UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: Drept
CENTRUL: Sibiu

DISCIPLINA: Drept civil. Succesiuni

Teme de control

COORDONATOR: Prof. Univ. Dr. Alexandru Bacaci

Student: Ghiunea
Adriana
ANUL : III
 Tema de control – Revocarea voluntară și judecătorească a legatelor

Legatele sunt supuse dispoziţiilor privind revocarea voluntară a

testamentului. „Testamentul conţine dispoziţii referitoare la patrimoniul
succesoral sau la bunurile ce fac parte din acesta, precum şi la desemnarea
directă sau indirectă a legatarului” 1. Aşadar, prin acest text de lege, noul Cod
civil conferă legatului, principala dispoziţie testamentară, o definiţie
asemănătoare celei formulate în prezent de literatura specialitate. Drept urmare,
legatul poate fi definit şi în lumina dispoziţiilor noului Cod civil ca reprezentând
o dispoziţie testamentară, prin care testatorul desemnează una sau mai multe
persoane care, la decesul său, urmează să dobândească cu titlu gratuit, întregul
său patrimoniu, o fracțiune din acesta sau anumite bunuri determinate.
Acestea pot fi: legatul cu titlu universal prin care testatorul conferă
legatarului chemarea fie la o fracţiune de moştenire (de ex., la o jumătate, la a
treia parte) fie la toate imobilele sau la toate mobilele, fie la o fracţiune din
imobile sau mobile, în toate cazurile, cu drepturile şi obligaţiile aferente (activ şi
pasiv succesoral); legatul cu titlu particular, prin care testatorul conferă vocaţie
succesorală legatarului la unul sau mai multe bunuri determinate; legatul
universal prin care testatorul conferă uneia sau unor persoane chemare la
întreaga moştenire; legatul pur şi simplu, care îşi produce efectul la data
deschiderii succesiunii; legatul sub condiţie, care îşi produce efectele numai
dacă se îndeplineşte condiţia impusă de testator; legatul cu termen, care poate fi
executat numai la împlinirea termenului fixat de testator; legatul cu sarcină, care
este valabil numai dacă legatarul a îndeplinit sarcina impusă de testator.
Revocarea legatelor (valabil încheiate), a cărei consecinţă constă în
lipsirea acestora de efecte juridice, poate fi emanaţia voinţei unilaterale a
testatorului, caz în care suntem în prezenţa revocării voluntare sau poate fi opera
instanţei de judecată, caz în care suntem în prezenţa revocării judecătoreşti.
Drept urmare, se impune să analizăm de o manieră distinctă revocarea voluntară
a legatelor şi revocarea judecătorească a acestora.
Revocarea voluntară a legatului2
Posibilitatea revocării testamentului de către testatorul însuşi rezultă din
caracterul revocabil al testamentului3. Testatorul poate reveni oricând (până în
ultima clipă a vieţii sale) asupra voinţei materializate în testament, acesta
neputând renunţa la dreptul de a revoca dispoziţiile sale testamentare. În egală

