il,'1"[,'
::!

:1

I
 ANEXA 9 (continuare)
ANEXA 9 (continuare)
M o m e n t u l dep o r 11 i .... e in r e g i m 'a si ,n c r o' n, I a 20'e ş 'i pe n t rut e n­
0,000011' A' :+ 0,0012' J( + 0.00104 siune de barne constantă:
0,000022· J(' :+ 0,004722· J( :+ 0,2628
J[p
(13.37) "'p = - = R· 'I'M [u.r.J,
(13.36)
_
X 2d -
"e.• (R~d:+ .

SlX~'d) :+ XY'd [(K' Re)' :+ si, X~.l ..il! 110

(l{' Re + R yd)2 :+ sl(X" :+ X y'd)2

_ _ _0,,-,0_000235. K' :+ 0,2352

mifu.r]
1.5
0,000022' J(' :+ 0,004722' !( :t 0,2628
U
RzrJ
( 13.41) Rid = R I -'- (1:+ "'1.) - = 0,0098:+ 21,19" R,d;

Si
1.2
( 13.42) X~d = X, :+ (1 -1- +ld)X,d ~ 0,211 :+ 1,0576' "2d; f.O
0.8
( 11.40) 2ti = R~d + "\~d ;
• 0.6
yq O 2 .ţ 5 8 /0 /2 /4- /(
( 13.44) Rkq = R1 C' (1 + "'Iq) R = 0,0098 :+ 2,'105 = 2,115;
Sj Fig. "".9.3. Momentul de iutr:ue in sincronism
i în funcţie de rezistenţa de desc.1.;care R ad - 1(R e·
;~I
(13.45) K' q = x. :+ (1 :+ T lq ) . Xy'u = 0,211+ 0,2'136 = 0,4546;
unde:
( 13.43) Zk = Rr,.q :+ Xiq = 4,472 :+ 0,207 ~ 4,679,
(13.38) R = 1,72;
Valorile calculate pontru mi = f(J(· Re,o) sint prezentate in tabelul A.9.1.
(13.39) C;>J! = -
1 (R"U Ryq )
-.-,- + ~.-.-
1 ( R.
= --:--;;;- 0,09312)
+ --,--
:a
;
s Zj.a Z/,(1 ~ /-. el ZJ..'1
Tabelul A.9.1

( 13.35)
R'd ~ K' Re(R~a + s2. st,a) :+ R ya[I1<' R e)2 + 5" X;;'2 "'"
---=-1 2 I 4 I 6 I 8 I 10 I It I 12 I 13 : 14 I UM
(KR e :+ R ya )2 :+ S2(X e, + X y• u )2

0,4866' ,2 + 0,01727

,a 0,0128 0,02133 0,0296 0,03755 0,0453 0,049 0,0526 I 0.056410.06 II n = 3,915· s':+ 0,3181 ;

,d 0,864 0,835 0,808 0,7838 0,76 0,7497 0,739 0,7256 0,72 I n • _ X,,(R~d :+ 5 2 • X~sd) :+ X ysd [(!<' Re)' :+ 5" X:.J
X 2<1­

II'
(13.36)
I (l<R e + R yd )2 + s'(-"" + X vsd )2
ka 0,281 0,462 0,637 0,805 0,97
1,048 124
1,205 1,28121 11
_ 1,915' s2 + 0,2344
ka 1,125 1,094 1,066 1,04 0,01478 1,0039 0,993 0,978 0,9"2 i n
- 3,915' s':+ 0,3181
I
Z '<1 1,344 1,41 1,542 1,73 1,9708 2,106 I 2,249 2,41 2,585 i Q
R'd • R"d
I
+ (1 + --:1d)--
'1 0,59 0,702 0,784 0,834 I 0,8595 IO,",, 1 0 ,86' 0,868 0,864 I ( IJ.iI) Rkd = R,
s
~ 0,0098 +,1,0576-'-;
s
m1 1,0146 1,208 1,348 1,434 1,4783 , 1,488 I 1,492 1,4927 1,4861 u.r.
(13.42) "'ka = X, + (1 + --:,<1)' X'd = 0,211:+ 1,0576' X,d;
,
(13.40) Z'd = R;,d :+ ,Yfd
Curba de variaţie a momentului de intrare in sincronism mj = f(K) este prezentată în fIg. "".9.3,
de unde rezultă cii valoarea optimă corespunde pentru J( = 13 raportat la R .. o, adică KR.,o = Ryq 0,105
(13.44) R kQ = R ,:+ ( 1 + T,q) - - = 0,0098 + ---.•
= 13· 0,004694 = 0,061 n. Recalculat pentru R<1o. rezultă K = 0,061: 0,00638 = 9.56, . s' 's'
iar valo~rea rezistenţei de descărcare la 20°C este Rad = 12 R;,o = 1,3908 n.
341
340
 w
....
t.=>
-~
Uo
c:c."
ţ,

p><
P­
-
' -'
c."
- -c:
' -'
i.. i..
c:
i..
- -
' -'
i..
' -'
i..
c:;... -
' -'
;... -
' -'
;...
c
::1
P­
.,"
-
' -'
;...
::1
.., - -
' -'
;...
' -'
;...
-< ..::::J SJ ~ l!:: ~ .-l ~ ~ .!:! ~ .9 3 .E'! ::! SJ " (1 ~ ~
5­::!. ~.

;; El
o
"::1 "" .c.,
~,

~ '" El "
" ~.

a p. ::1
" ....
c P' ::1
'" ....c
"
c
E: -
.....
"
c
::1
"P'
~.

::1
"..,
-
P­
i<
"
'O '"t:I ""
~,
P­
o "
U
"~ ~. ~ " .t:I ~
..,
C
t:I
~
o
..,C
~
Il -
P'
~.
...1'1

II
..... .....
~
oi ..... ,;!
~
II
_'O
P'
..,o
~
+

- +-... +-
~
t1l
:! ~ S Il Il II
...
::1 2' Il Il ~ ::1

..>.:~
"i! +
"t:I .;' n :;.
... .. i ~I!I
E. ~ I:>J
.ţ'

i11.
i' ~
;l
-
C

p.
+ .....
..,P'
I:>J
:l
...~ "
:­
";"
jl
...
N
Uo
~ :>J ~
II
..... ,..;-<
'Ul
~.
"
II
:>J
11;" li.
» i"I
II II .;' II II '0'0 ..>.:
.;.
.;. :!
... "
'O
~
- - "
P'
I
.:I:>J :­
II
~

-
II
- - + II

-=::::::.
II
~I<::
_..... t,
II
II "t:I ".....
+
.
~
.t

~ I~
o I I :>J
... {~ {IO ... ~
+ + .... ::;­ P'

.... -
.;
_. . i" o' 0\ .. ';" 'N
.o II .0

-
~I!I +-
~, t:I
.-... ...
o o,
- '-'
10 ....
0\
.o '7'
o
II ~
C N N

- -"
p><
...
p
'2 '2 ... p '" N II N o :;:
o
...,
"o
...,
.... r,1l
'O
... .::!. ;.,
.:....
.. "... I II o
00
......,
'6 00
N
II .,N '2
"t:I P­
~.
+
"N
"t:I "P' ..~ I~I
" I
...,
N
N .o
II
'"II
II

.-
:­ - ..
... .....,
o
II ~
;., Ul
C
~.
p
_ o
N
:­
N

li
..... <>
~ S 10
:;: -e oOI 00

~ ...,
:­
~
"p'
'"-' o
..... ~ li' o
00
o
...,
"o o
..
00 +
N ::1
" .....
P'<
::1
o
N
"P' '2 ...o w,
..
N
...
-e P­ 'Ul
o;
..... ... "o' c
P'
o'
"§: "
..,.
~
- C

C
..
..,o ..,P'
... II
o
-....
:...
~
'".... ~
~.

t:I "
;.­ t:I
" P' OI
ia
!"
"
Ul
n
o .....
Ul 10

"P' t:I P'

'" ..... no
El .... o t:I
t:!'.
P'

P.

"
P'
::1
.....
~
-:.
...
C
t:I
C
...'"
!!..

Tabelul A.9.2

5 1
I I
o,ş

I
0,6
I
0.4
I
0,3
I
0,2 I

I
0,1
1
0,05
I
0,02 I
I
0,01 U.M.

R 2d. 0, [[9 0,117 0,1 [1 0, [ 0,0915 0,0775 0,0616 0,0564 0,055 0,054 n
X. d 0,5[ 0,5 [9 0,5376. 0,575 0,609 0,653 0,7 [1 0,7287 0;734 0,7367 .n
Rkd 0,137 0,1645 0,2055 0,2742 0,332
Xkd. 0,75 0,76
0,41 0,6613 1,203 2.918 5,721 n
0,78 'U;8î9 /" ·0;855 0,902 0,963 0,9817 0, 987 0,99 n
Z!d. 0,5813 0,605 I 0,65 0,746, 0,84 0.982· 1,364 2,4 [ 33,71 n
Rkq 0,115 0,141 0,185 0,273 0,36 0,535 1,06 2,11 n
Zfq 0:22 0,227
I
I :::: 1[0,51
0,241 0,28 0,336 0,493 "
1,33 4,66 2'7,87 , [10,7 n
lpM 0,6278 0,754 0,928 1,167 1,287 I 1,34 1,15 0,868 , I 0,455 0,24
"'p 1,08 1,297 1,596 2,007 2,214
1 2,305 1,978 1,4929 0,783 0,4 [3 U.r.
ed. 0,0325 0,04 0,0505 0,068 0,083 0,106 0,168 0,308 0,75 1,474
-t. 0,0566 0,0708 0,0944 0,142 '0,189 0,283 0,566 1, [32 2,83 5,66
tă 0,00106 0,0016 0,0026 0,0046 0,0069 0,0[1 0,028 0,095 0,563 2,17
, t~ 0,0032 0,005 0,0089 0,02 0,036 0,08 0,32 1,28 8 32,04
lpd. J,407 1,38 [,345 1,244 1,173 1,087 0,93 0,719 0,425 0,3[4
lpg 2,71 2,4 2,33 2,11 [,994 1~62 ' 1,1 0,744 0,58 0,549
lpj 4,117 3,78 3,675 3,414 3,167 2,707 2,03 [,463 1,005 0,863
ip 7,08 6,5 6,32 5,87 5,45 4,66 3,49 2,52 1,73 1,484 u.r.
Ub, 0,6 0,638 0,65 0,6796 0,7072 0,7592 0,836 0,9 0,952 0,968 u.r.
m pr 0,389 0,528 0,674 0,927 [,10 [,329 1,382 1,209 0,71 0,387 u.r
i pr 4,248 4,15 4,108 3,99 3,85 3,54 2,92 2,27 1,647 [,44 U.f.
W m rez 0,12 0,09 0, [2 0,23 0,31 0,41 0,52
.". 0,575 0,61 0,62 U.f.
W

