UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE FARMACIE
PROGRAM DE STUDII FARMACIE

DISCIPLINA CHIMIE GENERALĂ ŞI ANORGANICĂ

REFERAT

IMPLICAŢII BIOMEDICALE ALE ALUMINIULUI ŞI

COMPUŞILOR ACESTUIA

CADRUL DIDACTIC COORDONATOR,

PROF. UNIV. DR. TICUȚA NEGREANU-PÎRJOL

STUDENT
Matache Andreea - Loredana
ANUL I , GRUPA 6

CONSTANŢA

1
 Mai 2018
CUPRINS

Introducere

I. Date generale despre elementul Aluminiu şi compuşii acestuia

I.1. Caracterizare generală a grupei din sistemul periodic căreia îi aparţine
aluminiul
I.2. Stare naturală
I.3. Metode de obţinere
I.4. Proprietăţi fizice
I.5. Proprietăţi chimice. Reactivitate
I.6. Utilizările industriale ale aluminiului.şi compuşilor acestuia
II. Implicaţile biomedicale ale Aluminiului şi compuşilor acestuia
II.1. Surse alimentare ce conţin aluminiu şi compuşii acestuia
II.2. Necesarul zilnic de aluminiu pentru organismul uman (adulţi, copii)
II.3. Afecţiuni datorate lipsei Aluminiului din organisnmul uman şi mod de
manifestare a bolii

II.4. Afecţiuni datorate excesului aluminiului din organisnmul uman şi mod de

manifestare a bolii

II.5. Produse farmaceutice şi/sau dermato-cosmetice comercializate pe piaţa

românească ce conţin aluminiu .şi compuşii acestuia.
III. Toxicitatea aluminiului şi compuşilor acestuia pentru organismul uman,
pentru organisme vegetale şi mediul înconjurător
III.1. Doze letale pentru om, animale, peşti
III.2. Intoxicaţii (acute şi cronice) cu aluminiul şi compuşii acestuia şi mod de
manifestare a bolii
III.3. Antidoturi specifice şi măsuri de prim ajutor în cazul unei intoxicaţii cu
aluminiului şi compuşii acestuia
IV. Concluzii
V. Bibliografie

Introducere

Aluminiu este cel mai raspandit metal in scoarta tereatrǎ, iar printre elemente ocupǎ locul al
treilea in urma oxigenului si siliciului. Datoritǎ activitǎtii sale chimice mari, se gǎseste in naturǎ

2
numai sub formǎ de compusi. Impreunǎ cu oxigenul si siliciul formeazǎ 82,58% din scoarta
terestrǎ.

Aluminiul este cunoscut inca din antichitate si era utilizat de cǎtre greci si romani. Denumirea de
aluminiu vine de la latinescul “alumen” care este folosit pentru a denumi substante astringente.

Primele incercari de separare ale aluminiului dateazǎ din anul 1810 si apartin fizicianului englez
Davy , care a efectuat electroliza hidroxidului de aluminiu usor umezit, dispus intr-o atmosferǎ de
hidrogen, intr-o pila Volta, folosind in calitate de anod platina, iar in calitate de catod, o sarmǎ de
fier. In urma acestui proces s-a obtinut un aliaj Al-Fe, din care insǎ nu s-a reusit sǎ se separe
aluminiu.

Prima datǎ aluminiu a fost descoperit in anul 1827 de un chimist german Wohler care a obtinut
primele 30g de aluminiu sub formǎ de bobite.

In anul 1854 Saint-Claire-Deville, a folosit metoda lui Wohler pentru obtinerea industriala a
aluminiului, inlocuind potasiul cu sodiu, iar clorura de aluminiu, instabilǎ si higroscopicǎ, cu
clorurǎ dublǎ de aluminiu si sodiu.

La sfarsitul secolului al XIX-lea, metoda lui Saint –Claire-Deville a fost inlocuitǎ, fiind aplicat
procedeul de extragere a aluminiului prin electroliza aluminei dizolvatǎ in criolitǎ topitǎ,
procedeu aplicat si in prezent in metalurgia acestui metal.