1 Art. 1035 din Noul Cod Civil

2 Art. 1068 din Noul Cod Civil

3 Art. 1034 din Noul Cod Civil

măsură, dreptul de a revoca testamentul nu este susceptibil de exercitare
abuzivă, putând fi astfel exercitat chiar şi discreţionar. În consecinţă, legatarul
nu poate invoca vreun drept câştigat, atâta vreme cât testamentul, reprezentând
un act de ultimă voinţă, produce efecte de la data deschiderii moştenirii.
Testatorul poate revoca testamentul, în tot sau numai în parte, expres sau tacit.
Revocarea voluntară expresă. Potrivit dispoziţiilor art. 1051 alin. (1)
N.C.C., „Un testament nu poate fi revocat expres, în tot sau în parte, decât
printr-un act autentic notarial sau printr-un testament ulterior”. Într-o altă ordine
de idei, din textul de lege în discuţie reiese că revocarea voluntară expresă
rezultă din declaraţia testatorului, cuprinsăîntr-un înscris. Textul de lege
menţionat relevă, de asemenea, faptul că revocarea testamentului este un act
solemn şi că nerespectarea condiţiilor de formă atrage nulitatea absolută a
acesteia. În concluzie, revocarea voluntară expresă se poate realiza prin act
autentic notarial sau prin testament ulterior.
Revocarea voluntară tacită. Aceasta rezultă indirect, însă neîndoielnic,
din anumite acte sau fapte ale testatorului sau cunoscute de acesta şi nu din
declaraţia sa expresă de voinţă. Prin dispoziţiile art. 1052, noul Cod civil face
referire la următoarele două cazuri de revocare tacită a testamentului:
distrugerea, ruperea sau ştergerea testamentului olograf4 sau contrarietatea sau
incompatibilitatea dintre dispoziţiile testamentului ulterior şi ale celui anterior.
Orice înstrăinare a bunului ce constituie obiectul unui legat cu titlu
particular, consimţită de către testator, chiar dacă este afectată de modalităţi,
revocă implicit legatul pentru tot ceea ce s-a înstrăinat.
Acest caz de revocare voluntară tacită a legatului este preluat de către noul
Cod civil din reglementarea civilă în vigoare (art. 923 C.civ.), astfel încât mare
parte dintre precizările făcute de literatura de specialitate în baza dispoziţiilor
Codului civil în vigoare îşi menţin valabilitatea şi în lumina Legii nr. 287/2009.
Astfel, pentru ca înstrăinarea bunului legat să atragă revocarea legatului, trebuie
îndeplinite o serie de condiţii atât în privinţa legatului care se revocă, cât şi în
privinţa actului de înstrăinare. În privinţa legatului care se revocă, trebuie
întrunite următoarele condiţii:
- legatul să fie cu titlu particular. Numai legatele singulare pot fi revocate
prin acte de înstrăinare ulterioare. Întrucât obiectul legatelor universale sau cu
titlu universal este reprezentat de patrimoniul unei persoane, respectiv de o
fracţiune dintr-un patrimoniu, acesta nu poate fi înstrăinat prin acte între vii. Şi
chiar dacă, prin absurd, ar fi putut fi înstrăinat patrimoniul unei persoane, ar fi
fost astfel afectat, numai emolumentul cules, nu şi vocaţia universală conferită,
aceasta din urmă reprezentând esenţa legatului universal. Aşadar, în niciun caz
nu ar putea interveni revocarea legatului universal, prin înstrăinarea ulterioară a
obiectului său. Pentru aceleaşi raţiuni, nu poate interveni revocarea legatului cu
titlu universal, al cărui obiect este reprezentat de o fracţiune a moştenirii.

4 Art. 1052 din Noul Cod Civil

 - legatul să aibă ca obiect bunuri individual determinate, corporale sau
incorporale, sau bunuri de gen individualizate.
Ineficacitatea înstrăinării nu afectează revocarea decât dacă:
a) este determinată de incapacitatea sau vicierea voinţei testatorului; ori
b) înstrăinarea reprezintă o donaţie în favoarea beneficiarului legatului şi
nu s-a făcut sub condiţii sau cu sarcini substanţial diferite de acelea care
afectează legatul.
Distrugerea voluntară de către testator a bunului ce constituie obiectul
legatului cu titlu particular revocă implicit legatul.
În materia revocării legatului, distrugerea bunului legat (dispoziţia
materială) atrage, ca şi înstrăinarea bunului legat (dispoziţia juridică), revocarea
legatului. Revocarea legatului operează, în lumina dispoziţiilor noului Cod civil,
numai în ipoteza distrugerii voluntare a bunului legat de către testator. Dacă,
dimpotrivă, bunul legat este distrus involuntar de către testator sau dacă acesta
este distrus de o terţă persoană, cu sau fără voia testatorului, ori dacă bunul a
pierit fortuit în timpul vieţii testatorului nu intervine revocarea legatului, ci
caducitatea acestuia.
Revocarea judecătorească5
Revocarea judecătorească a legatului poate fi cerută în cazul neîndeplinirii,
fără justificare, a sarcinii instituite de testator. Neîndeplinirea fortuită a sarcinii
poate atrage revocarea numai dacă, potrivit voinţei testatorului, eficacitatea
legatului este condiţionată de executarea sarcinii.
Spre deosebire de revocarea voluntară, care intervine ca urmare a
manifestării de voinţă a testatorului, revocarea judecătorească se datorează să
vârşirii de către legatar a unor fapte culpabile, expres şi limitativ prevăzute de
lege. În acest caz, revocarea va interveni pentru fapte săvârşite, după caz, înainte
sau după deschiderea succesiunii, însă aceasta va fi dispusă, numai de către
instanţa judecătorească, la cererea persoanei/nelor interesate, după moartea
testatorului.
În condiţiile în care nedemnitatea succesorală a fost ridicată de către noul
Cod civil la rangul de condiţie generală a dreptului la moştenire și în condiţiile
în care acelaşi act normativ reglementează, în materia moştenirii testamentare,
posibilitatea revocării judecătoreşti a legatului pentru ingratitudine, putem
aprecia că unele fapte ale legatarului pot fi sancţionate de două ori:
- prin înlăturarea de la moştenire ca efect al nedemnităţii;
- prin revocarea judecătorească a legatului pentru ingratitudine, în
cazul iertării înedemnului de către testator, în condiţiile legii şi
gratificării acestuia prin legat.
În principiu, revocarea judecătorească a legatului intervine în aceleaşi
cazuri ca şi revocarea donaţiei. Nu se regăseşte însă, datorită caracterului mortis
causa al actului de ultimă voinţă a testatorului, printre cazurile de revocare