_'=-=-''''--=- ··.~-==--,~o.~'~~",-._ .~:=::- ,- ~:,~""'=:~~""~-~3~"~~-"'~'-"'~_;~ ~~,---~ '--~~:_-"'';=''-=>'-.~:::~~- =---•. ~-~.-'- '.-~.= .~-== ~._- =--------0.-=---=-.=. .- =~ "".~---'~-- _. ~--_<_c
 r

"~'.
"'' '?:
.. ;,

ANEXA 9 (continuare)
ANEXA 9 (continuare)
Cu ajutorul valorilor calculate se trasează caracteristicile procesului de pornire pentru
tensiunea la borne constantă, respectiv variabilă datorită căderilor de tensiune, care sînt pre­ l I 1 1 1 1
zentate In fig. A.9. i.
+-+-+-+-+-+-+
I
0,47 0,49 0,52 0,56 0,6 0,62
1 1 1 1 1 1
mp[urJ
+-+
0,68
- +-+-+-+-+
0,7 0,78 0,86 0,91 O,9i

2./~bsgrJ +--1
= .3,57 + .3,.3.3 + 2,94 + 2,63 + 2,5 + 2,27 + 2,125 +
Og 0,86
2.4 08
ubs a7 + 2.04 + 1,92 ++ 1,66 + + 1,61 + 1,47 + 1,.385 +
1,785
2.2 06 + 1,265 + 1,16 + 1,095 + 1,06 + 1,16 = .36,975.
Supratempertura medie a cOliviei dc pornire în perioada
2.0 de pornire:
f8 A.·K; _ 19,.31· 106 • 0,8 = 227,.35 C,
( 1.3.67) vp
0

6 = c'GCUI/ - .380·178,81
1.5 unde:
1.4 iPr[~rJ A o = 4,9.3' GD2. nI = 4,9.3· 10 910· 16,6" = 14,9i' 106 Ws;
GD2 = GD~ + GD~ = 10 760 + 150 = 10 910 kgm 2 ;
/,2 6
n, = 16,6;
1.0 5 L'l.5
( 1.3.68) A. = 2A oL - - - - 5' mpr = 2· 1i,94' 10'" 0,646.3 = 19,.31' 10" Ws;
mpr - rtl,

. "
""..,..,.....,J' ...........
08 't4 1: 6,5 ,. m pr = 0,1 ( 1,29 + 1,08 + 0,9 + 0,78 + 0,69 + 0,595 +
"
;: (;
,..'" m pr - ttt,
-""" ~
[l1nr~-;:ot
~;asu, ./. / "\ + 0,485 + 0,.358 + 0,22 + O
~13) = 0,646.3;
rnpr _./ \1
02 f K; = 0,8 din fig. 1.3.15.
mr{'z .-.-
-
-'---"--'--'- I I I I I 10 O Curentul de excitaţie in perioada de pornire în regim asio­
s /,0 09 08 0.7 Of] 05 04 03 02 Of O
e r o n 1 a 20°C, cur ezi s ten ţ ade des c il. r car e con e c t a t ă î n cir cui t u 1
d e e xci t aţi e.
Fig. A.9. i. Caracteristicile de pornire.

V(K~;'6 r+ X;~ V(1,5~67 r

U.
( 1J.72) U. _ --=-==---:-:;-_ 2965.3 [A],
Timpul dc pornire de la starea de repaus pină la turaţia
sincronă le = Z. - + 505,8

(1J.6.3) t p = Ta' .1.5' .:E = 2,82' 0,05· .3,975 = 5,2 l i s. pentru care tensiunea electromotoare indusă in infăşurarea de excitaţie este:
1 mpr - mr
undc: 2p. w. 6· 47
(1.3.71) U e = UIJI - - =.3470-- = 2965.3 V,
w1 .3.3
T I=
J9, 9· GY· n: = 9 9. 10760· 16,67
J
2
= 2 8' s'
I _ ,
iar căderile de tensiune pe infăşurarea de excitaţie, respectiv pţ rezistenţa de descărcare şi to­
Pa. 10,5· 106
tale în perioada de pornire. sînt:
.1., = 0,05;
(1J.7.3) U. = 1., R;.o = 1•. 0,1159 [VJ:
• 111111
1:
mpr - mr
=-+-+-+_+_+_+
0,28 0,.3 0,.34 0,.38 O,i 0,44
(1J.7i) UcJ = le' Rad = le' 1,.3908 [VJ;
(1J.75) 6,U.a = 6,U. + 6,UcJ = 1.(R;.o + Rad) = 1.' 1,5067 [V],
314
345
 ANEXA 9 (continuare)
ANEXA 9 (continuare)
Tabelul A.9.4
ale căror valori în funcţie de alunecare sînt prezentate în tabelul A.9.3 şi reprezentate in fig. Compararea valorilor calculate cu cele măsurate
A.9.5.
Valoarea
Tabelul A.9.3 Simbolul Unitatea
mărimii de măasură Calculatl MAsuratl

I (K' :;,,)' I Z" (l

1" A '1 !>u" V I !>U" V âUetl, V
il 0,0098 0,0093
R 1(201

il 0,1159 0,1188
1 2,27 22,5~ 1315,57 R e(201
152,~7 1829,7 1982,17
V 87 73
U ell
0,8 3,5~ 22,57 1313,82 152,27 1827,26 A 505 482

1979,53 Jeli
28,2
27,1
'0,6 6,31 22,63 13IO,3~
/:iU %
151,87 1822,42. 1974,29 1,5
Xd U.f. 1,385
0,4 14,2 O,2~7 0,355
22,8 1300,57 150,7~ 1808,83 1959,57 ..:r n.f.
n.r. 0,198 0,201

0,2 56,8 23,72 1250,13 144,89 1738,68

1950,89
"
"<1
u.r. 13,49 11,6
lksoe
0,05 36 6~

908,42 37,61 788,52 91,39 1096,67 1188,06 VFe kW

48,84 ~6

VCul kW
0,01 22710,5 152,37 19~,61 22,56 270,66 293,22
kW 17 58
1: V,
kW 39,78 33,8
V eue
kW 244,3~ 277,8
!e;1JUd V,
97,2 97,725
[A][V] 7)4/4 %
0,5
fWO AUb u.r. 0,6
u.r. 4,248 3,5
t800 .1Ue i pr
[V] u.r. 0,389 0,322
mpr
1600 rt60 s 5,214 5,5
/p
u.r. 1829,7 1540
AUd
1400[140
1200 t20 ANEXA 10
tOOO 100 EXEMPLU DE CALCUL AL ZGOMOTULUI UNUI HIDROGENERATOR VERTICAL
SINCRON DE 12,5 MVA LA 136,4 ROT/MIN
800 '80.
A.IO.1. Date de calcul
600 60 =14
P pp = 12500 kVA N1 = 312 Y
-.ţ{]0 -10 q = 2'/11 't' = 7,09
Ur. = 6300 V
=2 s =6
fi = 136,4 rot/min b
200 20 s
c =4
2p = 44 poli - = 0,846
O O Dq = 6,02 m d = II T

,5. 1.0 0.8 0.6 M 0.2 O

Yl =6
D = 5,6 m
Fig. A.9.5. Curentul de excitaţie şi căderile
de tensiune AU" AUd în perioada de L = 0,95 m Y!
=8
pornire';

347
346
I :I~
1,1 I
freevenţelOY,
,I A..10.2.2. Tabloul
I ANEXA 10 (continua re) cazul cel mai dezavan­
Se c3.1culeazil frecvenţele undelor de forţe magnetic e radiale pentru fl.'N = O,folosin du-se
I
1 tajos, ·cînd apar unde de fbrţă cu pasul ,cel mai lung, adică pentru 1 \/;p -
~<l = 0,95 R
'1 =3,01 m Getll = 448 kg relaţiile (6.11) (6.10).

~'l, = 0,968 <Xi = 0,715' GII o~ II 950 kg

I
i
IrJlN
I~ IL
;1 I 2 3 I '. 4

~l = 0,9272 bp = 0,286 m Gear = 24 200 kg

Ba = 0,718 T AJl = 3,4 II mi" d,. = 5,52 m ~. \/

,
7'091 14,18 I 21,27 28,36 I 35,45 I
42,54

fr 709 1418 I 2127 ,2836 3545 4254'

Kc = 1,21 )"Car 1,315· 10- 7 m/N Qa = 30 m'ls

2p 4,4
h
'1 = 0, Il mm GFel = 17690 kg Ha = 314 K/m2
,1 2
I
1
3
I 4
I 5
I d 11

I 809

A 10.2. Forţele magnetic e radiale

fr 709
I
1
711
I
713
i
716
!
718
I 720

A.1O.2.3. Numărul de .ordine al armonieelor de cîmp

Kumărul de ordine al armonice lor de cimp, produse
de cîmpul roţii polare raportat la sta­
A.Io.2.1. Tabloul undelor de forţe magnetice ..adiale cel mai dezavant ajos cînd r = O,
torul neted, respectiv de crestarea statorulu i, pentru cazul
se determină cu relaţiile (6.12) (6.13) (6.10) şi au valorile:
Se întocmeşte tablOUl undelor de forţe magnetic e radiale ale
armonice lor de cîmp din

pasul polar al undelor de forţă şi pasul polar fun- k = 7,09; Ir = 709 Hz; Ro.lp R,ra.8D

Intrefier, exprimat e prin raportul dintre

iorţă [t;; i T'i'7~
relaţiei
~ 12,18;
~ cu pasul k' = 6,59; \/'
damenta l 't cu ajutorul (6.9), luîndu-se în considera re numai undele de
= 13,68; \/" = 53,73. 2, V
polar cel mai mare, pentru care sînt calculate frecvenţele respectiv
e.
k'

20
Î ' "­ J
A.10.2,'!. Am.plitud inea forţei magnetice ~L- '\~F1rez
radiale speCifice a statorulu i }i a polului J V I
)V :
~_ II
I Pentru numărul de ordine cel mai deza­
, f()1 V \\ ~r
'
O

I I 2
)
I
3 fr, Hz vantajos r = O se calculează amplitud inea for­
ţelor magnetic e radiale specifice, care solicitil.
stat arul şi polul In funcţie de <Xi, cu ajutorul
~
i/'I
I
1 /
I--\~I
\
<::>1

'):' I ci,!
I 1 II -0,164 100 relaţiilor (6.2) (6.6). a'rînd valorile:
V
' t0.65 1 f1
2 0,5
! I
flSJ--
-i"
.
I
0,7 \
',1
~\
6
7
! -0,916
-II
I
I
700
IX,

R o•p = -23,7
0,6 0,65

7,8
0.7

15,8
0,75

39,9 N/m' -f)I

--v--
f, ,-,
_j R,~
1
8 1,1 I 800 f- ---­
N/m 2 -
R1J'p 12,6 15,9 1,718 -11,9 -f, ;
13 -0,846
14 -5,5 Cu ajutorul acestor valori se traseaz1\
15 1,22
I 1100
1500 curbele R",p = f(IX,) şi R P'P = f(IXI) cu ajutorul
-20I Ij
I I
20 -0,78 c1\rora se obţine curba rezultant il Rrez = f(<Xj) , -2: ;
I
21
22
I -0,66
1,375
2100
2200
cu ajutorul cilreia se obţine valoarea optimil a
coeficien tului:de acoperire polar1\ care are va·
loarea. C<j = 0,62, Valoarea a.doptată. în proiect Fig.
-3, 1
A.lO.1. Forţele magnetic e radiale
25 0,04
I 0,055 0,09 0,268 a fost C<i ~ 0,715.
specifice.