1810 – Davy obtine aliajul fier-aluminiu pe cale electroliticǎ;

1821 – Berthie descoperǎ bauxita;

1824 – Oersted obtine in stare elementarǎ metalul;

1827 –Wohler produce aluminiu sub formǎ de pulbere prin reducerea cu potasiu a clorurii sale;

1854 – Sainte-Claire-Deville toarnǎ primul lingou de aluminiu;

1886 – Herault si Hall descoperǎ si breveteaza procedeul de electrolizǎ a aluminei dizolvate in

criolitǎ topitǎ;

3
1890 – Bayer descoperǎ procedeul de fabricare a aluminei prin atacul bauxitei cu solutii de sodǎ
causticǎ;

1903 – Odam realizeazǎ sudarea autogenǎ a aluminiului cu ajutorul fluxurilor;

1905 – Betts stabileste principiile rafinarii electromagnetice a aluminiului;

1905 – Claessen demonstreaza posibilitatile de imbunatatire a proprietatilor aliajelor de aluminiu

prin cǎlire;

1906 – Wilm aplicǎ aluminiului aliajul tip duralumin tratamentul termic de cǎlire si imbǎtranire;

1911 – De Saint-Martin determinǎ principiile de bazǎ ale anodizǎrii aluminiului si aliajelor sale;

1920 – Pacz imbunǎtǎteste proprietatile aliajelor de aluminiu-siliciu prin modificarea cu sodiu;

1920 – Hoopes – elaborarea aluminiului de inaltǎ puritate;

1926 – Soderberg introduce la electroliza anozi continui;

1932 – Gadeau aplicǎ pe scarǎ industrialǎ tehnologia de rafinare electroliticǎ;

1938 - aparitia unor publicatii despre proprietatile aluminiului ultra pur.

I. Date generale despre elementul Aluminiu şi compuşii acestuia

I.1 Caracterizare generală a grupei din sistemul periodic căreia îi aparţine aluminiul

Aluminiul (Al) face parte din grupa metalelor de post-tranziție ,care sunt situate, în Tabelul
periodic al elementelor, între metalele de tranziție și metaloizi. Metalele de post-tranziție
descoperite sunt:

 Aluminiul
 Galiul
 Indiul
 Staniul

4
 Taliul
 Plumbul
 Bismutul

I.2 Stare naturală

Este un element chimic comun, ocupând poziția a treia, după oxigen și siliciu, ca răspândire
terestră, existând în procent de 7.4%.Compușii aluminiului constituie 8.13% din scoarța
terestră,fiind întâlniți în substanțele minerale, precum și în lumea vegetală și animală.

În stare naturală este întâlnit sub forma mineralelor, dintre care amintim silicații, silicoaluminații
(feldspat, mică, argile), criolitul (fluoaluminat de sodiu), bauxita, corindonul.

După fier, acesta a devenit metalul cu cea mai largă întrebuințare.Aluminiul a fost remarcat
pentru faptul că este un metal ușor, cu o densitate de 2.7 g/cm3. Această calitate îl face să fie
utilizat în cantități mari în industria navală și aeronautică. Capacitatea mare de reflexie este
folosită în construirea oglinzilor metalice.

I.3 Metode de obtinere

Principalul minereu din care se extrage aluminiul este bauxita, contine aproximativ 60%
aluminiu.

Bauxita se gaseste in muntii Bihorului, Grecia, Turcia si in Ungaria.

I.4 Proprietăți fizice

Este un bun conducător electric .O altă proprietate importantă a acestui metal este rezistența la
coroziune, care se datorează formării unui strat protector de oxid. Rezistă la acțiunea chimică a
acidului azotic diluat sau concentrat, iar acest lucru se reflectă în fabricarea canistrelor
transportoare de acid azotic din aluminiu.

5
Prezintă o afinitate mare pentru oxigen, fiind utilizat în obținerea altor metale precum Cr, Mn,
Co, V din oxizi.

Si termic, fiind folosit în industria electrochimică sub formă de sârmă, înlocuind conductoarele
electrice din cupru, care sunt mai scumpe.