5 Art. 1069 din Noul Cod Civil

judecătorească a legatelor, una dintre cauzele care atrage revocarea donaţiei -
refuzul de alimente.
Legiuitorul nu a reţinut, ca fiind o cauză de revocare a legatului, refuzul de
alimente, întrucât testamentul produce efecte, numai de la data morţii
testatorului, astfel încât legatarul nu poate avea obligaţii faţă de testator, în
timpul vieţii acestuia din urmă. Nimic însă nu-l împiedică pe testator să revoce
(voluntar) actul său de ultimă voinţă, pentru acest considerent.
Revocarea judecătorească a legatului poate fi solicitată şi pentru
ingratitudine în următoarele cazuri:
a) dacă legatarul a atentat la viaţa testatorului, a unei persoane apropiate lui
sau, ştiind că alţii intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat;
b) dacă legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave
faţă de testator ori de injurii grave la adresa memoriei testatorului.
Revocarea judecătorească pentru neîndeplinirea sarcinii . Testatorul
poate institui în cuprinsul testamentului anumite sarcini, în limita acestora
testamentul fiind un act sinalagmatic, sub condiţie rezolutorie. Acceptând
legatul, legatarul are obligaţia de a aduce la îndeplinire sarcinile instituite de
testator, după moartea acestuia din urmă. Neîndeplinirea culpabilă a sarcinilor
care grevează legatul poate atrage revocarea acestuia. În ceea ce ne priveşte,
considerăm că nu se poate cere însă revocarea legatului, pe motiv că legatarul nu
l-a întreţinut în timpul vieţii pe testator. Neîndeplinirea fortuită a sarcinii poate
atrage revocarea numai dacă, potrivit voinţei testatorului, eficacitatea legatului
este condiţionată de executarea sarcinii Rezult ă aşadar că, în principiu, numai
neexecutarea culpabilă a sarcinii de către legatar este de natură a atrage
revocarea legatului, nu şi neexecutarea fortuită. Folosind exprimarea
„neexecutare fortuită”, legiuitorul a avut în vedere, a fortiori, şi forţa majoră.
Aşadar, noua reglementare în materie civilă pune capăt controverselor doctrinare
generate de Codul civil în vigoare (mai precis, de tăcerea acestuia) cu privire la
acest aspect.
Revocarea judecătorească pentru ingratitudine. Legatul este revocat
pentru ingratitudine, dacălegatarul a săvârșit una dintre următoarele fapte:
a) în timpul vieţii testatorului:
- a atentat la viaţa testatorului, a unei persoane apropiate lui, sau, ştiind că
alţii intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat;
- s-a făcut vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave, faţăde testator.
b) după moartea testatorului, s-a făcut vinovat de injurii grave la adresa
memoriei acestuia.

Bibliografie:
- Noul Cod Civil
- D. Alexandresco, Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil
român, volumul IV, partea a II-a, Editura Socec&Co., Bucureşti,
1912
- Al. Bacaci, Gh. Comăniţă, Drept civil. Succesiuni, Editura C.H.
Beck, Bucharest, 2006
- I. Adam, A. Rusu, Drept civil. Succesiuni, Editura All Beck,
Bucharest, 2003