349
348
 A.IO.2.6.4. Ele m e n tel e dia g ram e i ve c tor i ale p e n t r u a r m o ni c a
A.IO.2.5. Viteza periferiţ;4, a undelor de forle magnetice radiale de ordinuL v

Se determină cu relaţia (6.16) şi are valoarea V,'., = 273 mls, care fiind mai mică decît
- unghiul dintre crestllturile ,consecutive (6.22):
viteza sunetului e = 344 mls, rezultil. că zgomotul radiat va suferi o diminuare.
d ± 2k d II ± 2k
<:tv = v' <:tl = - - , - - 60° =- - - [25°23 , 4 '] ;
A.IO.2.6. Calţ;!Uul armonieelor frQ(;ţionare d bd+e 11

A.IO.2.6.1. R e par t iza rea bob in e lor I n f Il Ş u r Il r ii sta tor u 1 u i p e - pasul rezultant al bobinei (6.23):

g rup e:
Yr =
6(bd + e) ± k 156 - 2

=--- = 14.
- Nfmllrul de grupe de bobine: d = 11 d II

- Numlllul de bobine pe grupll: bd + e = 2.11 + 4 = 26

din care: - unghiul dintre barele bobinei (6,24):

e = 4 grupe de bobine cu b + 1 = 2 + 1 = 3 bobine;

d - e = 7 grupe de bobine cu b = 2 bobine, [jv = Yr' <:tv 14· rJ.v ;

Repartizarea bobinelor pe grupe pentru d = 11 grupe, dupll care succesiunea se repetă.:

- unghiul dintre vectorii consecutivi:

fir.grupei: 1 2 3 4 , 6 7 8 9 10 II

nr. bobine: 3 2 3 2 2 3 2 2 3 2 2
• t 2 O:v
(Xv = - oc" = - <Xv = ­
A.IO.2.6.2. N umil r u 1 d e cre stil tur i ale m aşi n i i e i e m e n t are,
P 22 II
pe n t r u o z o n Il şi t rei fa z e se determinll cu relaţia (6.21), adică: A.IO.2.6.5. Cal cui u I p roi e c ţii lor ;ve c tor ilo r t. m. m. pe a x ele x şi Y
N o = 6 (bd + e) = 156 Se calculeaz1!. pentru fiecare faz1!., proiecţiile corespunz1!.toare fiecărui ordin v al armoni­
A.IO.2.6.3. Tab e 1 u 1 de re par t iza rea 1 e cre stil tur ilo r pe fa z e se celor fracţionare,
pe baza relaţiilor (6.25) (6.26) (6.27) (6.28).
înt o c m e Ş t e pe ba z a suc c e si uni i bob i ne lor. în cazul de faţ1!. se calculeazll pentru faza C, pentru care se alege crestătura I ca relennţa..
Se urmllresc coloanele aferente semifazelor din tabelul de repartizare a crestăturilor pe faze'.

I
I
C t±!i' lAC' B A'
Calculul se va efectua pentru N o = 78 de
de crest1!.turi este simetricll.
2
crestături, deoarece repartizarea urm1!.toarelor 78