I.5 Proprietăți chimice

 valența 1 și 3
 ionizarea pozitiva
 reacționează cu :
 nemetale
 substanțe compuse
 acizi
 săruri
 oxizi metalici

Reacția cu nemetale

(aluminiu + clor = clorură de aluminiu)

4Al + 3O2 = 2Al2O3,

aluminiu – oxigen – oxid de aluminiu
Reacția cu acizii:
2Al + 6HCl = 2AlCl3 + 3H2↑,
aluminiu – acid clorhidric – clorura de aluminiu – hidrogen
Reacția cu săruri:
2Al + Fe2O3 = Al2O3 + 2Fe,
aluminiu – oxid de fier - oxid de aluminiu – fier
Prin reacțiile aluminiului cu apa, cu oxizii metalici sau cu oxizii nemetalici se obține
oxidul de aluminiu.

6
 I.6 Utilizările industriale ale aluminiului.şi compuşilor acestuia

Industrial aluminiul se obtine aproape in intregime prin descompunerea electroliticǎ a aluminei

pure dizolvate intr-o topiturǎ de criolit cu adaus de fluorurǎ de calciu. Prin electrolizǎ se obtine
“aluminiul tehnic primar” numit si “aluminiu tehnic pur” care contine de la 0,2% la 1% impuritati
metalice (Fe, Si, Ca, Ti, Na) si nemetalice (alumina, electrolit, carbura de aluminiu, gaze). In tara
noastra sunt standardizate urmatoarele marci de aluminiu tehnic pur: Al 99,8, Al 99,7, Al 99,6, Al
99,5, Al 99,4, Al 99 si AIE.

“Aluminiul de inaltǎ puritate” se obtine din aluminiul tehnic filtrat, spǎlat cu gaz sau degresat,
prin rafinarea electroliticǎ cu anod solubil in sǎruri topite cunoscute sub numele de rafinare in trei
straturi. Acest aluminiu contine de la 0,05% la 0,1% impuritǎti, in tara noastrǎ fiind stabilizate
trei marci Al 99,99, Al 99,95 si Al 99,90.

“Aluminiul extra pur” se obtine prin topirea zonarǎ, distilarea halogenurilor inferioare sau
electroliza compusilor organici ai aluminiului de inalta puritate, gradul de puritate putand ajunge
panǎ la 99,999995%.

II. Implicaţile biomedicale ale Aluminiului şi compuşilor acestuia

II.1 Surse alimentare ce conţin aluminiu şi compuşii acestuia

In Surse de aluminiu

-pestele are in piele,ficat si muschii albi(exemplarele mai mici),cantitati mari de aluminiu( pana
la 54mg/kg);

-apa de baut tratata pentru a fi potabila( prin apa de la robinet,introducem in organism cam 5%
din ingestia zilnica).Limita exceptional admisa este de 0,20mg/l . In etapa de decantare se
foloseste sulfat de aluminiu(cantitatea recomandata este de 100mg/l dar deseori ajunge la
600mg/l);

7
-alimente preparate sau pastrate in vase de aluminiu. -produsele
lactate,semipreparatele,deserturile,bauturile,din cauza aditivilor alimentari cu aluminiu:E
555(silicatul de aluminiu si potasiu)este folosit in sare,lapte praf,faina,etc.

-bomboanele colorate,contin in majoritate coloranti pe baza de aluminiu;prajituri şi biscuiţi cu

aditivi;
- bomboanele au coloranţi alimentari
- în ceai, cacao şi în băuturile pa bază de malţ, în unele vinuri şi în băuturile gazoase

-pasta de dinti,in special cea de albire a dintilor;

-deodorante,creme,lotiuni astringente ( contin acetatul de aluminiu, care alaturi de acidul acetic si

acidul boric, are proprietati astringente,antiinflamatorii si antiseptice ).

Industria alimentară aluminiul se găsește în aditivii alimentari, ambalaje și folie alimentară.

II.2 Necesarul zilnic de aluminiu pentru organismul uman (adulţi, copii)

Cea mai mare cantitatea a aluminiului trece prin sistemul digestiv fără a fi absorbită de organism.
Din apă se absoarbe aproximativ 0,3% din doza de aluminiu totală din organism, iar din alimente
în jur de 0,1%, trecând în circulația sistemică.

