-I

P
n
a
A Universitatea de Vest Timișoara

tc
m Facultatea de Sociologie și Sociologie

Departamentul de Asistență Socială

ei
re Referat: Schizofrenie

vx
n
ep
t
n
la
ti
Nume, Prenume: Maria Boțoi Timișoara,

Grupa: Aice
Anul: III 28.11.2016
 Schizofrenia

Schizofrenia este o tulburare care durează cel puțin șase luni și cuprinde cel puțin o lună de
simptome ale fazei active (adică două sau mai multe dintre următoarele idei delirante, halucinații,
limbaj dezorganizat, comportament catatonic sau flagrant dezorganizat, simptome negative). În
această secțiune sunt incluse de asemenea, definiții pentru subtipurile de schizofrenie: paranoid,
dezorganizat, catatonic, nediferențiat și rezidual.
Tulburarea schizofreniformă este caracterizată printr-o prezentare simptomatologică
echivalentă cu cea a schizofreniei cu excepția duratei sale (adică perturbarea durează de la 1 la 6
luni) și absența cerinței ca să existe un declin în funcționare.
Tulburarea schizoafectivă este o perturbare în care un episod afectiv și simptome
caracteristice fazei active a schizofreniei apar impreună și sunt precedate sau sunt urmate de cel
puțin două săptămini de idei delirante sau halucinații, făra simptome afective notabile.
Tulnurarea delirantă este caracterizată prin cel puțin o lună de idei delirante, nonbizare, fără
alte simptome caracteristice fazei active a schizofreniei.
Tulburarea psihotică scurtă este o perturbare psihotică durind mai mult de o zi și care se
remite pină într-o lună.
Tulburarea psihotică indusă (împărtășită) este caracterizată prin prezența unei idei delirante
la un individ influențat de cineva care are un delir existent de mai mult timp, cu conținut similar.
În tulburarea psihotică datorată unuei condiții medicale generale, simptomele psihotice sunt
considerate a fi consecința fiziologică a unei condiții medicale generale.
În tulburarea indusă de o substanță, simptomele psihotice sunt considerate a fi consecința
fiziologică directă a unui drog de abuz, a unui medicament, ori a expunerii la un toxic.
Tulburarea psihotică fără altă specificație este inclusă pentru clasificarea tablourilor clinice
psihotice care nu satisfac criteriile pentru nici una dintre tulburările psihotice specifice definite ori
pentru simptomatologia psihotică în raport cu care există informații inadecvate sau contradictorii.
Elementele esențiale ale schizofreniei le constituie o mixtură de semne și simptome
caracteristice(atit negative cît și pozitive) care au fost prezente o porțiune semnificativă de timp, în
timpul unei perioade de o lună( ori un timp mai scurt dacă au fost tratate cu succes), cu unele semne
ale turburării persistînd cel puțin șase luni. Aceste semne și simboluri sunt asociate cu o disfuncție
socială sau profesională marcată. Perturbarea nu este explicata mai bine de tulburarea
schizoafectivă sau de o tulburare afectivă cu elemente psihotice și nu se datorează efectelor
fiziologice directe ale unei substanțe sau ale unei condiții medicale generale. Simptomele
caracteristice ale schizofreniei cuprind o serie de disfuncții cognitive și emoționale care include
percepția, gindirea inferențială, limbajul și comunicarea, controlul comportamnetului, afectul,
fluența și productivitatea gindirii și limbajului, capacitatea hedonică, voința și impulsul, și atenția.
Nici un singur simptom nu este patognomonic schizofreniei; diagnosticul implică recunoașterea
unei constelații de semne și simptome asociate cu deteriorarea funcționării sociale sau profesionale.
Simptomele caracteristice pot fi conceptualizate ca împărțindu-se în două mari categori:
pozitive și negative. Simptomele pozitive par a reflecta un exces sau distorsionare a funcțiilor
normale, pe cînd cele negative par a reflecta diminuarea sau pierderea funcților normale.
Simptomele pozitive includ distorsiunile din conținutul gîndirii, percepției, limbajului și procesului
gîndirii și autocontrolul comportamentului. Aceste simptome pozitive pot comporta două
dimensiuni distincte, care pot fi, în schimb, în raport cu mecanisme neurale subiacente și corelate
clinice diferite “dimensiunea psihotică” include ideile delirante și halucinațiile, pe cînd
“dimensiunea dezorganizării” include dezorganizarea limbajului și comportamentului. Simptomele
negative includ o restrîngere în gama și intensitatea expresiei emoționale, în fluența și
productivitatea gîndirii și limbajului și în inițierea unei activități orientate spre un scop.
 Prezentare caz:
Pacienta în varstă de 42 de ani este adusă însoțită de familie cu salvarea la spitalul de
psihiatrie pentru: Negativism extrem (verbal, alimentar, sfincterian), expresie imobilă a feței (ține
ochii închisi), imobilitate motorie, halucinații auditive (voci de barbați care îi interzic să vorbească,
rezistență nemotivată la toate instrucțiunile sau tentativele de a fi mobilizată),inversiune fața de
mama. Familia afirmă că pacienta refuza tratamentul psihiatric de mai mult timp (aproximativ doua
luni).
Istoric: Pacienta este născuta la 17.02.1968, studii elementare 8 clase, divorțată, locuiește cu
parinții in mediul rural, nu are copii. Pacienta cu antecedente vechi din 1992, dupa casatorie, urmat
la scurt timp dupa divorț. A avut repetate internări în psihiatrie, a debutat printr-o tentativa de suicid
prin înec, ideație de urmarire, suspiciozitate marcată, halucinații auitive, negativism total.
Diagnostic: Deficitul de autoingrijire personală: alimentație, igienă, eliminări din cauza
negativismului; riscul la violență; alterarea gindirii legată de a evalua realitatea; izolarea socială;
alterarea comunicării verbale și non-verbale legate de incapacitatea exprimării sentimentelor; lipsa
de cunoștințe privind boala și planul de îngrijire( risc de a nu accepta tratamentul legat de efectele
secundare ale acestuia).
Obiective:
Pacienta va fi ajutată să-și recaștige capacitatea de autoingrijire; se va alimenta și va menține o
igiena corespunzatoare; aceasta va învăța să tolereze apropierea si interesul arătat de cadrul
medical; linistirea pacientei, diminuarea manifestărilor comportamentale, prevenirea accidentării.
va învăța sa defineasca și să aprecieze realitatea, să și controleze comportamentul, va alunga din
minte vocile interne pe care le aude; va comunica sentimentele sale personalului si membrilor
familie, va accepta planul de ingrijire si tratamentul medical atat in spita cat si după externare
precum și educația familiei si a pacientei.