~--;;;-
1 I 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 IJ 14

"1 16 17 18 19 ZO I 21 22 2J 24 --,,- --;;;-,

Coloana 1 - erestilturile: 1- 1

SEMIFAZA C

29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42
n = 1 y= ~ (I,I) = 0°

43 / 4'1 I 45 I 46 I 47 48
~~~1521 531 541~1~ Fjl~ = F j = 1

-
57 -
58 -
59 ~
60 -
61 -
62 63 64 65 66 I 67 I 68 69 70 F jlU = Fj' sin [j = O

-------- Coloana 2 - Crestăturile 2-72

71 I 72

~I~I~I~~I~ 3~1~1~~ ~~98

I 73 74 75 76
77 78
79
1
80
811"/"1" n=6 y = 4: (2, 1) = o: ~ = 14 o:

F'2~ = F j ' cosy + F j · cos (y + [j) + .., + FI' cos (y + 5[j) =

102
i 104 I 105 I 1061107/108/1091110 I 1112
1I1
99 I 100 I 10 I I 1 103
1)
~lli WlI6 ~m~~~mm~~~ cos ( y + -n 2
-
- [j sin 2n [j cos (o: + _6_~_1 [jJsin ~ ~
____________________ I ,
=Fl = Fj _..:.-_--~--==

1271128 129 130 I I 131 132 133 134 135 136 1371138 139 140 sin!
2
sin!
2
~ ~~144R~w~M9~m~~ml _ F cos 36, 0:' sin 42· <:t
- j

155 1/;6 I I I I I I I I I I I I sin 7· <:t

351
350
 il' I
1"1 '

,111 1 F 12J1 = Fi' siny + Fi' sin (y + ~) + ... + Fi' sin (y + 5~) =
.(y + -"-I).n
1

,1
1 ,1 I SIn 2­ ~ 2: ~ Sl1l
6-1) 6
sin ( "'+--~ sin-~ cos (y -:- 2~) sin ~ [3
'
=Fi 2 2 cos 37 "'. sin 35 IX
III:1 !
=Fi Fi,x Fi 2 =-F j ------­

, [3 sin 7 el
sin! sin! SIn -
2 2 2
1'1

'Iii '
sin 36",· sin 42 . '" 5
= Fi -----­ sin (y - 2 [3) sin --; [3
sin 7· '" si n 37 si n 3 ~ c<
illi ' Fi,. ~ - Fi - =-F i
0:.

Coloa"a 3 - Crestătllrile 3-73 , f3 sin 7",

SIn -­
2
n = 6 Y = ~ (3,1) = 2",
Calomu 7 - Crcstătw',/c 67-67
Fis:< = Fi' cosy + Fi' cos(y +~) + ... + FiCOS (y + 5 ~) =

( + ­5).
1/=1 "( ,~ <;: (67,1) = 66 '"
cos y ~ Slll 3~
= Fi 2 = F, cos 37 "'. sin 42 ce Fi;x = - Fi' cos °I •.~ - Fi' cos 66 ce

. ~
Sin -
sin 7 '" F i7v = - FI' sin y = - Fi' Si,' 66 '"
2
A.IO.2.6,6. D l' t e r m i n are a r e z u 1 t an tel ar p roi e c ţii lor
F i 3J/ = Fi' siny + FI' sin (, +~) + ... + Fi' sin (y + 5~) =
"II' \'aloarea numerică a rezultantdor proiecţiilor, determinate mai sus pentru faza C, în cazu)
+ ~ ~) sin 3~ 7 7
1
1: ,

sin (y armonicii fracţionare de ordinul v = - -, pentru care J.v = V' " . =-[25'23'4 "J, este prezentata
lil l = Fi 2 = Fi sin 37",· sin 42 ce Il II
. ~ sin 7", in tabelul ce urmează.
51D­
2
Numărul N'Jmărnl
- Coloana 4. - Crestătllrile 60-74. coloană (i) CTf'!:tarurilor ProÎf:'cţiile pe axa .r Proiecţiile pe axa "

n=2 y = ~ (60,1) = 4~ + 3", = 59",

1-1 2: F n :t .:= F7 2:F71y = O
Fiu: = FI' cos y + Fi' cos (y + ~) = F, sin 66 ",. sin H '" 2 2-72 LF7,.1' =
0,539527· F, 2:F"JI = O,477982·F7
sin 7 '" 3 3- 7.1 2;F"x ~ 0,385240· F, 2;F73y = 0,609218· F,

Fi'JI = Fi' sin y + F,. sin (y + ~) = Fi sin 66 ",. sin 14 ce

4 60- 7-1 2;F"z .= -
0,761151· F, 'L.F"JI = O,187611·F7
5 9-65 2;F"., = - 0,348789' F, 2;F"JI = - 0,30900 1· F 7
sin 7 '"
6 lO-oo 2;F7r .1· = - 0,249046· F7 2;F78J1 = - 0,393842· F 7
7 6'7 -c: 2;F7" - G,970940' F, 2;F'7. = 0,239321' F 7
SEMIFAZA C'
'LF;i.o ~ -­ 0,-105159' F; 2;F'iJl = 0,811290' F 7
- Coloana 5 - Crestăturile 9 - 65 z=7 1=7

n = 5 Y = ~ (9,1) = 8",
7
Fl;x = - Fi' cos Y ­ Fi' cos (y + ~) - ... - Fi' cos (y + 4~J: = \Taloarca relultant5. a -lectorilor t.TII.ID. a armonicfi de ordinul y= ~
II
pEntru faza C, conform

cos 36,,· sin 35 '" Telat:ei (6.31) este:

- Fi
sin 7",
F",z ~ li ,l; l'~iX ,,2; j·f; =
, /= 7 t=7
.j\- 0,-105159'1',)" + (O,8112\10·F,)2=
F i • JI = - Fi' siny - Fi' sin (, +~) - ... - Fi' sin (y + 4~) =
~,C 1 rcz' F 7 = 0,906833' F,.
= _ Fi sin 36",· sin 35 '"
~\. 10.2.6.7. Fac tor i i de z o TI rt, el e s cur t are Ş i de în f ă Ş ura r e pe n t r TIt
sin 7 '" 7
a r nI o 11 i cad e o T dIn u 1 y =­ -­ J sînt:
Coloana 6 - Crestăturile 10-66 11
n = 5 y'= ~ (10,1) = 9", E f r,": . F, /, rt't
r z7n 1 r
---­ -­ 0,906833 = 0,034878;
(td + c)F 7 ,bei -:­ c)F; bd.., c 26
352
353
 S T: 7 TI:
~,.-/1t sin 'J­ SlU - 0,8'161.5 ~ = 0,"''1.';509; OL· "U -:o
~ g 'te
-; .2 II 2 e.;
C
CI:
._".~.:;
u u
o :~ :§: h

ţ7/11 = ~l7/11' ~.S'7/11 = O,0251()'\

~
c
> ...... E ~ j ::: Ee·......
A.102.0.8. H. .:l por t II 1 el i 11 t rea 111 p 1i t II el i 11 ea a 1" nl o II i cei t.rTLlll. de
~
,Q
O
i ~ ± o::
u
'
ce:
-.1-'
tr.z.
,......~

c:: ro
'-J --'
r::
_
rj;
d
'"
- "ti:"
U U
.~
~
.­
II ~
c '[
::
~

U
.~

.I
u,....... r:d
li ~
-<"
, ::: ::J ~ ~

ordinul v= ~l c. e a a I li n el ::t m e n 1 ale i 1" f" a c ţ" l (l inel ti s 11 1 1: i <' <<'< -< ~'< ~<- ....:;< ....:;~
11 ,­I I
C
F-;rrz ~7!11 ci O,0251l'8 II :e: g 8 ~ V")

J~t;7 = ~ 0.04-<2'13. I IJî r""j o ""Î oc V")

~l 11 0,92720
~ c~~60':
00 Ir') ţ'") ("J
=­ 6
=­
c
A.1O.2.G.9. A r iU o n i cel e f rac ti o Il are cel e 11l a i periculoase din
punct uo vcdere al 'ribraţiil'or (6.'10) Sll1 [:
;:; c ;2 c
'J-:=
el -L
-'­
2
13 [9II - are nUl1ldrZirorul di-rlzilJil cu 3 ] .,.., c-­
'"-c ec c "T V")
'"".
"T
N
2' N
ci Il ~I't:l ce
c~ '"
c X,.
r',
<"1
6 c - - N c
c '"
c -­
V")

f~
.:. 1
d :L 4 7 [15
- are nJ.;n~lr~l~Or111 cli-rÎ7ibd cu \

;
V". ~

d II 11 J c
.... ::2
b
~

-r - ;.:::::: s "T
A. lO.~,6. 10. Tab 10 ula r ITI o Il i celor f rac ţ i o 11 a l e . II 00 C ;::: oc c '"
V")
'" :::
1\1 I.~i niL:: C1[,3 c1r.1.ct~riz=ază a[mJnic~le fracţionlre a~ '{alarih: p:-ezentJ.tc in tabloul
,;}
GC
~
II)
~
C
:::.:
---~
o
c,
c
c, c
c
"'.
c '"ce ~~ V")
oc
armonic:-llJt fracţioIl:lre ce urmea7ă ''i
c:
ţ!'J ~.~'J ;J 1:')0 fr f'JrrJt ce --r N r-­ ='
ce
..;;;, r-­ x
""cc '"--: ""Î
~
c~ ;S' :J ~" .......:- ~
'"
6 c '"
N c
o II/li I 0,9709 0,95'199 0,9272 l!JO
1 13/11 0,074.; O,9~984 0,07428 I U,lJb77J 118 109 ~ '7
s c c
2
3
7/11
5/11
OJU-i88
0,02525
0,74851
0,56806
0,0261
0,01434
-U,li'l'l",
0,03,03
b_l
4:5
81,5
73 r-­
'"c c,",
r-­ V") .r. ce
g~
<"1
3 17/11 0,02617 0,88545 0,02317 I 0,01617 15, 126
:::;

-
,-..~
(--:

-
C 00
<"1
1"'1
:::;"
~~
c
IÎl
C,
c­ c-
­
'"c c
""c
"T V")

-' c'
4 19/1l 0,0215 0,74852 0,01609 0,01005 In 1.)6
('­

5 1/11 l' 0,019,2 0,1205'1 0,00234 I (1,0278 y

I

~
~
li 2.1/11 0,05252 0,35461 0,0193-1 0,00353 209 ','
7 25fll I 0,17552 0,12055 O,0207J 0,00118 I 227 li
!f C';.
::=: :::')
Rela­ (6.18) (6.3.3) (3.209) (0 . .3,) I (6 ..15) (642)1 (fi.-13) t, V'
C.
-.:.:.'
......-;~

II)
x
ce
r--­ ;;; '" '"...
f""""':. N g~ '"
':::!
<::::-'~ ~ '"
C
ţia "'f' 0­ _ C~ c~
c c' c
___ ' . I I I
~
13 e I
Se constată că pentru armo1Jica d" ordinul \J= - raportlll k'lJ = O,06i;9 depăşeşte -,,-aloarea b b 2
Il
C
s ='

",... ~
ec ce ~
V")
limită fl'co.l1lJ.nd.:lt~i de 5;~~. '. ~ V") ""f'
":0
D'J .--., ""
~. ~ .2: ~
":'j' (--: N
N­ c~ c~
c c­ 6 c
A.1O.3. Vibraţiile statorului I

Se d.:h'fminl frec'renţek (L~ oscilaţii proprii în clzul llnd:"lor <if' forţă dE" ordinul r = 0,
:s ec "-, .--.,
'"""
N lr", N
r-­
.,.., o
C,
N C C ""
V", "T
"'­ r--­
'"ec
'~
,..
2, 3, '1, 5, 2p, 2p , 2p-N 1 ~i in elz"l nnd.-,i f.,nd_l;nentale pentu Clrc fI' = 100 HI, in '!Cllc-rea c' ",,­
c =~ c~ C "-. 'T
'" .--.,
.
V")
d
evitării rezonanţ€10î. Se detern1ină amplitudinile vibraţiilor I1CCCsarf' pentru e~raillarea nivelului
el:: zgomot. Ac~st<: rllJ.rimi se cJ.lculează P':l1trll cele două c3.zuri ltn1itâ. şi an'Jllle ajusta] cu joc,
respecti'r aj.'staj rigid, intr" fierul acb'r ~i cucasă. Relaţiile fulosile sint (6.,5), (5.'17), (6.48),
(6.50), (6.51), (6,52), (6.5.3), (6.54), (fi.55), i:t,. 'ralorile obţin,!tt· Sll1I prezentate in tabelul ce ur­
/Î; ~ § ~,~
c
~
;r.. «:
c
2
I

'"
c
~
ii:
c

.
:::::"" ~"" ~""
,~

mează. :2
-:;....:.~;..... .... '<
."
~ " >-.

354 355
 Ni~/elul puterii acustice se determinrt cu relaţia (6.69) adiere:
A.1O.4. Zgomotul electromagnetic
Lp~ = 10 log [i(. d;v' "riJ = 93 dE,
Xi'r~lul de zgomot detenninH de armonicele de cimp, deci pentru ir 'f 100 Hz, in cazul
ajustajului cu joc L prFe • respecti? Cll strîngere LprstJ precun1 şi cE'1 detenninat de armonica unde din fig. 6.8 se obţine 10 log [d;' ,,'J= 180.
fund~mentală pentru Ure ir = 100 Hz, in cazul ajustajului cu joc LprFeo, respectiv cu strin­ Cn aceasta nivelul presiuJlll acustice produs de ventilator la distanţa de 1 ro se deterolinl
gere L pr...o, se calculează cu ajutorul relaţiei (6.62). adică: cu relaţia (6.70), adid.:

L vr = 20 log [9, 1· 10'· ir ~ Pret.,· Y,1. [dE] L vv = Lv" - 14 ~~= 95 - 14 = 81 dE.

iar ;ralorile obţinute sint prezentate în tabelul ce urmează:
_".10.6. Zgomotul lotal

NiVel~L_ 2;
2p
Ajust<lj
eLI
A'rind conlponentele de zgomot electromagnetic şi aerodinamic determinat de -rentilatoare
ajutornl reIa-ţiei (6.65) se determină nivelul de zgomot total la mersul in gol excitat, care

LprFe
Ii 184,47 4.12 4,096 2,89
are valoarea;
5,49 4 5.2 Joc
L p ", I 28.45 25,35 23,72 23,4 22.92 64,02 23,4 H.igid L pl =~ L p, + :::'L p = 81,21 + 2,79 = 84 dB.
L prFe I 197,73 21,19 20,02 22,6.1 22,21 22,J., - 17,18 Joc
L pr.lto I 73,15 -5,05 1,76 -~ 1,8 -82,23 1,76 - 121,76 Rigid A.IO.7. Compararea valOrilor calculate cu cele măsurate

Se determină ni-.,elul de zgomot rezultant al tuturQr armonicelor de cirnp pentru fiecare Yalort Valori, În dE
caz in parte, cu ajlltorul relaţiei (6.65). adică: Al::ateri, in ~~