II.4. Afecţiuni datorate excesului aluminiului din organisnmul uman şi

mod de manifestare a bolii

Când cantitatea de aluminiu consumată depăşeşte capacitatea corpului de a o ingera, excesul se

depune în diferite ţesuturi, inclusiv în nervi, creier, oase, ficat, inimă, splină şi muşchi. Acesta se
strecoară în corp şi apoi în oase şi creier. Acumularea de aluminiu din corp creşte riscurile de
dezvoltare a bolii Alzheimer, dar şi a altor boli neurologice, precum Parkinson şi scleroză în
plăci.

8
Opiniile specialistilor

Societatea standardelor SUA,considera aluminiu si compusii sai,ca fiind substante puternic

otravitoare.Dupa gradul de toxicitate,ei echivaleaza aluminiul arsenicului,nichelului,cuprului si
manganului.Aluminiul este incriminat in:

 aparitia alergiilor;
 tulburarea metabolismului;

 perturbarea cresterii la copii;

 acumularea aluminiului in oase si creier induce aparitia dementelor( inclusiv Alzheimer).

9
Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat ca aportul de aluminiu poate creste cu pana la 1-5
gr/zi,pentru cei care consuma regulat medicamente care contin aluminiu.Aportul zilnic poate
creste considerabil pentru persoanele care-si administreaza medicamente cu baza de
aluminiu,prescrise sau nu de medicul curant,care se vand la cerere in farmacii ca:antacizii si
acidul acetilsalicilic tamponat.

Ce simte o persoana cu exces de aluminiu in corp

 constipatie
 pofta de a manca lucruri indigeste:a roade creionul,creta,pamant,argila,zat de cafea si
ceai,carbune,orez uscat.Aversiune pentru cartofi cruzi,bere,carne.

 Nu suporta fum de tigara,sare,piper,otet,ameteste la cele mai slabe bauturi alcoolice;

 Uscaciunea mucoaselor care sunt iritate,pielea pe fata este tensionata ca si cum un albus
de ou ar fi fost intins si uscat pe ten;

 Intepaturi in gat la inghitire,senzatia de constrictie a esofagului cand trece mancarea spre

stomac;

 Oboseala excesiva,senzatie de lesin si ameteala in mers si in special dupa ce vorbeste

simte nevoia sa stea jos,greutate in picioare chiar cand sta jos;

 Nu are dispozitie sa lucreze,incapabil sa ia decizii,are judecata afectata;

 Simte impulsuri stranii de sinucidere cand vede sange sau obiecte ascutite si teama ca isi
pierde ratiunea.

Anumite tulburari si afectiuni sunt corelate frecvent cu excesul de aluminiu din corp:sindromul
oboselii cronice,depresia,hiperactivitatea la copii,tulburari de comportament,incetinirea
procesului de ideatie,raspuns disproportionat la stres,afectiuni cardio-
vasculare,neurologice,tiroidiene,etc

10
In cazul maladiilor neurologice epilepsii,Alzheimer,cantitatea de aluminiu este de la 10 pana la
30 de ori mai mare in creierul acestor bolnavi comparativ cu persoanele fara suferinta cerebrala.

In literatura medicala exista studii care releva legatura dintre interferenta acumularilor de
aluminiu si functiile neurologice normale(copii dislexici,cu tulburari de comportament care au
niveluri mari de aluminiu in firul de par,comparativ cu loturile de control).

Excesul de aluminiu este mult mai frecvent decat este raportat si frecvent este indus prin
medicamente si produse cosmetice.

Cand nu sunt prezente manifestari evidente sau sunt manifestari slabe,excesul de aluminiu poate
fi tratat cu produse naturale bogate in sulf:ceapa,fasole,usturoi,vitamina
C,bitaminaB1,glutation.Deosebit de eficienta in dezintoxicare, este spirulina administrata
impreuna cu usturoi (capsule sau natural).

