practice, rară a se face referire la terminologia lexicală, sunt înţelese şi rezolvate cu

multă uşurinţă de către copii.

Programa analitică de limba română aprofundează toate nivelurile limbii,
lexical, gramatical, textual şi stilistic, existând obiective de referinţă precise pentru
nivelul lexical în cadrul celor patru deprinderi integratoare, caracteristice modelului
limbii române: înţelegerea după auz, vorbirea, lectura şi scrierea. Astfel se acordă o
atenţie mult mai mare studiului lexicului la clasele I-IV decât în anii precedenţi,
prezentându-se pe lângă obiectivele de referinţă şi activităţi de învăţare necesare ca:
• exerciţii de discriminare a formelor lexicale corecte de cele incorecte;
• exerciţii deductive, de stabilire a sensului unui cuvânt necunoscut prin apel
la context;
• exerciţii de utilizare a sinonimelor, a antonimelor, a omonimelor, a
paronimelor în contexte date, fără referire la terminologia lexicală;
• exerciţii de utilizare în contexte diferite a achiziţiilor lexicale noi;
• exerciţii de identificare a unor cuvinte noi şi expresii noi într-un text citit,
exerciţii de selectare a vocabularului adecvat etc.
Prin urmare, se recomandă învăţătoarelor şi autorilor de manuale să acorde o
atenţie sporită îmbogăţirii, activizării şi perfecţionării vocabularului elevilor.
Lipsa unor articole şi a unor studii referitoare la îmbogăţirea vocabularului prin
intermediul categoriilor semantice, neacordarea unui spaţiu suficient lexicului în
cadrul programei analitice de limba română la clasele I-IV. Afinităţile pe care le simt
faţă de acest obiect de studiu m-au determinat să caut soluţii eficiente de îmbogăţire şi
de perfecţionare a vocabularului elevilor din ciclul primar în cadrul unei lucrări
metodico-ştiinţifice pe această temă.
Consider că precizia, consistenţa şi expresivitatea comunicării orale şi scrise
sunt date, în cea mai mare măsură, de calitatea şi bogăţia vocabularului utilizat.

1
Theodor Hristea, Sinteze de limba română, Ed. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 1981 p. 5.