?I[ărimÎ Calculate I l\I ăs\! rate
L prc ? o...=. L P1 + .'J..L p ,
obţillindl1-se ufm<'1toarelc ·,alari: L,,, 81.21 II 80,5 +0,26
L pv 8l
L vFe re. = 184,47 dB; I pt 84 II 85 -1,18
Lv.., re< = 64,02 dE;
II 82 I 85 -3,65
L"Feo re. = 197,7.i dB; Lp,to re. = I J, 15 dE;

pentru care in mod similar se obţin urrnătoarele valori rezultante: Spectrograma ridicată în sala de nuşini, la distanţa de 1 m, este prezentată in fig. A. 10.2.
LpFe = 193 dE; L p ... = 73,75 dR.
Xi'relul de zgomot electromaglletic rezultant pentru mersul în gol excitat se determină.
Lpr-,- - - - - - .
[dB] ; '1 ! il'!
:,~!,

c" ajutorul relaţiei (6.64), adică:

/20 I '~-;-. ! In

= S,lL pFe + 5,' L pN = = 81,21 dB,

~.

L pe (1 - (1 - 0,94) 198 + 0,94· 73,75

//0
unde Sr = 0,91 este -.,aloarea medie a ajustajl1lui dintre fierul activ şi carcasă.

Ni'relul de intensitate sonQrt1, la distanţa de 1 f i de la suprafaţa laterală la punctul de~

IOD ~~I \

Inăsllră. se poate determina cu ajutorul fig. 6.7, de unde rezultă;

90 - .~ ~--I

r~~1 ~~
Li = 82 dU.

A.1O.5, Zgomotul aerodinamic

11 II
S·I ,
Alegerea corect', a tipului de '/entilator se realizează cu ajutorul turaţiei specifice, defi­
l 60--- ! il.~' af'c!fl. -~---+--
nită prin relaţia (6. Îl), adică:

1- I I . H:
'6;;--;-;.
___ . 1--::' t'-II7lq"....-.:;;-. _

II -: 1i~ • .....c ..,,~,

50
~Q. ~30 l' , -.....,
" .. = 23,27 - - " = 23,27 - - 2,28 = 1, 1 40 .
~HJ ~~
i '! I I11I I ! . :' I
A4-C 3D 20 50 100 2:0 500 1000 2000 4000 8000
= 23,27 5,48_ 2,28 = 3,89 rot/s = 234 rot/min.
74,6 f ffiz 7
Fig. A. 10.2. S?ectrogram~ zgomot ului pentru hiclrogeueratorul de J2 500 k \~ .".
Pentru această '/aloare, din fig. 6.9, rezultă tipul de ventilator radial.

356 357
 AnalIzind frecvEnţele nndelor de forţe magnetice radiale calculate la punctele A. 10.2. I ;
A.IO.2.2; A. 10.2.6.10 in comparaţie cu frecvenţele de virf din spectrograma măsurată. rezdtii.
valorile dIn tabelul ce llrnlează

Valorile calculate Yalorile frecveI'ţelor

pentrufr de virf din spectrogramă

118 IlO
709 500
1418
2127 2000
2836

A.10.8. Concluzii
Xi'relul d~ zgomut total la n1ers~J1 in gol excitat estE' detenninat În Inăsuril c-gală. de ceh:
două compOllcIlte de zgomot elu:.tlolnagnetic şi aerodinamic.
::\j'/elnl d~ zgomot electromagnet le este determinat de undele de forţe lnagnetice radialt'
ale căror-frecrente calcnl::tte sint confinnate de '/î1furile dt' fn'C'!ellţă rezultate din SpE ctI ograma
13
Illăsurată. O pondere lmpor1;-:.ntă o are ~;i armonica fracţienară de ordinul 'J = - pentru care
II
k = 6,779S~, iar ir = 118 Hz. Componentele prer101ninal1tt' ale nivelului de Zg0l110t elEctrOlnag­
netic sînt deterlllin'1te de til1del2 de forţe magnetice de ordinul t' = O şi t' =- 5,
_-\b3.terile dintre valorile cJlculate şi cele nlf1~Llrat~ al:- nl'felului de Zg01110t sint cuprinse
în dOlneniul -;- O,26~/~ şi -3,65~"J'
.11\'1:..\'.'1 11
CARACTERISTICILE TEHNICE ALE HlDROGENERATOARELOH

ŞIMOTOAHELOR SINCHONE PROIECTATE DE I.C.P.E.H. ImşIŢA

ŞI REALIZATE DE u.e!\!. REŞlfA

D~ll 1960, cllHI la l",C.\T. H.cşiţ:t s-a'] PlI~ tn.Z(·L; conc~pţlci şi fal1ricltiei hil!rcgcIlt'rattJCi­
relor la Ill1el de runlur[ spcciali:C<1tă. a industriei COllstructoElre de rnaşilli, .~·i pînă in prezent
s-au conceput de I,C.P.E.H. "i rnlizat de U.C.M.R. un llumăr de 2~ tipuri distincte de hi­
drogeneratoare vertic'11e sincro112. Caracteristicile tehnice, unele desene de gaIu.rit, prf'C1ll11
.şi -'eden din sala de maşini ale unor cen~r.1.I,~ hidroclectrice echipate cu ac stc hldl'ogLnel'atoare,
,int prezemote in tabelul A' 11. 1, resp~ctiv fig. A. 11. 1... A. II. 15.

FIg. :\.1 I. 1. Vedere din ",la de ma~ini a CHE Rozn~'J" II. Fig. A.I I.3. Vedere din sala de maşini a CHE Piatra-Neamţ.

359
358
 Tab,'I!'1 A,I1.!

Caracteristicile tehnice ale hidrogeneratoarelor verticale 'sincrone proiectate de ICPH Reşiţa şi realizate de UC~I Reşiţa

~
il Centrala I Tipul Puterea I
I >1
I i
~C;:
" :::::
III ""~"' 6 I
...
...
I I
I
I
x:i
I ~
~,
I
. .: \
~.
:::
vi ~-\
I

I I ]
s Tl[;~ul

.~
o GD'
hidroelectrică non""aIă ~I ~,.§ "§ ~ ;;,~ x" x
d ~ ~
:.~ ~
hiei-nJgeneratoru \l,i C(lS~
-.:: ~ i ~ ~ ~
E- 5 COlbtroctlv
tm::
iI
;...-"-1
cd'­
~
u.r.
I kVA
~gf
u.r. I u.r. It)

I
I
,;>:
~ I::~
;::;l:l:l-=­
r ! I
S
I
~ = I \ I I p.. ;>: C

2
1 Roznov II
Ping!iraţi
HVS-375/100-21
I
8500
,~OO
I
i
6.3
0,91 250 I 500
I
96,6 1,05 0,273 0,18 .lilO 11,1' 11,42 170 119 I 80:
i 1151
4 540 I sus;>endat
3 Piatra
HVS-602/95-14 12 6,.1 0,9 U6,1 I 310 96,3 1,03 0,32 0,21 1980 12'5 I 2, 1 360 220 - 000 i
I
umbre',ii.
I
,­ ,')­ I
4
Neamţ

Yadl1ri
< HVS- 020/65-28
HVS-638/100-36
I 6200
25 1100
O,3
10,5 i
0,9

O,g/
I 214,3
166,7
470
335
95,6
97,3
<0,995
(),998
0,275
0,265
0,23
0,226
")
3_3
2120
_,)
2,5
",_"
2
170
505
101
308 165
45
I
3000
700')
suspendat

"
j TIaia 1fare H\'S-275/82- H 5000 6,3 0,8 4':5,6 1000 95,6 O,S8 0,223 0,118 50 2,5 2 67 39 26 i 3.'j00
"
6 Tarniţa HVS-428/125-20 25500 10,5 0,9 I 300 670 97,6 \,096 0,235 0,16 7 577 1,8 1,3 [ 185 160 84 5000 "
7
S
Basco."
1\oapteş
HVS-424/55-44
HVS·380/90-2S
4 3UO
8850
6,3
6,.3
0,9
0,9
I 1.,6,4
21·j 3
390
510
95,81 1,02 0,318 0.227
0,167
326
290
I,S
1.8
1,7
1,7
L'j5
165 94
i7 40
49
:5 100
4500
"
96,91 <0,93 0,205 "
9 Rîmnicl1 I
"îlcea I H \'S-800/95·60 26000 10,5 0,9 i 100 260 I 97,378 ( (l,S7 0,306 0.24 6640 1,S 1,7 597 295 189 8890 U'mb,el'l
10 D{tcşti H\'S-795/9J-64 21000 10,5 0,9
I
I 93,75 240 I 97,02 (),80(j 0,29 02 lJ
O,2lJ 5725 II 1,8 1,7 580 216 \54 8830 "
11 RP, China HVS-840/100-56 10­ '} 380
4.; JOO 10,5 (J,S5 230 9 7 ,85 () ,908 0,267 0,187 7600 2 I 18 577 351 191
12 I\Iărişelu H\'S-.196/125-1O 90000 15,75 0,9 2 1,8 316 21.1 115 5 150 Sus"etldat
6110 975 98,31 0,990 1l,1668 0,1512 503
13
14
Şugag

Lotru
HVS-163/160-11
H\'S-560/245-16-­
85000
185000
1:1,73
15, ~5
U,9
O,g
-:28,6
.37.1
720
672
9S, I
98,13
I {l,9485 0,15 0,143
0,206
890
2700
1,8 11,s
2,5 1 2
200
.160
270
1911
149
250
5810
6 ~30

15 Porţile de
Fier I H\es_ 15(JO/ 175-84' 1911 000 15.75 0.9 -; l,j i 180 -1,09 0,371 0,258 '!S2000 2,5 2 13500 1259 584 1690D timbrel'i.
98,32/
16 Paltin H\'S-260/5j- 10 58110 6,3 0,9 601) 2 1,5 70 41 18 .) JOO Suspendat
U.JO 97,1 1,0.17 0,25 0,173 , 36
I LI
,
17

18
1\Iiniccşti

Molru
HVS-426/C6 36
m'S,288/ J59-8
6000 6,1 0,9 166.7 456 96,14 11,SI 0,26 0,23 I·m 1.8 1,.1­ 76 42 5 (100

.\ !-iaU
.10000 10,5 0,9 750 1461 97,57 ·0,959 O,21() 0,185 81 2 1,8 119 108 47
19 Srrftjeşli H \'S· !94/95.60 30000 10,5 0,9 1('0 O,2j6 6300 1,8 455 270 163 (~ 825 l'mkelll
220 97,61 {),988 0,327
20 Arceşti H\'Se 788/88-60 22 IJ()(J 10,5 0,9 5700 1,8 450 2,5 14" S ~)O
9.Î,75 ~42 97,23 {I,S 1 0,275 0,21 2
21 1 Stinca
Costeşti HYS-4 77 /105-32 19400 10,5 0,8 187,5 '8
.>4 !I 97,3 (l,S78 0,212 0,157 850 2 1,8 275 2tJlJ 83 I j -Cu I SU:3?eHcb.t
22 Brădişor HVS-423/167-16 ?~O
62000 10,3 0,9 J:.) 755 i 9,~, 14 I,Ofi2 U,27S 0,185 790 1,8 16 23j :;DO 1.15 :'
-,'
7" !{emeţi HYS·390/1791O 81000 13,75 0,9 600 1Ono 98,1 1,22 0,283 0,22 19,j 1.8 1.6 i U6 2.,) 9' .:-. :::'.;0
20 Rîul Mare HYS-090/250- 12 186 000 15,75 0,9 .)llO 850 98,56 1,154 0,275 0,2 lO75 1.8 2 I .126 220 2\5 (, \-"1)

25 Poiana
Uzului

I Grebla
HVS·260jJ5- 10 3800 6.3
0,9 I 600 1270
96,75 I 1,12 0,215 0,207 18 2 2
i 54 I 33 12 \ _'20
26 HOS-285/'!3-8 I 6300 lî,J 0,8 750 1 1270 95,42 1,56 0,287 0,2.18 3Ll I.S 1,6 I 14 I 27 16 Orizorltal

.) Realizat in cooperare cu uzina ElectrosiIa URSS

•• ) R~alizat in coop~rare cu llzin3. .\.sthom~Fra.tlţa

560 361
 V>
o-,
N

.~
§~ <.~

'" '"
n
~
tIj

::!1
~"'
...
?­

----------- -~--------- """c~J;-:.,-ib_~~";,~-

în taLlclul .:-\.11.2 sînt pn.:lcnlatC' cdrac!l'rislicilc lchnice ale 11101oarclor ;-;inCIUlle lC'alIzalc rle JCPEII --- l...TC~1 RC:j;ţG.

Tabrlul A .11.2

Caracteristicile tehnice ale motoarelor sincrone realizate de UCM re~ita

I
I Puterea Pu terea Tensiunea I Tura~ia Randamen-I Momentul I Curentul I Masa I
Tipul motocului I aparentă activa nom~nală I cos rp nominală tul la 4/4 de pormre de pornlre totală
I
prYlltl<l
arbor~luj I Dc:slind.ţÎa

~;
'1
HA kW rot/miu I u.r. , U.r. I kg
I I I
I I
Comprcsoarc
Al\f-60'1 202 IH 3~0 O.~(c..1.p.) 300 ~~,2 I 0,33 5,5 ;) 000 II Orizol1­
tală
dc aer de
30 In 3jmin
I

I
Compresuan'
AI\[-IJOOfJ~O Jl(' JOO (IOOO I JOO 92 O,.U 5,75 (j 080 de acr dc
" 45 m"/lilill

Com prcsoa.rc
Al\f-1900{120 570 150 6 JOD O,~(cap.) 2H ()3,7 0,J2 5,4 12000 de arf de
"
90 m 3/min.

lIISV-2-JOO/600- 16 J 650 J 150 6000 O,~(eap.) J75 I <)G,-I 0,35 5,7 J21\50 I VerIIc"[" POlllpe de
I
irigaţii
i
I
~15-15lJlJ/8UO-4 I 4 170 .3 600 6 lJOO O,~(wl'.) 15lJO SlCi,25 l,el 5,J5 2J JOO I Oli/.~ll- Exhaustof
i t <1.1 "
I

,." MUS- j('(J/(' 7-4 4 ,)()() " 000 6000 0,9(c"l') 1 500 ~(),.)
I
0,7!18 4, <Jt'i() II-> 53" I
"
Staţii
pomparc
dc

f:
c:.....
G
"
~ .
..
.....1'.."..)
MOS-195/120-6 12 noa 10 500 (j 000 0,9(eap.) 1000 97,725 0,.189

I
4,248 56000
"
Staţii
pomparc
de

~.
'.~. ~r
\ I
---_._---------------------­
'P -J
'/~
\... -':'.,
~~~
 I
I
I \
II,