II.5. Produse farmaceutice şi/sau dermato-cosmetice comercializate pe

piaţa românească ce conţin aluminiu .şi compuşii acestuia.

Observatii epidemiologice efectuate asupra produselor cosmetice,au evidentiat riscul la care ne

supunem zilnic prin utilizarea multitudinii de produse care contin
aluminiu:creme,deodorante,paste de dinti,vopsele,etc.

11
In ceea ce priveste deodorantul antiperspirant,acesta este responsabil de aparitia unui mare numar
de cancere de san,atat la femei cat si la barbati.Va explic de ce antiperspirantul este periculos
pentru sanatatea noastra.Corpul uman foloseste cateva zone pentru a elimina toxinele din
corp:zona poplitee(in spatele genunchiului),retroarticulara,zona inghinala si zona axilara.Anti-
perspirantul,asa cum al indica numele,inhiba transpiratia,impiedicand corpul sa elimine toxinele
in zona axilara.Aceste toxine nu dispar pur si simplu,corpul le depoziteaza in nodulii limfatici de
sub brat,cand nu le poate elimina.Majoritatea produselor de pe piata sunt o combinatie anti-
perspirant/deodorant.

III. Toxicitatea aluminiului şi compuşilor acestuia pentru organismul uman, pentru organisme
vegetale şi mediul înconjurător

III.1. Doze letale pentru om, animale, peşti

12
Doza toxica este de 1mg/kgc/zi; doza toxica pentru un sugar este de 1mg

III.3. Antidoturi specifice şi măsuri de prim ajutor în cazul unei intoxicaţii

cu aluminiului şi compuşii acestuia

Tratamentul naturist pentru eliminarea metalelor grele se bazează pe următoarele suplimente, care
au proprietăți chelatoare, adică se lipesc de metalele grele și se elimină mai ușor din
organism. Totodată, au avantajul de a nu provoca efecte secundare, precum medicamentele:

 Algele Chlorella: Aceste alge au un efect detoxifiant foarte puternic, pot îndepărta toate
substanțele nocive, nu numai metalele grele, mai ales datorită conținutului ridicat
de clorofilă. Acestea reprezintă ingredientul de bază al tratamentului.
 Coriandrul: Această plantă se folosește, în mod tradițional, ca un condiment. Dar, în
afară de proprietățile chelatoare, mai conține și vitamine, mai ales A și K, dar și o cantitate
mică de vitamina B, C și E.

 Usturoiul: Acest aliment-medicament, care se recomandă în tratamentul multor boli, ne

va ajuta și în acest caz. Datorită proprietăților de detoxifiant, usturoiul scoate afară tot
felul de toxine din organismul nostru. Ca și tratament de întreținere, după această cură,
puteți continua cu faimosul Tratament Tibetan cu usturoi.

 Magneziul: Acest mineral nu are proprietăți chelatoare, dar este folositor pentru că
facilitează eliminarea elementelor toxice.

Aceste suplimente și alimente trebuie consumate zilnic, sub formă de extracte sau tablete,
potrivit dozei maxime recomandate în fiecare caz. Tratamentul trebuie urmat timp de
cel puțin trei luni.

Concluzii :

Este foarte folosit în industrie datorită rezistenței sale la oxidare, proprietăților mecanice bune
și densității sale mici.

13
Aluminiul este folosit în industria aerospațială, în construcții, acolo unde este necesar un material
ușor și rezistent.

Datorită proprietăților electrice bune, aluminiul este folosit și ca material conductor.

Este toxic pentru organism consumat in doze mari.

Bibliografie:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Aluminiu

http://www.referatele.com/referate/chimie/online4/Aluminiu-si-aliajele-din-aluminiu-proprietati-
fizice-si-caracteristicile-mecanice--intrebuintari-ref.php

https://dozadesanatate.ro/cum-sa-eliminam-metalele-grele-din-corp/

http://terapiimasaj.blogspot.ro/2012/10/ce-trebuie-sa-stii-despre-excesul-de.html

14
https://ro.wikipedia.org/wiki/Tabelul_periodic_al_elementelor

http://www.romedic.ro/efectele-aluminiului-asupra-sanatatii-0P34121

15