II
~
Bibliografie

Ab ra o 'r, ."'.1. şi I"r a 11 o "r·S 111 o

111
1. J e JI ski i .-'.. V. Rascel i kOJls ia
lrukr ghidrogenera­
lorov. Mosc o'ra, Izda telst 'lo visşa
Ale k s e e "r, .",. E. Conslt'ueţ ia şkola, 1964.
ia maşinilol- eleel,-ice. Bucureşti, Edit ura
e Energeti că de Stat,
1954.
.", n d r o nes e u, P 1. Baze le
3. el.ee/mlelmieii ·rol. I, II. Bucureşti, Edit ura didactică şi peda ­
gogică, 1973.
~.
B r i I11 b e r g, 'o. P. Influenţa regim ului de lucru al eenlralel er hidroeleelr
iee de virf asup ra
ulila jului eleelrie de bază. Ener
alegerii
Con cor dia, C. Syne /;foll ghia 9 (1969 ).
ous Jlach ines. Thco ry alld Perfe
5. rman e e. New ·Yor k, John Wile
y
and Sons , 1951.
Don lbro "rsk ii,". V". Ere
6. mee -r,A .G., I'''a l1o-r ,N.P
1 a 11 M. 1., Pin ski i G. B. ., Ipa to'1 ,P.M .. I;:ap -
Proie kliro vanie ghidrogeneralorov
'/01. I, II. Mase a-fa
Izdat elst- lo Ener gia, 1965.
DO lllb ro"r skii , V., Dukştau, .'1. . .'1.., Cern
'O.
7.
l'ilz obmo tok s drobn înl cIslC1
iş, B.N . O p"oe kliro vanie vol no'
H pazo v 1U1 poliu s i fazu.
Sbor nîk Elek trosi la 26, Lenn in­
greed, 1967.
Dor J e a, T. ,Ua}"lIi declr ice.
Bucureşti, Edit ura didactică şi p<da bogid
i, 1~70.
S.
istvo satHosil1hrcl1izaţii s11thronnî
El k i Il ti, 1.:\1. Shemi i ustro
9 h nzaşi1t. 1\105(0·/8., Gose ner·
goizd at, 1956.
FiI i P o "r, 1. F. Vopr osî ohlaj
JO. denia eleki fiees kih ma,'i ". Mosc ova,
Izdat elst" lo Ener gia, 1964.
Gat te r, G. Er'-" ârmu "g und
II. Kulll ung elekl risel" ,' 1"Iaschi,"'1.
Berli n, Sprin ger Verla g, 1954 .
G n ben c o, T. P., G u b
12. e 11 lr o, V. T. Veklo rnîe diagr
amî i poslr
ocnie slalie eskih hara k­
terisl ik sinhr onnîh maşin, l\1osc
o'fa, 1966 Izda telst vo Ener gia.
1 pat o "r, P. J\1. Ga.-monieeshie
13. ,'I.D .S. obmo lki slalo m s dt'ob
nîm eislo m pazo v na paliu s
i. fazu. 5bor nik Elek trosi la
20, Leni ngra d, 1961.
1 pat o "r, P. M., Le'r c i
II li. F. M., H li tor e ţ k i i, G.
li k,
M. Melo dices kie ukaz ania po
vîbaru omov nîh "az"' erov moseznil.
I
ghic/'-ogenemIOl'Ov. Shor nik. Elek
trosi Ja. 13, Leni n­
grad, 1955.
1\: i ba. r k. E. ,\~. Pou:cr s)'ste11l
ITI
15. stabilit)!, Syl1c!lfonous machines,
·,01. III. New- York ,
John Wile y and 50ns , 1956.
I-i: 1 a f i t, J. Berec1mung und
16. Bemc sS'm g eleklrisehcr Mase hinm
. Berli n, Sprin ger Verla g,
1962.

365
i7. Li il th c r,R. A. Hascd 1HOIHemlov V,.aSCfHza sin,hroHnfh maşin pri kOY6tkih zamîkaniah.
Sbornik ElektrosiJa, 7, Lenningrad, 1950.
18. Li \v s ehi t z, :\'1. Die e!ektrscher .Il,flt'Sc!t.inen, ·E01. I, III. Berlin, Yerla.g und Drllek '/(EI

B. G. Teubner, 1931.
19.Liwschitz-Garik M., '''hipple, C-_-J-CJlachines-~e\\'York, 1<;(,6.
20. Mor o z o 'E, A. ,-\. Ispolzovanie vodnoi energhii. Moscola, Izdatelst ro Energia, 1965.
2l. O pas c h i, M. Proiectarea hidrogolfratoa"elcr - ICPEH, uz intern - Reşjţa, 1969.
22. O pas ehi, 1\'1.
şoara,
Sl1,tdiul şi determinarea zgomofului la hidrcgeHrratcm'c. Discrtaţ-ie, TiIn1­
1980.
23. O pas c h î, IVI. Conectarea hidrogeneratoarel()y la reţea prin aufosinC1'cnizaTf, E1cctrotehnica.
\
1 (1971). J
24. O pas ehi, ,M. Determznarea dimensillnilcr principale, a mcmentului de volan şi a număru­
lui optim de spire pe fază pentru hidrogeneratoaTC vErilealc sincrcHc. EleClrotdllllCa.

1
4 (1973).
25. P il r t L: ni c, A. Curs maşini electrice - Editura Politehnicii, Ch. AS2.chi, Iaşi, 1945.
26. Pin ski i. G. Il.. S k 01 n 1 k, E. V Economiccskaia segmentirrJ'vka serdeeinikcv aktivl1d
stali razemllîh statcyov sinhronnîh ?naşin. SborIlik Elektrosila ':0, LellIlingra(t, 1961.
27. P os t n i k o 'r, 1. M. l'rciektircvanic eltktrieeskih moşi". I{iev, Ccsizdai, lSGO.
25. R ă ti u leţ, R. Razele teoretice ale clectrotchnicii. Bucureşti, Editura în'răţămintuiui, 1955.
29. R i c h t e r, R. i'Jaşini electrice, val. 1. IT. Bucureşti, Editura tehnică, 1959.
30. R i c h t e r, R. Înfăşurăr;le maşiniler elcctncc. Bucureşti, Editura tehnică, 1958.
\
3l. Vinogrado"l, t{ V., Goriano"f, F.A., Sf'rgeE"f, P.S. Proiectareal11a:,>i}lilor
electnce, voI. 1, Il. Bucureşti, Editura energetică de stat, 1953.
"
J_. 'Vi e d m a n n, E., l~ cII c n b e r ger, \\*. B.·onsirttetieH clektrischtr i11aschi11ol. Derlin,
Spnnger Verlag, 1967.
JJ. Zăr nes cu, H. Utilizarea 1tlOto1'ltlui sincron 111 ac{ionări l/rel1-ice. Bucureşti, Edttura
:r
tehnică, 1967. I

Control ştiinţific: PI'Of. <11'. ing. TOMA DORDEA

Redactor: ing. PAULI:-IA DU~,1ITHESCl"
Tehnoredactor: ELLY GORUN
Coperta şi supracoperta: SIMONA NICULESCU

Bun de tipar: 2S.11.19S0. Cuii (:(' 1ipar. 23.

Planşe: 10. c.z. 621.'I.1..)22.82.('2L~13,32.l,
r:01.12.
TIparul execl1tat sub COt11..il1.Lt

~
ne. 1163 la

Intreprinderea p-Jll~r8.flcj

.,13 Decembrie 1918",

str. GrigDr2 Alexandre.::;cu [11'. 3}-J7

BucureŞti,
Repu.blica SOCt~li3tă Rxn1ni.],
 ANEXA 2

~I~
52,6 51,8 50
~I~ 76,9 75 71,4
-­-­
68,8 66.7 65,2 I 62,5 60 55.6 54,6 53,6
--­
110 112 114 116 120
78 80 84 88 90 92 96 100 102 1104 108
2 76 --­
-­-­ -­ -­
I 2.2.2.31~2~12,2.2.5 ~ p.2.13
-­
2.5.11 2.2.2.2.7 2.3.19 2.2.29 2.2.2.3.5
2.2.2.2.5 2.2.3.7 2.2.2.11 2.2.3.5 2.2.3.3.3
2.3.3 2.2.19 2.3.13

I 1
1

I
,

I
I

I
I
,,

.
2
- iI
- 11/ 2
JlO/ 10
l 11 ho F/ 13 Jl'/2
8 23
4 I
12'/38 1 / 13 1 /: 0 Jl/ 2
3 - -
F ho 1"/,
7 - -
12 / 38 1'/8
14 Jl3/:o 4
1 ho 1"!l3 1 /7
Jl5h" - 17/10 -
1"1/38 FOh3 12"/10 1"/14
F6!l9 - )31,4 - )13/
22 - F2/ 23 - - -

117 !l9 111 / 13 14 /, 15 / 7 17/11 )3/, F3/ 23 F/2 ' - -

111 / 14 - 19/ 16 , -
137 / 38 F2/ 1, 17/ 8 )31/ 44 J2"/4B )1/2 I
I 2 - 1"/10 - 8
1 / 11 - F'/23 - )13/ 2, -
I 2 1/ 38 - )37/'0 - 1"/4 - )31/46 - )27/'0 - 25
1 /'2
1
2 / 19 2 )19/~0 1"/7 117 / 22 - )16/ 23 1'/8 )14/ 2, 19!l7 )1/2 -
22!J9 - 2 - 1"/11 - 117 / 23 - )3/, - 17/13 -
11 2
1 2'/38 21h3 1
2 /"0 ]13/ 14 )37/44 14/, )3'/46 1 / 1J )31/'0 )1°!l7 1 "/'2 ]1/2
29
2 4/ 19
2 2 1/ 10 2 FO/ 11 - )19/ 23 )13/ 1e 117 / 2, ]11/1' 18h3 - 1 / 55 F/ 2
I
2"/38
2 / 13
- 2 1/ 8 - 141 / 44 - 13"/43 - 17/10 - 3
13 /'2 - 16/ 11 129 / 56 -
I
- 21 - - 19/ 13 - 13/, 14 /, -
2"/19 - 2 1/, - 2 1 / 23 ]19/ 2, 16 Jl/2
2 1 / 22 122/ 23 17/ 8 14/, 17/ 11 ]1'/28 111 iI 1 / 29
7 4 2 1/ 4 2 1 /, 2 )13iI, F"/2B - 9
! 2 !l9
8
2 / 13
- 2 3/ 10 - 1
2 / 11 - 2 - 121 / 25 - )1°iI 3 -
7
13 /'5 19 / 14 - P7/ 29 -
2 iI9
141 / 5, F3ft9 )19/ 29 1"/,
2 1°/19
6 2 2/,
2
2 /, 2 2/ 11 - 2
2 / 23 2 123/ 25 )1'/17 )11/ 13 - 1'/,
-
2 / 13
2 1/, 14 /, .1 43 /'6 1u lI9 141 / 58
1
149 /00
47
2 23 / 38
7 10 2'/14 2 14 2'/46 2'ft6 1'"/1' 1 /'2 -
-
I 2 / 13 2 /'0
- - 19 / 11 111 / 14 - 121 / 29
2 12 / 19 - 2 1/ 2 - 3
2 / 11 - 2 4 / 23 2 - )12/ 13
2 1/ S 2 1 / 2, 125 / 28 - 47 123 / 28 p5II9 122 / 29 1'/10
2 13 / 19 2 8/ 13
11 2 3/, 2 7/ 22 - 2'/23 2 1 /'5
2 14 / 19 -
2 / 20
2 315
' - 2 4 / 11 - 6
2 / 23 - 2 2/ 2, - 2 - 149 / 55 16/, - 123/ 28 -
3 F/ s 116ft8 127 /58 1314
2 29 / 38 0
2 / 13
5
2 /8 2 1/ 2
17
2 !.14 - 13
2 / 46 2 / 1" 2 1iI o 1
2 / 1, 1
2 /02 - 11° 111
117ft8 125 / 28 14/,
1 7 2 4 /, 2 2/,
S 1
2 /4 2 4/ 2, 2 2/ 1, 21 h 3 2 153 / 5, 113h4
216II9 2 °/ 13 2 / 10 2'/11
-
2 / 23
2 9/ 23 - 2 1iI 5 - 3 2 12 7/ 28 - 12 6/ 29 -
2 17 / 19 - 2 3/ 4 - 2 1/ 2
2 6/ 25
2 / 26
2
-
2 2 / 5, - 12 7/ 28 -
2 h.18 - 2 4/ 5 - 2 6/ 11 - 10
2 / 23
-
3
- 2 iI3 - 2
2 1 / 28 128/ 28 1"/10
3 2 12 / 13 2 17 / 20 2 5/, 2 13 / 22 - 2 11 / 23 2 I' 8 2 7/ 25 2 4/ 17 2 5 / 26 - 24 10. 2
- -9
1 - - -3 12
2 / 23
- 8
2 / 2• - 3
2 / 13 - 2 6/ 55 2 1/ 14 2
2"/10 2'/11 11 /
3 iI9
237 /: 0 11 29
2 /&
25 2 7!l6 11'/50 2'/1'
1
2 /4 - 2 7/ 5, 2 5 / 56 21ft9 2~los 120
3 3/38 3 2 iI4 2 / 44 2 146
2 2
3 3 6 8
2 /11 - 2 14 / 23 2 1/ 2 2 /& 26II, 2 4/ 13 - 2 2/ 11 2 1 /, 2 2 ft9 2 /29
3'/13 2 /7 I
3 / 1" ~
 , ..., ~,:' ~i1 '

"~ O~~'";:: ~~ -,..~

VALORILE POSIBILE Pt;NTRU NI ŞI q

~I~ - - - ­ ~I~ ~I~~

125
~1_l~l~ 93,9
- -­ - ­I
90,9 88,2 85,7 83,3
~I~
75
-'"'- --'""-1-"2.-· ~ I
n; rot/min 500 428,6 ~I 333,3 230,8 214,3
48 52 56 60 64 66
-­ -
68 70 72
I 80 84 88 90 92 !

~"
36 40 44

N, 2.2.3
14

2.7
16

2.2.2.2
18
-----­ ---­---­ ---­ -----­
2.3.3
20

2.2.5
24

2.2.2;3
26

2.13
28

2.2.7
30

2.3.5
32

2.2.2.2.2 2.2.3.3 2.2.2.5 I 2.2.11 2.2.2.2.3 2.2.13

----1­ 2,2.2.7 2.2.3;5 2.2.2.2.2.2 I
-­
2.3.11 2.2.17 2.5.7 I 2.2.2.3.3
76
2.2.19
78
2.3.13 2.2.2.2.5 2.2.3.7 2.2.2.11 12.2.3.5 ,~

66 2.3.11 14/,
72 2.2.2.3.3 2 1~/, P/2
78 2.3.J3 16 17 1~/ 8
84 2.2.3.7. 2 )31~
90 2.3.3.5 21 12 2 1/, F/ 8 P/ 2
96 2.2.2.2.2.3 2 2/, 2 )3/s
108 2.2.3.3.3 3 2 417 2 1/ 4 2 1415 )1/2
114 2.3.1.9 2~/, 2 3/ 8 10 / 10
120 2.2.2.3.5 2 6/, 21 12 2 F!J3
126 2.3.3.7 1
3 12 3 25/ 8 21/ 10 13/4 18 113 P/ 2
132 2.2.3.11 31/, 2 3/ 4 2 1/~ 19/ 13 14II
138 2.3.2.3. 321, 2'/ 2 3/ 111 )10/13 19114
144 2.2.2.2.3.3 4 3 3/, 3 8 2 2/. 2 111 II3 15II )3 /~ P/ 2
150 2.3.5.5 3/ 4, 31/ 8 21/2 )12/13 111 /14 19 II6
6 1~ /8
156 2.2.3.13 3~h 3 114 23 1 2 1 /1
162 2.3.3.3.3 'J.1 /2 3 6/, 38/ 8 3 2'/:0 2 1/ 4 2 1/ 13 P8/14 14/~ PII6 P/ 2
168 2.2.2.3.7 4 31/2 2 4/ 5 2 2II3 2 )3/4
180 2.2.3.3.5 5 4 2/, 3 8/ 4 3 2 1/2 24II3 2 1/, 2 F/ 8 )112
192 2.2.2.2.2.2.3 4 4/, '1 31/5 2 6/13 2 2II 2 13 /5
33110 2 6/ 14 21/~ 2 1/ 16 P3/ 20 1112
198 2.3.3.11 51/2 45/, 4118 23/ 4 2'II3
3 2/s 2 3II 2 1/ 8 Fiio 16/ 11
204 2.2.3.17 4617 41/ 4 28II3
210 2.3.5.7 5 4 3/ 8 31/ 2 2 9/ 13 1
2 /2 23/ 16 13/4 P3/ 22
216 2.2.2.3.3,3 511, 41/ 2 4 3 3/ 5 3 2 10 /13 2 111 2 2/5 2 114 2 14 15 F/ ll PI2
3 4/5 2 12 / 13 5 2 3/ 8 19/10 2 8/ 11
228 2.2.3.19 5 3/, 43/4 2 /1
2 11 /14' 23/5 )19/ 20 1~ /8 PI2
234 2.3.3.13 54 17 47/ 8 39/ 10 31/4 3 2' /16 11'/22
240 2.2.2.2.3.5 5~h 5 4 31II3 2 6/1 2 1/ 2 2 19/ 11 FII3
2 4/5 2 5/ 8 2 1/10 PO/ ll )3/4 18/ 13 pl
252 2.2.3.3.7 51/4 4 1/5 3'/2 3 3II3 3 12
4 2/5 3117 23 14 21 15 2 19/13 1417
264 2.2.2.3 11 51/ 2 3 5 / 13
111 / 28
270 2.3.3.3.5 5 41/ 2 3 3/ 4 3 6II3 3 3/U 3 2 3/ 16 2 1/ 2 2 1/ 4 2 1/ 22 17/ 8 P9/ 26 P/2
2 1/ 11 pO/13 19II4'
276 2.2.2.3.11 43/5 3'/13 3 2/ 1 2' /8 23IIO
288 2.2.2.2.2.33 441~ 4 3 9II3 3 3II 31/~ 3 2 2/5 2 2111 2 121 126 l~h J3 /5 11/ 2
34/, 31/ 8 2 1/ 2 2 3/11 123 / 26 111 /14 19/16
300 2.2.3.5.5· 5 3 11 /13 3 )19/32
306 2.3.3.17 51/ 10 312 II3 3 9/14 32/5 33!J6 2 11 / 20 2'/22 21 18 P2/13 12 128 F/ 10 16 / 11 JI / 2
31/4 2 3/5 2 4/ 11 2 16/, 16/8 19/17 )1'/ 3.')
51 15 35/,
i
312 2.2.2.3.13 4 Jlol 17 119 /35 11/ 2
2 1/ 4 21/13 P3/14 14/5 111 /16
324 2.2.3.333 52/5 4 1/ 2 4 2/13 3 6/1 33/5 3 3/ 8 3 27!J0 2~/11 1'/11
2 3/ 4 2 112 2 3126 123 /32 121 /34 14 1,
330 2.3.5.1 J 51 12 43113 313 /14 3'/18 12'/28
336 2.2.2.23.7 4 4 II3 4 3 1/2 2 4/5 2 6/11 2 2/ 13 2 )3/4 111II, 131.
1 2 13 / 22 23/ 8 2~ /28 2 1/ 28 19IIo )25/32 13/11 1231124 122 /35 l' /2
342 2.33.19 43/4 4~ /13 41/14 34/~ 39/16 2 ' /20
2 9/10 2 3/ 13 2 1h 4 )I 3II6 112 h, 1231135 )lOII.
348 2.2.3.29 46II3 4 11, 3 518 2' /11
Jl3/ 17 , 15/, 111 /19
33/ 4 2 8/11 2 1/ 2 2 4/13 2 1/, 2 F/ 8 19/11 l'h3 l' /2
360 2.2.2.3.5 5 4 8/ 13 4 2/, 3
]291 31 ! 14/5 125 /38 18/ 13 123 1t o 11/ 2
51/ 4 41/ 2 '"
4 1/ 5 315 /16 31/ 2 3 219 / 22 2~/ 8 11
2 /'6 2 1/1 21 110 )31/ 32 1'°/11 J3 /4
378 2.3.3.3.7 4 11 /13 3 /'0 2 115 /17 129 /3J ]13/19 J3 /5
26II3
/
4 12 h3 4 4/, 4 31/~ 2 10 111 2 /, 2
384 2.2.2.2.2.2.2.3
4 9/14 4 1/ 16 3 1/ 4 2 21 / 22 2 1/ 2 29/ 28 2 1/32 J31b 1 € 1
, , ]2'138 1"118
390 2.35.13 5
2 11. 2 liGII, 131/35 P4/19 19/ 13 ]131'0 14/7
396 2.2.3.3.11 51 12 51/13 4 517 42/~ 1
4 18 33110 3 23 14 2' II3 251u 21 116
3 P5/19
4 1/4 3215 31/11 2 8/13 2 3117 2 1/ 8 2 13 /35 Fh o
408 2.2.2.3,7 5 3/13 46/, )341 19 h4
3 9/ 20 33/ 22
3
2 13 / 28 2 /10 2513~ 2 1/ 11 2113~ )31/38 110 II3 ]29/(0
414 2.3.3.23 54II3 4 13 /14 43/5 4~II8 2'/8 2' /26
21 11,
/35
6 )3 /4 [13/ 22 11 2/ 23
43/ 8 3l / 2 3 2111 29 II3 2 1/2 3
2 / 16 2 )I II9
420 2.2.3.57 5 5113 5
2 2/5 2 2/11
2 I l1 h3 1415 15 / 7 1'/11 13/5 P3/ 23
2 11.
2 2
432 51/, 4 4/ 5 41/ 2 4 33/5 33/ 11 3 2 1O h3 2 4 17 2 h7 2 / 35 Jl'llo
I'I/ U J3 11H ]291/48
2.2.2.2333 5' /13
3118 2 23 / 26 219 / 28 2 1/ 2 211 ,132 2 3/ 11 2'/34 2 1/, )3' /38 Jl2/ U l' /8
55/14 5 411 / 16 33/ 4 3~ /22 4 19/ 10
8 ]15/ 23
450 2.335.5
35/11 2 12 /13 25 17 2 3/ 8 1 2 /17 26/35 2 1 / 11
5 3/7 43h 3 4/5 )31/46
456 2.2.2.3 19
2 3/4
29 34 2 1/5 2 1/38
462 2.3.7.11 1
5 /2
. 51/ 5
4 13 /18
4' /8
1
3 ' / 'o
39/10
31/ 2
38111 3 1/ 4
2 25 / 26
3
3
2 11 / U 2 /5
2 '3 /32
2'h6 24/ 11 25/1,
/
28 135 2 1/ 19 2
)3' /'0
J19 /20 1" /7
)3 /
i
117 22
1
p 6123
P'/23
468 2.2.3.313
31/ 13 2 1,/2 26II, 2 2119 2 1"/11
1

26 17 2'/,
480 2.2.22.2.35 5 4 3'/11 1 25 /11
13 11 1
2 5 / 38 2 11I3 Jl3/ 14 13'/44 14/5 )35/ 46
486 2.3.33.33 5 2/5 5' II8 41 / 2 1
4 /'0 3'5/ 22 33/ 8 33/ 28 2'5/ 28 2'/10 2 ' /32 I 28 /
34 2 /35 ' 2 / 4 2 ' /'° pO/ 11 ]19/ 23
2 4/5 25i/ 8 22 II3 2
5 3/5 51/ 4 41/ 5 3 9/ 11 3l / 2 33II 3 3 2 6 / 11 2 !1' 2'10 24II9 2' IIo
141 /44 )39/43
504 2.2.233.7 2 21 /;'2 21/ 23/, 2 9/38 21/ 8
55/ 16 41/ 4 3'9/ 22 3'/26 3'/28 ID i1' 2 1/5 2 ]21/ 23
510 2.3.5.17
35113 31/, 23/ 4 I2 218 /35 26!I9
5 1/ 2 4 2/5 4
2 1/, 2 1/ 22 2 ]22/ 23
528 2.2.2.23.11
3 3/14 3 2 13 /16 2 8 (11 I 2,11/1' 2~' 2 1/ 2 2'!In 24!I3 2 1/~
5 41/ 2 4 1/ 11 33 / 4 3" /13 h
21/ 11 2
540 2.2.3.3.35
3 2/7 - l'
I )12/ 22
I 2 8 lIs 23110
43/5 4 2/11 3'!I3 2'/8 2 26 / 35
2 2/11 2 2/ 22
552 2.2.2.3.23 :
3 317
1 210 II9 2 6/13 2 2/5 2 2 /,
51/ 2 4 41/5 44/ 11 4 3 9 / 13 3 /5 3 210/ 11 I 0141
.. 117 2 /35
2 ' /4 21 / 5 2 7 / 46
576 2.2.2.2.2.2.33
321 / 26 3'5/ 28 3 3!Io 33 / 32 3 231b ],29/ 35 2 3 /.\ 2 23 / 38 2'113 2 '9 /'O 2' /14
419 / 20 4' /2 4' /8
2 1/ 2 2 3/ 11 2 4/ 23
594 2.3.3.3.11 31/ 8 2 12 / 1S
1
5 46/ 11 311 /13 3 1/ 7 - 2 "/ 1, -)6/1,
2 7/ 22
600 2.2.2.35.5
39/ U 32/5 3 3!I6 282 ,3. 2 13 !Io 2 8/13 2 11 /20 2 3/, 25 / 23
5 1!I o 41/4 312 / 13 3'/11 I 3 /"
2 6/ 23
612 2233 17 4'/11
31/4 2 14 119
23, 2 4/ 11
5 1/5 48/11 4 35/, I 3'/17 2 34 / 35 /5
2 13 146
I
624 2.2.2.2313 31/2 32/11 3
2 29 /38 25/ 8 21/ 2 2 1'144
51/ 4 4 17 / 22 43/ 8 41/ 26 3314 39 b I 3 / 31 3 29!I3
2 2/5 2 8/ 23
630 2.3357 3 3/11 2 16 / 10
24/ 25/ 11
I~:l"
41/ 2 42/ 13 38/, 33 / 5 33 / 8 33 fs, 3 2 10 !I3 2' /10 17
52 / 5 4'0 /11 2 1/ 2 2 9/ 23
648 22.233.3.3
43/ 13 313 /14 J/17 31/7 2 17 /19 - I 2 3/ 4
660 2.2.3.5.11 : 51/ 2 5 3'/18
2 4/5 2 6/ 11 2 10 /23
31/ 2 2 18 / 19
I
51 111 4 4113
J'/,17 ' 'I
j '5
672 2.2.2.2.2.3.7 '41!I4
" 39/16
1 25/, 2 13 / 22 211 / 23
5 2/ 11 43 / 4 45!I3 31/ 5 3' /11 3'/1, 3'Jb 1 3 2 12 / 13 2 ' /20
684 2.23 3.19: 35/ 8 I 3'/17 .' 3 3'11 1
31/ 19 2 9/ 10 2'111 212 / 23
5 3 / 11 4" !I3 41/, ;; ,
696 2.2.2324: 3; /n 31/4 33/38 2 3'1.:0 2 11 / 14 2 29 /44 2 3/ 6 2 25 /16
4'/8 4 1/ 2 45/ 28 39 !Io 321 / 32 I ]'5/134 3"/35 3
5' /22 2 6/7 2 8 / 11 2 14 / 23
702
720
2.33313:
2.22.2.33.5 55 / 11 5 -1 8 '13 42/ 7 4 33/ 4 3'/11 39 / " ]"1, I
/l' 3 3!I9 3'/13 3 ~I
~
~
I~
~
-;g

:"1

~
~
~,
~~ I II III III II~, \..IN Ilt\J~f
~

~I "'.~~;j IFI"I""lIIJ"I' .'''i!!ZZW • I . +. • ,+, I ~.~.~.~.~. I , 1+

~,
~

'<':l

~
t:::>
;;ţ
</>3760
" .,;"'~.J
.
,~ t_

.~8

..~ ..
~,",,".. .'
,
'-..0,-0 • Amonte
,

~?~ 16:~J-- 16"

~~~

5bucfrine

5lJuc,RticilMre

de aer

I Il
I '1
I II
I /'1
'
/1.0 / I
I~!I
/ !/
, I II
~7r6fered1l'go/uri

~0.~
"'1//,/
,j /
/
/; I /112buc8uloaneMJ6
"/,j, / Aacorarea şlelei
;'1., mffrioare

/
///' .
// // "'-, 5?erec/ligolvri
// / f2bucBu/aarre M48
// // Aacorarfa carcaşei
// /
-- ",

- -__J._--------- . . .
+
Aval

Fig. A.I1.7. Desen de gabal'it al hidrogenel'atorului tip HVS-375/100-24, avind 8500 kVA, 6,3 kV, 250 rot/min, 114, il t.
 mr-------- (·r.'O? - - ---------];8l1
i' J(
-1
I ~
;;; ~
I
h'., ,- "<::
'-'
."..
~
~"
f-'
t
ţ: ~i
\-.~~ ~~
,g
{~~
"
'"
-<:>
""
!05
-CI
'O
""­

I
I

I
'

I
I I

l ~,
I I
!(BJ001DjlJXiI JJoqJV)~ i•
,- OMt I
 o
li">
00
00

'g
c~

~l
O
s
""-'
li">
p-.
<"l
.r.h
~.,~11"""''H-~

p..
:p

~
~
a
al

~
~
o
.tJ
:El
 'i
i

J01D.J8U ~------~
ilJOqJ I;t) gOl2
-1
/885 _ 2000

 f--_. DPJJ
OOr!t

~
'"
~
~

f­
f---

[j1 ~
~
o~
-...
""' ­
o ~..loq.-'-r--:-'
_!- ~
-

f- ~-tl~ 1) I I

I I

f-jl I I

I I

)--­
J I

.1 I
I 1
I I
1 ~,
1 "
I ",
1 ,
1 ",
1 "
1 ",
I ,,~

1 " s::,
1----- - - - -----~-- -----------~
1 ' c

I
I

II
I
I
__JI
.'.
 -
------~ --------­

lj
~
(1l
p
o.
(1l

aq
~
p
;:1.
M­

e
P"
p;
;;
(jq
c,
~
..,
P
M­
..,a
rO
g.
M­
>5"
ţI:
<;
[fj

....00
-2
gQ)
u,b­
"~ ~ ---y.~:--\-\\"-\""i\

5''" ~~.
o.
....IV
VI
O
o
 ~

i~
CI;::
~{5
-<:>
'<:>
~

I I

(IJJDO/D/lJya aJoqJr)
L;;/
OfrB{l
 -

o
o
'"
~.